ÎmpreunĂ reuȘim - scoalaceptura.info · 1 Școala, prin vremi de școal, de anii ei frumoși, ne...
TRANSCRIPT
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICHITA STĂNESCU” – CEPTURA – PRAHOVA
PROF. ÎNV. PRIMAR SOLZARU RODICA – PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN – PROF. CRĂCIUN CARMEN
„Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorțească, nici să zacă, nici să moară. Ele sunt comoara noastră de mare preț.”
Tudor Arghezi
- publicație periodică -
Anul III, nr.1
ISSN 2360 – 5251
ISSN-L 2360 – 5251
ÎMPREUNĂ REUȘIM
ECHIPA NOASTRĂ:
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICHITA STĂNESCU” – CEPTURA – PRAHOVA
- DIR. PROF. DEACONESCU EMILIAN
- PROF. ÎNV. PRIMAR SOLZARU RODICA
- PROF. CRĂCIUN CARMEN
- PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN
- BIBLIOTECAR ŞIŞMAN VASILICA VALERICA
COLECTIVUL REDACȚIEI:
REDACTORI: - PROF. ÎNV. PRIMAR SOLZARU RODICA
- PROF. CRĂCIUN CARMEN
- PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN
DESIGN ȘI TEHNOREDACTARE: - PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN
COLABORATORI: - DIR. PROF. DEACONESCU EMILIAN
- BIBLIOTECAR ŞIŞMAN VASILICA VALERICA
- PR. ȘENDROIU IOAN
- PROF. PÎRVĂNOIU ROXANA IULIANA
- PROF. TĂNASE ROSALBA ELENA
- PROF. ŞELET ELENA MAGDALENA
- PROF. PREDA ELENA-MARILENA
- PROF. PANAIT CONSTANTIN
- PROF. IONIȚĂ MIHAIL NICOLAE
- PROF. CRIȘAN DANIELA
- PROF. OPRESCU IULIA CLAUDIA
- PROF. METEA VASILE
- PROF. ARSENIE ELENA-CAMELIA
- PROF. TRAȘCĂ IULIANA
- PROF. ÎNV. PRIMAR TĂNASE GABRIELA
- PROF. ÎNV. PRIMAR NAFTANAILĂ CONSTANŢA
- PROF. ÎNV. PRIMAR STANCIU ALINA GABRIELA
- PROF. ÎNV. PREȘCOLAR BEJAN CRISTINA
- CONTRAAMIRAL DE FLOTILĂ DR. CONSTANTIN CIOROBEA
- GENERAL (R) CONSTANTIN DEGERATU
- PROF. UNIV. DR.TĂNASE JOIȚA
- LT. COLONEL DANIEL OAIE
Revistă realizată cu spijinul
SERVE CEPTURA S.R.L. COILPROFIL S.R.L. CEPTURA
1
ȘCOALA, PRIN VREMI
De școală, de anii ei frumoși, ne amintim cu toții, chiar și fără să
vrem, cu nostalgie, cu bucurie, uneori chiar cu păreri de rău, prilej cu care,
vizualizăm oameni și fapte din acea perioadă.
Și chiar dacă s-au schimbat timpurile și vremurile deopotrivă,
școala a rămas la fel de importantă în formarea personalității și în
modelarea caracterului.
Educația școlară așează temeinic temelia învățării permanente și
pregătește adultul pentru ziua de mâine, chiar dacă instituția este tot mai
contestată, iar munca dascălilor care trudesc este pusă fără nici un temei
sub semnul întrebării.
Mie unul, îmi stăruie în minte o banală întrebare care s-a
transformat se pare într-un stereotip: se mai învață ceva la școală?
Nu cumva prin această întrebare și prin multe altele, este subminată însăși existența noastră?
Aș vrea să cred că ar fi vorba de importanța deosebită pe care oamenii obișnuiți o dădeau și
sper să o mai dea educației din școală.
Am auzit de nenumărate ori astfel de întrebări, sâcâitoare de-a dreptul.
Mi-am pus la rându-mi întrebări și mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atent la ce fac, la
tot ce vorbesc, căci, atât pentru copii, pentru elevi, precum și pentru cei maturi, dascălul are
importanța lui bine definită prin tradiție.
Au trecut anii. Am rămas convins pentru totdeauna că, noi învățătorii de carte, ca oricare
altă categorie socială, suntem permanent judecați, fiind cei de la care se așteaptă mereu exemplul de
urmat.
Schimbările rapide dintr-o societate într-o continuă mișcare și transformare, au constituit tot
atâtea motive ca părinții, să nu țină pasul, să nu se poată ocupa prea mult de educația copiilor lor.
Educația permanentă presupune pregătirea pentru schimbare, pentru mobilitate, pentru
calitate, pentru sensibilitate la nou.
Educația permanentă presupune însușirea abilităților, a capacităților și a competențrlor care
să permită elevilor continuarea educației prin autoeducație.
În acest context, menirea noastră a tuturor, de la debut și perpetuu, trebuie să fie una care să
netezească drumul de la învățarea obligatorie, la bucuria de a învăța.
Vremurile ne-au dovedit că drumul a fost unul lung, anevoios și greu.
Manualele alternative, evaluările, calificativele, experimentele ocazionale, aglomerația
informațională, eliminarea bruscă a uniformei școlare, violența, abandonul, au fost tot atâtea motive
serioase care i-au îngrijorat pe părinți și nu numai.
Și totuși, școala rămâne locul unde părinții își trimit cu dragoste copiii, convinși fiind, că
“sunt pe mâini bune”.
Pentru că, la urma urmei, școala este cea care pregătește elevul pentru viață, spre a-și face
datoria atât față de el cât și față de societate.
Reușita depinde întotdeauna de atmosfera în care se desfășoară învățarea, fiind de dorit ca
aceasta să emane încredere, bucurie, creație, optimism și nu în ultimul rând plăcere.
Dascălul își îndeplinește sfânta misiune pedagogică, numai în măsura în care îi ajută pe elevi
să-și descopere aptitudinile, să-și cunoască lacunele, să asimileze tehnicile și regulile muncii
intelectuale, să participe la căutarea și la descoperirea adevărurilor, nu fără eforturi, obținând astfel
succese și satisfacții.
Personal, mă încearcă emoțiile copilului de altădată, ori de câte ori îmi amintesc de
învățătorii mei de peste ani și timp și nu pot uita niciodată că, alături de părinți, m-au învățat pe
lângă alfabetul efectiv și pe cel al dragostei, al ordinii, al respectului.
Încerc să pun punct acestor rânduri și să le numesc fragmente de viață, pentru că viața însăși
este făcută dintr-o sumedenie de frânturi, adesea nestăpânite, care îți dau iluzia că urcă, atunci când
de fapt stau pe loc și care te înalță tocmai când aveai impresia că stau să se prăbușească.
2
E plină de adevăr vorba românească, potrivit căreia, trebuie să o iei întotdeauna de la capăt.
Oricât de departe și de sus ai ajunge, te întorci de unde ai plecat, cu părere de rău că a fost
frumos dar s-a terminat.
Întoarcerea în timp pentru a-mi regăsi primii pași care m-au purtat spre școală, nu-mi pare
deloc anevoioasă. Dimpotrivă.
Totul mi-a rămas în minte atât de viu, de parcă eu, profesorul de azi, mi-am luat în spate
ghiozdanul pentru prima oară, mai ieri, alaltăieri.
Și au trecut de atunci, zeci și zeci de ani!
Prof. Emilian Deaconescu,
Director
FOȘTI ELEVI AI ȘCOLII DE ... ODINIOARĂ, AZI OAMENI MARI
CUM DEVINE UN VIS, REALITATE?
Contraamiral de flotilă Dr. Constantin Ciorobea
Încă de când eram copil, m-a fascinat marea și m-a atras spre întinderile sale albastre. La 14
ani, după ce am terminat cursurile școlii gimnaziale din comuna natală, Ceptura, o localitate situată
într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, am ales să plec departe de casă, la Constanța, pentru a mă
înrola chiar și de la această vârstă la Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”. Am început
aproape fără să-mi dau seama, cariera militară, de care sunt mândru și care mi-a adus cele mai mari
satisfacții. Am urmat pe cale ierarhică, așa cum spunem noi militarii, Institutul de Marină „Mircea
cel Bătrân” pe care l-am absolvit în anul 1983 cu gradul de locotenent. Astfel, visul meu a devenit
realitate.
Părinții au fost mândri, ca și profesorii mei din Ceptura, pentru că poate și ei au contribuit cu
o cărămidă la temelia frumoasei mele cariere. Eram la vremea respectivă primul ofițer de marină
din familie și aveam o lungă carieră în față.
După absolvirea institutului, în primii zece ani, am ocupat diferite funcții la bordul navelor
purtătoare de rachete din Mangalia și am îndeplinit numeroase misiuni pe mare. Marea și viața la
bordul navelor a reprezentat o provocare deosebită datorită complexității activităților de la bord,
care se împleteau cu capriciile mării și ale necunoscutului. Respectul față de forța naturii, ordinea și
disciplina militară și-au pus amprenta pe personalitatea mea și m-au determinat să mă perfecționez
permanent, pentru a putea conduce fie soarta oamenilor pe mare fie pentru a coordona proiecte și
programe derulate de Forțele Navale.
În anul 1994, România a fost prima țară din Estul Europei care a semnat Parteneriatul pentru
Pace cu NATO. Am sesizat atunci că începea un capitol important al evoluției Forțelor Navale
Române și cariera mea s-a împletit, în mod pozitiv, cu această perioadă. Tot atunci, am urmat și am
absolvit, inclusiv în străinătate, numeroase cursuri de perfecționare profesională, iar după aderarea
țării noastre la Alianța Nord Atlantică, în perioada 2004-2007 am făcut parte din prima serie de
ofițeri români care a încadrat posturi NATO și am îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Secției
operații informaționale din Comandamentul Întrunit NATO JFC NAPLES, din Italia.
Tinerii din ziua de azi, la fel ca și noi, atunci când eram de vârsta lor, sunt în căutare de
modele, de oameni care au reușit în profesia pe care și-au ales-o, care au reușit în viață. În urmă cu
câțiva ani, am decis să mă implic în viața comunității din comuna natală și să le arăt adolescenților
că pot avea o carieră de succes, la bordul navelor militare, în Forțele Navale. În colaborare cu
Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” din comuna Ceptura și cu autoritățile locale, am oferit
elevilor posibilitatea de a vizita și de a descoperi misterele navelor militare, Școala de Aplicație a
Forțelor Navale, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și alte structuri militare, stimulându-le
3
astfel interesul pentru a se gândi în mod serios la viitorul lor și de ce nu la o carieră militară în
Marină.
Trăim în era tehnologiei informației. Informația circulă cu viteze uimitoare, iar tinerii din
ziua de azi, uneori, nu mai fac diferențele dintre real și virtual. Consider că este foarte important
pentru adolescenți să cunoască realitatea cât mai bine și să fie în măsură să aleagă profesia care li
se potrivește cel mai bine. De altfel, în urmă cu doi ani, am inițiat un program de promovare a
profesiilor militare de Marină, care se desfășoară în zone geografice ale țării, situate departe de
litoral și de Dunăre, zonele noastre tradiționale în care acționăm. Scopul acestui program este de a
stimula interesul tinerilor pentru a alege o carieră în Forțele Navale, să renunțe să plece în
străinătate, și pentru a le arăta că își pot realiza visurile și aici, în România.
Anul trecut, după încheierea primei vizite în structurile Forțelor Navale a elevilor din
comuna Ceptura, comuna mea natală, acțiunea a avut un impact pozitiv și a determinat continuarea
programului de interrelaționare a adolescenților prahoveni dinspre Carpați, cu marinarii militari. Îi
așteptăm și anul acesta cu aceeași plăcere, pentru a-i ajuta să răspundă la întrebarea „Cum poate
deveni un vis, realitate?”
Emoții și amintiri în banca de la geam - Contraamiral de flotilă Dr. Constantin Ciorobea
ȘCOALA, TĂRÂMUL IUBIRII DE CARTE
General (R) Constantin Degeratu
Nu l-am cunoscut pe Nichita pe vremea
când eram elev la Școala Generală din Ceptura de
Jos (așa se numea pe atunci), ci un pic mai târziu,
în toamna anului 1964, proaspăt cadet la altă
Școală – Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din
Breaza, cu visul vieții mele de-atunci, acela de a
ajunge pilot militar.
Era anul noii independențe a României,
prin Declarația din Aprilie (la două decenii după
ocuparea României de către Rusia lui Stalin), dar
poezia care-mi atrăsese atenția era una firească
4
pe-atunci – Leoaică tânără, iubirea, din volumul O viziune a sentimentelor.
Nichita nu era desigur Eminescu și poate nici Coșbuc (gândeam, cumva), dar venea
remarcabil și colosal, precum Arghezi și Labiș, creator de limbă română și de eternitate deopotrivă,
cu o vrajă încifrată a zborului spre infinit. Îndragostit demult (și fără de speranță) de Nebuloasa din
Andromeda (o fascinantă povestire științifico-fantastică din anii ’60), găsisem în acel volum și un
poem numit Spre Andromeda: Nichita era prahovean, dar era universal, iubea zborul și dorul de
nemărginit, iar asta însemna mult, enorm de mult.
L-am regăsit apoi, în Roșu vertical (1967), cu Un soldat (ținându-se de-un nor). Eram
student la Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Infanterist de-
acum, pentru că ratasem drumul profesional spre cer, din motive medicale, dar visul, știm, nu moare
niciodată. Nichita era îndemnul spre înălțimi, spre cerul albastru oglindit în galbenul câmpului, spre
norii ciudați, cărăuși de soldați, spre roșul nostru vertical, neînclinat în fața furtunii.
Decembrie 1969 marca un capăt de drum – sfârșitul Școlii, dar și un început de drum – cel
al profesiei. L-am petrecut, spre ținere aminte, ca ultim planton, voluntar, cu gândul la Plantonul de
noapte al lui Nichita (Soldaţii dorm cu un braţ căpătâi... Singur plantonul e treaz şi-i priveşte în
tăcere), din volumul Un pământ numit România (1969).
Școala este fără îndoială, tărâmul primei mari iubiri – iubirea de carte, de cunoaștere! Mama,
familia, casa – sunt iubiri naturale, lăuntrice ființei umane. Iubirea de Țară – datorie și destin, se
construiește în timp. Iubirea de carte, de cunoaștere, e prima opțiune voluntară, conștientă a eu-lui, a
celui care suntem, a celui ce vom fi, a celui ce vom fi fost cândva.
Ca mulți dintre copiii de pe-atunci, de pe meleagurile noastre, am intrat pe poarta Școlii
Generale din Ceptura de Jos, firesc, într-o zi de 15 septembrie – cea a anului 1959, anul în care
armata sovietică de ocupație pleca din România; plecau rușii din țară și nu plângea nimeni după ei.
Aveam aproape 11 ani și veneam dintr-o comună (pe atunci) de sus – din Rotari, de la o
distanță de 5-6 km. Eram un grup mare, de vreo cincisprezece-douăzeci de copii, de clasele V-VII,
pentru care școala din satul nostru nu avea cursuri, nu avea spațiu, nu avea profesori. Veneam pe
jos, înșirați pe grupuri mici – dimineața sau la prânz, la vale; la prânz sau seara, plecam înapoi, în
sus, pe firul gârlei Ceptoreana. Ne însoțeau, prin glodul, noroiul sau omătul uliței, peticite pe ici pe
colo cu ceva pietriș, razele soarelui sau picurii ploii, șuierul vântului sau fulgii feerici de nea, aroma
pâinii calde scoase din cuptorul de la brutărie, nucile culese din frunzarul toamnei de pe marginea
drumului, frigul sau arșița. Din când în când, trecea câte un camion cu mineri (uneori, urcam
printre ei, până când drumul cotea spre Gura Minei).
NOI, cei din Rotari, eram susenii. EI, colegii noștri din Ceptura, erau dăvălenii. Cel mai
adesea, numai noi, băieții, eram suseni, la jocul cu mingea din recreația mare sau la miuțele încinse
după ore. Cu toții eram, însă clasa (clasa a V-a A; a VI-a A; a VII-a A), democrația autentică și
deplină a școlii, locul în care ești așa cum ești, așa cum vrei și poți să fii.
Nu-i cunoscusem deloc pe cei de jos, nici pe copii, nici pe dascăli. Eu și alți vreo trei băieți
de sus am nimerit în clasa a V-a A. Ceilalți câțiva prieteni suseni de vârsta mea – în clasa a V-a B.
Era ceva cu totul nou: aveam profesori, mulți, nu doar învățătorul de până atunci. Aveam dirigintă –
doamna Bulai (profesoara de geografie, de botanică și de alte șiințe naturale): o ființă caldă dar
autoritară, cu alură maternă, protectoare și severă, atât cât era necesar.
După câteva săptămâni de la începerea cursurilor, m-a numit, prin surprindere, șeful clasei.
Și așa am rămas până la sfârșitul clasei a șaptea, când ne-am luat zborul care încotro: la liceele din
Urlați, Mizil sau Ploiești; la școli profesionale din Ploiești; spre alte zări ori spre alte ocupații.
Eu am plecat la o școală faimoasă pe vremea aceea – Liceul „Caragiale” din Ploiești (pe
atunci, ca și astăzi, liceu purtător de stindard al zonei noastre). Mai apoi, după doi ani – la Liceul
Militar din Breaza, cu gândul la zbor. De-a lungul vieții, purtat de valuri pe alte meleaguri și cu griji
și rosturi care nu-ți prea dau răgaz spre amintiri, m-am întâlnit mult prea rar cu cei cu care am
împărțit destinul celor trei ani de școală, aici: profesori, colegi, prieteni, cunoscuți.
Ca într-un film ciudat, adesea strig, în gând, catalogul clasei și mi-i amintesc aproape pe toți
colegii – după numele și chipul de atunci, chiar dacă, întâlnindu-i, nu i-aș mai recunoaște. La fel, și
pe profesorii de-atunci, începând cu doamna directoare Stanciu; directorul adjunct Panait; diriginta
5
Bulai; profesoara de româna – Bobu; cea de istorie – Buzdugan; de matematică – Gheorghiu (sau,
uneori, Țăruș); de educație fizică – Cișmaș; de limba rusă – Paradescu. Dintre colegi, l-am mai
întâlnit o singură dată pe cel mai bun prieten – Mitică Istrate, prin 1969-70, la Brașov. Era student
în ultimul an la Facultatea de Mecanică (ajuns inginer, dar i-am pierdut urma).
Târziu, în anii din urmă, am reîntâlnit, în București, două foste colege: Mia Bărbuceanu –
fata din banca din fața mea, și Ana Neagu – pentru o vreme, colega mea de bancă. Și tot aici, în
București, unde am ajuns după 25 de ani de Ardeal, am revăzut-o pe rivala mea de atunci, din
copilărie: Elena Panait – șefa de la clasa a V-a B. Era redactor la TVR (Emisiunea Viața Spirituală).
Singura din generația noastră care a scris un roman, o carte frumoasă – Sonata îngerilor (două
volume, urmate de un al treilea sub titlul Zile fără după-amiezi), pagini clădite cu sârg și talent, în
care ceva, ceva din anii aceia sunt reînviați cu sensibilitatate. În mod nedrept, un destin nemilos a
trimis-o pe Ela mult prea devreme în eternitate.
Anii de școală, anii de formare, de muncă și visare, de trecere de la copilărie la adolescență,
de înțelegere și asumare treptată a responsabilității pentru propriul destin, sunt ani ai zidirii, ai
construcției, ai devenirii, ferestre către vis, către profesie, către răspundere. Sunt anii în care
deprinzi poezia vieții – zborul spre frumos, spre împlinire, spre datorie și destin, spre sublim sau
tragic. Sunt anii în care înveți matematica vieții, a deciziei, a ecuației eterne: se dă și se cere;
cunoști ceva dar trebuie să afli ceea ce nu cunoști încă; cunoști, dar trebuie să înțelegi, să iei decizii
– pentru tine, pentru cei ce sunt cu tine, pentru cei ce sunt ca tine.
Sunt anii în care începi să înțelegi cine ești, de unde vii și unde vrei să mergi – istorie și
geografie vie, în mișcare; verigă de legătură a timpului ce va veni, cu vestigiile strămoșilor daci de
sub dealul Merezului ori dinspre Budureasca; cu păcura de sub scoarța verde a dealurilor golașe ori
cărbunele ce s-a sfârșit, cu strugurii fără egal și vinul veșniciei; cu oamenii locului răspândiți pe
planetă.
Sunt anii fără egal, timpul de aur al multora dintre noi, petrecut cu temei la Școala ce poartă
azi numele lui Nichita – numele zborului către luceferi.
AMINTIRILE ȘI DORURILE CARE NE ÎNCARCĂ SUFLETEȘTE
Prof. univ. dr.Tănase Joița
Onorat și plăcut surprins de invitația
domnului Emilian Deaconescu, directorul Școlii
Gimnaziale „Nichita Stănescu” din Ceptura, de
a-mi expune câteva opinii la un eveniment
cultural organizat în școală, dau curs acestei
invitații, stapânit de puternice sentimente de
nostalgie.
Am făcut primii pași în această școală,
în care am deschis ochii spre lume prin luminile
cărții, cu peste cinci decenii în urmă.
Remarc în mod deosebit inspirata
alegere ca mentor spiritual al școlii, a marelui Nichita Stănescu, poet universal cu rădacini
prahovene, inclusiv (se pare) pe dealurile cepturene.
Strădania cadrelor didactice și a elevilor școlii noastre de a onora în fiecare an, alaturi de
multi alții, la sfârșit de martie, memoria Poetului în cadrul mai larg al Festivalului Internațional de
Poezie care-i poartă numele, reprezintă nu doar un omagiu adus poetului ci și un puternic exercițiu
de educație, respect și dragoste pentru actul de cultură.
Școala Gimnazială din Ceptura, are o îndelungată și bogată tradiție. Generații succesive de
elevi ai acestei școli, în care dintotdeauna ,,s-a făcut carte”, au reușit ulterior să acceadă la trepte
6
superioare de studii. Dovada elocventă o reprezintă numărul foarte mare de absolvenți cu studii
superioare, astăzi răspândiți în toată țara și chiar în toată lumea. Unii dintre aceștia, printre care mă
număr și eu, revin des în satul natal; alții duc dorul acestor meleaguri, dar sigur nu au uitat de unde
au plecat.
Nu trebuie să ne lăsăm coplesiți de amintiri, ci să privim către viitor. Totuși, nu-mi pot
reprima câteva amintiri despre dascălii care mi-au condus primii pași în acestă școală, decisivi
pentru formarea unui copil, în cazul meu pentru ceea ce aveam să devin mai tarziu, respectiv un
reputat și în același timp un respectat jurist, care a urcat până la cea mai înaltă funcție din
magistratura penală a României, procuror general și totodată cadru didactic universitar, până la
gradul de profesor.
Amintesc astfel, pe primul meu învățător, Lucian (Lucică) Panait, tânăr, înalt, blond, sportiv,
blând dar și exigent, cel care mi-a pus pentru prima dată condeiul în mână.
Mai apoi, pe frumoasa și tânăra profesoară Raisa Bobu, cea care mi-a însuflat dragostea
pentu literatură și lectură, pe profesorul Tăruș care m-a călăuzit spre matematică, pe profesoara
Antonia Buzdugan care mi-a deslușit tainele istoriei, pe profesorul Cișmaș Cornel la fizică și pe
mulți alții. Tuturor, alături de mulți dintre foștii lor elevi, le port o vie și pioasă amintire.
Întorcându-ne în prezent, nu putem să nu remarcăm evoluțiile profunde din învățământ în
comparație cu perioada mai sus evocată. Cred că vârsta și experiența îmi permit și câteva reflecții
pentru mai tinerii mei consăteni, elevii școlii noastre.
Îndrăznesc acest demers, chiar dacă mulți vor spune că nu de sfaturi au nevoie.
Fără a le ierarhiza și fără pretenția de a fi exhaustive, exprim câteva simple opinii.
Oricât de buni profesioniști și valoroși pedagogi ar fi profesorii voștri, strădania și efortul
personal în a învăța și a acumula cât mai multe și profunde cunoștințe nu pot fi înlocuite cu nimic.
Țintiți idealuri și obiective de atins cât mai înalte, dar pe parcurs încercați să vă autoevaluați
cât mai obiectiv propiile resurse, altfel spus, să fiți realiști, să nu vă propuneți obiective imposibil de
atins, pentru a nu avea apoi dezamăgiri.
Perseverența și ambiția să nu vă părăsească niciodată pentru atingerea obiectivelor, fără însă
a uza de mijloace nepermise ori imorale.
Fiți temerari, îndrăzneți, cutezători, calități specifice vârstei (chiar astăzi am aflat din mass-
media că s-a descoperit un nou sistem planetar cu șapte planete de dimensiunile Terrei iar în trei
dintre ele ar putea fi viață. Vă incită?).
Nu neglijați niciodată lectura. Calculatorul și informatica în general, au devenit
indispensabile în aproape toate domeniile, dar niciodată nu vor putea înlocui ori oferi trăirile
spirituale generate de lectura unei poezii sau a unui roman.
Conchid. Natura ne-a înzestrat pe fiecare cu o bogăție de însușiri, calități, daruri ori talente.
Depinde de fiecare, dar și de noroc și de ajutorul celor apropiați (in primul rînd părinții și apoi
profesorii), să reușim să le valorificăm.
Se pare că noi, cepturenii, avem și un alt atuu, în cadrul natural-geografic care și-a pus
amprenta asupra oamenilor locului.
Așadar, aceia care rămân să-și împlinească destinul pe locurile natale, au șansa de a
contribui la devenirea istorică a localității noastre, într-un centru viti-vinicol național și în care
turismul va fi tot mai important.
Ceilalți, pe care destinul îi va purta spre alte zări, și-l vor împlini cu siguranță purtând în
suflet darurile dobândite din satul natal, în care se vor întoarce mereu cu gândul ori aievea.
Consider însă esențial, să nu ne uităm niciodată părinții, înaintașii, dascălii, obârșia, glia
strămoșească și mai presus de orice, PATRIA.
7
ȘCOALA IDEALĂ...UN IDEAL!
Lt. Colonel Daniel Oaie, Școala de Aplicație a Forțelor Navale Mangalia
„Prin modul său de predare, un profesor produce în mod constant indici în legătură cu ceea
ce consideră a fi important, ce model de comportament așteaptă de la elevi, ce tipuri de participare
dorește, ce calitate de activitate va accepta. Indiferent dacă acești indici sunt verbali sau
nonverbali, dacă sunt conștienți sau inconștienți, elevii își modelează comportamentul în funcție de
ei.” (Grant B.)
Școala este un element foarte important într-o societate,
deoarece aceasta îi pregătește pe oameni pentru viață. Educaţia
realizată în școală are sarcina de a pregăti omul ca element activ al
vieţii sociale ca forţă. Pentru ca educația să fie de calitate, este
necesar să existe în școli profesori foarte bine pregătiți, răbdători
și înțelegători.
Şcoala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi,
astfel că pentru ei şcoala devine o a doua casă. O casă în care fraţii
sunt colegii de clasă, iar părinţii sunt profesorii sau învăţătorii. Aşa
cum în fiecare zi, părinţii sunt atenţi la comportamentul copiilor, le
oferă acestora sfaturi şi învăţăminte şi profesorii îi supraveghează
şi le oferă poveţe. În plus, faţă de părinţi, profesorii au în grijă
educaţia elevilor. Ceas de ceas şi minut de minut, profesorii oferă
învăţăceilor din faţa lor cunoştinţe şi informaţii valoroase despre
lumea înconjurătoare, despre cultura lumii şi istoria acesteia.
Ajutaţi de educaţia primită şi de experienţa acumulată de-a lungul
anilor, profesorii formează generaţii de copii. Cu muncă, multă
muncă şi perseverenţă, profesorii reuşesc să transforme copiii interesaţi doar de joacă, în elevi
interesaţi de educaţie şi civilizaţie.
Pe nesimţite, zi de zi, cu ajutorul şcolii, elevii îşi lărgesc orizontul asupra lumii. Opiniile lor
devin argumente ştiinţifice, iar sentimentele şi pasiunile sunt integrate în marea cultură a civilizaţiei
umane. Privită în ansamblu, şcoala pregăteşte copiii să devină adolescenţi educaţi, iar mai apoi adulţi
responsabili, capabili să înţeleagă enigmele acestei lumi, să-i desluşească tainele. Prin educaţia
oferită de către profesori elevilor este asigurată evoluţia speciei umane, o evoluţie bazată pe
informaţii certe şi diverse. Pentru elevi, şcoala este un izvor nesecat de informaţii, un izvor din care
curge necontenit ştiinţă şi cultură.
Deşi este înţeleasă de mult ori greşit, şcoala nu este doar un loc în care se întâlnesc elevii şi
profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde, iar pe baza
răspunsului acesta din urmă este notat. Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în
viaţă, care îţi permite să o apuci, în funcţie de interese sau pricepere, pe unul din drumurile care ţi se
deschid în faţă.
Ideea de şcoală ideală este foarte relativă. Toată lumea ar avea alte aşteptări de la o instituţie
de genul acesta, dacă ar exista, desigur. Eu cred că nici nu este neapărat nevoie de aşa ceva în
realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor. Ştiu că sună a
paradox, dar am să dezvolt ideea.
Să începem cu autocritica...Cum să fie elevii într-o şcoală ideală? Păi, cât mai coloraţi, cred.
Adică nu la culoare mă refer, în sens propriu, ci la personalitate. Să fie diferiţi. Să fie elevi care chiar
sunt pentru clasele de tip uman, şi alţii pentru real. Să înveţe că fiecare este diferit şi bun la altceva,
sau mai bun şi să înveţe să lucreze în grupe.
Acum, un subiect mai delicat...profesorii... Cred că ar fi cel mai bine să fie şi ei cât mai
diferiţi. Să fie măcar o profesoară severă, şi măcar una care ne-ar mânca, atât de mult ne-ar iubi, ca o
clasă. Să le placă 100% ce fac, şi să dea totul din suflet pentru ca fiecare generaţie să fie cât mai
bună.
8
Cred că o şcoală ideală trebuie să aibă şi un fel de istorie, un trecut. De obicei pentru
reflectarea acesteia ajută foarte mult şi înfăţişarea clădirii, deci şi locația joacă un rol important
pentru o instituție educațională ideală.
De fiecare dată când încerc să îmi imaginez şcoala în care în fiecare zi m-aş duce mândru îmi
apare în faţă clădirea şcolii mele. Nu chiar în fiecare zi resimt acest lucru, dar știu că aici se fac
eforturi înalte şi demne de respect! De aceea mă simt bine în școala mea, pentru mine școala vieții de
acuma. Și, cine știe, poate chiar acesta este secretul școlii ideale...
O astfel de școală ar putea fi și Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” din comuna Ceptura,
județul Prahova, școală care poartă numele unui mare poet român, unde de altfel au avut loc și
activitățile de promovare a Forțelor Navale.
Picturile artiștilor de la Cercul Militar Mangalia, machetele navelor de la Muzeul Marinei
Române sau expunerile tinerilor ofițeri de marină prezenți au adus marea și Dunărea mai aproape de
cei prezenți și le-au reamintit elevilor de excursia făcută în unitățile Forțelor Navale în cadrul
programului „Școala altfel - Să știi mai multe, să fii mai bun!”.
„Ne place, ne implicăm, vrem să fim cei mai buni!” a fost genericul sub care s-au desfășurat
activitățile la Școala de la Ceptura, la care am fost și noi invitați, unde diriginți de la mai multe școli
prahovene au analizat activitățile școlare și extrașcolare desfășurate de elevii din Ceptura și modul în
care aceste activități ajută la dezvoltarea personalității copiilor. Alături de diriginți, de elevi, de
reprezentanți ai autorităților locale și ale Inspectoratului Școlar Județean Prahova, de invitați ai
Forțelor Navale, s-a aflat și contraamiralul de flotilă dr. Constantin Ciorobea, locțiitorul șefului
Statului Major al Forțelor Navale Române. Fiu al comunei, contraamiralul și-a exprimat recunoștința
față de pregătirea pe care a primit-o în școala generală de la Ceptura și i-a îndemnat pe elevi să învețe
și să fie convinși că astfel vor izbândi; iar la momentul în care își vor analiza opțiunile de viață, să ia
în calcul și un colegiu militar și apoi instituțiile de învățământ de marină.
„Cariera militară un vis – Mangalia via Ceptura”, a fost titlul activității desfășurate de elevii
din Ceptura la Școala de Aplicație a Forțelor Navale în primăvara anului trecut, în cadrul săptămânii
„Școala Altfel”. Impactul acestei activități a fost unul pozitiv pentru ambele părți, numeroși diriginți
prezenți dorind să preia ideea și să aducă copiii să viziteze unitățile de marină.
Manifestările de la Ceptura s-au încheiat cu spectacolul „Folclorul – poezia, lacrima, sufletul
și identitatea românului”, prin care tinerii elevi ai Școlii Gimnaziale „Nichita Stănescu” ne-au adus
pentru câteva zeci de minute mai aproape de valorile autentice ale poporului român.
Școala ideală?... De ce nu!
Succes!
10
AI CARTE, AI PARTE!
Ec. Vasilica Valerica Șișman, Bibliotecar
„Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de
loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi un mijloc de
alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație”.
Mircea Eliade
Biblioteca școlară reprezintă prin importanța sa, cartea de vizită a unei instituții școlare.
Este spațiul școlar cel mai important. Apropie și îndeamnă elevii la studiu, la lectură, la
informație, dar în același timp sprijină și desăvârșește reușita procesului educațional.
Biblioteca școlară este parte integrantă a sistemului informațional național.
Biblioteca școlară este de fapt o colecție de documente, precum: cărți, reviste, albume,
enciclopedii, ziare, materiale audio-video, suporturi educaționale, adecvate și în același timp utile
unității școlare a cărei parte este, care funcționează în baza unor reguli și principia bine stabilite.
Funcționarea eficientă a bibliotecii școlare presupune ca aceasta să îndeplinească patru
funcții, astfel: pedagogic, culturală, de comunicare, precum și de gestiune a documentelor.
Biblioteca școlară, respectiv activitatea bibliotecarului, nu pot fi concepute în afara în afara
procesului instructiv-educativ pe care trebuie să-l completeze.
La concurență cu internetul, biblioteca rămâne totuși o alternativă educațională, o constantă
culturală, la care sub nici o formă nu se poate renunța.
Biblioteca școlară funcționează ca un centru formative în care elevul are un prieten de
nădejde, cartea.
Bibliotecarul trebuie să fie un partener active al consumatorului de lectură, să-l primească în
acest spațiu cu zâmbetul pe buze, să-i trezească în același timp interesul pentru studiu, pentru
lectură.
Studiul la bibliotecă îți deschide practic un al treilea ochi, și, dacă ai suficientă răbdare, te
vindecă și de singurătate.
Biblioteca Școlii Gimnaziale “Nichita Stănescu” funcționează în cadrul fostului CDI, având
o zestre de peste 10000 de volume de carte din diverse domenii.
Ne preocupă în permanență dotarea bibliotecii, spre a concura cu succes atât internetul, cât
și alte mijloace.
Astfel, tot timpul sporim numărul de volume de carte prin parteneriate cu instituții culturale
de prestigiu sau cu fundații din țară.
Nu putem să nu amintim colaborarea cu Fundația , precum și cu Biblioteca Centrală
Universitară “Carol I”, din București.
Ne mândrim că școala dispune de un astfel de izvor de cultură, unde vă așteptăm cu drag, pe
principiul „intră, fără să bați la ușă!”
Epilog
Biblioteca şcolară este o componentă esenţială a oricărei strategii pe termen lung de
alfabetizare, educaţie, informare şi dezvoltare economică, socială şi culturală...
Are nevoie de o finanţare suficientă şi regulată pentru a putea dispune de personal bine
format, de documente, tehnologii şi echipamente...
Biblioteca şcolară este un partener esenţial al reţelei locale, regionale şi naţionale de
biblioteci şi centre de informare.
Manifestul UNESCO pentru bibliotecile şcolare
11
PROIECTE ȘI PARTENERIATE
1. Cariera militară, un vis! – parteneriat cu Statului Major al Forțelor Navale (S.M.F.N.)
Române
2. Eroul meu, model de viață! – parteneriat cu Biserica „Sf. Treime” Ceptura de Jos și
Fundația „Prof. George Manu” București
3. Satul meu, curat în trup și suflet – parteneriat cu Parohia „Vovidenia” Ceptura, Biserica
„Sf. Treime” Ceptura de Jos, Fundația „Prof. George Manu” București, Frăția Ortodoxă „Sf.
Mare Mucenic Gheorghe” Ploiești
12
FII ARTIST, SCENA TE EDUCĂ! Prof. Crăciun Carmen
Prof. Ioniță Mihail Nicolae
După o atentă observare a şcolii româneşti de azi, se constată destul de uşor că generaţiile
tinere nu au drept emblemă – cum se spune deseori – lipsa de respect şi de educaţie, caracterul
rebel, tendinţa de sfidare a adulţilor şi nerespectarea regulilor de convieţuire în societatea, bună sau
rea, care ne include pe toţi. Acestea sunt “repere” nefericite doar pentru cei crescuţi într-o
atmosferă tensionată, în violenţă. Altfel, copii buni găsim la tot pasul (numai să vrem să-i vedem ca
atare!), unii dintre ei având chiar adevărate sclipiri de geniu. Sufletele tinere se dovedesc a fi,
deseori, depozitarul unui imens simţ artistic, iar şcolii îi revine, printre altele, rolul de a forma
personalitatea elevilor prin intermediul frumosului din artă, societate şi natură în cadrul educaţiei
estetice.
O formă de educare estetică, familiară multor instituţii de învăţământ, o reprezintă
manifestările artistice prin muzică, dans și teatru din cadrul serbărilor şcolare, care sunt, în fond,
manifestări festive, cu program complex, prilejuite de sărbătorirea diferitelor evenimente de
însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite în şcoală.
Activităţile artistice contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor, îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoţii variate ce se vor
acumula în limbajul de reprezentări şi emoţii. De asemenea, munca laolaltă contribuie la
dezvoltarea simţului de răspundere al fiecărui copil şi al întregului colectiv prin dorinţe comune de
a obţine rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul repetiţiilor şi în
cadrul desfăşurării lor. Contactul cu un public, prezent în număr mare sau mai mic la serbările
şcolare, trezeşte în copii energia latentă, exigenţa în fiecare de a învinge greutăţile ivite, de a-şi
stăpâni timiditatea, le cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă în acţiune, iar pregătirea din
timpul repetiţiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă şi a disciplinei muncii
îndeplinite cu conştiinciozitate.
Activitatea artistică reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, experienţe noi şi creează buna
dispoziţie, favorizând dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic. Importanţa lor
educativă rezidă în conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera sărbătorească ce se
instalează cu acest prilej. De asemenea, nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de
activităţi care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învăţa să trăiască în grup, să se încadreze
într-o disciplină fermă și dezvoltă copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos.
În cadrul gimnaziului cepturean, tradiţia manifestărilor artistice se păstrează, antrenând, de
fiecare dată, din ce în ce mai mulţi elevi, mânaţi de succesul colegilor lor care se bucură de
aprecierea tuturor, dar şi de nevoia de a se manifesta şi altfel decât în interiorul „graniţelor unei
lecţii”. Manifestările se organizează cu diferite evenimente, pornind de la cele consacrate - Ziua
Naţională, Sărbătoarea Crăciunului, Ziua Mamei, 1 Iunie sau Serbarea de sfârşit de an şcolar - la
cele implementate prin calendarul activităţilor extracurriculare – Eminescu, Caragiale şi Nichita
Stănescu la ceas aniversar, Dragobetele sau Noaptea Sfântului Andrei. O mare amploare o capătă
activitatea desfășurată în cadrul Clubului de teatru al școlii, de către trupa „Menestrelii”. Aceasta se
reorganizează an de an, adunând laolaltă tinere talente în ale actoriei, dornice să se afirme atât la
serbările școlare locale cât și la competițiile de profil. Amintesc aici Concursul Județean de Teatru,
organizat anual de către Palatul Copiilor Ploiești, Concursul Interjudețean de interpretare artistică
„Caragiale-contemporanul nostru”, organizat de către Muzeul „I.L.Caragiale” sau Concursul
Cultural-Artistic Județean „Lumea lui Caragiale” organizat de către Colegiul Național
„I.L.Caragiale”. La aceste competiții talentul nostru este mereu remarcat, dovada fiind premiile
primite.
Credem cu tărie în necesitatea promovării activităților artistice, ca activităţi extracurriculare,
prin care se stimulează inventivitatea şi creativitatea elevului. Acestea sunt o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând
el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu
elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
14
„CARIERA MILITARĂ, UN VIS!”
Dir. Prof. Deaconescu Emilian
Prof. Crăciun Carmen
Ec. Șișman Vasilica Valerica-bibliotecar
Trăim într-o societate în care totul se desfășoară la foc automat, în care elevii nu au ocazii
prea dese pentru a vedea modele demne de urmat. Școala are un rol decisiv în formarea copiilor,
fiind instituția care promovează cultura și valorile.
Proiectul educațional „CARIERA MILITARĂ, UN VIS”, derulat în aprilie 2016 la Școala
Gimnazială „Nichita Satănescu” comuna Ceptura, este piesa de rezistență a muncii educative ce s-a
desfășurat în cadrul gimnaziului nostru în anul școlar anterior. Ineditul și rezultatele acestei
activități ne-au determinat să proiectăm și să continuăm derularea sa și în anii următori. A
reprezentat, în fond, o premieră, atât pentru grupul de elevi și cadre didactice ale școlii, cât și pentru
instituția în sine și pentru comunitatea locală. Răspunzând la invitația Statului Major al Forțelor
Navale, ce a venit în sprijinul Programului Național „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun”
prin organizarea unor activități interactive, am oferit elevilor posibilitatea de a-și dezvolta aria
activităților extracurriculare, căci vizitarea tuturor obiectivelor stabilite nu ar fi fost posibilă în
condițiile unei excursii obișnuite. În plus, li s-a oferit și ocazia de a alege o carieră militară.
Considerăm că activitatea noastră și-a îndeplinit toate obiectivele propuse. Elevul s-a aflat în
centrul procesului de învățare, el fiind provocat să descopere, să experimenteze și să cunoască
oameni și locuri noi, îmbogăţindu-și, astfel, orizontul cultural, științific și tehnic prin explorarea
practicilor militare marinărești, a vestigiilor întâlnite în muzeele și lăcașurile de cult vizitate.
Tematica interdisciplinară a activității a oferit elevilor posibilitatea de a-și pune în evidență
calitățile cu care sunt înzestrați și de a descoperi existența unor aptitudini pentru o anumită carieră,
în special cea militară.
Mai mult decât atât, s-a urmărit și realizat cultivarea spiritului civic și patriotic, elevii
participând la dicuții cu ofițeri ai marinei militare românești care prezentau, cu mândrie și onoare,
misiuni desfășurate atât la nivel național cât și internațional (expediții în Golful Biscaya, capturarea
15
piraților în Marea Mediterană sau a braconierilor în Marea Neagră), la care s-a adăugat cel mai
emoționant moment și anume salutarea drapelului, dând onorul alături de ofițerii Școlii de Aplicație
a Forțelor Navale Mangalia, după tipicul militar marinăresc.
1. TITLUL ACTIVITĂȚII: CARIERA MILITARĂ, UN VIS
2. DOMENIUL: FORMARE ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ
3. SCOPUL ACTIVITĂȚII: - dezvoltarea școlară și profesională a elevilor participant prin
drescoperirea de către aceștia a spiritului ostășesc și a secretelor carierei militare. De aceea s-a avut
în vedere inițierea și promovarea comunicării și colaborării între elevi, cadre didactice și militare,
reprezentanți ai celor două instituții partenere: Școala Gimnazială ,,Nichita Stănescu” Ceptura, si
SMFN (Statul Major al Forțelor Navale).
4. OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE ALE ACTIVITĂȚII:
a) privind elevii:
descoperirea de către elevii participanți a spiritului ostășesc și a secretelor carierei militare;
intercunoaşterea elevilor prin intermediul activităţilor desfăşurate;
explorarea potențialului militar și turistic al orașelor Constanța si Mangalia;
formarea în rândul elevilor a unei atitudini sincere și deschise față de resursele și potențialul
propriu pentru dezvoltarea lor viitoare;
formarea și dezvoltarea unor reale abilități de viață necesare formării profesionale a elevilor.
b) privind cadrele didactice implicate:
familiarizarea cu metode active şi interactive de stimulare a interesului elevilor pentru
desfăşurarea activităţilor cu teme variate;
formarea unei atitudini pozitive faţă de metoda proiectelor, ca metodă de lucru în sprijinul
unui învăţământ de calitate, performant;
crearea unui climat caracterizat prin deschidere faţă de orientarea școlară și profesională a
elevilor;
facilitarea descoperirii de către elevi a unor posibilități referitoare la formarea și dezvoltarea
caracterului;
motivarea elevilor prin stimularea interesului pentru cunoaștere și dezvoltare profesională.
5. ELEVII PARTICIPANȚI: au participat 26 de elevi, numărul maxim +1 acceptat, așa cum
reiese din stabilirea condițiilor de cazare puse la dispoziție de instituția parteneră: „Menționăm că
putem asigura cazarea în spatiile noastre pentru un grup de 25 de elevi și 10-15 însoțitori”.
Participarea elevior a fost de 8,44%.
16
6. DURATA ȘI LOCUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚII: 20-21 .04.2016, în municipiile
Mangalia și Constanța.
7. DESCRIEREA ACTIVITĂȚII: domeniul principal în care se încadrează activitățile
desfășurate îl reptezintă orientarea și formarea școlară și profesinală, însă a fost vizată și realizată
interdisciplinaritatea prin împletirea domeniilor cultural, tehnic, științific, moral-religioas și al
abilităților de viață: 1. Activități de familiarizare cu viața militară: cazarea la Școala de Aplicație a
Forțelor Navale, Mangalia; participarea prin implicare directă la demonstrații de folosire a
echipamentului militar și mânuire a armamentului din dotare, sub îndrumarea cadrelor militare
abilitate; vizitarea fregatelor românești „Regele Ferdinand” și „Mărășești” precum și a Navei
Școală „Bricul Mircea” și a elicopterelor Puma Naval de la Tuzla; 2. Vizite la Cercul Militar
Mangalia, Primăria Municipiului Mangalia, Academia Navală „Mircea Cel Bătrân” Constanța,
Muzeul de Arheologie Calatis, Monmentul de la Adamclisi; 3. Plimbare cu vasul „Egreta” pe lacul
Limanu; 4. Participarea la simularea navigării unei nave 5. Pelerinaj la Sfintele Mănăstiri „Dervent”
și „Peștera Sf. Andrei”; 5. Foc de tabără la finalul excursiei. Activitatea a fost evaluată prin jurnale
de călătorie, albume foto-video și a fost realizat poster-ul activității.
8. REZULTATE OBȚINUTE:
Îmbogăţirea orizontului cultural, științific, și tehnic prin explorarea practicilor militare
marinărești, a vestigiilor întâlnite în muzeele și lăcașurile de cult vizitate;
Descoperirea vieții și a carierei militare marinărești;
Conceperea unor modele demne de urmat în privința formării și dezvoltării școlare și
profesionale în domeniului carierei militare marinărești;
Descoperirea unor aptitudini și deprinderi noi: intercomunicare, exprimare liberă corectă și
coerentă, capacitate de analiză și sinteză prin formularea de întrebări pertinente și originale;
Relaţionarea armoniasă cu cei din jur;
Formarea deprinderii de a lucra în echipă;
17
Formarea unor noi abilități de viață precum: adaptarea la un program strict de desfățurare a
activității zilnice, comportamentul civilizat și disciplinat în cadrul unei tabere, întrajutorarea
membrilor grupului, implicarea activă în desfășurarea activităților planificate, respectarea
regulamentelor impuse în cadrul unei unități militare și a indicațiilor cadrelor militare.
Mărturiile elevilor, ale părinților și
cadrelor didactice implicate susțin valoarea
proiectului. Folosite ca modalitate de
evaluare, jurnalele de călătorie ale elevilor
participanți sunt dovada unor copii care
s-au bucurat la modul cel mai sincer de o
experiență de viață unică, dacă ne gândim
și la faptul că vin din mediul rural, unde
posibilitatea deplasărilor atât de departe, în
locuri așa de speciale, este, practic, nulă.
„Excursia aceasta a fost și
educativă - am învățat lucruri noi la bordul
navelor - și distractivă. D-l Lt.col. Daniel
Oaie, cel care ne-a plimbat, a fost extrem
de punctual și tot ce își propunea să facem
într-o zi, se săvârșea cu întrebări,
răspunsuri, poze, fără nicio pauză de timp.
(...) Această activitate m-a impresionat și
prin faptul că am văzut cât de greu este să
îndeplinești funcții de acest gen: marinari,
cadre militare, soldați ... Dar am observat
cu cât drag și pasiune practică ceea ce le
place.” (IULIA LABEȘ, cls. a VII-a)
„Am fost foarte încântați de
organizarea acestei excursii. Copiii au avut
ocazia de a vedea că orice muncă pe care
un om o practică necesită, strădanie și un strop de dorință și pasiune.”(d-l Labeș)
Un jurnal bine îngrijit, redactat corect, cu date exacte despre orarul și locul activităților, care
nu vrea să dezvăluie identitatea posesorului său, încheie menționând că totul „a fost un prilej de a
învăța multe lucruri noi, de a cunoaște oameni noi și de a cunoaște o altă părticică din țara noastră.
Le mulțumesc foarte mult celor care au organizat această activitate și le urez mult noroc în a mai
organiza și altele pentru a se bucra cât mai mulți copii de ele.” Alți părinții consideră activitatea
„bună și interesantă. Copiii s-au întors din călătorie relaxați, educați, informați, fascinați de ceea ce
au văzut și cu amintiri multe.”
D-l prof. IGNAT BOGDAN, apreciază această activitate ca fiind o mare realizare în folosul
copiilor, gîndindu-se că, dacă ar fi avut parte de așa ceva la vârsta la care a trebuit să aleagă
profesia, astăzi ar fi fost sigur marinar.
D-na prof. TĂNASE ROSALBA susține că „nu în ultimul rând, activitatea a consolidat
relația profesor-elev-părinte. Părinții au văzut în cadrele didactice și în școală un partener de
nădejde, iar elevii au găsit în profesorii lor niște prieteni adevărați.”
„Mă declar mulțumită cu privire la seriozitatea cu care s-au implicat elevii în derularea
activității, dând dovadă că au conștientizat că sunt în unități militare, unde regimul este foarte strict,
tocmai datorită rolului foarte important pe care îl are armata în viața unei țări. De asemenea,
apreciez foarte mult calitatea serviciilor puse la dispoziția nostră de către gazde, precum și căldura
și disponibilitatea tuturor cadrelor militare ce au coordonat activitățile.” (Prof. CRĂCIUN
CARMEN)
18
„Programul zilnic dens, chiar obositor uneori, a fost plăcut și plin de surprize în același
timp, pentru că armata călește până la urmă.” Totodată, „punctualitatea, rigoarea, disciplina,
respectul, spiritul ostășesc, sunt atribute care vor contribui, cu siguranță, la dezvoltarea
personalității elevilor și de ce nu, poate și la îmbrățișarea unei cariere militare de către aceștia.”
Împăcat cu gândul că am mijlocit prezența discipolilor și a colegilor mei la această activitate, care
transformă „Școala altfel” în „Armata altfel”, personal și în numele unității școlare pe care o
conduc, asigur de tot respectul nostru al tuturor și transmitem mii de mulțumiri sincere Conducerii
Forțelor Navale Române și domnului Contraamiral de flotilă Dr. Constantin Ciorobea. (D-l director,
Prof. DEACOESCU EMILIAN)
Nu înainte de a trimite mulțumirile noastre instituțiilor marinei militare care ne-au fost
alături, adăugăm finalul, pe cât de scurt, pe atât de sincer, din jurnalul unei eleve din clasa a V-a:
„Îmi pare foarte rău că am plecat de la unitate. Cred că o să mă fac marinar și o să merg la Școala de
Aplicație a Forțelor Navale”.
Așadar, considerăm această activitate ca fiind una de un real succes, ce a meritat promovată
prin participarea la competiția națională „O activitate de succes în Săptămâna Școala altfel: Să știi
mai multe, să fii mai bun”, sesiunea mai 2016, și prin diseminarea sa cu diferite ocazii, precum
sesiunile de comunicări pe teme educaționale.
„Armata leagă prietenii, armata unește” (Prof. Deaconescu Emilian, directorul gimnaziului
cepturean)
19
PARTICIPARE LA SPECTACOLUL DIN CADRUL CONCERTULUI
INTERNAȚIONAL DE CÂNTEC „VOCEA LUMII” – BUCUREȘTI, SALA
PALATULUI, 14 MAI 2016
20
,,VIITORUL" - ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICHITA STĂNESCU" CEPTURA
ÎN MASS - MEDIA PRAHOVEANĂ
PERFORMANȚE ȘCOLARE SPORTIVE LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICHITA
STĂNESCU” CEPTURA
Asociația Sportivă Școlară ,,VIITORUL” CEPTURA
(Șc. Gimnazială ,,NICHITA STĂNESCU” Ceptura)
CAMPIOANA JUDEȚULUI PRAHOVA la FOTBAL pe teren redus.
Prof. Panait Constantin
Evenimentul s-a petrecut în data de 07.04.2016, în urma rezultatelor obținute de elevii școlii
noastre în întrecerile cu alte 8 școli (Nr. 25 Ploiești, Nr. 29 Ploiești, Brazi, Târgsorul Vechi,
Lipănești, Măgurele, Măgureni și Provița) din județul Prahova, calificate la faza județeană a
,,OLIMPIADEI GIMNAZIILOR” - organizată de Ministerul Educației Naționale și Cercetării
Științifice prin ISJ Prahova, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, în colaborare cu Federația
Română de Fotbal.
Turneu de calificare – Mizil, noiembrie 2016
,,VIITORUL” -handbal , fete –
finaliste la MIZIL
,,VIITORUL” I - IV CEPTURA – fotbal, băieți –
finalista la turneul de la MIZIL 21 OCT. 2016
21
FONDAT 1870
cotidian de opinie si informatie
5 mai 2016, nr. 7860
Ziarul Prahova » Sport » Stiri sport
Ştiri sport
(Joi, 5 mai 2016)
PODIUM PENTRU JUNIORII DIN CEPTURA Cristi Damian
Câştigătorii fazei judeţene la minfotbal pentru echipele de gimnaziu, am numit aici gruparea
Şcolii „Nichita Stănescu” din CEPTURA, au avut o comportare foarte bună la faza regională -
Muntenia Sud.
Elevii antrenorului Constantin Panait s-au clasat pe ultima poziţie a podiumului de
premiere, în condiţiile în care doar un singur gol a trimis formaţia ceptureană în afara
locurilor care ar fi permis calificarea la turneul final. În afară de echipa gazdă, Călăraşi, şi trupa
prahoveană, la competiţie au mai participat alte cinci reprezentante, din judeţele Argeş, Dâmboviţa,
Teleorman, Giurgiu şi Ialomiţa.
„Pe această cale ţin să le mulţumesc celor care au fost alături de noi şi avem convingerea că
nu le-am înşelat aşteptările. Cu puţin noroc ne puteam califica la faza finală”, ne-a declarat
profesorul Constantin Panait. La această competiţie, cepturenii au mizat pe următorul lot de jucători: Ştefan Iancu,
Bogdan Cristea, Florin Bulău, Marian Stroe (căpitanul echipei), Cristian Iancu, Florin Voica,
Gabriel Chiva, Cătălin Ceauşu, Iulian Coarfă
VREMEA ÎMPĂCĂRII ȘI A FAPTELOR BUNE
Pr. Ioan Șendroiu
Pe urcușul duhovnicesc al Postului Mare ne apropiem de luminata zi a Învierii, în care
întreaga natură și noi împreună cu ea, ne transformăm, pentru a deveni fii ai luminii și ai vieții. În
această perioadă ne rugăm în șoaptă, tocmai pentru că îi simțim prezența lui Dumnezeu. La Ziua
Bucuriei și a luminii interioare se ajunge făcând și șoptind, îndemnul spre fapta bună, căci tăcerea
este mai aproape de post.
Prima duminică din post se numește a Ortodoxiei tocmai pentru faptul că aici suntem
găzduiți noi, la răscrucea dintre revelație și taină, cunoaștere și mister. Ne exprimăm comuniunea cu
Dumnezeu numai trăind în comuniune cu grupul cu concetadinii, mărturisind pe Hristos Domnul, în
societate prin fapte. Creștinul evlavios, manifestă sentimentul prezenței lui Dumnezeu, în toate
momentele vieții sale, atât prin rugăciune cât mai ales prin lucrarea faptelor bune, ceia ce ne
conduce la ortopraxie. Prin verificare la scara umană a pedagogiei divine, ortopraxia Ortodoxă
realizează „starea de bine duhovnicesc” transformând urcușul din „poruncă” în „pildă”. Dacă
barcagiul își va scrie pe cele două vâsle credința pe una și fapte bune pe cealaltă, va observa că nu
poate înainta spre liman decât atunci când trage la ambele rame. Pentru a pune în mișcare luntrea și
a străbate „marea vieții” către liman, este necesar să acționăm ambele lopeți. „Credința fără fapte
este moartă”. Iacob II 14
O faptă bună nu este niciodată pierdută ( proverb românesc).
De nu poți exprima credința ta, o citim noi prin faptele tale! (I.S)
22
DRAGOBETELE, O SĂRBĂTOARE ROMÂNEASCĂ
Prof. Tănase Rosalba
Prof.Trașcă Iuliana
Pe 24 februarie se sărbătorește Dragobetele, sărbătoare cunoscută și sub denumirea de
Sântion de Primăvară, Ion Cap-de-Primăvară ori Dragostițele. În ultimul timp aceasta tinde să
capete o importanță deosebită, în mare parte datorată dorinței de a contracara sărbătoarea americană
Sfântul Valentin. Este interesant de urmărit ce semnificații religioase, dar și laice, are această
sărbătoare.
Biserica Ortodoxă a marcat această dată cu cruce neagră în calendarul religios sub numele
de Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Textele
bisericești povestesc că Irodiada, după ce a primit pe o tipsie capul Botezătorului, adus de fiica sa,
Salomeea, l-a îngropat într-un loc ascuns, departe de trup. Temerea ei cea mai mare era ca prorocul
să nu învie. O femeie de la curtea regală a dezgropat peste noapte capul Botezătorului și l-a ascuns
pe muntele Eleon. Mai târziu a fost găsit de un bărbat bogat, Inochentie, care a ridicat pe acel loc o
biserică de piatră. O legendă populară românească spune că Irodiada a aruncat capul Botezătorului
în podul casei și, după șase luni, capul a început să vorbească. În momentul acela Irodiada a fost
apucată de un cutremur. De atunci oamenii sărbătoresc această zi pentru a nu fi apucați de friguri.
Chiar dacă atestările acestei sărbători ne duc în urmă cu mai bine de un secol, nu i s-a dat
prea multă importanță, fiind mai degrabă o sărbătoare a universului casnic și a tinerilor. Există o
incertitudine și în ceea ce privește data la care se serbează Dragobetele. Mărturiile o plasează fie la
sfârșitul lunii februarie, fie la începutul lunii martie. Personajul mitic Dragobete sau Iovan
Dragobete este fie logodnicul Dochiei, fie fiul Babei Dochia, fie un tânăr frumos și jucăuș care
sărută fetele și ocrotește păsările.
În calendarul popular fiecare perioadă din an are o semnificație deosebită și este firesc ca un
început de anotimp, ca acest Cap-de-Primăvară să fie tratat ca atare. Dragobetele este o zi pusă sub
semnul cuplului, al dragostei, dar și al naturii. În primul rând, Dragobetele este o sărbătoare a
păsărilor, este ziua în care ,,se dezleagă gura la păsări" și se împerechează. Cele care nu își găsesc
perechea rămân singure pâna la anul următor sau umblă ciripind din loc în loc și mor singure.
Urmând exemplul zburătoarelor, fetele și băieții căutau să se apropie pentru a nu rămâne singuratici
de-a lungula anului. Tinerii săvârșeau un adevărat ceremonial ce includea culesul ritual al florilor,
împletirea de cunune pe care și le ofereau unii altora, rostirea unor formule cu valoare de jurământ,
îmbrățișări și săruturi simbolice. Toate culminau cu o petrecere cu cântec și joc. Astfel de practici
au fost atestate în sudul țării, manifestate însă ca niște tradiții locale. Ea este o zi benefică și pentru
gospodărie. În nordul Moldovei se povestește că oamenii efectuau anumite munci ce aveau menirea
să atragă bunăstarea familiei. Se crede că orice lucru început în ziua de Dragobete va avea spor.
În ciuda faptului că nu este o sărbătoare înzestrată cu o mare forță sacră, Dragobetele
reprezintă un prag, o trecere de la iarnă la primăvară, o cumpănă între amorțire și reînviere. Astazi,
această sărbătoare renaște, reprezentând o zi a dragostei, a bucuriei și a armoniei.
23
DESPRE CĂRȚI... Prof. Pîrvănoiu Roxana Iuliana
Într-o lume confuză, în care valorile coexistă cu atât de multe nonvalori, este nevoie mai
mult ca niciodată de o educație riguroasă, cu obiective clare care să vizeze formarea
discernământului la elevi. Astfel, promovarea unor strategii de învatare a unor conținuturi care să
vizeze simțul estetic la elevi se impune mai mult ca niciodată.
Se stie, școala are de ceva timp concurenți acerbi ca televiziunea si internetul,mult mai
atractivi si mai tentanți decât programul educativ scolar. Este greu să concurezi cu lumea colorata și
sclipitoare a show-urilor TV sau a jocurilor virtuale. De aceea, școala trebuie să înteleaga că rolul ei
este unul mai important ca niciodată, acela de a forma oameni pregatiți, cunoscători ai marilor
valori ale umanității, ai modelelor din istoria universală, dar și din literatura lumii.
Studiul literaturii, cititul ei duc în timp la formarea conștiinței de sine, dar si la formarea
gustului estetic. Literatura este un spectacol cu oameni si lumi. Un spectactacol de calitate care
solicită gândirea critică și analitică a cititorilor. Elevii noștri au nevoie de exercițiul lecturii, el poate
fi un refugiu benefic din calea asaltului virtualului guvernat de viteza ce a cuprins întreaga lume.
În școală, lecturile elevilor pot fi dirijate în funcție de vârstă, dar și de preferințele lor.
Lectura de plăcere nu trebuie să rămână un deziderat, copiii citesc cu mult interes cărți care
corespund pasiunilor lor. De aici, drumul spre atingerea obiectivelor educaționale devine unul mai
scurt si mai sigur. Emoția trăită la citirea unei cărți conduce inevitabil la o reflecție. Despre lume,
despre viață, despre posibilitățile ființei umane…Eroul unei cărți poate deveni si eroul unui copil.
de la care el poate învăta curajul, ambiția, lupta pentru un vis. Poate că în lumea reală nu mai are
nimeni timp să-l învețe că nu trebuie să renunțe la speranță. Dar o carte bună poate să fie pentru el o
experiență de viață care îi va îmbogăți mintea și sufletul.
Aici, studiul literaturii în școală se întâlnește în mod fericit cu nevoia de a promova
salvatoarele valori umane atât de necesare devenirii unei personalitați. Rolul educației rămâne
decisiv și, asumat zi de zi, la fiecare oră de curs, va face ca aiuritoarele oferte ale virtualului să nu
mai confiște viața și timpul elevilor noștri.
Lăptucă Nicoleta, cls. a VII-a A- Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” comuna Ceptura
24
23 Aprilie - Ziua Internațională a Cărților
Savu Alexandru Dorian, cls. a V-a A- Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” comuna Ceptura
Anghel Tatiana Cosmina, cls. VI-a B- Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” comuna Ceptura
25
IMPORTANŢA JOCULUI ÎN ORA DE CURS
Prof. Crişan Daniela
Jocul reprezintă modalitatea care le permite copiilor să se cunoască pe ei înşişi şi pe colegii
lor, să descopere universul din care fac parte şi locul spre care se îndreaptă. Poate fi considerat
parte din evoluţia copiilor, viitori adulţi responsabili, cu principii solide pe baza cărora scoietatea îşi
poate construi pilonii.
Jocul este elementul care disciplinează copilul, care îl armonizează perfect cu întreg
conţinutul său şi care îl integrează mai uşor în viaţa de familie şi în cea socială. Orice copil care se
joacă devine mai atent la nevoile lui, la dorinţele lui, are capacitatea să se exteriorizeze cu mai
multă uşurinţă decât ceilalti, să gandeasca anticipat, să se organizeze singur si să îşi accepte
greşelile.
In ceea ce priveşte climatul educaţional, precizăm că importanţa jocului pe parcursul orelor
de curs la majoritatea disciplinelor face învăţarea mai uşoară şi mai atractivă. Jocul oferă
profesorului posibilitatea de a-şi cunoaste elevii, de a interacţiona mai bine cu aceştia, dar şi de a le
înţelege necesităţile. Un copil deschis către joc, către orice activitate ludica este un elev înţeles de
profesorul său din punct de vedere moral, afectiv si social. Jocul dezvoltă imaginaţia, creativitatea şi
gândirea elevului, afirmându-le totodată personalitatea.
Ca profesor de gimnaziu, am observat că jocul este elementul esenţial în clasă, fiind cel care
uşurează lucrul cu elevii şi care aduce noutate în procesul de predare-învăţare. La fiecare oră elevii
sunt mai atenţi, mai concentraţi, mai dornici să afle lucruri noi pe care să le pună în practiă chiar de
la ora următoare. De asemenea, elevii de gimnaziu, în special, sunt mai motivaţi în timpul orelor în
care sunt folosite diferite jocuri, deoarece acestia sunt puși în fața unei situații cu care ei sunt foarte
obișnuiți, asociind jocul cu timpul lor liber.
Jocul reprezintă una dintre cele mai eficiente metode şi strategii de a-i face pe elevi să
înveţe, de a-i motiva să cunoască mai mult şi să dorească să caute mai multe informatii in diferite
domenii. În concluzie, ludicul ramâne unul din cele mai importante elemente menite să atragă
curiozitatea și interesul elevului, dar, în același timp, o metodă eficientă de a face învățarea mai
ușoară și plăcută.
IMPORTANȚA LITERATURII ÎN VIZIUNEA LUI NICHITA STĂNESCU
Prof. Arsenie Elena – Camelia
Liceul Tehnologic, comuna Sângeru
Societatea contemporană se află, fără îndoială, sub auspiciile revoluției tehnologice, prin
urmare, informația circulă nu doar rapid, ci mai ales într-un mod accesibil oricui. Deseori în ceea ce
privește lectura instituționalizată, se reclamă lipsa de interes a elevilor față de contactul direct cu
textele literare sau nonliterare. În aceste condiții, rolul cadrului didactic este unul deosebit de
important, iar intervenția sa este imperios necesară, având în vedere faptul că dezvoltarea
competenței de lectură este un deziderat pedagogic actual. Pentru a obține rezultate favorabile în
ceea ce privește lectura elevilor, este foarte importantă raportarea în permanență la criterii și valori
estetice incontestabile, care au depășit cu mult proba timpului și spiritul critic al literaților. Marele
poet Nichita Stănescu reprezintă, cu certitudine, unul dintre cele mai importante puncte de referință
în ceea ce privește creația literară modernistă și neo-modernistă.
Rămas în istoria literară, drept un pilon indestructibil al poeziei românești, în care funcția
estetică a textului literar se prefigurează discret prin substratul abstract al lirismului, căpătând
valențe surprinzătoare datorită ambiguității limbajului, Nichita, oferă oricărui cititor, avizat sau
amator, substanță poetică, trăiri intense la nivel spiritual și mai ales inovație lingvistică. În eseul său
” Rolul literaturii”, marele poet afirma că „în societatea contemporană rolul literaturii este la fel de
26
important ca și rolul științei.” De asemenea, în viziunea sa „literatura reprezintă specificitatea
umană în cel mai înalt grad, impulsionează sensibilitatea și educă prin forța exemplului particular
latura generală de noblețe și de sublim a sentimentelor ca act de conștiință.”(Volumul Respirări,
1982) Cu alte cuvinte, literatura reprezintă o parte integrantă a spiritului ființei umane, care
cizelează, dezvoltă sensibilitatea și creativitatea deopotrivă, având totodată și un profund caracter
educativ prin exemplele particulare pe care le oferă.
Un alt aspect deosebit de important pe care Nichita Stănescu îl aduce în discuție este rolul
esențial pe care îl are literatura în ceea ce privește, nu doar dezvoltarea intelectuală a ființei umane,
cât mai ales dezvoltarea emoțională a acesteia. Astfel, „sensul principal al literaturii este de a
transmite prin sentimente legile naturii și mai cu seamă legile naturii umane. De aici decurge și
forța educativă a literaturii, înțelegându-se prin forță educativă nu doar transformarea și modificarea
spontană a cititorului, ci stârnirea prin sentimente, în conștiința cititorului respectiv, a unei opțiuni
mai deslușite către noblețe și sublim.” Raportându-ne în practica pedagogică, permanent, la
formarea personalității educabilului, devine esențial rolul literaturii în acest sens. Educația, printre
altele, trebuie dublată cu exemple pozitive, iar literatura este cu certitudine, o sursă inepuizabilă,
indiferent de contextul socio-cultural prezent. Conform marelui poet, ființa umană, prin contactul cu
textele literare, își dezvoltă nu numai predilecția pentru valorile estetice, ci și noblețea, sensibilitatea
spirituală.
Datorită rapidității cu care se propagă modificări în climatul psiho-social în prezent, unii
dintre noi am fi îndreptățiți să credem că interesul pentru literatură va dispărea în totalitate, omul
având acces la numeroase surse de informare. Împotriva acestei speculații, poetul oferă un argument
incontestabil și anume faptul că „literatura, în esența ei, nu ține neapărat de cuvântul scris, iar
perfecționarea mijloacelor tehnice, conduce la sporirea șanselor de circulație a literaturii.” Cu alte
cuvinte, indiferent de gradul înalt de tehnicizare, literatura va reprezenta un punct de atracție pentru
ființa umană, prin simplul fapt că ea se adresează laturii spirituale specifice fiecăruia. Totuși, acest
interes trebuie cultivat încă din copilărie, un rol esențial în acest sens avându-l, fără îndoială, cadrul
didactic.
Importanța deosebită pe care Nichita Stănescu o are în literatura română, reflectată în forța
creativă excepțională, în noutatea limbajului poetic, în sugestia limbajului abstract, profund
ambiguu, justifică plasarea acestuia în spectrul personalităților culturale românești, ce imprimă
spiritului uman amprenta neștearsă veșnic, a sublimului. În acest sens, criticul literar Eugen Simion
afirma: „Există un amestec ciudat de forțe în ființa lui Nichita Stănescu: un respect aproape religios
pentru poezie și o supunere aproape cinică față de real. [...] Nichita Stănescu reprezintã un mod
specific de a fi poet în lumea noastră. E greu să-i afli un model în literatura anterioară." ( Eugen
Simion, Sfidarea retoricii, Editura Cartea Românească, București, 1985).
.
LIMBA ENGLEZĂ – O FEREASTRĂ LARG DESCHISĂ CĂTRE LUME Profesor limba engleză: Preda Elena-Marilena
Articolul meu se dorește a fi o pledoarie pentru învăţarea unei limbi străine, în speţă a limbii
engleze, pe lânga limba maternă, întrucât cunoașterea unei limbi străine este o fereastră care se
deschide către lume dar, în același timp este o fereastră larg deschisă către sine. Înainte de orice fel
de argument menit să susţină oportunitatea învăţării limbii engleze, trebuie să subliniez necesitatea
27
absolută de a cunoaște foarte bine limba maternă, literatura, cultura și tradiţiile poporului în care
ne-am născut, pentru că acestea ne definesc și ne individualizează ca naţie. Intr-o accepţiune prost
înţeleasă, ștergerea barierelor și a graniţelor dintre popoare, a înseamnat adesea, acceptarea și
imitarea a tot ceea ce îi definește pe alţii pe care noi îi considerăm ca fiind superiori; totuși
depășirea acestor bariere ar trebui să presupună înţelegerea temeinică a identităţii culturale a
poporului român, apoi descoperirea și înţelegerea altor popoare și în final compararea și găsirea
punctelor comune dar și a diferenţelor care individualizează popoarele lumii. Învăţarea limbii
engleze nu presupune deci, “neglijarea” folosirii limbii române, sau a folosirii exagerate, cu accente
de snobism a unor termeni englezești pentru care există corespondent în limba româna, ci reprezintă
cheia de acces spre o multitudine de oportunităţi care ni se dezvăluie in urma depășirii barierelor
lingvistice.
A trăi în secolul al XXI-lea într-o lume globală, aflată în permanentă mișcare și schimbare,
presupune necesitatea absolută de a cunoaște (pe lângă limba maternă) limbia engleză, această
“lingua franca” a zilelor noastre, o limbă vorbită oriunde în lume. Trebuie să fim conștienţi cu toţii
că în școală pregătim acum pe cei care trebuie să fie capabili să răspundă cererii de pe piaţa forţei
de muncă de peste 10-15, 20 de ani, astfel trebuie să le formăm abilităţi care să le permită să se
integreze într-o societate pe care noi putem doar să o intuim astăzi; totuși putem spune cu
certitudine că vor avea nevoie cu siguranţă să comunice într-o limba de circulaţie internaţională. De
asemenea, trebuie să admitem, că indiferent de nivelul de educaţie, de clasă socială, de nivelul de
inteligenţă, de putere financiară, de convingerile religioase sau politice cu toţii avem nevoie sa
comunicăm în limba engleză, doar motivele pentru care avem nevoie să facem asta sunt diferite; în
plus, nici vârsta nu este o piedică, deși este evident că pentru copii achiziţia este mult mai facilă.
Necunoașterea unei limbi de circulaţie internaţională ne limitează opţiunile, șansele, chiar și
gândirea, cercul de prieteni, etc și poate constitui un handicap care poate părea insurmontabil,
fluenţa în limba engleză este o cerinţă obligatorie pentru orice cetăţean al lumii actuale.
Avantajele pe care le poate aduce cunoașterea limbii engleze:
1. In primul rând cunoașterea limbii engleze vă oferă acces la o cantitate imensă de informaţie, mare
parte din tot ceea ce este scris pe pamânt este scris în engleză, iar peste 90% din informaţiile de pe
Internet sunt în engleză. De ce sa ne autolimitam, să ne refuzăm accesul la o cultură vastă, la
cunoștinte știinţifice variate doar pentru că nu cunoaștem limba care ne-ar putea dezvalui toate
aceste minunăţii?!
2. Avem nevoie de limba engleză pentru a studia în străinătate; în zilele noastre există nenumărate
oportunităţi de studiu, stagii de pregătire, de perfecţionare, burse de studiu în diverse ţări ale lumii,
iar limba de predare este de obicei, engleza. In plus, chiar și la noi în ţară există universităţi unde
sunt secţii cu predare exclusiv în limba engleză.
3. Cunoașterea limbii engleze este obligatorie pentru cine vrea să lucreze în altă ţară, nu numai în
Marea Britanie. Piaţa muncii se schimbă continuu, mulţi români care iniţial au lucrat în Spania sau
Italia (ţări puternic afectate de criza economică) s-au mutat în ţări precum Olanda, Ţările Nordice,
Germania, unde limba engleză este intens folosită. Ideal ar fi să cunoaștem cât mai multe dintre
limbile vorbite în aceste ţări dar cum acest lucru este foarte greu dacă nu chiar imposibil, este de
preferat să vorbim englza și ne vom face înţeleși oriunde.
4.Un nivel bun de cunoaștere a limbii engleze aduce și un post mai bine platit într-o companie din
România nu numai într-o altă ţară; și nu trebuie să fii neaparat funcţie de conducere, dar ca sa fii
barman, ospătar, lucrător comercial bine plătit trebuie să ai acest atu.
5. Dacă putem comunica eficient în limba engleză putem învinge barierele de limbă, putem călători
oriunde în lume, ne putem face prieteni, putem descoperi alte culturi, traditii, popoare etc
6. Psihologii americani de la Univeristatea din Oregon au descoperit că cei care vorbesc cel puţin
două limbi au o activitate cerebrală mai intensă, s-a demonstrat că în cazul persoanelor bilingve,
creierul funcţionează diferit faţă de cel al celor care vorbesc o singură limbă; procesele mentale în
cazul primilor, funcţionează la parametri superiori. Învăţarea unei limbi străine îmbunătăţește
memoria, capacitatea de a rezolva problemele, capacitatea de concentrare, iar antrenamentul de a
face trecerea de la folosirea unei limbi la alta reduce riscul apariţiei bolilor degenerative precum
28
Altzheimer sau demenţa. Mai mult decât atât, cunoașterea modului de formare și funcţionare a cel
puţin doua limbi, îl face pe vorbitor mai conștient de mecanismele de manipulare specifice unei
anumite limbi, astfel vorbitorul devine un mai bun comunicator și poate sa discearnă mai ușor între
mesajele reale și cele false.
Așadar, învăţarea limbii engleze nu este o activitate ușoară, necesită muncă susţinută, din
păcate după cum spun adesea, contrar a ceea ce vă promit unii, injecţia cu engleza (sau metoda șoc:
invăţare în 20 de minute/implantul minune/ochelarii minune/google translate etc) nu există, cel
putin nu încă, totuși cu ambiţie și perseverenţă se poate, iar beneficiile sunt fantastice! Comunicând
îi veţi descoperi pe alţii, veţi descoperi imensitatea lumii în care trăim dar mai ales, vă veţi
descoperi pe voi, vă veţi individualiza în această lume globalizată, vă veţi îmbogăţi prin
experienţele acumulate și vă veţi defini unicitatea!
ÎNVĂȚAREA VIZIBILĂ
Prof.înv.primar Tănase Gabriela
Fiecare dintre noi își dorește, ca dascăl, să-și desfășoare activitatea didactică într-o școală
dotată cu învățare vizibilă. Dar cum știm dacă ceea ce are loc în clasă devine conștientizat,
explicitat? Când învățarea devine vizibilă?
Aspectul „vizibil” se referă la a face învățarea elevilor vizibilă pentru profesori, asigurând
identificarea clară a atributelor care fac vizibil progresul în învățare al elevilor, dar se referă și la
faptul că toți din școală (elevi, profesori) trebuie să cunoască impactul pe care îl au asupra învățării.
Aspectul „vizibil” se mai referă și la a face predarea vizibilă elevilor, astfel încât ei să învețe
să devină proprii lor profesori.
Lucrarea „Învățarea vizibilă - ghid practic pentru profesori” a lui John Hatie se constituie
într-o poveste despre puterea și influența profesorilor și a feedback-ului în învățare, construind un
model de învățare și înțelegere foarte modern.
„Visible Learning” ne oferă trei idei majore: 1) Scopul fundamental al școlii este de a se
asigura că toți elevii învață; 2) Școlile nu pot ajuta elevii să învețe dacă educatorii lucrează izolat.
Școlile pot crea organizații și culturi care favorizează colaborarea eficientă a educatorilor; 3) Școala
formează profesorii, descoperă ce trebuie să învețe elevii, strânge dovezi pentru asta și utilizează
informațiile pentru nevoile elevilor.
Învățarea vizibilă este importantă deoarece dezvolta performanțele școlare, valorizează
empatia, dezvoltă abilități de evaluare critică. Copiii înțeleg slăbiciunile umane, înțeleg
nedreptățile, își dezvoltă competențele de cooperare și de colaborare.
Un criteriu esențial al reușitei pentru toți profesorii și liderii școlari ar fi: „DEVENIȚI
EVALUATORII IMPACTULUI VOSTRU!”
Orice elev își dorește să întâlnească la clasă profesori pasionați și motivați. Profesorii
motivați nu fac anumite lucruri: nu folosesc notarea ca metodă de pedeapsă, nu amestecă
performanțele academice cu cele comportamentale, nu au așteptări scăzute și nu sunt adepții lui
„atâta poate și el”. Profesorii pasionați integrează cu abilitate cunoștințele noi prin activarea
cunoștințelor anterioareastfel încât conoștințele între nou si vechi să fie benefice unei învățări
autentice, bazată pe o înțelegere conceptuală.
John Hatie a făcut următoarele descoperiri: Feedback-ul este cel mai puternic factor care
sporește achizițiile; plus-valoarea unei activități trebuie să fie vizibilă; metodele de top funcționează
la toate disciplinele și pentru toate grupele de vârstă.
„Învățarea este o călătorie personală atât pentru profesor cât și pentru elev” (J. Hatie)
29
SUGESTII DE MODERNIZARE DIDACTICĂ
PENTRU INSUŞIREA ŞI CONŞTIENTIZAREA LECTURII
Prof. înv. primar Solzaru Rodica
Din perspectiva noului curriculum, lecţia centrată
pe elev impune alegerea unor metode moderne de predare prin
care să fie dobândite capacităţile vizate. Nu este suficient ca
elevii să acumuleze cunoştinţe, ei trebuie să ştie ce să facă în
existenţa cotidiană cu aceste cunoştinţe.
Conştientizând necesitatea scris-cititului, elevii
sunt mai motivaţi. O plimbare cu elevii în localitatea în care
trăiesc sau într-un oras, o să-i facă să înţeleagă că nu se pot
orienta decât citind scrisul de plăcuţele de pe stradă, de pe afişe, la cinematograf, la televizor… un
afiş lipit pe peretele clasei îi va obliga pe elevi să-l citească şi să înţelegă informaţia transmisă.
Crearea în mediul şcolar a unor situaţii asemănătoare celor din existenţa obişnuită motivează elevii
să-şi însuşescă cititul şi să-şi dezvolte capacităţile de lectură a unui text literar sau nonliterar, aşa
cum prevede programa. Astfel, viziunea modernă transferă actul lecturii din cadrul educaţiei
formale din şcoală în educaţie permanentă a individului, care se face nonformal, prim mijloacele
multimedia si informal, prin activităţi extraşcolare, familiale, ale cercului de prieteni etc. . Elevul
este cu atât mai motivat cu cât ceea ce învaţă în şcoală poate fi folosit în afara ei. De aceea este bine
să se aleagă acele metode si procedeee didactice prin care elevul să devină cu precădere emiţător în
procesul de învăţare , astfel încât el să deprindă mai uşor abilităţile de lectură. Sunt preferate
metodele active, care îi permit copilului să se implice ăn activitate, satisfăcându-şi curiozitatea şi
nevoia de acţiune, manifestându-şi creativitatea şi imaginaţia.astfel, elevul observă, compară,
înţelege prin el însuşi sau în colaborare cu alţi colegi. Trece de la rolul pasiv de receptor al
informaţiei oferite de profesor sau de manual, la acela activ în care prin acţiunea lui senzorială,
motorie, intelectuală descoperă diverse aspecte ale realităţii.
SCRIEREA CREATIVĂ
Noul model comunicativ-funcţional adoptat de programa de limba
română a schimbat şi viziunea didacticii exprimării scrise, pentru că a scrie
înseamnă a comunica. Unui copil care ii place să citeasca, s-ar putea să ii placă
şi să scrie. Scrierea creativă îi dă copilului libertatea de a crea şi este o
modalitate de a-i ajuta pe copii să inveţe despre cine sunt, ce le place si ce nu le
place, care le sunt interesele, gândurile şi sentimentele.
ÎNDRĂGOSTIȚI-VĂ DE POEZIA LUI NICHITA!
Prof. înv. primar Alina Gabriela Stanciu
„Cititorii pentru care scrii nu sunt neapărat numai de acum, de azi sau de mâine... Uneori
nici nu s-au născut. Orice adevăr artistic are numai o parte de prezent în el, restul ţinând de viitor,
restul adresându-se necunoscuţilor. Niciun scriitor, niciodată nu se adresează unor oameni care au
fost, niciun scriitor autentic nu este un om care a fost... Scriitorul este cel care înregistrează
amintirile viitorului despre prezent. “
Fiecare dintre noi a citit la un moment dat ceva ce părea scris anume pentru el, ceva scris în
limba sufletului lui. Un artist, un poet, care reuşeşte să facă acest lucru, depăşind barierele spaţiului
şi timpului prin cuvânt, este un artist care îşi îndeplineşte menirea. Nichita Stănescu a fost conştient
de răspunderea pe care o are faţă de cititori şi a fost credincios misiunii sale.
30
Criticul literar Eugen Simion spunea despre Nichita Stănescu că „reprezintă un mod specific
de a fi poet în lumea noastră. E greu să-i afli un model în literatura anterioară.” Poezia lui Nichita
Stănescu nu trebuie analizată şi comentată, poezia lui Nichita Stănescu trebuie simţită. Întocmai ca
şi muzica definită de el ca „un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”, şi poezia lui ne pătrunde
în suflete, în colţuri de care nici nu ştiam că există.
Este un poet cu o viziune inconfundabilă, care a rupt bariera cuvintelor, un poet care a dat o
formă sentimentelor, care le-a făcut să se atingă, să se lovească, să se răneasca („Du-mă, fericire, în
sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele”), care a inventat cuvinte şi noi forme ale verbelor („duce-mă şi
dulce-mă”), care spunea că limba română este „dumnezeiesc de frumoasă”.
Versurile lui au fost cântate, „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”, cea mai simplă si mai
frumoasă declaraţie de dragoste. Adevărata artă stă în definirea lucrurilor simple, şi numai un suflet
sensibil poate vorbi despre dragoste ca despre „o întâmplare a fiinţei”. Sub impulsul fericirii de a fi
se naște nevoia de autodepășire, de cunoaștere cât mai profundă, de aspirație către cunoașterea
absolută. Și pentru Nichita Stănescu, ca și pentru Mihai Eminescu și Lucian Blaga, iubirea devine o
cale de cunoaștere a existenței.
Vă invit şi pe voi să vă îndrăgostiţi sau să vă reîndrăgostiţi de poezia lui Nichita Stănescu!
MOLIÈRE, PEINTRE DE MŒURS
Article réalisé par: Professeur de français Şelet Elena Magdalena
Le théâtre de Molière est un théâtre qui offre « un tableau complet », un ensemble d’images
de la société contemporaine. Le propre de la comédie est de représenter tous les défauts et les vices
des hommes. Si l’on veut que Molière ne fasse plus ce tableau des vices des hommes, il faudrait
soit qu’il n’écrive plus de comédies soit que les hommes n’aient pas de défauts; chose qui est
impossible. Il nous reste donc d’observer son art de peintre les mœurs de ses caractères et
d’apprendre de cet art comment il faut se conduire dans la société.
On retrouve dans les pièces de Molière des éléments de la cour, de la bourgeoisie parisienne
et aussi de la province. D’ailleurs, la bourgeoisie parisienne est le cadre habituel des comédies,
cadre qui présente des marchands, comme Monsieur Jourdain ou bien des bourgeois aisés, comme
Orgon.
31
On rencontre aussi des personnages qui appartiennent au monde des commerçants, comme
Monsieur Dimanche de Dom Juan, des professeurs, des médecins. Mais, par l’intermédiaire des ses
personnages, Molière laisse le lecteur pénétrer dans les milieux suspects de la ville : des usuriers,
des intrigants de toute sorte.
Ainsi, on a devant soi une perspective entière sur la vie sociale à l’époque de Molière, vie
qui contient des aspects, surtout des vices ressemblant à ceux de notre époque.
Et c’est pour cela qu’on se rend compte du fait que les gens ne changent pas, même s’ils
voient leurs défauts, ils ne se corrigent pas. Molière a voulu mettre en évidence que les gens de son
époque sont les mêmes avec ceux de notre époque.
On le sait très bien, Molière a voulu « peindre d’après nature » et a créé des types immortels,
à partir de la réalité contemporaine. Il a créé donc l’hypocrite, le misanthrope, les précieuses, la
vaniteux, l’avare, personnages incarnant des êtres réels, dont le nom est devenu symbolique, parce
qu’à présent, lorsqu’on parle de quelqu’un on dit : « c’est un tartuffe, un harpagon, un
misanthrope ».
Comme peintre de mœurs et de son époque, Molière a bien observé la réalité dans toute sa
complexité et variété. Il a donné à ses caractères les contradictions des êtres vivants et aussi une
passion très forte qui s’accompagne d’autres traits de caractère, traits avec qui cette passion entre en
conflit. « Molière ne plaisantait lorsqu’il amenait sur la scène un personnage qui devrait être satirisé
et son génie a réalisé si bien le tableau que le personnage en cause ne pouvait ne pas se
reconnaître ».
32
Lorsqu’il peint ses caractères il peint avec naturel et vraisemblance, parce que son but est
celui de peindre la nature humaine telle qu’elle est. Certes, il s’agit des peintures satiriques, mais ce
sont des comédies qui ont pour but de « peindre les mœurs sans vouloir toucher les hommes ».
Il s’agit de faire une peinture générale qui relève de l’observation attentive de la nature
humaine, donc c’est toute la difficulté de l’auteur des comédies.
LA FÊTE DE LA FRANCOPHONIE LE 20 MARS
À l’occasion de la Journée de la Francophonie, les élèves de l’école ont créé des projets et
des maquettes spécifiques au thème de la culture française.
Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena
33
Le parfum délicat de ma mère
Ma mère qui m’a donné la vie
Le matin, elle me voit et sourit
Celle qui me guide toujours
C’est tout mon futur parcours.
Ma mère est toute ma vie
Je l’adore quand elle sourit.
C’est un beau soleil d’été
Qui est plein de beauté.
Un champs de belles fleurs
Avec mille de couleurs
Un parfum chaud et froid
Apportant seulement des joies.
Poésie réalisée par l’élève de la septième A:
Voica Bianca Elena
Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena
Maman, je t’aime
Ma mère regarde souvernt
Ses enfants et leur sommeil
Comme c’est étonnant!
Ils sont de petites abeilles!
Ses yeux brillent
Quand elle les voit
Et sa petite fille
Dit avec une douce voix:
Maman, je t’aime!
Maman, je t’’aime!
Et moi, aussi, ma belle fille!
Poésie réalisée par l’élève de la septième A:
Mareş Estera Rucsandra
Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena
Une partie de mon coeur
Quand un ange est né
Une étoile apparaît
C’est une soeur ou un frère
C’est une joie sur la terre.
Petit ou grand, blond ou brun,
Aux yeux verts, bleus ou marrons
Il n’a pas d’importance
Il contente mon enfance.
Toi, mon frère, ou toi, ma soeur,
Tu seras pour toujours
L’essentiel de mon coeur!
Poésie réalisée par l’élève de la septième A:
Diniţă Anamaria Ionela
Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena
34
VIOLENŢA – UN REFUGIU AL INCOMPETENŢEI
Prof.înv.primar Naftanailă Constanța
Motto:
,, Violența este ultimul refugiu al incompetenței.” - Isaac Asimov –
VIOLENŢA este lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte, vehemenţă, furie, forţa brutală,
constrângere,încălcare a ordinii legale, orice faptă impulsivă de agresivitate, brutalitate, duritate,
impulsivitate, nestăpânire.
Noţiunea de violenţă este discutată în relaţie cu cea de agresivitate. Majoritatea analizelor
privilegiază ideea că agresivitatea ţine mai mult de instinct, în timp ce violenţa ţine mai mult de
cultură, educaţie, context. Rădăcina latină a termenului violenţă este „vis”, care înseamnă „forţă”
şi trimite la ideea de putere, dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice asupra altuia.
Violența școlară nu este un fenomen nou. În contextul actual cultural și politic european se
acceptă și se promovează ideea că școala trebuie să fie un spațiu privilegiat, al securității, liber de
conflicte și de manifestări ale violenței sociale. Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a
unor comportamente precum:
• exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, jignire, tachinare, ironizare, imitare,
ameninţare, hărţuire;
• agresiune fizică: bruscare, împingere, lovire, rănire;
• ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de
cadrul didactic);
• comportament şcolar neadecvat: întârzierea sau fuga de la ore, părăsirea clasei în timpul orei,
refuzul îndeplinirii sarcinilor, indisciplină, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care
contravine flagrant regulamentului şcolar.
Cauzele violenței elevilor sunt:
cauze individuale precum probleme de comunicare, complexe, toleranţă scăzută la
frustrări; dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară; imagine de sine negativă; instabilitate
emoţională; instabilitate motrică; dificultăţi de concentrare; tulburări psihice grave;
cauze familiale - preluarea unor modele de relaţionare din familie; condiţiile economice
precare ale familiei; nivelul redus de educaţie a familiei; indiferenţa, grija insuficientă acordată
copiilor şi educaţiei acestora; reacţii ale copilului la aşteptări prea înalte ale părinţilor; lipsa de
supraveghere a copiilor, în cazul familiilor în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi temporar la
muncă în străinătate ;
cauze şcolare - deficienţe de comunicare şi relaţionare în grup; programele şcolare prea
încărcate şi programul supra aglomerat.
Multe dintre comportamentele violente ale elevilor se manifestă ca o transgresiune a
regulilor şcolare. Clasa este o microsocietate a cărei funcţionare necesită stabilirea unor reguli clare
ce se cer respectate de toţi membrii grupului şcolar.. Respectarea regulilor este o condiţie a
socializării, care înseamnă a învăţa să trăiască împreună în relaţii de respect reciproc, excluzând
violenţa. Regulile şcolare vizeaza ţinuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli ce
au în vedere limbajul folosit, modalităţile de adresare, respectul faţă de celălalt, păstrarea bunurilor
şcolare, toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în
colectivitate să fie cât mai agreabilă.
Şcolii îi revine o responsabilitate majoră în educarea şi formarea la elevi a atitudinilor şi
comportamentelor non-violente. Educaţia în şcoală trebuie să vizeze ansamblul personalităţii
elevului, urmărind să-i formeze nu numai orizontul cultural, ci şi cel afectiv, motivaţional,
atitudinal, să-i susţină eforturile, să-i lărgească interesele, să-i determine progresiv orientarea şi să-i
optimizeze procesul de socializare.
Făcând front comun, școala și familia trebuie să ajute copilul să conștientizeze consecințele
actelor sale și faptul că trebuie să-și asume responsabilitatea pentru ele.
Bibliografie: Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.),
Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003.
35
IMPORTANŢA PARTENERIATELOR GRĂDINIŢĂ–FAMILIE–
COMUNITATE ÎN DEZVOLTAREA PREŞCOLARULUI
Profesor învățământ preșcolar Bejan Cristina
Toate studiile de specialitate, cât şi experienţa personală
întăresc necesitatea încheierii parteneriatelor grădiniţă – familie –
comunitate, cu adevărate beneficii pentru toţi partenerii implicaţi.
Dacă vorbim despre parteneriatul grădiniţă – familie,
acesta aduce rezultate remarcabile atât în conduita preşcolarilor
dar şi în atitudinea părintelui faţă de propriul copil şi faţă de
sistemul de învăţământ.
Comunicarea părinte – profesor duce la o mai bună percepţie
a copilului asupra mediului de învăţare şi conturează încrederea în
forţele proprii atât de necesară pentru adaptarea lui în societate.
Bifând îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, a frecvenţei şi
dezvoltarea responsabilităţilor copiilor, acest parteneriat merge mai
departe de atât, generând părinţilor o atitudine pozitivă faţă de
şcoală, profesorilor o motivaţie crescută pentru îmbunătăţirea
metodelor educative, atenţie sporită din partea comunităţii, toate
acestea asigurând succesul evoluţiei adultului de mâine.
De asemenea importanţa implicării comunităţilor locale în
activitatea instructiv – educativă oferă reale deschideri şi
posibilităţi în lărgirea orizontului preşcolarilor, familiarizarea
acestora cu diferite noţiuni şi concepte,
pentru că ce altceva îşi doreşte aceasta decât un adult bine pregătit şi
adaptat cerinţelor şi nevoilor pieţei de muncă.
Este adevărat că nu toţi partenerii implicaţi în desfăşurarea
parteneriatelor dispun de timp, înţelegere şi disponibilitate dar ţine
de noi, cadrele didactice, să îi facem conştienţi de valoarea
implicării lor, de importanţa pe care fiecare individ o aduce cu sine
într-o comunitate şi de faptul că succesul copiilor depinde de toţi şi
de fiecare în parte.
36
LET`S LAUGH!!!
Prof. Oprescu Iulia Claudia
1. The teacher is asking an arithmetic question:
‘Frank, if you found three dollars in your right pocket and two dollars in your left pocket, what
would you have?’
‘I`d have somebody else`s pants on’.
Profesorul întreabă la aritmetică:
- Frank, dacă ai găsi trei dolari în buzunarul drept şi doi dolari în cel stâng, ce ai avea?
- Aş avea pantalonii altcuiva pe mine.
2. The teacher is asking a geography question:
‘Mary, where is the English Channel?’
‘I don`t know. We can`t get it on our TV’.
Profesorul întreabă la geografie:
- Mary, unde este Canalul Mânecii?
- Nu ştiu. Nu-l prindem la televizor.
3. All the kids were trying to impress grandpa, who had come for a visit. Tommy said, ‘I`m
first at arithmetic, Grandpa. Sally said she had come in first in the spelling bee. Grandpa
asked little Billy,
‘What are you first in, Billy?
‘Well, I`m the first one out the door when the bell rings’.
Copiii încercau să-l impresioneze pe bunicul, care venise în vizită. Tommy a spus:
- Sunt primul la aritmetică, bunicule.
Sally a spus că a ieşit prima la concursul de ortografie. Bunicul îl intreabă pe Billy:
- La ce eşti primul, Billy?
- Sunt primul care iese pe uşă cand se sună.
ŞTIAŢI CĂ… Prof. Oprescu Iulia Claudia
Prof. Udrea Dragoș-Ciprian
Cea mai folosită literă în limba engleză este ‘E’
Cel mai vechi cuvânt în limba engleză este ‘town’ (oraş)
Primul dicţionar englez a fost scris în 1755.
Cel mai scurt şi cel mai folosit cuvânt în limba engleză este ‘I’ (EU).
840 de milioane de oameni vorbesc limba engleză ca prima sau a doua limbă.
Limba engleză reprezinta limba oficiala în 67 de ţări.
Aproximativ 4000 de cuvinte sunt adăugate în dicţionar în fiecare an.
ENIAC, primul calculator electronic de uz general, creat în 1946, cântărea peste 27 de tone
și ocupa o suprafață de aproximativ 167 m²? Consuma de 3000 de ori mai multă energie decât un
calculator modern și de 6000 de ori mai mult decât un laptop.
Atât numele de Google, cât și Yahoo!, două mărci de succes în materie de motoare de
căutare, își au originea în matematică, respectiv literatură? Google provine de la termenul
matematic „googol”, care înseamnă „numărul 1 urmat de 100 de zerouri”, în timp ce Yahoo era un
personaj din cartea lui Johnatan Swift, „Călătoriile lui Gulliver”.
37
Atenţie! Utilizatorul de calculator clipeşte, în medie, de 7 ori pe minut, adică mai puţin de
jumătate din cât ar fi normal, de 20 de ori pe minut.
Termenul „bluetooth” este denumit după Harald Bluetooth, rege scandinav, care a unit
Danemarca, Norvegia și Suedia sub un singur regat? Dispozitivul Bluetooth din zilele noastre are
drept logo runele nordice, care simbolizează inițialele numelui său.
SĂRBĂTORILE, REPREZENTATE PRIN DESENE CU AJUTORUL
CALCULATORULUI Prof. Udrea Dragoș-Ciprian
Desene realizate de elevii Școlii Gimnaziale „Nichita Stănescu” cu ocazia Sărbătorilor de
iarnă, zilelor de 1 Decembrie, 1 și 8 Martie.
Vine Moș Crăciun 1 Decembrie
1 Martie 8 Martie
38
ȘI DIN MATERIALE RECICLABILE SE POT OBȚINE LUCRURI
FRUMOASE, LA ORELE DE TEHNOLOGIE
Prof. Metea Vasile
40
Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie (S.E.R.V.E) este prima firmă privată de
vinuri din România, fiind înființată în 1994 de către contele Guy Tyrel de Poix, în parteneriat cu
soţia sa, Mihaela. După mai bine de 21 de ani de activitate pe piața românească, S.E.R.V.E. deține
116 ha de vie (60 ha în Dealu Mare și 56 ha la Cogealac) şi o cramă în zona Dealu Mare.
S.E.R.V.E. a contribuit, de-a lungul timpului, la schimbarea și susținerea sectorului viticol,
lucrând şi crescând alături de echipa sa, formată în mare parte din oameni „ai locului”, originari din
zona Dealu Mare.
Pentru a veni în sprijinul iubitorilor de vin din întreaga ţară, S.E.R.V.E. a înființat Clubul
Cavalerilor (www.clubulcavalerilor.ro), un loc virtual de întâlnire ce oferă informaţii despre
vinurile S.E.R.V.E., despre cramă şi despre arta vinului, în general. Din portofoliul S.E.R.V.E. fac
parte două game de vin, Vinul Cavalerului și Terra Romana, dar și „grand vins”, cum ar fi Cuvee
Charlotte, Cuvee Amaury şi Cuvee Guy de POIX.
CUPRINS
- ȘCOALA, PRIN VREMI ............................................................................................................ 1
- CUM DEVINE UN VIS, REALITATE? .................................................................................... 2
- ȘCOALA, TĂRÂMUL IUBIRII DE CARTE ............................................................................ 3
- AMINTIRILE ȘI DORURILE CARE NE ÎNCARCĂ SUFLETEȘTE ..................................... 5
- ȘCOALA IDEALĂ...UN IDEAL! ............................................................................................. 7
- DIN CARTEA DE ONOARE A ȘCOLII .................................................................................. 9
- AI CARTE, AI PARTE! ............................................................................................................ 10
- PROIECTE ȘI PARTENERIATE ............................................................................................. 11
- FII ARTIST, SCENA TE EDUCĂ! .......................................................................................... 12
- „CARIERA MILITARĂ, UN VIS” ......................................................................................... 14
- PARTICIPARE LA SPECTACOLUL DIN CADRUL CONCERTULUI
INTERNAȚIONAL DE CÂNTEC „VOCEA LUMII” – BUCUREȘTI,.............................. 19
- ,,VIITORUL" - ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICHITA STĂNESCU" CEPTURA ÎN
- MASS - MEDIA PRAHOVEANĂ; PERFORMANȚE ȘCOLARE SPORTIVE ................... 20
- VREMEA ÎMPĂCĂRII ȘI A FAPTELOR BUNE ................................................................... 21
- DRAGOBETELE, O SĂRBĂTOARE ROMÂNEASCĂ ........................................................ 22
- DESPRE CĂRȚI... .................................................................................................................... 23
- IMPORTANŢA JOCULUI ÎN ORA DE CURS ....................................................................... 25
- IMPORTANȚA LITERATURII ÎN VIZIUNEA LUI NICHITA STĂNESCU ........................25
- LIMBA ENGLEZĂ – O FEREASTRĂ LARG DESCHISĂ CĂTRE LUME ......................... 26
- ÎNVĂȚAREA VIZIBILĂ ......................................................................................................... 28
- SUGESTII DE MODERNIZARE DIDACTICĂ PENTRU INSUŞIREA ŞI
CONŞTIENTIZAREA LECTURII ……………………………………………….…...…. 29
- ÎNDRĂGOSTIȚI-VĂ DE POEZIA LUI NICHITA! ................................................................ 29
- MOLIERE, PEINTRE DE MŒURS ……………………………………….………..…….…. 30
- VIOLENŢA – UN REFUGIU AL INCOMPETENŢEI ........................................................... 34
- IMPORTANŢA PARTENERIATELOR GRĂDINIŢĂ–FAMILIE–COMUNITATE ÎN
DEZVOLTAREA PREŞCOLARULUI ............................................................................... 35
- LET`S LAUGH!!! ..................................................................................................................... 36
- ŞTIAŢI CĂ… .......................................................................................................................... 36
- SĂRBĂTORILE, REPREZENTATE PRIN DESENE CU AJUTORUL
CALCULATORULUI .......................................................................................................... 37
- ȘI DIN MATERIALE RECICLABILE SE POT OBȚINE LUCRURI FRUMOASE,
LA ORELE DE TEHNOLOGIE ……………………………………………..…………... 38
- INSTANTANEE DE LA ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE ……………………………….. 39
- SOCIETATEA EURO ROMANA DE VINURI DE EXCEPTIE (S.E.R.V.E) ....................... 40