Jurnalismul de televiziune este un gen jurnalistic dominant informativ. Orice idee de

televiziune trebuie să aibă două funcții: a informa și/sau a distra. Etica în jurnalism - să

căutăm întotdeauna adevărul, adică să încercăm să ne apropiem cât mai mult de adevărul unei

informații, indiferent de ce o să găsim, de ce o să aflăm.

Modul diferit de transmitere a unui text, în formă scrisă sau vorbită influențează receptarea sa.

Televiziunea - program coerent care se transmite printr-un anumit mod către public.

Programele/emisiunile TV sunt de două feluri:

1. LIVE (știri)- dacă presupune intervenția în direct a telespectatorilor (sărbători

naționale, evenimente sportive).

2. Înregistrate - nu se fac niciodată în direct, presupun repetiții - concursuri

(divertismentul), reality - show-uri.

Adaptarea textului la canalul de comunicare

Jurnalistul trebuie să își adapteze stilul și organizarea informației, în conformitate cu

particularitățile canalului de comunicare ales. De multe ori numeroase conferințe au ajuns să

plictisească pentru că au fost destinate lecturii, iar nu audierii. La redactarea textului pentru

televiziune - știri, reportaje, trebuie să se țină cont de trăsăturile specifice acestui mediu.

Informațiile sunt transmise in flux continuu

Cititorul unui ziar își stabilește singur ritmul lecturii în funcție de dificultatea textului, de

starea sa etc. El poate relua o textul; se poate opri și medita dacă nu a înțeles sau poate să

întrerupă lectura pentru a o relua mai târziu. În schimb telespectatorul nu are șansa aceasta

pentru că informațiile vin în flux continuu. Ceea ce nu înțelegi la momentul respectiv

reprezintă o informație pierdută, la fel ca și la radio.

În mod obişnuit, un cititor renunţă la alte preocupări în timpul lecturii ; chiar dacă, să zicem,

ascultă muzică, bea cafea sau fumează, atenţia sa este îndreptată în principal, spre text.

Urmărirea unei emisiuni la televizor nu presupune însă o asemenea

concentrare,telespectatorul putând avea în acelaşi timp şi alte preocupări. Pe de altă parte,

dacă materialul transmis nu este suficient de interesant, atenţia telespectatorilor va scădea,

fiind posibil ca ea să fie atrasă de altceva şi astfel să se producă o „debranşare”.Adesea, unii

telespectatori urmăresc doar auditiv emisiunea de ştiri ; ei o vor privi numai dacă se transmite

ceva interesant. Pentru aceasta este necesar ca mai întâi fiecare material să capteze atenţia

spectatorului.

Jurnalismul de televiziune se sprijină pe următoarele principii în redactarea materialelor :• Să

se scrie simplu (dar nu simplist), clar , concis şi direct, adică explicit.• Să se scrie în limbajul

de fiecare zi, aşa cum se vorbeşte în mod obişnuit, ocolindu-se însă familiarismele şi jargonul.

Se vor evita formulările preţioase sau gongorice, stilul oficial, administrativ etc. Dacă

informaţia cuprinsă într-un document oficial urmează să fie inclusă într-o ştire sau

comentariu, ea va fi transpusă în limbaj colocvial. Destinată iniţial ochiului, ea va fi rescrisă

astfel încât să se adreseze auzului. O bună metodă de redactare pentru audio-vizual constă în a

se rosti propoziţiile mai întâi cu voce tare, pentru ca apoi să fie notate. Verificarea calităţii

auditive a unui text se face în acelaşi fel : prin citire cu voce tare.

• Să se folosească propoziţii şi fraze scurte, evitându-se construcţiile arborescente,greoaie.

• Informaţia să fie ordonată în mod logic, firesc şi uşor de urmărit.

• Să se renunţe la detaliile şi cuvintele inutile.

• Să se armonizeze relaţia dintre cuvânt şi imagine.

Grila de programe

Pe parcursul unui an se fac trei grile de programe, dintre care două sunt comerciale.

Sezonul I cuprinde știrile, emisiunile cu mare miză. Acesta este sezonul de toamnă-

iarnă; maxim absolut al vânzărilor se află în luna decembrie, iar minimul absolut al

vânzărilor în ianuarie și februarie.

Sezonul II este sezonul de primăvară și cuprinde mijlocul lui ianuarie până pe maxim

30 iunie, iar sezonul III reprezintă grila de vară care cuprinde multe emisiuni specifice

verii și filme în reluare.

Audiență

Viewing habit - obicei de vizionare = Audiență.

Atunci când se construiește un grafic de audiență trebuie urmărit alternarea de programe cu o

audiență mai mare cu cele cu o audiență mai mică pentru a obține o audiență bună. După

criteriu de audiență există două tipuri de emisiuni:

Emisiuni pe care ni le dorim tot timpul. Cel mai eficient stâlp de cort sunt emisiunile

de știri.

Emisiuni hamace - se află între cele de tent-pole și sunt emisiunile la care nu se uită

toată lumea.

Jurnalul principal al zilei

Jurnalul principal al zilei - sinteza tuturor evenimentelor, reperul principal al unei grile de

audiență. Știrile sunt cel mai scump program TV, ele trebuie plasate acolo unde avem cea mai

mare audiență. Știrile reprezintă cel mai eficient mijloc de informare, conțin informații audio-

vizuale (imagini care întăresc, înlocuiesc cuvintele - vin în timp real). Știrile de televiziune

dau impresia că transmit informațiile, evenimentele transparent (fără retușuri, modificări) și

obiectiv. Știrile LIVE sunt cele mai prețioase, au credibilitatea cea mai mare, creează o

anumită emoție în telespectatori.

Redactarea știrilor TV

Captarea atenției cu ajutorul primei imagini, a primei informații; prezentarea naturii

conflictului(punctul culminant); prezentarea poziției celor două părți; finalul - consecințe

imediate, condiții pentru soluționare. Ora știrilor este cea mai bună, sălbatică zonă de audiență

de pe piață (RATING MARE).

Elementele din compoziția știrii de TV

1. Intro-ul - textul pe care crainicul îl spune; trebuie să fie scurt și la obiect pentru a

atrage atenția.

2. Stand-up - intervenția reporterului care transmite de la fața locului; are o latură

dimensională.

3. Interviu - foarte importantă este identitatea persoanei care dă interviul.

4. Vox - pop - numărul de persoane.

5. Secvență - înșiruiri de cadre care dau impresia unei acțiuni continue.

6. Voice - Over(V.O) - comentariu care însoțește mesajul, imaginea.