istoria cazinoului constanta

6
Istoria Cazinoului a început în jurul anului 1880. La acea vreme stabilimentul se numea Cazin sau Kürsaal (din limba germana) era o construcţie de paiantă, fardată cu scândură la exterior. Se afla lângă Farul Genovez, la capătul dinspre mare al bulevardului Elisabeta în imediata apropiere a Hotelului Carol I. Cazinul dispunea de sală de dans. Era locul în care Constanţa devenea un loc de unde se putea pleca cu amintiri plăcute. Distracţia şi petrecerile făceau cunoscut oraşul celor ce îl aleseseră spre a le fi gazdă ospitalieră a verilor la ţărm de mare. Cazinoul reprezenta locul în care Caragiale susţinea conferinţe şi unde se citeau fragmente din scrierile sale. Cu titlu anecdotic putem menţiona că intrarea se făcea pe bază de abonament sau cu bilete cu preţ variabil (Preţul abonamentului familial era de 50 de lei iar intrarea la baluri costa 2 lei de persoană). Această primă amenajare este menţionată şi de Barbu Ştefănescu Delavrancea care a vizitat Constanţa în 1887 când a fost inaugurată statuia lui Ovidiu. El povestea: „În port, marinari români şi marinari englezi…sunt nelipsiţi de la petrecerile organizate la Casino, la Hotel Carol sau pe bulevard.” ot în anul 1880 oficialii oraşului au considerat că lângă acest local trebuia construit ceva mai potrivit pentru urbe pe măsură ce aceasta va deveni din ce în ce mai frecventată de ”vilegiaturişti”. S-a preconizat construirea de către Henry Guaracino a unui pavilion ce urma a fi situat mai jos de nivelul bulevardului. Contractul cu Guaracino a fost semnat un an mai târziu, de primarul Panait Holban şi prevedea că, după perioada de închiriere a localului (1881 - 1885), întreaga construcţie să intre în proprietatea comunei Constanţa. În anul 1890 s-a pus deja problema unei construcţii definitive a Cazinului. Se ridicaseră câteva platforme dar erau modeste ca dimensiuni şi nu puteau oferi nimic din ceea ce ar fi adus cu sine o terasă. Era nevoie de acel loc ce putea oferi cu generozitate confort unei seri plăcute la mal de mare. nceperea lucrărilor a fost tergiversată însă, în anul 1891 o furtună puternica a distrus în mare parte clădirea din lemn a Cazinului. Primăria a ajuns la concluzia că este mai ieftin să ridice o noua clădire decât să o repere pe cea parţial distrusă. A fost demolat la începutul anului 1892 (pe 29 ianuarie a fost aprobată demolarea). Locul noului local a fost mutat de lângă Farul Genovez spre port aproximativ în zona unde este amplasat actualul edificiu al Cazinoului. Era compusa dintr-o sală de dans, mai multe încăperi şi o terasa deschisă către mare. În acest „frumos Salon”aşa cum îl descria ziarul ”Farul Constanţei”, publicul se strângea „ ... pentru a petrece. Necesitatea lui era simţită de tótă lumea. Situat pe malul

Upload: cristea-andreea

Post on 22-Oct-2015

7 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Istoria Cazinoului a început în jurul anului 1880. La acea vreme stabilimentul se numea Cazin sau Kürsaal (din limba germana) era o construcţie de faiantă, cu scândură la exterior. Se afla lângă Farul Genovez, la capătul dinspre mare al bulevardului Elisabeta în imediata apropiere a Hotelului Carol I. Cazinul dispunea de sală de dans. Era locul în care Constanţa devenea un loc de unde se putea pleca cu amintiri plăcute.

TRANSCRIPT

Page 1: Istoria Cazinoului Constanta

Istoria Cazinoului a început în jurul anului 1880. La acea vreme stabilimentul se numea Cazin sau Kürsaal (din limba germana) era o construcţie de paiantă, fardată cu scândură la exterior. Se afla lângă Farul Genovez, la capătul dinspre mare al bulevardului Elisabeta în imediata apropiere a Hotelului Carol I. Cazinul dispunea de sală de dans. Era locul în care Constanţa devenea un loc de unde se putea pleca cu amintiri plăcute. Distracţia şi petrecerile făceau cunoscut oraşul celor ce îl aleseseră spre a le fi gazdă ospitalieră a verilor la ţărm de mare. Cazinoul reprezenta locul în care Caragiale susţinea conferinţe şi unde se citeau fragmente din scrierile sale. Cu titlu anecdotic putem menţiona că intrarea se făcea pe bază de abonament sau cu bilete cu preţ variabil (Preţul abonamentului familial era de 50 de lei iar intrarea la baluri costa 2 lei de persoană). Această primă amenajare este menţionată şi de Barbu Ştefănescu Delavrancea care a vizitat Constanţa în 1887 când a fost inaugurată statuia lui Ovidiu. El povestea:  „În port, marinari români şi marinari englezi…sunt nelipsiţi de la petrecerile organizate la Casino, la Hotel Carol sau pe bulevard.” ot în anul 1880 oficialii oraşului au considerat că lângă acest local trebuia construit ceva mai potrivit pentru urbe pe măsură ce aceasta va deveni din ce în ce mai frecventată de ”vilegiaturişti”. S-a preconizat construirea de către Henry Guaracino a unui pavilion ce urma a fi situat mai jos de nivelul bulevardului. Contractul cu Guaracino a fost semnat un an mai târziu, de primarul Panait Holban şi prevedea că, după perioada de închiriere a localului (1881 - 1885), întreaga construcţie să intre în proprietatea comunei Constanţa. În anul 1890 s-a pus deja problema unei construcţii definitive a Cazinului. Se ridicaseră câteva platforme  dar erau modeste ca dimensiuni şi nu puteau oferi nimic din ceea ce ar fi adus cu sine o terasă. Era nevoie de acel loc ce putea oferi cu generozitate confort unei seri plăcute la mal de mare. nceperea lucrărilor a fost tergiversată însă, în anul 1891 o furtună puternica a distrus în mare parte clădirea din lemn a Cazinului. Primăria a ajuns la concluzia că este mai ieftin să ridice o noua clădire decât să o repere pe cea parţial distrusă. A fost demolat la începutul anului 1892 (pe 29 ianuarie a fost aprobată demolarea). Locul noului local a fost mutat de lângă Farul Genovez spre port aproximativ în zona unde este amplasat actualul edificiu al Cazinoului. Era compusa dintr-o sală de dans, mai multe încăperi şi o terasa deschisă către mare. În acest „frumos Salon”aşa cum îl descria ziarul ”Farul Constanţei”, publicul se strângea „ ... pentru a petrece. Necesitatea lui era simţită de tótă lumea. Situat pe malul Mărei, împodobit cu drapele şi destul de spaţios, a devenit locul de întâlnire al tuturor. Diua se converséda, séra se jócă la sunetele musicei militare…” In timpul Primului Război Mondial clădirea Cazinoului a fost transformată în spital, dar cu toate acestea a fost bombardată şi deteriorată. Reparaţiile s-au încheiat complet abia în anul 1928. Cazinoul a fost restaurat ulterior în anul 1937 de către însuşi proiectantul Daniel Renard

Page 4: Istoria Cazinoului Constanta

Männer, auch düstere Geschichte begann etwa 1880. In dieser Zeit war es so genannte Einrichtung vorhanden oder Kürsaal (in deutscher Sprache) ein Gebäude heruntergekommen Haus wird dadurch ein schickes Auto, bemalt mit Platten auf der Außenseitebefindet sich neben dem Scheinwerfer Genovez, am Ende vom See von Elisabeta Avenue in der unmittelbaren Umgebung des Hotel Carol I. Cazinul besaß Halle für einen Tanz. Es war der Ort, an dem das ständige wurde zu einem Ort, an dem sie konnten mit netten Erinnerungen.Viel Spaß und Förderer waren bekannte Stadt diejenigen, die hatte ihn der Host zu sein verilor inhospita- ble Behandlung ans Ufer. Casino darstellen, wo Caragiale behauptete Konferenzen und wo sie lesen Auszüge aus seinen Schriften.Mit Titel scherzhaft können wir erwähnen, dass die Eintragung erfolgt auf der Grundlage der Zeichnung oder mit Karten mit variabler Verzinsung (das Abonnement Familie war 50 lei und Eintrag auf Bälle kosten 2 lei pro personDiese erste Vereinbarung wird auch erwähnt durch Barbu Delavrancea Stefanescu konstant, die besuchten 1887 wenn er war. Sein Chef zeigt sich konstant, besuchte er 1887 bei seiner Amtseinführung Statue von Ovidiu. Er sagte, die Geschichte: "Im Hafen, der rumänischen Schiffer und Seeleute Britischen etc. sind Wurm geht immer von Sponsoren organisiert bei dem Casino, im Hotel Carol oder auf der Straße.1880 Beamte der Stadt haben als Nächstes in das lokale gebaut hatte einige sehr gut geeignet für kleine Stadt wie wird das noch immer stark frequentiert durch "ihre bekannten". Ins Auge gefasst wurde von Henry Guaracino für ein Dach befindet sich unterhalb der Avenue.Der Vertrag mit Guaracino unterzeichnet wurde ein Jahr später, der Bürgermeister Panait Holban und ferner vorsehen, dass nach der Mietzeit der Stammgäste (1881 - 1885), die gesamte Konstruktion, zwischen der Eigenschaft konstanter Gemeinde. Im Jahr 1890 ist bereits eine konkrete Aufbau Cazinului.ROSE ein paar Plattformen aber sie waren von bescheidener Größe und konnte nicht, dass gebracht haben würde eine Terrasse. Es war notwendig für die Website in der Lage sein, Ihnen die Großzügigkeit des Abends comfort Pads am Ufer. Werke Gebühren wurde in die Länge gezogen, doch im Jahre 1891 einen schweren Sturm zerstört wurde in großen Teilen von Gebäude aus Holz Cazinului.City Hall ist zu dem Schluss gekommen, dass es billiger ist für den Bau eines neuen Gebäudes als Markierungen auf dem teilweise zerstört. Es war am Anfang des Jahres 1892 (am 29. Januar wurde genehmigt Abriss). Legen Sie eine neue lokale verschoben wurde neben dem Scheinwerfer Genovez zum Hafen etwa in dem Bereich, in dem es sich befindet das aktuelle Gebäude der Männer, ebenso trostlos aussehen. Es bestand aus einem Tanzsaal, viele Zimmer und eine offene Terrasse zum Meer. In diesem "Beauty Salon" als Beschreibung "Der Leuchtturm von Constanta city", den öffentlichen einschränken " ... Verbringen.Der Bedarf tóta der Welt. Befindet sich auf dem Land größer, war geschmückt mit Fahnen und recht geräumig, hat sich zu einem Treffpunkt für alle. Sein Diua converséda, séra ist jóca zu militärischen musicei Sounds ... " Während des Ersten Weltkriegs Männer, ebenso düstere Gebäude wurde in ein Krankenhaus umgewandelt, aber dennoch wurde bombardiert und zerstört. Reparaturen abgeschlossen sind nur dann vollständig in das Jahr 1928. Casino war wieder im Laufe des Jahres 1937 Von Designer Daniel Renard selbst.Statue von Mihai Eminescu und muzei Caliope durchgeführt von der Master Oscar Han in 1930 war in der Zeit 1930-1932 in Position was es ist, in das Bild. Nur im Jahr 1932 war sie auf der östlichen Ende promotoriului (Ort, wo er war, und in der Gegenwart).