infarct miocardicteoria
TRANSCRIPT
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
CUPRINS
ARGUMENT....................................................... ....................................................................4
CAPITOLUL 1 - INFARCTUL MIOCARDIC ACUT ..........................................................5
1.1.Definiţie……… .........................................................................................5
1.2. Etilogie ......................................................................................................6
1.3. Patogenie………...…………….................................................................7
1.4. Tablou clinic………………......................................................................8
1.5. Tratament…...............................................................................................9
CAPITOLUL 2 - ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT………………………………….…….10
3.1 Internarea pacientului în spital................................................................... 10
3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare......................................................... 10
3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi................................. 11
3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative .......................................... .13
3.5. Alimentaţia bolnavului ............................................................................ .14
3.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice........................................ .14
3.7.Pregătirea pacientilor şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune……....15
3.8.Educaţia pentru sănătate…………………………………………………..18
3.9 Externarea bolnavului……………...……………………………………. 18
CAPITOLUL 3 - CAZURI PRACTICE ………………………...………………………...…19
Cazul A………………………………………………..…………….…..……19
Cazul B……………………………………..………………………...………33
Cazul C…………………………………………………………………….....45
BIBLIOGRAFIE ………………………………………...………..……………………...….71
3
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
ARGUMENT
Infarctul miocardic este o afecţiune foarte gravă, adesea fatală, care ar putea
prevenită printr-un mod de viaţă echilibrat. De aceea asistentului medical îi revine sarcina de
a educa în special pacienţii cu risc crescut: cei cu afecţiuni metabolice(dislipidemii, diabet),
cu hipertensiune arterială, cu cardiopatie ischemică, angină pectorală, afecţiuni endocrîne,
afecţiuni ale vaselor de sânge/ateroscleroză, arterioscleroză, tromboze) precum şi pe cei
predispuşi genetic; cu privire la modul de viaţă pe care ar trebui să-l urmeze. Astfel
renunţarea la obiceiurile dăunătoare (fumatul, excesul de alcool, cafea, sare, grăsimi saturate)
dar şi evitarea situaţiilor strsante, a expunerii la temperaturi extreme sau la diferenţe bruşte de
temperatură, introducerea în programul zilnic ore suficiente de odihnă şi relaxare sunt câteva
pricipii de viaţă pe care trebuie să le adopte toţi pacienţii predispuşi la o afecţiune cardiacă dar
şi cei care au dezvoltat deja o boală.
Când infarctul miocardic s-a produs asistentului medical îi revine ca primă sarcină
liniştirea pacientului care simte o durere violentă este agitat, panicat şi are senzaţia de moarte
iminentă. De această primă fază depinde în mare măsură evoluţia bolii şi chiar supravieţuirea
pacientului. Misiunea asistentului medical este comlpexă în ceea ce priveşte îngrijirea
pacientului cu infarct miocardic acut, deoarece acesta este intolerant la mişcare şi deci total
dependent de personalul medical.
Lucrarea de faţă cuprinde o parte de teorie, în care sunt descrise noţiuni teoretice ale
procesului de îngrijire a pacientului cu infarct miocardic şi o parte practică ce constă în
prezentarea a trei cazuri pe care le-am urmărit în cadrul orelor de practică şi la care mi-am
adus aportul în procesul de îngrijire.
4
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
CAPITOLUL I
INFARCTUL MIOCATDIC ACUT
1.1 Definiţie şi clasificare
Infarctul miocardic reprezintă o zonă de necroză ischemică în miocard, produsă prin
obliterarea unei ramuri coronariene.
2.Clasificare
a) forma clinică comună, este cea dominată de durere de natură ischemică
la care se ascociaza modificarile biologice şi EKG caracteristice
b) forma atipice de debut
- forme zise pur anginoase
- forme digestive abdominal
- forme nervoase
- IMA la vârstele extreme
- infarct miocardic şi sarcina
- infarct miocardic şi diabet zaharat
c) în functie de locul şi suprafata necrozată
- IMA apical (necroza miocardului de la varful inimii)
5
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
- IMA septal (necroza miocardului septului ce desparte cele două
ventricule)
- IMA anterior (necroza feţei anterioare a miocardului cardiac)
- IMA antero-lateral
- IMA inferior
- IMA de ventricul drept
1.2 Etiologie
A.Factori determinanţi
În 90-95% din cazuri etiologia IMA este reprezentată de ateroscleroza coronariană.
5-6% sunt cauze nonaterosclerotice multiple, dintre cele mai frecvente amintim:
a)Boli coronariene obstructive neaterosclerotice
-Arterite, lues, PAN, colagenoze, boala Takayasu
-Îngroşare parietală: amiloidoza, mucopolizaharidoze, consum de contraceptive, fibroza
după iradiere.
-Compresie extrinsecă: tumori, anevrism de sinus Valsalva
b)Embolii coronariene: endocardită bacteriană subacută, prolaps de valvă mitrala, mixom
atrial, embolii intraoperatorii sau intracoronarografice.
c)Traumatisme: disecţie de aorta, plăgi penetrante, disecţie în timpul angioplastiei şi
coronarografiei.
d)Anomalii congenitale coronariene
e)Tromboze coronariene „în situ” :trombocitoză, coagulare intravasculară diseminată.
f)Spasme coronariene
g)Disproporţie cerere-ofertă
-Stenoza aortică, cord hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, insuficienţa
aortica
-Tireotoxicoza, feocromocitom
-Hipoxie, anemie, intoxicaţii (cianuri, CO) de cauză pulmonară.
Pacienţii cu risc crescut de a dezvolta IMA sunt cei cu angină instabilă, multiplii factori cu
risc coronarian şi cei cu angină Prinzmetal.
6
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
B.Factori favorizanţi
Factori care cresc alura ventriculară: stres, frig, efort fizic, efort digestiv, consum de droguri.
Factori care cresc contractilitatea miocardică-simpatomimetice.
Intervenţii chirurgicale la vârstnici sau coronarieni cunoscuţi sau în timpul intervenţiilor pe
cord, sau proceduri de cardiologie invazivă.
În timpul unor afecţiuni acute severe: accident vascular cerebral, pneumonii severe la
vârstnici, tromboembolii pulmonare.
În aproximativ 50% din cazuri nu se pot identifica factorii precipitanţi.
Incidenţa maximă a IMA s-a înregistrat dimineaţa între orele 5 şi 10 în perioada de
hipercatecolaminemie motivată.
1.3Patogenie
În patogenia infarctului miocardic acut intervine procesul de ocluzie coronariană durabilă,
printr-un proces de tromboză pe vas ateroslerotic în 95% din cazuri.
7
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
1.4 Tablou clinic
Debutul IMA este brusc legat de anumite circumstanţe de apariţie sau fără o explicaţie
imediată. Durerea are sediu retrosternal şi\sau epigastric cu iradiere către umărul sau membrul
superior stâng (pe marginea cubitală), în ambii umeri, în ambele braţe, ambele coate,
mandibulă, interscapulovertebral, epigastrică. Caracterul durerii este de apăsare, constricţie,
strivire, arsură, iar intensitatea este foarte mare, adesea de nesuportat. Durata de obicei este de
peste 30 minute, poate dura ore, de regulă dispare după 12-24 ore după definitivarea necrozei.
Durerea poate lipsi la aproximativ 20% din pacienţi sau este foarte ştearsă (în special la
pacienţii cu diabet zaharat, la femei sau la vârstnici). Factorii declanşatori nu cedează la
nitroglicerină sau la alţi nitraţi, nu cedează la analgezice uzuale sau în repaus.Fenomenele
asociate durerii sunt anxietate, nelinişte, paloare, dispnee, palpitaţii, transpiraţii profunde,
greţuri şi vărsături.
- Modificările tensiunii arteriale sunt hipertensiune sau hipotensiunea arterială.
- Manifestările digestive sunt reprezentate de greţuri, vărsături (prin reflex vagal), diaree,
sughiţ prin iritarea nervului frenic.
Alte manifestări :
- Dispnee (polipnee) care este semn de disfuncţie de pompă.
- Palpitaţii prin tahiaritmii sau bradiaritmii.
- Manifestari neurologice reprezentate de sincope.
- Fatigabilitatea şi astenia fizică accentuată pot fi uneori singurele simptome ale unui infarct
indolor.
- Febra poate fi moderată în primele zile de la debut şi se menţine 7-10 zile.
Semne generale :
- Anxietate, agitaţie (în căutarea unei poziţii antialgice)
- Paloare, transpiraţii, extremităţi reci.
- Pulsul şi tensiunea arterială pot fi normale sau modificate în funcţie de manifestările
sistemului nervos vegetativ.
La aparatul cardiovascular nu exista modificari specifice, în formele necomplicate:
tahicardie sinusală sau bradicardie în funcţie de dominanta vegetativă.
8
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
1.5 Tratament
Obiectivele tratamentului
1. Prevenirea extinderii necrozei
2. Limitarea întinderii necrozei
3. Restabilirea fluxului coronarian
4. Tratamenul complicaţiilor
5. Reabilitarea bolnavului
Masuri generale
Oxigenoterapie, repus
Calmarea durerii: Algocalmin, Fortral, Mialgin.
Sedarea se face cu Diazepam intravenos, Nitroglicerină sublingual la 15 minute.
Tratamentul antiaritmic cu Xilină 1%
Tratarea complicaţiilor (hipotensiune, puseu hipertensiv, FIA, IVS acută)
Transport de urgenţă spre o unitate de terapie intensivă coronariană.
Mijloace de tratament
Nitraţii-Nitroglicerină perfuzie intravenoasă urmată de nitrat per oral după 24-48 de
ore(izosorbit mononitrat sau dinitrat) Nitroprusiatul de sodiu în Edem pulmonar acut cu
hipertensiune importantă.
Tratament tromboembolic-Streptokinază este antigenică, tratamentul nu poate fi
repetat sub 1 an.
Tratamentul anticoagulant şi antiagregant plachetar se face cu Heparină.
Betablocantele se administrează intravenos în primele 12 ore de la debut în IMA cu
insuficienţa de pompă. Se utilizează Metoprolol, Esmolol, Atenolol, Timolol, Propranolol.
În mod obligatoriu, supravietuitorul uni infarct miocardic va fi explorat prin
coronarografie în vederea stabilirii unei eventuale indicaţii de by-pass aorto-coronarian sau
angioplastie transluminală percutană, cu instalarea unui stent. Dintre masurile generale
necesare a fi luate subliniem: regim alimentar hipolipidic, fracţionat în 5-6 mese pe zi,
menţinerea greutăţii corporale optime, combaterea constipaţiei, suprimarea fumatului, evitarea
stresului. În paralel se va aplica un program intensiv de recuperare a capacităţii de efort.
9
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
CAPITOLUL II
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT
2.1 Internarea pacientului în spital
Internarea în spital constituie un eveniment important în viata bolnavului, el se desparte de
mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit sa recurgă la
ajutorul cadrelor sanitare.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este hotărâtor
pentru caştigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări
sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii celui internat.
Bolnavul trebuie să simtă atenţia cu care este înconjurat şi să fie convins că colectivul în
mijlocul căruia a ajuns vrea să-l ajute şi că va depune tot efortul pentru a-l vindeca.
Bolnavii cu IMA sunt internaţi de urgenţa, fără bilet de trimitere.Vor fi luaţi în
evidenţa la serviciul de primire, vor fi trecuţi în registrul de internări, li se întocmeşte foaia de
observaţie clinică cu datele de identitate.La serviciul de primire se pregateşte bolnavul pentru
examenul medical şi li se preiau hainele şi efectele pe bază de bon.
Bolnavii cu IMA vor fi internaţi pe secţia de medicină de internă, terapie intensivă sau
cardiologie.
2.2Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea.Pentru a realiza
acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a
organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurator.
Asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat bolnavului un climat de liniste, salon
bine încălzit, îngrijit şi aerisit.
10
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
Asistenta va aşeza bolnavul într-o poziţie cât mai comodă în pat, este bine ca paturile
sa fie prevazute cu somiere reglabile pentru a se evita poziţiile forţate. Se vor înlătura toţi
excitanţii auditivi, vizuali şi olfactivi cu efecte negative asupra sistemului nervos.
Tratamentul se face cu mare punctualitate deoarece întarzierile pot provoca bolnavului
emoţii inutile. Se va respecta somnul bolnavului care prin inhibiţia scoarţei cerebrale
constituie un factor terapeutic important. Condiţiile create în spital trebuie sa asigure
bonavului un somn mai bun decat cel obisnuit.
Asistenta medicală are datoria de a vizita bonavul frecvent, indiferen de solicitări, fără
însă să deranjeze odihna acestuia.
Saloanele, coridoarele şi încăperile anexe trebuie astfel mobilate şi amenajate ca să se
apropie cât mai mult de anturajul obisnuit al bolnavului.Foile de observaţie şi de temperatură
nu vor fi ţinute în saloane.
Personalul administrativ care intră în secţie în interes de serviciu, precum şi vizitatorii
care vin la bolnavi vor fi instruiţi de asistentă pentru a păstra o comportare modestă, liniştită
pe secţie.
2.3.Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi
Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de
vindecare.
A fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a
avea o ţinută decentă şi pielea sănătoasă astfel încat aceasta sa-şi poata îndeplini funcţiile.
Asistenta medicală are datoria de a verifica zilnic curăţirea salonului. Acesta se curăţă de
două ori pe zi şi de cate ori s-a murdărit cu sânge, alimente, secreţii din timpul procesului de
îngrijire. Lenjeria de pat trebuie păstrată curată şi bine întinsă pentru a evita escarele. Atât
lenjeria de pat cât şi lenjeria bolnavului vor fi shimbate de cate ori este nevoie.
Bolnavii cu IMA transpiră abundent, asistenta va şterge mereu cu un prosop uscat regiunile
transpirate. Baia generală şi parţială se face la pat fără sa obosească bolnavul, în primele zile
fără sa fie ridicat.
Scopul toaletei corporale este îndepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat
şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, microbi care aderă la piele.
11
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistenta trebuie să respecte urmatoarele: să
asigure o temperatură adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală, să pregatească
materialele necesare astfel că îngrijirea să se desfăşoare în timp util, să acţioneze rapid cu
mişcări sigure dar totodată blande pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe şi oboseală, să
menajeze bolnavul protejandu-l cu un paravan faţă de cei din jur.Toaleta zilnică permite
controlul regiunilor expuse escarelor şi acţioneaza în vederea prevenirii acestora.
Observarea poziţiei pacientului în pat
Bolnavul cu IMA va sta în poziţie semişezândă.Repausul absolut la pat în prima
săptămănă este obligatoriu. Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia
simptomelor şi de prezenăa complicaţiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte
complicaţii începănd din prima săptămână se pot face chiar mişcări pasive ale degetelor de la
mâini şi picioare. Durata repausului la pat în poziţie semişezândă este 2-3 săptămâni.
Mobilizarea bolnavului
1. Repaus absolut la pat în prima săptămână.
2. Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor şi de prezenţa
complicaţiilor.
3. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începand chiar din primele zile, se
pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi picioare.
4. Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat, mişcări acive ale membrelor.
5. Mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în fotoliu, ridicarea din
pat), sub controlul pulsului şi al tensiunii arteriale, iniţial în prezenţa medicului.
Captarea eliminărilor
Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet de cate ori este nevoie, fără să fie ridicat din
poziţia şezândă. Asistenta va urmări tulburările de micţiune, volumul de urină în 24 ore şi
caracterele calitative ale urinii. Constipaţia trebuie combătută cu ajutorul clismelor uleioase
sau cu laxative uşoare.
12
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.
Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanentă în
primele zile a electrocardiogramei, a tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac.
În secţiile obişnuite de boli interne, în lipsa aparaturii de monitorizare, supravegherea constă
în măsurarea tensiunii arteriale, frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o ora, la nevoie mai des,
în funcţie de starea bolnavului, înregistrarea electrocardiogramei precum şi a temperaturii de
cate ori este indicat de medic.
Tensiunea arteriala - valoarea normală a tensiunii arteriale sistolice sau maxime
variază între 120-140mm Hg, iar a tensiunii arteriale diastolice sau minime între 70-80mm
Hg. Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului. Se notează în foaia de
temperatură cu creion de culoare roşie, pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se
socotesc 10 mm Hg.
În cazul IMA, hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la cateva ore,
precedată de o uşoară creştere a tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială scade brusc
pericolul şocului cardiogen este iminent.
Pulsul-are valori normale la adult cuprinse între 60-80 pulsaţii/min, se obţine prin
comprimarea arterei radiale pe un plan osos şi se notează în foaia de temperatură cu un creion
roşu, o linie orizontală corespunzând la 4 pulsaţii.
Bolnavii cu IMA prezintă o uşoară creştere a frecvenţei pulsului până la 90-100
pulsaţii/min.
Respiraţia-are frecvenţa normală cuprinsă între 16-18 respiraţii/min, prezentând
uşoare variaţii în funcţie de sex şi vârstă.
Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare verde, pentru fiecare linie orizontală
considerandu-se o respiraţie/min.
Bolnavii cu IMA prezintă dispnee cu polipnee, semn de disfuncţie de pompă.
Temperatura-are valori normale între 36-37°C, se măsoară cu termometrul în axilă,
cel mai frecvent. Se notează în foaia de temperatură cu creion albastru, pentru fiecare linie a
foii se socotesc două diviziuni de grad.
Bolnavii cu IMA prezintă o creştere a temperaturii, 37,5-38,5°C, datorită substanţelor
piretogene produse în focarul de necroză.
13
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
2.5.Alimentarea bolnavului
Se va evita consumul de cantităţi mari la o masă prin servirea meselor fracţionate. Se
va face alimentaţia pasivă la pat în primele zile în decubit dorsal. Treptat se va trece la
alimentaţia activă în pat numai la recomandarea medicului în poziţie şezândă.Dupa
mobilizarea bolnavului se poate servi masa în sala de mese. Regimul alimentar va fi hiposodat
şi hipocaloric. În primele zile va fi alcătuit din lichide şi pireuri date lent cu lingura, ceaiuri,
compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi dar şi mai târziu vor fi evitate alimentele care
produc gaze sau întarzie tranzitul intestinal. Se interzice total fumatul.
Se urmăreşte tensiunea arterială şi pulsul.Menţinerea tensiunii arteriale se face cu
perfuzii de Glucoză 5%,Dextran.
Corectarea extrasistolelor se face cu Xilină de uz cardilogic,200mg intramuscular sau
intravenos.
Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene se face prin aspiraţie, la nevoie se face
oxigenoterapie.
2.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice
În cazul bolnavilor cu IMA, asistenta medicală va recolta sânge pentru probe de
laborator indicate de medic:fibrinogen, glicemie, leu-
cocite, VSH, colesterol, acid uric, transaminaze.
Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin puncţie venoasă la nivelul plicii
cotului în eprubete sterile şi uscate sau prin puncţie capilară prin înţeparea pulpei degetului.
Pentru determinarea fibrinogenului este necesar 0,5ml citrat de sodiu 3,8% şi 4,5 ml
de sange. Valorile normale sunt 200-400 mg%. La bolnavii cu IMA fibrinogenul este crescut.
Pentru determinarea leucocitelor se recoltează sânge prin înţeparea pulpei
degetului.Valorile normale sunt între 4200-8000/mm³. Bolnavii cu IMA prezintă leucocitoză
cu valori între 10000-15000mm³.
Pentru determinarea glicemiei se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florura de sodiu.
Valoarea normală este de 80-120g%. Bolnavii cu IMA prezintă hiperglicemie în primele 24-
48 ore.
14
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
Pentru determinarea VSH-ului se recoltează 1,6 ml sânge într-o seringă de 2 ml care
conţine 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. Valorile normale sunt 1-10mm/1h, 7-15/2h, la femei
valorile sunt cu 1-3mm mai mari. În IMA,VSH-ul este crescut.
Pentru determinarea colesterolului se recoltează 5-10 ml sânge. Valorile normale sunt
între 180-280 g %. În cazul bolnavilor cu IMA, colesterolul nu prezintă modificări.
Pentru determinarea acidului uric se recoltează 5-10 ml sânge. Valorile normale sunt
între 3-5 mg%. Acidul uric nu prezintă modificări în cazul bolnavilor cu IMA.
Pentru determinarea transaminazelor sunt necesari 5-10 ml sânge. Valorile normale
sunt TGO 2-20 UI, TGP 2-16 UI. Bolnavii cu IMA prezintă TGO crescută 25-40 UI.
Recoltarea sangelui se face dimineata pe nemancate,iar eprubetele vor fi însotite de un
buletin de analize care contine numele bolnavului,numarul salonului şi al patului,diagnosticul
clinic,natura produsului,analiza ceruta,data recoltarii şi numele celui care a efectuat
recoltarea.
2.7. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune
Electrocardiograma EKG
Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.
Înregistrarea EKG se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.
Pregătirea bolnavului
Se pregăteşte psihic bolnavul pentru a-i înlatura emoţiile, se transportă bolnavul cu căruciorul
în sala de înregistrare, bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi
relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor pe bolnav
Se montează pe părtile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor. Sub placa de
metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o solutie de electrolit, o lingură de sare la
un pahar de apă sau pastă specială pentru electrozi. Se fixeaza 4 electrozi pe membre şi 6
precordial.
Montarea electrozilor pe membre
Roşu la mâna dreaptă
Galben la mâna stângă
15
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
Verde la piciorul stâng
Negru la piciorul drept
Montarea electrozilor precordial
V1-Spaţiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului
V2-Spaţiul 4 intercostal pe marginea stângă a sternului
V3-Spaţiul între V2 şi V4
V4-Spaţiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară
V5-La intersecţia de la orizontală dusa de la V4 şi linia axilară anterioară stângă
V6-La intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.
Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate în mod convenţional
cu litere P, Q, R, S, T. Între două cicluri cardiace se înscrie linia de 0 potenţial. EKG eset
interpretată întotdeuna de medic în lumina datelor clinice.
În cazul bolavilor cu IMA, EKG arată unde Q anormale acestea reprezentând cele mai
importante semne electrocardiografice de infarct miocardic acut, ele exprimând necroza,
undele R sunt mai putin ample, iar modificările undei T reflectă noţiunea EKG de ischemie.
Proba de efort
Indicaţia principală este diagnosticarea cardiopatiei ischemice, atunci cand lipsesc
semnele EKG caracteristice în stare de repaus precum şi testarea capacitatii de efort a
bolnavilor care au avut infarct miocardic şi evaluarea
unui tratament medicamentos sau chirurgical.
Pregătirea bolnavului:
Psihică:
- se explică pacientului în ce consta procedura, ca este o metoda neinvazivă de diagnosticare;
- sa fie relaxat fizic şi psihic.
Fizică:
- pacientul nu trebuie sa fumeze 2 ore înainte de probă;
- proba se efectuează la cel puţin 3 ore după masă;
- se întrerupe tratamentul medicamentos care influenţează EKG-ul (barbiturice, tonice
cardiace, nitrit, medicamente antiaritmice).
Tehnica:
16
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
-efortul trebuie standardizat în funcţie de sex, vârsta, înalţime;
- efortul se efectuează la bicicleta ergometrică sau covor rulant;
- la bicicleta ergometrică se recomanda începerea efortului cu 25 w la fiecare2-3 minute, pana
se obţine frecventa cardiaca la valori submaximale;
- valoarea maxima a frecventei cardiace este de 220 minus vârsta în ani a bolnavului;
- valorile submaximale sunt 75-90% din valoarea maximă;
În timpul probei de efort este bine sa nu se depaşească valoarea submaximală.
Proba de efort trebuie oprita atunci când apar simptomele:
- dureri precordiale;
- dispnee, cianoza, transpiraţie
- creşterea T.A cu mai mult de 25mm peste valoarea maxima sau hipotensiune.
- modificări EKG cu tulburări de conducere atrio-ventriculare şi interventriculare;
- modificări ale segmentului ST;
Asistenta medicala care efectuează proba de efort trebuie sa aibă pregătite sursa de
oxigen, aparatura şi medicaţie pentru corectarea rapida a eventualelor complicaţii care pot
apărea.
Înscrierea EKG se practică:
- la începutul probei de efort;
- la fiecare minut în timpul efortului;
- la următoarele intervale după efort:1-2-3-4-6 minute.
Interpretarea EKG după efort:
a) se considera aspect normal o subdiviziune oblica, rapida şi ascedentă a segmentului ST;
b) subdenivelările oblic descendente sau orizontale ale undei ST sunt considerate patologice.
c) QT alungit are semnificaţie patologică.
d) Unda T ascuţită şi simetrică cu amplitudine mare sau turtită şi negativă are semnificaţie
patologică;
e) Apariţia tulburărilor de ritm este patologică;
f) Unda U negativă este patologică.
După efectuarea probei pacientul este însoţit în salon şi ţinut sub observaţie pentru
evitarea apariţiei eventualelor reacţii în urma procedurii.
17
Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic
2.8. Educaţie pentru sănătate
Profilaxia IMA
La externare bolnavul este înstruit asupra modului de viată :
-Bolnavul trebuie sa ducă o viaţă ordonată evitând suprasolicitările.
-Să respecte regimul dietetic rational hipolipidic, fără sare, glucide, hidrocarbonate şi
fracţionat 5-6 mese pe zi.
-Se va reduce consumul de cafea.
-Se va evita fumatul şi alcoolul.
-Se va respecta tratamentul medicamentos şi modul de administrare a medicamentelor.
-Să practice sporturi uşoare.
-Să aibă un program raţional de muncă şi viaţă.
-Să se prezinte la controale periodice
2.9.Externarea bolnavului.
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medic.
Asistenta va aduna toată documentaţia relativă a bolnavului şi o va pune la dispoziţia
medicului de salon, în vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora exactă a plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia până în
ultimul moment. Externarea bolnavului se efectuează pe baza biletului de ieşire din spital. Pe
baza acestui bilet se eliberează hainele şi efectele bolnavului.
Asistentele medicale înştiinţează familia bonavului privind indicaţiile primite de la medic
cuprinse în biletul de ieşire. Asistenta ajută bolnavul la împachetarea lucrurilor, la îmbrăcare
şi încălţare. Bolnavul va fi condus până la poarta spitalului de către asistentă.
18