Initiere in cercetarea sociologicA

Initiere in cercetarea sociologicA

1cercetarea calitativa vs cantitativa

2masura in stiintele sociale si comportamente

3interviul

4chestionarul

Subiectul 1

Generalizabilitatea n cercetrile calitative. Scopul tiinelor socioumane l constituie generalizarea rezultatelor obinute prin investigarea unor populaii la alte populaii diferit plasate n timp i spaiu. Unii cercettori, adepti ai paradigmei calitativiste de exemplu, Norman K. Denzin (1983) sau E.J. Cronbach (1982) refuz generalizarea ca scop, considernd c menirea tiinelor socioumane ar fi doar descrierea cu detalii fine a unor anumite grupuri umane i explicarea modelelor de aciune i interaciune a oamenilor, nu descoperirea legilor generale ale comportamentelor umane n condiii sociale. Chiar dac nu toi cercettorii calitativiti resping fr drept de apel generalizarea ca scop al tiinei lor, faptul c n mod tradiional cercetarea calitativ se centreaz aa cum s-a artat pe studiul unui numr mic de uniti sociale, chiar pe studiul unui singur caz, este de natur sa ridice problema validitii externe a rezultatelor, adic tocmai problema generalizabilitii. n ultimii douzeci de ani a crescut ns interesul pentru problema generalizabilitii n cercetrile calitative. Dovad n acest sens sunt lucrrile lui Egon G. Guba i Yvonna S. Lincoln (1982), G.W. Nobit i R.D. Hare (1988), M.Q. Patton (1990) .a. Janet W. Schofield (1993) face un bilan al eforturilor de depire a acestei principale slbiciuni a abordrilor calitative, lipsa preocuprilor sistematice pentru generalizabilitate, i propune reconceptualizarea generalizabilitii, dat fiind faptul c validitatea extern nu ajut prea mult la lmurirea problemei. ntr-adevr, n abordrile calitative cercettorii nu investigheaz eantioane astfel construite nct s asigure, din punct de vedere statistic, generalizarea concluziilor. n locul eantioanelor

probabiliste cu un grad de reprezentativitate predeterminat,n cercetrile calitative se face apel la eantioane teoretice, adic la o selecie a subiecilor nu pe baza hazardului, ci dup gradul lor de reprezentativitate pentru consolidarea sugestiilor teoretice aprute n cursul desfurrii cercetrilor. Ca o consecin logic, selecia subiecilor n eantionarea teoretic se face pe parcursul investigaiei, nu la nceputul acesteia, ca n cercetrile cantitative. Tot n vederea depirii dificultilor generalizabilitii, n unele cercetri calitative se apeleaz la procedeul induciei analitice, care nseamn o examinare exhaustiv de cazuri n vederea desprinderii unor trsturi sau legiti generale ale fenomenului studiat (P. Ilu, 1997, 55). Toate aceste procedee vizeaz trecerea de la descrierea amnunit a fenomenelor i unitilor sociale la desprinderea unor constante ale manifestrii lor n contexte socio-temporale asemntoare. Se recurge astfel, chiar n timpul derulrii investigaiei, la ordonarea logic a materialului generat de cercetarea empiric, la codificarea lui (codificarea deschis, codificarea axial, codificarea selectiv) i la construirea de tipologii (vezi msurarea nominal). Egon G. Guba i Yvonna S. Lincoln (1982) propun nlocuirea conceptului de generalizabilitate cu cel de potrivire (fittingness), pentru c, susin autorii, este virtual imposibil s imaginezi vreun comportament

uman care s nu fie puternic mediat de context i pentru c ipotezele de lucru, care ncapsuleaz corpul cunotinelor ideografice, pot fi transferabile de la o situaie la alta, n funcie de gradul de similitudine temporal i contextual. J.P. Goetz i M.D. Le Compte (1984) folosesc criteriile comparabilitii (gradul de finee a descrierilor i de exactitate a definirii unitilor de analiz, a conceptelor generate, a caracteristicilor populaiei i situaiilor pentru a permite altor cercettori s utilizeze rezultatele studiului ca baz de comparaie) i translabilitii (claritatea descrierii poziiei teoretice i a tehnicilor de cercetare) pentru a decide n legtur cu generalizabilitatea.

n fine, R.E. Stake (1978) ia n discuie generalizarea naturalistic n condiiile similaritii situaiilor. n ceea ce ne privete, considerm c i n studiile calitative problema generalizabilitii nu ar trebui ocolit sau abordat doar tangenial. Distincia dintre tiinele ideografice i cele nomotetice opereaz mai degrab n planul sistematizrii cunotinelor dect n planul producerii lor. ntr-o form sau alta (potrivire, comparabilitate i translabilitate, generalizare naturalistic), cercetrile calitative trebuie s procedeze, n afara descrierilor amnunite, i la deschideri spre generalizabilitate. Combinarea paradigmelor i metodelor cantitative i calitative. n legtur cu cele dou

tipuri de abordri s-au afirmat mai multe poziii. Puritii susin c paradigmele i metodele nu trebuie s fie combinate; situaionitii susin c anumite metode sunt apropiate de specificul situaiilor i deci pot fi combinate; pragmatitii apreciaz c pot fi utilizate n cadrul aceluiai studiu metode integrate. Ne situm ferm de partea pragmatitilor, considernd nu numai posibil, dar i benefic utilizarea combinat a paradigmelor cantitativ i calitativ. Mixarea metodelor a fost susinut nc n anii 60 de ctre Donald T. Campbell n msurarea trsturilor psihice prin abordarea multimetod-multitrstura. Mai recent, J.C. Green, V.J. Caracelli i W.F. Graham (1989) au identificat cinci scopuri pentru combinarea metodelor n cadrul aceluiai studiu: triangularea, complementaritatea, dezvoltarea, iniierea i expansiunea studiului. John W. Creswell (1994) distinge, pe baza analizei studiilor calitative publicate n revistele de specialitate, trei modele de combinare a designului: 1) designul cu dou faze, n care cercettorul realizeaz separat ntr-o prim faz cercetarea

calitativ i ntr-o a doua faz cercetarea cantitativ; 2) designul cu predominana unei paradigme, n care cercettorul realizeaz studiul pe baza unei paradigme, dar face apel, n secundar, i la alt paradigm; 3) designul metodologiei mixate, care ar reprezenta gradul cel mai nalt de integrare a abordrii cantitative i calitative, dat fiind faptul c amestecul paradigmelor i metodelor se manifest n fiecare etap a cercetrii. n concluzie, ne asociem opiniei c datele calitative sunt mai valoroase, dar cele cantitative

sunt mai uor de obinut i c problema este de a gsi date cantitative pe care s se poat baza datele calitative. Apreciem c o bun strategie este dat de designul cu dou faze, cercetarea cantitativ precednd-o pe cea calitativ (D. Silverman, 1985). De asemenea, n acord cu Petru Ilu (1997, 7), suntem pentru un calitativ mai riguros, interferat cu un cantitativ mai flexibil.

Etapele observatiei calitative1. Inspectarea generala a contextului de cercetat.De la observatiile de ansamblu cu caracter general se va ajunge la o observatie focalizata pe aspecte si dimensiuni ale practicilor si interactiunilor umane.

2. Fixarea obiectivelor de urmarit conduse de observarea si consemnarea lor minutioasa.Se folosesc si mijloace audio-vizuale dar si consemnarile de teren scrise.

Se impun 2 remarce:

a se consemna minutios nu inseamna a inregistra totul sau orice

sunt consemnate descrierile nu impresiile

3. Precizarea si consolidarea categoriilor si ipotezelor.Este o etapa care urmaeaza firesc celei in care atentia se concentreaza pe obiectivul investigatiei.

4. Elaborarea sau constructia unei teorii

Cantitativ si calitativ in stiintele socio-umaneIn stiintele socio-umane se intalnesc o serie de dihotomii, insa una care se discuta cu o frecventa mare este cea dintre cercetarile de tip cantitativ si cele de tip calitativ.In timp, in limbajul stiintelor sociale, termenii calitativ si cantitativ au trecut la o intelegere spre o sfera mult mai larga decat in acceptiunea lor initiala, ajungandu-se in final la constituirea a doua mari paradigme.Intr-un camp al ideilor foarte vast, asa cum este cel al stiinelor socio-umane, racordareasociologilor cercetatori la una sau alta dintre cele doua paradigme, a fost mai mult decat fireasca, unii afirmand in mod deschis superioritatea sau inferioritatea unei paradigme in raport cu alta.Pe de lata parte, multi sociologi au vazut intre cele 2, numeroase complementaritati si inferente, insistandu-se asupra faptului ca sociologia trebuie sa utilizeze concomitent ambele metode.Adeptii acestei idei mentioneaza ca nu exista o realitate sociala numai calitativa sau numai cantitativa.Deci, cele doau metode se presupun reciproc.Ideea de a cuantifica unele dintre metodele sociologice(de a introduce masurarea ) a fost benefica si va continua sa ramana asa daca se vor respecta 2 conditii:

1. a nu se parasi metodele calitative

2. aplicarea metodelor cantitative sa aiba loc atunci cand se obtin date reale si nu doar formale.Acest rationament este argumentat prin faptul ca, o corelatie sau un calcul de covarianta nu asigura prin ele insele adevarul sociologic, ci numai in masura in care faptele cuprinse in ele sunt reale.

Ca orientare metodologica, abordarea cantitativa se plaseaza pe pozitia pozitivismului, care este modelul de cercetare in stiintele naturii.Chiar Compte ofera termenului de sociologie alternativa lingvistica de fizica sociala, militand pentru trecerea studiului societatii sub semnulstudiilor pozitive(al stiintelor exacte).El propune deci studiul faptelor sociale cu ajutorul unor metode identice sau analoage celor din stiintele naturii, facandu-se astfel trecerea de la speculatia despre om si societate la cercetarea efectiva.Pe de lata parte au existat voci care s-au opus unei astfel de abordari, insistand pe deosebirea dintre stiintele naturii si cele ale culturii si spiritului.Dintre cei care sustin aceasta ideea il amintim pe Dilthey W.El a motivat aceasta deosebire prin aceea ca, socio-culturalul si istoricul sunt produsul subiectivitatii umane, al motivatiilor si intentiilor umane.De aceea, cunoasterea socio-umanului nu se poate face din exterior, obiectiv, ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.Astfel apare opozitia dintre comprehensiune si explicatie.

In cadrulexplicatiei, plasata pe pozitia pozitivismului, a abordarii cantitative se lucreaza cu scheme cauzale, metode statistice care determina influentele unor fenomene asupra altora.Aici se iau deci in considerare variabilele independente si cele dependente.

In cazulcomprehensiunii, plasata pe pozitia fenomenologica a abordarii calitative se mizeaza pe subiectivitatea umana, facandu-se apel la intuitie si empatie.

Multi autori din literatura de specialitate au realizat adevarate tablouri comparative intre cercetarea calitativa si cea cantitativa.De aici rezulta o serie de asemanari si deosebiri intre cele 2 tipuri de metode.

Diferente dintre abordarea calitativa si cea cantitativa:1. Cercetarea cantitativa 424d314eeste plasata epistemologic pe pozitia pozitivismului , a explicatiei, pe cand ceacalitativasunt plasate pe pozitia fenomenologico-comprehensiva.(Fenomenoloia este curentul filosofic care studiaza fenomenele constiintei, ale sufletului prin prisma orientarii si continutului lor, facand abstractie de omul real, activitatea lui psihica si mediul social).Deci,cercetarea cantitativaeste asemanata cu cea din stiintele naturii, pe cand ceacalitativadispune de o abordare etnologica.

2. Incercetarea cantitativa 424d314ecuvintele cheie sunt cele de control, intindere(ex:macrosocial, global-formal), pe cand in ceacalitativaaceste cuvinte sunt comprehensiune-profunzime(ex:microsocial, local, contextual)

3. Cercetarea cantitativa 424d314eeste preocupatade obiectivitate si generalizare, in timp ce, inceacalitativaaceste chestiuni trec pe plan secundar

4. Cercetarea cantitativa 424d314eeste dominata de logica verificarii, iar ceacalitativade logica descoperirii

5. Incercetarea cantitativa 424d314eexista un interes pentru stabilirea de relatii cauzale, corelatii, iar in ceacalitativaexista un interes pentru stabilirea unei "cauzalitati" locale

6. Incercetarea cantitativa 424d314eprocedeele sunt codificate, fixe, aspect impus de utilizarea interviului si chestionarului standardizat, pe cand in ceacalitativaprocedeurile sunt variabile prin insasi natura observatiei participative, a interviului intensiv(metode de baza ale acetui stil)

7. Incercetarea cantitativa 424d314e, pozitia sociologului cercetator este una neutra, distanta in timp ce in ceacalitativapozitia cercetatorului este aceea de actor participant.De aici si relevanta parerii cercetatorului in cercetarea calitatica, in opozitie cu parerea subiectului in cea cantitativa

8. Datele rezultate in urmacercetarii cantitativesunt de mare fidelitate, pe cand cele rezultate in urmacercetarii calitativesunt de o mare bogatie

9. Incercetarea cantitativa 424d314eraportul de cercetare este alcatuit din cifre, tabele, grafice. Incercetarea calitativadomina limbajul natural, uneori fara cifre si aproape metaforic

Asemanari intre abordarea calitativa si cea cantitativa1.se peaca de la un bagaj de informatii socio-culturale similare, obiectul cercetarii fiind acelasi, dar tratat in mod diferit

2.si in stiintele naturii se face apel la intuitie (intuitionism matematic)

3.si in cercetarile cantitative, caracterizate prin distanta cercetator- subiect, apar atitudini empatice(cazul chestionarelor standardizate, completate prin procura, adica A completeaza un chestionar, asa cum crede ca ar raspunde B)

4.in cercetarile cantitative, completarea unor chestionare preponderent de intentie si motivatie se bazeaza tot pe subiectivitate umana

Caracteristicile cercetarii calitativeReferindu-ne strict la cercetarile calitative in stiintele socio-umane, un studiu poate primi o astfel de calificare daca indeplineste urmatoarele conditii:

1. perspectiva comprehensiva domina cea mai mare parte a cercetarii

2. abordarea obiectului de studiu se face amplu si deschis

3. culoegerea datelor de teren se face cu ajutorul unor metode ce nu presupun cuantificarea lor anterioare(ex: observatia participativa, interviul nestructurat/ semistructurat, jurnalul de bord, introspectia)

4. analiza datelor este de factura calitativa, cuvintele fiind analizate prin alte cuvinte fara efectuarea unei operatii numerice

5. cercetarea se finalizeaza printr-o teorie nu printr-o demonstratie

Constantele cercetarii calitativeChiar daca operatia de comparare a cercetarii calitative cu cea cantitativa a scos in evidenta o serie intreaga de particularitati specifice fiecaruia dintre cele doua, exista cateva elemente constitutive in constantele care marcheaza cercetarea calitativa:

1. contactul personal prelungit cu oamenii si mediul de cercetare, dublat de empatie si sensibilitate la cele relatate de subiect

2. planul cercetarii din perspectiva metodologica este dinamic, el evoluand in functie de rezultaul la care se ajunge

3. nu exista o separare neta intre culegerea- analiza datelor, ele putand fi chiar suprapuse

4. cercetatorul este principalul instrument metodologic pe parcursul cercetarii

5. nu se urmareste obtinerea de rezultate, ci descrierea, teoretizarea celor studiate

6. raportul de cercetare se scrie intr-un spatiu de dialog al descoperirii/ validarii proceselor, nu intr-o logica a dovezii

Analiza datelor calitativeDaca in urma unei cercetari sunt stranse o serie de date calitative, acestea nu implica automat o analiza calitativa, deoarece datele calitative nu duc in mod automat la o analiza calitativa..Trebuie sa facem deosebirea intreanaliza datelor calitativesianaliza calitativa a datelor, deoarece analiza datelor calitative poate fi chiar si o analiza statistica(analiza cantitativa).De altfel, analiza datelor calitative subsumeaza analiza calitativa(ex:analiza fenomenologica, analiza teoretica) si analiza cantitativa a datelor calitative.La intersectia lor se situeaza analiza cvasicalitativa (analiza de continut, analiza de protocol) al carei statut nu este nici calitativ nici cantitativ.In acest caz, operatiile calitative, sunt urmate de operatii cantitative.

2. Traditia si epistemologia cercetarii calitativeCercetarea calitativa nu este o aparitie recenta in campul stiintelor sociale.Ea are o traditie indelungata care rezulta din consubstantialitatea calitativismului cu stiintele socio-umane. Istoria cercetarii calitative presupune cateva etape:

1. 1890-1930Este o perioada in care, virtual toate cercetarile au fost de natura calitativa, simultan dezvoltandu-se primele departamente universitare de cercetare a socialului.Apar acum primele lucrari de sociologie, care apartin unor unor nume ca: Durkheim, Webber, Mead, Simmel. Simmel se pronunta impotriva maniei de a cauta legi sociologice (aluzie la Durkheim), preconizand inlocuirea treptata a "vanatorii de legi " cu "istorismul" care descrie evolutia societatii si grupeazafenomenele omogene, inscriindu-se asadar pe linia unei sociologii contextualiste, comprehensive.Explicatia pentru primordialitatea cercetarii calitative este simpla, sociologia fiind in acea perioada intr-o stransa legatura cu filosofia si cu alte stiinte socio-umane de la care imprumutat maniera de abordare speculativa a realitatii (fenomenologia). Unul dintre numele mari ale cercetarii calitative esteMalinovski.El este inventatorul principalei metode calitative-observatia participativa-si primul care o pune in practica, intelegand ca singura modalitate de a-i intelege pe oameni asa cum sunt ei, este aceea de a participa la existenta lor. Malinovski este tipul antropologului, prin excelenta care ne-a aratat cum trebuie sa fie o cercetare de teren, demonstrand ca aceasta nu are nimic de a face cu "activitatea anchetatorului" care chestioneaza "informatorii". O alta cercetare emblematica a acestei perioada esteanaliza documentelora luiZnaniecki,in lucrarea "Taranul polonez in Europa si America".Contributia acestei cercetari a fost exceptionala, ea consacrand sociologul ca cercetator de teren. Din punct de vedere teoretic, lucrarea a depasit tentatia reductiei biologizante a faptelor sociale.Studiul este ghidat de efortul observarii faptelor sociale,sesizand factorii obiectivi/ subiectivi ai actiunii umane.Znaniecki a lansat in urma studiului sau 3 tipuri de personalitate:

conformistul-

boemul- caracterul deschis la orice influenta

creativul- adept al schimbarii si implicarii in activitatea de productie

2.1931-1960:In aceasta perioada se face remarcata patrunderea cercetarii cantitative(experimentul, ancheta), atat in viata universitara cat si in cea publica, mai ales sub forma sondajelor de opinie.Exista inca preocupari pentru cercetarea calitativa, dar metodelor ei (observatia, interviul) li s-au dat tratari cantitative.Este insa certa predominanta metodelor pozitiviste, cantitativiste, determinata de declansarea interesului pentru cercetarile sociologice la nivel macrosocial.

3. 1960-pana in zilele noastreCaracteristica fundamentala a acestei perioade o reprezinta critica la adresa functionalismului si cantitativismului precum si o reintoarcere la studiile de tip calitativ.Are loc totodata o consolidare a modelului interpretativist- calitativist.Functionalismula fost, intre 1950-1960 perspectiva dominanta in sociologie prin lucrarile lui Merton si Parson.Fondatorii acestei perspective au fost Compte, Spencer si Durkheim.Functionalistii vad societatea ca pe un sistem alcatuit din mai multe subsisteme, iar functiile sistemului depind de realizarea functiilor subsistemelor.Functionarea sistemuli social este asigurata prin controlul social.

In cadrul modelului interpretativist- calitativist, intra ca elemente componente:

interactionalismul simbolic: acesta are la baza considerentul dupa care indivizii umani sunt capabili sa produca si sa utilizeze simboluri(sunete, grafice, gesturi), atragand astfel atentia asupra rolului individului in viata sociala.

etnometodologia: nu trebuie inteleasa ca metoda specifiv etnologica, nici ca o abordare metodologica a sociologiei.Originalitatea ei consta in conceptia teoretica asupra fenomenelor sociale.Termenul a fost inventat de fondatorul curentului H.Garfier..... si are in vedere analiza "modurilor de a face" obisnuite, pe care actorii le mobilizeaza pentru realizarea actiunilor cotidiene.Etnometodologii au privit lumea ca pe un obiect al perceptiei si actiunii simtului comun......................... insemnand studiul activitatii cotidiene, ea insasi fiind o activitate obisnuita. Se foloseste observatia participativa si conversatia libera.Etnometodologia se afla intr-o realtie speciala cu fenomenologia si interactinismul simbolic

etnografia: studiaza comunitatea de scala mica si mijlocie.Foloseste ca metode: observatia participativa de lunga durata, analiza documentelor, interviul intensiv.Asa cum afirma Laplantin, in etnografie este mobilizata capacitatea de a privi adecvat si de a privi totul, de a distinge si a discerne ceea ce vedem.

Din aceasta trecere in revista a etnografiei rezulta cu certitudine ca paradigma pozitivista a dominatparadigma comprehensiva vreme indelungata, chiar daca de-a lungul timpului au existat incercari venite din partea unor ganditori de a impune abordarea calitativa.Astazi, stiinta trebuie sa faca fata unui univers din ce in ce mai fragmentar si mai plin de incertitudine, unei situatii in care ordinea este inlocuita cu dezordinea si stabilitatea cu instabilitatea.In acest context se pune problema modificarii metodologiei si logicii, caci trebuie analizata schimbarea si nu stabilitatea de pana acum.Pe acest fundal se incearca o revenire la empirismul idealist al Scolii de la Chicago si o reactualizare a lui, constituindu-se fundamentele abordarii calitative actuale.

Ideea centrala a empirismului idealist este aceea ca fiintele umane propria realitate sociala, iar scopul cercetatorului acele de a cunoaste si intelege procesul de constituire a realitatii sociale.Pentru realizarea acestui scop, observatia participativa si p[ovestirea vietii par a asigura accesul la materialul social perfect, iar adevaratele fapte sunt .......................................................................................................................................................Iata deci o plozitie plasata la polul opus celei pozitiviste si conceptiei despre faptele sociale ca lucruri.

In acesta viziune, relitatea sociala se schimba, daca se schimba actorul social sau daca se schimba maniera de a percepe relitatea.Empirismul sociologic a adus astfel o contributie importanta la epistemologia stiintelor umane: subsistemul social apre ca un creator dar si element component al realitatii sociale.Se subliniaza astfel importanta subiectivismului in dobandirea cunoasterii.

In lupta cercetare cantitativa versus cercetare calitativa insa:

Cei ce fac cercetare calitativa nu cauta adevaruri sau dovezi, asa casampling sizeso sa fie mai mici si nu bazate pe probabilitate, ca in cercetarea cantitativa. In cercetarea calitativa ai nevoie de ceva credibil dupa cum spunea cineva, nu ai nevoie de douazeci de oameni care sa-ti zica sfarsitul povestii Scufita rosie, dupa ce ai auzit de trei ori acelasi lucru e suficient sa stii ce se intampla.

Analiza cercetarii calitative mi se pare de multe ori mai grea decat analiza cercetarii cantitative qual research e pentru cei care stiu sa spuna povesti sau sa prezinte rezultatele intr-un mod atragator. Atragator nu e cuvantul ideal dar nici convingator nu e, probabil o combinatie intre cele doua.Quant research literally writes itself.You get a lot from a little, while with qual you get (well, write) a little from a lot. Din nou, e mai greu sa analizezi cercetare calitativa, avand mai multe etape, in special cand nu ai participat la focus grup. Trebuie sa te prinzi ce se intampla, sa faci conexiuni, sa cauti relatii intre ce ai descoperit, sa le pui la un loc si sa le verifici. In cercetarea cantitativa, trebuie sa editezi, sa codezi si sa introduci datele, poti fi ajutat si de un program genSPSS, sa ai de-a face cu raspunsuri care lipsesc sau valori inexistente si sa alegi ce mod de prezentare e preferabil, sa testezi anumite ipoteze (si aici nu o sa intru in detalii despre CUM se face asta, e o poveste prea lunga si pentru alta data)

Cercetarea calitativa incearca sa inteleaga tipuri de comportament, motivatii, pareri si atitudini in concluzie da, poate fi interpretata gresit si da, rezultatele nu pot fi interpretate decat intr-un anumit context.

Oricum nu exista un tip de cunostiinta dovedita stiintific pentru ca nu exista o metoda care sa mearga la sigur de fiecare data.

Pentru ca (nu mai stiu cine a zis), oamenii pot sa spuna ca isi iau sapun ca sa fie curati dar de fapt si-l iau ca sa fie mai frumosi.

Atunci cand alegi cercetare calitativa ar trebui sa te intrebi cat de greu ar fi sa produc rezultate/informatie mai buna/precisa? si daca gasesti raspuns la intrebare probabil n-ai ales metoda de cercetare care trebuie;

Subiectul 2)

Msurareareprezint procesul de obinere pe cale experimental a uneia sau a mai multor valori ale mrimii care pot fi atribuite n mod rezonabil unei mrimi. tiina msurrii estemetrologia. Msurarea este un proces de determinare a mrimii (mriei) unei cantiti de mrime fizic, cum este o lungime sau o mas, n raport cu o unitate de msur, cum este metru sau kilogram. Aceast definiie este valabil n fizic i tehnic.

Pentru alte domenii, cum sunt tiinele sociale, conceptul de msurare expus anterior nu poate fi transpus, pentru c nu exist (ca n fizic) o unitate de msur, n sens social. Totui msurri se fac i acolo dar, definitoriu, msurarea este atunci, o atribuire de numere unor obiecte, fenomene, evenimente n aa fel nct respectiva atribuire s fie o reprezentare a unei empirice relativri ntr-o raportare (relativare) numeric de aceeai form (fel), homomorf. n aceste cazuri, prescripiile atribuitoare definesc o scal (de msur) sau nivele de msur (msurare) pentru respectivele raportri.

Msurarea reprezint o parte important a demersului de cercetare n tiinele sociale. Calitatea msurrii i a instrumentelor utilizate are un impact direct asupra ntregului demers de cercetare. n plus, dezvoltarea pe care o cunosc n prezent studiile de tip comparativ, att longitudinal ct i transversal, impune necesitatea elaborrii unor instrumente de msurare compatibile pentru mai multe momente de timp sau pentru societi diferite. Dezvoltarea metodelor statistice avansate i tehnologiei informaiei a condus la elaborarea unor noi tehnici statistice care permit elaborarea unor modele de msurare cu un grad ridicat de acuratee i care dau posibilitatea construirii unor indicatori sociali compatibili pentru contexte sociale diferite.

Subiectul 3)

Interviul definire i caracteristici specifice nc din antichitate, metoda discuiei a fost frecvent utilizat de ctre filosofi, medici, preoi, avocai. Jurnalismul n cursul celei de-a doua jumti a secolului al XIX-lea i-a dat o nou semnificaie, prin introducerea interviului ca modalitate de ntlnire n cursul creia un reprezentant al presei ntreab o persoan de la care sper s obin declaraii n vederea publicrii lor.

1.1. Definire n limba romn, termenul de interviu reprezint un neologism provenit din limba englez (interview ntrevedere, ntlnire), fiind utilizat deopotriv n jurnalistic i n tiinele socio-umane. El are echivalent termenii din limba francez entretien (conversaie, convorbire) i entrevu ( ntlnire ntre dou sau mai multe persoane) .Cel de-al doilea termen, dei reprezint traducerea literar a celui anglosaxon, comport totui un sens diferit: are o nuan utilitar de aranjament sau de surpriz.

Etimologic termenul de interviu semnific ntlnirea i conversaia ntre dou sau mai multe persoane. Acestea sunt, de altfel, i note definitorii: interviul este o conversaie fa n fa, n care o persoan obine informaii de la alt persoan.

nseamn c n viaa de zi cu zi practicm interviul. Lucrurile nu stau chiar aa, nu orice ntlnire sau conversaie echivaleaz cu un interviu i cu att mai puin cu un interviu de cercetare tiinific. Interviul este comparabil cu ntrevederea, conversaia, dialogul, interogatoriul, dar nu se confund cu nici unul dintre acestea.

n Traite de psychologie sociale se fac distinciile cuvenite ntre situaia de interviu i fenomenele psihosociologice amintite.

Interviul presupune ntrevederea, dar nu se confund cu aceasta. Oamenii se ntlnesc, chiar fr scop de a obine informaii unii de la alii, ci pur i simplu pentru a se vedea, pentru plcerea de a fi mpreun. Chiar dac i vorbesc, nu nseamn neaprat c schimb informaii. Evident, interviul poate constitui un scop al ntrevederii, dar ntlnirea dintre dou sau mai multe persoane adesea are cu totul alte scopuri.

Nu exist interviu fr convorbire, dar nu orice conversaie constituie un interviu. Convorbirea presupune schimbul de informaii n legtur cu o tem sau

alta. Persoanele care converseaz schimb frecvent rolurile de emitor i receptor. Informaia nu este direcionat ntr-un singur sens, nu exist un conductor al discuiei, aa cum stau lucrurile n cazul interviului.

- Interviul reprezint mai mult dect un dialog apreciaz Roger Daval, pentru c nu totdeauna dialogul are drept scop obinerea de informaii. n filme de exemplu, dialogul permite exprimarea strilor sufleteti, n filozofie prin dialog se exprim ideile, gndirea, concepia autorilor. Dialogurile socratice sunt veritabile reflecii filozofice, nu cutarea obinerii unor informaii. Nici Socrate i nici Platon nu intervievau, ci i exprimau n dialogurile lor concepii filozofice.

- n fine, interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, dei i ntr-un caz i n celalalt exist o persoan care pune ntrebri, care dirijeaz discuia. Obinerea informaiilor prin interogatoriu evoc obligaia de a rspunde, constrngerea exterioar . Din contr, interviul presupune libertatea de expresie a personalitii, chiar bucuria oamenilor de a-i spune cuvntul, de a-i face publice opiniile.

Definim interviul ca o tehnic de obinere, prin ntrebri i rspunsuri, a informaiilor verbale de la indivizi i grupuri umane n vederea verificrii ipotezelor sau pentru descrierea tiinific a fenomenelor socio-umane. Interviul se bazeaz pe comunicarea verbal i presupune ntrebri i rspunsuri ca i chestionarul. Spre deosebire ns de chestionar unde ntrebrile i rspunsurile sunt scrise, interviul implic totdeauna obinerea unor informaii verbale. Convorbirea reprezint elementul fundamental n tehnica interviului, n timp de ntrevederea nu constituie dect o condiie care faciliteaz transmiterea de informaii unidirecionale: de la o persoan intervievat spre operatorul de interviu.

Fiind vorba despre interviu, ca tehnic de cercetare n tiinele socio-umane, trebuie s accentum faptul c utilizarea acestuia n cercetarea din domeniul tiinelor socio-umane trebuie s conduc la stabilirea relaiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. Aa cum preciza Fred N. Kerlinger, interviul este un instrument de msurare psihologic i sociologic n legtur cu care se pun aceleai probleme ale fidelitii, validitii i obiectivitii ca i fa de oricare alt instrument de msurare.

Dar, cnd se recomand utilizarea anchetei de interviu? Margaret Stacey rspunde astfel: cnd trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru c se desfoar n locuri private, cnd se cerceteaz credinele i atitudinile, neexistnd documente scrise despre acestea. n astfel de cazuri cea mai bun soluie o reprezint utilizarea interviului.

Utilizarea interviului ce cercetarea tiinific are, dup cum remarca Fred N Kerlinger, mai multe scopuri. n primul rnd, un scop explorat de identificare a variabilelor i a relaiei dintre variabile. Cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unei ipoteze interesante i valide. Informaiile obinute pot ghida n continuare cercetarea fenomenelor psihologice i sociologice. Interviul, n al doilea rnd, poate constitui instrumentul principal de recoltare a informaiilor n vederea testrii ipotezelor. n acest caz, fiecare ntrebare reprezint un item n structura instrumentului de msurare. n fine, cel de-al treilea scop al utilizrii interviului este cel de recoltare a unor informaii suplimentare celor obinute prin alte metode.

2

Astfel ancheta prin interviu constituie cea mai frecvent utilizat metod de cercetare socio-umane.

1.2. Caracteristici specifice Am putea defini interviul drept un dialog a crui finalitate este adunarea de informaii legate de o tem determinat. Intervievatorul pune ntrebri pregtite n prealabil, iar interlocutorul reacioneaz la ele. n timpul acestui schimb, persoana intervievat produce un discurs n care arat, dup caz, semnificaia pe care o d practicilor sale, percepia pe care o are asupra unui eveniment sau a unei situaii, interpretarea unei reprezentri pe care i-a fcut-o despre lumea nconjurtoare. Prin ntrebrile i reaciile sale, intervievatorul urmrete dou obiective imediate: pe de o parte, se strduiete s fac exprimarea acestui discurs mai uoar i s-l conduc pe interlocutor ctre reflecii mai profunde; pe de alt parte, este atent s menin conversaia n limita tematicilor cercetrii.

Aadar, interviul se nscrie ntr-un cadru interactiv: el este constituit dintr-o secven de aciuni reciproce ntre dou persoane (uneori mai multe). Aadar, nu este vorba despre o situaie n cursul cruia una din cele dou pri i-ar comunica celeilalte informaii de-a gata, de care ar fi dispus nainte de ntlnire. Dinamica interviului d natere, n mare parte, informaiei ce va fi culeas. De aceea, toate elemente care pot afecta derularea discuiei sunt, n egal msur, susceptibile de a avea un impact asupra datelor care vor rezulta n urma ei. Aceste elemente sunt numeroase. Ele in de caracteristicile celor dou pri prezente, ct i de contextul n care interacioneaz.

Astfel, att intervievatorul, ct i interlocutorul su au caracteristici proprii. Aspectul fizic (inuta vestimentar, coafura, un handicap etc.), unele trsturi ale personalitii (sigurana, anxietatea, capacitatea de a fi extravertit etc.), statusul (cercettor ntr-o universitate, student, sindicalist, ef de ntreprindere etc.) nivelul de colarizare, vrsta, genul sau originea etnic sunt tot attea ingrediente ce caracterizeaz i pot fi la originea inhibiiilor sau a tendinelor de rspuns personal pentru cel investigat.

n plus, contextul n care se deruleaz o discuie poate influena desfurarea acesteia. Contextul e reprezentat n primul rnd de mediul fizic nconjurtor. Prezena unor teri, zgomotele din jur sau dispunerea obiectelor dintr-o ncpere sunt tot attea elemente poteniale ce distrag atenia pe care trebuie s o controlm.

De asemenea, contextul trebuie privit din punct de vedere cultural i instituional. Tocmai la acest nivel sunt definite poziiile, statusurile, rolurile i ritualurile de interaciune ce vor prevala n timpul interviului. Oare o persoan intervievat n cldirile unei universiti prestigioase va da rspunsuri asemntoare celor pe care le-ar da dac ar fi ntrebat pe strad, la locul de munc sau la domiciliu? Probabil c nu. Dup aceeai logic, un interviu privind practicile literare va trezi, foarte probabil, atitudini diferite, dac cel care l comand vine din partea unui centru de cercetare n sociologia culturii sau a unui departament de marketing al unei importante edituri?

Avantaje i dezavantaje Kenneth D. Bailey prezint att avantajele, ct i dezavantajele interviului, semnalnd mai multe avantaje dect dezavantaje. Ca avantaje sunt enumerate:

flexibilitatea, posibilitatea de a obine rspunsuri specifice la fiecare ntrebare;

rata mai ridicat a rspunsurilor, asigurat de obinerea rspunsurilor i de la persoanele care nu tiu s citeasc i s scrie, ca i de la persoanele care se simt mai protejate cnd vorbesc dect cnd scriu;

observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporete cantitatea i calitatea informaiilor;

asigurarea controlului asupra succesiunii ntrebrilor, fapt ce are consecine pozitive asupra acurateei rspunsurilor;

colectarea unor rspunsuri spontane, tiut fiind c primele reacii sunt mai semnificative dect cele realizate sub control normativ;

asigurarea rspunsului la toate ntrebrile i prin aceasta furnizarea informaiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetrii;

precizarea datei i locului convorbirii, fapt ce asigur comparabilitatea informaiilor;

studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amnunite, cu mai multe ntrebri, de o mai mare subtilitate.

Ca orice tehnic de cercetare, interviul are o serie de dezavantaje i limite intrinseci. Kenneth D. Bailey le ordoneaz astfel:

costul ridicat, nu numai al orelor de intervievare, dar i al celorlalte etape i momente ale proiectrii i realizri cercetrilor pe baz de interviu;

4

timpul ndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse n eantion, pentru obinerea acordului i desfurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceeai adres;

erorile datorate operatorilor de interviu n ceea ce privete punerea ntrebrilor i nregistrarea rspunsurilor, efectul de operator;

imposibilitatea consultrii unor documente n vederea formulrii unor rspunsuri precise;

inconveniente legate de faptul c se cere indivizilor s rspund, indiferent de dispoziia lor psihic, de starea de oboseal etc.;

neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa i numrul de telefon ale persoanelor care urmeaz s fie intervievate; lipsa de standardizare n formularea ntrebrilor, ceea ce limiteaz comparabilitatea informaiilor;

dificulti n accesul la cei care sunt inclui n eantion.

Att avantajele, ct i dezavantajele sunt relative, trebuind s fie judecate n raport cu alte metode i tehnici de cercetare n tiinele socio-umane i mai ales n funcie de diferitele procedee i tipuri de interviu. De asemenea, pentru evaluarea interviului se impune luarea n considerare a erorilor generate de aceast tehnic.

Subiectul 4)

Chestionarea sau sondajul. Are o nsemntate mare n vederea stabilirii opiniei publice, poziiei grupurilor sociale sau a sietii n ntregime. Mijloacele principale ale chestionrii sunt:

interviul i anchetarea. Interviul se face n baza unei convorbiri conform unui plan bine chibzuit din timp sau n baza unui chestionar pregtit. Esena acestuia const n obinerea de la respondeni a rspunsurilor la ntrebrile alctuite dup un anumit program. Chestionrile dau posibilitate de a obine rspunsuri de la respondeni privind unele chestiuni care nu ot fi supuse unei observri directe, cum ar fi: sistemul de valori, convingerile, opiniile, imaginaiile, motivaiile i simurile. Chestionarea n baza unei anchete este un mijloc destul de eficient cu privire la stabilirea indirect a interpretrii realitii sociale i politice fcut n baza declaraiilor celor chestionai