Imperiul Romano-german

Imperiul Romano-german

-843:Conrad I,duce de Francia,considerat primul rege german. Germania medievala,in timpul dinastiilor saxona(sau ottoniana) si si francona(sau saliana)(secolele al IX-lea),este caracterizata prin organizarea feudala a societatii si politicii,predominarea aristocratiei militare si de relatiile armonioase dintre Biserica si stat.

In anul 936 Otto I(din dinastia saxona 936-973).El foloseste Biserica impotriva ducilor cu tendinte centrifuge.La randul lor,episcopii au mai multa incredere in rege decat in feudali.Regele poate influenta alegerile pentru episcopate si apara proprietatea Bisericii. In anul 955 Otto I obtine o victorie decisiva impotriva maghiarilor la Lechfeld,stopand definitiv expansiunea lor spre vest.Regele se impune astfel ca aparator al crestinitatii.

In anul 962 este incoronat la Roma ca imparat al noului Imperiu Romano-German.Este inaugurata astfel seria expeditiilor pentru cucerirea Italiei,expeditii continuate de urmasii sai.Acestia organizeaza Biserica imperiala cu un grup de inalti prelati,care urmaresc consolidarea puterii monarhice si pun pe tronul pontifical un papa german(Grigore al V-lea 996).Biserica imperiala ajuta la dezvoltarea puterii centrale in Germania.

In secolele al XI-lea,imparatii isi afirma categoric suprematia asupra puterii spirituale.Situatia de subordonare a Bisericii sporeste prestigiul european al imparatului german.Declinul si criza puterii imperiale incep cand se declanseazalupta pentru investiturapapa Grigore al VII-lea si imparatul Henric al IV-lea.Excomunicat de papa si tradat de vasalii sai,Henric al IV-lea se duce la Canossa(unde papa il umileste,facandu-l sa astepte trei zile pana-l primeste),cere iertare si face act de supunere.Lupta pentru investitura se incheie in anul 1122 printr-un compromis.Prin concordantul de la Worms este admisa dubla investitura. Papa investeste spiritual - imparatul laic Imparatul Frederic I Barbarossa(1152-1190),din dinastia Hohenstaufen,restabileste prestigiul Imperiului.El atribuie o importanta egala celor trei mari regiuni (Germania,Italia si Burgundia) si pune Imperiul sub controlul unei birocratii bine organizate.

In Italia,imparatul are numeroase conflicte cu papalitatea si comunele italiene.Este invins deliga lombarda in batalia de la Legnano(1176). Frederic al II-lea nepotul lui Barbarossa,muta spre sud centrul Imperiului.El isi propune crearea unui vast domeniu politic mediteranean.In acest scop actioneaza in sensul unificarii Italiei,dar politica sa esueaza, din cauza scindarii Imperiul intre Italia guvernata de imparat si gerania guvernata de delegati imperiali. Criza Imperiului se declanseaza dupa moartea sa(1250),odata cu trecerea regatului Siciliei sub controlul dinastiei de Anjou,sustinuta de papalitate si odata cu perioadamarelui interregn(1254-1273).In aceasta perioada,de grava anarhie,niciunul din cei trei pretendenti nu reusesc sa obtina coroana imperiala.Germania se faramiteaza in zeci principate de laice si ecleziastice,aproape independente,in timp ce monarhul are numai o autoritate nominala.Starea de anarhie ia sfarsit odata cu alegerea lui Rudolf I de Habsburg ca imparat.Dinastia de Habsburg detine tronul imperial pana in 1806. Tendinte centrifuge se manifesta in Burgundia,Tarile de Jos si Elvetia.Dar,paralel cu aceste tendinte se semnaleaza si o relativa consolidare a Imperiului.Este elaborata o ideologie care combate primatul si ierahia ecleziastica ,dar si pretentiile politice ale papalitaii.Confirmarea papala pentru alegerea imparatului este

desfiintata.In timpul lui Carol al IV-lea (1346-1378) sunt adoptate reforme constitutionale importante.In 1356,prin Bula de Aur,autoritatea alegerii imparatului este atribuita unui numar de sapte printi electori.Acestora li se acorda deplina suveranitate in statele lor. Printii electori: arhiepiscopii de Mainz, Trier, Koln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei i markgraful de Brandenburg,