intoarcere la cafeneaua de la capatul lumii - john p. strelecky la...intoarcere la cafeneaua de la...
TRANSCRIPT
John P. Strelecky
lntoqrcere loCAFENEAUA de lq
v
CAPATUL LUMII
Traducere din limba engleze de
IoAN CIUPERCA
LITETIABucureFti
2UO
Era o zi perfecti. Cerul era de un albastru magni-
fic, aerul era cald, dar nu sufocant. MdL sim{eam
ca in paradis. $i, intr-un fel, eram. Cam aga te simfi
in Hawaii.
Pentru acea zi imi planificasem doar o plimba-
re cu bicicleta. Nimic mai mult' FAr[ un program
anume, firi un traseu sau orar prestabilit. Doar o
plimbare lungi in care s[ pedalez pe strlzi la intAm-
plare, llsindu-mi ghidat de propria intuifie' Doar
eu, bicicleta mea Ei paradisul pe care s[-l explorez.
M-am plimbat aga vreme de vreo doui ore qi nu
am nici cea mai vagi idee pe unde am umblat. Exact
cum imi propusesem.
Aveam in minte unul dintre cdntecele mele pre-
ferate. ii apa4ine unei artiste pe nume |ana Stanfield
gi spune aga: ,,Nu m-am reticit, explorez". Se potri-
vea perfect cu plimbarea mea. $i, in multe privinfe, se
potrivea perfect cu mare parte dintre aventurile mele.
Dintr-odati, gAndul mi-a zburat inapoi la o anu-
miti noapte, cu mulf ani in urm[. Doar ci, atunci,
1i
I
John P. Strelecky
nu aveam senzalia ci explorez. Simleam pur gi sim-
plu ci m-am riticit. A fost momentul care mi-a
schimbat viafa. O noapte petrecutd intr-un local
micu!, numit Cafeneaua d.e Ia capd.tul lumii.
Foarte multe lucruri s-au schimbai dupi acea
noapte. Nici nu-mi mai aduc aminte cum era viala
mea inainte de acel moment. Pare ci aveam o cu
totul alti existenfl. Ci eram o cu totul alte persoane.
Am luat incet o curbi gi am zirit pentru o cliploceanul. Atdt de incredibil de albastru.. M-a dus cu
gdndul la o testoasi de mare. O alti amintire legati
de acea noapte la cafenea.
Era ciudat. Cafeneaua nu mi-a iegit niciodati cu
adevirat din minte. Cu toate acestea, nici nu a mai
apirut de mult cu atAta pregnan{i in gAndurile mele.
Alte doui curbe. Alte doui panorame spectacu-
loase.
in Hawaii, existl un amestec incredibil de culori.
Insula s-a format ca urmare a activitdlii vulcanice din
zon[. De aceea, peste tot sunt roci de lavi neagrd.
Cu timpul, ca gi cum natura a vrut s[ creeze un con-
trast perfect, r'ocile s-au flrAmilat gi, pe solul astfel
creat, au crescut plante de cel mai strilucitor verde
posibil. Si mai adaug albastrul turcoaz ai apelor
oceanului qi multitudinea de nuanle de portocaliu,
rogu gi alte culori strilucitoare ale nenumlratelor
flori; este o incAntare pentru ochi.
8
intoarcere la Cafeneaua de la capdtul lumii
,,Extraordinar", mi-am spus. ,,AtAt de uimitor!"
Pentru mine, ultimele zece luni au fost pline de
lucruri uimitoare. Am vdzut balenele inotind inlargul coastelor Africii de Sud, am fost in safari
in Namibia, iar in America Centrali am afutat puii
de testoase marine abia iegili din oul si ajungi in
api. Cilltoria a culminat cu o aventurl pe bicicleti,
timp de trei luni, in Malaysia qi Indonezia. Acum,
cdnd mi indreptam citre case, am decis si mi opresc
pentru cateva saptimdLni in Hawaii.
La urma urmelor, atunci cand esti atAt de aproape
de paradis... meriti sd te bucuri pulin de el.
Nu era prima mea cllitorie de explorare a lumii.
Dupe noaptea petrecute cu mult timp in urmi incafenea, am adoptat o alti perspectivl asupra viefii.
Muncesc un an, apoi ciiitoresc un an. Lucrez un alt
an, apoi, anul urmitor, iarlgi cdLletoresc. Pentru mulfi
oameni, acest lucru poate pirea curios. Ei igi fac griji
pentru sigurania gi linigtea lor. $i, totugi, la mine
funcfiorreazl. Mi-am dat seama ci., atunci cAnd egti
bun in ceea ce faci, vei fi intotdeauna la mare ciutare.
Nu am avut niciodati o problemi in a-mi glsi un nou
loc de muncl.Aceiaqi oameni clrora stilul meu de viali li se
pare ciudat imi spun, adeseori, ci qi-ar dori ;i ei
si-l incerce. Totugi, cu rare excepfii, nu au flcut-oniciodati.
I
John P. Strelecky
Cred ci nu greqesc daci afirm ci de vini este
teama de a te av6rnta in necunoscut.
incep si pedalez gi mai abitir, gi imi apar in cale
gi mai multe peisaje incredibile. Aerul era inmires-
mat de parfumul flolilor. Unul dintre lucruriie care
imi plac in Hawaii este parfumul florilor. Te simli de
parci ai mirosi nectarul zeilor Natura in starea ei cea
mai puri.Am mai mers trei kilometri Si am aiuns intr-o
zonl pe care nu o mai vizusem pAni atunci. Terenul
era mai plat acum. Din dreapta, se auzeau brizanfii.
tr{d aflam la o riscruce de drumuri. La dreapta sau la
stAnga?
,,Ia-o pe calea mai pulin umblati", m-am gdndit,
,,urmeazi intotdeauna clrarea mai pulin bltitoriti".Era cea din dreapta. Pe acolo am Ei pornit-o. Nu
era un drum pavat, ci acoperit cu pietrig. Am simlit
ci muschii mi se incordeazl din cauza efortului.
imi place acest sentiment - indiferent c[ e vorba de
mintea mea, de picioarele mele sau de algi muqchi ai
corpului meu. Aga mi se intAmpli atunci cdnd gtiu
c[ am inceput o aventuri, cind intilnesc ceva nou
qi captivant, ceva care m[ stimuleaz[.
in timp ce mergeam pe bicicletl, intrezlream
printre copaci sclipirile apei.
,,Poate, mai tArziu, o si mi duc si inot pu!in",
mi-am zis.
10
intoarcere la Cafeneaua de la capetul lumii
Dup[ vreo douizeci de minute de pedalat pe dru-rnul cu pietri;, am avut deodati sentimentul straniu
de d6ji-vu. Era ciudat. Firi doar gi poate, nu maifusesem niciodati inainte in aceasti parte a insulei.
Si totuEi, cumva...
Tocmai incercam s[-mi pun in ordine gAndurile
cdnd, deodati, am vAzut-o. Ceva mai in fate, pe
clreapta. O clddire mic[, albi, cu o parcare cu pietrig
in fatl si cu o reciami luminoasd albastri in partea
de sus.
Aproape ci am cizut de pe bicicleti.
,,Imposibil", m-am gdndit.
Dar bineinfeles ci, la Cafeneaua de la capdtullumii, nimic nu este imposibil.
M-am apropiat gi pe chip mi s-a infiripat un zim-bet. CAte amintiri! Cite cunogtinfe importante am
dobAndit in acest loc! Dar ce ciuta cafeneaua aici?
Acum? Cu siguranfi, nu era acolo unde o gisisem
eu inainte.
Am aruncat o privire in spate. Nu era nimeni, aga
c[ am inceput si pedalez cu putere gi s[ merg mairapid. Voiam sl ajung la cafenea ca nu cumva sidispari inainte de a avea gansa s[ intru.
Nu ar fi trebuit s5-mi fac griji. in cinci minute,
eram acolo, iar cafeneaua nu dispiruse. Nu-mi venea
si-mi cred ochilor.
,,Incredibil", mi-am zis.
11
John P. Strelecky
Ldngi uga de la intrare, era un rastel pentru bici-
clete. Mi-am l6sat bicicleta acolo. Mintea imi fierbea
de curiozitate. Ce cduta cafeneaua acolo?
Am urcat repede treptele scirii din fall qi, dupi un
moment de ezitare, am impins uqa de la intrarea in
cafenea. De ugi erau atirnali niqte clopofei. Aceiagi
clopofei ca data trecuti. Au clinchetit pentru a-mi
vesti sosirea.
Am intrat gi m-am uitat de jur imprejur. Era ca
gi cum aq fi pigit in trecut. Localul ardta exact la fel
ca in urmi cu zece ani. Separeurile roqii, tabure-
tele argintii, tejgheaua pentru micul dejun... qi toate
arltau ca noi.
- Bine ai revenit, John.
M-am intors spre stdnga, Cu cAteva momente
inainte, nu era nimeni acolo. Acum, da. Era Casey,
chelnerifa care mi servise atunci cAnd vizitasem
pentru prima dati cafeneaua. Stitusem de vorbltoati noaptea cu ea, cu proprietarul cafenelei qi cu
unul dintre clienli. Modul de a gindi gi ideile lor
mi-au schimbat via{a.
Casey zimbea. I-am zimbit gi eu.
L2
John P. Strelecky
- Buni, Casey.
A venit la mine gi m-a imbrlligat cu c[ldur[.
- A trecut ceva timp,..
Am dat aprobator din cap, uluit de faptul c[ miaflam acolo $i, acum, qi de prezenfa interlocutoarei
mele.
-Arili minunat, i-am spus. Egti..' neschimbatl.
Era adevlrat. Nu imbitrinise deloc.
A zimbit din nou.
- $i tu ar6!i bine, fohn'Am aruncat o privire Prin cafenea'
- Nu-mi vine si cred ci sunt aici. in dimineala asta
m-am tot gendit la cafenea. $i, acum, o gisesc aici..'
- Ne mai mutim cAteodati, a zis ea.
De parcl asta ar fi explicat perfect cum se ficea
c[ o cafenea leiti cu cea pe care o vizitasem cu ani in
urmi se gisea acum intr-un loc aflat la mii de kilo-
metri distanll de locul unde o vlzusem prima dati.
Fir[ a mai pune la socoteall faptul ci nimic nu plrea
si se fi schimbat.
- Sau poate c[ francizim, a spus 9i a zdmbit iarigi.
Am rAs. M[ lua peste picior din pricina unui
comentariu pe care-l flcusem data trecutiL clnd
fusesem la cafenea. Oare cum de lqi amintise de el?
S-a indreptat cdLtre un sePareu.
- Vrei si iei un loc?
M-am agezat gi am pipiit scaunele. Pireau abso-
lut noi.
14
intoarcere la Cafeneaua de la capitul lumii
- Pot si te servesc cu ceva? m-a intrebat Casey gi
a pus un meniu pe masl.Am zdmbit. Mi-am amintit meniul. Era acela;i
meniu, cu textul care apirea qi dispirea ca prinfarmec. L-am ridicat.
Data trecuti cdnd am fost la cafenea, pe spatele
meniului erau scrise trei intrebiri:
De ce eSti aici?ipi este teamd de moafte?ESti un om implinit?
Am intors meniul. intreblrile erau tot acolo.Oh, cum se schimbase viala mea gralie acestor treiintrebiri.
- Lucrurile sunt pufin diferite pentru tine acum,
rru-i aqa? m-a intrebat Casey.
M-am uitat la ea gi am zAmbit.
- Sigur ci da. Foarte diferite. in sensul bun alcuvAntului.
- Ca de exemplu?
Am clitinat din cap.
- Uau, pii cu ce s[ incep?
Casey s-a strecurat in separeu gi s-a aqezat in fa{a
rnea. S-a intins citre mine qi gi-a pus mAinile peste
lle mele.
- Si incepem cu dimineala in care ai pdrlsit cafe-
neaua, in urmi cu zece ani.
Mi-am intors palmele qi am strins ugor mdna lui
Casey, Era cald6. Era vie. Mi intorsesem la cafenea'
Am scuturat ugor din cap a neincredere, apoi am
zArnbit.
- Pii, si vedem, am incePut eu.
inarmat cu meniul cafenelei, o bucati din pld-
cinta cu cipqune gi rubarbiL a lui Mike, dar 9i cu o
perspectivl complet noul asupra vielii, am ieqit 5i am
piqit intr-o cu totul alte realitate. Acea noapte m-a
schimbat. Ce am invifat atunci rizbate pdnl in ziua
de azi in atit de multe aspecte ale vieqii mele' Povestea
festoasei verzi de mare, povestea pescarului, disculia
cu Anne despre cum poli fi tu cel care iqi alege pro-
pria versiune a rea[teii... toate acestea au contribuit
enorm la felul in care imi trdiesc acum viafa'
Casey a zAmbit gi s-a sprijinit de spdtarul scaunului'
Apoi a ficut semn din cap cltre intrarea in cafenea'
- Ultima dati cimd ai intrat pe uqa aceea, nu erai
aga de fericit.
L6
intoarcere la Cafeneaua de la capitul lumii
Am zAmbit gi eu.
- Mi-e mai bine acum. De fapt, mi-e atit de bine
lncAt nici nu-mi mai pot aminti cum era viafa mea
lnainte. Sincer, chiar mi'e greu si-mi amintesc ce
complicati imi pirea viaga pe atunci.
- $i ce s-a intAmplat dupl ce ai plecat de la cafe-
nea?
- Lucrurile s-au schimbat, am spus eu ridicAnd
din umeri. $i eu m-am schimbat. Convingerile, ac{iu-
nile, aborddrile mele sunt altele acum... Unele lucruri
au fost mirunte, altele mult mai importante. La scurt
timp dupi vizita mea aici, am renunfat la ce ficeam
qi am decis si merg sd v[d lurnea.
- Chiar aqa?
Am incuviinfat din cap.
-Visam de foarte mult timp si fac acest lucru.
Insi intotdeauna mi s-a pirut greu de realizat. Dar,
dupi vizita mea la cafenea, mi s-a deschis mintea.
Pe vremuri, cind intAlneam oameni care ficeau ceva
uimitor, ridicam singur ziduri in calea mea. Giseam
mii de motive pentru care eu nu ag putea niciodati
si fac acel lucru, a$a ci nici nu incercam. Dar, dupice am fost aici, am inceput si-i privesc altfel pe acei
oameni. Nu ii mai vedeam ca pe o ameninfare. Acum,
imi erau ciliuze. inainte, nu $tiam exact cine sunt.
imi era atAt de teami ci pot pirea niting sau imiera atdt de ruEine ci nu ttiu anumite lucruri incAt