Cea mai stralucita si mai originala dintre toate civilizatiile.Patria indienilor mayaMayasii venisera in contact cu spaniolii,cu conchistadorii,inca din anul 1502.In cea de a patra si ultima calatorie a sa in America, in anul 1502, Columb debarcase pe o mica insula situata in dreptul Hondurasului de astazi. Aici a intalnit negutatori indieni care navigau pe o mare ambarcatiune. Intrebati de unde vin, au raspuns ca vin din provincia Maian. Numele de Maya, cel mai raspandit mai tarziu, deriva de la aceasta provincie. Atunci cand conchistadorii au debarcat pentru prima data pe tarmul peninsulei Yucatan, i-au intrebat pe locuitorii indieni cum se numeste tinutul. Indienii au raspuns: Ciu than, ceea ce inseamna nu te inteleg. Spaniolii au inceput deci sa numeasca peninsula Ciuthan, denumire care ulterior s-a transformat in Yucatan. In afara de yucatan mayasii traiau si traiesc si astazi inca in regiunea montana a Cordilierilor Americii centrale si in prezent si in depresiunile acoperite de paduri tropicale (lacandon) din asa-numitul Peten (astazi guatemala de nord). In acest tinut s-a nascut stralucita cultura a mayasilor. Si tot aici au aparut si primele piramide si primele marete orase ale civilizatiei maya.Cultura maya,incununare a dezvoltarii culturilor stravechi americaneStabilirea epocii cand a luat nastere cultura maya nu este insa nici astazi un lucru simplu. Multumita pasiunii lor pentru matematica si preciziei in mentionarea datelor calendaristice, mayasii au marcat fiecare stela cu o data exacta, astfel ca monumentele pot fi datate relativ precis. Cel mai vechi monument maya datat, cunoscut pana acum, este o stela gasita in centrul maya Tical (o coloana de piatra, impodobita cu hieroglife maya), a carei datare corespunde cu 6 iulie 292.Cultura maya propriu-zisa este cunoscuta de aproximativ 2000 de ani. Aceasta cultura indiana a preluat inventiile si descoperirile predecesorilor sai directi, olmecii, dezvoltandu-se apoi intr-un mod remarcabil. Dupa cat se stie pana acum, olmecii au fost cei care au faurit prima mare civilizatie indiana.Cele 3 epoci ale istoriei mayasilorSylvanus Griswold Morley, un eminent cunoscator al culturii maya, a clasificat istoria intemeiata pe marturii scrise in trei epoci. Conform acestei impartiri, prima epoca se incheie la sfasitul secolului al 3-lea si inceputul secolului al 4-lea, a doua epoca fiind fixata de Morley intre inceputul anului 317 si anul 987. Cea de a treia epoca este la randul ei subimpartita in trei perioade: prima, de la sfarsitul epocii a doua din 1194, a doua din 1194 pana in 1441, iar cea de a treia (perioada de decadenta), din 1441 pana in 1697. Asa cum arata ultima data, cateva mici state maya izolate si-au dus existenta si dupa sosirea cuceritorilor europeni.

Marturia lui Diego de LandasMayasii din yucatan au fost descoperiti, dupa cum relateaza preotul franciscan Diego de landa, in anul 1511.Fara cronica sa, scrisa in 1566, Relacion de las cosas Yucatan (dare de seama a starii din Yucatan) s-ar fi stiut mult mai putin despre indienii maya.Landa se tragea din vechea familie spaniola a calderonilor. La 13 ani a fost primit in manastirea franciscana San juan de los Reyes. In august 1549, la patru ani dupa ce in yucatan aparusera primii misionari franciscani, in peninsula sosi si tanarul misionar Diego de Landa cu alti patru insotitori intemeind aici prima manastire maya, San Antonio. Landa era un misionar consecvent. Dupa cativa ani a primit dealtfel si rasplata pentru stradaniile sale.Atunci cand in 1561 provinciile ordinului franciscanilor, Guatemala si Yucatan, au fost unite, Landa a fost inscaunat la conducerea lor. Si abia acum a aratat ce poate: declansa in Yucatan un fel de inchizitie. Dar nu se multumi doar cu atat. Cum putea sa alunge credinta pagana a mayasilor, cand acestia aveau zeci de carti pagane in care isi gaseau consolarea? La 12 iulie 1562 landa termina, o data pentru totdeauna ,cu cultura maya. Potrivit ordinului sau au fost adunate cartile si manualele maya si, in acea zi de 12 iunie, au fost arse in ultima capitala a mayasilor, Mani.Cu toate acestea, lucrarea scrisa de el este deosebit de valoroasa. Landa si-a scris cronica in Spania, unde a plecat pentru a se apara de acuzarile aduse in urma actelor de cruzime la care fusesera supusi indienii ce se departasera de noua credinta catolica. Cronica nu a fost tiparita decat in anul 1864. Informatiile cuprinse in relatarea lui Landa au constituit principalele surse de informatie in incercarile de descifrare a scrierii maya. Aceasta cronica este pretioasa si din alt motiv: in multe locuri a talmacit, aproape cuvant cu cuvant, istorisirea principalului sau informator, un indian instruit, membru al celei mai mari dinastii de dominatori maya: dinastia Cocom.Europenii au venit pentru prima data in Yucatan in 1511. E vorba de o ceata de spanioli ce parasisera Darien-ul, o regiune din panama subordonata lui Vasco Nuez de Balboa. In darien izbucnisera pe atunci certuri intre Balboa si unul dintre potrivnicii sai. O parte a colonistilor spanioli, condusi de ofiterul Valdivia, a hotarat atunci sa se intoarca in haiti, principalul cap de pod al conchistei pe acea vreme.Caravela lui Valdivia nu si-a atins niciodata tinta. In apropiere de jamaica se lovi de un banc de nisip numit pe atunci vipera de nisip (iar astazi pedro Cay). Doar douazeci de norocosi au reusit sa coboare intr-o mica barca de salvare,dar nu aveau cu ei nici provizii si nici o panza. Singuri si infometati naufragiatii lui Valdivia au ratacit timp de douasprezece zile pe marea Caraibilor. In cea de a treisprezecea zi curentul i-a dus in sfarsit pe un tarm necunoscut. Intre timp zece dintre naufragiati murisera de foame dar acum ceilalti se aflau pe uscat. Se aflau intr-un tinut care in Manuscrisul Roman al lui Bartolomea Columb (fratele lui Cristofor Columb) purta in anul 1505 numele de Maya. Landa scrie in capiolul trei: Acesi nefericiti au cazut in mainile unei capetenii care il sacrifica pe Valdivia si pe alti patru idolilor sai, din carnea lor pregatind oamenilor sai un ospat sarbatoresc. Cand ultimii cinci dintre spanioli au inteles ce ii asteapta, au evadat din captivitate pornind catre interiorul peninsulei. Au fost prinsi de un alt stapanitor mayas,care ii lasa in viata. Ba chiar urmasul sau le-a redat libertatea. Dupa ce inca alti trei membri ai nefericitei expeditii a lui Valdivia si-au gasit moartea, n-au mai ramas in viata decat Geronimo de Aguilar si Gonzalo Guerrero.In anul 1517 in yucatan au debarcat alti spanioli. Acestia au ucis, in cei cinci ani ai stapanirii lor, aproape toti indienii din Cuba. Au pornit la vanatoare de sclavi in tinuturi inca nefolosite pana acum. Expeditia era condusa de Francisco Hernan de Cordoba. Asemenea lui Valdivia si Cordoba si-a pierdut viata in intalnirea cu mayasii.Mayasii au atacat neincetat pana cand i-au respins pe nepoftiti in mare. Diego Velazquez, guvernatorul Cubei, organiza prin urmare o noua expeditie. Aceasta era condusa de Juan de Grijalva. Expeditia debarca de mai multe ori in yucatan, dar fara succes,de aceea revine dupa cinci luni in Cuba. Pe atunci pregatea o expeditie in tara mayasilor si Cortez, cuceritorul de mai tarziu al mexicului. Cortez a descoperit la mayasi mai multi membrii din expeditiile trecute,printre care si pe Geronimo de Aguilar, unul dintre membrii expeditiei lui Valdivia,considerat de multa vreme mort.Fratii montejo in yucatan Prin urmare, spaniolii si mayasii s-au intalnit de mai multe ori,dar nici Cortez, nici Cordoba si nici Valdivia nu au cucerit yucatanul. Cucerirea si supunerea yucatanului este legata de numele familiei de conchistadori Montejo. Francisco Montejo in calitate de avocat al lui Cortez aflase de existenta Yucatanului. Montejo incheie cu Carol al V-lea un contract, Capitulacion ,prin care acesta se obliga sa continue descoperirea si cucerirea Yucatanului. In schimb imparatul acorda dinainte lui Montego si urmasilor sai titlul de adelantado. Pe langa acesta Francisco Montejo era numit guvernator si comandantul suprem al yucatanului,pe viata. Cucerirea Yucatanului de catre Montejo, a durat douazeci de ani si nu s-a deosebit in nici un fel de celelalte campanii intreprinse de conchistadorii de atunci. A fost la fel de perseverenta si tot asa de cruda. Poate chiar mai plina de cruzimi, caci montejo era singurul care isi hranea cainii cu carnea victimelor indiene. Las casas spune ca in 1526 Montejo a ajuns in yucatan cu trei sute de oameni. I-A facut pe toti indienii sclavi, si umpland corabiile cu ei,i-a trimis mai departe. A schimbat indienii pe vin, ulei, otet, pastrama de porc, haine, cai, etc.Pe vremea lui Montejo II, fiul lui Francisco Montejo, care a fost nevoit sa se intoarca in spania, a fost si mai rau. A supus treptat jumatate din yucatan. In anul 1542 a intemeiat pe ruinele din centrul tinutului maya orasul Merida. In 1546 a invins in cele din urma si ultimul grup de mayasi care ii mai opuneau rezistenta in Yucatan. Mayasii din petenIn timpul acesta mayasii din peten traiau aproape neatinsi,cu toate ca in anul 1524 tinutul lor a fost strabatut de o expeditie de pedepsire a lui Hernan Cortez, cuceritorul Tenochtitlanului.Expeditia aceasta, care se indrepta spre sud, nu era pornita asupra indienilor ci impotriva unor fosti ofiteri ai regelui care erau pe cale sa-si intemeieze in America centrala propriile lor state, aproape independente fata de Cortez si rege. Cu acest prilej Cortez a intalnit in drumul sau mai ales indieni itza, ce populau pe acea vreme marele oras Tayasal, pe care mayasii il inaltasera in peten, in mijlocul unui lac intins. Acesti indieni au mai infruntat inca timp de 150 de ani toate atacurile clanului Montejo si a urmasilor acestuia. Abia in anul 1697, cand misionarul Andres de Avendano y Loyola, care vorbea cateva dialecte indiene, vizita orasul tayasal, a izbutit sa-i convinga pe locuitorii Tayasalului ca rezistenta lor este lipsita de realism. Dupa ce Avendano y loyola s-a intors din insula de pe lac, spaniolii au trimis impotriva tayasalului un vas condus de generalul de Ursua. Pe tarmurile insulei s-a dat ultima lupta, prin care, la 14 martie 1697, a fost cucerit ultimul oras liber locuit de catre mayasi.In Tayasal cuceritorii au gasit splendide palate de piatra, cladiri administrative si 19 temple. Unul dintre acestea era inchinat tapirului tunetului,Tzimin Chac. Acest divin tapir al tunetului era de fapt Morozillo, armasarul favorit al lui Cortez, care se ranise in timp ce strabatuse Petenul. Cortez i-a rugat pe locuitorii Tayasalului sa aibe grija de armasar. Calul i-a impresionat pe mayasi mai mult decat spaniolii. Prin urmare Mayasii i-au adus calului tot felul de bunatati, dar in cele din urma calulu lui Cortez a murit. Mayasii din tayasal au inaltat in cinstea sa acel templu, in care au asezat o mare statuie cioplita din piatra a acestei ciudate creaturi pe care, necunoscand notiunea de cal, au botezat-o tapirul tunetului.Structura sociala

In epoca Conchistei in Yucatan domneau cel putin cinci dinastii independente, anume familia Tutul Xiu (sau numai Xiu), a carei capitala era Mani (fosta resedinta a dinastiei fusese la Uxmal), familia Cocom avand pe atunci capitala Sotuta (centrul lor precedent fusese Mayapan), familia Canac cu capitala Tayasal, familia Chel, cu resedinta la Tecom si familia Pech, cu capitala Motul.Spre deosebire de azteci si incasi, indienii maya nu au format niciodata un stat unitar, ci intotdeauna doar state-oras, de care depindeau uneori alte cateva centre culturale si sate, locuite de agricultori, aproape in stare de serbie, care furnizau orasului sau mai bine zis domnitorului si preotimii,hrana necesara. Tendintele de unificare au fost relativ rare si nu au depasit alcatuirea unei aliante intre orase, un fel de liga a celor mai importante trei orase de pe atunci din Yucatan : Chichen itza, Uxmal si Mayapan. Dar nici aceasta confederatie de orase formata in secolul al XI-lea nu a fost de lunga durata.Informatii sigure despre structura sociala a mayasilor avem doar privitor la ultima perioada a celei de a treia epoci, adica cea cuprinsa intre 1441 si 1697 (dupa Morley).Societatea era impartita in doua clase: aristocratia, din care facea parte si preotimea, apoi cultivatorii aproape lipsiti de drepturi, care prin munca lor hraneau patura dominanta. Orasele-stat ale mayasilor aveau in fruntea lor pe Halach Huinic (Barbat adevarat), a carui putere era nelimitata si pe toata viata. In principiu urmas era fiul sau prim nascut. Barbatul adevarat se deosebea in primul rand prin imbracamintea sa impunatoare: o coroana mare (un coif din pene de pasari) ,sandale in culori,inele din nefrit etc. Chipul ii era impodobit cu un tatuaj bogat iar nasul il avea dilatat artificial. (Domnitorii isi mareau nasul acoperindu-l si modelandu-l cu chit,ceea ce le imprumuta profilul de vultur dorit). De asemenea toate celelalte parti ale obrazului si de fapt intregul trup erau impodobite ori deformate artificial pentru a sublinia exclusivitatea barbatului adevarat ; dintii erau piliti si imbracati cu coroane de nefrit, lobii urechilor erau gauriti si prelungiti cu ajutorul unor pene de curcan.Barbatul adevarat domnea intr-adevar singur, dar in treburile mai importante ale statului se sfatuia cu consiliul de stat.Acest consiliu (numit in limba maya Ah Cuch Cabob) era alcatuit din cei mai inalti reprezentanti ai nobilimii si preotimii. Localitatile subordonate respectivului oras-stat erau administrate de un batabob, a carui functie era de asemeni ereditara. El ocupa ierarhic urmatorul loc dupa barbatul adevarat. In comunitatea sa batabob-ul era sprijinit de asa-numitii ah culebob, care supravegheau indeplinirea poruncilor sale, transmiteau stirile etc. Alti demnitari publici ai obstei erau ah holpop, care indrumau dansurile rituale si erau cantareti la diferite prilejuri publice. Toti acesti detinatori de functii, exceptandu-i pe ah holpop, prezentau patura conducatoare,nobilimea. Ei locuiau doar in orase.Mestesugarii si agricultorii traiau in suburbiile acestor marete centre precum si in sate, in colibele lor acoperite cu frunze de palmier. In fiecare zi isi paraseau colibele inainte de rasaritul soarelui,unii pentru a ridica noi palate ori piramide,ceilalti,mestesugarii,pentru a confectiona imbracaminte, arme si obiecte artistice pentru stapani. Cea mai mare parte a poporului maya se ocupa insa de cultivarea solului.Gloata muncitoare a mayasilor poate fi impartita in doua paturi sociale: agricultorii dependenti dar personal liberi si sclavii, denumiti pentacob in limba maya. Cultivatorii din prima categorie erau numiti ah chembal uinicob, ceea ce textual se traduce prin oameni de jos, sau oameni de dedesubt. Din recolta aveau dreptul doar la o treime la fel ca in tahuantinsuyu. Celelalte doua treimi le primeau nobilimea si preotimea.Taranii mayasi pregateau suprafetele agricole in felul urmator: in primul rand defrisau padurea cu ajutorul topoarelor de piatra si ardeau trunchiurile doborate. Dupa defrisare,urma insamantarea: pe ogorul proaspat obtinut se faceau cu un bat gauri in care erau depuse boabele de porumb. Dupa aceste munci pregatitoare taranul se ocupa din nou de ogor, abia cand stiuletii de porumb incepeau sa se parguiasca. Abia atunci incepea recoltarea. In urma unei exploatari atat de neeconomice solul se epuiza in doi sau trei ani, de aceea agricultorul maya parasea cel mult dupa trei ani un asemenea camp si incepea defrisarea unei noi suprafete impadurite pentru a exploata in acelasi fel noul sol obtinut. Pe langa porumb mayasii cultivau bumbac, fasole, tutun si cacao. In paduri culegeau mierea albinelor salbatice. Pentru cei care locuiau in regiunea tarmului, pescuitul constituia un alt izvor de hrana. In plus indienii din yucatan mai extrageau si sare din apa marii.Mayasii prindeau iepuri salbatici si aguti,precum si tatu si soparle. Fiecare familie crestea curcani, uneori si rate. Alimentatia mayasilor era destul de simpla fiind alcatuita in proportie de 90% din porumb. Si totusi datoram cunoasterea gumei de mestecat bucatariei monotone a mayasilor. In padurile din yucatan si peten crestea un arbore deosebit, denumit ha,ale carui fructe erau adunate de mayasi care mestecau miezul lor ca o guma. Un alt arbore important de aici era arborele de sapun (Sarindus saponaria), numit in limba maya amole. Radacinile sale erau folosite de mayasi drept sapun, cu care se spalau dupa fiecare pranz si isi curatau imbracamintea. Oamenii de jos mai aveau obligatia de a participa la construirea palatelor, templelor si a piramidelor. Pe langa aceasta mai erau siliti sa contribuie la construirea drumurilor de piatra (sacbeob) ce erau trasate mai ales in centrele mai importante.Sclavii (pentacob) erau si mai jos in ierarhia sociala fata de agricultori. Deveneau robi in primul rand prizonierii de razboi care nu erau sacrificati zeilor. Sclav mai puteau deveni adesea si cetateanul propriului oras-stat. Fie ca se nastea ca sclav, fie ca infaptuise o fapta reprobabila (mai ales furt) fiind obligat sa ispaseasca prin robie pe viata. Dar si datornicii care nu inapoiau imprumutul puteau deveni proprietatea debitorilor pana cand erau rascumparati de membrii familiei. In sfarsit, in orasele maya putea fi vandut ca rob si un strain. Drept mijloc de plata mayasii foloseau boabe de cacao. Un raport vechi afirma ca un scalv costa 100 boabe de cacao.Mayasii se imbracau in stofe facute din bumbac sau fibre de agava, tesute la razboaie. In picioare purtau sandale de piele, adesea artistic ornamentate.Centrul activitatii mayasilor in cea de a doua epoca (de la 317 pana la 987) era tinutul raului Usumacinta si al afluentilor sai, care astazi apartine in cea mai mare parte Guatemalei. Aici,in Peten, au aparut numeroase orase impunatoare: printre altele Copan, Tical, Quirigua, Palenque, Yaxchilan, Uaxactun. In a doua perioada a acestei epoci, in secolele al 5-lea si al 6-lea, in partea de nord a yucatanului au fost intemeiate noi orase. Dintre acestea curand si-a dobandit o pozitie de frunte orasul intemeiat in 495 si numit dupa locuitorii sai Itza, iar mai tarziu Chichen itza La fantanadecadereaDar oraselor din tinutul raului usumacintu le era sortita doar o scurta existenta. Perioada de inflorire a acestei epoci a fost curmata destul de brusc. Centrul activitatii mayasilor s-a mutat din cauze aparent inexplicabile in extremitatea nordica a peninsulei yucatan.Diferiti oameni de stiinta cred ca sfarsitul acelei perioade avand centrul de asezare in jurul raului usumacinta trebuie pus pe seama totalei epuizari a solului cultivabil. Alti cercetatori vorbesc de o epidemie, iar altii iarasi cauta explicatia (destul de hazardata) intr-o brusca schimbare a climei sau chiar in repetate cutremure.Toltecii in tara mayasilorIn secolul al 10-lea intrusi straini au intervenit in istoria oraselor maya. Erau acei tolteci care veneau din Mexicul central dupa ce isi parasisera capitala tula. Pe atunci au revenit la Chichen Itza si intemeietorii orasului care candva il abandonasera. Impreuna cu ei, din Mexic a venit si un popor condus de kucultan (traducerea in limba maya a numelui sarpelui cu pene zeul Quetzalcoatl). Urmasii toltecilor au luat ulterior puterea in Chichen Itza. Influenta Mexicana poate fi constatata si din venerarea sarpelui cu pene. Urmasii toltecilor i-au invatat pe mayasi sa foloseasca si noi materiale: turcoazele, nixal,cristalul de stanca si diferite metale. Toltecii,ce veneau din Tula-Tollan si au plecat impreuna cu triburile itza catre nordul yucatanului in cea de a doua jumatate a sec al 10-lea si pusesera stapanire pe chichen itza in anul 987, au preluat curand limba mayasilor. Ceilalti doi participanti la calatoria lui Kukulcan catre yucatanul de nord, treiburile Cocon si Xiu, au intemeiat orase-stat independente, indienii Cocon Mayapanul iar Ah Zuitok Tutulorasul Uxmal. Toate orasele populatiei maya si toltece sau dezvoltat rapid. La Chichen itza a aparut prima piramida spre cinstirea noului zeuQuetzalcoatl, al carui cult fusese adus de tolteci din Mexicul central. Idolii infatisand sarpele cu pene au aparut curand si pe stelele din chichen Itza. Liga de la mayapanCele trei orase fruntase ale mayasilor mexicani Chichen Itza, Uxmal si mayapan s-au unit in anul 1007, formand asa-numita liga de la Mayapan o confederatie care reprezinta un moment culminant al tendintelor de unire ale mayasilor precolumbieni. In aceeasi masura in care crestea bogatia si maretia tuturor oraselor-state, crestea si invidia si ura cu greu mascata dintre stapanitorii lor. De aceea in anul 1194 se ajunge la conflict fti. Hunac Ceel, din dinastia conducatorilor indienilor cocon, domnitorul din Mayapan, navaleste in Chichen Itza si cucereste orasul cu ajutorul ostasilor mexicani. Stapanitorii absoluti ai yucatanului de Nord devin astfel indienii cocon. Pentru a-si arata puterea ii aduc la mayapan pe barbatii adevarati din fiecare stat maya silindu-i sa traiasca aici. Pana si barbatul adevarat al uxmalului, cel de al treilea oras al fostei ligi de la mayapan, care nici nu luase parte la acest razboi civil, este obligat sa se stabileasca la Mayapan. Puterea militara a Mayapanului este intarita de valurile de aparare care inconjoara orasul.Suprematia Cocomilor din Mayapan asupra celorlalti mayasi din Yucatan a durat 250 de ani, cand s-a produs o revolta a mayasilor din Yucatan impotriva indienilor cocom. Conducatorul razmeritei era barbatul adevarat din Uxmal, Ah Vupan Xiu. Revolta a avut succes. Biruitorii au nimicit orasul in 1441. Cu acestea a luat sfarsit orice tendinta de unitate a mayasilor din Yucatan. Pe atunci existau 18 orase maya independente, dintre care cinci mai importante.Nu dupa mult timp Mayapanul distrus este total parasit. Locuitorii sai condusi acum de catre dinastia Chel isi creaza un nou centru in Tecoh. Decade si Chichen itza, candva atat de vestit. Din motive ramase pana acum necunoscute indienii itza abandoneaza din nou orasul si pornesc indrumati de noul lor conducator spre Sud catre Peten, unde isi cladesc metropola Ta Itza (Tayasal). Chiar si adevaratii biruitori, dinastia Xiu din Uxmal (urmasii lor traiesc si astazi in Yucatan) pleaca altundeva si intemeiaza un nou oras, pe care il numesc, nu fara a da dovada unui uimitor dar al profetiei, Mani (nume care inseamna ceva apropiat de expresia: totul este pierdut). De fapt totul era intr-adevar pierdut. Inca inainte de sosirea spaniolilor toate orasele maya au fost vizitate pe rand de o epidemie pustiitoare. Indienii Xiu (sub dominatia lui Napot Xiu) au sacrificat zeilor sute de oameni pentru a indeparta nenorocirea care se abatuse asupra lor odata cu venirea europenilor. Zeii si ritualurile religioase ale indienilor mayaCredintele religioase jucau un rol deosebit de mare in viata mayasilor. Din relatarile lui Diego de Sanda aflam ca in orasele maya din nordul Yucatanului preotii il cinsteau pe zeul Hunab ku drept creatorul lumii. Fiul acestui zeu-creator, Itzamnastapanitorul cerului, era cea mai mare divinitate a mayasilor. Itzamna, care ar fi dat oamenilor de asemeni si scrierea si cartile, domnea asupra zilei si a noptii. Pentru taranii maya o mare importanta avea desigur si Chac zeul (sau zeii) ploii. In majoritatea oraselor erau venerati patru zei Chac. Fiecare dintre ei stapanea unul dintre cele patru puncte cardinale ale cerului, fiecare avea propria sa culoare a cerului fiind numit dupa acesta: Chac Xib Chac (Chac cel rosu al rasaritului), Lac Xib Chac (Chac cel alb al nordului), Ex Xib Chac (Chac cel negru al apusului) si Kan Xib Chac (Chac cel galben al sudului).Celelalte divinitati erau Xuum Kaax (zeul porumbului), Ah Puch (zeul mortii),caruia ii erau inchinate sacrificiile umane si era infatisat sub forma unui schelet,Xaman Ek (ocrotitorul calatorilor si negustorilor). Mayasii din yucatan aveau si divinitati feminine, dintre care Ixchel, zeita muncilor efectuate de femei si se pare si a lumii, precum si Ixtab,zeita sinuciderii. Mayasii credeau ca cel care se sinucide se duce direct in paradis. Credintele despre viata de apoi erau extrem de diferite la mayasi. Ei credeau in treisprezece ceruri, asezate unul deasupra celuilalt. In fiecare dintre ceruri (numite in limba maya Oxlahuntiku) domnea un alt zeu. In mod asemanator si iadul era impartit in noua parti. Aceste iaduri erau stapanite de asemenea de zei (Bolontiku). In iadul al noualea, cel mai intunecos, domnea Ah Puch.La fel si toate zilele calendarului maya, precum si numerele de baza ,de la zero la treisprezece, erau legate de diferite divinitati.Cultul religios al mayasilor era neinchipuit de diversificat si bogat. Preotii, maestrii de ceremonie de profesie, faceau parte din elita societatii maya. Se pare ca si la acesti indieni intreaga viata religioasa a fiecarui oras-stat era dominata de un preot suprem unic. Acesta avea si sarcina educarii inaltei nobilimi si instruirea inaltilor prelati subordonati lui. Pe langa religie le preda si stiinta scrierii hieroglifelor, astronomia si astrologia. Inaltii preoti se numeau ak kin (in limba maya kinyah inseamna a profeti). In epoca suprematiei mayapanului aceasta functie clericala era ocupata de doisprezece Ah kin. Acestia la randul lor aveau in subordine categoriile inferioare ale preotimii maya: preotii chilan,nacom si chac. Spre deosebire de barbatul adevarat si de ceilalti membri ai aristocratiei laice preotii purtau o imbracaminte simpla, iar pe cap un acoperamant asemanator mitrei.Principala parte a ceremoniilor religioase o constituiau sacrificiile. De cele mai multe ori preotii maya oficiau sacrificarea unui om in mod asemanator aztecilor. Cel ales a fi sacrificat era vopsit pentru inceput cu vopseaua sfanta a sacrificiului (o anumita nuanta de albastru), iar pe cap i se aseza un acoperamant de sacrificiu inalt. Pe drumul sau catre piatra de sacrificiu de pe platforma superioara a unei piramide, era intovarasit de cantece. Cele patru ajutoare ale preotului principal (denumiti chac,dupa zeul lor ocrotitor), care erau si ei vopsiti in albastrul de sacrificiu, il apucau pe cel ales, fiecare de cate o incheietura, asezandu-l cu spatele pe altar.Nacom, preotul oficiant, indeplinea ceremonialul cu un cutit de piatra, inmanand inima celui sacrificat preotului principal,chilan, care stropea cu sangele inimii statuia zeului caruia ii fusese sacrificat omul. Dupa aceasta ceremonie trupul celui sacrificat era aruncat pe treptele piramidei de catre chac. Preotii de la piciorul piramidei jupuiau de pe cadavru pielea in care se invelea preotul principal. Sub privirile spectatorilor executa apoi un dans ritual. De obicei cadavrul sacrificat era ars.Matematica, astronomia, structura calendaruluiCultura mayasilor a depasit ca nivel tot ceea ce a produs vreodata vechea America. Importante sunt scrierea si literatura maya, precum si matematica si astronomia. Acestea din urma, matematica si astronomia, sunt in stransa legatura cu calendarul maya, aproape desavarsit si inimaginabil de precis.Acest calendar era mai degraba o disciplina, un idol, decat un mijloc de progres al societatii.Pentru prima data in istoria omenirii mayasii au folosit ideea pozitionarii valorice la scrierea numerelor mari. Tot ei au inventat (cu o mie de ani mai devreme decat lumea veche) numarul zero. Sistemul de calcul al mayasilor era un sistem vigesimal si duozecimal. Scrierea cifrelor se realiza cu ajutorul unor puncte si linii orizontale iar zero era exprimat sub forma unei scoici inchise.De la acest sistem vigesimal mayasii derivau calcule calendaristice cu ajutorul carora erau in stare sa exprime intervale de timp de ordinul de marime a miliarde de zile si sa efectueze datari complicate. Baza este unitatea o zi, in limba maya kin. 20 X 1 zile formeaza un uinal (durata unei luni maya). Aici intervine o modificare importanta in calculul calendaristic. Astronomii maya calculasera durata unui an exact la 365 zile si zile. La puterea a 3-a asta ar insemna, in sistemul duozecimal: 1 uinal X 20, dar se calculeaza: 1 uinal X 18, ceea ce da 360in limba maya 1 tun (aproximativ un an).Calculul se face in continuare astfel:1 katun = 20 tun (7.200 zile).1 baktun = 20 katun (144.000 zile).1 pictun = 20 baktun (2.800.000 zile).1 calabtun = 20 pictun (57.600.000 zile).1 kinchiltun = 20 calabtun (1.152.000.000 zile)1 Alantun = 20 kinchiltun (23.040.000.000 zile)

Numarul 1.388.308 de pilda se exprima si se scria in felul urmator: 9 baktun, 12 Katun, 16 tun, 7 Uinal si 8 Kin. Aceasta capacitate a mayasilor dovedeste un foarte dezvoltat dar al abstractizarii.Dar si mai complicata este astronomia maya. Prin observatii precise a fost stabilita de exemplu durata anului cu mult mai exact decat in calendarul Julian, ba chiar decat actualul calendar gregorian ! Mayasii au calculat de asemenea si durata rotatiei lunii si a pamantului, exprimandu-le extraordinar de exact: 29 si 53059/100.000 de zile. Observatiile lor se indreptau si asupra altor corpuri, ca de pilda constelatiile Gemenilor, Ah ek in limba maya, si a Pleiadelor, Tzab. Puteau prevedea cu precizie si ecplipsele lunare.Mayasii, redacteaza pana si un calendar dublu: un calendar sacru de 260 de zile tzolkin si cel obisnuit de 365 de zile. Amandoi anii maya aveau lunile compuse din cate 20 de zile. Fiecare zi a lunii avea propriul sa nume semnul sau hieroglific. Pentru determinarea datei foloseau, in calendarul Tzolkin, pe langa numele lunilor la fel ca aztecii numerale ordinale de la 1 la 13. O zi se putea numi de pilda 12 Akbal, 4 Chuen, 7 Chib. Unele grupe ale mayasilor, precum cakchiquelii din Guatemala, isi botezau copiii dupa ziua lor de nastere din calendarul Tzolkin. Anul maya sacru, Tzolkin, avea din numai 260 de zile. Calendarul maya care numara 365 zile Haab era impartit in 18 luni de cate 20 zile si un al 19-lea uayeb numit luna scurta, de 5 zile. Acest an lung incepea intotdeauna cu luna pop si anume in ziua denumita O pop. Zilele in sistemul Haab nu incepeau cu unu ziua de intai a lunii ci ziua zero a lunii.Dar o serie de evenimente erau legate la mayasi, care traiau sub o adevarata dictatura a calendarului, atat de sistemul haab cat si de Tzolkin. Din acest motiv cele doua calendare sunt comparate de obicei cu doua roti dintate. In timpul rotirii lor dintii se angreneaza reciproc. Dar pentru ca aceiasi dinti ai rotii mari si ai rocii mici sa se reintalneasca, este necesar un anumit numar de rotatii ale ambelor roti. Si anume 52 rotatii ale celei mari si 73 rotatii ale celei mici. Daca inmultim Tzolkinul cu 73 si respectiv Haab-ul cu 52 zile, rezultatul va fi 18980 zile. Se presupune ca mayasii mai cunosteau si un alt ciclu al timpului, cu o durata de 15 X 18980 zile, adica 94.900 zile. Ceea ce corespunde cu exact 365 ani de 260 zile sau 260 ani de 365 zile. In acest presupus sistem superior legatura dintre calendarele Tzolkin si haab devine evidenta.In afara de acest ciclu presupus dar neatestat un mare rol avea micul ciclu de 20 ani, asa-numitul Katun. Mayasii calculau de asemeni dupa o anumita data initiala si pornind de la aceasta zi toate celelalte zile si ani, in mod asemanator calculului temporal de astazi. Aceasta data de pornire numita 4 Ahau 8 Cumhu corespunde anului 3113 i.e.n. Este o data foarte interesanta, cu toate ca pana acum a ramas complet neexplicata. Interesanta doar pentru faptul ca de fapt 4 Ahau 8 Cumhu, ce provine din sistemul calendaristic Haab, nici macar nu reprezinta un inceput de an, ci una din zilele anului Haab de 365 zile care, spre deosebire de anul Tzolkin, incepea intotdeauna cu aceeasi zi, denumita O pop. Tot atat de necunoscut ramane si evenimentul capital care a dus la aceasta datare. Caci pana la acea vreme mayasii precum si premergatorii lor, olmecii, inca nici nu existau. Mayasii acordau deci o mare grija calendarului si cercetarilor astronomice in baza carora isi perfectionau neincetat precizia. In acest scop convocau chiar congrese pentru a determina inceperea unui nou ciclu haab inceputul zilei O pop cu o precizie int-adevar de ordinul minutelor. S-a constatat de pilda ca in anul 765 la Copan a avut loc sesiunea unui asemenea congres inchinat calendarului. Pe langa determinarea exacta a inceputului urmatorului Haap, a zilei O pop, principala sarcina a acestei intruniri era justificarea inexactitatii din calendar ce aparusera in decursul precedentului ciclu de 25 ani. Pentru a face datarea si mai exacta in cea de a doua epoca istorica erau adaugate precizari temporale complementare, care se calculau fie in baza rotatiei soarelui fie a planetei Venus.Pana la aproximativ mijlocul secolului al 8-lea astronomii maya foloseau pentru determinarea unei zile, o metoda foarte complicata care necesita adesea pana la 10 hieroglife si arata cati Baktun, katun, Tun, Chinal si kin trecusera de la data de inceput a istoriei mayasilor. Acest sistem de datare, poate fi gasit mai ales pe monumentele din perioada secolelor al 5-lea al 8-lea si este asa-numitul calcul lung. Cercetarile mai recente au aratat ca inscriptiile de pe stelele mayase nu poseda doar o valoare calendaristica ci informeaza si asupra unor evenimente istorice concrete.Incepand de la jumatatea sec. Al 8-lea pe stele nu mai apar datari in sistemul calculului lung. A fost introdus un nou sistem de datare, asa-numitul calcul scurt U-Kahlay, Katunob. Acesta este simplu. Data reda zilele care au trecut incepand de la ultima zi a ultimei perioade Katun.Studiul unuia dintre cele trei manuscrise maya pastrate, asa-numitul Codex Dresdenis, ne face sa presupunem ca preotii maya au folosit, pe langa Tzolkin si Haab, inca un al treilea calendar care se baza pe anul de 584 de zile. Adica durata unei rotatii a planetei Venus. Mayasii au calculat ca 5 asemenea ani corespundeau cu 8 Haab. De aceea ultima zi a acestui ciclu legat de Venus si de soare era sarbatorit cu un fast deosebit de catre preotii maya. O sarbatoare si mai mare era incheierea unui ciclu mare al planetei Venus, avand valoarea de 5 X 13 X 584 zile sau 65 ani ai acestui calendar, ceea ce corespundea exact cu durata a doua cicluri mari haab, sau 104 ani.Literatura si cronicileInafara de astronomie si matematica, mayasii depaseau celelalte civilizatii indiene ale Americii precolumbiene si prin scrierea lor. Se presupune ca mayasii au preluat elementele de baza din sistemul scrierii cu hieroglife de la olmeci,dar l-au dezvoltat si l-au imbogatit cu elemente noi. Mayasii au scris de asemeni si carti,mai mult decat alte popoare de cultura ale vechii Americi. Dar in urma activitatii de misionar a lui Diego de Landa, nu au fost pastrate decat trei asemenea cronici hieroglife ale mayasilor. Pe langa aceste trei manuscrise ilustrate, in orasele maya s-au mai pastrat insa cateva sute de inscriptii hieroglifice sapate in piatra.Americanistul Iuri Knorozov din Leningrad, s-a ocupat de problema scrierii maya inca din anii studentiei. In urma cercetarilor sale, in anul 1954, knorozov si-a publicat lucrarea Sistema pisma drewnich Maija (Sistemul scrierii vechilor maya), in care ajunge in primul rand la concluzia ca scrierea hieroglifica a mayasilor nu se deosebeste in principiu de scrierea hieroglifica din vechea China si din Egipt, iar in al doilea rand ca cele mai multe dintre semnele maya poseda o semnificatie fonetica exacta, iar majoritatea semnelor reprezinta silabe. El a impartit aceste semne in patru categorii:1. Semne vocalice de asa-numitul tip A, ce folosesc la redarea vocalelor de la inceputul cuvantului sau a vocalelor principale din cuvant. 2. Semne silabice de tipul AB, ce exprima o vocala urmata de o consoana (de ex: Ah, Ak, Et etc.)3. Semne silabo-vocalice de tipul BA , care desemneaza consoanele ce sunt urmate de o bocala. Acestea apar mai frecvent la sfarsitul cuvintelor4. Semne silabice de tipul BAB alcatuite din consoana + vocala + consoana (de ex: Bel, Thul, Nal etc.)Asa cum sustine Knorozov, in scrierea mayasa exista foarte putine ideograme adevarate care exprima o singura notiune, un singur cuvant. Astfel, in scrierea hieroglifica a mayasilor exista o ideograma pentru Bolay (jaguar), pentru yax (verde) etc. Aceste rezultate obtinute de stiinta sunt considerate doar un inceput, deci inca nu se poate vorbi despre o descifrare a hieroglifelor maya.Dintre scrierile in hierogrife, manuscrise ilustrate, au ramas trei, numite dupa locul in care sunt pastrate: Codexul Parizian (Codex Borbonicus), codexul din Dresda (Codex Dresdensis) si Codexul Madrilen (Codex Trocortesianus). Acesta din urma este cel mai voluminos avand o lungime de 6,15 m si 56 file pliate.Popol vuhPe langa aceste trei cronici mayasii au mai lasat in urma lor inca cateva manuscrise care au fost scrise sau traduse in alfabetul latin, alaturi de ce mai vestita si mai importanta opera a literaturii indiene precolumbiene Popol Vuh. Popol Vuh este cea mai importanta marturie a literaturii mayase, cea mai mare opera epica cunoscuta din intreaga literatura indiana precolumbiana. Aceasta perla a tezaurului literaturii universale este de mare valoare deoarece reda si prezinta mai ales conceptiile religioase si filozofice ale indienilor quich, triburi mayase ce se trag din marea familie a mayasilor Americii centrale.Manuscrisul original al operei Popol Vuh era scris probabil in hieroglife. In guatemala manuscrisul indienilor quich a fost transcris dupa scrierea spaniolilor de un necunoscut in latina.Popol Vuh este o opera relativ voluminoasa. Intreaga lucrare este compusa din trei parti principale aproape independente. Prima parte descrie facerea lumii de catre divinitatile principale ale indienilor quich, cum au aparut animalele, crearea oamenilor, dupa care se povesteste despre o inundatie si despre nimicirea oamenilor de lemn. Ajunsa aici, istorisirea se intrerupe brusc si incepe partea a doua, mai cuprinzatoare si mult mai importanta, amintind mult de mitologia greceasca: sunt povestite destinele minunate a doi eroi prieteni, Huanaphu si Xbalanque, despre lupta lor si cum l-au ucis pe infumuratul semizeu Vucub-Caquix si pe cei doi fii ai sai, cum au coborat cei doi eroi in lumea subterana Xibala, unde au avut de infruntat primejdii inspaimantatoare, precum si despre stapanitorii imparatiei Xibala si despre jocul cu mingea pe care Huanaphu si Xbalanque l-au adus cu ei, despre aventurile pe care le-au avut cei doi eroi in casa intunecimilor, in casa jaguarilor si in casa liliecilor si cum au biruit cei doi eroi in cele din urma pe stapanitorii lumii subterane.A treia parte continua descrierea crearii omului: cum creatorii divini nu erau multumiti cu prima si a doua lor faptura omul din lut si omul din lemn au facut de data aceasta un om din samanta sacra a mayasilor din porumb. Acest om a prosperat, iar urmasii sai ar fi indienii quich. Popul Vuh povesteste apoi despre primii patru barbati Balamquitze, balacamb, Mahucutah si Iquibalam. Se relateaza ca acesti patru barbati ar fi creat de fapt pe stramosii celorlalte popoare.In incheiere, sunt descrise drumetiile indienilor quich si zeitatile triburilor. In final cartea ii enumera pe conducatorii fiecarei grupe de indieni quich, Nihait, Cavec, Ahua, Quich, incepand cu stramosii pana in ziua scrierii acestei opere.Orase si centre de cult: copan,tikal,uxmal,chicken itzaPe langa literatura, scriere, matematica si astronomie o impresionanta marturie a nivelului cultural al mayasilor o aduce si arhitectura. Arhitectura mayasilor, frumusetea sanctuarelor de cult si a oraselor, dovedesc inaltul nivel si gustul artistic al constructorilor.Arhitectura myasilor depasea cu mult arhitectura tuturor celorlalte civilizatii din America Indiana. De pilda mayasii, spre deosebire de incasi, cunosteau bolta, cu toate ca este vorba de o bolta falsa, formata prin suprazidire. Mayasii cunosteau de asemenea si mortarul pe care il obtineau din calcar, precum si metoda arderii calcarului. In afara de piramide si palate, centrele lor de cult si orasele se mandreau cu observatoare astronomice, cu terenuri pentru jocuri rituale cu mingea, colonade, scari monumentale, porti si arcuri de triumf.Alaturi de sanctuare si orase constructorii mayasi au realizat si drumuri, asa-numitele sosele albe, construite din blocuri albe de piatra de calcar de Yucatan.O asemenea sosea alba (sacbe cu pluralul sacbeob) lega de pilda orasul Cob cu orasul Yaxun. Lungimea acestui drum este de 93,5 km.Soseaua are o latime de cca 10 m si depaseste, ca aproape toate celelalte sosele albe, nivelul terenului inconjurator cu 0,5 pana la 2,5 m. Soseaua este remarcabila si din alt punct de vedere: exceptand o mica abatere catre un orasel maya invecinat, ea leaga cele doua orase printr-o linie perfect dreapta, in mod practic lipsita de abateri si curbe.Alte mari sosele legau tiho (Mrida de astazi) cu locurile de pelerinaj Itzamal, alta ducea de la itzamal la pole, iar una in directia calatoriilor de pelerinaj religioase, catre orasul de pe insula Cozumel. Se pare ca aceste sosele maya foloseau mai degraba procesiunilor religioase decat comertului ori legaturii dintre diferitele regiuni ale tarii, dar in nici un caz unor scopuri militare.Arhitectura sanctuarelor si oraselor depaseste nu numai prin calitate ci si prin cantitate toate celelalte constructii monumentale pe care le-au lasat in urma lor celelalte mare civilizatii precolumbiene. Arhitectura in piatra a mayasilor probabil ca a succedat unei arhitecturi initiale a lemnului, careia ii si seamana adesea. Cea mai veche constructie de piatra o mica piramida ce provine probabil din sec. al 2-lea se afla la Uaxactn. Ca material de constructie mayasii foloseau mai ales piatra de calcar.Marea majoritate a oamenilor de rand nu locuiau in complexele de locuinte ale oraselor, ci in suburbiile intinse ale acestora. Centru propriu-zis al oraselor era ocupat de palate, manastiri, observatoare astronomice, terenuri pentru jocurile cu mingea, terenuri de dans pentru executarea dansurilor rituale publice, trepte largi, marete drumuri inaltate pentru pelerini si, temple ridicate pe piramide. Oamenii de jos locuiau in case mici mai degraba colibe imprejmuite de o gradina sau de un gard.Morlay imparte orasele mayasilor,in functie de numarul monumentelor arhitectonice pastrate, in patru categorii. Dupa aprecierea lui, in orasele maya ale asa-zisei a doua categorii traiau aproximativ cate 50.000 de locuitori. (Din aceasta categorie fac parte 19 orase printre care Uaxactn, cob, Calakmul, Nakum, Palenque, Naachtun, Zaxchiln, Etzn si Quirigu )Pentru fiecare oras din asa-zisa prima categorie (de ex: Copn, Tikl, Uxmal si Itz) cercetatorii de astazi apreciaza cat 200.000 de locuitori.Doua dintre principalele metropole Copn si Tikl apartin epocii a doua. Copn(amplasat in Hondurasul de astazi) era centrul principal al stiintei, dar mai ales al astronomiei. Tabelele astronomice gasite la Copn depasesc ca precizie toate celelalte date pastrate de mayasi in domeniul aceste. Inflorirea stiintei la Copn se datoreaza si faptului ca acesta a fost unul dintre orasele locuite de cel mai mult timp. Orasul este alcatuit dintr-o parte centrala monumentala si 16 cartiere marginase dintre care unul este la o departare de 11 km de mijlocul orasului. Partea centrala este formata din asa-numitul Acropolis de Copn si cinci mari curti. Partea aceasta este alcatuita dintr-un sistem de piramide, terase si temple. O atractie a orasului este asa-numita scara a hieroglifelor, in ale carei 62 trepte de piatra este sapata o inscriptie in hieroglife, construita din peste 2000 de semne.Dar cel mai mare oras maya cunoscut pana acum (cercetarea orasului Dzibilchaltn nefiind inca incheiata) este orasul Tikl din Pten, intemeiat in anul 416. Tikl se afla la cca 50 km departare de Uaxactn, cel mai vechi oras maya, cu care dealtfel este legat cu un drum alb. Oras demult mort, Tiklul este inconjurat astazi de padurea tropicala deasa. Centrul orasului, care se afla pe un platou de calcar, este aparat din doua parti de prapastie adanca. Tiklul se poate mandri cu un numar neobisnuit de mare de stele (83) si altare (54).Orasul Uxmal, a carui intemeiere a avut loc in prima perioada din epoca a treia, era principalul centru al tinutului yucatecilor, numit in limba maya Puuc. Acesta reprezinta un relief in valuri, in care dealurile din piatra de calcar alterneaza cu campii intinse. Resedinta dinastiei conducatoare Xiu era lungul palat al regilor. In jurul acestui palat dinastia Xiu si-a construit numeroase alte palate si piramide: piramida proorocului, de forma ovala, in interiorul careia sunt ascunse cinci mici sanctuare, asa-numita manastire a calugaritelor, un mare teren pentru jocul cu mingea precum si multe alte cladiri. Cel mai important si mai ales cel mai impunator oras cunoscut al mayasilor, care in timpul epocii a treia avea desigur si cel mai mare numar de locuitori, alaturi de Dzibilchaltn, a fost Chichn Itz. Orasul acesta constituie intr-un anume fel o exceptie in cadrul istoriei relativ scurte a oraselor mayasilor. A fost intemeiat de catre Itz in timpul epocii a doua (probabil in anul 455) si a fost parasit dupa doua veacuri (692). Orasul a fost insa populat din nou si anume de catre cei care in anul 987 s-au inapoiat in Yucatn impreuna cu cuceritorii tolteci. Trei secole la rand Chichn Itz a fost cel mai important loc de pelerinaj. In anul 1441 orasul a fost parasit din nou pentru a doua oara atunci cand majoritatea locuitorilor au construit in Petn orasul Tayasal care a fost ultimul dintre orasele mayasilor care au mai rezistat atacurilor spaniole inca aproape 200 de ani dupa descoperirea Americii. Chichn Itz, asezat pe o campie din nordul yucatnului, formeaza un dreptunghi aproape perfect, lung de 3 km si lat de 1 km. Centrul orasului era alcatuit de un bazin de apa sacru, un cento, de la care se trage si numele orasului (la fantana neamului Itz). De la acest cento sacru duceau drumuri albe catre celelalte principale locuri de pelerinaj din peninsula. Chichn Itz era intr-adevar, dupa cunostintele de pana acum, orasul cu cel mai mare numar de locuitori, dar totodata si un oras strans legat de valul de imigranti tolteco-mexicani prezentand deci accentuate urme de influenta tolteca. Asa a rasarit si marea piramida Chichn Itz Kukulcan(inchinata lui Quetzalcoatl). Piramida (denumita in prezent adesea El Castillocetatea) se aseamana foarte mult cu piramida din tula tolteca. De asemeni si stalpii inalti de piatra, care infatiseaza serpi cu pene, amintesc de metropola tolteca. In sfarsit, toltecii au adus cu ei si figura acelui zeu culcat, numit astazi cu numele maya Chac-Mool, cel care inca la Tula era o divinitate insemnata.Daca piramida in trepte Kukulcan ar fi dezbracata de imbracamintea ei exterioara, s-ar gasi inauntrul ei o piramida absolut identica, dar ceva mai mica. Caci calendarul poruncea: cladeste dupa un anumit soroc o noua piramida peste cea veche! Dupa acest principiu s-au realizat multe piramide mezoamericane.In afara de aceasta, piramida ascunde mai multe incaperi, dintre care de pilda asa-numita sala a jaguarului. Sala este dominata de un jaguar de piatra.Interesante sunt apoi si templul razboinicilor, templul vulturilor, templul jaguarilor si un teren de joc cu mingea. Jocurile erau practicate cu o minge masiva, foarte grea si dura, de cauciuc, pe un teren alungit. Aceste jocuri aveau un caracter religios. Jucatorii nu aveau voie sa atinga mingea cu mainile,jucau folosind doar soldurile, coatele si umerii. Invingea echipa care introducea mingea printr-un orificiu rotund ce se gasea intr-un perete de piatra.Celelalte atractii din Chichn Itz sunt asa-numita casa a maicilor Akab Dzibcasa scrierii negre, Chan Chichan casa rosie si o platforma pentru dansurile rituale, denumite astazi templul Venerei.Demna de admiratie este instalatia bazinului natural de apa, cenote-le din centru. Oamenii de stiinta s-au intrebat de unde era adusa apa pe aceasta peninsula unde nu exista nici un rau sau lac. Apa de la suprafata a patruns insa in mii de locuri prin stratul de calcar adunandu-se in rauri subterane. Asa s-au nascut in yucatn bazine de apa naturale, acele cenote, de mare insemnatate pentru cunoasterea culturii vechilor mayasi. Aceste bazine erau considerate in multe din orasele maya drept sacre deoarece apa, ploaia sau infertilitatea, uscaciunea, au influentat in mod hotarator agricultura taranilor mayasi. Zeul apei Ah Bolon Tzacab si cele patru divinitati ale ploii (zeii Chac) erau la mare cinste. Si odata cu ele erau venerate si bazinele cenotes singurele rezervoare de apa din aceasta tara secetoasa. Astfel si cel din Chichn Itz era de fapt un loc sacru de pelerinaj si de sacrificiu. In fantana sacra se aruncau, impreuna cu alte ofrande, mai ales copii, sacrificati in cinstea zeilor Chac ai ploii. Edward Thomson, a cercetat bazinul adanc de 58 m si a descoperit ca bazinul ascundea, pe langa schelete de copii si de femei, zeci de obiecte din aur si nefrit.Piramida din palenqueAlaturi de metropolele maya din aceasta asa-numita prima categorie copn, tikl, uxmal si Chichn Itz au fost descoperite cu timpul peste 130 alte centre de cult si orase.Unul dintre aceste remarcabile centre este Palenque, amplasat in actualul stat mexican Chiapas. Palenque este cunoscut de peste 200 de ani, dar in 1951 cercetatorul mexican Alberto Ruz lluhuiler a facut o descoperire senzationala. In timp ce pregatea reconstructia uneia dintre cele mai importante piramide ale orasului a templului inscriptiilor asezata in imediata apropiere a palatului din Palenque. Cercetand interiorul piramidei intamplator i-a atras atentia una dintre marile placi de beton care alcatuiau pardoseala acestei incaperi. Placa depasea putin nivelul celorlalte. De aceea introduse o ranga intr-un rost si, spre mirarea sa, placa a putut fi ridicata descoperind o scara ingusta, ascunsa, probabil inca din vremea la care fusese construita, privirilor nedorite. Scara secreta descrie cateva spirale pana ajunge in fata unei placi mari de piatra, la o adancime de 18 m. Placa si usa care a fost gasita in spatele ei erau pazite de sase schelete de barbati, care se pare ca fusesera ingropati aici de vii. Dupa ce Ruz Lluihuiler a deschis poarta de piatra, a patruns intr-o incapere in pardoseala careia era incastrata o piatra mare impodobita cu portretul unui barbat adevarat si purtand o lunga insciptie in hieroglife. Apa, care picura prin peretii de piatra de calcar ai piramidei, formase pe tavanul de deasupra mormantului perdele de stalactite albe. Dupa ridicarea placii de mormant grele de 5 t. Cercetatorul descoperi scheletul barbatului adevarat din Palenque, care avea drept podoabe un colier de nefrit artistic prelucrat si cercei mari confectionati de asemeni din nefrit. Aceasta descoperire are o mare importanta in istoria cercetarii trecutului precolumbian deoarece pana in anul 1951 se credea ca spre deosebire de piramidele egiptene, cele americane nu ar fi fost niciodata folosite drept morminte.Enigmaticul Dzibilchaltunultimul dintre aceste remarcabile orase a fost si el descoperit abia cu cativa ani in urma. Numele pe care il poarta este tot o inventie a americanistilor. A fost denumit Dzibilchaltn, ceea ce inseamna acolo unde se gasesc inscriptii pe pietre netede. Prima stire despre descoperirea intamplatoare a unor mine in adancurile padurii seculare ale yucatanului, nu departe de o hacienda izolata, este din anul 1941. Dar abia cu cativa ani in urma cercetarile au fost incepute de catre o grupa de americanisti. Dupa ce padurea a inceput sa se rareasca sub loviturile machetelor si topoarelor s-a putut constata ca orasul nou descoperit depasea cu mult toate asteptarile. Primele informatii despre descoperirea orasului DzibilChaltn, care au fost publicate pana acum in revista Societatii Geografice a SUA, afirma ca ar fi vorba de cel mai mare oras din intreaga America precolumbiana si ca ar ocupa o suprafata de peste 30 Dzibilchaltn, este, dupa cum sustin descoperitorii sai, primul si singurul dintre orasele descoperite pana acum care a fost locuit timp de 3500 de ani in mod neintrerupt. Orasul a mai fost locuit chiar si dupa invazia spaniolilor. Axul principal al orasului este alcatuit de o sosea de aproape 3 km lungime care, dupa cum a calculat descoperitorul sau, a fost construita folosindu-se 350 milioane de kilograme de piatra. De-a lungul soselei se inalta temple si palate. In mijloc se afla o cladire cu aspect impunator, probabil resedinta barbatului adevarat, iar pe stanga, la capatul sau, se afla templul celor sapte statuete, ce isi are denumirea de la cele sapte figurine din lut ce au fost descoperite intr-o cripta aparte din podeaua sanctuarului. Doua dintre figurine prezinta pe spate o cocoasa urias modelata, cea de a treia poarta statuia unui pitic, iar celalalte patru au pantecul deformat. Figurinele acestea aveau probabil rolul de a izgoni bolile si betesugurile pe care le oglindeau. Templul avea ferestre, lucru aproape neintalnit in arhitectura mayasilor. Ramele erau facute din lemnul foarte dur de sabinche. In Dzibilchaltn a mai fost descoperit inca un cenote, la fel ca in Chiken itza. In limba maya el se numeste Xlacah (orasul vechi). In bazinul adanc de 50 m scufundatorii au gasit oasele a numeroase victime si fluiere sfaramate cu care probabil cei sacrificati cantasera inainte de a muri.