jaspers - originile filosofiei

5/14/2018 Jaspers - Originile filosofiei

1/7

KARL JASPERS

TEXTEFILOSOFICE

Prefata :DUMITRU GHI:;>E, GEORGE PURDEASelectia textelor :

BRUNO WURTz, GEORGE PURDEATraducerea din lirnba germana $i note:

GEORGE PURDEAControlul traducerii :

VASILE DEM. ZA MFIRESCU

1!JS6

EDITURA POLIT1CA!3UCURE$TI


2/7

nccste I I1 C () CL " '1 1\. voile ale textului se opun in-ilmpini1rii sale directe, pur intelectuale.o alta dificultate de lectura (ce-i drept, maimult de principiu) este neasteptata conditie ridi-cats. de 0 atare refleetie in actul comunicarii :ea nu si-ar putea dezv'&llui altai gindiri mesajuldecit daca aceasta din urrna se afla in aceeasiipostaza existentiala, "rezoneazii" cu prima si,,:;;tie" deja, intr-un fel, des pre ee este vorba. Inreceptarea gindului lui Jaspers ar exista, asadar,pericolul unei neintelegeri de fond, decurginddin dozacordul dintre experienta existentiala acititorului (traducatorului) si cea a filosofului.Misiunea traducatorului este, astf'el, din start,ingreunata. Neputind invoea 0 experienta onto-logica personala "concordanta" eu cea a autoru-lui, el poate fi lesne suspectat de incapacitate atranspunerii pe portativul propriei gindiri a sub-tilelor reverberatii ideatice prin care eul i . ; ; ianunta devenirea sa ca fiintare autentica. Dacanu se va lasa deseurajat si, asumindu-si aceastaprezurnptiva suspiciune, va incerca sa Iaca do-vada contrariului, atunci nu despre cutezantaeste verba, ci doar de convingerea ea oriee gindsau simtamint, indiferent de gestatia sa Iaun-idea, odata intrupat in cuvint ne este adresatsi ne devine, tendential, cornprehensibil in oricetimp si idiom.In final, tin s a Ie multumesc aici tuturor celorcare au contribuit la aceasta dificila intreprin-dere : Bruno Wurtz, caruia iirevine principalulmerit in selectia textelor, Edda Binder, GabrielLiicaanu $i Thomas Kleininger pentru obser-vatiile si sugestiile oferite ; Vasile Dem. Zamfi~resell, pentru verificarea rind eu rind a acesteitraducer] si, in genere, pentru bratul intins, lncrldin anii studentiei, in rorrnarea mea ca tradu-cater.

GEORGE PURDEA

ORIGINILE FILOSOFIEI

Istoria filosofici, ca gindire metodica, i~i areinceputurile in urrna eu doua milenii si [uma-tate, ca gindire mitica insa, ivirea ei a avut loemult mai devrerne.Inceputul nu estc insii totuna cu originea. In-ceputul are un caractcr istoric ~i pune 1a dispo-zrtia generatiilor ulterioare 0 cantitats cres-cinda de premise, pi-in intermodiul unui trava-liu de gindire deja efectuat. Oriainea este ins3.in or ice moment sursa din care provine irnpul-sul catre filosotare. Abia pr in intermediul ei,orice filosofie contcmporana 1 1 ; ; 1 dobindeste ea-racterul esential, iar Iilosofla trccutului este in-tclcasa intr-adevar.Aecst caracter original' cstc multiplu : din ni-mire decurge intrebarea r f i cunoasterca ; din in-doiala referitoarc la curios Lintele dobindite de-curge examinarea critica ~i dobindirea unci eer-titudini date; coristiinta pierderii de sine t ; i icutr'ernuraTea. (die Ersch uttcrung) n Inc pe omsa se interogheze 8S11prD. lui insusi. Sa exami-nam mai intii aceste trei motive.

1. Platen spunca c a origincn filosoIiei ar fiuimilea. Privirea noastra "ne perrnite sa parti-cipam la spectacolul stelclor, soarclui, boltii ce-Karl Jaspers. ElINF'DHRUNG IN DIE PHILOSOPHIE.Zwolf Radiovcrtrage. F'unf'te Auf'laga 1958, R. Piper& Co. Verlag, Munchon, S. 18-27.

:1


3/7

II',UII, A(I1:~~Pl t . r t '01 "I')Ja dat impulsul cer-"L rt i unlvorsulut, De aid s-a nascut filosofia,r: 1 mal pretios bun ce le-a fost dat muritorilorde catre zei", Iar Aristotel spunea : "Caci oa-menii cind au inceput sa filosofeze au fost mi-nat! de mirare mai intii f a t a de problemele maila indemina, apoi, progresind incetul eu incetul,fata de problemele mai mari, cum stnt de pildafazele Iunii, cursul soarelui si al astrilor $i nas-terea Universului".Asadar, uirnirea ne indeamna la cunoastere.In uimire devin constient de ceea ce nu cunosc,Vreau sa cunose tocmai de dragul cunoasterii $il1U "in vederea unui folos oarecare" *.Filosofarea 1este ca 0 trezire din starea de de-pendenta fat a de nevoile vietii. Trezirea se rea-Iizeaza in cercetarea, eliberata de cerinta utili-tatH, a lucruriior, a cerului, a lumii, Ea survineatunci cind ne intrabam : "ee sint toate acestea?De unde provin ?", fara s a asteptam ea raspun-surile la aeeste intrebari sa aiba 0 utilitate oare-care, ei doar pentru ea ele ofera 0 satisfactie insine,2. Deindata ce am dobindit satisfacerea uimi-rii prin cunoasterea a eeea ce fiinteaza (dasSeiende), intervine iruioiaia. Ce-i drept, cunos-tintele se acumuleaza, dar la 0 examinare cri-tica nimic nu este cert : perceptiile senzorialesint conditionate de organele mele de sim] si,ea atare, sint inselatoare sau, in tot cazul, nuconcords eu ceea ce este in afara mea ~i inde-pendent de modul perceperii. Formele noastre degindire sint proprii intelectului uman si se pierdin contradictii insolubile; pretutindeni apar afir-matii care se ridica impotriva altor af'irmatii.Filosofind, sesizez aceasta indoiala, pe care in-cere s a 0 due pina Ia capat, fie eu voluptatea ne-garti generate de indoiala care invalidcaza totuldar care, 1arindul ei, face eu neputinta orice pasinainte, fie punindu-mi iritrebarea : unde e de* Aristotel, Metafizica, Editura Academiei R.S.R.,Bucuresti, 1965, p, 55, traducere de St. Bezdechi. _~~ .

6

gasit eertitudinea care se sustrage oricarei 111-doieli : ; ; i care rezista oricarei critici leakCelebra afirmatie : "Gindesc, deci exist", erapentru Descartes neindoielnic certa in conditiile'in care se indoia de orice altceva. Caci chiardaca, tara sa-rni dau seama, ma insel in lega-turii. eu tot ceea ee ered ea CU110SC, nu rna potinsela si asupra faptului ca totusi exist atuncicind esuez in cunoasterea mea.Indoiala, ca mdoiala metodica, este sursaexaminarii critice a oricarei cuncaster i. Ca atare,nu exista filosofare autentica in absenta uneiindoieli radicale, Hotaritor este ins a de a ~ticum si unde prin indoiala insa~i este dobindittemeiul certitudinii,3. Antrenat in cunoasterea obiectelor dinlume, in exercitiul indoielii ea mijloc pentrudobindirea eertitudinii, rna aflu In preajma lu-crurilor, nu rna gindesc la mine insumi, Ia scopu-rile mele, la fericirea sau salvarea mea. Maidegraba r n a pierd in satisfactia realizarii uneiatari cunoasteri.Atunci cind devin insa constient de mine in-sumi in situatia in care r n a aflu, luerurile seschimba.

Stoicul Epictet spunea: "Originea filosofieieste perceperea propriil07' sliibiciuni ~i nepu-ante". Cum sa r n a ajut in neputinta ? Raspunsulsau era urmatorul : considerind tot ceea cenu-rni sta in putere $i are nscesitatea sa dreptindiferent pentru mine, si, in sehimb, facind catot eeea ee depinde de mine, si anume modul $icontinutul reprezentarilor mele, s a dobindeascaprin gindire claritate si libertate.Sa consideram mai indeaproape care este con-ditia noastra umana-. Noi ne gasim de fiecaredata. in situatii determinate. Situatiile se modi-fica, astfel incit permanent ni se ivesc ocazii.Odata pierdute, ele nu mai revin. Eu inaumi potcontribui la modificarea unei situatii, Dar existsanumite situatii care se men tin nesehimbate inesenta lor chiar daca pentru 0 durata scurta se

7


4/7

rnanifesta diferit, iar Iorta lor irezistlbila estedisimulata : trebuie sa mor, sa sufar, sa lupt,sint supus intirnpljiru, rna incurc irievitabil 'inhb1ti~ul vinei. Numim aceste situatii ~undar:}en-tale ale Iiintar iinoastre Iactice (DaS2m 3), sttu,o-tii-ZimiUt (Crenzsitua tianen). Cu alte cuvir:t~,este verba de situatii pe care nu Ie putern depa~'l,nici transforrna. Constientizarea acestor situatii-lim it .s , reprezinta, dupa uimi1'e. si incioiala, 0 alt~origine profunda a filosofiei. In simpla t1oastr~fiintare factidi ne sustragern frecvent unor atansituatii-lirnita, inchizind ochii si traind c.a $i cumele nici nu ar exista. Vi tarn ci'\ intr-o Zl va tre-bui sa murim, uitam de vinovatia noastra si defaptul ca sintem livrati Intimpljir ii. Ca urrnare,nu mai avern de-a face decit cu situatii concrete,pe care le dominarn In avantajul nostru si fatade care reactionam schitind planuri si actionindsub irnboldul intercselor propr-ii fiintarii noastrefactice. Fata de situatiile-lirnita reactionaminsa fie prin voalarea lor, fie atunci cind le se-sizam iritr-adevar, prin desperare ~i re-creareanoastrti : devenirn r 1 0 1 insine printr-o transfer-mare a constiintei noastre asupra fiintei I , .

Un alt mod de a sesiza clar conditia noastraumaria este constientizarea nesiguT'antei pc carenc-o inspl,7'ii tot ceca ce fiinteaza in, heme.Atunci dud nu ne interogarn in nici un fel, con-sideram lumea drept Iiinta insi'i~i. In star! (~efericire 'ubilam satlsf'acuti de forta noastra,avern 0'l~credere oarba si nu stirn de nimic alt-ceva deeit de Iiintarea noastra prezenta. In staride durere slabiciune, neputinta ne cuprrnde des-per area. Dadi il1sa depasim .aceste .star.i si con-tinuam s a traim, alunecam din nou 111 uitarea desine si in savurarea placerilor vietii,in~a prin toate ac~ste exp~ri~nte om?l a d:-venit intelept. Arnenintarea 1 1 sileste sa se aSI:gure. Dominarea naturi~ si .~on~u~itatea um~naii servesc drept garantIe Illntarn sale factice.Omul se instapinec;;te asupra naturii pentru ao pune in serviciul sau, Prin interrnediul cunoas-8

terii si al tehnicii, el incearca s a c. o tr dH ; SI nf l1 1Clntl'~t;n allat d;! incredere.- Totusi, in dorninarea naturii persista impre-vizibilul iar, in felul acesta, amsnintarea con-stanta si, in -eele din urrna; esecul total; mut:lc~epuizanta, batrrnetea, boala fillmoartea nupot flsuprirnate. Faptul c a natura dorninata ne devineUl1 aliatde incredere, reprezinta dear un caz deexceptie in cadrul nesigurantei &,enerale. .Oamenii se unesc intr-o comumtate pentru aH m A t l nssfir .sital upt? a -tut:,ro.1.'co!:tra. tuturor 9 0 1pentru a 0 curma in cele din urrna ; 81l~l cautaastfel siguranta Inintrajutoral'e. . .Dar ~;iaici persista lim~ta. Justit~a'fi liQertate~nu pot deveni absolut sigure decit tntr-un ,statin care fiecare oetatean s-ar comporta fala d~celalalt conform exigentelor unei solid~rita,ji =.solute. Doar intr-un asemenea caz toti cetateniis-ar opune, ca un singur om, lnjustitiei cornisefata de un semen 0':\1101'.Or, lucrul acesta nu s~aintimplat niciodata pina acum. 0 asttel d~ s?h-darrtate manitestata fata de semen atunci cindacesta se a~la 1 0 . greu sau. 1~.neputinta, nu ~-amanifestat decit in comunitati restrinse san in-tre citiva Indivizi. Nici un tip de stat, de bise-rica sau de societate nu aiel'S. 0 protectie abso-l~lta. Frumoasa Iluzie a unei protectii absolutes-a ivit in epocilelinistite ale istoriei, cind limitaera voalata. IImpotriva nesigurantel pe care ne-e inspira Iu-mea Se ridica 1nsa raalitatile ce ne inspira ere-dinta ! ? i \'ncredere, insusi terneiul nos~~u : pa.~ri~si peisajul natal, parinjii $i strabUl!ll, iratI: ~!surorile, prietenii, tovarasul de viata, Existaapoi fundamentul istoric -al traditiei : in limbamaterna, 'in cr,~dinta, in operele gtnditortlor, poe-tiler si ale artistilor plastici,

Dar nici aceasta traditie in totalitatea el nune ofera un adapost sigur, nu ne inspira 0 si-gUL'an~ii absoluta, Caci ceea ce ni se adreseazaprin ea nu este divinatatea, ci pretutinden~opera ornului insusi. 'I'raditia ramine in acelasitimp interogatie, Cu pr ivirea mdreptata asupra


5/7

ei, omul insusi trebuie sa descopere ~ pornindde la propria sa origina - care Iieste certitu-dinea, fiinta, temeiul sigurantei sale. Dar, nesi-guranta pe care ne-o inspira tot ceea ce fiinteazain lume devine un semn ; el interzice sa af'lammultumire in lume, indrumindu-ne catre altceva.

Situatiile-Iimita - moartea, hazardul, culpa$i nesiguranta pe care 0 inspira lumea - imidezvaluie esecul, Ce pot face in fat a acestuiesec absolut a carui evidenta, daca slut onest,nu 0 pot nega ?Sfatul stoicului - a te retrage in propria-tilibertate, in independenta gindirii - nu ne poatesatisface. Caci, stoicul se insela : el nu vedeaneputinta omului in adevaratels ei dimensiuni,

nu intelegea faptul c a , la rindul ei, gindireaumaria este funciar dependenta, in sine goala : ; ; 1orientata spre ceea ce i se ofera, dupa cum nutntelegea pasibilitateanebuniei. Stoicul ne lasaneconsolati in pura independenta a unei gindirigolite de orice continut. El ne rapeste orice spe-ranta, dat fiind cii orice tncercare spontana de arealiza depasiri launtrice, orice implinire, prinfaptul de a-ti-Ii-daruit prin dragoste (dasSichgeschenktwerden), precum si asteptareaplina de speranta in f'ata posibilului - sint ex-cluse.Insa ceea ce urmiireste stoicul este filosofiaautentica. Experienta originii traita in stituatii-limita d a nastere imboldului fundamental de agasi In esec calea catre f'iinta.

Hotaritor pentru om este modul in care 19itraieste esecul : fie ca acesta Iiramine ascuns,pentru a se face simtit doar faptie, cind ild-pune, In cele din urma ; fie ca ornul este in staresa n priveasca in fat a si sa-l accepte prezeritaca limit a constanta a fiintari! sale factice ; fiec a recurge la solutii imaginare si 1aautoliriisfiri ;fie, In sfirsit, ca. 11accepta loial, adincindu-sa intacere in f'ata incomprehensibilului 5. Modul incare omul l$i traieste esecul intemeiaza ceea ceel insusi va deveni.

10

In situatiila-Iirnlta, individului ise dezvaluiefie neantul (das Nichts), fie iidevine perceptibilceea ce fiinteaza cu adevarat, in ciuda si deasu-pra fiintei evanescente a lumii. Insasi despera-rea devine, prin chiar faptul de a fi posibila inlume, un indiciu care trimite dincolo de lume.Altfel spus, omul i '!i;i cauta mintuirea. Aceastaii este oferita de catre marile religii universaleale mintuirii. Caracteristica lor consta in aceeaca ele ofera 0 garantie obiectiva pentru adevarul:;;irealitatea mintuirii. Calea lor conduce la ac-tul convertirii individului. Filosofia nu poateoferi asa ceva. Cu toate acestea, orice filosofareeste 0 depasire a Iumii, un analog on al min-tuirii,

Sa rezumam: originea filosofar-ii se afla in ui-mire, in indoiala si in constiinta pierderii de sine.In fiecare caz, actul filosofarn incepe cu cu-tremurarea care-lcuprinde pe om si care faceca filosofarea sa-si propuna un scop.~imirea ~afast cea care ~~aimpins pe Platon : ; ; 1Anstotel sa caute esen ta Iiintel.Descartes a c a utat, strabatind infinitul drumal incertitudinii, certi tudinea indubitabila.Stoicii au cautat in suf'erintele vietii Iinisteasufletului,F'iecare din aceste cautar] 1$iare adevarul ei,in vesmintul istoric, de fiecare data diferit, 1anumitor reprezentari ~i al unui anume Iimbaj,Prin aproprierea lor istorica, noi. accedem la O1'i .-ginile inca prezente in noi.Acest imbold vizeaza ternciul ce no insplra si-guranta, stratundui fimtei, eter-nizarea.Dar poate nici una din aceste origini nu estepentru noi in eel mai inalt grad originara, ne-conditioriata. Revelarea fiintei prin uimire nereda suflul, insa ne adem enestc s{l ne sustra-gem din mijlocul oamenilor si sa ne abandonamunei metafizici pure, magice. Certitudinea riau-roasa nu 0 dobindim dedi. in actul orientarif inlume 6, prin cunoasteroa de tip stiintif'ic. Atitu-dinea neclintita a sufletului, propusa de stoici,

11


6/7

nu are decit 0 valoare pasagel'ii, pentru depa~i-rea unei suferinte, pentru < J . evita prabusirea to-tala; in sine insa, ea este lipsita de con tinut side viata .Cele trei motive - uimirea si cunoasterea, in-doiala 9i certitudinea, pier derea si regasirea desine a omului - nu epuizeaza resorturils carene ind'eamna In zilele noastre spre Illosofare..In epoca no astra, care a deschis cea maladirieii prapastie in istorie - epoca a unei dis-trugeri tara prece~eht 9i a unor sanse deocam-da ta abia perceptibile - cele trei motive amin-tite ramin in continuare valabile, 11U irisEt$1 su-fieiente. ''ValAbilitatea 10\: se pastreaza numai euo conditie : aceea a realizarii unei comunicaTiintre oameni,

In istoria de pina acum legatura dintre om s!sernenul sau avea ceva de Ia sine inteles 9i serealiza in cadrul unor comunitati ce inspirau si-guranta individului, inauntrul unor institutii co-mune sl a unui spirit comun, Chiarsi solitarulse simtea oarecum ocrotit in Izolarsa sa. Prabu-sirea pe care 0 traim azi se mamfesta in pi-irnulrind in aceea c a oamerrii se inteleg tot mai pu-tin, di se intllnesc:;:i se despart cu indiferent,a, canici un fel de fidelitate : ; ; i comunitate nu maieste neindoielnica, nu inspira 0 siguranta ab-soluta.Pentru noi, dobiridests acum 0 importantahotarrtoare sltuatia generala care, in realitate, aexistat dintotdeauna : faptul cil rna pot contopicu celalalt in spatiul adevarului I ; ' i ca in acelasitimp nu pot; faptul ca credinta mea, tccmaiatunci cind sint SigUT de adevarul ei, se lovestede 0 alta; cfl undeva, la limita, sintern sortitidoar Iuptei (fadl speranta de a 11eputea vreodatauni) a1 carei rezultat este He subordonarca, fiedistrugerea ; di rnoliciunea si lipsa de irnpotri-vire a celor lipslti de orice crez iifac s a adereorbeste sau s a se impotrrveasca cu incapatrnare- to ate acestea nu mai sint aspeete secundare,neesen tiale,Desigur, eIe mi-ar putea apare astrel dad in

12

solitudjnea mea as d,~tirle un adevar. care mi-arf 'i suficient, Suferinta pe \are 0 'lnGerc atuncicind comunicarea Iipseste, satisfa~tia unics' pecare' 111i.-oc ia comunicarea autentica, nu ne-arafeeta am in plan filosof'ic, daca as fisigur deadevarul pe dn'c ildetin in solitudinea mea. Dareu nu fiintez de cit impreuna eu celalalt ; singur,nu sint nimic.- Comunicarea care se stabile~te nu de 101in-telect la intelect, lie 'la spirit Ia'spirit, ci d,~ lae xisten tC i ~ la existenta (die .Existenz) nu .utili-zeazti sernnificatiile :;;~valorils imperaonale .de-cit ea punti de legatura. Ju~tificarile : ; : i atacurilenu .sint intr-o atare comunicare mijloace pentrudobindirea unui ascendent, ci pentru a realizaapropierea dintre oameni. Lupta este- o 11#r1j,n-tat~ animata de iubire, fiecare punindu-i Ia dis-pozitle celuilalt toate arrnele sale. Certitudineaf iintei autentice se dobindeste doar in .aeea co-municare In care se infrunta fara rezerve, irrtr ucomuniune, libertatea cu libertatea, In felulacesta, toate raporturile eu celalalt nu sint de-cit pregatitoare, pentru ca in momentele hotari-to are, gratie unei exigerite reciproce, fie careinterlocutor sa-i puna celuilalt intrebari ce mergpin a la radi=icina Iuerur ilor. Abia in cadrul co-muntcarfi se realizeaza pe deplin oriee adevar ;dear aid r n a simt eu insurni, nu traiesc tactic,ci in mod pienar. Dumnezeu se dezvaluie dearindirect ~i nu in af'ara iubir iide la om la om;certitudinea incontestabila este dear particulara$i relativa subordonata intregulul ; atitudineastcicilor devine in acest context rigidfi ~i lipsitade continut,Atitudinea Iilosofica fundamental a a carei ex-presie conceptuala 0 expun aici, l~i are radacinaIn nernulturnirea cauzata de Iipsa de comunl-care, In nevoia unei comunicari autentics ~i inposibilitatea unei infruntari internciate pe iu-bire, care leaga in adinc pe cei ce fiinteaza au-ten tic (das Selbstsein).

13


7/7

In acelasi timp, aceasta filosofare i.~i are r a -dacina in cele trei . moduri de a trai filosofia,examinate din punetul de vedere al semnifica-tiei lor, promotoare sau inhibatoare, pentru eo-muniearea dintre am si senienul sau.Astfel, originea filosofiei rezida in facultateaomului de a se mira, de a se indoi, de a trai ex-perienta unor situatii-limita, dar in ultima in-stanta in vointa de comunicare autentica ce leinclude pe celelalte trei. Lucrul acesta se dezva-luie inca de la bun inceput in faptul cii arieefilosofie tinde spre comunicare, cauta sa se ex-prime, sa se faca inteleasa, ca esenta ei constain comunicabilitate, indisociabil legata de ade-varul ei.

Abia prin comunicare este atins seopul filoso-fiei, seop ce da sens tuturor celorlalte scopuri:perceperea fiintei, iluminarea din iubire, dobin-direa seninatatii.

CUPRINZATORUL

Val incerca sa va prezint astazl un gind filo-sofie extrem de important dar foarte dificil, Elnu poate fi lasat deoparte, caci este eel care d asens gindirii filosofiee. Voi incerca sa-l fae eom-prehensibil intr-o fonna"'dt mai simpla, cu toat!ca elaborarea lui propriu-zisa este un travaliudificil. Asadar, aid ne Yomrezuma Ia a-I schita.Frlosofia incepe eu intrebarea : "Ce este ?".La 0 prima vedere exista 0 multime de fiintari,lucrurile aflatoare in lume, configuratiils, lumiivii ~i ale eelei Iipsite de viata, nesftrsita multirnea tuturor celor care apar si dispar. Dar ce estef'iinta in sens proprru, adica fiinta care tine totullaolalta, pe care se intemeiaza totul sl din careprovin toate cite sint ?Riispunsurile date la aceasta intrebare sint ex-trem de diverse. eel mai vechi dintre ele esteeel apartinind prirnului filosof remareabil, Ta-les : totul este apa, totul provine din apa. Filo-sofii ce i-au urrnat au considerat ca, in fond,totul nu ar fi decit fie foe, fie aer, fie nedeter~minatul insusi, fie materia, fie atomul, Au exis-tat si filosofi care au sustinut ca Iiinta primaeste viata, tot ce este lipsit de viata nefiind de-cit fiiritare degradata ; sau ca fiinta prima estespiritul, fata de care lucrurile sint doar forme deKarl Jaspers. EINFtmRUNG IN DIE PHILOSOPHIE.Zw6lf Radi ovortrage, Funfte Auflage 1958, R. Piper& Co. Verlag, MUnchen, S. 28-37.

15

jaspers - originile filosofiei

Documents