jurisprudență a Înaltei curți de casație Și justiție privind fapte de corupție
DESCRIPTION
slezzzz minge oaereTRANSCRIPT
Jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție
privind fapte de corupție
Nume: Barbu Alina-Elena
Grupa: 3A9
Disciplina: Drept penal
1) Propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei în
dosarul 95/P/2015, privind pe inculpaţii Bica Mihaela Alina şi Pop Şerban -luare de
mită şi participaţie improprie sub forma determinării cu intenţie la săvârşirea fără
vinovăţie a infracţiunii de abuz în serviciu.
La apelul nominal , ambii inculpați au fost însoțiți de apărătorii lor. Reprezentantul
Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea propunerii de arestare preventivă a
inculpaţilor Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban, astfel cum a fost formulată prin referatul
parchetului. A arătat că, din materialul probator existent în cauză, respectiv declaraţiile
martorului denunţător Mihăilescu Ionuţ, ale coinculpatului Simu Horia, precum şi din declaraţiile
altor persoane, rezultă următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Pop Şerban s-a adresat de mai multe ori inculpatului Simu Horia - care avea un
dosar la DIICOT, în care se pronunţase o soluţie de netrimitere în judecată, infirmată ulterior -
spunându-i că poate obţine o soluţie de netrimitere în judecată, dacă va da o sumă de 1,5
milioane de curo. Inculpatul Simu Horia a arătat că nu poate să dea această sumă de bani şi, în
aceste împrejurări, între inculpaţii Pop şi Simu au avut loc mai multe întâlniri. Astfel, într-una
dintre întâlniri, inculpatul Pop Şerban i-a relatat inculpatului Simu Horia ca persoane importante
i-au spus că poate obţine această soluţie şi că, în caz contrar, se va expune unei măsuri privative
de libertate, atât el cât şi soţia acestuia. Inculpatul Simu Horia i-a spus acestuia că sub nu poate
obţine această sumă, având loc, astfel, negocieri asupra sumei de bani, ajungându-se în final la
suma de 230.000 euro. în aceste împrejurări, inculpatul Simu Horia a procurat suma de 150000
de euro, pe care a remis-o inculpatului Pop Şerban, într-un plic, prin intermediul unei martore,
respectiv Dumitru Camelia. Diferenţa de bani, până la 230.000 de euro, a fost remisă în baza
unor contracte de asistenţă juridică încheiate cu societatea de avocatură în care activa şi
inculpatul Pop Şerban, urmând ca societăţile lui Simu Horia să remită tranşe lunare de câte 4000
de euro.
Inculpatul Pop Şerban a luat legătura cu denunţătorul Mihăilescu Ionuţ şi i-a transmis acestuia
că ar dori să se întâlnească cu procurorul şef DIICOT, pentru a-1 sprijini pe un client al său, care
are un dosar la DIICOT. De asemenea, inculpatul Pop Şerban i-a spus că are delegaţie în dosarul
respectiv şi poate să vină să-l reprezinte pe Simu Horia, fără să creeze suspiciuni.
Denunţătorul a arătat că, iniţial inculpata Bica Mihaela nu a dat importanţă solicitării
inculpatului Pop Şerban, însă, conform declaraţiei date, denunţătorul Mihăilescu Ionut s-a aflat
ulterior într-un local unde erau atât inculpata Bica Mihaela cât şi inculpatul Pop Şerban, care au
avut o discuţie particulară.
După această discuţie, în cursul lunii iunie 2014, Bica Mihaela Alina l-a chemat în biroul său
pe procurorul Voineag Marius şi i-a comunicat că Inspecţia Judiciară urmează să efectueze un
control cu privire la dosarele vechi şi, în consecinţă, i-a solicitat să dispună o soluţie în acel
dosar.
În declaraţiile date, procurorul Voineag Marius a arătat că i-a adus la cunoştinţă inculpatei
Bica Alina că nu are posibilitatea să dea o soluţie în dosar, întrucât a făcut o cerere de comisie
rogatorie şi, în funcţie de aceasta, ar putea să previzioneze o soluţie. De asemenea, a arătat că a
avut două discuţii cu inculpata Bica Alina Mihaela, după care acesta a făcut cerere de
redistribuire a dosarului, iar dosarul a fost redistribuit, procedural, unui alt procuror, respectiv
Purcărin Cătălin, care, anterior, emisese soluţia de clasare.
Din declaraţiile procurorului Purcărin Cătălin rezultă că acesta a avut o discuţie cu inculpata
Bica Alina Mihaela, care i-a spus că există presiune din partea Inspecţiei Judiciare, cu privire la
dosarele nesoluţionate. Procurorul Purcărin Cătălin a dat o soluţie clasare şi a recunoscut că nu a
analizat în niciun fel probele care erau administrate de la data infirmării soluţiei de clasare.
Ulterior, martorul denunţător Mihăilescu Ionuţ a primit copia soluţiei de la inculpata Bica
Alina Mihaela şi a remis-o inculpatului Pop Şerban, primind suma de bani de 20.000 de euro, din
care a reţinut o datorie pe care o avea către Pop Şerban, de 2500 de euro. Ulterior remiterii sumei
de bani, denunţătorul Mihăilescu Ionut s-a întâlnit cu inculpata Bica Alina Mihaela şi i-a remis
suma de bani.
A susţinut că declaraţiile denunţătorilor se coroborează cu declaraţiile inculpatului Simu
Horia şi ale procurorilor Voineag Marius şi Purcărin Cătălin, din care rezultă că inculpata Bica
Alina Mihaela avea un interes cu privire la dosarul respectiv. De asemenea, rezultă că inculpata a
primit suma respectivă de bani pentru soluţia dispusă, astfel că a avut un interes în emiterea
soluţiei. Cum infracţiunea de luare de mită este o infracţiune gravă, discuţiile s-au purtat prin
intermediari, dar coroborând declaraţiile succesive ale denunţătorilor, ale procurorilor şi ale
celorlalţi martori rezultă că fapta există.
Faţă de aceste aspecte, a susţinut că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele reţinute în sarcina acesteia, fapte ce prezintă o gravitate
deosebită, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 202, art. 223 alin. 2 Cod procedură
penală, care impun luarea măsurii arestării preventive, precum şi condiţia proporţionalităţii între
gravitatea faptelor şi măsura preventivă a arestării preventive.
Cu privire la inculpatul Pop Şerban:
A arătat că se conturează existenţa faptei de dare de mită în modalitatea arătată, fiind întrunite
condiţiile prevăzute de lege. Cu privire la situaţia de fapt, a arătat că inculpatul Pop Şerban l-a
determinat pe inculpatul Simu Horia să încheie contracte de asistenţă juridică în valoare de
80000 de euro, iar după primirea sumei de bani de către inculpată societatea de avocatură nu a
mai solicitat suma de 4.000 euro lunar de la cele două societăţi.
A susţinut că, având în vedere poziţia pe care a avut-o inculpata Bica Alina Mihaela, de procuror
şef în cadrul DIICOT, precum şi faptul că inculpatul Pop Şerban are pregătire juridică,
cunoscând gravitatea faptelor, lăsarea acestora în stare de libertate prezintă pericol concret pentru
ordinea publică. Astfel, prin faptele inculpaţilor, s-a adus atingere întregului corp al procurorilor,
inducându-se ideea că anumite persoane din sistemul judiciar sunt capabile să negocieze soluţii
pe seama unor persoane care au o anumită notorietate şi forţă economică sau un avocat este
dispus să săvârşească astfel de fapte pentru a obţine anumite soluţii.
Concluzionând, a solicitat admiterea propunerii parchetului şi în consecinţă arestarea preventivă
a inculpaţilor.
Apărătorul ales al inculpatei Bica Alina Mihaela
Având cuvântul, a susţinut că, la acest termen de judecată sunt puse în balanţă declaraţia
inculpatei Bica Alina Mihaela şi denunţul formulat de către Mihăilescu Ionuţ, însă, practic,
singura probă incriminatoare este denunţul celui din urmă.
A susţinut că, în referatul cu propunerea de arestare preventivă, la pagina 14, se arată de către
procurorul de caz că nu a existat un control al Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM, însă la pag.
239 din voi, 1 de urmărire penală există adresa nr. 4548/IJ/2015, trimisă procurorului de caz la
data de 12.08.2015 şi o copie a raportului de control efectuat de CSM. Rezultă astfel că
procurorul Voineag Marius nu a fost influenţat, nu s-au exercitat presiuni asupra acestuia din
partea procurorului şef al DIICOT, Alina Bica. De asemenea, din declaraţiile date de procurorii
Voineag Marius, Codruţa Trandafir şi Purcărin Cătălin, rezultă, în mod indubitabil, că s-a
efectuat un control al CSM, iar inculpata Bica Alina, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pus
presiune pe toţi procurorii din subordine, solicitând ca toate dosarele vechi să fie soluţionate. Pe
lista de grefă, ce cuprindea cele 82 de dosare vechi, nesoluţionate, solicitată de către inculpata
Bica Alina, se afla şi dosarul în discuţie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, a susţinut că Inspecţia
Judiciară din cadrul CSM nu a efectuat un control punctual stabilit, ci la acea dată se desfăşurau
inspecţii, la diferite unităţi de parchet din ţară. Inculpata Bica Alina s-a prevalat de aceste
zvonuri şi a exercitat presiuni, întrucât acest dosar fiind din 2012 nu îndeplinea condiţiile de
verificabilitate.
Apărătorul ales al inculpatei Bica Alina Mihaela, având cuvântul, în continuare, a arătat că
actele de urmărire penală efectuate în 2006-2007 în dosarul DIICOT, au fost clasate odată, în
29.02.2012, soluţia fiind confirmată de către procurorul şef de la acel moment. La data de
28.11.2012, la 9 luni de la clasare, procurorul Hosu Georgiana a infirmat parţial soluţia de
clasare, doar cu privire la Horia Simu şi câteva persoane, deşi plângerea Bancpost era tardiv
formulată, iar din anul 2012 până în anul 2014 nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală în
dosar.
A apreciat că declaraţia dată de procurorul Voineag Marius este supusă dubiului, în fapt
acesta a solicitat redistribuirea dosarului, iar dosarul a fost redistribuit procurorului Purcărin
Cătălin, având în vedere volumul de muncă al fiecărui procuror şi faptul că acesta cunoştea deja
dosarul.
Referindu-se la denunţătorul din cauză, Mihăilescu Ionut, a susţinut că, într-un alt dosar de
urmărire penală a asistat la audierea acestuia de către procurori şi, deşi iniţial acesta a susţinut că
inculpata Bica Alina nu are nicio implicare în dosarul respectiv, ulterior, a revenit şi a afirmat că
va spune ce vor procurorii, numai să fie lăsat să plece acasă. Astfel, în timp ce era încarcerat,
denunţătorul a înţeles să dea o declaraţie mincinoasă, în sensul că inculpata Bica Alina a primit
bani, în condiţiile în care niciunul dintre ceilalţi martori nu afirmă acest lucru, confirmând de
fapt că inculpata Bica Alina dorea ca toate dosarele vechi să fie soluţionate, iar beneficiul obţinut
de către denunţător, în urma denunţului formulat, rezultă din precizările făcute de DNA cu
privire la rechizitoriul din dosarul „Bica 2".
A susţinut că, propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei, formulată doar
în baza unui denunţ, este excesivă, inoportună şi disproporţionată. Dacă inculpata ar fi prezentat
pericol social, DNA ar fi formulat această propunere de arestare preventivă imediat după ce faţă
de aceasta s-a dispus de către instanţă măsura preventivă a controlului judiciar, respectiv
21.04.2015.
A arătat că, potrivit Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, gravitatea faptei pentru care o
persoană este cercetată, nu justifică luarea măsurii arestului preventiv. Prin urmare, luarea acestei
măsuri preventive faţă de inculpată este inoportună şi excesivă, întrucât are la bază doar denunţul
mincinos formulat în cauză.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI
Asupra cauzei penale de faţă:în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin propunerea de arestare preventivă nr.95/P/2015, înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie la data de 1 septembrie 2015, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie, în temeiul
dispoziţiilor art.224 din Codul de procedură penală a solicitat arestarea preventivă, pe o perioadă
de câte 30 de zile a inculpaţilor Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban, de la data de 2 septembrie
2015pentru săvârşirea infracţiunilor de:
I. luare de mită prev. de art. 289 C pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 7 lit. b
din Legea 78/2000, constând în aceea că, în calitate de procuror şef al Direcţiei pentru
Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a acceptat şi a primit indirect,
de la Simu Horia suma de 17.500 euro la data de 8 noiembrie 2014, ca recompensă pentru că, în
legătură cu atribuţiile sale de serviciu a determinat soluţionarea dosarului nr.335/D/P/2012 prin
clasare corespunzător interesului persoanei cercetate în acest dosar, Simu Horia. Suma de bani a
fost remisă de Simu Horia indirect, respectiv prin intermediul complicelui, inculpatul Pop Şerban
care l-a rândul său a realizat legătura cu inculpata prin intermediul martorului denunţător
Mihăilescu Ionuţ Florentin;
II. participaţie improprie sub forma determinării cu intenţie la săvârşirea fără vinovăţie a
infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.52 alin.3 raportat la art. 132 din Legea nr.
78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de procuror şef al
Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a determinat,
cu încălcarea îndatoririlor de serviciu soluţionarea dosarului nr.335/D/P/20I2, prin clasare, la
data de 9.07.2014, contrar probelor administrate în cauză şi numai în interesul numitului Simu
Horia. Ca urmare a demersului inculpatei BICA ALINA MIHAELA, a fost dispusă soluţia de
clasare în dosarul nr.335/D/P/2012 de către procurorul Purcărin Cătălin, care a acţionat fără
vinovăţie; şi Pop Şerban pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de dare de
mită prevăzută de art.48 alin.l raportat la art.290 Cod penal raportat la art.6 din Legea
nr.78/2000, constând în aceea că, în vederea realizării interesului numitului Simu Horia de
soluţionare a dosarului nr.335/D/P/2012, din suma de aproximativ 230.000 euro primită de la
mituitor a remis martorului denunţător Mihăilescu Ionuţ Florentin, la începutul lunii noiembrie
2014, suma de 20.000 euro iar înţelegerea infracţională dintre complicele POP ŞERBAN şi
martorul denunţător Mihăilescu Ionuţ Florentin a fost ca suma de 20.000 euro să fie remisă de
către cel din urmă procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, numita Bica Alina Mihaela, ca răsplată pentru că aceasta a determinat
soluţionarea dosarului nr.335/D/P/2012 în care era cercetat numitul SIMU HORIA printr-o
soluţie de clasare, de la data de 02 septembrie 2015 până la 01 octombrie 2015, inclusiv.
Astfel, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art.226 alin.l şi 2 C.pr.pen.
Curtea:
Va admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticoruptie - Secţia de combatere a infracţiunilor de
corupţie, privind pe inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.
-În baza art.223 alin.2 C.pr.pen rap. la art.202 alin.l, 3, 4 lit.e C.pr.pen., va dispune arestarea
preventivă a inculpaţilor Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban pe o perioadă de 30 de zile, de la data
de 02 septembrie 2015 la 01 octombrie 2015, inclusiv.
-In baza art. 230 C.pr.pen., va dispune emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă
pentru inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.
în baza art.275 alin. (3) Cpr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina
acestuia.
-Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în
sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În baza art. 226 alin.l şi 2 C.pr.pen. admite propunerea de arestare preventivă formulată de
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia
de combatere a infracţiunilor de corupţie, privind pe inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.
în baza art.223 alin.2 C.pr.pen rap. la art.202 alin.l, 3, 4 lit.e C.pr.pen., dispune arestarea
preventivă a inculpaţilor BICA ALINA MIHAELA si POP ŞERBAN, pe o perioada de 30 de
zile, de la data de 02 septembrie 2015 la 01 octombrie 2015, inclusiv.
In baza art. 230 C.pr.pen., dispune emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă
pentru inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.
în baza art.275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina
acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în
sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
2) Decizia nr. 100/A/2015,Dosar nr. 460/2/2014- infracțiue de trafic de influență
Situația de fapt:
În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că la data de 10 octombrie 2013, Direcţia Naţională
Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, a fost sesizată de către Direcţia Generală
Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti, privind denunţul formulat de
către L.Ş. cu privire la săvârşirea unei fapte de corupţie de către M.G.L., avocat în cadrul
Baroului Bucureşti, L.Ş. fiind audiat la aceeaşi dată în legătură cu denunţul sus-menţionat.
Conform denunţului respectiv, s-a reţinut că în data de 12 aprilie 2013, L.Ş. a fost depistat de
către lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Generale a Municipiului Bucureşti, Brigada Rutieră
pe Bulevardul Timişoara din municipiul Bucureşti în timp ce conducea autoturismul marca MG
R. cu nr. de înmatriculare B....., având autorizaţia de circulaţie provizorie expirată, motiv pentru
care i-a fost întocmit Dosar penal înregistrat sub nr. 4874/P/2013 la Parchetul de pe lângă
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii prev. de
art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. ((1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile
publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 3 ani.)
Ulterior datei de 12 aprilie 2013, data depistării în trafic, denunţătorul L.Ş., prin intermediul
martorului S.I., a stabilit o întâlnire inculpata M.G.L., avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Cu
ocazia acelei întâlniri denunţătorul i-a expus inculpatei situaţia sa juridică, cei doi convenind să
ia legătura la o dată ulterioară, după ce denunţătorul va primi citaţia de la organele de poliţie. În
cadrul acestei întâlniri inculpata a precizat că îl va reprezenta pe denunţător în faţa organelor de
anchetă în calitate de avocat, însă nu s-au făcut referiri cu privire la onorariul acesteia şi nici cu
privire la modalitatea în care inculpata urma să îşi realizeze „serviciile".
La data de 30 aprilie 2013, L.Ş. a primit la domiciliul său o citaţie emisă de către D.G.P.M.B.
Brigada Rutieră în Dosarul pentru a se prezenta în data de 15 mai 2013, în vederea audierii sale
în calitate de făptuitor. Citaţia astfel primită avea menţiunea referitoare la numele şi prenumele
organului de cercetare penală, respectiv al subcomisarului de poliţie M.C.
În consecinţă, având în vedere discuţia anterioară cu inculpata, la începutul lunii mai 2013,
denunţătorul L.Ş. a luat legătura telefonic cu aceasta, ocazie cu care i-a relatat acesteia despre
citaţia primită, iar cei doi au convenit să se întâlnească la locul de muncă al denunţătorului,
ocazie cu care L.Ş. a remis inculpatei citaţia primită de la organul de urmărire penală în dosarul
în care era cercetat. La un interval scurt de timp, de câteva zile, inculpata l-a contacta telefonic
pe denunţător şi au stabilit din nou o întâlnire la locul de muncă al acestuia. Cu ocazia acestei
întâlniri, fără a fi prezente alte persoane la discuţia dintre cei doi, inculpata M.G.L. i-a spus
denunţătorului că „prin intermediul unei colege, îl cunoaşte pe poliţistul menţionat pe citaţie" şi
poate să rezolve problema în mod favorabil", respectiv să obţină o soluţie de neîncepere a
urmăririi penale" solicitând pentru acest „serviciu" suma de 1.500 de euro („pentru rezolvarea
dosarului în mod favorabil denunţătorului"), bani despre care inculpata a precizat că îi va da atât
poliţistului M.C., respectiv suma de 500 de euro, cât şi procurorului de caz, respectiv suma de
1.000 de euro, în schimbul acestei sume de bani dosarul în care denunţătorul era cercetat urmând
să fie soluţionat cu neînceperea urmăririi penale. Tot în cadrul acestei discuţii, denunţătorul a
făcut referiri la cuantumul onorariului cuvenit inculpatei în calitate de avocat, aceasta din urmă
neprecizându-i niciun cuantum al vreunei sume, specificându-i lui L.Ş. că „noi doi ne
înţelegem". Cu privire la suma de 1.500 de euro solicitată de către inculpată, denunţătorul i-a
precizat acesteia că la acel moment nu dispune de respectiva sumă de bani, dar va încerca să facă
rost în perioada următoare.
La data de 15 mai 2013, L.Ş., însoţit de avocatul său, inculpata M.G.L., s-a prezentat la sediul
Brigăzii Rutiere unde a fost audiat de către ofiţerul de poliţie M.C.O. La finalul audierii,
denunţătorul l-a întrebat pe martorul M.C.O. cu privire la cursul anchetei ce îl viza, context în
care martorul i-a precizat că va propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale cu aplicarea
unei sancţiuni administrative, ceea ce a întărit convingerea denunţătorului L.Ş. potrivit căreia
inculpata are o influenţă reală asupra ofiţerului de caz.
După momentul audierii denunţătorului în dosarul în care era cercetat, la sfârşitul lunii mai
2013, inculpata M.G.L. i-a solicitat denunţătorului L.Ş. suma de 1.500 de euro prin intermediul
lui C.M. Astfel, martorul C.M. (şoferul acesteia) a fost solicitat de către inculpată să se deplaseze
la restaurantul unde lucra denunţătorul şi să ia de la acesta o sumă de bani, fără a preciza nici
cuantumul acesteia şi nici ce reprezintă, martorul deplasându-se astfel la respectiva locaţie şi
transmiţând cele solicitate, context în care denunţătorul a luat legătura telefonic cu inculpata,
ocazie cu care aceasta, i-a solicitat o parte din suma de 1.500 de euro, însă întrucât denunţătorul
nu dispunea de bani la momentul respectiv, nu a remis martorului nici o sumă.
La începutul lunii iulie 2013, L.Ş. a plecat să muncească în Germania, iar în cursul lunii
august 2013, inculpata M.G.L. a luat legătura cu martorul S.I. căruia i-a transmis faptul că „a
rezolvat problema lui L.Ş.", însă acesta „nu i-a dat suma de bani stabilită". Totodată martorul S.I.
i-a dat inculpatei numărul de telefon utilizat în Germania de către denunţător şi a luat legătura cu
acesta transmiţându-i nemulţumirea manifestată de către inculpată. Denunţătorul a luat legătura
telefonic cu inculpata, ocazie cu care i-a explicat că munceşte în Germania şi că încearcă să facă
rost de bani.
În data de 3 octombrie 2013, inculpata, de pe numărul utilizat de aceasta, i-a transmis
denunţătorului, pe numărul utilizat de acesta în Germania, un mesaj de tip sms cu textul
„Avocata ta sunt, te rog să mă suni". Denunţătorul a contactat-o pe inculpată de pe numărul de
telefon 0747.XXXX, utilizat de către acesta în perioada 3 - 18 octombrie 2013, ocazie cu care
inculpata şi-a manifestat nemulţumirea cu privire la faptul că nu i-a fost remisă suma de 1.500 de
euro, precizându-i totodată lui L.Ş. „că nu este normal să plătească ea pentru clientul său",
stabilind să revină în ţară şi să îi dea banii solicitaţi.
În data de 15 octombrie 2013, ca urmare a solicitărilor anterioare ale inculpatei, denunţătorul
L.Ş. a contactat-o pe inculpata M.G. comunicându-i faptul că a revenit în ţară, stabilind o
întâlnire în cursul acelei zile. Astfel, în jurul orelor 14:00 a avut loc o întâlnire între denunţătorul
L.Ş. şi inculpata la cafeneaua unui restaurant situat în zona Gării de Nord - Bucureşti, ocazie cu
care cei doi au discutat despre soluţionarea Dosarului penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la
Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în contextul necesităţii achitării de către
denunţătorul L.Ş. a sumei de 1.500 de euro, pretinse anterior de către inculpata avocată M.G.L.,
pentru a interveni pe lângă ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal sus-indicat,
în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a denunţătorului sus-
menţionat.
În cadrul acestei întâlniri, inculpata M.G.L. a pretins în mod direct de la denunţătorul L.Ş.
suma de 1.500 de euro, bani despre care inculpata a susţinut că deja i-a „plătit" ofiţerului de
poliţie competent pentru ca acesta să înainteze dosarul penal la parchet cu propunerea de
neîncepere a urmăririi penale. Discuţia a fost înregistrată audio-video în baza autorizaţiei emise
de instanţa competentă, fiind redată procedural în proces-verbal aflat la dosar.
Din discuţiile telefonice purtate în data de 16 octombrie 2013 de inculpata M.G.L. cu
denunţătorul L.Ş. (discuţii interceptate şi înregistrate legal în cauză şi redate în proces-verbal
aflat la dosar) a rezultat că respectivii au amânat întâlnirea sus-indicată pentru a doua zi (17
octombrie 2013) -inculpata menţionându-i deja denunţătorului că urmează să ridice soluţia de
netrimitere în judecată corespunzătoare de la unitatea de parchet competentă, context în care
desigur urmează să primească suma de 1.500 de euro pretinsă anterior de la denunţător.
La data de 17 octombrie 2013, inculpata M.G.L. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti unde a formulat o solicitarea, în numele lui L.Ş., privind
comunicarea soluţiei dispuse în dosarul în care acesta era cercetat. Dosarul se afla în lucru la
procuror D.I., care în cursul aceleiaşi zile, respectiv în data de 17 octombrie 2013 a soluţionat
Dosarul penal nr. 4874/P/2013 în care era cercetat L.Ş., fiind dispusă soluţia neînceperii
urmăririi penale pentru fapta prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 85/2002 şi aplicarea unei
amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 RON. Soluţia astfel dispusă a fost înmânată
personal inculpatei de către personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului
6 Bucureşti.
La data de 17 octombrie 2013, au avut loc mai multe discuţii telefonice între inculpata
M.G.L. şi denunţătorul L.Ş., inculpata comunicându-i acestuia că i-a ridicat de la Parchetul de pe
lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, ordonanţa procurorului de caz emisă în Dosarul nr.
4874/P/2013, prin care s-a dispus faţă de denunţător neînceperea urmăririi penale şi aplicarea
unei amenzi administrative pentru fapta de care era cercetat în dosarul sus-menţionat. Totodată
cu ocazia aceloraşi discuţii telefonice, în final inculpata M.G.L. a stabilit cu denunţătorul L.Ş. să
se întâlnească în aceeaşi zi, la restaurantul A. situat pe str. P.T. sector 1 Bucureşti, în scopul
definitivării formalităţilor necesare recuperării de către denunţător a permisului de conducere
(achitarea amenzii administrative deplasarea la sediul organului de poliţie competent), în acest
context, având în vedere discuţiile anterioare cu denunţătorul L.Ş., inculpata M.G.L. urmând să
primească de la acesta suma de 1.500 de euro pretinsă anterior care face obiectul infracţiunii de
trafic de influentă cercetată în cauză.
Faţă de cele sus-expuse, în jurul orelor 15:00 la locaţia stabilită anterior telefonic, a avut loc
întâlnirea dintre inculpata M.G.L. (însoţită de şoferul acesteia, martorul C.M.) şi denunţătorul
L.Ş., ocazie cu care inculpata a solicitat în mod expres suma de 1.500 de euro (distinct de
cuantumul onorariului său în dosar) pentru care, în scopul justificării provenienţei lor, a
completat o factură şi chitanţa aferentă cu titlu de „onorariu avocat" în cuantum de 6.600 de
RON (echivalentul a 1.500 de euro).
Faptul că suma de bani sus-menţionată reprezintă în realitate obiectul traficului de influenţă
denunţat în cauză rezultă însă indubitabil din coroborarea probelor cauzei (declaraţiile
denunţătorului L.Ş. fiind confirmate în "acest sens de conţinutul discuţiilor avute de acesta cu
inculpata în data de 15 octombrie 2013, discuţii care de altfel au fost înregistrate audio-video în
cauză şi redate procedural în dosar).
De altfel, chiar şi cu ocazia discuţiei ambientale avute în data de 17 octombrie 2013, rezultă
că în realitate onorariul real destinat avocatei M.G.L. pentru asistenţa acordată în dosarul în care
era cercetat denunţătorul, urma a fi plătit ulterior - emiterea de către inculpată a unei facturi şi a
unei chitanţe pentru suma de 1.500 de euro reprezentând în realitate o modalitate de a crea
aparenţa unei surse legale a sumei respective într-o relaţie contractuală corectă cu denunţătorul
L.Ş.
În acest sens, s-a apreciat relevant următorul pasaj din discuţia ambientală avută între
inculpata M.G.L. şi denunţătorul L.Ş. în data de 17 octombrie 2013, la locaţia stabilită, discuţie
ce a fost înregistrată legal audio-video în cauză şi redată în proces-verbal aflat la dosar:
M.G.L.: Bani aveţi?
L.Ş.: Da.
M.G.L.: Avem! Fac chitanţele?
L.Ş.: Ă. Cu ăia ai dumneavoastră mă mai păsuiţi până plec? (practic este evidenţiat faptul că
suma de 1.500 de euro dată inculpatei nu reprezintă în realitate onorariul cuvenit acestuia şi care
oricum fusese stabilit de cei doi în discuţia din 15 octombrie 2013 în cuantum de numai 300 de
euro)
M.G.L.: Da
L.Ş.: Da?
M.G.L.: Da!
[Conform imaginilor video, L.Ş. scoate dintr-unul din compartimentele portofelului mai multe
bancnote din cupiura de 100 (una sută) şi 50 (cincizeci) euro, pe care i le înmânează numitei
M.G.L., în momentul în care aceasta efectuează însemnări olografe]
L.Ş.: Număraţi!
M.G.L.: Bagă-i şi tu de aicea că ne ia, dracu cineva, zice că .. am spart vreo bancă.
L.Ş.: Da' ce? Am să vă dau! Ce! Sunteţi avocat, nu?
M.G.L.: A trebuit să ne întâlnim şi noi, nu ca golanii.
În momentele imediat următoare echipa de ancheta a intervenit depistând-o în flagrant pe
inculpata M.G.L. având asupra ei suma de 1.500 de euro remisă de denunţător în condiţiile sus-
expuse.
În procedura de Cameră preliminară
Prin încheierea din data de 20 martie 2014, s-a dispus începerea judecăţii, respingând cererile
şi excepţiile invocate de inculpată, reţinând că din probele administrate că au fost respectate toate
dispoziţiile referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror, fiind îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a
efectuării actelor de urmărire penală, încheierea rămânând definitivă.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a fost audiată, de asemenea au fost administrate,
potrivit art. 374 alin. (6) C. proc. pen., probele din cursul urmăririi penale care au fost contestate
de inculpată, respectiv au fost audiaţi martorii din rechizitoriu C.M., I.S., E.A., V.A.E., P.R.A.,
M.C.O., au fost depuse înscrisuri.
S-a reţinut că inculpata este avocat în Baroul Bucureşti şi în perioada mai - 15 octombrie
2013, în calitate de apărător ales al martorului denunţător L.Ş., persoană cercetată pentru
conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la
Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de la acesta
suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O., ofiţerul de
poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunţătorul, în scopul
întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie
2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de
euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.
Inculpata a negat săvârşirea faptei, declaraţiile sale fiind constante, aceasta invocând în
apărarea sa faptul că suma de 1.500 de euro a reprezentat onorariul pentru serviciile de asistare şi
reprezentare a denunţătorului L.Ş., sumă pentru care de altfel a emis factură şi chitanţă, reţinând
că inculpata nu a negat nici un moment existenţa unei relaţii cu denunţătorul, al cărei apărător a
fost în cauza în care acesta a fost cercetat la poliţie pentru infracţiunea la regimul circulaţiei, nici
întâlnirile existente între cei doi, de asemenea nici predarea sumei de bani, astfel încât, sub aceste
aspecte ale situaţiei de fapt, redate exhaustiv de procuror în rechizitoriu şi expuse anterior,
neexistând practic neconcordanţe, apreciindu-se că nu se impune reluarea redării acestora sau
analize suplimentare. S-a reţinut că ceea ce a negat constant inculpata a fost exact elementul care
determină caracterul penal al faptei sale, respectiv titlul cu care a solicitat şi a primit suma de
1.500 de euro, or, sub acest aspect, apreciind că declaraţiile inculpatei nu pot fi reţinute.
De asemenea, nu s-au reţinut aşadar susţinerile inculpatei sub aspectul esenţial al cauzei faţă
de necoroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă administrate, reţinând concordanţa
declaraţiilor martorului denunţător L.Ş. cu declaraţiile martorului M.C.O. sub aceleaşi aspecte
esenţiale ale cauzei şi cu înregistrările audio video ambientale care au fost efectuate, acestea
reprezentând o redare fidelă a conduitei infracţionale a inculpatei, reţinând că inculpata nu a
contestat aceste înregistrări, care confirmă sub toate aspectele susţinerile denunţătorului.
Totodată, s-a reţinut că după ce inculpata fost contactată de denunţătorul L.Ş. în sensul
solicitării de ajutor pentru soluţionarea dosarului, aceasta l-a asistat la momentul audierii la
organele de poliţie, cu acest prilej depunând şi o împuternicire avocaţială, moment la care
martorul M.C.O. i-a comunicat denunţătorului şi soluţia pe care urma să o propună procurorului,
aceea de neîncepere a urmăririi penale, inculpata luând, la rândul său, cunoştinţă, de soluţia pe
care ofiţerul de caz urma să o propună procurorului, aspect care i-a întărit convingerea că poate
să insiste asupra denunţătorului cu predarea sumei de bani faţă de "succesul" pe care l-a avut
asupra poliţistului, care, urmare a intervenţiei sale, directe şi printr-o prietenă avocat la rândul
său, despre care i-a vorbit denunţătorului, a reuşit să obţină netrimiterea în ju2decată a acestuia.
S-a mai reţinut că în pofida faptului că inculpata a menţionat tot timpul că a fost apărător al
denunţătorului şi că suma primită a fost onorariu, nu a încheiat nici un contract de asistenţă
juridică, apreciind că împuternicirea avocaţială nu poate face dovada reprezentării/asistării în
cauza la care se referă, această împuternicire emiţându-se pe baza contractului de asistenţă
juridică, dar în cauza de faţă acest contract nu a existat.
După această întâlnire, inculpata a încercat să obţină suma de bani de la denunţător prin
intermediul martorului C.M., care s-a deplasat la locul de muncă al denunţătorului fără a obţine
banii, şi ulterior, după plecarea denunţătorului în Germania, aceasta a încercat să îl contacteze
pentru remiterea sumei de bani, iar la revenirea denunţătorului în ţară, ceri doi au avut întâlnirea
din data de 15 octombrie 2014, în cadrul căreia inculpata i-a vorbit fără echivoc despre
necesitatea remiterii banilor, făcând referire la această sumă de 1.500 de euro pe care a trebuit să
o plătească pentru obţinerea soluţiei, pe care altfel denunţătorul nu ar fi obţinut-o.
Referirile inculpatei la caracterul sumei de bani au fost, în cadrul acestei întâlniri, explicite şi
fără echivoc în sensul că a trebuit să folosească pentru plata poliţistului şi mai departe, la
procuror, din banii altui client, or, referirile inculpatei care sunt redate în procesul-verbal de
înregistrare fac dovada, dincolo de orice dubiu, că aceasta a solicitat suma de 1.500 de euro
pentru a interveni la poliţistul care instrumenta cauza în scopul obţinerii soluţiei de neîncepere şi
trimiterea dosarului la procuror cu această soluţie, referirea la onorariul său, la întrebarea
explicită a denunţătorului, fiind în sensul că aceasta era o altă chestiune, putând să se înţeleagă
sau să lase la latitudinea denunţătorului.
S-a apreciat că din modul în care inculpata face distincţia între suma de 1.500 de euro, pe de
o parte, pe care denunţătorul trebuia să o plătească pentru soluţia obţinută şi pe de altă parte,
onorariul său, despre care s-a vorbit doar generic, dar distinct, este evident că aceasta a avut tot
timpul în vedere natura diferită a sumei de 1.500 de euro ca plată pentru intervenţia asupra
poliţistului pentru obţinerea unei soluţii de netrimitere în judecată.
S-a constatat că declaraţiile denunţătorului sub aceste aspecte au fost constante, iar susţinerile
nuanţate referitoare la aprecierea asupra soluţiei ce urma a fi dispusă de poliţist sunt nerelevante,
faptul că denunţătorul a afirmat în faţa instanţei că soluţia se referea la circumstanţele cauzei şi
nu părea influenţată, neavând relevanţă sub aspectul caracterului penal al faptei inculpatei, opinia
denunţătorului referitoare la factorul care a determinat soluţia în cauza sa fiind oricum o opinie
subiectivă şi fără relevanţă, câtă vreme declaraţiile în sensul căi s-a solicitat de către inculpată o
sumă de bani pentru intervenţia asupra ofiţerului de poliţie au fost constante. Convingerea
denunţătorului în sensul că inculpata chiar a intervenit sau nu asupra poliţistului excede faptei
inculpatei iar declaraţia acestuia în acest sens din cursul judecăţii poate fi şi consecinţa trecerii
timpului şi a reducerii memoriei denunţătorului sub aspecte care sunt oricum subiective, nu ţin
neapărat de fapte materiale, obiectivate, conduita poliţistului faţă de cauza sa fiind în sine un
element subiectiv.
S-a reţinut că declaraţiile sub aspectele esenţiale ale cauzei, respectiv natura şi caracterul
sumei de 1.500 de euro de bani cerute de inculpată şi predată acesteia sunt constante şi
concordante cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între
inculpată şi denunţător interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel
Bucureşti, notele de supraveghere operativă şi de asemenea se coroborează cu declaraţiile
poliţistului M.C.O.
Nu în ultimul rând, s-a reţinut că nu se poate să nu se constate, sub acelaşi aspect, al aprecierii
caracterului nereal al susţinerilor inculpatei că onorariile încasate de aceasta pe parcursul anului
2013, aşa cum sunt menţionate în înscrisurile depuse, au valori cuprinse între 200 de RON şi
2000 de RON, sporadic şi unele cu sume mai mari, constatând că onorariul mediu încasat de
inculpată era între 1.000 - 2.000 de RON, aşadar sub suma de 6.600 de RON, cauzele fiind în
mare măsură comerciale, aşa cum inculpata a declarat, context în care s-a apreciat odată în plus
că acea chitanţă în valoare de 6.600 de RON (reprezentând „onorariu") nu reflectă realitatea
celor consemnate, acestea fiind confecţionate doar pentru a preconstitui probe în dosarul de faţă,
neputându-se înţelege care ar fi fost raţiunile pentru care această inculpată nu ar fi încasat în
toate celelalte cauze în care a fost apărător onorarii de acest fel, ci doar unele cuprinse între
1.000 de RON şi 2.000 de RON. Această întrebare retorică se pune cu atât mai mult cu cât acest
„onorariu" a fost încasat fără ca inculpata să depună la dosar nici un contract de asistenţă
juridică.
S-a reţinut că această sumă nu a fost în nici un caz încasată ca onorariu fiind evident că
reprezenta suma primită în schimbul intervenţiei anterioare pretins avute faţă de poliţistul care a
dispus soluţia de netrimitere în judecată iar înscrisurile prin care se încearcă a li se da o altă
conotaţie, una legală, nu pot fi reţinute.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
„Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică
sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândeşte dată certă prin
înregistrarea în registrul oficial de evidenţă. "
De asemenea, potrivit Statutului profesiei de avocat publicat în M. Of. nr. 898 din 19
decembrie 2011 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit art. 108 alin. (1) şi (2)
„Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei
se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori
mandatarul acestuia. Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă juridică sunt stabilite
prin prezentul statut. "
Constatând aşadar că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, s-a
dispus condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere
pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă,
cât şi de datele privind persoana inculpatei, de posibilitatea reeducării acesteia prin prisma
scopului pedepsei.
De asemenea, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen. şi s-a
apreciat că aceasta s-a prevalat de profesia de avocat, de cunoştinţele juridice pe care le avea
pentru a câştiga în mod facil sume de bani.
Cu privire la apelul inculpatei M.G.L. prin care se solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza
a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată solicitarea, întrucât nu există
impedimente legale de a o exonera de răspundere penală pe inculpata M.G.L., fiind întrunite
toate cerinţele constitutive ale infracţiunii în forma propusă în conţinutul actului de sesizare şi
reţinută ca atare şi de instanţa de fond.
Astfel, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond a dat o interpretare corectă materialului
probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de judecată, cu
consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare.
Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, iar încadrarea
juridică dată faptelor săvârşite a fost corectă, astfel că faptele inculpatei M.G.L. care în perioada
mai - 15 octombrie 2013, în calitate de apărător ales al martorului denunţător L.Ş., persoană
cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013,
înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de
la acesta suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O.,
ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunţătorul, în
scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17
octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma
de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.
Înalta Curte apreciază că : încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în
judecată şi condamnată în primă instanţă este corectă, inculpata fiind depistată în flagrant, iar
fapta săvârşită întruneşte atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective
elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de dispoziţiile art. 257
alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a înlăturat din ansamblul probelor
declaraţiile martorilor C.M., şoferul inculpatei şi a martorului S.I. şi a reţinut caracterul subiectiv
al declaraţiilor acestora, întrucât aceştia au putut să dea detalii extrem de minuţioase despre
întâlnirile inculpatei cu denunţătorul, însă nu au putut declara despre alte activităţi sau alţi clienţi
ai inculpatei.
Totodată, Înalta Curte are în vedere că inculpata în faţa instanţei de apel nu a solicitat
administrarea altor probe, nu a solicitat reaudierea martorilor, nefiind contestate declaraţiile
acestora, şi totodată, inculpata nu a dorit să fie ascultată de instanţa de apel, aşa cum rezultă din
declaraţia acesteia, aflată la dosar.
Susţinerea apărării în sensul că suma ar fi reprezentat onorariu nu se coroborează cu nicio altă
probă, dimpotrivă declaraţia martorului denunţător, martorului M.C.O., procesele-verbale de
transcriere a convorbirilor telefonice şi cele din mediul ambiental, demonstrează că suma de bani
solicitată reprezintă obiectul traficului de influentă din cauză.
De altfel, susţinerile apărării sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv
procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio-video din 15 octombrie 2013 din care rezultă
că inculpata i-a spus martorului denunţător să-i dea suma de 1.500 euro
Aşadar, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod
corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatei şi a făcut o încadrare
corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
Inculpata M.G.L. a fost trimisă în judecată şi condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu
suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea
infracţiunii de trafic de influenţă.
Cererea parchetului, vizând majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a
pedepsei, în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, nu poate fi primită
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
-Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a
condamnatului.
-Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se
urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de
regulile de convieţuire socială.
-Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii
generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol
social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau
agravează răspunderea penală.
-Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a
comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii
penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul
mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta
numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele
educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
-Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor
generale prev. de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de
circumstanţele reale ale săvârşirii - s-a folosit de profesia de avocat care trebuie exercitată cu
buna-credinţă, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, fiind
o condiţie pentru exercitarea profesiei, a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă).
-Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la
reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta,
sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la
săvârşirea de infracţiuni.
-Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea
dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care
totdeauna, prin durata privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie
a făptuitorului.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supravegherea
executării pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. anterior, pe un termen de încercare de 5 ani, în
raport cu circumstanţele reale şi personale, este aptă să asigure realizarea dublei finalităţi a
acestei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 421 pct.
1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpata M.G.L.
împotriva Sentinţei penale nr. 365/F din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I
penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei cheltuielilor
judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.
Bibliografie
- http://www.scj.ro/736/Cautare-jurisprudenta
- http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2015/