influenta calitatii vinului sistem periodic
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE CHIMIE
CATEDRA DE CHIMIE ANALITICĂ
STUDII PRIVIND INFLUENŢA CANTITĂŢII UNOR MACRO- ŞI MICROELEMENTE
ASUPRA CALITĂŢII VINURILOR
Rezumatul tezei de doctorat
Doctorand: MIHAELA ARTIMON
Conducător ştiinţific: PROF.UNIV.DR. ION GH. TĂNASE
Bucureşti 2008
2
CUPRINS (numerotarea paginilor este cea din teza de doctorat)
Introducere ............................................................................................................ PARTEA TEORETICĂ Cap. 1. Aspecte generale privind compoziţia minerală a vinurilor ..................
1.1 Generalităţi ................................................................................................. 1.2 Compoziţia minerală a vinului ...................................................................
1.2.1 Macroelementele ............................................................................... 1.2.2 Microelementele ............................................................................... 1.2.3 Ultramicroelementele .......................................................................
1.3 Influenţa elementelor minerale asupra calităţii vinurilor .......................... 1.3.1 Rolul metalelor în producerea vinului şi în vin ................................ 1.3.2 Modificări în conţinutul de metale în timpul producerii vinului ..... 1.3.3 Precipitări datorate metalelor ...........................................................
1.3.3.1 Precipitări datorate fierului .................................................... 1.3.3.2 Precipitarea datorată cuprului ................................................
1.4 Acţiuni fiziologice ale vinului asupra organismului uman ........................ 1.4.1 Efecte benefice ale diferiţilor compuşi prezenţi în vin ..................... 1.4.2 Efecte benefice ale elementelor minerale din vin ............................. 1.4.3 Aspecte toxicologice şi de securitate alimentară ..............................
1.5 Determinarea originii geografice a vinurilor pe baza conţinutului în metale ..... 1.6 Date privind compoziţia minerală cationică a unor vinuri româneşti.........
1.6.1 Influenţa soiului de struguri asupra compoziţiei vinurilor ............... 1.6.2 Influenţa tipului de sol ...................................................................... 1.6.3 Influenţa anului de recoltă ................................................................ 1.6.4 Influenţa arealului de cultură ............................................................
1.7 Specierea ................................................................................................... Cap. 2. Tehnici şi metode de determinare a elementelor din vinuri ................
2.1 Prelevarea şi pregătirea probelor ............................................................... 2.2 Tehnici şi metode analitice ........................................................................
2.2.1 Tehnici şi metode spectrometrice de analiză ................................... 2.2.1.1 Spectrometria de absorbţie atomică în vizibil şi ultraviolet . 2.2.1.2 Spectrometria de emisie atomică în vizibil şi ultraviolet ..... 2.2.1.3 Spectrometria de masă ......................................................... 2.2.1.4 AAS, ICP-OES sau ICP-MS ? .............................................
2.2.2 Metode electrochimice ............................................................. ......
1
66
101416192222232424283131323537404141434446515153545460626668
3
2.2.3 Metode cromatografice şi electroforetice ....................................... PARTEA EXPERIMENTALĂ Cap. 3. Studii privind validarea unei metode de determinare a cromului din
vinuri prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în cuptor de grafit după mineralizare cu microunde .............................
3.1 Aspecte generale privind validarea unei metode analitice ....................... 3.2 Metodă de determinare a cromului din vin prin spectrometrie de absorbţie
atomică cu atomizare în cuptor de grafit după mineralizare cu microunde .................................................................................................
3.2.1 Scop şi domeniu de aplicare ............................................................. 3.2.2 Principiu ...........................................................................................
3.2.2.1 Optimizarea parametrilor cuptorului şi spectrometrului........... 3.2.3 Reactivi ............................................................................................. 3.2.4 Aparatură .......................................................................................... 3.2.5 Mod de lucru .....................................................................................
3.2.5.1 Pregătirea probei pentru analiză ............................................... 3.2.5.2 Măsurare ................................................................................... 3.2.5.3 Calculul rezultatelor .................................................................
3.3 Caracterizarea parametrilor de performanţă ai metodei analitice elaborate şi dezvoltate ..............................................................................
3.3.1 Aplicabilitate ..................................................................................... 3.3.2 Selectivitate/specificitate .................................................................. 3.3.3 Domeniu de lucru şi de liniaritate ....................................................
3.3.3.1 Test de liniaritate ...................................................................... 3.3.3.2 Test de omogenitate a dispersiilor ............................................ 3.3.3.3 Metoda adaosului standard .......................................................
3.3.4 Liniaritate .......................................................................................... 3.3.4.1 Reprezentarea grafică a erorilor reziduale ................................ 3.3.4.2 Reprezentarea grafică a răspunsurilor relative în funcţie de
valoarea logaritmică a concentraţiei ......................................... 3.3.4.3 Incertitudinea în analiza de regresie ......................................... 3.3.4.4 Estimarea conţinutului de crom din probe de vin pe baza ecuţiei de regresie .....................................................................
3.3.5 Sensibilitate ....................................................................................... 3.3.6 Limită de detecţie .............................................................................. 3.3.7 Limită de determinare cantitativă .....................................................
70
7171
76787878899091919293
9495959697
104105106107
108109
110112113114
4
3.3.8 Exactitate .......................................................................................... 3.3.8.1 Exactitatea metodei evaluată prin gradul de recuperare
a cromului.................................................................................. 3.3.9 Precizie .............................................................................................
3.3.9.1 Repetabilitate ............................................................................ 3.3.9.2 Precizie intermediară ................................................................
3.3.10 Robusteţe ........................................................................................ 3.3.10.1 Stabilitatea soluţiilor ............................................................. 3.3.10.2 Modificarea fantei de intrare a monocromatorului ............... 3.3.10.3 Modificarea acidităţii soluţiei analizate ................................ 3.3.10.4 Modificarea tipului de corecţie a zgomotului de fond şi a tubului de grafit ..................................................................
3.3.11 Estimarea incertitudinii de măsurare ................................................ 3.3.11.1 Procedură de lucru ................................................................. 3.3.11.2 Măsurand ................................................................................ 3.3.11.3 Identificarea surselor de incertitudine .................................... 3.3.11.4 Cuantificarea componenetelor incertitudinii .......................... 3.3.11.5 Buget de incertitudini .............................................................
3.4 Determinarea conţinutului de crom în vinuri româneşti .......................... 3.5 Concluzii ..................................................................................................
Cap. 4. Studii privind validarea unei metode de determinare a fierului din vinuri prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în flacără după calcinare ............................................................................
4.1 Metodă de determinare a fierului din vin prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în flacără după calcinare ........................
4.1.1 Scop şi domeniu de aplicare ............................................................. 4.1.2 Principiu ........................................................................................... 4.1.3 Reactivi şi materiale ......................................................................... 4.1.4 Aparatură .......................................................................................... 4.1.5 Mod de lucru .....................................................................................
4.1.5.1 Pregătirea probei pentru analiză ............................................... 4.1.5.2 Măsurare ................................................................................... 4.1.5.3 Calculul rezultatelor .................................................................
4.2 Caracterizarea parametrilor de performanţă ai metodei analitice elaborate şi dezvoltate .............................................................................
4.2.1 Aplicabilitate ..................................................................................... 4.2.2 Selectivitate/specificitate ..................................................................
115
116126126130134134145147
149156159159159160164168171
176
178178178178179181181182183
184186186
5
4.2.3 Domeniu de lucru şi de liniaritate .................................................... 4.2.3.1 Test de omogenitatea dispersiilor ............................................. 4.2.3.2 Test de liniaritate ......................................................................
4.2.4 Liniaritate .......................................................................................... 4.2.4.1 Reprezentarea grafică a erorilor reziduale ................................ 4.2.4.2 Reprezentarea grafică a răspunsurilor relative în funcţie de
valoarea logaritmică a concentraţiei ......................................... 4.2.4.3 Incertitudinea în analiza de regresie ......................................... 4.2.4.4 Estimarea conţinutului de fier din probe de vin pe baza ecuţiei de regresie .....................................................................
4.2.5 Sensibilitate ....................................................................................... 4.2.6 Limită de detecţie .............................................................................. 4.2.7 Limită de determinare cantitativă ..................................................... 4.2.8 Exactitate ..........................................................................................
4.2.8.1 Exactitatea metodei evaluată prin gradul de recuperare a fierului ....................................................................................
4.2.8.2 Compararea rezultatelor cu metoda OIV .................................. 4.2.9 Precizie .............................................................................................
4.2.9.1 Repetabilitate ............................................................................ 4.2.9.2 Precizie intermediară ................................................................
4.2.10 Robusteţe ........................................................................................ 4.2.10.1 Stabilitatea soluţiilor ............................................................. 4.2.10.2 Modificarea fantei de intrare a monocromatorului ............... 4.2.10.3 Modificarea acidităţii soluţiei analizate ................................
4.2.11 Estimarea incertitudinii de măsurare ............................................... 4.2.11.1 Procedură de lucru ................................................................. 4.2.11.2 Măsurand ................................................................................ 4.2.11.3 Identificarea surselor de incertitudine .................................... 4.2.11.4 Cuantificarea componenetelor incertitudinii .......................... 4.2.11.5 Buget de incertitudini .............................................................
4.3 Determinarea fierului în vinuri româneşti ............................................... 4.4 Concluzii ..................................................................................................
Cap. 5. Concluzii finale ....................................................................................... Bibliografie .............................................................................................................
187187188191193
193195
196197197198199
199205207207209213214222224225225225226226231233236240245
6
Prefaţă
La elaborarea tezei s-au avut in vedere urmatoarele obiective:
Realizarea unui studiu de literatură asupra rolului pe care îl joacă micro- şi
macroelementele în calitatea vinurilor cât şi o trecere în revistă a metodelor de determinare
cantitativă a acestora;
Elaborarea şi dezvoltarea unei metode de determinare cantitativă a cromului total
din vin prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în cuptor de grafit după
mineralizare cu microunde;
Elaborarea şi dezvoltarea unei metode de determinare cantitativă a fierului total din
vin prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în flacără după calcinare;
Identificarea şi caracterizarea parametrilor de performanţă ai celor două metode:
aplicabilitate, selectivitate/specificitate, domeniu de concentraţii de lucru, liniaritate,
sensibilitate, limită de detecţie, limită de determinare cantitativă, exactitate, precizie
(reptabilitate, precizie intermediară), robusteţe, estimare a incertitudinii de măsurare;
Aplicarea metodelor propuse şi validarea lor pe probe reale;
Determinarea cromului şi fierului total ĩn vinuri româneşti.
De ce Cr şi Fe?
• Pe de o parte pentru că ambele metale:
- în cantităţi mici sunt esenţiale pentru organism: Cr potenţează acţiunea insulinei
influenţând astfel metabolismul carbohidraţilor, proteinelor si lipidelor (necesarul zilnic de
Cr: 50-200 µg), în timp ce Fe intră in structura hemului, componentă esenţială a
citocromilor şi a unor pigmenţi respiratori celulari (hemoglobină, mioglobină);
- în cantităţi mari devin toxice: toxicitatea fierului se manifestă la valori de peste 20
mg Fe/kg masă corporală, 60 mg/kg reprezentând o doză letală. Se ştie că
biodisponiblitatea şi toxicitatea metalelor nu sunt date de concentraţia lor totală, depind de
formele chimice sub care sunt prezente [10], astfel, Cr(VI) este mult mai toxic decât Cr(III)
(de ex. 300 mg bicromat de potasiu este o doza letală). Expunerea îndelungată prin inhalare
a compuşilor de crom duce la apariţia de ulceraţii cutanate, dermatită, perforarea septului
nazal şi manifestări respiratorii de hipersensibilizare. Este cunoscut efectul carcinogen al
cromului asupra tractului respirator. OMS a fixat ca limită a conţinutului de Cr(VI) în apa
potabilă de 0,05 mg/L.
7
• Pe de altă parte pentru că:
- Fe are un rol deosebit în stabilitatea vinului, prezenţa Fe în vin în cantitate mare
(12-25 mg/L), determină apariţia tulburelilor prin formarea fosfatului feric (FePO4)
insolubil, care cauzează: casarea albă fosfato-ferică, specifică vinurilor albe, ce se
manifestă printr-o tulbureală de culoare alburie şi care apare numai atunci când vinul s-a
aflat în contact îndelungat cu oxigenul din aer (mediu oxidant) şi casarea albastră sau
neagră fosfato-ferică, specifică vinurilor roşii, la care fosfatul feric formează un precipitat
complex împreună cu polifenolii din vin (antociani, taninuri), de culoare neagră-albăstruie.
- Cr este folosit alături de alte elemente (Ba, Ca, Li, Mg, Mn, Na, Rb, Sr etc) la
identificarea zonei de provenienţă a vinurilor (datorită strânsei legături dintre compoziţia
vinului fiind determinată de cea a solului din zona geografică de provenienţă).
• Apoi sunt două elemente care apar la concentraţii diferite în vin, Cr la nivel de ppb
şi Fe la nivel de ppm permiţând utilizarea a două tehnici cu sensibilităţi diferite, GFAAS
(ppb) şi FAAS (ppm). S-au aplicat 2 moduri de prelucrare frecvent întâlnite atunci când se
aplică pentru analiză AAS, mineralizarea cu microunde şi calcinarea.
Pentru crom in compendiu OIV nu exista o metoda de referinta, la fier desi exista 2
metode, una spectrofotometrica, si una de referinta, prin FAAS dupa indepartarea
alcoolului cu ajutorul unui rotaevaporator, avand in vedere ca cele 2 moduri de
mineralizare permit determinarea majoritatii metalelor din vinuri si cum de regula se
doreste o analiza a mai multor metale din vinuri am abordat aceste procedee de prelucrare.
8
(numerotarea tabelelor şi figurilor este cea din teza de doctorat)
PARTEA TEORETICĂ
Cap. 1. Aspecte generale privind compoziţia minerală a vinurilor
Cunoaşterea compoziţiei minerale a vinurilor prezintă o deosebită importanţă:
- în vinificaţie - pentru controlul asupra stabilităţii fizico-chimice şi a proprietăţilor
organoleptice;
- in depistarea prezentei unor contaminanti in vin (un subiect la ordinea zilei pentru
oenologia modernă îl reprezintă prezenţa în vinuri a metalelor contaminante, mai ales
a metalelor grele. Unul din obiectivele Subcomisiei pentru Unificarea Metodelor de
Analiză şi Apreciere a Vinurilor din cadrul O.I.V. este realizarea unei bănci de date
mondiale referitoare la conţinutul în contaminanţi metalici ai vinurilor, iniţierea unor
studii asupra originii acestor contaminanţi, scăderea limitelor admise pentru
conţinutul în metale contaminante, precum şi optimizarea tehnologiilor în scopul
reducerii acestor contaminări.
- in evaluarea aportului nutritiv in dieta zilnica prin consumul rational de vin;
- in depistarea vinurilor falsificate (fie în scopul de a le ascunde anumite defecte de
preparare sau de păstrare, fie pentru a se comercializa un vin de calitate inferioară
sub eticheta unui produs superior);
- in posibilitatea de recunoaştere a zonei de provenienţă a unui vin pe baza compoziţiei
minerale şi a elementelor în urme, aceasta fiind corelată cu compoziţia elementară a
solului din arealul viticol;
Metalele afectează proprietăţile organoleptice ale vinului, incluzând gustul,
prospeţimea, aroma şi culoarea, prin formarea, în principal, de precipitate pe parcursul
fermentaţiei, maturării şi depozitării vinului. Metalele cu răspândire mai mică (Cu, Fe, Mn,
Zn) şi câteva metale care se găsesc în urme sunt favorabile procesului de fermentaţie, fiind
necesare pentru activarea enzimatică a metalo-enzimelor. Precipitarea K şi Ca sub formă
de tartraţi modifică pH-ul, favorizând procesul de oxidare al Cu şi Fe, şi depunerile de Al,
Cu şi Fe. Amândouă procesele mai sus menţionate, oxidarea şi depunerile metalice,
afectează conservarea vinului. Cu, Fe şi Mn sunt responsabile de stabilitatea vinurilor
9
vechi şi modificarea calităţii senzoriale a acestora după îmbuteliere. În anumite condiţii,
metalele grele prezente în vin (Fe, Cu, Zn, Cr, Pb, As) dau naştere la tulbureli nedorite,
cunoscute sub denumirea de “casări metalice” [11].
Fierul natural conţinut în vin (“fierul fiziologic”) ajunge la 2-6 mg/L în timp ce
fierul “tehnologic” poate atinge valori de până la 60mg/L [160].
Fe catalizează oxidarea compuşilor polifenolici, în timp ce Mn favorizează
formarea de acetaldehide, care reacţionează cu polifenolii catalizaţi de Fe cu producerea de
precipitate. Toate aceste transformări duc la scăderea calităţii şi stabilităţii vinului. Cu, Fe
şi Mn formează complecşi stabili cu aminoacizii şi polifenolii. Aceste procese apar în
timpul maturării şi depozitării vinului şi sunt determinante pentru caracteristicile de
îmbătrânire, influenţează aroma finală, gustul şi chiar şi culoarea vinului. În plus, asocierea
cationilor de Cu, Fe şi Mn cu chelaţi organici constituie un procedeu natural anti-oxidativ
care scade posibilitatea formării de specii reactive de oxigen responsabile de alterarea
vinului. Concentraţii mai mari de 1 µg/mL Cu2+ şi 7 µg/mL Fe3+ pot da un gust neplăcut,
înţepător de Cu şi Fe şi determină apariţia depunerilor de Cu şi Fe, în special când
concentraţia de taninuri e mare sau pH-ul ridicat. Acest efect nu apare însă când vinul
prezintă o concentraţie mare de ioni de Fe(II) şi când nivelul de Cu, care catalizează
oxidarea Fe(II), este scăzut. Se consideră că depunerile de Al apar la concentraţii mai mari
de 10 µg/mL de Al.
Consumul moderat de vin contribuie la aportul zilnic necesar de multe metale
esenţiale, incluzând Ca, Co, Cr, Cu, Fe, K, Mg, Mn, Mo, Ni şi Zn.
Vinul contine macroelemente C>10ppm (Na, K, Mg, Ca), microelemente
10pmm>c>10ppb (Fe, Cu, Zn, Mn, Pb etc) si ultramicroelemente c<10ppb (Cr, As, Cd, Ni
etc). Continutul mediu al compusilor anorganici prezenti in vin este prezentat in figura 1.1.
9
Figura 1.1. Tabelul periodic al elementelor anorganice prezente în vin [9]
10
OIV a stabilit limite maxime pentru câteva elemente [Compendium of
International Methods of Analysis – OIV, 2, 2007, MA-E-C1-01-LIMMAX]:
Element Na Cu Zn Pb As Cd
LMA (mg/L) 60 1 5 0,15 0,2 0,01
Cap. 2. Tehnici şi metode de determinare a elementelor din vinuri
Este evident faptul ca pentru stabilirea corecta a compozitiei minerale un rol
esenţial revine metodelor de analiză, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii
referitoare la precizie, exactitate, timp de analiză şi costuri de aplicare. În prezent, în
toate domeniile analizei chimice, dar cu precadere in domeniul alimentar si farmaceutic,
sunt necesare metode analitice de încredere pentru a asigura conformitatea cu
reglementările naţionale şi internaţionale in vigoare. Utilizarea de metode analitice
validate se impune tot mai mult astazi.
Printre tehnicile analitice aplicate la determinarea cantitativă a metalelor în
vinuri se pot aminti: FAAS, GFAAS, ICP-OES, ICP-MS, VSA, PSA, HPLC cu detecţie
electrochimică sau FAAS, CZE.
Metodele de referinţă OIV de determinare cantitativa a metalelor sunt cele
bazate pe AAS: FAAS, GFAAS, HG-AAS
Pentru a alege cât mai corect tehnica de lucru trebuie cunoscute caracteristicile
de performanta ale metodelor dar si urmatoarele informatii legate de proba:
- Câte probe sunt analizate pe săptămână?
- Ce tip de probă este? (oţeluri, roci, efluenţi, soluri, etc.)
- Ce metodă de dizolvare poate fi aplicată?
- Câte şi ce elemente trebuie determinate?
- Care sunt domeniile de concentraţie?
- Ce volum de probă este disponibil?
- Ce alte opţiuni/accesorii sunt luate în consideraţie? De ce?
- Cât de importantă este informaţia izotopică?
- Ce buget e disponibil pentru cumpărare sau închiriere?
11
- Care este costul de proprietate şi de întreţinere pentru tehnica folosită pentru a
deservi interesele?
- Ce nivel de pregătire al operatorilor este disponibil?
Ca metode de prelucrare a probelor de vin literatura de specialitate ofera o gama
larga de procedee, de la vinul ca atare sau diluat pana la vinul mineralizat: cu
microunde, Kjeldahl, calcinare, utilizand HCl, HNO3, H2SO4, H2O2, HClO4 sau
amestecuri oxidante in diferite combinatii si raporturi masice sau volumetrice.
In acest context ne-am propus in cadrul tezei dezvoltarea şi validarea unor
metode analitice de determinare cantitativă a cromului şi fierului din vin utilizând ca
tehnică AAS cu atomizare în flacara sau cuptor de grafit după mineralizare cu
microunde sau calcinare.
PARTEA EXPERIMENTALĂ
Cap. 3. Studii privind validarea unei metode de determinare a cromului din
vinuri prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în cuptor de grafit după mineralizare cu microunde
Validarea unei metode analitice este un proces destul de complex care constă îm
parcurgerea a două etape principale:
- elaborarea si/sau dezvoltarea metodei analitice
- caracterizarea metodei analitice
Pornind de la datele existente în literatura de specialitate si de la norma
europeana EN 14083:2003 de determinare a unor microelemente din produse alimentare
a fost pusa la punct o metoda de determinare a conţinutului total de Cr din vinuri prin
GFAAS după mineralizare cu microunde. In urma unor studii privind mineralizarea
completa a probelor de vin am stabilit raportul volumetric optim de proba vin-acid
azotic conc.-apa oxigenata 30% (4:6:2)
Optimizarea parametrilor cuptorului şi spectrometrului
Ca punct de plecare in ceea ce priveste conditiile de lucru pe cuptor si
spectrometru au fost folosite prescripţiile producătorului aparatului: lungimea de undă,
12
λ=357,9 nm, lărgimea fantei de intrare: 0,8 nm, intensitatea curentului lămpii cu catod
cavitar: 4,0 mA, semnalul citit: absorbanţă, volumul injectat: 20 µL.
Pentru evaporarea completă a apei şi a altor compuşi volatili prezenţi în proba
mineralizata de vin a fost aplicată o uscare în trei paşi. Au fost efectuate câteva
experimente pe probe mineralizate de vin pentru a stabili viteza optimă de creştere a
temperaturii şi timpul de menţinere a temperaturii la o anumită valoare, pentru fiecare
etapă în parte. Aceste condiţii instrumentale sunt prezentate în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2. Parametrii optimi ai spectrometrului de absorbţie atomică cu cuptor de
grafit, corecţie Zeeman, stabiliţi pentru determinarea cromului din probe de vin mineralizat
Parametrii spectrometrului Lungime de undă 357,9 nm Lăţime fantă 0,8 nm Tipul de lampă HCL Intensitate curent lampă 4,0 mA Mod de integrare Aria picului Timp de integrare 3,0 s Timp AZ (autozero) 3,0 Tip câmp magnetic 2-field Camp Zeeman (field) 0,8 T Tip sistem monofascicol
Parametrii cuptorului Tip cuptor de grafit Tub placat pirolitic Autodiluţie da Cicluri de spălare 2 Replicate citire probă 3 Volum de probă injectat 20 µL Adâncime injector -1,1 mm Etapă Temperatură
(0C) Viteză (0C/s) Oprire
(s) Timp etapă (s) Debit aer
Uscare 1 90 20 10 13,5 Max Uscare 2 110 2 10 20 Max Uscare 3 130 2 10 20 Max Piroliză 1300 250 10 14,7 Max AZ (auto zero) 1300 0 5 5 Stop (citire) Atomizare 2200 FP 5 5,1 Stop (citire) Curăţare 2550 500 4 4,7 Max
Cat priveste temperaturile si timpi de piroliza si atomizare, pentru optimizarea
acestora s-au trasat curbele de piroliza ai atomizare utilizând alternativ corecţia Zeeman
/lampa cu descărcare în atmosfera de deuteriu, tubul placat pirolitic cu/fără platformă,
înregistrarea semnalului analitic sub formă de arie/înălţime. Soluţiile de testare au fost:
soluţie etalon de crom de 10 µg/L preparată în HNO3 3,44 mol/L şi soluţie mineralizată
de vin conform metodei puse la punct având aceeaşi concentraţie de acid azotic ca şi
etaloanele. Nu s-a folosit alt modificator chimic decât acidul azotic [14] utilizat la
mineralizare şi la prepararea soluţiilor etalon. Analizand forma curbelor obtinute dar si
forma picurilor s-au stabilit conditiile oprime de piroliza si atomizare precum si
conditiile de operare ale spectrometrului (tabelul 3.2).
10
Figura 3.3. Curbe de piroliză-atomizare obţinute pe soluţie etalon de Cr, corecţie Zeeman, tub cu/fară platformă,
arie/înalţime pic (a-d)
11
Figura 3.4. Curbe de piroliză-atomizare obţinute pe soluţie etalon de Cr,
corecţie lampă cu descărcare în deuteriu, tub cu/fără platformă, arie/înălţime pic (a-d)
12
Figura 3.5. Curbe de piroliză-atomizare obţinute pe soluţie de vin mineralizat,
corecţie Zeeman, tub cu/fără platformă, arie/înălţime pic (a-d)
13
Figura 3.6. Curbe de piroliză-atomizare obţinute pe soluţie de vin mineralizat, corecţie lampă cu descărcare în deuteriu, tub cu/fără
platformă, arie/înălţime pic (a-d)
10
Caracterizarea parametrilor de performanţă ai metodei
În cele ce urmează sunt caracterizati, în vederea validării, parametrii de
performanţă ai metodei de determinare a cromului din probe de vin mineralizate cu
microunde, prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare electrotermică, cu
corecţie Zeeman, tub pirolitic fără platformă, semnal înregistrat sub forma ariei picului
şi aplicându-se metoda simplă de etalonare.
Toate determinările s-au efectuat pe o anumită matrice de vin, este vorba de un
vin alb, Riesling Italian, Premiat Murfatlar, sec, 11,5% vol., DOC-CMD, 2005, procurat
din comerţ, denumit în continuare proba I. Pentru a testa aplicabilitatea metodei şi la alte
tipuri de vinuri au fost analizate ulterior, după punerea la punct şi validarea metodei, în
ceea ce priveşte recuperarea şi precizia, alte două vinuri de origine controlată: Riesling
Italian de Valea Călugărească, sec, 11,7% vol., 1993, alb (proba II) şi Merlot de
Murfatlar, demisec,12,5% vol., 2006, roşu (proba III).
Au fost alese aceste soiuri fiind, alături de Fetească albă, Fetească regală şi
Cabernet Sauvignon, dintre soiurile cu cea mai mare extindere şi se folosesc la obţinerea
de vinuri seci şi demiseci. Astfel de vinuri, având un conţinut mai scăzut de zahăr, ridică
mai puţine probleme în analiză, din punct de vedere al matricei. Inclusiv metodele
prezentate în Compendiu OIV, de determinare a unor elemente prin spectrometrie de
absorbţie atomică, au fost implementate pentru vinurile seci [195].
Aplicabilitate: metoda permite determinarea Cr total din probe de vin la nivel de
µg/L, după mineralizare cu microunde prin GFAAS.
Selectivitate/specificitate: in general SAA este o tehnica cu selectivitate inalta.
Măsurările s-au efectuat la lungimea de undă λ=357,9 nm, folosind o lăţime a fantei de
intrare în monocromator de 0,8 nm. Din studiile de specialitate la această lungime de
undă nu se cunosc elemente care să interfere [123]. În documentele echipamentului este
dat fierul ca şi interferent la λ=358,1 nm, această lungime de undă nefiind una sensibilă
pentru fier. Pentru a verifica gradul de interferenţă a fierului în cazul determinării
cromului din vinuri s-a măsurat absorbanţa unui etalon pur de crom de concentraţie
C=10 µg/L şi a unui etalon de crom impurificat cu fier la o concentraţie C=10 mg Fe/L
(adică la o concentraţie a fierului în vin C=62,5 mg/L). Rezultatele obţinute au arătat
faptul că, în condiţiile impurificării cu fier chiar la o concentraţie de 1000 de ori mai
11
mare decât concentraţia analitului, în condiţiile experimentale stabilite, nu este afectată
selectivitatea determinărilor, diferenţele mici între rezultate fiind datorate exactităţii
metodei.
Domeniul de lucru şi liniaritatea au fost stabilite pe baza a patru teste: testul de
omogenitate a dispersiilor, testul de liniaritate, reprezentarea grafică a erorilor reziduale
şi reprezentarea grafică a răspunsurilor relative în funcţie de logaritmul zecimal al
concentraţiilor corespunzătoare.
Liniaritatea (R/R2). S-au trasat curbele de etalonare pe domeniul de C=1-16 µg Cr/L,
aplicand ecuatia de regresie liniară şi respectiv neliniară, pentru arie (A) si inaltime de
pic (h).
(a)
y = 0.0172x + 0.033R2 = 0.9996
y = 0.0338x + 0.0756R2 = 0.9992
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0 5 10 15 20concentratie Cr (µg/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
aria piculuiinaltimea piculuiLinear (aria picului)Linear (inaltimea picului)
Figura 3.12.a. Curba de etalonare obţinută prin regresie liniară, 1-16 µg/L Cr
12
(b)
y = -6E-05x2 + 0.0181x + 0.0301R2 = 0.9998
y = -0.0002x2 + 0.0367x + 0.0669R2 = 0.9997
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0 5 10 15 20concentratie Cr (µg/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
aria piculuiinaltimea piculuiPoly. (aria picului)Poly. (inaltimea picului)
Figura 3.12.b. Curba de etalonare obţinută prin regresie neliniară, 1-16 µg/L Cr
Reprezentarea grafică a erorilor reziduale
Deşi s-au obţinut coeficienţi de determinare R2>0,999, în toate cazurile,
distribuţia valorilor reziduale nu este aleatorie, ci manifestă oarecare tendinţă la
începutul şi la sfârşitul domeniului ales. Prelucrând rezultatele din aproape în aproape s-a
ajuns la o limitare a domeniului de la C=1÷16ppb crom (figura 3.13) la 5÷14ppb crom
(fig. 3.16 si 3.17).
(a)
-0.04
-0.02
0
0.02
0.04
0 5 10 15 20concentratie Cr (µg/L)
Yi-(a
+bXi
), (u
.a.)
aria picului inaltimea picului
(b)
-0.010
-0.005
0.000
0.005
0.010
0 5 10 15 20concentratie Cr (µg/L)
Yi-(a
+bXi
+cXi
Xi),
(u.a
.)
aria picului inaltimea picului
Figura 3.13. Erorile reziduale pentru funcţia liniară (a) şi neliniară (b), 1-16 µg/L Cr
13
(a)
y = 0.017x + 0.0352R2 = 0.9997
y = 0.0334x + 0.0823R2 = 0.9993
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0 5 10 15concentratie Cr (µg/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
aria picului
inaltimea picului
Linear (aria picului)
Linear (inaltimea picului)
Figura 3.16.a. Curbe de etalonare obţinute prin regresie liniară, 5-14µg/L Cr
(b)
y = -3E-05x2 + 0.0176x + 0.0329R2 = 0.9998
y = -0.0001x2 + 0.036x + 0.0709R2 = 0.9994
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0 5 10 15concentratie Cr (µg/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
aria picului
inaltimea picului
Poly. (aria picului)
Poly. (inaltimea picului)
Figura 3.16.b. Curbe de etalonare obţinute prin regresie neliniară, 5-14µg/L Cr
(a)
-0.02
-0.01
0
0.01
0.02
4 8 12 16concentratie Cr (µg/L)
Yi-(
a+bX
i), (u
.a.)
aria picului inaltimea picului
Figura 3.17. Erorile reziduale pentru funcţia liniară (a) şi neliniară (b), 5-14µg/L Cr
14
Testul statistic de liniaritate a permis alegerea intre funcţia liniara sau neliniara
de etalonare pe domeniul 5-14 ppb Cr. In acest sens s-au calculat dipsersiile celor doua
functii, sy1 si sy2, diferenţa dispersiilor DS2 şi valoarea PG = 22
2
ysDS
= 1,10 < F7, 7, 0..99 =
6,99. Rezultatul testului arata ca functia neliniara nu aduce o imbunatatire metodei de
analiza.
Conform testului de omogenitate a dispersiilor dispersia valorilor de informare
trebuie să fie independentă de concentraţie. S-au calculat dispersiile pentru primulsi
ultimul punct din domeniul de lucru, 725 10*982,4 −=ppbs , 72
14 10*521,6 −=ppbs şi valoarea de
încercare25
214
ppb
ppb
ss
PG = =1,31<F9,9,0.99 =5,35, deci abaterea dispersiilor nu este
semnificativă, conform şi acestui test domeniul de concentraţii de lucru este 5-14ppb Cr.
Reprezentarea grafică a răspunsurilor relative în funcţie de valoarea
logaritmică a concentraţiei. Atunci când se reprezintă grafic răspunsurile relative
(absorbanţă/concentraţie) în funcţie de valoarea logaritmică a concentraţiei, linia
obţinută trebuie să fie orizontală pe întreg domeniul liniar, cu o deviaţie pozitivă la
concentraţii mici şi o deviaţie negativă la concentraţii mari. Deviaţiile nu trebuie sa
depaşească ±5% din media răspunsurilor relative, lucru care se respecta practic pe
domeniul ales.
0.015
0.020
0.025
0.030
0.035
0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2lg conc. Cr (µg/L)
abso
rban
ta/c
once
ntra
tie (u
.a./m
g/L)
aria picului inaltimea picului
Figura 3.20. Reprezentarea grafică a răspunsurilor relative (A/C) în funcţie de lgC
0.017 _____________________________________________________
0.033 _____________________________________________________
15
Metoda adaosului standard. Pentru a alege corect metoda de etalonare s-a trasat
şi curba de etalonare folosind metoda adaosului standard pe o proba de vin mineralizat.
Se observă că, în cazul metodei adaosului standard, valorile pantei (barie=0,0173,
binăltime=0,0317) sunt foarte apropiate de cele obţinute prin metoda simplă de etalonare
(barie=0,017, binălţime=0,0334, tabelul 3.5). În consecinţă, nu este necesară utilizarea
metodei adaosului standard.
y = 0.0173x + 0.2063R2 = 0.9982
y = 0.0317x + 0.4756R2 = 0.9958
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0 2 4 6 8 10concentratie Cr (µg/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
aria picului inaltimea picului Linear (aria picului) Linear (inaltimea picului)
Figura 3.18. Curba de etalonare obţinută prin regresie liniară pentru determinarea Cr
folosind metoda adaosului standard
In tabelul 3.11 este prezentat un rezumat al caracteristicilor functiei de etalonare
liniară.
Tabelul 3.11. Rezumat al caracteristicilor metodei şi ai funcţiei de etalonare y = a + bx 0,0352+0,017x ordonata la origine, a 0,0352 panta = sensibilitatea, b 0,017 media concentraţiilor etalon xi, x 9,5
media valorilor de informare (absorbanţa), y 0,1970 abaterea standard reziduală, sy1 9,5*10-4
abaterea standard a metodei, sxo1 0,0558 coeficientul de variaţie a metodei, (Vxo) 0,587 abaterea pantei, sb 0,000105 abaterea intersecţiei cu ordonata, sa 0,00104 coeficientul de determinare, R2 0,9997 coeficientul de corelaţie, R 0,9998 liniaritatea, (1-Sb/b)*100 99,38
16
Sensibilitatea este dată de panta funcţiei de etalonare a metodei de analiză (b),
pentru functia liniara si de derivata de ordinul intai pentru functia neliniara. Calitatea
metodei de analiză creşte atunci când scade abaterea standard reziduală şi când creşte
sensibilitatea, raportul dintre cele două caracteristici definind tocmai abaterea standard a
metodei, sxo, şi permite analistului să-şi verifice calitatea propriei sale munci.
Pentru a compara diferite metode de analiză se poate folosi coeficientul de
variaţie a metodei, exprimat în procente, Vxo. Valorile obţinute pentru aceşti parametri ai
metodei sunt date în tabelul de mai sus.
Limită de detecţie (DL/LoD): (3*SD/b)= 0,084 µg Cr/L
Limită de determinare cantitativă (DML/LoQ): (10*SD/b)= 0,279 µgCr/L
Exactitatea metodei a fost urmarita prin gradul de recuperare a Cr din probe
preparate de autosampler, preparate manual, pe blacuri de reactivi fortificate care
urmeaza acelasi traseu cu proba si in cele din urma pe probe fortificate.
Valorile obţinute experimental pentru gradul de recuperare la diferite niveluri de
concentraţie se înscriu în intervalul 94,38÷105,50%, cu o medie a recuperării de
100,16±3,27%.
Tabelul 3.13. Rezultate experimentale privind gradul de recuperare a Cr în etaloane
preparate cu autosampler
Cr etalon, 6 µg/L (CA) Cr etalon, 9 µg/L (CA) Cr etalon, 12 µg/L (CA)
Cr găsit µg/L (CF)
Grad de recuperare
R%
Cr găsit µg/L (CF)
Grad de recuperare
R%
Cr găsit µg/L (CF)
Grad de recuperare
R% 5,926 98,77 8,772 97,47 11,47 95,58 6,037 100,62 9,351 103,9 11,78 98,17 6,06 101 8,890 98,78 12,39 103,25
6,296 104,93 9,495 105,5 12,11 100,92 5,663 94,38 9,216 102,4 12,43 103,58 5,875 97,92 8,932 99,24 11,58 96,50
5,976±0,211 (*)
99,60±3,53 (*)
9,109±0,287 (*)
101,22±3,19 (*)
11,96±0,41 (*)
99,67±3,43 (*)
Recuperare medie totală, %R : 100,16±3,27 (**)
(*) medie ± abaterea standard calculată pentru n=6 (**) medie ± abaterea standard calculată pentru n=18
17
De regula, la un set de 10 analize se intercaleaza un etalon de control pentru a
verifica daca se mentin parametrii metodei la performantele initiale, cu astfel de puncte
de control (ultimele 20) se pot intocmi diagrame de control pentru a verifica
functionalitatea echipamentului in timp.
8.280
8.472
8.664
8.856
9.048
9.240
9.432
9.624
9.816
0 3 6 9 12 15 18 21numar determinare
conc
entr
atie
Cr (
µg/
L)
(a)
Figura 3.21.a. Diagrama de control pentru valori individuale x privind regăsirea concentraţiei
etalonului de 9 µg/L Cr
0
0.287
0.574
0.861
1.148
0 3 6 9 12 15 18 21
numar determinare
ampl
itudi
ne m
obila
R (µ
g/L)
(b)
Figura 3.21.b. Diagrama de control pentru amplitudini mobile R privind regăsirea concentraţiei
etalonului de 9 µg/L Cr
--------------------------------------------------------------------------------------------- LCS=9,813
--------------------------------------------------------------------------------------------- LC=9,049
--------------------------------------------------------------------------------------------- LCI=8,285
--------------------------------------------------------------------------------------------- LC=0,287
--------------------------------------------------------------------------------------------- LCS=0,938
18
De asemenea poate fi urmărită recuperarea pe etaloane preparate de către analist
la diferite niveluri de concentraţie. În cadrul studiilor de precizie a metodei au fost
preparate câte 10 soluţii etalon de crom pentru trei niveluri de concentraţie (5, 10 si 14
µg/L). Cu ajutorul acestor date poate fi verificată şi exactitatea metodei (tabelul 3.15).
Tabelul 3.15. Rezultate experimentale privind gradul de recuperare a Cr în etaloane preparate manual
Cr etalon, 5 µg/L (CA) Cr etalon, 10 µg/L (CA) Cr etalon, 14 µg/L (CA)
Cr găsit µg/L (CF)
Grad de recuperare
R%
Cr găsit µg/L (CF)
Grad de recuperare
R%
Cr găsit µg/L (CF)
Grad de recuperare
R% 4,853 97,06 10,43 104,3 14,35 102,50 4,74 94,8 10,18 101,8 13,88 99,14 4,727 94,54 10,47 104,7 14,14 101,00 4,897 97,94 10,39 103,9 13,76 98,29 4,821 96,42 10,46 104,6 13,95 99,64 4,688 93,76 10,52 105,2 14,47 103,36 4,705 94,1 10,27 102,7 14,29 102,07 4,75 95 10,15 101,5 14,51 103,64 4,825 96,5 10,62 106,2 14,07 100,50 4,861 97,22 10,31 103,1 14,18 101,29
4,787±0,073 (*) 95,73±1,46(*) 10,38±0,15 (*) 103,8±1,51(*) 14,16±0,25
(*) 101,14±1,79(*)
Recuperare medie totala, %R : 100,23±3,74 (**)
(*) medie ± abaterea standard calculată pentru n=10 (**) medie ± abaterea standard calculată pentru n=30
Se observă şi în acest caz că valorile recuperărilor se înscriu în limitele acceptate
teoretic. Comparând valorile recuperarilor obţinute în cele două situaţii, etaloane
preparate cu ajutorul autosamplerului şi de către analist, se constată, în acest ultim caz,
un interval mai larg al recuperărilor atât luate individual (93,76±106,2%) cât şi al
mediilor fiecărui nivel de concentraţie (95,73±103,8%).
Media recuperării conţinutului de crom din blancurile de reactivi fortificate este
de 98,64%, iar valorile obţinute individual se înscriu în intervalul 94,03-104,55%,
nedepăşind limitele admise teoretic pentru acest nivel de concentraţie [3].
19
Tabelul 3.17. Rezultate experimentale privind gradul de recuperare a Cr în blancuri de reactivi fortificate
Nr. crt.
Cr determinat în blancul de
reactivi (µg/L)
Cr adăugat la blancul de
reactivi (µg/L)
Cr găsit în blancul fortificat
(µg/L)
Grad de recuperare Cr
(%)
Ziua 1
<LD 6
6,039 100,65 <LD 6,273 104,55 <LD 5,819 96,98
R1% = 100,73±3,79
Ziua 2
<LD 6
5,983 99,72 <LD 5,642 94,03 <LD 5,803 96,72
R2% = 96,82±2,85
Ziua3
<LD 6
5,768 96,13 <LD 6,114 101,90 <LD 5,826 97,10
R3% = 98,38±3,09 Recuperarea medie totală: %R =98,64±3,30 (valoare medie ± abaterea standard)
În lipsa materialelor de referinţă, erorile sistematice [185, 212] cauzate de
prelucrarea probei cât şi interferenţele nespectrale [201] pot fi studiate pe proba supusă
analizei, mai întai în starea sa iniţială şi apoi îmbogaţită cu o cantitate cunoscută de
analit. Avantajul acestei metode este că se lucrează direct pe matricea probei.
Au fost analizate trei tipuri de vin, două albe (probele I şi II) şi unul roşu (proba
III), mai întai nefortificate şi apoi fortificate cu analitul de interes la diferite concentraţii.
Tabelul 3.18. Rezultate experimentale privind gradul de recuperare a Cr în mineralizatele de vin fortificate înainte de mineralizare (probele I-III)
Proba Cr det. în proba de vin nefortificat (*)
µg/L (CU)
Cr adăugat la proba de vin µg/L (CA)
Cr găsit în proba de vin fortificat µg/L
Grad de recuperare
R% (CF) (CF-CU)
I
7,118 3 10,25 3,132 104,40 9,738 2,620 87,33 9,474 2,356 78,53
Recuperare medie: %R =90,09
6,910 5 11,53 4,620 92,40 11,21 4,300 86,00 10,97 4,060 81,20
Recuperare medie: %R =86,53
6,549 7 12,44 5,891 84,16 12,80 6,251 89,30
20
13,19 6,641 94,87 Recuperare medie: %R =89,44
Recuperare medie globală: %R =88,69
II
5,252 3 8,212 2,960 98,67 8,262 3,010 100,17 8,198 2,946 98,20
Recuperare medie: %R =99,01
5,262 5 10,61 5,348 106,96 10,27 5,008 100,16 10,20 4,850 98,76
Recuperare medie: %R =101,96
5,350 7 12,55 7,200 102,86 12,76 7,410 105,86 12,86 7,510 107,29
Recuperare medie: %R =105,33 Recuperare medie globală: %R =102,10
III
18,91 3 21,54 2,63 87,67 21,97 3,06 102 21,72 2,81 93,67
Recuperare medie: %R =94,44
17,97 5 22,94 4,97 99,4 22,40 4,43 88,6 23,75 5,78 115,6
Recuperare medie: %R =101,2
18,72 7 24,82 6,10 87,14 25,15 6,43 91,86 25,74 7,02 100,29
Recuperare medie: %R =93,10 Recuperare medie globală: %R =96,25
Recuperarea medie totală: %R =95,68±8,96 (*) media a trei probe paralele, fiecare probă citită de trei ori
Valorile obţinute experimental pentru gradul de recuperare la diferite niveluri de
concentraţie se înscriu în intervalul 78,53-115,6%, cu media totală a recuperării de
95,68%, respectând valorile prevăzute de literatura de specialitate [3].
Pentru prelucrarea statistică a acestor rezultate în vederea stabilirii influenţei pe
care o poate avea nivelul de concentraţie cât şi matricea probei asupra determinărilor s-a
aplicat testul one-way ANOVA (analiza de varianţă univariată sau unifactorială sau pe o
singură cale) [87, 205, 206, 233] pe trei tipuri de vin (probele I-III), mai întâi individual
pe fiecare tip de vin şi apoi pe toate cele trei vinuri la un loc (tabelul 3.22).
21
Tabelul 3.22. Rezultatele statistice obţinute prin aplicarea testului ANOVA la recuperarea Cr
din probele I-III ANOVA: unifactorială SUMAR Grup Recuperare (%) Număr Sumă Medie Varianţă Proba I Proba II Proba III A (3µg /L) 90,09 99,01 94,44 3 283,54 94,51 19,90 B (5µg /L) 86,53 101,96 101,2 3 289,69 96,56 75,65 C (7µg /L) 89,44 105,33 93,10 3 287,87 95,96 69,24 Media generală 95,68 ANOVA Dispersia SS df MS F-calculat F-critic Intergrup 6,66 2 3,33 0,061 5,143 Intragrup 329,57 6 54,93 Totală 336,23 8
Precizia a fost demonstrata prin studii de repetabilitate şi precizie intermediară
Repetabilitate: se exprimă de regulă prin abaterea standard relativă procentuală a
repetabilităţii (RSDr%), limita repetabilităţii, indexul Horrat şi prin intervalul de
încredere al mediei rezultatelor obţinute. În general, calcularea RSD se face pentru o
populaţie de rezultate n≥6, iar intervalul de încredere al mediei se poate determina la un
nivel de încredere de 95% [204]. (adică un prag de semnificaţie α=0,05).
Repetabilitatea metodei dezvoltate în acest studiu a fost demonstrată într-o primă
etapă pe etaloane de crom de diferite concentraţii (5, 10 şi 14 µg/L crom).
S-au observat valori mici ale abaterii standard calculată în condiţii de
repetabilitate (<2%) care, pe etaloane şi pentru cele trei niveluri de concentraţie la care
s-a lucrat, nu prezintă o anumită dependenţă de concentraţie. De asemenea, s-au obţinut
valori mici pentru repetabilitate, indexul Horrat, abaterea standard a mediei, intervalul
de încerdere la un nivel de siguranţă de 95%. Pe etaloane metoda s-a dovedit precisă.
S-a urmărit apoi repetabilitatea pe probe reale luând în lucru trei vinuri, două
albe (probele I şi II) şi unul roşu (proba III) care au fost prelucrate conform procedurii
descrise. S-a lucrat pe câte 6 probe independente pentru fiecare tip de vin. Rezultatele
obţinute, exprimate în µg crom la litru de vin sunt date în tabelele 3.29-3.31.
22
Tabelul 3.29. Rezultate obţinute la repetabilitate pentru proba I Proba I 1 2 3 4 5 6
xi Cr (µg/L) 43,38 40,39 41,53 40,85 46,61 42,10 (xi- x )2 0,808501 4,363225 0,89271 2,643334 17,10787 0,141251 Număr de determiăari (n) 6 r (µg/L) OIV 6,378 x (µg/L) 42,476 Valoarea Horwitz r 17 sr (µg/L) 2,278 Index Horrat r 0,315
2rs 5,191 sm (µg/L) 0,9302
RSDr % 5,364 tsr / n (µg/L) 2,390
r (µg/L) Ghid Eurachem 6,316 x ±tsr / n (µg/L) 40,085÷44,866
Tabelul 3.30. Rezultate obţinute la repetabilitate pentru proba II Proba II 1 2 3 4 5 6
xi Cr (µg/L) 32,18 33,46 33,44 32,34 32,14 32,69 (xi- x )2 0,279312 0,567762 0,529256 0,138012 0,31979 0,00024 Număr de determinări (n) 6 r (µg/L) OIV 1,696 x (µg/L) 32,71 Valoarea Horwitz r 17,67 sr (µg/L) 0,6057 Index Horrat r 0,105
2rs 0,366875 sm (µg/L) 0,247
RSDr % 1,852 tsr / n (µg/L) 0,635
r (µg/L) Ghid Eurachem 1,679 x ±tsr / n (µg/L) 32,074÷33,345
Tabelul 3.31. Rezultate obţinute la repetabilitate pentru proba III Proba III 1 2 3 4 5 6
xi Cr (µg/L) 113,5 119,72 112,06 111,38 113,56 116,81 (xi- x )2 1,010025 27,19623 5,978025 9,765625 0,893025 5,313025 Număr de determinări (n) 6 r (µg/L) OIV 8,868 x (µg/L) 114,51 Valoarea Horwitz r 14,63 sr (µg/L) 3,1672 Index Horrat r 0,19
2rs 10,03119 sm (µg/L) 1,293
RSDr % 2,766 tsr / n (µg/L) 3,323
r (µg/L) Ghid Eurachem 8,779 x ±tsr / n (µg/L) 111,18÷117,83
Valorile acceptate ale abaterii standard relative depind de nivelul de concentraţie
al analitului si nu le depasesc pe cele prevazute teoretic.
Precizia intermediară conform definiţei dată de ICH reprezintă “variabilitatea pe termen lung a procesului de măsurare atunci când probe identice sunt analizate/măsurate prin aceeaşi metodă, acelaşi laborator, utilizând două sau mai multe instrumente diferite, de către operatori diferiţi, pe o perioada mai lungă de timp şi este
23
determinată prin compararea rezultatelor unei metode pentru un anumit număr de săptămâni”. În acest scop au fost analizate câte 6 probe identice de vin (proba I) conform procedurii analitice descrise anterior de către analişti diferiţi, în zile diferite şi cu reactivi diferiţi. Rezultatele obţinute împreună cu mărimile statistice calculate şi care se cer a fi verificate în astfel de studii, sunt trecute în tabelul recapitulativ 3.40. Tabelul 3.40. Recapitularea rezultatelor şi parametrilor statistici obţinuti la demonstrarea
preciziei intermediare a metodei de determinare cantitativă a cromului din vin prin GFAAS
Proba de vin I 1 2 3 4 5 6
xi Cr, (µg/L) Analist 1 41,19 44,18 44,56 42,79 40,13 46,72 Analist 2 44,55 43,79 45,40 44,45 39,98 42,29 Analist 3 41,19 43,73 46,36 42,25 42,99 40,41
Parametru Analist 1
Analist 2
Analist 3
Analist 1+2
Analist 1+3
Analist 2+3
Analist 1+2+3
n 6 6 6 12 12 12 18 x (µg/L) 43,262 43,409 42,822 43,335 43,042 43,115 43,164
sr,(µg/L) 2,403 1,974 2,105 2,098 2,166 1,969 2,052RSDr% 5,554 4,547 4,915 4,841 5,032 4,567 4,755r [4] (µg/L) 6,660 5,471 5,834 5,815 6,003 5,458 5,689r [OIV] (µg/L) 6,728 5,527 5,894 5,874 6,065 5,513 5,746 Horwitz value r 17 17 17 17 17 17 17 Horrat value Hor 0,327 0,267 0,289 0,285 0,296 0,269 0,280 sm (µg/L) 0,981 0,806 0,859 0,606 0,625 0,568 0,484
tsr / n (µg/L) 2,521 2,071 2,208 1,332 1,375 1,251 1,021
x ±tsr / n (µg/L) 40,74÷ 45,78
41,34÷ 45,48
40,61÷ 40,03
42,00÷ 44,67
41,67÷ 44,42
41,86÷ 44,37
42,14÷ 44,18
Rezultatele experimentale obţinute pe proba de vin I şi valorile calculate ale
parametrilor statistici în vederea evaluării preciziei intermediare dovedesc că metoda,
elaborată şi dezvoltată pentru determinarea cantitativă a cromului din probe de vin,
rămâne precisă cu creşterea variabilităţii analitice şi creşterea numărului de măsurări
realizate.
Robusteţea unei proceduri analitice este o măsură a capacităţii acesteia de a
rămâne neafectată de variaţii mici, dar deliberate, ale parametrilor metodei şi oferă o
indicaţie privind siguranţa metodei pe parcursul unei utilizări în condiţii normale”. In
cadrul studiilor de robustete s-au urmărit stabilitatea soluţiilor etalon, stabilitatea
soluţiilor de probe, modificarea deschiderii fantei de intrare în monocromator, influenţa
24
acidităţii soluţiilor analizate, modificarea condiţiilor de lucru ale spectrometrului de
absorbţie atomică cu cuptor de grafit, modificări în ceea ce priveşte corecţia zgomotului
de fond (lampa cu descărcare în deuteriu) şi tubul de grafit utilizat (tubul cu platforma).
Pe parcursul unei zile atat solutia etalon de crom de 20µg/L cat si solutia de
vin mineralizat cu un continut in crom de ~7µg/L, sunt stabile, lucru dovedit prin
diagramele de control pentru valori individuale si amplitudini mobile.
In ceea ce priveste stabilitatea solutiei etalon de crom de 20µg/L pe parcursul
a 23 de zile, rezultatele arata ca soluţia îşi păstrează compoziţia nemodificată în ceea ce
priveşte conţinutul de crom timp de 17 zile, nu însă şi 23 de zile (fig. 3.23 si .3.24).
y1 = 0.0183x + 0.0551R2 = 0.9974
y3 = 0.0174x + 0.0548R2 = 0.9991
y5 = 0.0193x + 0.0478R2 = 0.9967
y7 = 0.0168x + 0.0566R2 = 0.9991
y9 = 0.0176x + 0.0496R2 = 0.9986
y11 = 0.0169x + 0.0498R2 = 0.9992
y13 = 0.0169x + 0.0511R2 = 0.9962
y15 = 0.016x + 0.0558R2 = 0.9991
y17 = 0.0183x + 0.0621R2 = 0.9972
y23 = 0.0172x + 0.0194R2 = 0.9986
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25
0.3
0.35
0 2 4 6 8 10 12 14 16concentratie Cr (µg/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
ziua 1
ziua 3
ziua 5
ziua 7
ziua 9
ziua 11
ziua 13
ziua 15
ziua 17
ziua 23
Linear (ziua 1)
Linear (ziua 3)
Linear (ziua 5)
Linear (ziua 7)
Linear (ziua 9)
Linear (ziua 11)
Linear (ziua 13)
Linear (ziua 15)
Linear (ziua 17)
Linear (ziua 23)
Figura 3.23. Date privind stabilitatea etalonului de crom de 20 µg/L pe parcursul a 23 de zile
25
0
0.02
0.04
0.06
0.08
ziua 1 ziua 3 ziua 5 ziua 7 ziua 9 ziua 11 ziua 13 ziua 15 ziua 17 ziua 23
inte
rsec
tia c
u or
dona
ta
a
0
0.01
0.02
0.03
0.04
0.05
ziua 3 ziua 5 ziua 7 ziua 9 ziua 11 ziua 13 ziua 15 ziua 17 ziua 23
ampl
itudi
ne m
obila
R
Figura 3.24. Diagrame de control pentru valori individuale ale ordonatei la origine, a şi
amplitudini mobile (R) privind stabilitatea etalonului de crom C=20 µg/L pe parcursul a 23 de zile
Un studiu realizat, de asemenea, pe o probă de vin mineralizat, păstrat la
frigider în flacon de polietilenă (cu o concentraţie C~7 µg/L) a arătat că pe parcursul
celor 30 de zile urmărite, soluţia şi-a păstrat stabilitatea (fig. 3.27). Probele au fost citite
la un interval de două zile. S-a obţinut concentraţia medie x = 6,867 µg/L, abaterea
standard s=0,198 µg/L şi abaterea standard relativă procentuală RSD% = 2,88%.
------------------------------------------------------------------------------------------------- LC=0,0502
------------------------------------------------------------------------------------------------- LCI=0,0271
------------------------------------------------------------------------------------------------- LCS=0,0734
------------------------------------------------------------------------------------------------- LCS=0,0284
------------------------------------------------------------------------------------------------- LC=0,0087
26
6.20
6.40
6.60
6.80
7.00
7.20
7.40
ziua1
ziua3
ziua5
ziua7
ziua9
ziua11
ziua13
ziua15
ziua17
ziua19
ziua21
ziua23
ziua25
ziua27
ziua29
numar determinare
conc
entr
atie
Cr (
µg/
L)
(a)
Figura 3.27.a. Diagrama de control pentru valori individuale x privind stabilitatea soluţiei de
vin mineralizat pe parcursul a 30 de zile
0
0.2
0.4
0.6
0.8
ziua 3 ziua 5 ziua 7 ziua 9 ziua11
ziua13
ziua15
ziua17
ziua19
ziua21
ziua23
ziua25
ziua27
ziua29
ampl
itudi
ne R
(µ
g/L)
(b)
Figura 3.27.b. Diagrama de control pentru amplitudinea mobilă R corespunzătoare stabilităţii
soluţiei de vin mineralizat pe parcursul a 30 de zile
S-a studiat influenţa acidităţii mediului asupra determinărilor de absorbanţă pe
soluţii de acid azotic de concentraţii variabile de la C=0 moli/L, până la C=3,44 moli/L,
preparate cu apă ultrapură.
Pe baza rezultatelor obţinute (fig. 3.29) se poate spune că determinările privind
conţinutul de crom depind semnificativ de concentraţia de acid azotic. De aceea,
--------------------------------------------------------------------------------------------------- LC=0,198
--------------------------------------------------------------------------------------------------- LC=0,647
27
etaloanele de crom se recomandă să fie preparate în acid azotic cu molaritate identică cu
probele supuse măsurărilor şi toate diluţiile ulterioare, atunci când este cazul, să se
efectueze cu acid azotic C=3,44 moli/L.
0
0.01
0.02
0.03
0.04
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
concentratie HNO3 (moli/L)
abso
rban
ta (u
.a.)
0
0.001
0.002
0.003
0.004
0.005
0.006
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
concentratie HNO3 (moli/L)
ampl
itudi
nea,
R (u
.a.)
Figura 3.29. Diagrama privind influenţa concentraţiei HNO3 asupra determinărilor de
absorbanţă In ceea ce priveste modificarea conditiilor de lucru ale spectrometrului (latimea fantei de intrare in monocromator, corectia zgomotului de fond Zeeman sau cu lampa cu descarcare in atmosfera de deuteriu) si ale cuptorului de grafit cu sau fara platforma, metoda s-a dovedit a fi robusta (fig. 3.28, tabelul 3.52).
----------------------------------------------------------------------------------- LCS=0,0055
----------------------------------------------------------------------------------- LC=0,0017
28
Estimarea incertitudinii de măsurare
Sursele relevante de incertitudine sunt ilustrate în diagrama cauză-efect din
figura 3.38.
Figura 3.38. Diagrma cauză-efect pentru determinarea incertitudinii Cr prin GFAAS
Incertitudinea extinsă U(CCr), aplicând un factor de extindere k=2 (pentru un
nivel de încredere de 95%), pentru proba I de vin atunci cand se aplica rezultatului o
corectie tinand cont de gradul de recuperare este :
U(CCr)=2*2,2511=4,5022 µg/L
Cantitatea de crom determinată prin GFAAS după mineralizare este de:
(44,772±4,502) µg/L (cu corecţie)
unde incertitudinea specificată este calculată folosind un factor de extindere k=2.
Mărimea contribuţiilor ficărei componente poate fi mai bine comparată într-o
histogramă care indică incertitudinea standard relativă (figura 3.39).
Conc. curba, Cm
Soluţie etalon
Puritate/ Incertitudine Vbc
Vpip Curba de etalonare
Diluţie probă, D
Vbc
Vpip
Temp. Etal. Repet.
Temp. Etal. Rep. CCr
Temp.
Temp. Etalon.
Etalon. Repet.
Repet.
Recuperare, RPrecizie, P
MRCRepetabilitate (repet. conc.; prep. probă)
Precizie intermediară (repet. conc., prep. probă)
29
0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06
[u(CCr)]C
u(CM)
u(D)
u(P)
u(R)C
ompo
nent
a in
cert
itudi
ne
Incertitudinea standard relativa
Figura 3.39. Incertitudini în determinarea Cr prin GFAAS – corecţie R Determinarea conţinutului de Cr în vinuri româneşti
Au fost analizate in ceea ce priveste continutul de crom 47 de probe de vin (27
albe şi 20 roşii) achiziţionate din magazin sau direct de la producător. Au fost selectate
în special vinuri seci sau demiseci din patru regiuni viticole româneşti şi anume: Podişul
Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei şi Olteniei şi Colinele Dobrogei.
În acest scop fiecare probă a fost analizată de 3 ori şi s-a calculat abaterea standard şi
abaterea standard relativă în condiţii de repetabilitate.
In vinurile albe se observă valori ale conţinutului de crom variabile de la
18,84µg/L până la 104,80µg/L cu o medie de 44,73µg/L crom. Vinurile roşii au un
conţinut cuprins ĩntre 15,71µg/L şi 115,83µg/L cu o medie de 49,91µg/L crom. Dacă se
ţine cont de faptul că necesarul zilnic de crom este de 50-200 µg (a se vedea secţiunea
1.4.2) şi că vinurile româneşti conţin frecvent crom ĩntre 30-60µg/L (din câte se observă
ĩn cele 47 de vinuri studiate) consumul de vin poate fi considerat o sursă importantă de
asigurare a cerinţelor zilnice de crom.
Se observă diferenţe ĩntre vinurile din comerţ şi cele achiziţionate direct de la
producător. In ultimul caz şi ĩn mod deosebit la vinurile albe, se observă conţinuturi mai
mici şi oarecum apropiate la soiurile care provin din aceeaşi podgorie şi mult diferite de
cele provenite din alte areale viticole. De exemplu, vinurile de Pietroasa sunt mai sărace
30
ĩn crom decât cele de Valea Călugărească. De asemenea, vinurile roşii au un conţinut
mai ridicat ĩn crom decât cele albe. In unele cazuri apar diferenţe ĩntre soiuri sau ĩntre
anii de producţie.
Cap. 4. Studii privind validarea unei metode de determinare a fierului din
vinuri prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în flacără după
calcinare
Cercetările realizate, in mod analog cu cele pentru crom, în vederea elaborării şi
validării unei metode de determinare a fierului prin FAAS au condus la următoarele
rezultate:
- stabilirea unei metode de mineralizare a probelor de vin prin calcinare la t=5500C
şi dizolvare a cenuşii obţinute cu un amestec de acid clorhidric şi acid azotic;
- stabilirea condiţiilor optime de lucru pe flacără;
- stabilirea parametrilor optimi de lucru ai spectrometrului (λ=248,3nm, laţimea
fantei de intrare a monocromatorului: 0,2nm, corecţia de fond: D2-HCL, timpul de
citire semnal: 4s);
Studiile de validare au dovedit că metoda dezvoltată:
- permite determinarea Fe din vinuri prin FAAS după calcinare, mg/L;
- este specifică, la λ=248,3nm nu se cunosc elemente interferente;
- este liniară pe domeniul de concentraţii 1,5-15 mg/L fier;
- LoD=0,03467 mg/L, LoQ=0,1156 mg/L;
- este exactă: mediile recuperărilor pe etaloane şi probe reale (90-107,4%) şi
compararea rezultatelor obţinute cu metoda testată cu cele obţinute folosind
metoda de referinţă propusă de OIV. Mediile recuperărilor (90-107,4%) s-au
înscris în limitele teoretice prevăzute pentru nivelul de concentraţie la care s-a
lucrat (<20 mg/L). Testul ANOVA aplicat recuperărilor obţinute pe trei vinuri şi
trei niveluri de concentraţie nu evidenţiază diferenţe între matricile şi nivelurile
de concentraţie analizate, valoarea raportului F calculat fiind mai mică decât cea
critică. Rezultatele obţinute prin metoda testată şi cea comparativă pe două
vinuri au fost supuse testului t şi s-au obţinut valori ale lui t (1,01 si 1,06) mai
31
mici decât valoarea critică, t=2,10, adică există o bună concordanţă între
rezultate.
- este precisă, s-au obţinut valori mici pentru abaterea standard relativă, abaterea
standard a mediei, intervalele de încredere pentru medii, limita repetabilităţii,
calculate în condiţii de repetabilitate şi precizie intermediară. Indexul Horrat a
fost subunitar în toate cazurile studiate, pe etaloane şi probe mineralizate.
- metoda este robustă în raport cu aciditatea soluţiei analizate. Modificarea
deschiderii fantei de intrare a monocromatorului determină însă modificări ale
pantei curbei de etalonare, respectiv ale sensibilităţii metodei. Diagramele de
control întocmite pe valori individuale şi amplitudini mobile pe o perioadă de 30
de zile au arătat ca soluţia etalon de fier de concentraţie C= 7,5 mg/L preparată
în acid azotic C=0,1 mol/L, păstrată fie la frigider fie la temperatura camerei,
este stabilă. Proba mineralizată de vin păstrată la frigider a fost stabilă timp de
30 de zile, perioadă monitorizată.
- incertitudinea de măsurare este afectată în mare parte de repetabilitate apoi de
recuperare şi curba de etalonare; o influenţă mult mai mică o are diluţia probei.
- cantitatea totală de fier determinată ĩn 44 de vinuri româneşti (24 albe şi 20 roşii)
variază ĩntre 0,836 mg/L şi 9,305 mg/L cu o medie de 4,043 mg/L la vinurile albe şi
ĩntre 1,951 mg/L şi 11,08 mg/L cu o medie de 4,386 mg/L la vinurile roşii. Ĩn mod
frecvent vinurile conţin ĩntre 2 mg/L şi 5,5 mg/L fier, cantităţi care nu afectează
stabilitatea fizico-chimică a vinului. Fierul este mai puţin folosit ĩn studiile de
stabilire a zonei de provenienţă a unui vin, deoarece acesta este de multe ori corelat
cu surse exogene.
32
CONCLUZII FINALE
Experienţele realizate în teza de doctorat au urmărit: elaborarea, dezvoltarea şi
validarea a două metode de analiză şi anume, o metodă de determinare a cromului din
vin prin spectrometrie de absorbţie atomică cu atomizare în cuptor de grafit după
mineralizare cu microunde şi o metodă de determinare a fierului din vin prin
spectrometrie de absorbţie atomică după calcinare. Ne-am propus punerea la punct a
unei metode de determinare a cromului din vin deoarece metodele prezentate de către
OIV nu includ cromul. În cazul fierului, deşi există metode OIV de determinare, am ales
o metodă alternativă în ceea ce priveşte partea de prelucrare a probei, este vorba de
calcinare. Avantajul metodei propuse este reliefat prin faptul că proba astfel obţinută
poate fi analizată prin AAS în vederea determinării şi a altor metale prezente în vin.
Vasta literatură existentă în domeniu şi cercetările originale au condus la
următoarele concluzii generale:
Cunoaşterea compoziţiei minerale a strugurilor şi vinurilor prezintă o deosebită
importanţă în vinificaţie, deoarece constituenţii minerali contribuie la echilibrul între
componenţi şi influenţează potenţialul redox şi procesele biochimice care se petrec
în must şi vin, cu influenţă asupra stabilităţii fizico-chimice şi a proprietăţilor
organoleptice.
Influenţa metalelor asupra calităţii vinurilor nu este strict determinată de
cantitatea lor totală, cunoaşterea fizico-chimică a formelor sub care se găsesc
metalele în vinuri ajută la o mai bună înţelegere a efectelor lor nutriţionale şi/sau
toxice şi a proceselor implicate în maturarea şi îmbătrânirea vinului, formarea de
depuneri sau creşterea vitezei de oxidare.
Cunoaşterea compoziţiei minerale şi a elementelor în urme permite identificarea
zonelor de provenienţă a vinului, lucru de un real interes atunci când se pune
problema falsificării produselor originale. Atât cromul cât şi fierul sunt folosite,
alături de alte elemente, pentru determinarea autenticităţii vinurilor.
Metodele de analiză utilizate la determinarea metalelor din vinuri sunt deosebit
de importante la stabilirea corecta a continutului de metale in vinuri, cele
33
recomandate oficial, în special când se pune problema unor litigii, sunt cele care au
la bază spectrometria de absorbţie atomică în vizibil şi ultraviolet aplicată pe probe
nemineralizate sau mineralizate pe cale umedă sau calcinare.
Cercetările realizate în vederea elaborării şi validării unei metode de determinare
a cromului prin GFAAS dupa mineralizare cu microunde si a fierului prin FAAS
dupa calcinare au condus la concluzia ca cele două metode sunt relativ uşor de
realizat, sunt sensibile, nu necesită prelucrări dificile ale probei (mai puţine surse de
erori), nu necesită adaosuri de modificatori de matrice, nu necesită utilizarea
metodei adaosului standard, sunt exacte, precise şi robuste. În schimb, necesită
echipamente si reactivi scumpi si operatori calificati.
Bibliografie selectivă
67- M. Artimon, M. Pele, D. Balan, A. Ghionea, „The correlation between metals
concentration and the origin of wine”, Buletin USAMV-CN, 60, 278-281, 2004.
87- M. Artimon, O. Iordache, M. Pele, I. Gh. Tănase, G. Vasile, „Chromium
determination from romanian wines using atomic absorption spectrometry”, ISEAC 35 -
35th International Symposium on Environmental Analytical Chemistry, Gdansk,
Polonia, book of abstracts, pag. 135, 22-26 iunie, 2008.
88- M. Artimon, O. Iordache, G. Vasile, I. Botu, “Researches concerning lead and
cadmium contents in fruits”, Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V.B., Seria B, L, 304-310,
2007.
105 - M. Artimon, D. Bălan, G. Luţă, M. Pele, “Improvements in determination of lead
in roumanian wines by electrothermal atomic absorption spectrometry”, 1st thematic
workshop of the EU project NORMAN, Chemical Analysis of Emerging Pollutants,
Mao, Menorca-Spania, book of abstracts, p. 78, 27-28 November 2006.
106 - M. Artimon, I. Gh. Tănase, G. Vasile, „Methods for the determination of the
trace-elements of wine”, European Society for New methods in Agriculture research,
XXXVI ESNA Annual Meeting, Iaşi, România, Ion Ionescu de la Brad, 231-238, 2006.
107 - M. Artimon, I. Botu, O. Iordache, F. Israel-Roming, G. Vasile, “Studies
regarding food quality monitorisation – heavy metal contents in fruits in Romania”,
34
ISEAC 35 (35th International Symposium on Environmental Analytical Chemistry,
Gdansk, Polonia, book of abstracts, pag. 136, 22-26 iunie 2008.
108 - M. Artimon, “Specific aspects of the heavy metals analysis in the sludge
proceeding from refineries wastewater treatment plants, Ovidius University Annals of
Chemistry, 17 (2), 213-216, 2006.
160 - M. Artimon, I. Gh. Tănase, G. Vasile, "The validation of the method for iron
determination from roumanian wines, using flame atomic absorption spectrometry",
acceptat pentru publicare la Revue Roumaine de Chimie, 2008.
214 - M. Artimon, G. Vasile, L. Catana, „Determination of some heavy metals in
tomatoes and tomato sauce, Proceeding of BIOATLAS 2008 - International Conference
on New Research in Food and Tourism, Brasov, pag. 251-257, 4-7 iunie 2008.
233 - M. Artimon, I. Gh. Tănase, M. Pele, Gh. Campeanu, G. Vasile, „Aspects
concerning validation of a method for chromium content determination in Roumanian
wines by ETAAS after microwave mineralization”, acceptat pentru publicare la
Roumanian Biotechnological Letters.
234 - M. Artimon, V. Dumitrescu, I. Gh. Tănase, M. Pele, R. Nedelcu, „The
optimization of the methods for Cu, Zn and Pb content determination in Roumanian
wines by AAS after dry or microwave mineralization”, acceptat pentru publicare la
Roumanian Biotechnological Letters.
240 - M.Artimon, I.Gh.Tănase, M.Pele, G.Vasile, “Studies regarding the evaluation of
the performance characteristics in order to validate a method for iron determination in
wines using flame atomic absorption spectrometry”, Simpozionul “115 de ani de
cercetare, învăţământ şi producţie viti-vinicolă şi pomicolă la Pietroasa şi Istriţa”, 30-
31 octombrie 2008, Bucuresti-USAMV, Istriţa şi Pietroasele, Buzău.
241 - M.Artimon, I.Gh.Tănase, M.Pele, G.Vasile, “Studies Regarding the Evaluation
of the Performance Characteristics in Order to Validate a Method for Iron
Determination in Wines Using Flame Atomic Absorption Spectrometry”, Lucrări
ştiinţifice USAMVB, Seria B - LII - 2008, p.93-101.
35
242 - Artimon, O. Iordache, M. Pele, I. Gh. Tănase, G. Vasile, „Chromium
determination from romanian wines using atomic absorption spectrometry”, trimis
pentru publicare la International Journal of Environmental Analytical Chemistry, 2008.