MESERIILE LA MARE CĂUTARE ÎN MAREA BRITANIE

SMARTPHONE-URILE ROMÂNEȘTISE BAT CU MĂRCILE CELEBRE

VREI SĂ SCAPI DE ASTENIA DE PRIMĂVARĂ? PAG. 60

DE LA CINE VREA GUVERNUL SĂ SCOATĂ 2 MILIARDE DE EURO

Nr. 042www.incomemagazine.ro

07.0

3 - 1

3.03

/ 20

13

9

lei

66Comentator:semne bune

10eDItorIaL:vesta de salvare găurită

ISSn 2284 – 9009ISSn-L = 2284 – 9009

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1,

sector 1, cod poștal 013682Cititorii ne pot contacta la

telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro

opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate

autorilor.

tiparul executat la tipografia romprint

Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

PreședinteCamelia Voiculescu

Publicație editată de

parte a Intact media Group

VânzĂri:director vânzărimircea Ionescu

sales@intactpublishing.rosales manager - clienți direcți

Genoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro

MArketing:director marketing

andreea ene

diStriBUȚie:responsabil distribuție

Gheorghe Vutino

abonamenteLuxandra Porceanutel.: 021-208.75.08

HeAd of SALeS & MArketing:Livia moisii livia.moisii@intactpublishing.ro

redActor șefelena Cristian

redAcŢiA Cristina Dobreanu, Simona Haiduc, mihaela Ionescu, Daniela mironov, mădălina Pană, ada Ştefan, andreea

Ştefan, Claudia Popa, mihaela manole, andreea IosefcoordonAtor www.incomemagazine.ro

răzvan VoiculescuArt directori adrian Codreanu, marius matieş

foto tudor Vintiloiu, timi Slicaru

Seniorieditori

Cristian matacherobert Comănoiu

editoricoordonAtori

radu Burlacuoleg Cojocaru

ProiecteSPeciALe

adriana mărgăritValentin mateescu

38-39cursele de linie vs. zborurile low-cost

52-54expert în reducerea facturilor de telefonie

48-51arta de a face bani

64-65printre vulcani

56-58cum influențează criza educarea copiilor

44-46zugrav la negru în UK. Ce fel de angajați români vor britanicii

40-42petrolul, aurul și chinezii

36-37top femei care au schimbat lumea

O serie de ţări, inclusiv România, au încercat să facă apel la bogaţi rugându-i să pună umărul la greutăţile crizei. Spania a reinstituit taxa pe marile averi anulată înaintea crizei, iar în SUA senatorii se opun din răsputeri „legii Buffett”, care ar mări cota impozitului pe venit în cazul milionarilor. Pentru moment, capitaliştii şi latifundiarii români pot răsufla uşuraţi. Spunem pentru moment pentru că, deşi o lege similară ca esenţă a fost respinsă de către deputaţi, proiectul suprataxării marilor averi nu a dispărut din programul de guvernare al premierului Victor Ponta.

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

de Unde VReA GUVeRnUlSă ScOAtă 2 miliARde de eURO

ultima salvare

tAXA Pe mARile AVeRi

nu uita

!

Inco

me Mag

azine

, la A

nten

a 3,

sâmbă

tă, de

la or

a 13.0

0,

cu A

drian

Măn

iuțiu

6-7

cum văd bogaţii taxa?În general, românii au o problemă cu noile taxe.

Este valabil şi în cazul milionarilor. Ionuţ Negoiţă, co-proprietar al hotelurilor RIN şi dezvoltator imobiliar, dar şi acţionar la clubul Dinamo, nu vede cu ochi buni această suprataxă. „Voi plăti dacă legea o va cere, dar prefer să nu. Nimănui nu-i place să scoată suplimen-tar bani din buzunar”, spune omul de afaceri.

„Se naşte Lenin!”, a exclamat un alt cunoscut om de afaceri român întrebat ce părere are despre pro-iectul taxei pe marile averi. Dacă facem un exerciţiu de imaginaţie şi presupunem că România va impune un control strict în circulaţia capitalurilor, chiar şi aşa nimeni nu garantează că bogaţii ţării vor plăti în soli-dar. Şi pentru ce? Pentru erorile de management ale statului român? „Probabil că îmi voi îngropa «aurul» în grădină, dar tot nu voi plăti această dare”, preci-zează posesorul unei averi din categoria celor vizate de proiectul legii taxei de solidaritate.

ce îi aştepta pe marii avuţiDeşi proiectul nu a trecut de votul în plen al Ca-

merei Deputaţilor (cameră decizională), actualul Exe-cutiv menţine ideea suprataxării marilor averi în lista priorităţilor de guvernare. O variantă luată în calcul este şi impozitarea suplimentară a veniturilor de pes-te 1.000 de euro. Aceasta iniţiativă este enumerată laolaltă cu alte măsuri menite să aducă bani la buge-tul de stat: taxa pe tranzacţiile financiare şi impozit

pe proprietăţile suplimentare la nivel european sau redevenţele mărite la resursele naturale concesionate.

Daniel Chiţoiu, ministrul Finanţelor, recu-noaşte că impozitarea suplimentară a venituri-lor de peste 1.000 de euro este un proiect care încă se discută în interiorul USL. „Nu s-a ajuns încă la o înţelegere în cadrul alianţei în ceea ce priveşte impozitarea suplimentară a veniturilor mari şi nu pot spune cu siguranţă dacă această iniţiativă va fi adoptată în 2013”, a declarat Daniel Chiţoiu pentru Income Magazine.

Pană la tranşarea acestei probleme, Fiscul, mai precis Direcţia de Ve-rificări Fiscale din cadrul ANAF, responsabilă cu marile averi, a luat în vizor 30 de milionari în legătură cu care există suspiciuni că ar fi declarat mai puţin comparativ cu averea reală. Potrivit noului Cod fiscal, organul de control poate verifica persoanele fizice din proprie iniţiativă sau la se-sizarea oricărei părţi interesate (inclusiv alte pesoane fizice). Verificarea constă în compararea între veniturile declarate de contribuabil şi situaţia fiscală personală a acestuia. Dacă un contribuabil este prins cu diferenţe semnificative între veniturile declarate şi situaţia fiscală personală (dife-renţa mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei), Fiscul comunică avizul de verificare şi stabileşte noua bază impozabilă ajustată. Cercetarea ANAF este în plină desfăşurare.

milionarii pleacă în pribegieCum pericolul suprataxării milionarilor nu a trecut, analiştii financiari

consultaţi de Income Magazine se tem că efectul preconizat în acest caz ar fi fost opus celui real şi că, după ce criza a diminuat averile, noua taxă ar putea să le oblige să emigreze.

Iniţiatorii primului proiect de lege privind taxarea bogaţilor au calcu-

eşi morale în spirit, majoritatea tentativelor de impozitare a marilor averi au fost deseori contraproductive. Milionarii din vremurile noastre, ca şi aristocraţii şi apoi burghezia europeană, s-au opus dintotdeauna şi vehe-ment imixtiunii statului în propriile finanţe. Vremurile au trecut, iar lumea bogaţilor... nu s-a schimbat.

Astăzi, cei care apelează la taxa de solida-ritate pe marile averi încearcă să redistribuie în mod echitabil greutăţile crizei. Totuşi, difi-cultăţile şi costurile legate de activarea aces-tei taxe sunt atât de mari, încât unii fiscalişti cred că nu face daraua cât ocaua. Acestea să fi fost şi motivele deputaţilor care anul trecut au respins un proiect de lege privind taxa de so-lidaritate pe marile averi? Mai mult ca sigur că nu. Parlamentarii au demonstrat de nenumă-rate ori solidaritate „transpartinică” în prote-jarea propriilor interese. Întâmplarea face ca, de această dată, interesele parlamentarilor să coincidă cu cele ale marilor proprietari şi capi-talişti din România.

pockettheir

lat că la circa 300.000 numărul familiilor din România cu o avere de cel puţin 450.000 euro/gospodărie, însumate averile înseamnă 135 miliarde de euro, echivalentul PIB-ului ţării. Aceasta ar fi, în viziunea legiutorului, baza de impozitare. Cât priveşte impozitul, aceasta ar fi de 1,687 miliarde de euro.

Specialiştii cred însă că statul se înşală dacă mizează pe cei înstăriţi în procesul de însănătoşire a finanţelor. De ce? În primul rând, peste tot unde Fiscul îi urmăreşte pe bogătaşii naţionali, o face pentru că milionarii lipsiţi de „patriotism” îşi ascund parte din averi în conturi străine. Impunerea în cazul oamenilor cu co-nexiuni internaţionale este mai dificil de realizat comparativ cu impozitarea contribuabilului obişnuit, a cărui avere se rezumă la o locuinţă şi maşină, ambele (posibil) cumpărate cu credit bancar.

discuții în clubul bunăstăriiAnalistul financiar Ioan Radu Zilişteanu spune că nimic nu îi

va împiedica pe milionarii români să utilizeze portiţele existente în sistemul legislativ pentru a evita plata noului impozit.

Prin urmare, acestea trebuie închise înainte ca banii să încea-pă să se scurgă afară. „Vom vedea cum fuge capitalul din România spre conturi create în diverse paradisuri fiscale. În SUA deja s-a

ajuns ca oamenii foarte bogaţi să renunţe la cetăţenie în scopul evitării impunerii IRS”, declară analistul.

La rândul său, Daniel Anghel, Tax Partner, PwC România, dă exemple despre un posibil comportament evazionist la nivelul po-pulaţiei. „Îndeplinirea condiţiilor poate fi evitată prin variante nu foarte complicate. De exemplu, redistribuirea unor bunuri între membrii familiei pentru a nu atinge plafonul maxim prevăzut de lege, achiziţionarea unor bunuri de către persoane juridice, amâ-narea unor achiziţii pentru cei 3 ani de zile şi păstrarea banilor în depozite bancare etc.”, declară specialistul PwC.

Hopul cel mare Daniel Anghel spune că ultimii 15 ani,

din cauza efectelor negative pe care le aveau asupra performanţei economice, multe ţări europene au fost nevoite să abroge preve-derile din lege privind taxele pe avere.

Potrivit expertului PwC, câteva studii empirice asupra relaţiei dintre impozitul pe avere şi performanţele economice re-alizate în baza datelor pentru 20 de ţări Fii

aten

t!

Inco

me

la Eur

opa F

M,

dumini

că la

8.00,

cu Io

rgu Ia

nuși

8-9

„Considerăm că în momentul de faţă o astfel de taxă de solidaritate ar presupune costuri ridicate şi distragerea eforturilor administraţiei fiscale într-o direcţie care s-ar putea dovedi contraproductivă.

Personalul ANAF trebuie să se orienteze îndeosebi pe creşterea gradului de colectare a impozitelor

şi taxelor, simplificarea procedurilor de declarare şi plată a impozitelor şi taxelor pentru a încuraja conformarea voluntară şi combaterea evaziunii

fiscale prin controale în sectoarele cu risc ridicat de evaziune – agricultură, produse accizabile.” etc.”

Daniel Anghel, Tax Partner PwC România

membre ale OECD au arătat că impozite-le pe avere încetinesc creşterea economi-că, magnitudinea fiind între 0,02 şi 0,04 puncte procentuale pentru o creştere cu un punct procentual a ratei impozitului pe avere.

Exemplul recent al Marii Britanii, care pentru a face faţă efectelor crizei econo-mice, a majorat impozitul pe venit la 50% pentru veniturile de peste 150.00 lire ster-line, arată că rezultatul acestui demers a fost evaziunea fiscală, iar banii colectaţi la buget din majorarea impozitului au re-prezentat o treime din sumele estimate.

În Franţa, introducerea taxei de so-lidaritate a avut ca efect, printre altele, exodul capitalurilor şi al forţei de muncă înalt calificate, iar o serie de personalităţi chiar au iniţiat demersuri de renunţare la cetăţenia franceză.

Nu putem să nu observăm însă că, în paralel, alte ţări reinstituie această taxă (Spania) sau intenționează să majoreze cota de impozitare (SUA).

costurile colectăriiTotodată, din cauza dificultăţilor de

evaluare şi de contabilitate, administra-rea unei taxe pe avere generează costuri ridicate, în comparaţie cu alte impozite. De exemplu, în Olanda, studiile arată că aceste costuri pentru colectarea taxei au fost de cinci ori mai mari decât cele oca-zionate de impozitul pe venit, spun ana-liştii PwC.

„Avem şi problema evaluării părţii imobiliare a averilor. Nu cred că varianta declaraţiei de avere pe propria răspunde-re va fi una satisfăcătoare pentru orga-

nul fiscal. Se ştie că oamenii au tendinţa subevaluării atunci când e vorba despre plata impozitelor”, precizează Ioan Radu Zilişteanu.

Fiscul va trebui să depună eforturi pentru o cât mai corectă evaluare a ave-rilor vizate de taxă şi să urmărească toate transferurile realizate în această zonă. „Probabil vom asista la un transfer masiv al averilor pe numele unor com-panii proaspăt înfiinţate cu acţionariat offshore”, adaugă Ioan Radu Zilişteanu.

În căutare de numerarApoi vorbim despre numerar. Averile

milionarilor sunt compuse din companii sau părţi din acestea, proprietaţi imobili-are, mijloace de transport (bărci, maşini, avioane), dar mai rar bani fizici. Taxa pe avere va trebui susţinută însă în cash.

Este posibil ca milionarii şi miliardarii să fie nevoiţi să vândă o parte din avere ca să achite taxa la stat. Cu siguranţă că nu le va conveni opţinea.

De exemplu, într-o situaţie oarecum similară, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg s-a văzut nevoit să vândă o parte din acţiunile sale deţinute la reţeaua de socializare pentru a-şi plăti impozitele către IRS. Este unul dintre motivele pen-tru care miliardarul se gândeşte serios să renunţe la cetăţenia americană, urmând, astfel, exemplul unui partener al său de la

Facebook (Eduardo Saverin).„Să zicem că averea mea a fost evalua-

tă (de către cine şi cum este o altă discu-ţie) la N milioane de euro, fiind compusă din proprietăţi şi acţiuni. Deci nu este o avere «lichidă». Ce va trebui să fac, să-mi vând casa pentru plata taxei sau să con-tractez un împrumut la bancă?” se întrea-bă Adrian Crivii, patronul Darian, cea mai mare companie românescă de evaluare.

Din momentul în care Fiscul „se apu-că să caute prin conturi vă asigur că ni-ciun om de afaceri zdravăn la minte nu va mai ţine banii decât în bănci din para-disuri fiscale. În România nu putem vorbi despre o taxă zisă de solidaritate atâta timp cât sistemul fiscal este construit pe principii de inechitate”, mai crede exper-tul în evaluări.

Legiuitorul sau Executivul ar trebui, prin urmare, să facă ordine în taxele pe venit şi impozitele pe imobile prima oară şi abia apoi să caute alte variante de com-pletare a veniturilor bugetare.

State care au renunţat la impozitul pe avere

Austria - 1997danemarca - 1997Germania - 1997Finlanda - 2006islanda - 2006luxemburg - 2006Suedia - 2007Spania - 2008 (reinstituită în 2012)Grecia - 2009

„Alianţa USL nu a decis încă modalitatea de impozitare suplimentară a veniturilor de peste

1.000 de euro pe lună. Nu ştiu dacă această modificare va fi sau nu adoptată în acest an.”

Daniel Chiţoiu, ministrul Finanţelor

pockettheir

SimUlăRi: cât ar fi plătit dacă am fi avut o taxă de solidaritate? În încercarea unei simulări privind taxa de soli-daritate în cazul celor mai bogaţi oameni din ţară, Income Magazine a folosit un top românesc al boga-ţilor. Pentru început, trebuie precizat că o persoana cu o avere estimată la peste 900.000 de euro urma să plătească anual 11.250 euro drept taxă de solida-ritate. Astfel, primii cinci cei mai bogaţi oameni din România, a căror avere se ridică la 5,2 miliarde de euro, trebuia să achite suplimentar statului circa 65 milioane de euro.Spre exemplu, Frank timiş, investitor în extracţia petrolieră, minereuri şi farmaceutice, cu o avere es-timată la 1,2-1,3 miliarde de euro (2011), ar fi fost bun de plată 1,5 milioane de euro. la rândul său, fostul tenismen ion Țiriac, al cincilea cel mai bogat om din România (700-750 milioane de euro), ar fi trebuit să achite statului o taxă de solidaritate de peste 875.000 de euro/an.În ansamblul lor, cei mai bogaţi 500 de români, cu o avere cumulată de 25 miliarde de euro, ar fi datorat anual statului peste 312 milioane de euro.

În elveţia, taxa se aplică de peste un secol. Veniturile fiscale colectate din impozitul pe avere reprezintă un procent de 4,9% din totalul veniturilor federale, cantonale şi comunale.

În Franţa, impozitul pe avere (l'impôt de solidarité sur la fortune sau iSF) este un impozit direct anual, care se aplică pentru averile care depăşesc 770.000 euro şi a fost introdus în 1981. impozitul aduce venituri bugetare de 4,42 miliarde de euro (2007). noul preşedinte francez, François Hollande, vrea să introducă în Franţa taxa de 75% asupra părţii de venituri care depăşeşte 1 milion de euro anual.

În india, se aplică impozitul pe avere din anul 1957.

În SUA, taxele plătite de bogaţi ar putea creşte după ce pre-şedintele Obama  a declarat că  nu este  corect ca 1.470  de americani din cei peste 230.000 care au câştigat mai mult de 1 milion de dolari în 2009 să plătească zero dolari impo-zit pe venit. Prin urmare, Senatul SUA va lua în considera-re Buffett Rule, un proiect de lege care ar impune ca toate persoanele cu venituri brute anuale de peste 1 milion de do-lari să plătească o cotă de minim 30% din acest venit. legea nu a fost inclusă în propunerea de buget pentru 2013, iar casa Albă a specificat că Buffett Rule reprezintă mai degra-bă o linie de politică strategică pentru viitorul apropiat, nu o iniţiativă legislativă propriu-zisă.casa Albă spune că, potrivit statisticilor fiscului american (iRS), cel puţin 22.000 din 236.883 de familii din SUA care au raportat venituri de peste 1 milion de dolari în 2009 au plătit o cotă sub 15% din venit şi 1.470 nu au plătit nici un impozit pe venit. În acelaşi timp, o familie din clasa de mij-loc achită aproximativ 16% impozit pe venit.În general, impozitul pe venit plătit în SUA de cei mai bogaţi americani variază între 15% şi 35%.

Spania readuce taxa pe avereGuvernul Spaniei, condus de Jose luis Zapatero, a reinsti-tuit taxa pe avere, pe care o abolise în 2008. executivul so-cialist speră ca noua taxă să aducă la buget 1,08 miliarde de euro. Vor fi impozitaţi suplimentar spaniolii care deţin averi de peste 700.000 de euro în imobiliare (cu excepţia locuinţei de rezidenţă), conturi sau acţiuni.numărul estimat al celor impozitaţi va fi de circa 160.000 de oameni.

italiaÎncă din 2011 fostul premier  Silvio Berlusconi  a introdus „taxa de solidaritate” de 3% pentru italienii care câştigă mai mult de 500.000 de euro anual. numărul persoanelor cu astfel de averi a fost estimat la 3.600 de persoane. taxa urma să fie menţinută pană în 2013.

cehiaÎn decembrie 2012, preşedintele Vaclav Klaus a aprobat le-gea privind suprataxarea bogaţilor şi prin care toţi cehii cu câştig lunar de peste 5.200 dolari plătesc din 2013 o taxă suplimentară de 7%.

StAtele În cARe eSte FUncŢiOnAlă tAXA Pe mARile AVeRi

10-11

Sunteți într-o barcă pe Dunăre. Nu știți să înotați, dar ați refuzat vesta de salvare dintr-un impuls de moment: ce mi se poate întâmpla? Barca se clatină pe valuri, iar teri-

bilismul de la începutul călătoriei se transformă în frică. Cereți cu voce tremurată o vestă, dar primiți de la barcagiu un răspuns neașteptat: vestele bune au rămas pe mal, în barcă sunt doar cele găurite. Caz în care tot ce rămâne de făcut este să vă rugați să ajungeți cu bine înapoi acolo. Este un exercițiu de imaginație pe care-l tot fac în ultimii ani. Asta pentru că aud des, tot mai des de prin 2009 încoace, că România nu are prea multe veste de salvare. Iar cele pe care le are în țară sunt găurite. Bune ar fi câteva, unii susțin că sunt suficiente pentru a ne salva, numai că sunt la Bruxelles. Banii europeni, căci despre ei este vorba, sunt invocați în toate discursurile publice. Politicienii, finanțiștii, analiștii și unii oameni de afaceri văd în aceste resurse singura salvare pentru țara noastră. „Dacă România nu atrage fonduri europene, să nu mai vorbim despre creştere economică”, declara recent guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Și șeful misiunii FMI în România, Erik de Vrijer, crede că rețeta succesului este intensificarea eforturilor pentru creșterea gradului de absorbție. Iar lista celor care își pun speranțele în banii Bruxelles-ului este foarte lungă. De altfel, pare cât se poate de logic: sunt multe miliarde de euro aferente intervalului 2007-2013 și alte multe miliarde de euro alocate pentru 2014-2020. Atragerea acestor bani înseamnă dezvoltare, locuri de muncă și multe altele, care în final se pot traduce în creștere economică. Până la acest punct sunt de acord cu toți cei care militează pentru atragerea acestor fonduri. Ce nu înțeleg eu este cum ne putem pune singura speranță în ceva ce este clar/evident/de necontestat că nu merge. În 6 ani am reușit „performanța” de a rămâne pe ultimul loc în UE la gradul de absorbție (în jurul a 10%, nici aici lucrurile nu

sunt foarte clare). Cei care s-au încumetat într-un fel sau altul să facă un proiect vorbesc despre piedici de neînțeles, de la solici-tarea unor dosare kilometrice la aruncarea acestora în dulapuri pe motiv de lipsă de personal. Au fost făcute zeci de conferințe despre cum putem rezolva problemele din această zonă. A fost înființat chiar și un minister. Nu s-a întâmplat nimic. Nu numai că nu am reușit să punem la punct un sistem funcțional, dar ne-am afundat în acuzații de corupție și deturnare de fonduri. POS-

DRU a fost blocat din acest motiv. Acum, banii pentru Transporturi. În 2011, Departamentul pen-tru Luptă Antifraudă a descoperit de zece ori mai multe nereguli și fraude la proiectele realizate cu fonduri europene, față de 2010. Avem probleme mari care nu pot fi rezolvate prin declarații de genul „aceasta este singura noastră șansă de a ne reveni”. Unii analiștii spun că, de fapt, Bruxelles-ul nu are niciun interes ca noi să luăm acești bani. Parțial și acest punct de vedere poate fi adevărat. Poate că Europa nu vrea să-i luăm pe toți (de altfel, nicio țară nu a atras 100% din ce i-a fost alocat), dar nu s-ar opune la un grad de absorbție apro-piat de al Poloniei. Sau similar cu cel al Ungariei. Chiar a circulat în presă, la finalul anului trecut, o

informație referitoare la faptul că României nu-i sunt rambursate anumite sume certificate ca eligibile, pentru că Bruxelles-ul nu are bani. Nu au existat dovezi certe, așa că totul a rămas la stadiul de știre de presă.Că are sau nu Bruxelles-ul bani este o cu totul altă discuție. Inca-pacitatea României de a atrage banii europeni ne privește direct, este problema noastră și noi trebuie să o rezolvăm. Din păcate, nu există vreo strategie clară în acest sens. Dacă barca are pro-bleme în mijlocul Dunării, iar vestele bune sunt pe mal, cred că întâi trebuie să ne concentrăm pe barcă. Noi însă preferăm să ne înecăm decât să ne străduim să ne salvăm.

lena

ri tian

esc

uo rmind

vesta de salvare găurită

scandalul disponibilizărilor de la stat: ce se întâmplă cu angajaţii?

Varujan Vosganian, ministrul Economiei, a retras de pe site-ul ministerului proiec-tul de ordonanţă care prevedea înce-perea unui program de concedieri în 15 companii de stat din sectorul energetic în perioada 2013–2018, în urma unui schimb de replici cu premierul Victor Ponta. Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS), spune că anga-jaţii celor 15 companii nu ar trebui să stea liniştiţi pentru că a fost retras proiectul.

competiția pentru poşta română„Sperăm ca intenţia Magyar Posta de preluare a Poştei Române să nu fie singulară”, a declarat consultantul Aurelian Dochia. Aceasta, în ciuda faptului că Poşta Română este o entitate care înregistrează pierderi, iar toate programele de eficientizare de până acum au eşuat. „Situaţia companiei devine destul de complicată, pentru că acoperirea pierderilor nu se va mai putea face cu uşurinţă, inclusiv din cauza constrângererilor europene”, consideră Dochia. Compania ungară de stat Magyar Poşta a anunţat că este interesată de privatizarea Poştei Române, precizând că va decide în privinţa unei posibile investiţii în funcţie de oportunităţile şi condiţiile procesului de privatizare. (andreea.stefan@incomemagazine.ro)

analişti: pierderile Bcr din 2012 vor deveni istorie Grupul BCR a înregistrat anul trecut o pierdere netă de 1,2 mi-liarde lei (277 milioane euro), reprezentând aproape jumătate din rezultatul negativ înregistrat de sistemul bancar la nivel agregat. Cu toate acestea, analiştii spun că situaţia este tem-porară, date fiind ajustările din neperformanţă care a trebuit să fie operate anul trecut. „Nu trebuie să ne sperie o astfel de pierdere, chiar dacă pare mare. Probabil că în acest an nu vor mai fi realizate astfel de ajustări”, consideră analistul Dragoş Cabat. De altfel, preşedintele băncii mamă, Andreas Treichl susţine că BCR va reveni pe profit în acest an. (ada.stefan@incomemagazine.ro)

viitorul energiei verziCabinetul Ponta va decide în viitorul apropiat reducerea bonusurilor acordate producătorilor de energie verde din cauza creşterii facturilor şi a presiunii din ce în ce mai mari pusă pe industrie. „Vom modifica legea privind acordarea de certificate verzi. Ştiu că nu este un subiect plăcut, dar nu putem distruge industria românească de dragul energiei regenerabile’’, a declarat ministrul delegat pentru energie, Constantin Niţă. În prezent, bonusurile pentru producătorii de energie verde sunt suportate de furnizorii de energie care transferă costurile la clienţii finali, companii şi populaţie. (cristian.matache@incomemagazine.ro)

o centură foarte scumpăStrabag, Vinci, Aktor şi Astaldi, Tehnostrade, Spedition UMB şi Euro Construct Trading’98 - vor participa la preselecţia în cadrul procedurii de dialog competitiv pentru atribuirea contractului de concesiune de lucrări publice privind proiectarea, construcția, finanţarea, operarea şi întreţinerea Autostrăzii de Centură Sud a municipiului Bucureşti km 52+770 - km 100+765 şi operarea şi întreţinerea Autostrăzii Bucureşti-Constanţa şi a Autostrăzii Bucu-reşti-Piteşti. Alexandru Dobre, consilier Search Corporation, spune că, pentru Bucureşti, lărgirea actualei centuri la două benzi pe sens este cea mai bună soluţie în plan financiar, dar şi de utilitate. „Construirea unei noi centuri la profil de autostradă în următorii 30 de ani nu este justificată economic şi nici din punct de vedere al traficului”, adaugă expertul. (oleg.cojocaru@incomemagazine.ro)

„Ani în şir au tolerat furturile organizate din companiile de stat ale directorilor numiţi pe criterii politice. I-am avertizat că pot plăti chiar cu joburile lor”, declară preşedintele BNS. Pe lista companiilor in-cluse în programul de concedieri apăreau Complexul Energetic Hunedoara, Socie-tatea Naţională de Închidere Conservare Mine Valea Jiului, Compania Naţională a Uraniului, Complexul Energetic Oltenia, Societatea Naţională a Sării, Societatea

Naţională a Huilei Petroşani, Regia Auto-nomă pentru Activităţi Nucleare Drobe-ta-Turnu Severin, Compania Națională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva, cu filialele sale, Cuprumin Abrud, Băiţa Ştei, Termoelectrica, Electrocentra-le Grup, Electrocentrale Galaţi, Electro-centrale Bucureşti, Electrica, cu filialele sale, şi Transelectrica, de asemenea cu filialele sale.(madalina.pana@incomemagazine.ro)

07 - 13 martie 2013, nr. 42, anul II

Foto

: Tim

i Slic

aru

12-13

getthetar

În 2013, România a păşit în cel de-al cincilea an de criză, după ce ultimii patru s-au derulat sub două acorduri încheia-te cu FMI. În total, România a încheiat 12 acorduri cu FMI, din care 3 înainte de 1989. Dintre cele 9 postdecembriste, 2 au fost duse la bun sfârşit. Dacă pentru pe-rioada de dinainte de criză condiţiile nu au fost chiar atât de dure, începând chiar din 2009, ajustarea a fost abruptă şi du-reroasă, înlocuind prea brusc exuberanţa

banilor ieftini din 2006-2008. Disponibili-zări şi reduceri de venituri, insolvenţe şi executări silite, crize politice şi un leu la minime istorice, inflaţie capricioasă şi un sector bancar pe pierdere. Cu alte cuvinte, cauze şi efecte care toate la un loc indică, în acest moment, faptul că economia nu este pe deplin stabilizată şi competitivă. Hârtia de turnesol nu o reprezintă însă in-dicatorii macroeconomici, ci lipsa inves-titorilor străini, aflaţi încă în expectativă.

Starea economiei:de la bile negre...

Frustrarea lentorii cu care se obţin rezultatele aşteptate după cei aproape patru ani în care FMI a făcut recoman-dări privind politicile economice ale României este mare, dar, ca şi în cazul fondurilor europene, care nu te ajută să te îmbogăţeşti, nici sprijinul Fondului nu este destinat unor campioni economici.

La sfârşitul lunii aprilie, România ar fi trebuit să finalizeze al doilea acord postcriză cu FMI, concomitent cu demararea pregătirilor pentru parafarea unuia nou. Dar fatalitatea ultimilor 20 de ani de rezistenţă în faţă restructurării marilor societăţi aflate în proprietatea Guvernului ne-a ajuns din nou din urmă. Angajamentele asumate în 2011, inclusiv cele privind vânzarea şi listarea unor întreprinderi de stat, nu au fost îndeplinite, iar ultimatumul expiră peste 4 luni. Vom încheia un nou acord? Şi dacă da, care va fi noua miză?

ada.stefan@incomemagazine.ro

ROMÂNIA 2 – 9 FMI

ce-am câştigat şi ce-am pierdut

din tutela Fondului Monetar

Inta

ct I

mag

es

Conform estimărilor preliminare, creşterea reală a PIB în anul 2012, de 0,2%, a fost aproape liniară, semn că eco-nomia a stagnat, iar perspectivele rămân în continuare destul de modeste. Pentru anul 2013, FMI prognozează o creşte-re de aproximativ 1,6%, în principal pe seama cererii interne, nu a exporturilor. În schimb, analiştii nu sunt nici măcar atât de încrezători, estimările lor ţintind mai degrabă un avans de 1%-1,1%. Infla-

ţia a crescut la 5% la finele anului trecut, din cauza recoltei sărace care a scumpit produsele alimentare şi a restructurării din sectorul energetic ce a marcat, în luna decembrie, introducerea certifica-telor verzi. De altfel, inflaţia se va afla şi în 2013 sub semnul câtorva runde de liberalizare a preţurilor la electricitate şi gaze naturale.

Creditul a evoluat slab, avansul aces-tuia în anul recent încheiat fiind de nu-

mai 1,5%, în timp ce creditele de retail au bătut pasul pe loc (+0,2%). De altfel, pentru sistemul bancar, 2012 a fost un an de coşmar, cu pierderi record de 2,1 miliarde de lei şi cu o neperformanţă de 18%, de peste două ori mai mare decât la momentul Lehman Brothers.

Producţia industrială a evitat zona negativă în 2012, dar creşterea a fost zero, în schimb prognozele pentru acest an - avans de aproximativ 1,4% - sunt

14-15

getthetar

condiţionate de evoluţiile din economia zonei euro, principalul nostru partener comercial. Până în prezent, cele mai mul-te estimări pentru spaţiul monedei unice sunt negative, chiar preşedintele BCE devenind în ultimul timp mai precaut cu privire la evoluţia economică.

Starea financiară a sistemelor de asigurări sociale este precară, resursele alocate pentru educaţie şi sănătate sunt reduse, iar arieratele bugetului general consolidat rămân persistente. În plus, eficienţa sistemului de colectare a taxe-lor şi impozitelor este cea mai scăzută din Europa, dar companiile depun cel mai mare efort birocratic pentru plata tuturor obligaţiilor fiscale.

... la câteva bile mai albeDupă implementarea incipientă şi

fără efectul scontat a unor măsuri dure de austeritate în 2010 a venit şi rândul unor veşti mai bune. Salariile din sec-torul public au fost majorate cu 8% în iulie 2012 şi cu 7,4% în decembrie 2012, în timp ce pensiile au crescut cu 4% din

luna ianuarie a acestui an. Salariul mi-nim a crescut la 750 lei la 1 februarie, urmând a fi majorat cu încă 50 lei de la 1 iulie. Mai mult, Guvernul va continua plăţile restante către bugetari - estimate la 640 milioane lei în 2013 -, după decizii-le definite ale judecătorilor din 2011.

Alte veşti bune în 2013 au fost apre-cierea leului la un maxim al ultimului an, de 4,3351 lei/euro, după minimul record din vara trecută, de 4,6397 lei/euro şi scă-derea primei de risc pentru obligaţiunile suverane la mai puţin de 200 de puncte de bază, o premieră în ultimii trei ani.

Ce-ar fi fost dacă…Începând cu anul 2009, starea econo-

miei româneşti a fost puternic influen-ţată de cele două acorduri încheiate cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mon-dială.

Primul a fost încheiat în 2009, pe fondul colapsului mondial generat de criză şi agravat de slăbiciunile economiei româneşti. Producţia era în descreşte-re, exporturile se reduceau drastic, iar

fluxurile mari de capital, care finanţau boom-ul, s-au micşorat treptat. La fina-lul lui 2008, deficitul bugetar depăşise 9% din PIB. Cu o valoare de 12,95 miliar-de euro, acest prim parteneriat postcriză cu FMI fost destinat consolidării fisca-le, reformei sectorului bancar şi redu-cerii inflaţiei pentru a facilita refacerea stabilităţii financiare. Acest acord a fost considerat de toată lumea drept planul anticriză pe care Guvernul Boc nu a fost în stare să-l facă. Ni l-a făcut FMI, dar pentru asta a trebuit să plătim. Cu tot optimismul de la început, măsurile dure de austeritate nu au adus economia pe creştere. Au fost semnale că România a reuşit însă să-şi îmbunătăţească ima-ginea în ochii investitorilor şi ai agenţi-ilor de rating, dar asta nu s-a văzut în investiții.

În primăvara lui 2011, a fost încheiat cel de-al doilea acord, disponibilitatea celor trei parteneri fiind favorizată şi de faptul că angajamentele din cel prece-dent au fost în linii generale îndeplinite, iar autorităţile au demonstrat apetit pen-tru continuarea reformelor. Odată trecut

Inta

ct I

mag

es

pericolul colapsului financiar, nouă înţe-legere, de tip preventiv, devenise mult mai măgulitoare pentru România. Cele 3,6 miliarde de euro, acordate în şapte tranşe, ar fi alimentat rezervele doar dacă leul ar fi fost puternic ameninţat.

Practic, acordul din 2011 s-a concen-trat pe menţinerea stabilităţii obţinute, pe îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene şi pe accelerarea reformelor structurale, în special în zona întreprin-derilor de stat din transporturi şi ener-gie. Acestea ar fi trebuit privatizate, lis-tate la bursă şi administrate de manageri privaţi. Deşi era planificat să se încheie în martie 2013, Guvernul a cerut o pre-lungire de trei luni pentru a-şi finaliza angajamentele ratate.

Ce urmează?„Reformele structurale au stagnat,

iar în ceea ce priveşte fondurile euro-pene, am avut probleme cu blocarea unora dintre ele. Cum autorităţile nu au înregistrat progresele aşteptate, în locul

unei evaluări negative, FMI a preferat să acorde un răgaz. Cred că se vor înre-gistra ceva evoluţii pozitive, dar nu ştiu în ce măsură angajamentele se vor con-cretiza în întregime”, consideră Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank România.

Practic, autorităţile au ratat exact re-formele esenţiale din cadrul programului convenit în 2011. Trei din cinci obiective cantitative nu au fost îndeplinite - defici-tul bugetar pe cash, arieratele bugetului central şi activele externe nete, iar trei din cele cinci ţinte indicative nu au fost atinse - cheltuielile primare, arieratele autorităţilor locale şi arieratele compa-niilor de stat.

De altfel, şeful misiunii FMI, Erik de Vrijer, a afirmat că a căutat în discuţiile cu Guvernul să găsească măsurile care pot stimula creşterea economică, iar în lipsa capitalurilor private, experţii inter-naţionali nu mai par convinşi că acestea pot fi compensate printr-o mai bună ab-sorbţie a fondurilor UE. „Guvernul poa-te mări eforturile de a trage fonduri UE

pentru infrastructură sau alte proiecte, care înseamnă fluxuri de capital gratis. Ar trebui să punem mai multă priorita-te şi mai multe resurse pentru atragerea fondurilor UE, dar nu e suficient, mai ales că în trecut eforturile de absorbţie au fost dezamăgitoare”, a spus Eric de Vrijer.

Singura soluţie pe care FMI o vede acceptabilă este eficientizarea semnifi-cativă a companiilor de stat, prin priva-tizări şi introducerea managementului privat, dar şi prin lichidarea companiilor cu pierderi care nu pot fi viabilizate. Lis-ta nu este, însă, deloc scurtă.

Potrivit scrisorii convenite, Guvernul s-a angajat să vândă în acest an pache-tele majoritare de acţiuni la cel puţin şase mari companii Oltchim (privatizare sau lichidare; administratorul judiciar va prezenta la jumătatea lunii aprilie un raport privind situaţia companiei), Com-plexul Energetic Oltenia (finalizare oc-tombrie 2013), CFR Marfă (mijlocul lunii mai - precondiţie), Electrica (noiembrie 2013), Complexul energetic Hunedoara

16-17

getthetar

(mai-iunie, după fuziunea cu minele vi-abile din CNH), Poşta Română (mijlocul anului 2013) şi, posibil, Romgaz (după listarea din octombrie, final de an).

De asemenea, Executivul a promis că va lista la bursă pachete de acţiuni la Hidroelectrica (10%, imediat după ie-şirea din insolvenţă), Romgaz (10%, cel mai târziu în octombrie), Transgaz (15%, aprilie, precondiţie), Nuclearelectrica (10%, sfârşitul lunii mai 2013) şi Tarom (20%).

Guvernul va analiza viabilitatea a două companii din subordinea Minis-terului Transporturilor, CFR Telecomu-nicaţii şi CFR Electrificare, iar până la jumătatea anului va decide dacă aceste societăţi vor fi privatizate, vor fi absor-bite de CFR Infrastructură sau vor fi li-chidate.

La toate aceste companii, cu excep-ţia celor care vor fi lichidate, la care se adaugă CFR Călători şi CFR Infrastruc-tură, Guvernul s-a angajat să numească management privat, iar FMI a cerut ca autorităţile să se asigure că noii directori vor fi desemnaţi de firme independete de recrutare, exclusiv pe criterii profe-sionale.

Pe listă mai sunt şi noi măsuri de li-beralizare a pieţei energiei, prin crearea unui nou mecanism de transmisie a pre-ţurilor la gaze (aprilie 2013) şi elaborarea fazei a treia a perioadei de liberalizare a tarifelor la distribuitorii de gaze (mai).

Cât am pierdut şi ce am câştigat în 2012

Deşi experienţa în relaţia postde-cembristă cu FMI caracterizează Româ-nia mai degrabă drept un elev corigent decât unul premiant, insuccesul de as-tăzi trebuie căutat printre evoluţiile eco-nomice şi politice de anul trecut. Dar şi din anii 2009-2011.

„Anul 2012 a fost din punct de vede-re economic unul pierdut. Din punct de vedere politic însă s-au limpezit apele şi acest fapt este mare lucru”, punctează Matei Păun, managing partner al compa-niei de consultanţă BAC Investment.

O altă posibilă explicaţie este cea privind eşecul privatizărilor de la Cu-prumin şi Oltchim, ultima intrând chiar în insolvenţă. „2012 a fost un an pierdut din cauza unei foarte proaste gestionări a acestor procese de privatizare”, pre-cizează, la rândul său, Aurelian Dochia,

managing partner al companiei de con-sultanţă Concept.

Topul dificultăţilorDar dacă privim spre 2013, consultan-

ţii au opinii diferite în ceea ce priveşte gradul de dificultate al angajamentelor rămase de îndeplinit. Unele voci susţin că privatizările şi listările sunt cele mai dificile puncte de pe agendă. Altele, care exclud de la bun început posibilitatea finalizării în acest an a reformei în în-treprinderile de stat, avertizează că efor-turile susţinute ale autorităţilor trebuie îndreptate spre ţintele macroeconomice.

„Privatizarea şi listarea pe Bursă cred că vor fi cel mai greu de îndeplinit. Există nişte proceduri care nu pot fi în-cheiate într-un timp mai scurt. Legislaţia este clară şi nu se poate schimba. Anu-mite etape au o perioadă bine stabilită din punct de vedere al derulării. Probabil se vor face progrese, iar Guvernul trebu-ie să demonstreze că urmează această linie, că a angajat, de exemplu, consul-tanţii”, spune Aurelian Dochia.

Deşi arată că există încă multe de îndeplinit, consultantul Concept antici-pează că este posibil ca un nou acord să fie încheiat, deşi avertizează că negocie-rile vor fi dificile.

„Dacă Guvernul este convingător, dacă face demersuri pentru a avansa în direcţia îndeplinirii angajamentelor, cred că vom putea vorbi despre încheie-rea unui nou acord cu FMI. Trebuie re-marcat că Fondul însuşi este mai puţin dispus să se implice în ţări din Uniunea Europeană. Avem exemplele din Grecia şi Cipru, care duc la concluzia că UE ar trebui să-şi rezolve singură problemele.”

Pe de altă parte, Matei Păun consi-deră că în ultimii 20 de ani nu au existat acorduri care să fie încheiate cu succes în totalitate. „Şi mă aştept ca acest lucru să continue”, accentuează consultantul. Ca atare, el apreciază că ţintele macroe-conomice vor fi cele mai dificile pentru autorităţi. „Nu au cum să rezolve această listă de privatizări. De altfel, nici nu a fost aceasta intenţia. Cred că obiectivele ma-croeconomice devin astfel mai dificile”, spune Matei Păun.

Rău cu Fond, dar mai rău fără Fond?

Într-un rol de „avocat al diavolului”, ne-am putea întreba cui foloseşte atâta consum de energii în jurul unor acorduri care au pus autorităţile în faţa unor ţinte greu realizabile. Sigur, eufemistic spus, economia nu o duce prea bine, dar ce s-ar fi întâmplat dacă ultimii patru ani NU s-ar fi derulat sub umbrela celor două parteneriate încheiate cu FMI?

Potrivit analistului Adrian Vasilescu, primul acord a venit exact în momen-tul în care „ţara se prăbuşea”. „Pentru o ţară ca România, care încă nu obţine un paşaport pentru performanţă, e im-portant să primească undă verde de la această instituţie, pentru că este un semnal pentru investitori. Noi avem ne-voie de o garanţie, pentru că dacă nu ar fi fost acest acord, când s-au închis ba-rierele şi banii din afară nu mai intrau în România, practic ţara se prăbuşea”, a explicat Adrian Vasilescu.

„Economia ar fi arătat mult mai rău!”, spune, la rândul său, Aurelian Do-chia. „Leul s-ar fi depreciat mult şi am fi ajuns să nu ne mai putem finanţa. Însă vreau să atrag atenţia: un acord cu FMI nu poate să rezolve creşterea economică sau relansarea creşterii. Reprezintă doar o «umbrelă» sub care autorităţile să-şi poată desfăşura alte programe care să ducă la creştere economică. Practic, un acord cu FMI uşurează aplicarea politicii economice”, punctează consultantul.

Cum sună viitorul? Într-o continuă reformă

Încă necompetitivă, vulnerabilă la schimbarea de sentiment a investitori-lor, economia mai are nevoie de „cârjele” FMI. Cum ar fi arătat România dacă an-gajamentele luate în schimbul parafării

Autorităţile nu au cum să rezolve această listă de privatizări. De altfel, nici nu a fost aceasta intenţia. Cred că obiectivele macroeconomice devin astfel mai dificile.

MAtEI Păun,managing partner BAC Investment

parteneriatelor ar fi fost înde-plinite? „Am fi stat pe picioarele noastre”, spune simplu Ionuţ Dumitru.

Dincolo însă de cele două ultime acorduri şi de o posibi-lă parafare a celui de-al treilea, analiştii consideră că românii ar trebui să se obişnuiască cu ideea unei reforme continue, în condiţiile în care crize vor tot apărea în viitor, pe fondul unei

Trăim cu iluzia că, la un moment dat, totul va fi perfect. Însă tot timpul vor fi crize. Aceasta este istoria. Cred că trebuie să fim pregătiţi cu ideea unei reforme continue.

AurElIAn DoChIA,managing partner Concept

AurElIAn DoChIA

evoluţii permanente a economiilor şi societăţilor.

„Nu trebuie să fim severi cu noi înşine. Dacă ne uităm în întreaga Europă, nu suntem o excepţie. Şi până la urmă ne-am descurcat. Tră-im cu iluzia că la un moment dat to-tul va fi perfect. Însă tot timpul vor fi crize. Aceasta este istoria. Cred că trebuie să fim pregătiţi cu ideea unei reforme continue”, conchide Aurelian Dochia.

18-19

vetiven

Oserie de companii de consumer electronics, inclusiv româneşti, au încercat să spargă stereotipul care spune că un telefon frumos, per-formant şi fiabil este obligatoriu foarte scump. Astfel, în ultimii ani, producători din toate colţurile lumii au lansat pe piaţă modele care, din punct de vedere al caracteristicilor, cedează în faţa marilor bran-duri doar la capitolul preţ.

Aşa s-au umplut rafturile magazinelor de telefoane inteligente cu mărci care te pun pe gânduri şi genereză temeri de genul: merită sau nu? - G-TiDE, Cricket, Opticon, Xolo, Fly, iBall, Pharos, Prestigio, Gigabyte sau naţionalul Allview sunt doar câteva exemple de astfel de branduri despre care altădată am fi spus cu uşurinţă NO NAME.

În aceeaşi categorie putem trece şi aşa-zisele private labels lansate de companii din domeniul serviciilor de telefonie mobilă. Contrar opiniei generale, care plasează dispozitivele sub marca Cos-mote, Orange sau Vodafone pe poziţii inferioare în „lanţul trofic” al smartphone-urilor, unele private labels au atras atenţia graţie nou-tăţilor tehnologice integrate. După părerea multor analişti, telefoa-nele inteligente private label au depăşit faza unor simple replici ale dispozitivelor de top, iar cea mai recentă dovadă în acest sens este YotaPhone, un mobil branduit de un operator rusesc care a câştigat premiul CES 2013 la categoria smartphone.

Şi în România, operatorii de telefonie mobilă sunt printre cei mai activi promotori ai terminalelor smartphone private label. În prezent, Cosmote comercializează 5 modele de telefoane mobile, Vodafone 5 şi Orange 3 modele.

De ce ai cumpăra un telefon inteligent private label?

Interesul pentru aceste private labels este în strânsă legătură cu raportul calitate - preţ pe care îl percep clienţii. Totodată, el mai de-pinde şi de felul în care aceste mărci vor evolua, a declarat, pentru Income Magazine, Alexandru Munteanu, Sales Operations Senior Manager COSMOTE & Germanos România. În măsura în care ele vor păstra sau chiar accelera ritmul de dezvoltare - din punct de vedere al calităţii, precum şi al specificaţiilor tehnice oferite - men-ţinându-şi preţul competitiv pe o piaţă dinamică, au şanse mari să

SHAMEîndin NAME

prODucătOrii rOMâNi DE SMArtpHONE-uri iNtră îN luptA cu gigANţii MONDiAli

Design cool, fiabilitate şi înaltă performanță. Acestea sunt probabil componentele unui smartphone de succes. până la apariţia mărcilor locale şi a private labels, un telefon mobil care să îmbine toate aceste caracteristici avea un preţ prohibitiv pentru majoritatea românilor.

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

N

câştige tot mai mult din atenţia consumatorilor, stârnindu-le curio-zitatea de a le încerca, explică reprezentantul COSMOTE & Germa-nos România.

Totuşi, nu trebuie să ne iluzionăm. Principalul considerent în baza căruia clienţii iau decizia de achiziţie este preţul accesibil. „De aceea”, spune Alexandru Munteanu, „atunci când analizăm (la Cosmote n.r.) posibilitatea de a introduce în portofoliul nostru un produs de tipul private label, avem în primul rând în vedere faptul că oferta finală din care acesta va face parte trebuie să fie foarte atractivă pentru clienţii noştri.”

În plus, pentru că aceste produse devin ambasadoare ale bran-dului Cosmote, compania alocă timp şi resurse importante pentru a se asigura că îndeplinesc exigenţele clienţilor din punct de vedere al calităţii. „Suntem foarte riguroşi când vine vorba despre criterii precum specificaţiile tehnice, calitatea funcţionalităţilor, a softwa-re-ului şi a finisajelor”, adaugă managerul Cosmote şi Germanos România.

În portofoliul Cosmote, cel mai recent smartphone lansat sub

O

brand propriu este COSMOTE Smart Play. Acesta oferă acces la cele mai noi tendinţe şi tehnologii, este perfect pentru persoanele care au nevoie de Internet mobil, apli-caţii variate, noutăţi şi jocuri într-un singur dispozitiv, la preţuri accesibile.

cel mai prolific brand localPrezent în majoritatea reţelelor comerciale din ţară,

Allview, specialistul român în mobile Dual Sim, a lansat din primăvara anului 2008 şi până în prezent peste 30 de modele de telefoane, iar nouă din acestea sunt smartpho-ne-uri. Pentru că nu dispune de bugete mari de publicita-te, mulţi români nu ştiu că Allview este, de fapt, un brand românesc.

Cu toate aceste lipsuri, anul trecut Allview a vândut 18.000 de terminale mobile, un scor bun pentru o firmă prezentă pe acest segment de piaţă abia din 2008. De altfel, aşa cum susţine directorul Visual Fan, Lucian Pe-

ticilă, compania care deţine brandul Allview, „divizia de telefoane mobile are o evoluţie ascedentă, care se traduce printr-un grad mare de satisfacţie al acţionarilor”.

Piaţa telefoanelor mobile de tip smartphone este cifrată în România la aproximativ 900.000 de unităţi, cota singurului producător „local” Allview (am pus local între ghilimele deoarece, în realitate, dispozitivele Allview sunt fabricate în China) ar fi undeva în jurul a 1,8%, potrivit oficialului companiei.

Anul trecut, Visual Fan a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 2,1 mili-oane de euro (cu profit de peste 50.000 de euro). Cu un an mai devreme, cifra de afaceri a fost de circa 2,2 mil. euro (47.000 euro profit).

Pe o piaţa în care bătălia se dă între giganţii Samsung (care deţine peste 50% din vânzări), Nokia, Apple, LG şi HTC - toate cu bugete de publicitate de sute de milioane de euro la nivel global - intervenţia unei firme cu cifră de afa-cere ce abia depăşeşte două milioane de euro seamănă mai degrabă a bâzâit de ţânţar într-o turmă de bivoli.

Acum, atuul numit Dual Sim, pe care firme precum Allview l-au speculat cu succes, este pe cale de stingere. Toţi marii producători (exceptând Apple) au început să scoată pe piaţă dispozitive Dual Sim, atacând core-businessul firmelor de pe această nişă.

th

inks

tock

Cotă de piață în România - piaţa de smartphone-uri -

Sursa: gfK românia, 2

012

Samsung53.5%

Nokia9.3%

Apple8%

HTC6.4%

LG5.9%

Alţii16.9%

20-21

vetiven

YoTAPHoNe 370 euro

cArE SuNt cElE MAi tAri SMArtpHONE-uri AlE MărcilOr rEgiONAlE

platformaQualcomm Snapdragon MSM 8960 Dual Core 1.5 GHz KraitOSOS Android, 4.2 Jelly Bean releaseDimensiuni67×131(7.3/9.9) mmgreutate140 grameEcran1. EPD Eink, 4.3”, 2. LCD JDI, 4.3” 1280×720 (HD)conectivitateLTE (bands 3, 7, 20 MIMO), 2G, 3G, 4G, Wi-Fi (Direct), BT, NFC

Memorie32 ori 64 GB Flash, 2 GB RAMconectareAdaptor Magnetic pentru încărcare şi date, Audio 3.5 mmBaterie2100 mAhcamera12 MP principală, HD front camera

platformaCortex A9, DualCore 1GHz, GPU PowerVR SG X531 / OpenGL ES 2.0OSAndroid 4.04Dimensiuni67x136x8.6mmgreutate131.3 grameEcranHD Super AMOLED, 1280x720px HD (316dpi), 4.65”conectivitateUSB V2.0, GPRS Class 12, EDGE Class 10, HSDPA 7.2

Mbps, HSUPA 5.76 Mbps, WLAN, WiFi 802.11 b/g/n, Hotspot WifiWifi Direct, Suport DLNA, Bluetooth 3.0 cu A2DP, EDRMemorie4GB din care 2GB Flash, 1 GB RAM, microSD pana la 32GB, card extern 16 GB inclusconectareAdaptor Magnetic pentru în-cărcare şi date, Audio 3.5 mmBaterie2100 mAhcamera8 MP principală, 1 MP secun-dară

platformaProcessor 1,20 GHz Me-diaTek MT6577 OSAndroid 4.04 Ice Cream SandwichDimensiuni135,00 x 70,20 x 8,60 mmgreutate135 grame

Sursa: companii

FLY IQ444 DIAmoND 300 euro

ALLvIew P6 340 euro

EcranColor / Super AMOLED 16M culori, 720 x 1280 px (4,65”)Memorie4GB, 1 GB RAM, microSD, microSDHC (până la 32 GB)Baterie2100 mAhcamera8 MP principală, 2 MP front camera

Pentru Allview acesta a fost semnalul regân-dirii strategiei de marketing, care a dus la lansarea smartphone-urilor ideale: frumoase, performante, fiabile şi ieftine.

Compania a semnat câteva premiere naţionale, precum P5 Alldro, primul smartphone dual SIM din România (cu procesor Dual-Core  şi  Android 4.0.4) sau P4 DUO, primul Dual Sim românesc (şi din Euro-pa) cu ecran Super Amoled Plus de 4.3 inci. De altfel, Allview P4 şi Allview P5 sunt modelele cu caracteris-tici tehnice de vârf care au fost preluate în portofoliul operatorului Cosmote.

Dacă e să comparăm preţurile cerute de concurenți eminenți pentru modele similare, un smartphone bazat pe o versiune relativ recentă (Andorid 4.0 plus), cu ecran mare şi procesor Dual-core agil de 1GHz, un preţ sub 200 de euro (pentru P5 AllDro) este cu adevărat un chilipir.

Smartphone-ul de top al celor de la Allview este însă Dual Sim-ul P6 Stony cu display Super Amoled Plus HD de 4,65 inci. Lansat în noiembrie 2012, P6 Stony este cel mai mare smartphone românesc. Este dotat cu un procesor per-formant Cortex A9 Dual Core, are o capacitate a memoriei flash de 4 GB, posibilitate de transfer de date prin Wi-Fi direct şi cameră foto de 8 MP cu autofocus. Preţul device-ului este la jumătate (1.500 lei) faţă de „confraţii” cu dotări similare de la Samsung, LG sau HTC.

Oficialii Allview susţin că interesul pentru mărcile locale va creşte în continuare „datorită faptului că acestea oferă aceleaşi caracteristici precum măr-cile internaţionale, la pre-ţuri accesibile”, după cum spune Lucian Peticilă.

„Suntem permanent în pas cu tehnologia şi cu nou-tăţile din domeniul IT&C. În ca-zul nostru, primăvara 2013 va aduce cu sine noi lansări de produse care vor fi anunţate în curând”, declară reprezen-tantul Allview.

ce urmeazăe-Boda, unul dintre principalii competitori ai ce-

lor de la Allview pe partea de tablete, priveşte de mult timp cu invidie la divizia de telefoane mobile a produ-cătorului Visual Fan, deţinătorul brandului Allview.

Rosal Import-Export, firmă care deţine brandul e-Boda, a anunţat încă din toamna anului trecut că lucrează la un smartphone pe care să-l adăuge la por-tofoliul actual de produse.

Fără să ofere prea multe amănunte despre acest proiect, Alexandru Drăgoiu, co-fondator e-Boda spu-ne că lansarea unui smartphone face parte din dez-voltarea firească a unei companii de consumer elec-tronics.

Ceea ce s-a anunţat este că noul telefon inteligent va fi un Android şi probabil Dual Sim.

Faceţi cunoştinţă!

De fapt, industria de aparate Dual Sim este astăzi încă dominată de companii care nu fac parte din liga mare. Unul dintre cele mai importante branduri de telefonie mobilă Dual Sim din Europa este Fly Mobile, brand deţinut de Meridian Mobile, companie cu sediul în Marea Britanie.

Cu operaţiuni desfăşurate în ţara de origine, Franţa, Germania, India, Rusia şi Ucraina, Fly a devenit lider de piaţă în unele ţări est-europene (Rusia şi Ucraina).

Cum reuşeşte? La sfârşitul anului trecut, Fly Mobile a lansat două smartphone-uri de top, Dual Sim, la preț de 200 de euro, respectiv 170 de euro (preţ de magazin): IQ 441 Radiance şi IQ 442 Miracle.

Modelul de top IQ441 Radiance are, în comparaţie cu 442 Miracle, ecran mai mare (4,3 inci faţă de numai 4 la Miracle). Pe

de altă parte, ultimul „deţine” un design mai fin, dominat de linii netede.

„Umplutura” celor două este însă identică, oferind utilizatorilor un Android la preţ de entry level, cu caracteristici de premium.

Astfel, ecranul celor două este realizat în tehnologia IPS, iar la capitolul alimentare, cele

două sunt dotate cu baterii puternice de 1600, respectiv 1800 mAh. Dispozitivele deţin toate modalităţi-le de comunicare posibile (exceptând NFC): standardele

de suport GSM/GPRS/EDGE (900/1800/1900 MHz), 3G/HSDPA (900/2100 MHz), bluetooth 3.0,

Wi-Fi (802.11b/g/n) şi receptor GPS.Singurul lucru surprinzător este

camera de numai 5 megapixeli (sen-zorul de 8 megapixeli este în pre-

zent aproape un standard).Dacă aceste carac-

teristici nu sunt con-vingătoare, trebuie spus că modelul de top al celor de la Fly este un Android 4.0

cu ecran de 4.65 inci, Super AMOLED HD, cu

procesor Dual core de 1,2 GHz, 1 GB RAM şi memorie internă de 4GB - Fly IQ444

Diamond. Preţul - 300 de euro (fără TVA).

Ameninţarea celor miciUna din noutăţile în materie de smartphone a venit de la surprinzăto-

rul device prezentat de ruşii de la Yota Devices, fostă divizie a operatorului de telefonie mobilă Yota.

Telefonul propus de aceştia, YotaPhone, rezolvă eterna problemă pri-vind viaţa scurtă a bateriei.

Astfel, deşi are două ecrane de 4.3 inci - unul pe faţă şi altul pe spate - şmecheria găsită de productătorul din Rusia este că tradiţionalul display full-color de înaltă definiţie este completat cu unul pentru e-book-reader cu afişare în alb-negru de tip e-ink, ceea ce conduce la consum redus de energie.

Cele două ecrane comunică între ele, aşa că utilizatorul are posibilitatea să mute pe ecranul alb-negru şi invers imaginile derulate. Ambele ecrane sunt protejate cu un monostrat Gorilla Glass, iar între acestea se află un cip Qualcomm Snapdragon MSM8960 de 1.5 GHz.

Într-un intreviu pentru The Wall Street Journal, şeful Yota Devices, Vladislav Martinov, declara că preţul telefonului nu va depăşi 500 de do-lari. În afara Rusiei aparatul va fi vândut doar în colaborare cu operatori de telefonie mobilă.

th

inks

tock

FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAŢILOR

22-23

e lifealr

Am decis să dedicăm luna martie doamnelor de succes. Tuturor celor care se împart cu succes între job şi familie, fără să neglijeze ceva, celor care au fondat companii şi le-au crescut, celor care s-au impus şi în domeniile tehnice, folosindu-şi creativitatea. Timp de patru săptămâni vom derula poveşti despre femei cu meserii periculoase, antreprenoare care au demonstrat că pot avea succes în domeniul bancar ori în construcţii, despre femei CEO care au crescut businessuri în industria petrolieră ori în IT şi, de ce nu, despre bărbaţi care au ales să se lanseze în domenii pe care le credem a fi apanajul doamnelor.

claudia.popa@incomemagazine.ro,cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

meserii „cu schimbare

de sex”

au decizii definitive şi nu ar schimba cu nimic trecutul, ci încearcă să se concentreze pe viitor, atât cât le per-mit resursele şi dinamica industriei. Nu consideră că ar putea exista vreo piedică în calea performanţei, mai ales dacă sunt într-un domeniu pe care îl stăpânesc bine. Sunt femeile care au ales să se impună în domenii în care preponderent întâlnim bărbaţi, ca de exemplu chef bucătari ori oenologi,

sau care au ales meserii curajoase, cum ar fi pilot de avion, de raliu ori explorator. Sunt meserii „la genul masculin” care vor avea, pe măsură ce pon-derea doamnelor în domeniile respective va fi în creştere, şi amprenta feminină.

Aurelia Vişinescu - oenolog, Cornelia Ghişoi - Lady Chef pentru România şi Europa de Est, Io-nela Ţicu - copilot de avion de linie, Alina Carmina Bunica - pilot de raliu, Uca Marinescu, explorator, arată că respectul profesional câştigat în timp re-prezintă capitalul de lucru cel mai important şi că, în ciuda mentalităţilor, pot ajunge la rezultate bune dacă muncesc cu pasiune.

În România, un manager din 3 este femeie

„Ca şi funcţiuni sau departamente organizaţio-nale, eram obişnuiţi să regăsim femei în special în resurse umane, financiar, achiziţii. Deşi ponderea femeilor manager în aceste departamente rămâne, la nivel de impresie, mai mare decât în alte depar-tamente, regăsim femei şi în poziţii de manager producţie, roluri de decizie în departamente de in-vestiţie”, arată Felicia Beldean, Managing Partner Target Executive Search.

Lumea de business şi cea politică sunt conside-rate adevărate jungle şi continuă să fie conduse de bărbaţi. Comisia Europeană face eforturi, cel pu-ţin la nivel legislativ, să impună un sistem de cote pentru creşterea participării femeilor în politică şi afaceri, iar pentru ameliorarea echilibrului de gen în instituţiile UE deputaţii europeni cer guvernelor naţionale să propună, după alegerile din 2014, un bărbat şi o femeie drept candidaţi pentru funcţia de Comisar european. În timp ce 35% dintre de-putaţii europeni sunt femei, în parlamentele naţio-nale procentul rămâne de 24% şi numai 23% din miniştri sunt femei.

La nivel de companii, CE avertizează că ar pu-tea introduce cote pentru femei, astfel încât să re-dreseze dezechilibrul dintre sexe la nivel de pos-turi de conducere, după ce a constatat progrese „limitate” în acest sens. Spre exemplu, în consiliile de administraţie ale celor mai mari firme europe-

ne, doar unul din şapte membri este femeie. Parlamentul European recomandă ca ponderea doamnelor în condu-cerea de top a marilor companii europene listate la Bursă să ajungă la 30% până în 2015 şi la 40% până în 2020. Lucru posibil şi în România, chiar dacă pare mai greu de crezut.

În primele zecePotrivit unui sudiu Mercer realizat la începutul anu-

lui 2012 pe un eşantion de 112 companii şi 5.823 angajaţi de pe piaţa locală, nu mai puţin de 34% dintre posturi-le de management din România sunt ocupate de femei, ceea ce ne plasează pe locul opt în top 40 de ţări cu cea mai mare pondere a femeilor manager. Ne situăm chiar înaintea unor state din Vest precum Olanda (19%), Ger-mania (20%), Austria (21%) sau Italia (22%).

Explicaţia? Statele din fostul bloc comunist au pro-movat egalitatea de şanse în viaţa culturală şi politică, în-curajând participarea în mod egal a femeilor în societate.

În ceea ce priveşte studiul întocmit în 2011 de Target Executive Search printre cele mai valoroase 100 de com-panii, numai 5% dintre cele 100 de companii din clasa-ment sunt conduse de către femei.

„Dacă ne raportăm la numărul de femei care conduc cele «100 cele mai valoroase companii din România», în 2012 am întâlnit cel puţin două femei directori gene-rali care au preluat mandatele de la predecesori bărbaţi. Este vorba despre Lafarge România şi BAT România. Chiar dacă pare puţin la o primă impresie, este un pas important, pentru că duce procentul la 7%. În principal, companiile multinaţionale conştientizează acest lucru şi pot avea ca proceduri interne de recrutare şi selecţie obligativitatea ca pentru orice poziţie managerială să se regăsească pe lista scurtă şi un număr de candidaţi de gen feminin. Acest lucru, însă, nu trebuie să împieteze selecţia pe baza criteriilor de competenţă profesională, pentru că altfel această practică poate favoriza discrimi-narea pozitivă a femeilor”, menţionează Felicia Beldean.

Deşi apar aceste discrepanţe de nivel cantitativ, din punct de vedere calitativ lucrurile stau mult mai bine. „Femeile manager sunt percepute similar cu bărbaţii din punct de vedere al eficienţei, orientării spre sarcini, acu-rateţei şi consistenţei deciziilor, deschiderii spre inova-ţie. În plus, sunt mult mai dornice decât ei să depună mai mult efort în atingerea obiectivelor, să fie mai tolerante la locul de muncă şi să arate o mai mare orientare spre oameni şi să creeze relaţii bune la locul de muncă”, ex-plică Beldean.

În contrast cu bărbaţii, femeile manager sunt văzute ca fiind mai lente în luarea deciziilor, pentru că acordă o atenţie mai mare detaliilor, pe care vor să le studieze îndeaproape.

IPRIMA FEMEIE ASTRONAUTValentina Tereshkova este prima femeie care a reuşit să ajungă într-o misiune spaţi-ală, în 1963. Înainte de a fi recrutată pentru această misiune, ea lucra într-o fabrică de textile şi practica saltul cu paraşuta.

24-25

e lifealr

CORNELIA GHIŞOI, Lady Chef România şi Estul Europei, spune că lumea bucătăriei este condusă de bărbaţi, deşi, de fapt, aparţine femeilor. Adau-gă că a reuşit pentru că a ştiut ce îşi doreşte şi ce are de făcut ca să-şi împlinească visul şi că şi-a ales să lucreze permanent în echipă cu oameni de valoare.

Artiştii Julio Iglesias, Tiziano Ferro, Susan Sarandon, Toto Cutugno, Celine Dion şi preşedintele Chinei sau al Aus-triei, primul ministru al Israelului, fostul dictator Nicolae Ceauşescu, generalul Stănculescu, Regele Mihai şi familia, foş-tii preşedinţi Emil Constantinescu şi Ion Iliescu au gustat mâncărurile pregătite de Cornelia Ghişoi şi echipa sa. Au promo-vat preparatele româneşti şi au fost apla-udaţi.

„Mai ales în meseria noastră, bărbaţii au o activitate mai notabilă. Acest lucru nu înseamnă că ei deţin supremaţia, ci doar că ei pot face un lucru care a fost hărăzit femeilor”, afirmă Lady Chef. Deşi nu este adepta faptului că în spatele fiecărei femei stă un bărbat puternic, pre-cizează că soţul şi fiul său au sprijinit-o puternic în carieră şi mai spune că nu există niciun obsta-col pentru un om care stăpâneşte bine un domeniu.

Distincţia de Lady Chef i-a fost acor-dată în 2008, la o competiţie dedicată congresului mondial al bucătarilor WACS (Asociaţia Mondială a Bucătarilor şi Co-fetarilor), unde şi-a prezentat realizările competiţionale - diplome, medalii - alături de alţi reprezentanţi ai lumii gastronomi-ce. Pentru celelalte zone de pe mapamond au fost desemnate colege din Canada, Germania sau Italia.

Printre meniurile cu care cucereşte de fiecare dată publicul se numără terina din ficat de raţă cu mousse de mere şi ghim-bir, crema de ţelină cu spumă de trufe, roşii uscate şi piept de fazan umplut cu fistic, ruloul de doradă cu sos de muştar

Dijon, cu millefeuilles, roşii şi mozzarella, sos de şampanie cu ciboulette, piure de mango şi creveţi Black Tiger şi deserturile sorbet de rubarbă sau mousse de mascar-pone cu ciocolată albă.

Lumea gastronomiei aparţine bărba-ţilor tocmai pentru că munca fizică în-seamnă 20-24 de ore de stat în picioare când sunt expoziţii în pregătire sau mese speciale, consum psihic în organizarea şi coordonarea unei echipe, comunicarea şi instruirea colaboratorilor, gestionarea mărfii, controlul calităţii produsului finit şi responsabilitate pentru toți membrii echipei.

La început a fost plăcinta cu mere

Primul fel gătit a fost în copilărie, o plăcintă cu mere şi scorţişoară, cu care şi-a aşteptat părinţii de la munca câmpu-lui. Reţeta a aflat-o de la bătrânii satului, care se adunau la clacă. Cornelia Ghi-şoi s-a născut în comuna Rucăr, judeţul Argeş, iar primele experimente culina-re le-a făcut pe propria păpuşă, pe care a hrănit-o cu „aluat” din apă şi noroi. De la mama sa a învăţat să pregătească preparate din zona de munte. La 16 ani a început activitatea în bucătăria Aro Pa-lace din Braşov, ca ajutor de bucătar, şi a urmat în paralel cursurile Liceului Econo-mic din Braşov – specializarea alimentaţie

publică. După ce a învăţat gastronomie, a încercat să combine ingrediente, să cre-eze preparate culinare, publicate ulterior într-o carte.Prin Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism a cunoscut lumea gastronomică internaţională şi a simţit o mare emoţie când s-a întâlnit, în 2007, cu primul bucătar care a cunoscut celebrita-tea mondială - Paul Bocuse, cel care a ri-dicat bucătarii la rang de Chef, tatăl Nou-velle Cuisine, curentul în care se pune accent pe aspectul estetic al mâncării, într-un stil minimalist, în care esenţa in-gredientelor sunt legumele şi fructele de

sezon. Şi nu putem trece peste faptul că Paul Bocuse deţine celebrul restaurant de trei stele Michelin „Auberge du Pont de Collonges”, din Franţa. Dincolo de conceptele dezvoltate, pen-tru Bocuse există doar mâncare bună, iar discuţiile pe care le-a purtat cu acesta au ajutat-o pe Cornelia Ghişoi să îşi orienteze pilonii profesionali către ceea

ce înseamnă adevărata gastronomie.Astăzi, la 47 de ani, conduce bucătăria

de cinci stele de la Aro Palace şi a parti-cipat de-a lungul timpului la zeci de com-petiţii culinare internaţionale şi naţio-nale care au avut loc în Franţa, Austria, Germania, Luxemburg, Belgrad, Moscova (unde a fost căpitan de echipă), Danemar-ca, Belgia, Italia, unde a câştigat un nu-măr impresionant de medalii, printre care trei medalii de aur, şase de argint, zece de bronz. Este membru fondator Euro-Toqu-es (Asociaţia Europeană a Bucătarilor şi Cofetarilor – elita maeştrilor bucătari) şi face parte din juriul internaţional. De asemenea, a avut schimburi de experien-ţă în Franţa, Danemarca, Austria, Rusia, Luxemburg, Italia, America de Sud.

dOAMNA cARE REcUcEREștE

BUcĂtĂRIA

„Mai ales în meseria noastră, bărbaţii au o activitate mai notabilă. Acest lucru nu înseamnă că ei deţin supremaţia, ci doar că ei pot face un lucru care a fost hărăzit femeilor.”cornelia Ghişoi, Lady chef România şi Europa de Est

FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAŢILOR

Mee

ting!

Evenim

entel

e Inc

ome:

inteli

genț

ă, co

mpeten

ță,

mediat

izare

26-27

e lifealr

„Pierd banii, o iau de la început, me-seria nu mi-o fură nimeni”, s-a încurajat oenologul Aurelia Vişinescu, înainte de a începe investiţia de un 1,2 milioane de euro (din care jumătate fonduri europe-ne) în Domeniile Săhăteni din Buzău, îm-preună cu asociatul său, Steve Cacenco, membru al familiei. Apoi continuă: „sunt Capricorn şi sunt terestră, nu îmi place să mă arunc cu capul înainte fără să pun sute de întrebări şi să analizez bine problema”.

Născută la ţară, Aurelia Vişinescu visa să se plimbe cu trăsura prin comună şi să ajungă inginer agronom. Viaţa a purtat-o către meseria de oenolog, pentru că tatăl său, sfătuit de un profesor, a înscris-o la liceul horticol din Voineşti. Apoi, a urmat Facultatea de Horticultură, unde a des-coperit ştiinţa care stă în spatele vinului. „M-a atras mai mult oenologia decât viti-cultura, pentru că este mai multă ştiinţă, chimie, microbiologie, este mai eferves-centă”, precizează Aurelia Vişinescu. În 1993, când a terminat facultatea, şi-a dat seama că industria este controlată de ju-cătorii tradiţionali şi că oenologul era de fapt cel care deţinea „cheia” cramei. Apoi a avut şansa să ajungă într-o firmă priva-tă – Vinexport - într-o perioadă în care procentul de firme private era sub 5%. Vi-nexport gestiona 95% din exportul de vin

cREAtOAREA dE VINURI

Spre creaţie şi-a îndreptat paşii şi AURELIA VIŞINESCU (43 de ani), cea care a crescut businessul Domeniilor Săhă-teni cu 70% în 2012. O evolu-ţie peste media pieţei, care a avansat cu numai 35%.

FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAŢILOR

românesc, iar Aurelia Vişinescu s-a angajat ca urmare a unui anunţ şi îndemnată de propriul soţ. „Existau probleme legate de calitatea vinului la export şi de aceea s-au gândit să facă propriul vin care să fie la ca-litatea pe care şi-o doreau. Soţul meu m-a sfătuit să dau curs anunţului. Faptul că am reuşit să obţin postul, în dauna mai multor bărbaţi, a însemnat o reuşită pentru mine. În timp ce la noi încă se susţinea că «vi-nul se face singur», lumea evoluase foarte mult în ştiinţa producerii. Pentru că dorea promovarea unor vinuri proprii, dedicate exportului, Vinexport a luat hotărârea de a angaja oenologi”, îşi aminteşte Aurelia Vi-şinescu.

Pasiunea vinului Imediat ce a descoperit lumea vinului,

„s-a virusat”. „Odată atins, nu îl mai poţi lăsa, indiferent că te ocupi de crearea, pro-movarea sau vânzarea lui. Nu am o tradiţie care să pornească din familie”, povesteşte oenologul. Primul vin l-a creat chiar în Să-hăteni judeţul Buzău - un Merlot care a fost trimis în Anglia. După opt ani petrecuţi şi la Cramele Halewood, a fondat Domenii-le Săhăteni, în care a investit, până acum, cinci milioane de euro în plantaţii proprii în Dealu Mare, o cramă ultramodernă, secţia de îmbuteliere şi crama de maturare a vinu-rilor în barriques.

Crama are fa-cilităţi pentru o producţie de circa o mie de tone de struguri pe sezon (30% vinuri albe şi 70% vinuri roşii), două linii separate de producţie, cu fermentare con-trolată complet automatizată, atât pentru vinurile albe, cât şi pentru cele roşii.

Pivniţa subterană este dotată cu barrique-uri şi asigură condiţii pentru înve-chirea anumitor loturi de vin. Linia de îm-buteliere automată, cu o capacitate de circa 1.500 de sticle de 75 centilitri/oră permite îmbutelierea vinurilor la origine.

Consideră că a fi femeie este un atu. A ajutat-o să se facă remarcată mai uşor, iar lumea se entuziasma când o descoperea. Este o fire puternică, se impune şi afirmă că atâta timp cât ştie ce vrea şi este stăpână pe ea nu are de ce să se teamă de concurenţa făcută de bărbaţi.

„Bărbaţii sunt mai tehnici, în general, iar femeile mai atente la detalii. Dacă vor-bim despre vinurile premium, atunci mici-le detalii fac marile diferenţe. Femeile sunt mai conştiincioase şi mai ambiţioase pen-tru că doresc să dovedească mereu că sunt mai bune. Bineînţeles, am în echipa mea şi bărbaţi şi femei, nu fac nicio discriminare”, precizează oenologul.

Lumea în care şi-a făcut un renume este dominată de bărbaţi: Răzvan Macici – oeno-log Murfatlar, cel care face cele mai apreci-ate vinuri din Africa de Sud, Valeriu Cotea – oenolog şi profesor, iar concurenţii prin-cipali sunt Crama Oprişor, Davino, Lacerta, Basilescu, Budureasca. Afirmă că numai persoanele slabe se tem de concurenţă şi îşi doreşte împreună cu toţi ceilalţi producă-tori să promoveze vinul românesc la nivel internaţional.

Cele mai grele momente Cele mai dificile momente au fost în pe-

rioada în care producţia nu îi permitea să acopere rata de 10.000 de euro de la bancă. „Am avut momente în care am fost demo-ralizată, pentru că nu mai vedeam luminiţa

de la capătul tunelului. Dar numai pentru 10-15 minute. Dacă nu ai speranţă şi nu crezi cu adevărat că o să treci peste momentele grele, nici nu lupţi ca să le depăşeşti şi să meargă. Niciodată nu am crezut că nu voi găsi soluţii, pentru că presiunea te determi-nă să-ţi depăşeşti limitele”, explică Aurelia Vişinescu. Boomul în vânzări a apărut după ce a schimbat designul etichetelor. În 2011 a înregistrat o creştere de 50% a vânzări-lor faţă de 2010, iar 2012 a adus o creştere şi mai mare. Din 2010 s-a deschis şi către pieţele de export, care au reprezentat, anul trecut, peste 50% din cifra de afaceri.

„Bărbaţii sunt mai tehnici, în general, iar femeile mai atente la detalii. dacă vorbim despre vinurile premium, atunci micile detalii fac marile diferenţe. Femeile sunt mai conştiincioase şi mai ambiţioase, pentru că doresc să dovedească mereu că sunt mai bune.” Aurelia Vişinescu, oenolog

PRIMA FEMEIE DE CULOARE OENOLOGNtsiki Biyela este o excepţie în lumea pro-ducătorilor de vin. De origine sud-africană, ea a fost numită, în 2009, producătoarea de vin a anului în Africa de Sud.

28-29

e lifealr

Moşteneşte de la părinţii săi pasiunea pentru călătorii şi munte, de mică mergând în drumeţii. Poate că de acolo a deprins şi dragostea faţă de tot ceea ce este nou şi curio-zitatea de a explora. Uca Marinescu este un izvor de înţelepciune, iar împlinirea radiază pe chipul său. O poţi asculta ore în şir vorbind despre expediţii, fără să te saturi, aştep-tând mereu întâmplarea următoare. Are în palmares reuşite la care mulţi doar visează, toate realizate în a doua jumătate a vieţii. În ultimii douăzeci de ani, a făcut aproape 20 de expediţii în toate colţurile lumii, din China şi Tibet în India, Antarctica sau Ţara de Foc şi Africa.

Un palmares greu de egalatPrima performanţă o consideră cucerirea Polului Nord, pe schiuri, în 2001, pentru

ca în acelaşi an să ajungă şi la Polul Sud, chiar pe 24 decembrie. Este, de altfel, prima femeie din lume care atinge, în acelaşi an, cei doi poli geografici. Apoi, a ajuns şi la cei doi poli magnetici – nord şi sud – la un an diferenţă, în 2007 şi 2008. Cuceririle nu se opresc aici. Este şi prima femeie din România care a escaladat gheţarii din Antarctica, dar - o premieră românească, de altfel – a şi dus tricolorul românesc pe gheţarul Belucha din Altaiul Siberian, în august 2008.

Nu poate sta mai mult de două săptămâni fără să ajungă din nou pe munte. Spune ca aşa îşi poate regăsi energia şi mărturiseşte că niciodată nu ştie unde va fi următoarea destinaţie. De copil îi plăcea să cutreiere munţii, mai ales masivul Hăşmaşul Mare, din Harghita natală. „De la patru ani, eu am plecat cu părinţii mei pe munte, mai ales cu tata. Pe urmă, de la şase ani, m-am pus pe schiuri şi am făcut şi patinaj. Aceasta a fost viaţa în mijlocul naturii”, spune ea. Cu toate acestea, s-a pregătit pentru Facultatea de Medicină, dar în vara în care trebuia să dea admitere, a luat o decizie radicală. Aflată la Sibiu, i-a auzit pe alţi tineri cum povesteau des-pre taberele frumoase pe care le făceau şi aflând că sunt studenţi la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, a hotărât să meargă şi ea pe acest drum. Cu toa-te că a concurat la admitere cu sportivi de performanţă, Uca Marinescu a reuşit să intre a şaptea. A lucrat în sportul de performanţă la începutul carierei, apoi s-a mutat în învăţământ, unde a format generaţii întregi de copii în spiritul iubi-rii de natură şi al explorării.

Setea de a cunoaştePrima expediţie a fost însă târziu,

în 1990, în China, unde şi-a dorit să cu-

noască cultura şi istoria zonei, mai ales că timp de trei ani studiase puţin limba chi-neză. Au urmat altele, tot în Asia (India, Nepal, Sikkim), a mers pe urmele civili-zaţiei Inca (Chile, Bolivia, Peru, Ecuador) sau pe drumul vikingilor şi a străbătut 11 ţări din Africa. A fost de multe ori în ex-pediţii solitare.

A fost singura femeie în expediţia de la Polul Nord, între alţi zece bărbaţi. „Pentru mine nu există această diferen-ţă, între femeie şi bărbat”, spune Uca Marinescu, iar „ca explorator eşti de multe ori singur, singur cu tot ce este în jur”. Îşi aminteşte cum, în drumul

pLANEtĂ pREA MIcĂ pENtRU O ROMâNcĂ

MARE

spre atingerea Polului Nord, a trebuit să îşi monteze singură cortul, iar pentru a prinde bine cuiele a trebuit să îşi scoată şi mănuşile, pe un frig teribil, drept pen-tru care i-au degerat degetele. „După ce eu m-am chinuit în prima seară să îmi pun cortul, ei au văzut ce se întâmplă şi la următoarele etape, montau prima dată cortul meu şi apoi pe al lor”, mai poves-teşte exploratoarea. La sfârşit, după un drum istovitor, după ce au atins Polul Nord, au organizat un banchet, iar unul dintre membrii expediţiei a spus că „au avut noroc” că a fost şi ea în expediţie, deoarece văzând-o atât de ambiţioasă şi

Un traseu pe urmele dacilor? Nu este exclus, pentru că niciodată UCA MARINESCU nu ştie unde va fi următoarea destinaţie. În cei 72 de ani de viață a înregistrat performanţe greu de egalat, fiind prima femeie din România care a escaladat gheţarii din Antarctica.

PRIMA FEMEIE EXPLORATORHarriet Chalmers Adams, care a trăit între 1875 şi 1937, este prima femeie care a explorat şi fotografiat, în 1904, America de Sud, Asia şi sudul Pacificului. În 1925, a ajutat şi la crearea Societăţii Femeilor Geografi.

FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAŢILOR

dornică să continue drumul, „ei, bărba-ţii, nu se puteau văita”. Spunea odată că este „fericită” să facă o mâncare bună, aşa că a împrumutat de la indieni mân-carea vegetariană, simplă, şi preparatele cu orez, legume amestecate cu diverse seminţe. „N-am văzut în tot Tibetul şi zona asiatică oameni graşi”, spune ea, explicându-şi acest lucru şi prin faptul că acolo se mănâncă cu beţişoarele.

Nesfârşitele călătoriiCostul expediţiilor este de multe ori

de ordinul zecilor de mii de dolari, bani pe

care cu greu reuşeşte să îi strângă. Dorin-ţa de a cunoaşte mereu altceva nou este însă atât de mare, încât se luptă pentru a obţine şi ultimul cent necesar. Ca un globetrotter adevărat, nu este pretenţioa-să, de cele mai multe ori preferând locu-rile de cazare modeste. Se imersează cât poate de mult în cultura zonelor pe care le vizitează. Spune că într-o altă viaţă a fost un pescăruş arctic, dezvăluire pe care i-a făcut-o un călugăr tibetan. Şi astfel, precum unui pescăruş, călătoreşte neîn-cetat acolo unde o poartă dorinţele, din Antarctica până în Himalaya şi din Siberia până în Mongolia.

„pentru mine nu există această diferenţă, între femeie şi bărbat. ca explorator, eşti de multe ori singur, singur cu tot ce este în jur.”

Uca Marinescu, explorator

Foto

: Tim

i Sli

caru

30-31

e lifealr

„Piloţii începători pleacă la drum cu un sac mare de noroc şi unul mare, gol, de experienţă. Trebuie să faci în aşa fel încât sacul cu experienţă să se umple înainte să se golească cel cu noroc” - este vorba care circulă printre piloţii începători.

La 25 de ani, Ionela Ţicu a început să umple sacul cu experienţă, pentru că are deja 3.100 de ore de zbor pe un avion de linie. Am reuşit să o prindem într-una din zilele libere, între curse, dar „on duty”. Adică, pe post de rezervă între orele 6.00-13.00, pentru că în cazul în care unul din-tre colegii săi nu se poate prezenta la job, ea trebuie să fie gata să preia zborul.

Este copilot şi lucrează de cinci ani pentru Blue Air. La 16 ani a început, sub îndrumarea tatălui, cursurile de zbor cu avionul cu motor, la unul dintre aeroclu-burile teritoriale din Piteşti. I-a plăcut atât de mult, încât a renunţat la dorinţa de se face medic legist pentru un alt vis: acela de a lucra în aviaţie. „Am terminat liceul şi am căutat să văd unde pot să continuu. Aveam de ales între Academia de Forţe majore de la Braşov, adică în armată, şi Aviaţia Civilă. Inițial, m-am dus la centrul de recrutare pentru armată, însă am înţe-les că armata nu avea nevoie de femei. Tot răul a fost spre bine, pentru că piloţii mili-tari zboară foarte puţin. Aşa încât, am dat

examene de admiterea la Academia Civilă şi am fost acceptată. Concurenţa era pu-ternică, 200 de oameni pe 20 de locuri”, îşi aminteşte Ionela Ţicu.

Cea mai grea a fost proba medicală, în urma căreia au mai rămas 150 de candi-daţi. O provocare a fost şi proba psiho-logică, unde sunt verificate stăpânirea de sine, seriozitatea.

„Botezul” aeruluiSpune că locul de muncă a fost cel

care a maturizat-o, pentru că a înţeles responsabilitatea pe care o implică. „La transport de pasageri ai vieţi în spate, nu

poţi să tratezi nimic superficial”, explică. Printre cele mai importante lucruri în-

văţate se numără seriozitatea şi punctuali-tatea. „Sunt esenţiale, nu poţi să te prezinţi oricum la serviciu, uniforma trebuie să fie mereu impecabilă. În acelaşi timp, acest job m-a făcut să conştientizez timpul, pentru că nu e voie să întârzii decât în situaţii ex-cepţionale, iar înainte de cursă trebuie să fii odihnit, să dormi cel puţin opt ore”, men-ţionează.

A renunţat la weekenduri şi vacanţe de vară sau de iarnă, perioadele cele mai aglomerate din an din punctul de vedere al numărului de curse. Punctează că astfel s-a îndepărtat şi de prieteni, însă meseria

30.000 dE ORE dEAsUpRA

pĂMâNtULUI

Şi-a ales o meserie periculoasă, însă nu ar renunţa pentru nimic la ceea ce face. IONELA ŢICU este copilot de avion de linie, iar la 25 de ani are deja 3.100 de ore de zbor. „Dacă o ţin tot aşa, ies la pensie cu circa 30.000 de ore de zbor, ceea ce este destul de mult”, spune ea. Şi doreşte să continue, pentru că este deja dependentă de adrenalină.

FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAŢILOR

i-a adus şansa de a-l cunoaşte pe actualul său soţ, de asemenea copilot. „Este mult mai uşor să întemeiem familii între noi, pentru că noi înţelegem natura meseriei. Spre exemplu, anul trecut, în trei luni, eu şi soţul meu am reuşit să ne vedem doar trei zile. În rest, fiecare a fost plecat în cursă”, explică pilotul.

S-a confruntat, la început, cu neîncre-derea oamenilor, care nu acceptau că o tâ-nără care are puţin peste 20 de ani poate pilota un avion. „Colegii s-au obişnuit cu mine şi eu cu ei. Mai sunt fete în aviaţie. Am remarcat că şi pasagerii sunt mai tra-diţionalişti şi nu se simt confortabil când văd femei la manşă. Am avut o situaţie în

care şi comandantul era femeie, practic eram un echipaj format numai din femei. Cred că a fost stresul destul de mare pen-tru călători. Iar colegilor le câştigi respec-tul şi încrederea cu timpul, arătând că ştii ceea ce faci, că eşti o persoană muncitoa-re”, arată Ionela Ţicu.

Adaugă, fără să stea pe gânduri, că bărbaţii sunt mai înclinaţi, genetic vor-bind, spre partea tehnică, însă, cu multă muncă, este de părere că oricine poate să realizeze un anumit lucru. „Desigur, este vorba şi despre anumite abilităţi sau ap-titudini cu care fiecare se naşte”, adaugă.

Nu îşi mai aminteşte unde a zburat pentru prima dată, însă rememorează faptul că atunci când s-a urcat în cabină alături de colegii de zbor a avut atât de multe de făcut, încât nu a mai avut timp să-şi dea seama ce simte. Exista doar do-rinţa de a acumula cât mai mult, de a face totul cât mai bine şi de a arăta că îşi ştie meseria. Îi place să îşi structureze pro-gramul încă de acasă, să verifice vremea, să vadă planul de zbor. A zburat în toată Eu-ropa, dar şi la Abu Dhabi, cu un charter, atunci când compania avea bază la Lar-naca. Îşi doreşte să aibă mereu destinaţii noi, să iasă din rutină, să se întâlnească tot mai des cu momentele în care trebu-ie să calculeze rute, să verifice destinaţia, relieful peste care va zbura cu avionul.

Momentele cele mai interesante din-tr-un zbor sunt decolarea şi aterizarea, pentru că atunci piloţii îşi arată adevăra-ta măiestrie. „Mi se pare frumoasă orice cursă care ne scoate din procedura stan-dard, momentul în care trebuie să antici-păm, să configurăm”, arată cu entuziasm.

Visul său este să ajungă comandant şi apoi instructor, însă ştie că mai are de acumulat experienţă.

Nu ar renunţa la vis, însă la acest moment i se pare dificilă alegerea între a se dedica mai mult familiei şi a avea un copil şi a-şi atinge ţelul, acela de a deveni instructor, pentru că ieşirea din activitate pentru o perioadă înseamnă că la întoarcere va trebui să reia toate antrenamentele.

„colegii s-au obişnuit cu mine şi eu cu ei. Le câştigi respectul şi încrederea cu timpul, arătând că ştii ceea ce faci, că eşti o persoană muncitoare.”

Ionela Ţicu, copilot de avion de linie

PRIMA FEMEIE AVIATORBaroneasa Raymonde de Laroche, care a trăit între 1882 şi 1919, a devenit, în 1910, prima femeie din lume care a obţinut licenţa de pilot de la Clubul Aeronautic din Franţa.

32-33

e lifealr

La 15 ani, pe circuitPrimul raliu a fost la 21 de ani, însă la 15 ani debuta deja în carting, pe circuit.Aşa încât, prima cursă la care a participat a fost în Campionatul Naţional de

Carting, unde a avut multe emoţii. Rememorează că ceilalţi colegi au ajutat-o cu informaţii despre pilotaj, sfaturi.

Prima cursă de raliu a fost cu şi mai mari emoţii, pentru că totul era mult mai periculos şi trebuia tratat cu mai multă maturitate.

Îşi aminteşte şi o întâmplare inedită de la începutul carierei în domeniul curselor, adică de la cel de-al doilea raliu din viaţa ei, la Reşiţa. „Urma să ajung la prima mea probă specială de noapte, destul de periculoasă, cu foarte multe bile, adică pietre scoase pe asfalt din interiorul virajului, de la trecerile anterioare pe proba respectivă. Aveam startul la minutul 45. Din cauza emoţiilor enorme, nu am mai fost atentă la celula care indica timpul de start, iar când am văzut cifra 45, am şi plecat. Copilotul a fost luat prin surprindere, a fost nebunie în maşină. De ce? Pentru că eu luasem startul la secunda 45 şi nu la minutul 45. Adică, fu-rasem startul cu 15 secunde, ceea ce a fost foarte ciudat, pentru că atunci când cineva anticipează startul, o face cu o secundă, nu cu 15”, povesteşte ea.

Spune că, în primul rând, cursele au maturizat-o din punct de vedere spor-tiv. A înţeles că a merge foarte tare cu maşina este un sport şi nu trebuie proce-dat la fel şi pe şoselele publice.

Totuşi, adaugă că simţurile şi timpii de reacţie ai unui pilot sunt cu mult peste cele ale unui şofer obişnuit, pentru că, pe lângă talent, pilotul are o expe-rienţă bogată în ceea ce înseamnă kilometri parcurşi în regim maxim, la limită, derapaje controlate, momente în care este surprins de suprafețe alunecoase cu gheaţă, noroi, pietriş etc.

Cum este privită de ceilalţi concurenţi? Crede că în primul rând cu admira-ţie, pentru că sunt destul de puţine femei în industrie, dar şi cu „ciudă” - când

sunt întrecuţi în clasamentul sportiv. „Dintre cei care nu practică acest sport,

sunt mulţi care mă felicită pentru ceea ce fac şi alţii care se arată sceptici față de calităţile unei femei în acest domeniu. Dar, aşa cum există şi bărbaţi care fac balet sau practică make-up profesionist, nu văd de ce nu ar exista şi femei pilot. Mă bucur că am avut rezultate bune în acest sport - vicecampioană naţională la car-ting în 2004 şi vicecampioană la Debutanţi, ra-liuri, în 2007”, precizează.

Îşi doreşte să se axeze pe un obiectiv care să îi asigure şi o certitudine financiară mai pu-ternică, pentru că din curse spune că nu se câştigă. „Doar se cheltuie foarte mult. Iar dacă nu sunt sponsori care să te susţină, totul devi-ne extrem de dificil”, explică Alina Bunica.

ÎN VItEZĂ, pE cOAstĂ

O fire la fel de aventuroasă este şi Alina Carmina Bunica. Deşi are doar 26 de ani, s-a impus în „lumea raliurilor” şi a devenit pilot, iar colegii au ajuns să o privească cu admiraţie. Crede că talentul este cel care contează, completat de multă muncă şi antrenamente.

La vârsta de cinci ani mergea împreună cu părinţii prin toată ţara ca să ur-mărească raliurile şi îşi aminteşte că de atunci i-au plăcut foarte mult maşinile. Mai mult, recunoştea chiar şi mărcile. Aşa s-a născut pasiunea pentru raliuri a Alinei Carmina Bunica.

Nu a existat o persoană care să o înveţe totul, însă a fost mereu înconjurată de oameni din domeniul auto, care i-au dat multe sfaturi sau i-au explicat lu-cruri pe care nu le înţelegea sau pe care nu le ştia. „Am fost norocoasă din acest punct de vedere. Dar «lumea raliurilor» nu e uşor de «învăţat», aşa că trebuie să fii pasionat ca să o poţi percepe. E un fenomen”, povesteşte Alina Bunica.

A avut ocazia să stea la volan mai devreme decât un om obişnuit şi asta pen-tru că a făcut cursurile de pilotaj înainte de 18 ani, cursuri care s-au desfăşurat pe un teren privat. „Mi-a plăcut foarte mult şi ţin minte că abia aşteptam să obţin permisul de conducere”, îşi aminteşte.

PRIMA FEMEIE PILOT DE RALIURIMichèle Mouton este o legendă în is-toria Campionatului Mondial de Raliuri (CMR). În 1981, s-a impus în Raliul San Remo şi devenea prima femeie, şi până în prezent sin-gura, care a câştigat o etapă a CMR.

FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAŢILOR

Cât costă o cursă

Pentru a ne face o idee, adaugă că o etapă cu o maşină nu prea scumpă, de exemplu Dacia Logan ori Citroen Saxo, ajunge la aproximativ 1.800 euro, iar un an competiţional are opt etape. În acelaşi timp, costurile nu pot fi prevăzute, pentru că în orice secundă pilotul poate avea o ieşire în decor cu urmări materiale foarte mari. Plus că piesele unei maşini de curse trebuie schimbate mult mai des decât la o maşină de stradă, din cauza exploatării la nivel maxim. Ca maşină de raliu, i-a plăcut foarte mult să conducă Citroen C2R2 MAX, cu care a concurat în Campionatul Naţional de Raliuri, dar şi Skoda Fabia RS Diesel, la Campionatul Naţional de Viteză în Coastă.

Îşi doreşte să devină notar, pentru că a terminat Facultatea de Drept, însă a întâmpinat câteva greutăţi în găsirea unui practician care să o ia ca stagiar la biroul său, aşa încât a încercat să facă alte lucruri: a fost prezentă an de an la curse, a fost gazda emisiunii auto ROMOTORSPORT, care are ca temă rezumatul fiecărei etape de raliu, cu interviuri la cald şi cu imagini de pe probele speciale.

„Lumea raliurilor nu e uşor de învăţat, aşa că trebuie să fii pasionat ca să o poţi percepe. Este un fenomen.”

Alina Bunica, pilot de raliu

Vrei să afli cine au fost primele femei în meserii „de genul masculin“ în România?

Scanează codul.

34-35

eyesuryo

...de

Ziu

a In

tern

aţio

nală

a F

emei

i

Foto

: Tim

i Slic

aru

Sunt femei al căror nume este foarte cunoscut sau femei care nu se bucură de o notorietate atât de mare, dar de ale căror produse ne folosim zilnic sau despre care am auzit cu siguranţă. Sunt femei care s-au luptat cu prejudecăţile vremii şi au arătat că, de multe ori, într-o lume a bărbaţilor au la fel de multe calităţi ca şi aceştia. Sunt femeile care, prin determinarea şi credinţele lor, ne-au schimbat viaţa şi din experienţa cărora fiecare dintre noi are câte ceva de învăţat.

cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

t o p

36-37

JoSephine CoChrane Unul dintre obiectele de uz caznic foarte folosit astăzi, maşina de spălat vase, a fost inventat de o femeie. Soţie de politician, provenită dintr-o familie foarte bogată, Josephine Cochrane, născută în 1839, în ohio, Statele Unite, obişnuia adesea să organizeze petreceri. Însă era mereu nemulţumită de faptul că porţelanurile sale erau ciobite de servitorii neatenţi. „Dacă nimeni nu are de gând să inventeze o maşină de spălat vase, am să o fac eu”, se spune că ar fi exclamat aceasta. Zis şi făcut. a măsurat vasele, a construit apoi compartimente din sârme pentru veselă – pahare, căni şi farfurii - , iar acestea au fost aşezate în interiorul unei roţi, pusă într-un cazan de cupru. Vestea acestei invenţii s-a răspândit repede şi Josephine a început să primească tot mai multe comenzi de la restaurantele din illinois. În 1893, invenţia sa a câştigat cel mai mare premiu la o expoziţie de profil. În timp, compania pe care o deținea s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, iar în 1940 a devenit parte din Whirlpool.

Marie CUrieSavanta poloneză Marie Curie, născută Sklodowska, este unul dintre destinele excepţionale ale lumii.născută la Varşovia, în 1867, Marie Curie este prima femeie care a primit premiul nobel (pentru Fizică în 1903) şi prima persoană care a câştigat la două categorii diferite, ea mai obţinând un premiu, în 1911, pentru Chimie. Cercetările ei şi ale soţului său, pierre Currie, au încununat studiile în domeniul radioactivităţii, introducând în fizică această noţiune. Dacă ea şi soţul său au fost laureaţi ai premiului nobel, niciuna dintre fiicele lor nu s-a lăsat mai prejos. irène Joliot-Curie, împreună cu soţul ei, au câştigat premiul nobel în 1934, pentru descoperirea radiaţiei artificiale.

CoCo ChanelCine nu a râvnit cel puţin o dată la creaţiile celebrei creatoare de modă Coco Chanel? Gabrielle „Coco” Chanel, născută în 1883, este femeia care a revoluţionat industria modei. ei i se atribuie „eliberarea” femeii din corset şi faptul că a fost mereu adepta unei ţinute chic, dar lejere. Chanel a fost prima femeie care a desenat şi a purtat pantaloni extrem de feminini, obiect vestimentar care, până atunci, cel puţin în concepţia occidentalilor, erau atribuiţi aproape exclusiv bărbaţilor. Coco Chanel a fost singura creatoare de modă care a apărut în lista celor mai influente 100 de persoane din secolul XX, realizat de celebra revistă Time. De altfel, ea a pus bazele unui imperiu nu numai în domeniul vestimentar, dar şi în cel al accesoriilor şi parfumurilor.

ana aSlanSpecialistă în gerontologie, ana aslan este recunoscută pentru că a inventat produse care atenuează efectele îmbătrânirii, cunoscute şi sub numele de „elixirul tinereţii”. născută la Brăila, în 1897, urmează Medicina, în ciuda împotrivirii mamei sale, iar la trei ani de la sfârşitul celui de-al Doilea război Mondial, în 1949, devine şefa secţiei de Fiziologie a institutului de endocrinologie din Bucureşti şi îşi începe cu adevărat munca în cercetare. institutul de Gerontologie şi Geriatrie, primul de acest fel din lume, a fost înfiinţat în 1952, în 1974 a devenit institut naţional, iar după 1990 la numele instituţiei a fost adăugat şi ana aslan. ana aslan a dus o muncă asiduă alături de farmacista elena polovrăgeanu, iar în urma cercetărilor lor a rezultat medicamentul Gerovital h3, medicament ge-rontologic prin intervenția sa în mecanismele de îmbă trânire la nivel molecular şi geriatric, cu acțiune în bolile cronice degenerative ale vârstei a tre ia. printre personalităţile care au beneficiat de acest tratament se numără: Mao Zedong, Charles de Gaulle, pablo picasso, Sir Winston Churchill, Charlie Chaplin, Marlene Dietrich, Konrad adenauer, aristotle onassis, John F. Kennedy.

Stephanie KWoleK Chimista americană care a inventat materialul antiglonţ, mai degrabă cunoscut drept Kevlar, s-a născut în 1923, în pensylvania. pasionată de ştiinţă, Stephanie Kwolek a sperat să poată strânge suficienţi bani ca să se înscrie la Facultatea de Medicină, aşa că şi-a luat în 1946 o slujbă temporară. După aproape 20 de ani, o găsim în cadrul aceleiaşi companii, Dupont, astfel că, după numeroase cercetări, a descoperit structura fibrei mai rezistente decât oţelul, cu ajutorul căreia aveau să fie salvate mii de vieţi. pentru descoperiririle ei în domeniul chimiei polimerilor a luat numeroase premii.

MarGaret thatCherprima femeie prim-ministru în Marea Britanie, Margaret thatcher s-a născut în 1925, în Grantham, un oraş din estul angliei. experienţa tatălui său ca antreprenor, primar şi prefect în micul orăşel de provincie au ajutat-o şi au familiarizat-o pe cea care urma să devină cunoscută sub numele de „Doamna de fier”. Mandatul ei de prim-ministru a fost unul dintre cele mai lungi din secolul XX, din 1979 până în 1990. De fapt, Margaret thatcher a avut trei mandate consecutive la cârma Marii Britanii, timp în care a realizat reformele necesare pentru a reduce inflaţia; cu toate acestea, politicile sale economice au dus la creşterea şomajului de-a lungul guvernării sale.

BenaZir BhUttoprima femeie premier a unei ţări musulmane, Benazir Bhutto va rămâne în istorie pentru faptul că a ajutat la trecerea pakistanului de la dictatura la democraţie. S-a născut în 1953, într-o provincie din estul pakistanului, iar tatăl său a fost premierul Zulfikar ali Bhutto. În 1982, la numai 29 de ani, devine liderul unui partid de centru stânga, devenind prima femeie din pakistan care a ajuns în fruntea unei formațiuni politice. În 1988, este aleasă prim-ministru al ţării, la numai trei luni după ce a născut primul copil. a implementat politici de reformă socială, concentrându-se mai ales pe ajutorarea femeilor şi copiilor. a fost acuzată de abuz în serviciu şi condamnată la câţiva ani de închisoare, astfel că a ales exilul. Ulterior, preşedintele pakistanului îi acordă aministia, în octombrie 2007. În decembrie 2007 este însă victima unui atentat sinucigaş în urma căruia îşi pierde viaţa.

Fie că este vorba de o scurtă călătorie de business sau de o vacanţă, alegerea unei companii aeriene joacă un rol esenţial pentru o deplasare. Cu toate că, între a zbura cu o linie aeriană low-cost şi una tradiţională, preţul pare a fi singurul criteriu care le desparte, călătorii au de luat, de multe ori, o decizie şi în funcţie de durata zborului, de numărul de bagaje pe care pot să îl ia cu ei sau de confortul pe care şi-l doresc în timpul unui zbor mai lung. Dar, cu toate că există multe diferenţe între cele două tipuri de companii şi indiferent de alegerea pe care o fac călătorii, este important de ştiut că nici companiile tradiţionale, nici cele low-cost nu fac rabat la siguranţa zborului, acest lucru însemnând pregătirea temeinică a piloţilor sau verificarea aeronavelor.

cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

CURSELE DE LINIEAVANTAJE� Toate serviciile sunt incluse – în momentul achiziţionării biletului, călătorul nu trebuie să mai plătească nicio altă taxă suplimentară.� Există clase diferite de confort, cea mai comună fiind împărţirea aeronavei în clasa business şi cea economică. Mai există, pentru distanţele

mai lungi, în general, şi first class, unde serviciile sunt cele mai bune, iar spaţiul pentru picioare este mult mai generos, unele linii aeriene punând la dispoziţie şi limuzine pentru călătorii din această clasă de bilet.

� Pe lângă faptul că spaţiul dintre scaune este mai generos decât la low-cost, călătorii mai pot vedea filme sau asculta muzică pe durata zboru-lui.

� Biletul poate fi oricând schimbat, contra unei taxe, sau poate fi returnat integral (în funcţie de tipul de bilet achiziţionat).� Orarul este mai convenabil, fiindcă există mai multe zboruri pe zi spre şi dinspre hub-urile importante. De cele mai multe ori, există posibili-

tatea unei călătorii de afaceri dus-întors în aceeaşi zi, ceea ce face acest tip de companie preferat celeilalte.� Pentru categoria business class există un lounge separat de aşteptare, unde au acces numai călătorii de la business, precum şi ceicare sunt

membri de top ai programelor de fidelizare pentru cei care folosesc diferite companii aeriene.� Sistemul de mile care îi permite călătorului, după un anumit număr de zboruri, să obţină călătorii gratuite, în limita milelor acumulate, şi

trecerea într-o categorie superioară, care îi oferă diverse privilegii. Numărul de mile primite după fiecare zbor diferă în funcţie de tipul de bilet cumpărat şi de distanţa parcursă.

DEZAVANTAJE� Tot confortul care vine odată cu călătoria efectuată cu o companie aeriană tradiţională trebu-

ie plătit şi, uneori, preţul la clasa economică este aproape dublu faţă de liniile low-cost.� Multe companii tradiţionale operează zboruri cu escală pentru multe destinaţii europene

pentru care companiile low-cost au zboruri directe. � Bagajul de cală este limitat la maxim 23 de kilograme, în funcţie de compania aleasă.

38-39

advan ge

urtayo

ZBORURILE LOW-COSTAVANTAJE� Primul lucru care se constituie în cel mai mare avantaj pentru un astfel de tip de transport este preţul biletu-

lui, care este mai redus faţă de companiile aeriene tradiţionale.� Zborurile cu o companie low-cost sunt fără escală, în multe dintre destinaţiile foarte dorite de călători. Acest

lucru înseamnă că, deşi aterizează pe un aeroport secundar, durata totală şi costul total al drumului sunt mai atractive decât în cazul celuilalt tip de companie.

� În ciuda faptului că se plăteşte, limita de kilograme pentru bagajul de la cală este mult mai mare, un călător putând să ia o valiză care să cântărească până în 32 de kilograme, la care se mai adaugă şi cele 7 sau 10 kilo-grame acceptate ca bagaj de mână.

Vrei să afli care este diferenţa de preţ între cele

două modalităţi de zbor? Scanează codul.

DEZAVANTAJE� La companiile aeriene low-cost există numai o singură clasă de pasageri, neexistând structura tipică care se

poate întâlni la companiile aeriene tradiţionale. � De cele mai multe ori, companiile low-cost nu aterizează pe aeroporturile principalelor oraşe, ci în orăşele

apropiate, deservite de aeroporturi secundare. Acest lucru înseamnă pe de-o parte taxe mai mici pentru transportator, care se văd implicit în preţ, dar şi faptul că, deşi preţul biletului pare mai mic, până la destina-ţia finală mai este nevoie de o călătorie cu trenul sau autobuzul.

� Încercând să menţină nişte costuri cât mai reduse la bilete, destinaţiile nu sunt la fel de variate ca în cazul ce-lorlalte companii tradiţionale şi nici orele de plecare şi de sosire nu sunt întotdeauna la fel de mulţumitoare.

� Totul este contra cost – nu se oferă gratuit băuturi sau masă la bord, pentru bagajul de cală trebuie plătită o taxă suplimentară pe segment de zbor (de aproximativ 15 euro pentru un drum), la fel, trebuie achitată în plus taxa de rezervare, pentru alegerea unui loc sau pentru check-in express.

� Companiile low-cost zboară numai pe distanţe scurte, de pildă pe rutele în interiorul Europei, pentru zboru-rile transatlantice trebuie apelat numai la companiile tradiţionale.

� De cele mai multe ori, călătorii de la low cost se înghesuie la poarta de îmbarcare pentru a reuşi să obţină un loc mai bun în aeronavă, fiindcă unele companii nu acordă bilete cu locuri.

Searc

h!

www.inco

memag

azine

.ro

prin afacerile globale

petrolul, aurul şi chineziiÎncă de anul trecut, analiştii au încercat să răspundă la întrebarea: ce se va întâmpla anul acesta cu metalele şi petrolul? Vor avea o evoluţie haotică, lipsită de logică, ghidată nu de cerere şi ofertă, ci de evenimente imprevizibile, zvonuri şi speculaţii? Normal, când în jur totul este incert, nu există răspunsuri clare. Se ştie cum se va comporta economia lumii în următoarele luni, ce vor face China, India, în general, marii consumatori de materii prime, care imprimă direcţie acestei pieţe? Foarte precis, nimeni nu știe. Există însă multe estimări.

simona.haiduc@incomemagazine.ro

40-41

goodcompany

petrolul, aurul şi chinezii

Piaţa materiilor prime, sursa de alimentare a industriei mondiale, poate fi considerată un barometru al stării de sănătate a economiei lumii. Bazate pe previziunile de creştere a diferitelor ramuri de activitate, prognozele de preţ pentru petrol sau metale, de bază sau preţioase, reflectă nesiguranţa sau, dimpotrivă, încrederea investitorilor.

Într-un moment în care toată lumea încearcă să ghicească de unde va veni ur-mătoarea criză, experţii băncii Société Générale au creionat unul dintre scenariile

mai mult sau mai puţin probabile: reacţia pieţei materiilor prime în cazul unei aterizări brutale a economiei chineze. Un risc care, în opinia economistului Wei Yao, nu a dispă-rut, în pofida semnelor de redresare afişate de a doua economie a lumii. Dar, spune ex-pertul SG, „dacă ritmul de creştere va cobo-rî sub 6%, prag care garantează stabilitatea pieţei muncii şi evitarea unui risc financiar sistemic, lucrurile o vor lua razna”. Pentru 2013, China anticipează un avans al Produ-sului Intern Brut (PIB) de peste 8,2%, pro-

gnoză privită sceptic de Wei Yao, care indică un maxim de 7,4%, cu riscul unei prăbuşiri la o medie anuală de 4,2%. „Consecinţe dezastru-oase mai ales pentru materiile prime, preţul metalelor de bază putând, într-o astfel de situ-aţie, să scadă cu aproape 50%”, este de părere expertul în domeniu, Michael Haigh. China, mai aminteşte aceasta, reprezintă 40% din cererea mondială pentru metalele industriale, 23% pentru culturile agricole şi 20% pentru energiile convenţionale. Astfel, petrolul ar pu-tea ajunge la 75 de dolari/baril.

Th

inks

tock

41-41

Deocamdată însă, toate acestea rămân la faza de ipoteză, experien-ţa ultimilor ani de criză demon-strând că multe dintre pronosti-curi s-au dovedit lipsite de temei. Deocamdată, optimismul domină şi, privind prin prisma deciziei au-torităţilor de la Beijing de a favori-za consumul intern în detrimentul marilor investiţii în infrastructură, hotărâre menită să modifice natu-ra cererii de metale, experţii băncii britanice Barclays au estimat că oferta pe acest segment ar urma să se aprecieze cu 4,3% pe parcur-sul acestui an, faţă de numai 1,2% în 2012. Oricum, spune Walter de Wet, de la banca sud-africană Stan-dard Bank, două elemente vor face jocurile de pe această piaţă. Este vorba în primul rând de China şi, în al doilea rând, de instituţiile, in-clusiv financiare, care deţin stocuri de materii prime – Goldman Sachs, Glencore, Trafigura sau JP Morgan.

Petrolul, pe valÎn primele zile ale lui februa-

rie, OPEC şi Agenţia internaţio-nală pentru energie, AIE, au dat publicităţii previziunile lor privind cererea şi oferta de petrol pentru 2013. Potrivit prognozei revizuite în scădere de AIE, consumul mondi-al se va ridica la 90,7 milioane de barili pe zi. Cifra a fost redusă cu 0,1%, după ce FMI a recalculat în minus creşterea economică mondi-ală, coborâtă de la 3,6% la 3,5%. „În pofida semnelor de ameliorare din China şi Statele Unite, vulnerabili-tatea contextului macroeconomic va plafona cererea mondială de aur negru”, au explicat experţii Agen-ţiei internaţionale. Privind lucrurile din altă perspectivă, OPEC, care pompează 35% din petrolul mon-dial, a revizuit în creştere previzi-unile sale, la 89,68 milioane barili pe zi, faţă de 89,55 milioane barili, prognoza de la începutul anului. De menţionat că în 2012 acest indice a fost de 88,80 milioane de barili pe zi. În ceea ce priveşte evoluţia pre-ţului la petrol, iată câteva estimări:� Goldman Sachs consideră că

preţul mărcii Brent va marca o medie de 110 dolari/baril, o pro-gnoză revizuită în scădere de la 130 de dolari. Experţii băncii

Optimism nefondat?Departe de recordurile din 2007, preţurile la metalele de bază vor crește progresiv, susţin analiștii de la Standard Bank. Astfel:� Tona de aluminiu va atinge, în medie, 2.133 de dolari

în 2013 și va continua să se scumpească până la 2.500 de dolari în 2015.

� Preţul mediu al cuprului, barometrul pieţei metalelor, se va stabiliza, în 2013, în jurul valorii de 7.950 dolari/tonă. De menţionat că, în ultima săptămână a lunii ia-nuarie, metalul roșu s-a tranzacţionat cu 8.304 dolari/tonă, cea mai ridicată valoare din ultimele patru luni.

� Preţul plumbului va oscila în jurul unei valori medii de 2.328 dolari/tonă, pe fondul cererii chineze pentru fabricarea bateriilor de acumulatori. La sfârșitul primei luni a acestui an, acest metal s-a tranzacţionat la London Metall Exhange (LME) la un preţ de 2.460 dolari/tonă.

� În ceea ce privește zincul, care a căzut sub 2.000 de dolari/tonă în 2012, acesta va atinge o medie de 2.045 dolari de-a lungul acestui an și de 2.350 în 2015.

americane apreciază că, pe termen scurt, cotaţiile aurului negru s-ar putea menţine pe o linie de 120 de dolari/baril, dar totul va depinde mai degrabă de factori de natură geo-strategică, decât economică. Pentru barilul WTI, analiştii Goldman Sachs întrevăd un an liniştit, fără suişuri şi co-borâşuri abrupe, cu un preţ sub 100 de dolari.

� Specialiştii Citigroup merg în continuare pe ideea că epo-ca ţiţeiului scump a trecut şi anticipează o ieftinire con-sistentă a petrolului spre sfârşitul anului în curs, cu un preţ mediu mondial (Brent şi WTI) de 75 de dolari/baril. Ei explică această eventualitate evocând revoluţia gazului de şist din Statele Unite, care va conduce la o creştere a ofertei globale de petrol şi gaze naturale, precum şi la o înlocuire treptată a aurului negru cu gazul lichefiat.

� Société Générale mizează pe un preţ mediu al petrolului Brent de 110 dolari/baril, faţă de 103 dolari, prognoza ante-rioară pentru 2013. A fost îmbunătăţit inclusiv pronosticul pentru ţiţeiul american WTI, de la 92 de dolari/baril la 97 de dolari.

Un sondaj efectuat recent de agenţia Reuters, care a intervievat 20 de şefi de bănci mondiale şi importante ca-binete de analiză, arată că până în 2020 preţul mediu al pe-trolului marca Brent se va stabiliza la 118 dolari/baril. Dacă experţii băncii Barclays au avansat, spre exemplu, o pro-gnoză de 184-185 dolari/baril, cei de la UBS nu au trecut de 90 de dolari/baril. Făcând o medie a tuturor răspunsurilor primite, s-a ajuns la 118 dolari/baril, valoare foarte apropiată de estimările experţilor Société Générale (116 dolari) şi ale analiştilor niponi de la banca Nomura (115 dolari).

Metalele preţioase, mai puţin valoroase?

Pe piaţa metalelor preţioase, situaţia este oarecum con-fuză, cu schimbări bruşte de direcţie. Tendinţa de scădere uşoară, observată în ultimul timp, s-ar putea prelungi pe ter-men scurt, dar perspectivele sunt favorabile unei aprecieri, dar nu spectaculoase. Şi tot China va fi cea care va conferi orientare acestei pieţe, în special pe segmentul aur, cea mai importantă categorie. Potrivit estimărilor Commerzbank, China a devenit anul trecut şi, după toate probabilităţile, va rămâne şi în 2013, primul consumator de metal galben din lume, cu 950 de tone, detronând din această poziţie India (700 tone). Rusia pare, la rândul ei, decisă să-şi consolide-

ze rezervele de aur, care au sporit în ultimul deceniu cu 570 de tone, până la 958 de tone, locul opt în lume, mult în urma liderilor aces-tui clasament, SUA (8.134 tone), Germania (3391 tone) şi FMI (2.814 tone). La unison, specialiştii con-sultaţi de agenţiile de resort afirmă că preşedintele Vladimir Putin va continua să cumpere metal galben. Sunt numai doi factori care, în opi-nia experţilor, ar trebui să stimule-ze piaţa aurului, în special, şi pe cea a metalelor preţioase, în general.

Conform unui sondaj realizat de London Bullion Market Associ-ation (LBMA), 77% dintre analiştii chestionaţi şi-au exprimat convin-gerea că în 2013 preţul aurului va depăşi 2.000 de dolari/uncie, prag psihologic de care metalul galben s-a apropiat la un pas, în toamna anului 2011, fără însă a-l depăşi.

Cabinetul Platts a avansat altă prognoză, elaborată pe baza esti-mărilor lansate de opt mari bănci internaţionale de investiţii, care au mers pe o valoare medie a aurului de 1.750 de dolari/uncie.

Iar Standard Bank şi-a revizuit în scădere prognoza privind evo-luţia preţului la aur cu 7%, până la 1720 de dolari/uncie. Experţii insti-tuţiei afirmă că în primul trimestru al acestui an metalul galben va cos-ta în jur de 1.670 dolari/uncie.

Într-un recent raport analitic, specialiştii Goldman Sachs reco-mandă investitorilor să cumpere în continuare aur, în condiţiile de incertitudine vizând ritmul de dez-voltare a economiei americane. Au-torii studiului apreciază „valoarea actuală a metalului galben drept propice unor achiziţii avantajoase”. În opinia lor, de la cursul actual, de aproape 1.700 de dolari, uncia va urca, în următoarele trei luni, la 1.825 de dolari.

Vrei să afli care sunt oportunităţile de investiţii pentru 2013? Scanează codul.

42-43

goodcompany

44-45

eci de români și bulgari se adună în fiecare dimineață în fața depozitului de materiale de construcții Wickes, din nordul Londrei, în căutare de muncă. Nu au forme legale și așteaptă să primească de muncă. Se feresc de Poliție pentru că, spre deose-bire de cei polonezi, de exemplu, care au liber pe piața muncii, pentru români și bulgari încă sunt menținute restricțiile. Acesta este și motivul pentru care este dificil să se angajeze legal în Marea Brita-nie. Cu alte cuvinte, sunt liberi să stea, dar nu și să muncească. Așa se ajunge la situaţii precum cea a lui Alex, un alt român aflat în UK și care spune că, de șapte luni de când se află în Marea Britanie, „nu am reușit să-mi fac acte, dar caut un loc de muncă în orice domeniu”. Toți aceștia și mulți alții ca ei speră ca lucrurile să se schimbe de la 1 ianuarie 2014, dată de la care ar putea să lucreze legal în Regat. Dacă restricțiile ar fi ridicate, muncitorii români ar bene-ficia de toate drepturile unui angajat, inclusiv salarii egale cu ale altor muncitori. În prezent, un român care lucrează la negru câștigă în medie 50 de lire pe zi (aproximativ 60 de euro), spre deosebire de un alt muncitor român, care lucrează legal ca per-soană fizică autorizată (PFA), prin intermediul unei agenții, și căruia i se oferă 80 lire (100 euro) pe zi. Deși agențiile de recrutare din Marea Britanie susțin că se acordă emigranților aceleași salarii, indiferent de naționalitate, sindicatele au confirmat că britani-cii sau polonezii sunt plătiți cu 9-10 lire/oră, în timp ce românii cu doar 5-6 lire. În aceste condiții, nu se poate ști câți români trăiesc și muncesc în Marea Britanie, dar cifrele Departamentului de Muncă și Pensii arată că din 2007 și până în prezent, 210.000 de români și bulgari au obținut un număr de asigu-rări sociale. Și asta în timp ce numărul polonezilor asiguraţi a ajuns la 640.000.

Pentru ce ne vor Pentru românii care vor să plece în Marea Brita-

nie, în prezent, cea mai sigură cale să obțină un loc de muncă sunt agențiile de recrutare și plasare. Cu toate acestea, numărul celor care preferă să ajungă mai întâi acolo și apoi să se angajeze este mult mai mare decât al primilor, după estimările recrutorilor. Aceștia din urmă sunt în special românii pe care îi găsim în construcții și la muncile cele mai de jos din hoteluri. Lucrează mult, de obicei la negru și sunt plătiți prost. Roxana Ionescu, reprezentant al agenției de plasare Eurolife Consulting, ne-a spus că, numai prin intermediul compa-niei sale, anul trecut au plecat la muncă în Marea Britanie un număr de aproximativ 200 de români, pe posturi de infirmieri, asistente medicale, bucătari sau alte poziții din domeniul hotelier. De la depunerea CV-ului și până la prima zi de lucru poate dura între una și șase luni. Durata depinde de postul vizat, opțiunile și experiența candidatului, dar și de nevoile și disponibilitatea angajatorului, spun specialiștii. În cazul în care candidatul nu a mai lucrat în Marea Britanie, actele necesare sunt: de indentitate, extras de cont și o asigurare medicală privată. În cazul în care a mai lucrat, atunci va prezenta agenției un Yellow Card sau un Blue Card, care atestă di-

„Tânăr de 27 ani, calificat în domeniul construcțiilor, caut de lucru. Am experiență în lucrări de placare cu gresie și faianță, montaj gipscarton, gleturi, finisaje decorative. Dețin cont bancar, CSCS și permis de conducere categoria B. La cerere, vă pot trimite CV-ul sau referințe.” Așa arată unul dintre zecile de anunțuri postate pe forumul români-online, de către cei plecați în Marea Britanie și care acum își caută de lucru. Florin, tânărul care a postat anunțul, este un caz fericit, pentru că deține și cardul construction skills certification (CSCS). Acesta este necesar oricărui muncitor care își caută un job pe cont propriu sau prin intermediul unei agenții de recrutare. Există diferite carduri, pentru diferite competențe, dar cel mai important este cel care atestă cunoștințele de securitate la locul de muncă.

andreea.stefan@incomemagazine.ro

ugrav la negru în UKfu

theture

ferite cunoștințe și competențe, ori permisul de muncă pentru a lucra legal în Marea Britanie. Pentru cei care pleacă pe cont propriu, primul pas pentru toți cetățenii străini care ajung în Anglia și vor să se angajeze este să aplice pentru un număr de asigurări sociale. Acesta este un număr unic de identificare care are rolul de a centraliza contribuțiile sociale și taxele plă-tite de angajați sau cei care lucrează ca persoane fizice autori-zare (PFA). Atenție însă, acest număr de identificare nu este o dovadă a faptului că posesorul său deține dreptul la muncă!

ugrav la negru în UK ce fel de angajați români vor britanicii

Variante de lucru

Există posibilitatea ca, în cazul în care muncitorul român nu are un permis de muncă, să presteze servicii în calitate de PFA. Problema este că nu orice meserie poate fi practicată sub umbrela PFA-ului, ci doar cele calificate sau specializate, cum ar fi IT-ul. Zugravii, instalatorii sau cei cu alte meserii trebu-ie să aducă cât mai multe dovezi că sunt calificaţi în această meserie, inclusiv facturi de la clienți cărora le-a prestat servicii

46-47

anterior. Dacă ar fi să ne uităm la oferta de muncă din Regat, britanicii îi vor pe români acasă la ei doar pentru joburi pre-cum cele de bucătari, asistenți medicali și/sau infirmieri. În ceea ce privește sala-riile, acestea diferă în funcţie de serviciul prestat. Potrivit reprezentantei Eurolife Consulting, pentru un bucătar român an-gajatorul plătește între 15.000 și 18.000 de lire pe an, pentru un asistent medical între 21.000 și 24.000 de lire, iar pentru un infirmier, între 12 și 14.000 de lire. Cu toate că cea mai mare cerere venită de la angajatori este cea de bucătari, cei mai mulți dintre românii care au aplicat la Eu-rolife Consulting au optat pentru poziția de infirmieri.

Teama de valul de imigranți Ce se va întâmpla după 1 ianuarie

2014, odată cu liberalizarea pieţei muncii? Și, mai ales, ce se va schimba? Reprezen-tanta Eurolife Consulting se așteaptă la un val de plecări în Marea Britanie, dar susţine că cele mai multe vor fi prin inter-mediul agențiilor, pe baza cererilor firme-lor britanice. „Majoritatea firmelor anga-jează personal prin intermediul agențiilor de recrutare, iar numărul celor care vor obține un post va fi ca și în anii trecuți. Liberalizarea pieței muncii pentru români nu înseamnă că numărul de posturi dis-ponibile se va mări”, argumentează Roxa-na Ionescu.

La rândul său, Adina Droc, specialist recrutare al agenției Krevin, spune că nu-mărul românilor care pleacă de obicei la muncă în UK crește cu 10% în lunile de vară. În opinia acesteia, temerile engle-zilor legate de invazia românilor după 1 ianuarie 2014 sunt și nu prea sunt înteme-iate. Un motiv de îngrijorare pentru en-glezi este acela că românii sunt pregătiți din punct de vedere profesional să ocu-pe locurile de muncă ale britanicilor, iar

așteptările salariale ale acestora sunt mult mai mici decât ale rezidenților. Pe de altă parte, spune Adina Droc, deși oficial locurile de muncă se adresează românilor, britanicii sunt cei care au pri-oritate în momentul în care își manifestă interesul față de un anumit post.

Cifre constante Luminița Odobescu, consilier de

stat în Guvernul României, amintește că nici după liberalizarea piețelor din alte state europene nu am asistat la o invazie a muncitorilor români, astfel că cifrele s-au menținut constante. Mai mult, în opinia acesteia, orice restricție

este contrapro-ductivă pentru statul european care o menține, pentru că astfel crește pericolul muncii nedecla-rate și a neplății impozitelor și a contribuțiilor sociale. La rân-dul său, profe-sorul universitar Dumitru Sandu este de părere că

„trebuie schimbate lentilele cu care ne uităm la migrația românească ”, pentru că am rămas în urmă. Vorbim în prezent de o migrație a românilor de la Est la Vest, în contextul unei migrații mondi-ale de criză, când oamenii se adaptează foarte repede la oportunitățile care apar în locuri diferite. Asta face ca în prezent, potrivit profesorului Dumitru Sandu, să avem aproximativ 2,5 milioane de români plecați la muncă în străinătate, dintre care 500.000 de euronavetiști, pe care nu îi poate număra nimeni. Este vorba în special de imigranții tineri și educați, care fructifică și sunt capabili să se adapteze la cerințele de selectivitate sporită ale interviurilor date prin inter-mediul Internetului.

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE EMIGRĂRII ÎN MAREA BRITANIEPrincipalul avantaj este cel al nivelului salarial mult mai ridicat față de România. Apoi, este vorba de experiența practică în ceea ce înseamnă un stil de viață la nivel european, experiență ce mai apoi poate fi aplicată și în România.

Pe de altă parte, excluzând dezavantajele prețurilor mari ale utilităților, chiriei și mâncării, româ-nii sunt conștienți de faptul că lo-curile de muncă oferite în UK sunt pe o perioadă determinată, ceea ce le oferă un confort financiar doar pe timp scurt, motiv pentru care la sfârșitul contractului de muncă vor deveni aceiași români în căutarea unui loc de muncă departe de casă.

Ambasadorul Irlandei la București, Oliver Grogan:

„Irlanda nu vrea să dea lecții altora, dar am avut ceva experiență cu imigranții români. Aproximativ 40.000 de români trăiesc în Irlanda, la o populație de 4,5 milioane de persoane. Co-munitatea românească este a doua ca mărime dintre grupurile de imigranți și a reușit să se integreze bine. Nu au existat probleme sociale majore. În iulie anul trecut am impus restricții, iar acum românii nu mai au nevoie să obțină permis de lucru. Ce s-a întâm-plat? Nu mare lucru. Majoritatea românilor care au vrut să plece în Irlanda plecaseră de mult. Șomajul este ridicat în Irlanda, dar mulți români sunt dispuși să accepte slujbe cu salarii mici (...). Ar fi util ca Marea Britanie să se uite la experiența noastră.”

CE SE VA SCHIMBADupă 1 ianuarie 2014, respectiv după ridicarea restricțiilor, românii vor putea munci liber, fără să mai aibă nevoie de obținerea unui permis de muncă. Astfel, ei ar urma să benefi-cieze de aceleași drepturi și salarii ca și angajații britanici.

Tot de la 1 ianuarie 2014, românii ar trebui să poată lucra liber în toate statele membre ale Uniunii Europene, odată cu expirarea termenului maxim de șapte ani de la aderare, în care aceste state puteau menţine restricţii-le de muncă. 

Conform tratatului de aderare semnat între România și UE, ţările europene aveau dreptul de a institui restricţii, ca măsuri tranzitorii de pro-tecţie a pieţei de muncă interne, iniţial pentru doi ani, după care, cu notifica-rea în prealabil a Comisiei Europene, le puteau prelungi pentru alți trei și, respectiv, alți doi ani, până în 2014. Potrivit tratatului, restricțiile nu pot fi prelungite la mai mult de șapte ani de la aderarea unei țări.

Acestea sunt: 1. Austria2. Germania 3. Olanda 4. Belgia

5. Luxemburg 6. Spania7. Franţa 8. Malta 9. Marea Britanie

După ce în 2012 Italia și Irlanda au liberali-zat accesul pe piața muncii, în prezent au mai rămas alte nouă țări europene în care românii și bulgarii trebuie să obţină un permis de muncă înainte de a se angaja.

ȚĂRI CU RESTRICȚII PE PIAȚA MUNCII:

fu

theture Vrei să vezi care sunt cele

mai căutate meserii în acest moment? Scanează codul.

48-49

telligent

BUSINESSUL CU CĂRȚI DE BUSINESS

În epoca tabletelor, o afacere constru-ită pe invenția lui Gutenberg, în urmă cu șase ani, vinde cărți tipărite de aproape jumătate de milion de euro pe an. Și asta în România, o țară în care piața de carte se află pe ultimele locuri din Europa. Sub amenințarea dispozitivelor electronice, Editura Publica duce mai departe pasiu-nea pentru cărțile de business a celor care au înființat-o, editând în medie 40 de titluri pe an. Confesiunile unui bancher toxic, Bi-ografia lui Steve Jobs sau Elogiul lentorii sunt doar câteva dintre titlurile cu ecou, traduse și publicate în limba română, în cei șase ani. Chiar dacă cifra de afaceri este în creștere de la un an la altul, profitul nu ur-mează același traseu. Bogdan Ungureanu, directorul executiv al Publica, spune că în 2011 editura a înregistrat o mică pierde-re, dar anul trecut a revenit pe profit. Și asta după ce cifra de afaceri a crescut în 2012 la aproximativ 477.000 de euro, de la 341.000 de euro, cât înregistra la finalul lui 2011. Cu un termen de încasare de până la cinci-șase luni al facturilor emise și cu plata unor drepturi de autor între 6 și 10% din prețul de vânzare, comerțul cu cărți fie ele și de business, rămâne unul anevoios, iar editura se transformă în cel mai ieftin creditor al librăriei. Lanțurile cele mai im-portante de librării în care se găsesc cărțile Publica sunt Cărturești, Diverta, Humani-tas sau Compania de Librării București.

Criza are însă și părţile ei bune: te obligă să fii inovativ. Este și cazul de faţă. Pentru a scăpa de termenele foarte lungi pentru încasarea banilor, reprezentanții companiei fac turul multinaționalelor, cu propriile standuri, astfel că vând direct angajaților din bănci, firme din telecom, asigurări, IT, pharma sau auto.

„Dacă încă nu am ajuns în firma dum-neavoastră, este doar o chestiune de timp până când vom veni”, spune directorul edi-turii. Dincolo de dezvoltarea tehnologică, industria de carte suferă în general, la ni-vel global, pentru că cei mai mulți oameni renunță la citit cărți noi din motive financi-are. „Există însă nu număr considerabil de persoane active din punct de vedere profe-sional, care se interesează și de ceea ce se

întâmplă în afara pereților biroului în care își desfășoară activitatea zilnică”, spune Ungureanu, vorbind despre mobilul care mișcă businessul. De altfel, antreprenorul recunoaște că în prezent cultura este un domeniu extrem de generos pentru idei de afaceri.

Din culiseCum ajunge o carte de succes în libră-

riile din România? Alegerea unui anumit titlu se face în primul rând în funcție de cât de reprezentativ este numele autorului pentru domeniul în care se înscrie cartea sa. Acesta este ceea ce directorul Publica numește „firul roșu” al celor mai multe cărți. De exemplu, numele lui Gary Hamel înseamnă pentru management la fel de mult ca Paul Krugman pentru economie, Steve Jobs pentru antreprenoriat, Mal-colm Gladwell pentru științe sociale sau Sir Kenneth Robinson pentru educație.

Până să ajungă în libărie, cartea are de parcurs drum lung. Mai întâi editura con-tactează proprietarul drepturilor de autor pentru titlul respectiv, care, de cele mai multe ori, este reprezentat de o agenție literară. Cu aceasta se negociază apoi

condițiile în care urmează să apară varian-ta în limba română a respectivei cărți, iar în final drepturile sunt achiziționate. Tra-ducerea în limba română, tirajul, prețul de vânzare sau planul de promovare a fiecărui titlul diferă de la caz la caz, fiind efortului întregii echipe a editurii.

„Un mare avantaj competitiv în tot acest demers este dat de faptul că ne-am adresat de la început nișei de business și ne-am specializat pe această zonă. Așa am ajuns să fim de multe ori preferați de edi-turi mari din afara țării pentru publicarea unui anumit titlu în limba română. Este, spre exemplu, cazul biografiei autorizate a lui Steve Jobs semnate de Walter Isaacson, unde a contat de la început specificul edi-turii noastre”, povestește Ungureanu.

De-a lungul timpului, activitățile culturale au luat naștere mai mult datorită mecenatului decât propriei finanțări. Azi, deși într-o economie în recesiune, există businessuri de succes care s-au impus pe piață, fie că vorbim despre tipărirea și vânzarea de cărți sau de galerii și case de licitații de artă. Sunt afaceri de nișă, care aduc profit şi care mizează pe o dezvoltare viitoare. Câți bani mai fac azi businessurile din cultură?

andreea.stefan@incomemagazine.ro

arta de a face baniIDEI DE AFACERI

INVESTIŢII ÎNTR-O NOUĂ COMUNITATE

Dacă tipărirea de carte este și nu prea profitabilă, comerțul dă rezultate, chiar dacă nici el „nu trece prin cel mai fericit moment”. Iar când vânzarea de carte este combinată cu cea de ceai, atunci cifra de afaceri crește simțitor, după cum reiese din exemplul Cărturești. Cele 13 librării au avut vânzări în 2012 de 9 milioane de euro, realizând un profit aproximativ de 30.000 de euro. Și asta după ce în 2011 Cărturești înregistra o cifră de afaceri de 7,7 milioane de euro, cu un profit de 100.000 de euro. Daniel Voinea, manager comunicare Cărturești, spune că profitul înregistrat în 2012 trebuie privit în con-textul investițiilor făcute în amenajarea

și deschiderea Cărturești Afi Cotroceni și Cărturești Palas Iași și care trebuia să fie amortizate. „Iar costurile cu chiriile și re-sursele umane sunt mari, pentru că avem 230 de angajați. Dobânda este, de aseme-nea, o cheltuială semnificativă pentru noi, având credite mari”, completează Voinea. Dincolo de cifre, clienții Cărturești par că au format o adevărată comunitate, un fel de „categorie socială nou-nouță” din care fac parte intelectuali, hipsteri, activiști sociali și boemi. Chiar și bazat pe o co-munitate, comerțul cu cărți se confruntă nu doar cu o schimbare de format, ci și cu o concurență agresivă, astfel că marja de profit se diminuează constant. „Libră-riile tradiționale nu mai sunt competitive în acest sistem, așa că, în ciuda aparen-tei bunăstări, supraviețuirea lor poate fi

considerată un miracol. Cu toate astea, vedem librării deschise în case frumoase, cu amenajări care concurează businessuri care fac volume mult mai mari. E un para-dox”, susține reprezentantul Cărturești.

PROFITUL DIN TABLOURI

În plină criză economică, în mai 2011, colecționara de artă Oana Bratiloveanu înființa Galeria AnnArt, sub forma unei mici afaceri de familie. Și în acest caz, pa-siunea a fost cea care a născut businessul, o pasiune care s-a creionat pe parcursul câtorva ani de călătorii prin muzeele și galeriile lumii.

Situată în zona Kiseleff-Herăstrău, galeria avea să dea viață vilei de patrimo-niu din anii ’30 concepută de un arhitect

Th

inks

tock

PIAŢA DE ARTĂ, ÎN CREŞTERE

Întreaga piață de artă din România se situează pe un trend constant ascen-dent, după cum ne-au spus reprezentanții Casei de licitații ArtMark, astfel că în 2012 aceasta a depășit 25 de milioane de euro, aici intrând și valorile din subpiața vânzărilor private, neînregistrate în documen-te și certificate de garanție.

telligent

50-51

2008

2009

2010

2011

2012

2,5 3,7 8,3 13,7 14,6

milioane de euro

VÂNZĂRILE OFICIALE ALE OPERELOR DE ARTĂ

PE PIAȚA INTERNĂ:

Foto

: Tim

i Sli

caru

AFACERE CLĂDITĂ PE O FUNDAȚIE

Sandra  Ecobescu și Irina Grigore au ales să organizeze cursuri, ateliere, prele-geri, prin intermediul unei fundații și nu al unei companii efective. Bazele Fundației Calea Victoriei au fost puse în 2007, iar un an mai târziu, istoricul Neagu Djuvara a ţinut primul curs într-un apartament pe Calea Victoriei. „Scopul principal al aces-tui proiect era să le oferim tinerilor și stu-denţilor alternative și perspective asupra unor domenii de studiu umaniste și asupra unor profesii mai puțin cunoscute și insufi-cient promovate sau susținute de sistemul educativ actual”, povestește președinta Fundației, Sandra Ecobescu.

Azi, cursurile organizației sunt susținute tot de personalități din diferite sfere cultu-rale, dar temele de abordare în cadrul ateli-erelor s-au diversificat în momentul în care corporatiștii din mediul bancar, imobili-ar sau farmaceutic au devenit un procent

semnificativ din cursanții Fundației. Sunt tineri angajați care doresc să se relaxeze după programul de lucru sau să își dezvolte o pasiune pe care o aveau. Media de vârstă a cursanților este de 25-35 de ani.

„Pentru a veni în întâmpinarea acestei cerințe în constantă creștere, am dezvoltat și o secțiune Corporate, unde aceste ateliere și evenimente creative sunt organizate în cadrul companiilor și pliate pe cerințele angajaților. În timp, dat fiind volumul mare de cereri, această secțiune s-a desprins de Fundație, devenind Personaria, o firmă care implemen-tează proiecte de well-being, dezvoltare personală și arts&crafts pentru angajații com-paniilor, pentru firme de publicitate sau clienți individuali”, explică Sandra Ecobescu.

Antreprenoarea susține că, fiind vorba de o organizație non-profit și care se autosusține, activitatea nu este contabilizată, astfel că „nu putem evalua activitățile pe care le desfășurăm ca fiind profitabile sau nu”. Profitul este cântărit prin numărul de cursanți sau prin personalitățile care țin prelegeri la Fundație. Tariful pentru participarea la un altelier pleacă de la câteva zeci până la câteva sute de lei de persoană. „Există o percepție-clișeu conform căreia domeniul cultural nu este unul fertil pentru investiții și profit. Din fericire, sunt foarte multe exemple care contrazic această perspectivă, unul dintre ele fiind chiar fundația noastră. În acest moment, avem un public în creștere, tot mai multe cereri pentru a aborda subiecte umaniste cât mai diverse. Sunt tot mai mulţi părinți care decid să investească în educația culturală a copiilor lor. În plus, cred că ideea de profit nu este neapărat legată de domeniul în care activezi, ci de nivelul tău de implicare și organizare. Poți avea succes în orice arie de activitate, atât timp cât ești hotărât, responsabil, pasionat și muncești foarte mult”, spune Sandra Ecobescu. Exem-plifică cu o conferință susținută de istoricul Neagu Djuvara, la Cercul Militar Național, care a adus un public de peste 150 de invitați în sală și mulți alții care au rămas „pe lista de așteptare”.

În România există mitul conform căruia cultura nu aduce bani. Sunt însă și exemple care îl demontează, fie că vorbim despre comerțul de carte, galerii de artă, companii de teatru particulare, edituri sau firme care țin diferite cursuri. Din păcate însă, toate acestea rămân doar la stadiul de exemplu, reprezentând excepția, pentru că, fără o tradiție în businessurile culturale, România încă se află la stadiul de experiment. Cei care s-au încumetat să pornească o afacere într-unul dintre domeniile culturale, au făcut-o din pasiune, fiind dispuși să meargă chiar pe pierdere până când românii vor prinde gustul educației din plăcere. Și asta după ce antreprenorii pasionați au investit zeci de mii de euro, despre care știau din start că-i vor recupera după ani de zile. Mai mult, dacă businessul merge bine, tot profitul merge în dezvoltarea și extinderea afacerii. Acesta este și motivul pentru care în România nu am auzit încă de vreun prosper om de afaceri culturale.

francez, și care azi este deschisă publicu-lui ce poate vedea și cumpăra lucrări de artă contemporană. Suprafața de expune-re a galeriei include trei săli, de 110 mp și 60 metri liniari, spațiu desfășurat. În acest prim an și jumătate de funcționare, AnnArt a vândut lucrări de artă contem-porană în valoare de 125.000 euro, dar cu profit zero. „Nu este neapărat o cifră spectaculoasă, mai ales că pentru noi cifra de afaceri netă, după TVA și taxe indirecte, este de 35.000 euro. Ceea ce este important însă pentru noi, în ciuda profitului zero, este direcția pozitivă. Vo-lumul de vânzări a crescut de 2,54 ori în 2012 față de 2011, iar în ianuarie-februarie 2013 vânzările au crescut de 5,75 de ori faţă de aceeași perioadă a anului trecut”, spune Gabriela Massaci, director AnnArt Gallery. Privește lucrurile cu optimism pentru că știe că un business din dome-niul culturii, spre deosebire de celelalte, are o curbă de creștere mult mai lentă, iar ca manager cultural trebuie să știi că ori-zontul de așteptare a succesului tangibil, cuantificabil financiar, este mai îndepăr-tat.

Un altfel de câștig Chiar dacă banii vin greu sau deloc într-un business din cultură, Gabriela Massaci

spune că aici câștigul se măsoară în „termeni soft, foarte prețioși”, de reputație, indi-vidualizare culturală, influență și cunoaștere.

„Nu am auzit deocamdată în România de o galerie de artă în plin avânt al pro-fitului financiar, dar am încredere că aceasta este ținta pentru galeria pe care o conduc, AnnArt, din București. Facem parte dintr-un grup care inventea-ză piața de artă, încă foarte tânără la noi, lipsită de tradiție. Casele de licitație însă, alt actor important în piața de artă, au un avans considerabil din acest punct de vedere, funcționează profesionist de mai mulți ani”, spune reprezentanta galeriei. Până în prezent, la AnnArt au fost organizate 16 expoziții, patru în 2011 și 12 în 2012, iar estimările pentru anul acesta arată o creștere de 50%.

Cât îl costă pe un artist să-și expună lucrările aici? „Din vânzări obținem deocam-dată o mică contribuție la costurile pe care le suportăm, iar cu artiștii negociem de regulă fie donarea, fie cumpărarea de către noi în regim de discount a unei lucrări pentru colecția galeriei”, explică reprezentanta AnnArt.

Prețurile lucrărilor expuse aici pleacă de la 250 de euro și ajung la aproximativ 40.000 de euro. Rata de vânzare în urma unei expoziții este cuprinsă între 35 la 80%.

De exemplu, în cadrul expoziției Mica Artă Mare, cu lucrări cu preț mediu de 650 euro, acestea s-au vândut în proporţie de 80%, iar la expoziția lui Francisc Chiuariu, care are o medie de preț a lucrărilor de 2.700 euro, s-au vândut 35% dintre creații.

CELE MAI FRECVENTATE CURSURI ÎN 2012

1. Design Interior 2. Dezvoltare Personală 3. Scriere Creativă 4. Istoria Artei 5. Arte Plastice

Scanează codul și vei găsi și alte idei de afaceri.

52-53

usge

nio

Odată cu adâncirea crizei economice internaţionale, managementul majori-tăţii companiilor este, pe zi ce trece, tot mai derutat. Aproape nimeni nu a reuşit să găsească un panaceu pentru rezolvarea tuturor problemelor. Şi asta pentru că fiecare companie are modelul ei de afacere, deci şi o rezolvare unică a pro-blemelor. Însă dincolo de aceste diferenţe, „reducerea costurilor” nu numai că este, ci va rămâne în continuare una din priorităţile oamenilor de afaceri.

Deja pentru 2013, Danone, prezent şi pe piaţa din România, a anunţat că în condiţiile degradării conjuncturii economice în Europa va pune la punct, până în luna martie, un plan ce vizează reducerea costurilor cu 200 milioane de euro în următorii doi ani. Şi germanii de la Siemens parcurg în continuare o perioadă dificilă, fiind obligaţi să pregătească un plan de restructurare majoră, care vizea-ză, în principal, tot reducerea costurilor. La Generali decizia a fost deja luată, în vizor fiind tăieri în valoare de 600 milioane de euro, iar lista ar putea continua cu Philips, Mercedes, Tarom sau OTE, proprietarul Romtelecom.

Nici băncile nu au făcut notă discordantă. În scopul creşterii eficienţei ope-raţiunilor interne, numai cele din România au redus, anul trecul, numărul an-gajaţilor cu 4.000 de persoane. „82% din băncile din România fie au redus deja numărul angajaţilor, fie intenţionează să facă acest lucru, iar măsuri similare au fost luate şi de către multe bănci din Austria şi Ungaria. Băncile şi-au concen-trat tot mai mult atenţia asupra reducerii costurilor, iar multe dintre acestea au reuşit, într-o anumită măsură”, a explicat Şerban Toader, Senior Partner KPMG România.

Când factura „arde”Fie că taie din cheltuielile cu telefonia mobilă sau îşi eficientizează segmen-

tul IT&C, fie că renegociază contractele de închiriere a spaţiilor de lucru sau recurg la disponibilizări de personal, companiile care ţintesc astfel performanţa creează o adevărată piaţă pentru consultanţii cu expertiză în astfel de domenii.

Este şi exemplul lui Costin Damasaru, care şi-a construit afacerea în urmă

Cei 4 ani de criză şi-au pus serios amprenta pe multe dintre afacerile din România. Dificultăţi în finanţare, redimensionări şi restructurări de afaceri, exit-uri şi insolvenţe. În nevoia lor de a rămâne performante, companiile fac recurs la ceea ce se numește „Dosarul costurilor”. Reducerea lor rămâne în continuare una dintre priorităţile momentului. Dar, în mod natural, dictat de implacabila lege a cererii şi ofertei, acest „dosar” reprezintă o oportunitate de business pentru alţii. Ca atare, o serie de antreprenori şi-au dezvoltat afaceri în consultanţă pornind tocmai de la această nevoie a companiilor de a rămâne deasupra liniei de plutire prin reducerea anumitor costuri. Iată povestea unuia dintre aceştia.

ada.stefan@incomemagazine.ro

expert în reducerea facturilor

de telefonie

cu numai doi ani, pornind tocmai de la o oportunitate, mai degrabă amplificată de criză decât creată de aceste vremuri agi-tate: consultanţă pentru reducerea costu-rilor legate de factura la telefonie mobilă a unei companii. Sigur, expertiza în dome-niu a fost până la urmă atuul său, dar, deşi necesară, nu a fost şi suficientă. Dar să nu anticipăm…

„Am activat 10 ani în cadrul industriei telecom, unde am contribuit la dezvolta-rea departamentelor Vânzări şi Project Management, lucrând pentru companiile de top din acestă zonă de business foar-te competitivă şi generatoare de profituri foarte generoase. În aceşti 10 ani, am ur-mat o serie de cursuri în domeniu, nece-sare pentru a-mi putea dezvolta abilităţile obligatorii pentru a putea «juca» la un nivel din ce în ce mai mare. Ultimul, cel dedicat managementului inovării, mi-a schimbat total viziunea şi parcursul pro-fesional. Acela a fost punctul de cotitură în care m-am hotărât să construiesc un proiect propriu şi să folosesc la maximum expertiza acumulată”, îşi aminteşte Cos-tin Damasaru, proprietarul firmei pe care a intitulat-o Vorco, un acronim de la nu-mele celor trei mari operatori de pe piaţa românească de telecom.

Iluzioniștii demascaţi

Pentru Costin Damasaru, cheia între-gului business, ca de altfel ideea afacerii, o reprezintă echilibrarea „balanţei de putere în procesul de negociere” dintre furnizorii de servicii de telefonie şi cli-enţii lor, în condiţiile în care aceştia din urmă sunt privaţi de accesul la „informa-ţia pură” şi, în schimb, primesc adaptări, conştient alterate, din motive comerciale evidente, dând astfel posibilitatea repre-zentantului companiei de telefonie să sta-bilească regulile jocului. Astfel, ideea din spatele acestui business este aceea de a dezvălui clientului situaţia reală a gradu-lui de optimizare a facturii sale, tradusă prin consultanţă de business, structurată pe trei componente: audit în telecomu-nicaţii - analiza costurilor şi a nivelului sumelor ce reprezintă pierderi lunare, training specia lizat pentru tratativele cu reprezentanţii marilor companii din in-dustria telecom şi, nu în ultimul rând, la cererea clientului, reprezentare în nego-cierea directă cu furnizorii de servicii de telefonie.

„Când am intrat pe piaţă, erau câteva firme care acordau acest gen de consul-tanţă, dar nu la nivelul ridicat de agresi-

vitate în reducerea costurilor şi la nivelul la care eram determinaţi noi să o facem. Practic, consider că această echipa a luat fiinţă ca un produs derivat din cultura corporatistă, un efect secundar dacă do-riţi, care are rolul de a echilibra balanţa în raportul de forţe dintre client şi compania de telefonie. Există o «cosmetizare voită şi bine direcţionată» a informaţiei livrate de către reprezentanţii operatorilor de telefo-nie în cadrul procesului de vânzare şi toc-mai această ocultare a informaţiei le aduce operatorilor marje de profit substanţiale, deoarece clientul se bazează în luarea de-ciziei pe aceste date incomplete. De aceea, pe lângă auditul în telecomunicaţii, oferim şi acel training, foarte important pentru client, în cadrul căruia îl educăm în direc-ţia înţelegerii mecanismelor ce stau la baza dezvoltării de către operator a strategiei de vânzare şi a ofertei cu care doreşte să îi satisfacă «nevoile de comunicare». Cu alte cuvinte, demascăm iluzioniştii. Filtrăm in-formaţia livrată clientului astfel încât într-adevăr să satisfacă nevoile sale şi nu exclu-siv interesele comerciale ale operatorului de telefonie. Avem deja un portofoliu solid de clienţi, care ne recomandă mai departe partenerilor din piaţă”, punctează Costin Damasaru.

OMUL DE CARE AI NEVOIE!

usge

nio

54-55

Acesta mai adaugă şi faptul că o rene-gociere poate fi realizată chiar şi în tim-pul perioadei contractuale, prin ceea ce numeşte „responsabilizarea operatorilor faţă de soluţia optimizată negativ pentru client, dar pozitiv pentru operator”.

Ca atare, reducerea de costuri poate varia, în funcţie de optimizarea existentă, între 20-60%, existând şi cazuri extreme, în care, datorită unei «optimizări negati-ve» pentru client, însă foarte avantajoasă pentru operatorul de telefonie, s-a reuşit o reducere de 75% a facturii de telefonie şi transfer date.

O abordare pragmatică: No cure, no pay

Şi pentru că are totală încredere în ex-pertiza acumulată şi în beneficiile pe care le aduce firmelor consiliate, proprie tarul Vorco spune că abordarea afacerii este una pragmatică, solicitând plata pentru serviciile de consultanţă ca şi procent din suma economisită, dar doar după ce această reducere îşi face efectul la fiecare factură emisă. Deci, trăgând linie, clientul plăteşte aceste servicii din reducerea lu-nară a facturii.

Ca atare, baza de clienţi a sporit con-stant, ajungând astăzi la aproximativ 70 de companii, din domenii diverse: FMCG, security, producţia şi distribuţia de vinuri, producţia şi distri-buţia de energie electrică, transporturi martime, flu-viale şi pe uscat naţiona-le şi internaționale, reci-clare, educaţie, industria media, finance&banking, case de avocatură, institu-ţii publice, asociaţii profe-sionale şi sindicale. „O mare parte din aceste companii şi-au exprimat dorinţa ca relaţia noastră de colaborare să fie strict confidenţială, din motive lesne de intuit. Printre clienţii noştri care şi-au dat acor-dul să le folosim numele se numără: Jid-vei, Tymbark, Shelter Security, GuardOne, Den Braven Romania, Eco Fire Sistems, Zip Escort, Konrad Adenauer, Affichage Romania, Eurolines. Ne ajutăm partene-rii să obţină preţul corect şi să înțeleagă puterea de negociere pe care o pot dobân-di”, precizează Costin Damasaru.

Recunoaşte însă că lucrurile, deşi par simple, nu sunt deloc simpliste. Şi asta pentru că în dezvoltarea afacerii expertiza a fost necesară, dar nu şi suficientă. „Mai este nevoie şi de cel mai important capital din piaţă, capitalul «încredere». Echipa a acumulat acest capital de încredere în timp, client cu client, pe baza rezultatelor obţinute şi apoi a recomandărilor pe care partenerii noştri le-au transmis în piaţă. Practic, consilierea noastră se face la ni-velul pe care ni l-am dorit şi impus încă de la început şi pe care concurenţa iniţială nu-l avea, diferenţa de viziune fiind aceea că noi lucrăm exclusiv pentru clienţii noş-tri”, explică Costin Damasaru.

Echipa Vorco a înţeles că în spatele oricărui proiect, oricât de ambiţios şi axat pe rezultate, există altul şi mai amplu. De aceea, viziunea companiei este ca, într-un orizont mediu de timp, să reuşească să reprezinte peste 300 de companii medii şi mari, cu notorietate, dar şi cu un tra-fic de voce şi date suficient de puternic, încât, urmând deviza „unde-s mulţi, pu-terea creşte”, să implementeze un altfel de model de negociere, care să reunească interesele tuturor clienţilor din portofoliu şi să se bazeze pe forţa pe care acest por-tofoliu o poate aduce în procesul de nego-ciere, foarte eficient, de altfel.

Un prim pas în extinderea serviciilor

Astăzi, Vorco şi-a extins serviciile de consultanţă în telefonia mobilă cu strate-gii pentru reducerea costurilor şi creşte-rea eficienţei în IT&C.

„O parte din clienţii noştri, multumiţi de rezultatele obţinute, ne-au cerut apoi să-i consiliem şi pe partea de tehnologia

informaţiilor şi să realizăm astfel o stra-tegie globală de reducere a costurilor. Ca atare, am recrutat încă şase specialişti şi ne-am extins aria de expertiză şi, implicit, businessul”, spune Costin Damasaru.

Dar, în pofida extinderii echipei, noile obiective de afaceri sunt uneori extrem de particularizate sau complexe, încât propria strategie de livrare a unor servicii de calitate o determină să externalizeze unele componente, cum ar fi soluţii profe-sionale de comerţ electronic, soluţii pen-tru programe Intranet, web design, web hosting, optimizare pentru motoarele de căutare, achiziţia de echipamente, servi-cii profesionale de video conferinţă, GPS trucking, virtualizare, instalarea sau mu-tarea serverelor în hdc.

„Când lucrurile devin foarte complexe pe partea de IT&C, colaborăm cu echipe externe, însă în continuare supervizăm întregul proces, deoarece noi suntem responsabili în faţa clientului pentru re-zultatul final. De altfel, această abordare ne-a permis să găsim o nouă oportunitate privind consultanţa în business. Ajutăm companiile pe care le consiliem să-şi gă-sească parteneri de afaceri al căror me-saj nu ajunge la ele. Şi, ca să folosesc un cuvânt care îmi place foarte mult, pot spune că este un exemplu clasic de se-rendipitate, care ne-a îndrumat paşii spre a capitaliza toate oportunităţile pe care Dumnezeu ni le-a scos în cale”, conchide proprietarul Vorco.

Un ONG pentru susţinerea artiștilorÎn timpul liber, Costin Damasaru lucrează la un alt

proiect propriu. Intenționează să revitalizeze un ONG - Self Made Artist - dedicat susţinerii artiştilor care nu au posibilităţi financiare. Deşi o parte din finanțare vine prin Vorco, consultantul are în proiect să atragă şi alte surse de finanţare. Până atunci însă, promovarea aces-tui proiect inedit a avut deja loc, la Constanţa, unde a fost expusă prima pictura 3D din România, într-un spa-ţiu public, primind girul autorităţilor locale şi regionale.

este reducerea

maximă pe care a obţinut-o

Costin Damasaru

pentru cheltuielile

de telefonie

și transfer de date

ale unui client.

After business:

cum influenţează criza educarea copiilor

56

remedii garantate pentru depresia sezonieră

60

64

business

printre vulcani

56-57

ghtsi

Survenită după boom-ul imobiliar, criza a surprins multe familii din România îndatorate la bănci, iar planurile pe termen lung au suferit ajustări serioase. Ca atare, nevoia de adaptare pe care o resimt indivizii, în ultimii ani, este foarte mare. Nivelul de stres acumulat poate să conducă la un dezechilibru inclusiv în creşterea şi educarea copiilor, avertizează psihologii, mai ales în contextul

crizei, când părintele simte şi mai puternic nevoia să acţioneze. Dacă reuşeşte, lucrurile vor sta bine pentru moralul său şi pentru cel al copilului.

Dar dacă nu?

adriana.margarit@incomemagazine.ro

cum influenţează criza educarea copiilor

Th

inks

tock

roblema este însă mai complexă şi adânc înrădăcinată în mentalităţile noastre. Di-ferenţele între ţările vestice şi România rezidă şi din stilul educaţional practicat în ultimele 3 decenii. În vreme ce, la noi, şcoala oferă programe şcolare şi manua-le încărcate de informaţie, în care fiecare profesor este atent doar la materia pre-dată de el şi făcând abstracţie de volumul de muncă cerut de către colegul său, în Vest, educaţia presupune pregătirea pen-tru viaţa activă. Educaţia este axată pe creativitate, pe generarea unor proiecte, pe munca în echipă şi pe insuflarea în-crederii de sine.

Iar în faţa unei astfel de realităţi, pentru părintele român cursurile opţio-nale rămân singura modalitate prin care se poate asigura că îi oferă copilului său şansa de a experimenta diversele posibi-lităţi. În acelaşi timp, „nu trebuie uitat”, ne aminteşte psihologul, că „un efect secundar al prezenţei copilului la un program care include multe opţionale îi răpeşte părintelui din timpul pe care ar trebui să îl petreacă cu cel mic”.

O familie bogată = un copil care va reuşi?

O cercetare preluată de The New York Times a evidenţiat faptul că este posibil să existe o diferenţă între părinţii cu veni-turi mari şi cei cu venituri reduse, privitor la modul în care aceştia îşi educă copiii. Studiul a ajuns la concluzia că persoanele cu venituri mari au şansa să fie şi părinţi mai buni decât cei cu venituri reduse. Lector Dr. G. Pânişoară explică: „Un bun părinte trebuie să aibă resurse psihice, dar şi fizice, consistente. Trebuie să facă anumite sacrificii. În fond, cu toţii avem resurse limitate de autocontrol. Unui pă-rinte cu venituri mici îi va fi mai greu să gestioneze atât necesităţile de dezvoltare ale unui copil, cât şi propriile probleme. Dacă ne investim energia într-o direcţie, rămâne mai puţin timp şi mai puţină dis-ponibilitate pentru relaţia cu copilul. Dar aş vrea să pun accentul: un astfel de pă-rinte POATE să fie un părinte mai bun, nu neapărat şi ESTE unul! Viaţa ne-a de-monstrat destule cazuri în care posibili-

tăţile materiale nu au dus la o creştere a gradului de educabilitate a micuţului. Ne-a mai demonstrat că, de multe ori, o investiţie afectivă şi temporală, poa-te să suplinească lacunele material-financiare. Iată de ce este nevoie ca toate trebuinţele copilului să fie îndeplinite: cele materiale, de timp, de atenţie, de responsabilizare”.

Cum se poate rezolva dezechilibrul între „trebu-ie să” şi „nu îmi permit să”?

Mulţi indivizi responsabili, dar nepregătiţi din punct de veder financiar pentru venirea pe lume a unui copil, amână momentul. Aceştia, dar şi aceia care întâmpină probleme de ordin financiar pe par-curs îşi pun aceeaşi întrebare: cum se poate rezolva, astăzi, o bună creştere şi educaţie a unui copil, fără acces la resurse financiare substanţiale? Un calcul simplu arată că, pentru a avea grijă în mod decent de un copil de 4 ani, de exemplu, este necesar un buget lunar de aproximativ 2.000 lei, dacă acel copil urmează o grădiniţă privată şi are şi câteva opţionale incluse, cum ar fi o limbă străină, sport şi muzică. „Într-adevăr, lucrurile nu mai sunt atât de simple, în condiţiile în care părintele ştie că trebuie să acţione-ze cumva, dar nu are şi pârghile necesare să o facă. Acest dezechilibru între �trebuie să» şi �nu pot să» poate să producă prejudicii clare climatului familal şi stimei de sine a copilului. Iată de ce este firesc ca

un părinte care are anumite valori după care îşi ghidează viaţa să dorească şi pentru copil o dezvoltare într-o astfel de lume. Aşa poate să �migreze», măcar la nivel de imaginaţie, într-o societate care este bazată mai mult pe reguli, pe predic-tibilitate, în care valorile în care el crede sunt respectate”, mai adaugă Georgeta Pânişoară.

Aici, este foarte important modul în care părintele reuşeşte să construiască împreună cu copilul său un climat de încredere în sine şi de stabilitate emoţi-onală. „Nu spun că o comparare defavo-rizantă auzită la colegi, de tipul �eu am fost în vacanţă unde tu nu o să ajungi niciodată» nu are nici un fel de urmări asupra modului în care se vede pe sine cel mic. Reacţia celorlalţi este un puter-nic indicator despre ceea ce fiecare din-tre noi credem despre propria persoană. Dar părintele este cel care trebuie să îşi înveţe copilul să fie puternic, să nu fie afectat prea tare de conduita negativă a colegilor”, este de părere psihologul.

Părerea sa este împărtăşită de mulţi alţi specialişti care cred că o astfel de sta-bilitate psihică, de susţinere a propriilor păreri, de a nu îi „imita” pe cei din jur atunci când nu este cazul este deosebit

Creşterea şi educarea unui copil reprezintă astăzi, poate mai mult ca oricând, o provocare nu doar de ordin personal, social, ci şi financiar. Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statis-tică (INS), în 2001, o familie cu un copil de sub 18 ani avea cheltuieli lunare, pe persoană, de 188,14 lei. Un deceniu mai târziu, acestea au ajuns la 765,36 lei. În aceeaşi perioadă, a crescut cu două până la trei procente numărul familiilor care au decis să aibă un singur copil, în loc de doi sau mai mulţi. Specialiştii în psihologie arată că peri-oadele de criză economică sunt un catalizator al unor întregi serii de temeri şi al stresului acumulat de părinţi. Criza, susţin ei, poate aduce un plus de instabilitate în viaţa oamenilor. Priorităţile se pot schimba, iar siguranţa, socotită una dintre nevoile fundamentale ale fiinţei umane, este pusă sub semnul întrebării.

În aceste condiţii, devine tot mai clar de ce mulţi părinţi presu-pun că, printr-o pregătire mai bogată, copiii lor îşi cresc şansele de a avea succes în viaţă, de a face, de multe ori, ceea ce ei înşişi nu au reuşit. Pe parcursul acestui proces al educării propriilor copii, însă, intervin nenumărate capcane. Cea mai frecventă este aceea a supra-solicitării celor mici. Nu mai este o noutate faptul că mulţi copii care nu au împlinit încă vârsta şcolarizării sunt mai ocupaţi decât părinţii lor. Lector Dr. Georgeta Pânişoară, director performante.ro şi coau-tor al cărţii Cele 7 medalii ale succesului, psiholog de profesie, spune că nu ideea de cursuri suplimentare este greşită, ci supraîncărcarea programului copilului şi modul în care părintele alege aceste cur-suri, în corelaţie cu vârsta şi interesele lui. „Ele ar trebui urmate după o deliberare profundă asupra a ceea ce poate, ceea ce vrea şi ce îi trebuie efectiv copilului. Să nu uităm că supraîncărcarea este calea cea mai sigură pentru instaurarea oboselii premature, a dezin-teresului şi a stresului. Un barometru pentru părinte ar trebui să fie starea generală a copilului. În acelaşi timp, se impune o discuţie cu copilul, măcar o dată pe lună, privitor la interesele sale, la progresele realizate şi la ce trebuie făcut de acum înainte”, adaugă specialistul.

58-59

ghtsi

de utilă şi în situaţii mai grave. Copilul trebuie învăţat să reziste încercărilor de manipulare şi de umilire provenite de la ceilalţi. Iar părinţii trebuie să ştie că o sursă importantă a educaţiei celui mic este dată încă din primii ani din familie, prin exemplul viu dat chiar de ei. Există multe cărţi din care se pot extrage idei va-loroase privind educaţia copiilor. Intuitiv poţi dezvolta diferite idei care să îl ajute pe copil. Având educaţia „de pe vremea noastră” şi 7 ani de acasă, poţi să dezvolţi un sistem de valori puternic, ceva care, de regulă, oricum nu înveţi la nicio opţională.

Nu în ultimul rând, copilul trebuie învăţat să preţuiască ceea ce are, să se bucure de progresele şi de succesele sale, şi nu de cele care îi sunt oferite de către părinţi. În sfârşit, un rol major îl are şi

şcoala. „Cadrele didactice trebuie, la rân-dul lor, să înveţe să lucreze cu copiii astfel încât aceştia să se cunoască şi să se pre-ţuiască reciproc, să se deschidă unii faţă de alţii, să lucreze în echipă şi să împăr-tăşească succese comune. În acest mod, diferenţele de orice tip dintre ei se vor atenua şi atmosfera din grupul şcolar va fi benefică stimei de sine a fiecăruia dintre copii”, mai spune psihologul.

„Încrederea în sine este rezultatul unui echilibru relaţional între comunica-rea celui mic cu cei din jur şi comunicarea cu propria persoană”, afirmă Georgeta Pânişoară. Psihologul mai arată că întreg procesul trebuie dezvoltat de timpuriu, din momentul în care cel mic este capabil să înţeleagă lumea din jurul său. Un factor cheie este dat de confortul, de siguranţa pe care i le oferă părinţii. Un experiment psihologic a arătat că 74% dintre bebeluşi au trecut fără probleme peste o suprafa-ţă de sticlă ridicată la aproximativ 30 cm de podea atunci când faţa mamelor lor (situate de partea cealaltă) arăta bucurie sau interes. Dacă mamele erau mânioase ori triste, mult mai puţini copii au ales să îndeplinească sarcina. Lucrurile au deve-nit însă dramatice în cel de-al treilea caz:

niciun copil nu a acceptat să treacă pes-te suprafaţa de sticlă, dacă mama părea speriată. „Iată de ce trebuie să fim foarte atenţi ce mesaje transmitem copiilor noş-tri dacă vrem să capete încredere în sine”, subliniază psihologul.

Regulile de bază

Un alt element important este consec-venţa. S-a observat că, de cele mai multe ori, elementul predictor al încrederii în sine este chiar succesul. Copilul trebu-ie încurajat pas cu pas, sprijinit, chiar dacă acest lucru nu înseamnă automat că vom da feedback pozitiv şi atunci când nu există rezultate bune. Pe de altă par-te, prea mulţi părinţi utilizează excesiv expresia „nu ai voie”; desigur că trebuie ca micuţul să afle ce aspecte din lumea înconjurătoare sunt benefice pentru el şi care nu sunt, dar modul în care se va produce acest lucru trebuie să presupu-nă discuţii cu copilul, explicarea detaliată a motivelor pentru care „nu este voie” şi propunerea, în schimb, a unui compor-

tament sănătos, pe care copilul să îl considere la fel de atractiv ca şi com-portamentul indezirabil.

O manieră de relaţionare bazată pe feedback negativ constant, de tipul „nu poţi”, „nu o să reuşeşti”, diminuează consistent imaginea de sine şi încrederea în forţele proprii. Iată de ce părinţii trebuie să se asi-gure că nu există diferenţe prea mari între mesajele lor de susţinere şi încurajare şi cele pe care copilul le primeşte din partea altor adulţi, care au prestigiu în ochii săi (bone, pro-fesori, bunici etc.). „Copilul îşi for-mează percepţia imaginii de sine din interacţiunea cu toţi aceştia, nu doar strict în relaţia cu părinţii săi”, atrage atenţia specialistul. „Ceea e trebuie să facă părinţii din România”, este de părere acesta, „este să găsească căi prin care să gestioneze stresul din propria viaţă şi să nu-l «reverse» în educaţia celor mici. Atunci când ges-tionăm incorect propriul stres şi pro-priile frustrări, ajungem în situaţia să ne simţim expuşi, să ne simţim fără putere în faţa stresului adiţional pe care experienţele copilului nostru îl aduc în propria viaţă”.

Vrei să afli mai multe despre

educaţia copiilor? Scanează codul.

Th

inks

tock

60-61

vitionta

Apare ca o scădere a resurselor energetice, care par să nu se mai refacă, şi care nu poate fi explicată prin intensitatea unui efort intelectual sau fizic. „Dar am dormit azi-noapte şi nici nu am avut o săptămână mai grea decât de obicei”, îţi spui. Performanţele sunt din ce în ce mai reduse, activitatea fizică şi psihică pare o povară. Astenia de primăvară afectează anual milioane de oameni, mai ales în mediul urban. Ce e de făcut?

daniela.mironov@incomemagazine.ro

remedii garantate pentru depresia sezonieră„Astenia de primăvară este o formă de de-

presie sezonieră, care apare la trecerea dintre iarnă şi primăvară, atunci când creşte brusc luminozitatea în timpul zilei, iar temperaturile se modifică de la o zi la alta. Este vorba despre o stare de slăbiciune generală a organismului, manifestată prin oboseală cronică, ce poate an-trena însă insuficienţe funcţionale multiple”, explică medicul psihoterapeut Amelia Dumi-trescu, de la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă.

Astenia ne afectează atât latura fizică, cât şi cea psihică, intelectuală sau sexuală. Sunt rare cazurile în care toate aceste forme nu in-teracţionează între ele, spun psihologii. Astfel, scăderea potenţialului fizic duce la scăderea

61-61

potenţialului sexual; o mică depresie psihică provoacă o scădere a capacităţilor intelectuale şi nu numai.

În general, cea mai frecventă formă este astenia de primăvară, pentru că foarte mulţi dintre noi consumăm pe  perioada iernii prea puţine vitamine. Lipseşte lumina solară, care este esenţială pentru starea de spirit, şi mul-te persoane preferă să stea în casă pe perioada sezonului rece. „Lipsa aerului sănătos şi curat, încălzirea artificială a încăperilor, lipsa de miş-care în aer liber, la care se adaugă o alimenta-ţie săracă în vitamine, cu multă carne, grăsime, duc la încărcarea sângelui cu o serie de toxine. Acesta este de fapt principalul vinovat – intoxi-carea”, spune Amelia Dumitrescu.

remedii garantate pentru depresia sezonierăCare sunt simptomele?

Astenia de primăvara se manifes-tă prin apariţia stărilor de anxietate, iritabilitate, pierderea interesului pen-tru activităţile curente şi greutate în concentrare; senzaţia de neputinţă şi scăderea vizibilă a randamentului la serviciu. Aşa poţi explica uneori de ce suferi de cefalee, palpitaţii, nervo-zitate, scăderea memoriei şi compor-tament labil. Cele mai multe persoane care resimt astenia de primăvară sunt obosite încontinuu, lipsite de energie, au stări de somnolenţă şi poftă exa-gerată de mâncare. „Asociate în con-

cepţia populară cu depresia, asteniile se deosebesc de orice tip de disfuncţii de-presive, care sunt caracterizate tocmai prin perturbări ale somnului şi lipsa pof-tei de mâncare”, precizează psihoterape-uta.

Modificările merg mai profund de atât, fiind influenţat negativ chiar şi siste-mul imunitar, motiv pentru care răcelile şi virozele sunt curente la aceste persoa-ne. Starea de oboseală se menţine la cei cu astenie chiar dacă au parte de somn suficient şi odihnă corespunzătoare şi chiar dacă ziua nu a fost deosebit de în-cărcată. Percepţia mediului înconjurător este schimbată, devin intoleranţi la lumi-

Th

inks

tock

62-63

vitionta

nă, la zgomote; se plâng de vâjâieli în urechi, senzaţii de ameţeală, iar vede-rea le este înceţoşată.

Uneori, oboseala se instaurează la cel mai mic efort (cum ar fi mersul) sau la un efort susţinut (urcatul scări-lor), apar palpitaţiile, gâfâi, simţi cum îţi pulsează tâmplele, oboseala îţi cu-prinde muşchii, care încep să te doa-ră şi te simţi epuizat. Într-o proporţie mai mică, cei afectaţi de astenie pot avea manifestări de depresie sau de anxietate (ai un sentiment de neliniş-te, de teamă, fără motive obiective).

Cine este predispus la astenie?

Toate categoriile de vârstă sunt vulnerabile în faţa asteniei, dar în spe-cial persoanele foarte active profesio-nal, copiii şi bătrânii. De regulă, feme-ile sunt mai afectate decât bărbaţii.

„Multă vreme cauza asteniei a fost considerată exclusiv lipsa de vi-tamine sau minerale, dar  se pare că la baza ei stau mai multe mecanisme. Adaptarea la regimul de temperatură şi lumină al primăverii poate fi dificilă pentru persoanele sedentare, fiindcă atât corpul, cât şi psihicul sunt soli-citate. Persoanele meteo-dependente pot fi şi ele foarte afectate. În plus, primăvara amplifică starea de emo-tivitate, influenţând în principal fe-meile”, punctează dr. Cristina Pufan, medic generalist.

Astenia este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care se soli-cită o consultaţie medicală, mai spu-ne ea. Anual, milioane de oameni su-feră de această formă de slăbiciune, mai ales în mediul urban.

Cum ştii că suferi de astenie de primăvară? Scanează codul.

Este la îndemâna ta să eviţi apariţia sur-menajului, a stărilor de oboseală îndelunga-tă, spun psihologii de la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă. Ai nevoie de un program raţional de viaţă şi muncă în care să nu existe „nopţi pierdute”, abuzuri de toxice (tutun, cafea, alcool, medicamen-te), o alimentaţie completă în care trebuie să predomine produsele naturale cu o su-plimentare în perioadele critice (de supra-solicitare) a aportului de proteine (lapte, carne, peşte, ouă) şi glucide (fructe, miere, dulciuri).

Foloseşte-ţi timpul liber cu grijă, consi-deră-l ca pe un dar şi gândeşte-te ce poţi face pentru tine în acest interval. Cuprinde

întotdeauna activi-tăţi fizice ca gimnas-tica, înotul, tenisul, mersul cu bicicleta, turismul alpin, spec-tacole recreative.

După perioadele de încordare înde-lungată sau supra-solicitare, planifică-ţi concediile de odihnă în aşa fel încât „să nu constituie un nou efort, ci să fie un pri-lej de refacere şi to-nifiere, în care peisa-jul, altitudinea, aerul

curat să joace rolul unei terapii nuanţate şi personale”, declară Amelia Dumitrescu.

În acest context, psihoterapia îţi poate fi de ajutor, pentru că te va ajuta să depă-şeşti momentele  dificile legate de trecerea de la iarnă la primăvară (sau de la vară la toamnă).

Ascultă-ţi organismul

„Astenia de primăvară este o manifes-tare absolut naturală a organismului, o pe-rioadă de adaptare, de detoxifiere, de care nu trebuie să ne speriem, şi care nu trebuie combătută cu medicamente”, crede Ana Ma-ria Stanciu, care conduce blogculegume.ro. „Organismul nostru ştie cel mai bine cum trebuie să reacţioneze pentru a se reechi-libra după anotimpul rece, trebuie doar să învăţăm să-l ascultăm şi să-i dăruim nutri-enţii şi elementele de care are nevoie.”

Este foarte important ca mesele să nu aibă doar rolul de a îndepărta senzaţia de foame, ci, prin conţinutul lor variat (lacta-te, legume, fructe, verdeţuri, peşte etc.), să fie o sursă complexă de vitamine şi mine-rale naturale.

Astfel, nutriţionista îţi recomandă să în-locuieşti micul tău dejun obişnuit, mai greu sau mai uşor, după cum eşti obişnuit, cu „un Smoothie Verde, cu frunze de spanac, iarbă de grâu tânăr, castravete şi lapte de migdale. Mănâncă multe salate la prânz şi cină şi bucură-te de verdeţurile proaspe-te pe care sezonul le va aduce în curând – urzici, spanac, năsturel, păpădie, untişor, ceapă şi usturoi verde, mazăre proaspătă, rucola. Nu numai că sunt pline de nutrienţi proaspeţi şi pulsează de energie vitală, însă sunt excelente pentru curăţarea sângelui de toxinele acumulate în timpul iernii.”

Renunţă la mâncărurile pline de calorii, la smântână şi unt şi consumă cât mai mul-te legume, fructe şi plante aromatice de se-zon. Caută o fermă bio aproape de oraşul în care locuieşti (aproape de Bucureşti te poţi bucura de Microferma Ecologică BioDum-brava, indică Ana Maria Stanciu) şi „plim-bă-te printre plantele şi ierburile proaspe-te, bucură-te de culori şi de razele soarelui, alege produsele proaspăt răsărite”.

MeDiCul te triMite lA: � plimbări în aer liber, dimineaţa,

pentru a te bucura cât mai mult de lumina naturală. Ieşi la alergat în parc, mergi pe jos spre birou cât poţi de mult, ieşi cu bicicleta sau cu ro-lele – măcar între 10 şi 40 de minute zilnic.

� teatru, film, lectură, în general acti-vităţi care ne produc plăcere sporită. Zâmbeşte mult, încearcă să te bucuri de viaţă, de tabieturile tale.

� piaţă, fiindcă remediile împotriva asteniei de primăvară sunt şi ali-mentare.

Deşi nu este considerată o afecţiune gravă, dacă tulburările de dispoziţie şi vitalitate se accentuează, nu trebuie să eziţi să mergi la medic, mai ales atunci când astenia nu dispare prin repausul obişnuit. Depresiile sunt foarte înşelătoare şi pot apărea în urma unor dezechilibre pe care tu poate că nu le remarci.

AMAliA DuMitresCu,psihoterapeut

# de citit ## în weekend #

mihaela.ionescu@incomemagazine.ro

Doamnele şi domnişoarele din toată ţara vor avea parte de răsfăţ şi în al doilea weekend din Luna Mărţişorului, când se anunţă o serie de spectacole de striptease, teatru, mimă şi concerte. Vezi ce evenimente vor avea loc în acest sfârşit de săptămână.

madalina.pana@incomemagazine.ro

Comic Mime ShowSeara de vineri este specială pentru doamnele din Braşov, care sunt invitate la un spectacol de pantonimă şi divertis-ment cu mimul George Ciolpan. Evenimentul va avea loc la studioul de teatru Museion, începând cu ora 19:00.

Striptease masculinDe 8 martie, li se pregătesc surprize şi doamnelor din Bucu-reşti, Cluj-Napoca şi Alba Iulia, care sunt aşteptate la spec-tacole de sriptease. În Capitală, fetele vor putea da frâu liber celor mai ascunse fantezii la Sinner’s Night, show susţinut de Taboo Boys în Blue Club de la ora 22:00. La Alba Iulia, doamnele şi domnişoarele sunt invitate, începând cu ora 21:00, să ia parte la o noapte spectaculoasă alături de trupa britanică de striptease masculin, UK Flirt Boys. Aceeaşi tru-pă va susţine un spectacol câteva ore mai târziu şi la Cluj.

Concerte la TimişoaraSâmbătă, 9 martie, Centrul Regional de Afaceri Timişoara va găzdui începând cu ora 19:00 evenimentul Land Music Festival. Timp de opt ore, timişorenii vor putea asculta mu-zica unor artişti precum Antonia, Guess Who, Corina, Victor Diaz, James Braddock, Maryliss, Benito, DJ Zhanna, Raluka, X Avenue, Feli Donose, Silviu Paşca, Dgentleman, Boyfriend, Geo Da Silva şi Mars Holey.

Furtuna de William ShakespeareTot sâmbătă seara va avea loc la Bucureşti spectacolul de teatru Furtuna, susţinut de Centrul Cultural pentru Unesco „Nicolae Bălcescu”. Spectacolul, o comedie a paradoxului, a fost pus în scenă în 36 de repetiţii şi a avut patru reprezen-taţii de test până la premieră. Patru actori vor interpreta 15 personaje într-un spectacol de o oră şi treizeci de minute, fără pauză.

Te pui cu femeileDuminică, 10 martie, la Centrul Cultural Reduta din Braşov va avea loc, începând cu ora 18:00, spectacolul de revistă, umor, muzica live şi dans Te pui cu femeile. Protagoniştii sunt Dorina Roman, Marian Treţ şi Anuţa Săgneanca.

Speed DatingÎn ultima zi din acest weekend, doamnele şi domnişoarele singure, cu vârsta între 27 şi 35 de ani, îşi pot găsi perechea la evenimentul Speed Dating, organizat în Centrul Vechi, începând cu ora 14:00. Prin evenimentele Speed Dating poţi întâlni oameni noi şi nu trebuie să pe-treci o seară întreagă cu o persoană de care nu eşti interesat(ă) cu adevărat, pentru că veţi vorbi doar şapte minute.

farmecul discret al simplității

În ziua de azi poate părea total ne-potrivit şi deloc la modă să aduci elogiu simplității. Nu suntem oare prin însăşi natura noastră ființe complexe şi complicate, nu ne construim viețile de multe ori în maniera cea mai întortocheată, nu avem nativ talentul de a nu alege calea cea mai scurtă ori cea mai dreaptă?Nu ar trebui să fie astfel de mirare că simplitatea s-a ridicat la rang de artă şi că, în ciuda esenței sale, nu e deloc simplu de atins. Cu atât mai intrigată am fost să parcurg cartea lui Dominique Loreau – Arta simplității, mai ales că promisiunea de pe copertă nu era deloc de neglijat. „De la arta de a vă simți bine chez vous la arta de a fi fericiți en vous (…) toate subtilitățile şi rafinamente-le pentru a reuşi să vă simțiți bine în propriul trup, în propria minte, să vă bucurați de propria persoană şi de cei din jur (…).” Și nu, nu este o carte de self help, cel puțin nu în sensul în care categorisesc editorii de carte genul.Autoarea, franțuzoiacă la origine, face pasul îndrăzneț între două lumi complet diferite, dar în egală măsură rafinate. Trece astfel de la opu-lentul rafinament francez, arogant, mândru, pe deplin extrovertit, la opusul său, rafinamentul japonez, minimalist, subtil şi interiorizat. Un parcurs despre care ea însăşi mărturiseşte că nu a fost uşor de realizat, tributară fiind unor mentalități şi tradiții occidentale greu de depăşit. De altfel, citind cartea, nu ai cum să nu te întrebi cum ar fi dacă şi să te imaginezi în postura ei. Unele idei par aproape duse la extrem şi sunt greu de acceptat, altele nu fac altceva decât să ilustreze un bun-simț pe care sunt convinsă că mulți îl deținem vizavi de nenumărate alegeri de viață pe care le facem, dar pe care, dintr-un motiv sau altul, ajungem să-l încălcăm de multe ori. Fără a lua cele expuse drept literă de lege, am privit această carte ca pe un ghid minunat de călătorie în propria mea minte, scrutând mediul în care trăiesc, analizându-mi casa, corpul, gândurile. Și cred că dincolo de expozeul autoarei, cel mai important lucru este exercițiul acestei introspecții şi, de ce nu, al inspecției propriu-zise atunci când vine vorba despre a analiza spațiul fizic în care ne desfăşurăm, fie că este vorba despre birou, dulapul de haine, baia, bucătăria, sertarul cu amintiri, colecția de timbre sau orice altceva alegem să acumulăm de-a lungul vieții. Respectând rigoarea japoneză, cartea este împărțită în 3 părți princi-pale: Materialism și minimalism (interesantă perspectiva cuiva care a experimentat şi gustat plăcerile şi neplăcerile ambelor variante), Corpul (aici am simțit mai acut ca oriunde în altă parte a cărții că autoarea este totuşi franțuzoaică la origine, chiar dacă a îmbrățişat stilul de viață japo-nez) şi Mintea (o lecție de ecologie interioară, folositoare cred indiferent din ce parte a lumii sau a civilizațiilor am proveni). Este, dacă vreți, ca un meniu bine ales şi echilibrat, corect, mai degrabă frugal decât deca-dent, dar care hrăneşte şi, mai mult decât atât, îndestulează. Nu ştiu câți dintre cei care au citit sau vor citi această carte schimbă

ceva în obiceiurile lor de zi cu zi. Eu una am făcut-o, debara-sându-mă de o parte din bagajul care mă însoțea, dar care, la o privire mai atentă, s-a dovedit a fi complet nefolositor. În marea călătorie a vieții, casa şi valiza „constituie locul în care închidem ceea ce avem mai intim. Iar conținutul nu e altceva decât noi înşine, eternii nomazi”.

Scanează codul pentru a afla tot ce se întâmplă în acest weekend.

DominiqueLoreauArta

simplitățiiBaroque

Books&Arts,2013

Masivul Central din Franța este un tărâm accidentat, vulcanic și puțin cunoscut călătorilor din România. Nu are faima și anvergura Alpilor, dar poate oferi cele mai incitante experiențe pentru că vastitatea sa este generoasă în peisaje și locuri ce pot rămâne pe veșnicie în memorie. Au-vergne, regiunea care înglobează masivul muntos, este plină de istorie, cu biserici romanice simple și originale, cu castele străvechi și cu obiceiuri religioase neal-terate. În Masivul Central totul respiră vulcanic, spune Larisa Tais Teodorescu, o româncă mutată de câțiva ani în Franța și proprietara Blogului Larisei (http://www.blogul-larisei.com). „Totul este vulcan în Auvergne: lacurile, ce stau în vechi cra-tere, orașele și satele cocoțate pe conuri, biserici negre construite din roci din lavă întărită. Majoritatea vârfurilor acestui lanț sunt cuprinse în Parcul Vulcanilor de Auvergne, creat în 1977, cu o suprafață de aproape 400.000 de hectare, fiind cel

mai mare parc regional al Franței metropolitane”, susține Larisa Tais Teodorescu. Vulcanii din Auvergne se prezintă în straie diferite în fața contemporanilor. Dacă Masivul Doré este stins din vremuri imemoriale și aspectul său de azi nu mai arată de-loc ca fiind o zonă vulcanică, Masi-vul Dôme a scăpat de erupții în urmă cu doar câteva mii de ani și asta se vede în conformația spectaculoasă a crestelor. De atlfel, zona muntoasă mai cuprinde și Cézallier, care este un platou imens de granit și Cantal, o zonă de dealuri, care cândva avea aspectul unei adevărate Himalaya. Undeva la nord-vest de cunoscutul oraș-stațiune Clermont-Ferrand se află un parc tematic creat pentru pasionații de vulcanologie. Cei care îi calcă pragul pot asista la simulări de erupții și pot afla mai multe despre mișcările tectonice.

În centrul Franței se iscă o zonă muntoasă aparte. Multe secole regiunea, Auvergne, a reprezentat o necunoscută din cauza distanțelor lungi față de orice aglomerară umană. Cu toate acestea, istoria a lăsat urme și dovadă sunt cele peste 500 de biserici romane și 50 de castele. Zona este vastă, cu multe spații verzi, văi abrupte, lacuri și păduri. Peisajul dominant este cel vulcanic și imaginile cu creste sub formă de con sunt omniprezente. În Auvergne sentimentul religios este încă puternic, iar ocupațiile tradiționale se mai pot vedea în satele adormite din văile Masivului Central. Arhitectura locului este simplă și totodată foarte originală, împrăștiind o emoție mai puternică decât în multe alte locuri din Franța.

cristian.matache@incomemagazine.ro

clusive

64-65

Peste muntele sacru

Munții din Masivul Central nu sunt o sperietoare pentru nimeni, pentru că înălțimile și conformația lor nu au anvergu-ra altora. „Altitudinea nu este mare, dar peisajele sunt faine, iar dacă ești pasionat de roci, vul-canisme și alte chestii de genul acesta, e și mai bine. Se spune că cea mai spectaculoasă drumeție este cea care traversează Dôme, masiv pe care celții în antichita-te îl considerau munte sacru”, spune Larisa Tais Teodorescu. Regiunea muntoasă din Auverg-ne este o alternativă mai ieftină a Alpilor. Iarna există domenii de schi, în special în stațiunile Mont Doré și Super Besse, iar în restul anului, prin Masivul Central la ordinea zilei sunt plimbările în natură, prin satele tradiționale, cu biserici romane și monumente. Parc Regional des Volcans este o zonă întinsă, o rezervație naturală, care are drept capete orașele Aurillac, din sudul Masivului Central, și Clermond-Ferrand în nord. Tot acest spațiu e împânzit de cărări ce străbat păduri, pajiști cu iarbă și câteodată ajung pe creste. În Cantal se observă ici-colo niște barăci, așa-numitele burons, utilizate de văcarii de odinioară care produceau brânza omoni-mă, precum și versiunea superi-oară a acesteia, Salers. Auvergne este celebră pentru brânza sa al-bastră, bleu d’Auvergne, cu care se încărca o masă la care se mai pot adăuga brochettes de bœuf bourguignon, adică frigărui de vită, salata bougnat, cea care presupune un amestec de salată verde, cârnat, șunca lardon, cru-toane de pâine.

Peisaje spectaculoase

Cel mai înalt loc din Masivul Cen-tral se află la Puy de Sancy și chiar dacă altitudinea este sub 2.000, în zilele de vară peisajele sunt mult mai specta-culoase și pline de culoare decât cele oferite de alte spații din Franța. La poalele masivului se află două stațiuni foarte căutate de iubitorii de schi, dar și de cei de drumeții: La Bourboule și Le Mont-Doré. „Mont-Doré este un fel de Sinaia mai puțin aglomerată. Clădiri frumoase, curățenie, străduțe înguste, multe magazine, majorita-tea cu echipamente montane sau cu brânzeturi și cârnați tradiționali, ta-verne, cafenele. Stațiunea este renu-mită pentru pârtiile de schi (se spune că însăși Coco Channel a schiat aici) și pentru apele termale folosite pen-tru diverse tratamente – reumatism, astm etc. Și desigur, fiind la picioa-rele masivului Sancy, Mont- Doré este punct de plecare pentru diverse trasee de drumeție”, declară Lari-

sa Tais Teodorescu. Capitala regiunii Auvergne este

la Clermont-Ferrand, un oraș format din două localități rivale în trecut: Clermont și Montferrand. Centrul vechi de aici este dominat de Cate-drala Nôtre-Dame construită în stilul local, atât de faimos. În jurul acesteia se desfășoară cartierul vechi, cu străzi și case înguste. Mai jos de această reședință regională se găsesc două sate bine conservate – St. Saturnin și St. Nectaire. Primul din ele cuprinde un castel medieval vizitat odinioară de Caterina de Medici, autoarea ma-sacrului din Noaptea Sfântului Barto-lomeu, atunci când mii de protestanți au fost uciși. În fața acestui castel este amplasată o fântână renascentistă, un imens bazin cioplit prin care apa co-boară printr-o coloană centrală. La St. Nectaire se află o zonă cu 40 de izvoare minerale, iar apa circulă sub conducte amplasate la mare adânci-me sub străzi. Pe vremuri, galii erau foarte impresionați de bogăția locului și au ajuns să venereze apa de aci.

Vrei să vezi și alte locuri care merită vizitate?

Scanează codul.

Ce mănânCi și Ce bei?Larisa Tais Teodo-rescu ne dă câteva ponturi: „Ca în orice regiune există o mulțime de mân-căruri și deserturi tradiționale, de re-gulă cu brânză, cum altfel: truffade, un amestec de cartofi cu brânză de Cantal și lardon (șuncă), chou farci, adică un fel de sarmale (carne cu ceapă și condimente, totul înfășurat în varză), potée auvergnate și multe altele. De băut se bea vin, logic, Côte-d’Auvergne, din struguri de pe malul Loarei, că vorba aia, din acești munți izvorăște, sau ape minerale carbo și ne-carbogazoase de la izvor. Iar ca desert, croustillant aux myrtilles, un fel de clătită mare, cu cremă în interior și gem de coacăze, foarte popular în regiune”.

66-67

opinionmy

Mihaela Matei,Consultant Senior, Departamentul de Asistenţă în Tranzacţii

X Are peste 4 ani de experienţă în cadrul Ernst&Young, fiind implicată în misiuni de fuziuni şi achiziţii şi proiecte de due diligence financiar şi comercial.

X S-a alăturat Ernst&Young în 2008, specializându-se în consultanţă pentru domeniile energie şi pharma.

X Aria sa de expertiză include consultanţă pentru fuziuni şi achiziţii de companii acordată unor clienţi importanţi din sectoare cum ar fi energie, media&entertainment, IT.

X Este absolventă a Facultăţii de Bănci şi Burse de Valori, Academia de Studii Economice, Bucureşti şi a Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti.

Anul 2012 a fost bun pentru piaţa de fuziuni şi achiziţii, deşi premisele nu erau foarte promiţătoare: presi-

uni economice la nivel european, criză în Grecia, nesiguranţe economice şi politice din România - toate semne negative care indicau expectativa investitorilor, aceştia aşteptând să se se clarifice situaţia înainte de a lua din nou decizii de achiziţii.

Cu toate acestea, pentru că unele tran-zacţii erau deja în stare avansată de negoci-ere, pentru că oamenii de afaceri s-au obiş-nuit să navigheze în ape tulburi şi pentru că poate unii vânzători - văzând contextul deteriorându-se - şi-au redus aşteptările de preţ, piaţa tranzacţiilor s-a dublat în 2012 comparativ cu 2011 în termeni de valoare, conform analizelor Ernst&Young cuprinse în studiul M&A Barometer Romania 2012 (http://www.ey.com/RO/en/Newsroom/Ne-ws-releases/Press-release_MA-Barometer-Romania-2012_4-January-2013).

Dacă în 2012 nu ne aşteptam la rezulta-te atât de bune, în 2013 perspectivele sunt cu adevărat pozitive: situaţia la nivel euro-pean dă semne de stabilizare, iar România are un nou guvern care trebuie să îşi de-monstreze capacităţile. Foarte important, guvernul trebuie să onoreze şi obligaţiile asumate în acordul cu FMI, care implică o serie de privatizări. Dacă guvernul va mar-şa pe măsurile de privatizare, efectul va fi multiplicator în economie şi în piaţa de fu-ziuni şi achiziţii. Încrederea investitorilor va creşte, ducând la mărirea numărului şi valorii tranzacţiilor.

Pe lângă conjunctura economică şi politică mai largă, unele industrii au ajuns la o masă critică ce induce tranzacţii. Aici putem numi energiile regenerabile, sec-tor care în ultimii ani a fost în mod con-stant obiectul unor tranzacţii cu proiecte eoliene, datorită interesului investitorilor şi schemei de susţinere a investiţiilor în acest domeniu. Această tendinţă va conti-nua şi în 2013, incluzând din ce în ce mai serios şi proiecte solare, pe lângă cele eo-liene.

Ernst&Young a observat cele mai mul-te tranzacţii din 2012 în Retail&Wholesale, nu mai puţin de 16, inclusiv tranzacţia prin care grupul Auchan a achiziţionat hipermarketurile Real de la grupul Metro

semne bunela nivel regional (incluzând activele din Ro-mânia). Tendinţa începută în 2012 este de aşteptat să continue şi în 2013, marcând noi tranzacţii, mai ales în retail.

La capitolul alte sectoare care vor con-tinua să atragă atenţia investitorilor în noul an, producţia, IT-ul, agribusiness-ul vor face obiectul unor tranzacţii, în linie cu ultimii ani. Sectorul farmaceutic, una din industriile re-glementate, aşteaptă clarificări în urma mă-surilor de reformă ale noului guvern, pentru a merge mai departe în decizia de vânzare/cumpărare. Real-estate-ul va continua să fie în top, cu tranzacţii implicând clădiri cu des-tinaţie comercială şi de birouri.

De asemenea, ne aşteptăm ca sectorul serviciilor financiare să se consolideze. Pe de o parte, sunt şanse ca unele bănci mai mici să facă obiectul unor preluări, iar pe de altă parte, băncile sunt mai motivate să vândă din portofoliile de active.

Dacă ne referim la tipologia investitoru-lui, s-a văzut în 2012 o activitate mai scăzută a investitorilor financiari, ponderea acestora reducându-se de la 35% în 2011, la 18% în 2012, conform aceluiaşi studiu Ernst&Young M&A Barometer Romania 2012. Ne aşteptăm ca şi această tendință să continue în 2013, achiziţi-ile realizate de fondurile de investiţii apărând mai mult pe fondul unei strategii oportuniste.

În acelaşi timp, investitorii financiari se vor afla tot mai des în situaţia de vânzător, datorită creşterii orizontului temporal de de-ţinere a companiilor din portofoliu. În cazul în care contextul devine favorabil, fonduri-le de investiţii îşi vor face ieşirea din aceste companii deţinute deja de mai mult de cinci ani, din anii de dinainte de criză.

Referindu-ne la afacerile construite de antreprenorii români, observam deja de anul trecut atingerea unei maturizări a acestor businessuri, care catalizează din ce în ce mai mult luarea unei decizii: exit-ul, transferarea afacerii pe mâna unor manageri de profesie sau către următoarea generaţie din familie. În cazul primei alegeri, se generează tranzacţii, în cazul ultimei vor începe să se dezvolte şi la noi afaceri de tip dinastic.

Toate aceste argumente arată că piaţa de fuziuni şi achiziţii va creşte în 2013, atât ca număr, cât şi ca valoare. Deja în ianuarie s-au înregistrat câteva tranzacţii, dinamismul de la finalul lui 2012 prelungindu-se şi în noul an.