Slide 1

Istoria abordrii corpului uman

Cunoaterea alctuirii i funciilor organismului este un proces lung istoric.

Corpul uman, ca domeniu de cercetare al tiinelor umane, dar mai ales al istoriei ietnologiei, este relativ nou.

n Antichitate, medicii egipteni cunoteau unele date asupra alctuirii corpului omenesc, datorit experienei dobndite n practica mblsmrii.

Textele unor papirusuri arat c existena vertebrelor, tendoanelor, muchilor, nervilor, organelor toracice i abdominale, creierului, meningelor i lichidului cefalorahidian era cunoscut nc cu 1500 de ani naintea erei noastre.

Totui, metoda principal de cunoatere a anatomiei omului a fost i a rmas disecia.

Dar, studiul cu ochiul liber al corpului omenesc trebuia depit, deoarece elementele anatomice de baz, att la om, ct i la celelalte vieuitoare, animale i vegetale sunt celulele, care n cea mai mare parte sunt invizibile cu ochiul liber.

Inc din cele mai vechi timpuri, omenirea a fost mnat de curiozitate, privind cu mare interes toate fiinele vii, de la plante pn la corpul omenesc n sine. Istoria anatomiei umane este deosebit de interesant pentru c subliniaz foarte subtil, evoluia cognitiv i tehnologic a omenirii.

Primele structuri celulare au fost vzute abia dup descoperirea microscopului n secolul al XVII-lea.

Istoria si antropologia corpului umanCorpul uman, ca domeniu de cercetare al tiinelor umane, dar mai ales al istoriei ietnologiei, este relativ nou. Nu l regsim mult mai devreme de mijlocul secolului trecutnici mcar n cercrile din Vestul Europei. ns dup al doilea rzboi mondial, n Franamcar, ia natere o adevrat antropologie a corpului uman, cum, tot acolo, la nouvellehistoire, mereu atent la ceea ce se petrece n domeniile nvecinate, recupereazperspectiva corporal n cercetrile istorice. n ceea ce privete spaiul romnesc, primadintre tiinele umane care va introduce n cmpul su de cercetare, n mod deliberat isistematic, domeniul corpului este lingvistica, care n perioada interbelic prin AtlasulLingvistic Romn I i II, d la iveala un material extrem de bogat i interesant privitor lacorpul uman.

De data aceasta, vrful de lance va fi constituit de istorie i antropologie.Dar ce nseamn istoria i antropologia corpului uman? Deoarece practic este inepuizabili a fost abordat constant, ntr-un fel sau altul, nc de la naterea tiinelor sociale. icum rspunsul la ntrebrile grele se dovedete mai ntotdeauna simplu: n momentul ncare n etnologie i istorie corpul uman ncepe s fie studiat n mod intenionat isistematic, din acel moment putem constata naterea, ca o orientare distinct, a noiidirecii de cercetare.

Prima personalitate cu o contributie semnificativ n domeniul biologiei este Alcmaeon care tria n Crotona (azi, n sudul Italiei), n timpul secolului al V-lea .Hr. Alcmaeon este primul care folosete disecia n cazul cercetrilor sale stiinifice, demonstrnd ca sediul inteligenei umane este n craniu, pe motiv ca, din moment ce o lovitur n zona capului afecteaza si creierul, trebuie s existe i o explicatie pentru acest lucru. Pe masura efectuarii disectiilor, Alcmaeon observ legturi intre creier si ochi (nervii optici) i ntre ureche i gt (canalul lui Eustachio).

In anul 158, medicul grec Galen este cel care aduce contributii esentiale, chiar daca eronate, in domeniul medicinei, folosind disectiile pe porci si maimute. Prin intermediul experimentelor sale, Galen emite teoria conform careia arterele sunt umplute cu sange, in antiteza cu teoriile emise de Hipocrate care sustinea ca arterele sunt umplute cu aer pe care il transporta la diferite organe din corpul uman. Aceasta credinta era bazata pe faptul ca arterele animalelor decedate pareau sa fie goale. Teoria lui Galen sustine ca sangele continut in artere merge de la inima catre organe si de la organe inapoi la inima.

In anul 1540 Vesalius, un tanar profesor de chirurgie la Universitatea din Padua, demonstreaza inexactitatile teoriilor lui Galen in legatura cu anatomia umana, aratand ca observatiile celui din urma sunt, intr-adevar corecte pentru maimute, dar nu si pentru om. Avantajul pe care il avea Vesalius, pe langa cunostiintele medicale mult mai avansate decat cele ale lui Galen, era posibilitatea de a tipari descoperirile sale si de a distribui imaginile tiparite.

1628 este anul in care este publicata cea mai mare descoperire de pana atunci pentru anatomia umana, Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus (Functia anatomica a miscarilor cordului si a sangelui la animale) care demonstreaza ca, in organismul uman, sangele este pompat continuu, intr-un circuit extrem de precis, de catre inima. Acest circuit aduce sangele venos in ventriculul drept al inimii, iar de acolo este trimis catre ventriculul stang, prin plamani. Din ventriculul stang sangele pleaca prin artere catre diferitele zone ale corpului. Descoperirea este facuta de William Harvey. Cu toate acestea, Harvey nu reuseste sa demonstreze de ce sangele ar trebui sa fie circulat de catre inima, pentru ca oxigenul inca nu fusese descoperit.

Incepand cu anul 1489, Leonardo da Vinci, un pasionat al anatomiei umane, incepe desenul extrem de detaliat al corpului omenesc, bazandu-se pe disectiile umane pe care le efectua la morga din Roma. Pe parcursul a 25 de ani, reuseste sa disece aproximativ 30 de cadavre, pana cand, in anul 1515, Papa Leo al X-lea ii ordona sa inceteze. Important este ca Leonardo da Vinci reuseste sa descrie, in cele peste 750 de desene anatomice, structura detaliata a oaselor, a structurii musculare, a organelor interne, a creierului si chiar pozitia fetusului in uter. Studiile sale, in legatura cu inima arata ca, la acel moment, era pe punctul de a descoperi conceptul de circulatie sangvina.

Proiect realizat de : Amza Andra Marin Andrada Mircea Monica Rosca Roxana Stoica BiancaProf coord. Roman Octavian