www.ce-re.ro www.decatorevista.ro

Civisme, la bine si la greu

Grupurile de initiaţivăîși spun povestea

Grupul Floreasca 1

Cere și s-ar putea să primești 11

Ce se întâmplă în Cotroceni 21

Cartierul Tei e pe mâini bune 34

Grupul Floreasca

Text de Irina Tacu

O manA de oameni mobilizeazA locuitorii din Floreasca pentru pAstrarea identitATii cartierului lor Si pentru oprirea construcTiilor ilegale.

2

Grupul de iniţiativă Floreasca s-a născut cu jumătate de an mai devreme, printr-un incident asemănător cu cel prin care a trecut Gabriela. În decembrie 2014, pe o alee dintre două blocuri, magnoliile și teii fuseseră defrișaţi ca să facă loc șantierului de construcţie al unui nou bloc, doar una dintre zecile de clădiri care s-au construit în ultimii 15 ani în cartier pe spaţiile verzi dintre blocuri.

Traian, de profesie avocat, care locuiește în unul dintre cele două blocuri, a pornit atunci un proces împotriva beneficiarului. A început să vorbească cu vecini și cunoscuţi din zonă, inclusiv cu președintele de bloc, care e arhitect și cunoștea zona din punct de vedere urbanistic, din anii ‘70 până acum. Pe cine prindea întreba: ”Uite, am povestea asta, poţi să mă ajuţi?”

Construcţiile ilegale din cartier erau mai multe decât s-ar fi așteptat Traian. Curând, cum cazul lui începuse să fie mediatizat, au început să iasă în faţă din ce în ce mai mulţi oameni care voiau să se implice în oprirea acestor construcţii. Printre ei, și Sînziana Dobre, care lucra la Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) și care le-a propus să formeze un grup de iniţiativă civică. Și așa

P rin primăvara lui 2015, Gabriela Anghel s-a trezit că un copac fusese tăiat în spatele blocului în care locuiește, în cartierul Floreasca. Decizia fusese luată fără ca locatarii să fie consultaţi,

de proprietarul unei clădiri de birouri recent construite tot în spatele blocului, în locul unei grădini. Gabriela simţea nevoia să facă ceva; era imposibil ca ea să fie singura deranjată de asta și a început să caute pe internet mai multe despre defrișări și construcţii ilegale în cartier. Așa a aflat de Grupul Floreasca, o echipă de oameni din cartier care voia să rezolve aceleași probleme pentru care și Gabriela voia să ceară socoteală.

3

s-a întâmplat. Astfel, cei de la CeRe i-au ajutat pe cei deranjaţi de construcţiile ilegale să lucreze împreună, să se organizeze mai bine și să cunoască demersurile legale pe care le pot face ca să sesizeze neregulile pe care le sesizează. Un alt vecin din cartier care avea un ONG i-a ajutat cu construirea site-ului pe o platformă wordpress și au pornit pagina de Facebook. În grup au gravitat mereu mai mulţi oameni implicaţi în evenimente, dar cei care au continuat să formeze un nucleu, chiar dacă nu au intrat toţi în același timp în grup, au fost Traian Constantin, Dragoș Marian, Gabriela Anghel, Sînziana Dobre, Oana Suciu, Diana Coca Cozma, Cristina Vanea.

În mai 2015 au organizat primul lor eveniment, unde au cunoscut oameni din cartier și au strâns și semnături pentru o petiţie prin care cereau conservarea şi extinderea spaţiului

verde. În Parcul Garibaldi, peste 250 de oameni au semnat petiţia adresată primăriei de sector și de municipiu, Inspectoratului de Stat în Construcţii, Prefectului Bucureștiului și altor instituţii, în care grupul cerea o soluţie care să oprească sufocarea cartierului cu noi construcţii ridicate pe spaţiile verzi dintre blocuri. Folosind o cercetare făcută de Hotnews, CeRe i-a ajutat să facă un banner cu o hartă a cartierului, pe care arătau cum au evoluat inserţiile pe spaţiile verzi din cartierul Floreasca din anii ‘90 până acum.

Pentru grup, evenimentul a fost o primă victorie, pentru că nu se așteptau să strângă atât de multe semnături. În plus, datorită evenimentului, grupul a primit o invitaţie la Primăria Sectorului 2. A fost și primul lor contact cu administraţia publică, pentru că următoarea lună i-a găsit la

primăria de sector, la o întâlnire cu arhitecta șef, directoarea direcţiei juridice și o reprezentantă a direcţiei de urbanism. Au obţinut atunci promisiuni de reverificări a diferitelor cazuri în discuţie, dar mai important era că un grup de oameni, indiferent cât de mare, se strânsese cu un scop comun, în binele cartierului.

Până la urmă, despre asta e vorba într-un grup de iniţiativă civică. Iniţial, oameni din cartier și-au propus să rezolve o problemă. Ulterior, pentru că problemele importante erau mai multe, spune Dragoș, scopul a fost acela de a aduna mai mulţi oameni cu aceleași opinii și nevoi care să lupte împreună, să se implice într-o cauză. ”Adunând acești oameni, învăţând împreună să facem demersurile pentru a rezolva problemele, putem să mișcăm niște lucruri.”

4

Schimbarea crește treptat, iar pentru un astfel de grup nu e nevoie neapărat de un cartier. Dacă o mână de oameni au găsit niște elemente comune, pot să formeze un grup și la nivel de bloc sau de scară, crede Traian.

Înseamnă să te oprești din a te lamenta și a povesti pe Facebook, de a ieși din virtual și de a încerca să miști lucrurile. Pot să fie și trei oameni. Nu trebuie să ai sute de mii. Primul lucru de făcut este să încerci să fii măcar activ pe strada ta și după aceea la nivel mare: de cartier, de oraș. (…) Oamenii să înţeleagă că nu e foarte greu, trebuie doar să-ţi dorești să te strângi cu un prieten, cu vecinul, cu administratorul, cu președintele de bloc și poţi să faci niște lucruri, poţi să oprești niște lucruri.

Grupul urmărește acum trei probleme majore pe care încearcă să le rezolve: să salveze Parcul Verdi care, retrocedat aproape în întregime foștilor proprietari, ar putea deveni ţinta unor construcţii și clădiri de birouri; să refacă Planul Urbanistic Zonal Floreasca, astfel încât să nu mai apară ”blocuri între blocuri” şi să preîntâmpine ridicarea lor ilegală pe spaţiile verzi; crearea unui centru comunitar în cartier împreună cu autorităţile și organizarea unor activităţi culturale în cartier, pe lângă cele de reacţie.

Ca organizare, nucleul grupului se reunește în funcţie de programul fiecăruia, cât de des se poate, și discută proiectele în lucru, noutăţile care au apărut și ce a mai făcut fiecare. E mult de muncă, pentru că monitorizează permanent site-urile instituţiilor publice. De asta se ocupă și Gabriela,

care urmărește site-ul Primăriei București ca să fie la curent cu proiectele de pe ordinea de zi a Consiliului și cu orice ar putea pune în pericol spaţiile verzi și identitatea cartierului. Când văd un proiect care pare în neregulă, primul lucru pe care îl fac e o cerere de solicitare de informaţii în baza Legii 544/2001, cea care asigură accesul liber la informaţii de interes public. Uneori așteaptă 10 zile pentru un răspuns, alteori 30 - dacă Primăria consideră că e nevoie de un răspuns complex - timp în care proiectul pe care îl au în vizor poate merge înainte și ei trebuie să aștepte. Acolo unde nu sunt cazuri complexe, încearcă de fiecare dată să le spună oamenilor că nu au resurse să preia cazul şi că e important ca fiecare să contribuie.

În timp, au învăţat cum să se organizeze mai bine, cu ajutorul celor de la CeRe. La aproape fiecare

întâlnire de lucru sunt însoţiţi de Nicoleta, organizator comunitar. Le dă sfaturi, îi ajută să păstreze ordinea punctelor de discutat și să nu divagheze și nici să se supere dacă ceva nu le iese așa cum era gândit. Tot ei i-au ajutat și la lucruri practice: cum să facă cereri, cum să scrie petiţii, cum să mobilizeze comunitatea, cum să facă un afiş pentru ca omul să înţeleagă mesajul, îi anunţă de cursuri la care merită să se înscrie și i-au adus la un loc cu alte organizaţii care luptă pentru un cartier mai bun, la Târgul de iniţiative cetăţenești.

În prezent, grupul Floreasca are peste 1.500 de susţinători. Comunică pe Facebook, prin blog și prin afișele pe care le lipesc în scări de bloc ca să promoveze un eveniment. Afișele, spune Gabriela, funcţionează bine pentru că sunt mai aproape de segmentul de public mai în vârstă, de peste 60 de ani.

7

Sunt cei care semnează petiţii, cei care vor, ca și ei, să ia măsuri împotriva neregulilor și cei care participă la activităţi și marșuri.

Un astfel de marș a fost în aprilie 2016, când aproximativ 600 de oameni au ieșit în stradă ca să ceară ca Parcul Verdi să devină spaţiu de utilitate publică şi ca să oprească

construirea a patru blocuri turn în zona Halei Ford, monument istoric. Pentru Parcul Verdi a fost nevoie de miting și de petiţie, deoarece aproximativ 80% din perimetrul actual se află în proprietate privată, deși el e încadrat în Planul Urbanistic General ca spaţiu verde a cărui destinaţie nu poate fi schimbată. Peste 1.300 de oameni

au semnat petiţia - chiar și din străinătate. Proiectul Halei Ford, sau Automatica, e și el printre cele mai importante la care lucrează Grupul Floreasca. Aici a funcţionat, în perioada interbelică, prima fabrică Ford din Europa de Est de asamblat automobile. Declarată monument istoric de categoria A, în jurul halei ar putea fi acum construite patru clădiri și toate ar depăși în înălţime Hotelul Intercontinental. Proiectul, votat în 2011 de Consiliul General al Municipiului București, a expirat în aprilie 2016, dar titularul a început să facă demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie înainte de expirarea PUZ-ului. ”Sunt fascinante răspunsurile pe care le primim de la autorităţi: eu te înţeleg ca cetăţean, sunt complet de acord cu tine, dar nu pot să fac nimic ca funcţionar”, spune Gabriela.

8

Pentru viitor, membrii grupului Floreasca vor ca autorităţile să înţeleagă că ei nu sunt împotriva unor construcţii noi, dar că acestea trebuie făcute cu cap, sistematizat,

”pentru că nu poţi să pui în mijlocul cartierului Floreasca un mall și niște clădiri de 35 de etaje”. Își mai doresc vizibilitate și coeziune publică, să se dezvolte și să fie uniţi, dar să se concentreze și pe evenimente care să apropie comunitatea, la care miza să nu fie

să protesteze, ci să se strângă şi să petreacă timp împreună.

O bucurie a fost că în octombrie au reușit să organizeze o proiecţie de filme în cadrul unui eveniment numit

”Lumini și umbre”, printr-un fond pe care l-au accesat de la ARCUB. Pentru că fostul cinematograf din Floreasca a devenit sală pentru evenimente private, filmele au fost proiectate într-o cafenea din cartier.

De la reușita primei petiţii cu 250 de semnături până la ziua de film în cartier, s-au strâns și perioade de oboseală, și momente de cumpănă, dar și bucurii, mai mici și mai mari. Cel mai important e, zic ei, că au rămas o echipă în timp ce fiecare reușește să lucreze pe competenţa lui. Fiecare trebuie să pună energie - și nu numai cei din nucleul grupului, ci oricine vrea să schimbe ceva, e de părere Traian.

9

Dacă oamenii ar înţelege că, dacă și-ar lua din timpul lor măcar o jumătate de oră pe săptămână ar putea să rezolve ceva ce îi deranjează, ar însemna o energie foarte mare care ar putea să schimbe încet, dar constant niște lucruri în sistem.

Cere Si s-ar putea

sA primeSti

Text de Sorana StănescuFotografii de Mircea Reștea

Prelungirea Ghencea e un cartier nou al

BucureStiului, tAiat de Soseaua cu acelaSi

nume. În dreapta Soselei e sectorul 5, în

stAnga e sectorul 6, iar vreo 800 m sunt

ai nimAnui. Pentru cA trotuarele lipsesc,

mainile se încoloneazA pe kilometri întregi

Si pistele de bicicletA sunt un vis frumos în

timp ce promisiunile curg gArlA, o mAnA de

locuitori au luat urma autoritATilor.

12

În Prelungirea Ghencea, în 17 blocuri noi trăiesc aproximativ 5.000 de oameni, iar 20 dintre ei s-au constituit în 2013 într-un grup civic care cere lărgirea șoselei la două benzi pe sens, construcţia de trotuare și de piste de bicicletă și ridicarea unui pasaj peste Șoseaua de Centură în dreptul localităţii Domnești, Ilfov, care ar fluidiza traficul. Acum circulaţia e un coșmar și frecvent au loc accidente (în cel mai recent, din septembrie, o

fetiţă de trei a murit lovită de un tir). Despre aceste două proiecte se vorbește din 2006, dar licitaţii contestate, proiecte tehnice expirate, proprietari necunoscuţi care trebuie expropriaţi și 800 m de șosea pe care până acum trei luni nu-i revendica nici sectorul 5, nici 6 și nici Bragadiru au blocat începerea lucrărilor (iniţial nu se știa dacă responsabilitatea e a Primăriei Municipiului București - PMB sau a celei din Bragadiru, după

care primarul din Bragadiru și-a amintit că cedase terenul CNADNR acum trei ani. Dar nici asta nu e o soluţie, pentru că tot la PMB trebuie să ajungă, ca lucrările să înceapă, iar procedura ar putea dura chiar un an). Șapte marșuri au organizat cei din IPG până acum pentru a atrage atenţia asupra situaţiei.

La întâlnirea de la început de iunie, membrii IPG erau încă în faza în care căutau un contabil și se întrebau

C Cu câteva zile înaintea alegerilor locale din 5 iunie, câţiva dintre membrii grupului de iniţiativă Prelungirea Ghencea (IPG) s-au întâlnit la o limonadă în cartier ca să discute ultimele evoluţii

în înfiinţarea ONG-ului lor. Voiau personalitate juridică pentru că mai mulţi vecini s-au arătat dispuși să devină și ei membri și să facă donaţii și, pentru asta, aveau nevoie de un cont bancar. Voiau totodată să fie mai puternici și nu excludeau varianta de a da în judecată primăria sau Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri Naţionale din România (CNADNR) dacă tergiversează proiectul de infrastructură.

13

dacă vor plăti TVA. Tot atunci și-au împărţit zonele de responsabilitate pentru perioada următoare: Delia Mihalache, economist, fondatoarea grupului, urma să se ocupe în continuare de înfiinţarea asociaţiei. Adriana Dincu, tot economist, avea să scrie memoriul pentru amenajarea unui parc, iar Alexandra Dorobanţu, arhitect, urma să fie cu ochii pe tot ce înseamnă construcţii ilegale în zonă și pe explicarea PUD-urilor (Plan Urbanistic de Detaliu), PUZ-urilor (Plan Urbanistic Zonal) și a normelor de urbanism.

Trei luni mai târziu, Grupul de iniţiativă civică Prelungirea Ghencea a devenit Asociaţia Iniţiativa Prelungirea Ghencea. La micul eveniment de lansare din septembrie au venit primarul și consilieri din sectorul 6, câţiva consilieri USR de la PMB și prefectul Capitalei. Gabriela Firea, primarul general cu un rol foarte important

în soluţionarea problemei, nu a venit. Și nici nu a răspuns cererii de audienţă depuse de ei încă de la preluarea mandatului.

Organizaţia are trei fondatori și zece membri și primește în continuare cereri de adeziune. Se întâlnesc în fiecare joi și au obţinut deja câteva sponsorizări în contul asociaţiei din partea unor locuitori din zonă. Sunt cu toţii oameni ocupaţi, cu job-uri importante, cu responsabilităţi și viaţă de familie, care s-au convins că singuri trebuie să urgenteze rezolvarea problemelor lor.

Alexandra, 33 de ani, s-a alăturat grupului la începutul lui 2016. Urmărea pe Facebook acţiunile lor de vreun an, dar voia să se asigure că sunt serioși în demersul lor. Prin ianuarie a văzut că încercau să explice o documentaţie de construcţie și nu prea reușeau. Atunci și-a

dat seama, pe de o parte, că sunt serioși și, pe de altă parte, că au nevoie de ajutor. Le-a scris și a început să vină la întâlniri. Ea a redactat, de exemplu, solicitările către primărie, ISU și Inspectoratul de Stat în Construcţii pentru a bloca ridicarea unui bloc la doar șapte metri distanţă de butelia cu combustibil GPL a unei staţii de benzină, în condiţiile în care distanţa minimă este de 40 m. Până acum a reușit retragerea avizului ISU, dar construcţia continuă.

În continuare organizaţia comunică cel mai bine cu membrii și cu locuitorii zonei prin pagina de Facebook, care are peste 5.000 de like-uri. Postează aproape zilnic noutăţi despre starea proiectului de lărgire a șoselei – știri din presă, decizii de consiliu local sau vești despre propriile demersuri, și tot prin Facebook încearcă să afle care ar fi cea mai potrivită

14

zi pentru următorul lor miting din octombrie și cât de frecvente ar trebui să fie acestea – lunar sau săptămânal? La mitingul precedent, din aprilie, au fost vreo 300 de oameni, la acesta speră să aibă o mie, spune Antonia Lupescu, 51 de ani, inginer chimist, care a aflat despre existenţa grupului de pe metropotam.ro, după primul marș pe care îl organizaseră.

Alte mijloace de informare a locuitorilor zonei sunt afișele, pe care nu prea au însă unde să le lipească: marile magazine nu îi lasă, noroc cu stâlpii de electricitate și cu o farmacie din cartier, și flyer-ele pe care le împart câţiva membri, vreo șapte, fiecare în zona lui: Cartierul Latin, Primăverii, Sunrise, Avangarde. Adrianei, de exemplu, îi place să lipească afișe și să vorbească cu fiecare când dă flyer-ele. ”Mă bucur că am reușit să-i conving pe oameni că există

și altceva dincolo de uitatul la televizor și de statul pe Facebook”, spune Adriana.

”Tot ce s-a obţinut, prin mișcarea străzii s-a obţinut”, crede Antonia.

”Petiţiile, hârtiile sunt vorbe goale.” Prima audienţă la fostul primar general Sorin Oprescu după un miting au obţinut-o, și de abia după acea audienţă au putut să intre în legătură directă și cu alţi responsabili din primărie. Pe unii dintre ei – cum ar fi Florin Legea, director în Direcţia Transporturi, Adriana îi sună acum chiar săptămânal. Alteori sună chiar el din proprie iniţiativă, dacă sunt noutăţi.

Iar vocea străzii ajunge la primărie de cele mai multe ori prin presă. Înaintea fiecărui marș nu numai că trimit comunicate, dar Delia ”chiar îi sună pe redactorii din televiziuni și le spune: «Avem miting, vii?»”,

spune Antonia. Și tot de la televizor au aflat și vecini de-ai lor și au ieșit în stradă.

Trezirea spiritului civic în zonă e și cea mai importantă realizare a IPG, crede Ciprian Fulgescu, 34 de ani. ”Am reușit să ne coordonăm cu vecinii din celelalte localităţi (n.r.: Domnești, Bragadiru) și să acţionăm la nivel de regiune, nu doar pe strada noastră”, spune el. Pe de altă parte, pentru Dincu, în marea de complicaţii pe care o presupune soluţionarea problemei lor, mica victorie constă în faptul că a demarat procesul de despăgubire a proprietarilor pe terenul cărora ar urma să fie lărgit drumul.

”Motivaţia e că locuim acolo și nu ne simţim bine”, spune Delia, 45 de ani, o blondă micuţă, energică și activă ca o puștoaică. Nu e suficient să ai casa ta frumoasă și grădina ta, dacă atunci când mergi pe stradă

17

e dezastru, crede ea. Istoria ei activistă a început înainte de 2009 cu acţiuni de ecologizare și plantări cu asociaţia Mai Mult Verde. Tocmai renunţase la un job în Dorobanţi pentru că petrecea pe drum trei ore pe zi și începuse să vadă în jurul ei tot mai multe probleme în care s-ar putea implica. Apoi, în 2009, căutând să rezolve din problemele cartierului ei, a găsit pe net Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe), care făcea proiecte de organizare comunitară. I-a chemat în Prelungirea Ghencea, s-au plimbat prin cartier, iar CeRe au zis la acel moment că locuitorii sunt prea dispersaţi și că ar prefera să se concentreze pe o zonă cu blocuri, unde oamenii se cunosc și se adună mai ușor, dar i-au recomandat să se alăture Grupului de Iniţiativă Callatis Drumul Taberei. Cu ei a reușit să asfalteze în numai o lună o alee intens circulată care ducea la două școli și care stătea neasfaltată de 30 de ani. Au strâns

18

semnături, au depus o petiţie, s-a rezolvat, așa că în 2013 a luat cu ea tot ce învăţase la Callatis și a fondat IPG. ”Dacă nu ne implicăm, nu avem nicio șansă să schimbăm ceva și lupta e pierdută din start”, spune Delia, care s-a mutat în cartier în 2003. ”Iar autorităţile sunt uneori uimite când cetăţenii vin să-și ceară drepturile în mod legal și de bun simţ. E important să ceri, poţi avea surpriza să primești. Și e important să vorbești cu vecinii, s-ar putea să ţi se alăture”, spune Delia.

În decembrie 2015 s-a înscris și în USR, partidul înfiinţat de Nicușor Dan. Nu exclude ca la un moment să candideze pentru consiliul local, căci ăsta ar fi pasul următor când vrei să schimbi lucrurile, dar crede că societatea civilă are încă nevoie de organizaţii care să formeze masa critică, iar ea vrea să facă din IPG un model și pentru alte cartiere. Până una alta e cu ochii pe noii aleși locali și a păstrat toţi fluturașii din campania electorală a primarului câștigător, unde lărgirea șoselei

lor și pasajul de la Domnești sunt printre priorităţi.

Ciprian spune că momentele de răscruce sunt la tot pasul. Ultimul a fost la lansarea organizaţiei, când Firea și CNADNR n-au venit, ”semn că nu-i interesează”. Dar asta îi face doar mai hotărâţi să continue și să nu se mai poarte cu ei doar ”cu mănușile de catifea”, ca până acum, adaugă el.

19

”Pentru că politicienii sunt precum copiii noștri”, explică Ciprian rolul unui grup de iniţiativă civică. Așa cum mergem la școală să ne interesăm de copii, așa și cu politicienii și autorităţile. ”Nu e de-ajuns să punem ștampila, ci trebuie supravegheaţi continuu”, spune el. Pentru că sunt plătiţi din banii noștri să facă lucruri pentru noi, pe banii noștri, adaugă Adriana.

Ce se întAmplA în Cotroceni

Text de Irina Tacu

Cum se scoate din amorTire un cartier întreg prin renaSterea spiritului civic.

22

Pentru ei blocul a fost un semnal de alarmă. Și-au dat seama că patrimoniul e pus în pericol și că viaţa le e afectată în mod direct. Nu mai voiau să rămână pasivi, voiau să facă mai mult decât să se plângă. Lui Dinu, lui Iulian și Mariei li s-au mai alăturat oameni, printre care și Carmen Saricu și Roxana Staicu. Au început apoi ”să

pună niște idei pe hârtie”. Prin decembrie 2014 au făcut cunoștinţă cu echipa Centrului de Resurse pentru participare publică, prin Vlad Cătuna, organizator comunitar. Treptat, cei de la CeRe au venit cu sfaturi și ateliere despre organizarea unui grup de iniţiativă civică, despre ce înseamnă să activeze comunitatea, să implice

oamenii și care sunt capcanele în care ar putea cădea, cum ar fi să rămână un grup închis.

Primul eveniment a fost Ziua Cartierului Cotroceni, pe care l-au organizat în iunie 2015. Li se părea important să creeze un spirit de comunitate între locuitori, să-și cunoască vecinii și să le trezească

P rin noiembrie 2014, Iulian și Maria, soţ și soţie, s-au întâlnit cu Dinu acasă la el, la un pahar de vin. Așa cum obișnuiau să facă, vorbeau despre ce nu le plăcea la cartierul în care se mutaseră

recent (Iulian în 2012, Dinu în 2013). Li se părea că nu funcţionează nimic, că nu sunt destule locuri de parcare, că se circulă cu viteză prea mare pe străzi, că este un ”cartier mort”, că lipsesc evenimentele culturale și sociale în ciuda potenţialului pe care îl vedeau în cartier și că, mai ales, monumente și spaţii verzi erau afectate din cauza construcţiilor ilegale. Voiau, practic, să-și scoată cartierul din amorţire. Discuţia a pornit atunci de la un bloc de lângă o benzinărie Petrom (strada Carol Davila 21) care fusese ridicat ilegal fără ca Primăria să acţioneze în vreun fel.

23

și lor interesul pentru rezolvarea problemelor de lângă ei. Cu proiectul au aplicat, în 2015, la Anuala de Arhitectură București, organizată de Ordinul Arhitecţilor din România. Tema ediţiei era ”Construind comunitatea”, ÎnCotroceni a câștigat și, cu finanţare de la OAR și CeRe, au organizat ziua cartierului: aproape 12 ore de activităţi comunitare, concerte, ateliere și yoga pentru copii, expoziţii cu fotografii de arhivă cu cartierul și o proiecţie de film documentar. Vecinii s-au cunoscut între ei și au cunoscut și grupul de iniţiativă civică.

Un grup de iniţiativă e o asociere a unor oameni care au aceleași interese, care vor să rezolve niște probleme de multe ori personale, dar într-un context mai larg, e de părere Dinu. Depășești un pic zona de egoism. Deși vrei iniţial să rezolvi problemele tale, după aceea le extinzi și îţi dai seama

că de fapt nemulţumirile tale sunt ale multora și că prin asociere poţi să le rezolvi, printr-o voce mai coerentă și mai închegată.

Unii oameni au înţeles că ÎnCotroceni e o asociaţie de cartier care funcţionează ca asociaţia de scară a

blocului: că unul e președinte, unul e administrator și că ei trebuie să răspundă pentru tot ce se întâmplă în bloc. ”Oamenii ne percep uneori ca pe niște oameni al căror scop în viaţă este să le rezolvăm lor problemele, ceea ce nu e adevărat”, spune Iulian.

Noi putem să facilităm rezolvarea unor probleme care afectează mai mulţi oameni și încercăm să-i încurajăm pe oamenii care vin și ne spun de o problemă, OK, hai, rezolv-o și ne implicăm și noi alături de tine. Dar nu vii, arunci problema și ai plecat că tu ai lucruri mai importante. Asta nu ne interesează. Nu suntem funcţionari, lucrăm pe bază de voluntariat. Dacă chiar îţi pasă de lucruri care se întâmplă în cartier și ai lucruri punctuale de rezolvat, trebuie să te implici.

24

Pentru Iulian, ÎnCotroceni e ca un bulgăre ”care se rostogolește, mai prinde și alţi oameni și se face din ce în ce mai mare”.

Împreună, oamenii dintr-un grup de iniţiativă pot rezolva niște probleme, dar nu numai probleme,

e de părere Carmen. Își pot îmbunătăţi viaţa, își pot face

viaţa mai frumoasă în zona în care trăiesc.

La Ziua Cartierului Cotroceni, s-a semnat o petiţie împotriva Enelului, care voia să monteze niște contoare noi pe faţadele caselor, cu riscul de a afecta stilul arhitectural. Pentru că unele locuinţe erau monumente protejate, trebuia ca proprietarii să fie consultaţi înainte de orice modificări. Așa că au făcut o adresă la Enel și au fost chemaţi în audienţă. I-a surprins că au fost luaţi în serios, lucru care a fost posibil, spun ei, și pentru că în grupul destul de mare în care au mers acolo, erau și oameni cu pregătire tehnică. Împreună cu reprezentanţii companiei, au făcut o comisie și au mers din casă în casă ca să-i informeze pe proprietari și să-i lase pe ei să decidă dacă voiau să monteze contoarele. A fost un success pentru că oamenii au înţeles și ENEL a înţeles, asta a fost cea mai mare realizare. Acum vor să continue proiectul pe alte străzi și compania îi consultă pe

cei din grup. Le-au trimis deja niște scrisori și grupul va repeta procedura, spune Dinu.

A urmat proiectul ”Intersecţia groazei”, prin care au cerut măsuri și au venit cu propuneri concrete la Poliţia municipiului pentru o semnalizare mai bună la intersecţia străzii Dr. Joseph Lister cu Dr. Louis Pasteur (proiectul a fost acceptat de comisia tehnică, dar nu a intrat în bugetul alocat, iar de atunci au fost instalate limitatoare de viteză și copacii au fost toaletaţi pentru o vizibilitate mai bună). Au trimis ba la Poliţia Capitalei, ba la Primărie, s-a aprobat proiectul, iar grupul așteaptă să fie și implementat.

Proiectul Copacul ÎnCotroceni, coordonat de Maria Ungureanu, e în plină desfășurare și e poate cel mai important al grupului. Au făcut o evaluare a străzilor din

cartier ca să vadă ce spaţii verzi suferă din cauza lucrărilor din partea Primăriei și au venit cu o propunere de replantare a copacilor. Au participat cu proiectul la Generator, organizat de ARCUB. Au fost selectaţi, au participat la un training și acum sunt pe lista scurtă de finanţare.

Un moment de cumpănă e un proiect pe care l-a început Dinu și care s-a cam înfundat din motive care ţin mai mult de contextul politic. Metrorexul. Prin construcţia Magistralei 5, au apărut probleme ca: surparea pământului în zona Eroilor, sufocarea traficului, poluarea și degradarea străzilor, a spaţiilor verzi și a locuinţelor aflate în vecinătatea lucrărilor. S-au consultat cu localnici prin întâlniri, chestionare și o petiţie, au trimis o adresă către Metrorex și autorităţi și au obţinut toate documentele legate de contract, de proiectul tehnic și refacerea zonei.

27

Însă nu au găsit oamenii care să se afunde în problemă, să stea, să studieze toate documentele pe care le-au trimis cei de acolo. Aici simt că sunt depășiţi de situaţie, dar au scos partea cu spaţiile verzi din proiectul Metrorex și au cuplat-o cu Copacul ÎnCotroceni. ”Prin săparea în cartier, au distrus, parţial sau în totalitate, mai multe parcuri. Vrem să-i tragem de mânecă și să ne spună care sunt planurile lor de replantare, prin Primărie, prin alte autorităţi, să-i facem să miște”, spune Dinu. Până acum n-au avut sorţi de izbândă. A fost un proiect dificil, care deocamdată este într-o stare nesigură.

De la înfiinţare și până în prezent, fiecare e un fel de mic manager pe un proiect, dar lucrează și prin rotaţie. De exemplu, când Maria nu se poate ocupa de Copacul în Cotroceni, preia Dinu sau Iulian.

În vara lui 2016 au devenit ONG, pentru că e o structură mai bună ca

să poţi obţine diverse finanţări, spune Dinu. Vor să crească asociaţia ca să fie un partener de discuţii mai

credibil și faţă de autorităţi.

28

Așa, un grup de iniţiativă fără personalitate juridică nu are atâta greutate. Fiind asociaţie, poţi să primești sponsorizări, e mult mai facil având o identitate juridică în spate.

Oamenii care vor vrea să adere la grup depun o cerere care se analizează și cine devine membru plătește o cotizaţie anuală.

Pentru Dinu, satisfacţiile au fost proiectele mici pe care le-au început și le-au finalizat.A încercat să se implice mai mult pe măsură ce trece timpul, să coordoneze, să ajute, să redacteze documente, să mobilizeze mai mult oamenii ca să se ocupe și ei.

Pentru Iulian, cea mai mare satisfacţie de la nașterea grupului este Ziua Cartierului Cotroceni din 2015, care ”a ieșit nesperat

de bine”. Chiar dacă au pornit ca un grup mic, făcând lucruri chiar și doar o dată pe lună, încep să se adune și alţi oameni interesaţi să se implice din ce în ce mai tare. ”Contează enorm, fiecare are niște abilităţi pe care poate să le folosească la un moment dat: oameni din IT, din zona juridică, arhitecţi. Fiecare vine cu ceva și chiar ajută.”

Lui Carmen i se pare foarte important că au reușit să extindă grupul și că, la un an și jumătate de când s-au strâns patru-cinci oameni, acum sunt mai mulţi ce care vor să se implice – undeva spre 10. Chiar vor să se

implice și să rezolve probleme. În acest moment se cimentează relaţiile între ei și fiecare simte probabil că face parte din grup. Acum, în mod natural, se împart pe anumite probleme. Carmen, fiind avocată, se consideră membru suport. Poate să ajute cu orice chestiune pe partea legală, pe arhitectură sunt cei doi arhitecţi, Maria și Iulian, pe partea de IT, sunt cei care lucrează în IT. De exemplu, cei din grup specializaţi în IT vor dezvolta o aplicaţie mobilă legată de campania Copacul ÎnCotroceni.

Comunicarea cu autorităţile a variat de la caz la caz. Prima dată au depus o petiţie la poliţie legată de ”intersecţia groazei”, cea dintre străzile Louis Pasteur și Dr. Lister, unde în fiecare an sunt patru-cinci accidente, câteva chiar mortale. Prin petiţie cereau să se modifice intersecţia, pentru că erau probleme de vizibilitate.

29

”Cumva, te inducea în eroare profilul străzii și aveai senzaţia că ești pe drum cu prioritate, dar nu erai. Era un semn de cedare a trecerii care era acoperit de un copac”, explică Iulian Ungureanu, arhitect, care, împreună cu soţia sa, Maria, s-au ocupat mai mult de relaţia cu autorităţile în cadrul grupului.

Comisia de circulaţie a promis că se rezolvă și nu s-a rezolvat. S-au pus pe stradă niște protecţii orizontale, niște dâmburi de încetinire a traficului. Iulian știe exact cum trebuie să arate intersecţia pentru o mai mare siguranţă în trafic, cei de la Poliţie și Primărie au documentul și trebuie doar să-l implementeze. Ar trebui să facă presiuni în fiecare zi, dar nu sunt oameni care să stea

”să împingă lucrurile”, mai spune Iulian.

Ei nu prea voiau, de fapt, să aibă de-aface cu autorităţile. Voiau să

dezvolte ideea de conștientizare a cartierului și buna vecinătate. Când au vrut să extindă evenimentele și să închidă, de exemplu, o intersecţie, au fost nevoiţi să ajungă la autorităţi. Au avut nevoie de avize, de asigurări peste asigurări că nu se întâmplă nimic.

Încă nu e un dialog foarte facil, dar există, spune Iulian. Procedura de a obţine aprobarea unui eveniment e grea.

Pentru campania Copacul ÎnCotroceni, vor să replanteze copaci pe străzile din cartier, unde s-au făcut toaletări excesive și arborii s-au uscat sau unde au rămas doar buturugi. Au făcut un inventar al copacilor cu probleme, l-au dus la Primărie și la Ziua Cartierului a venit și primarul Sectorului 5, care a semnat petiţia pentru replantare. Dar nu s-a întâmplat nimic de atunci. Au avut o întâlnire și cu Primarul, în

care lui Iulian i s-a zis ”Nu putem să facem tot cartierul, aduceţi-ne o stradă și un buget aproximativ, să vedem ce putem să facem”. Rămâne, până astăzi, nivelul cel mai înalt de colaborare pe care l-au atins în relaţia cu autorităţile.

Un alt obiectiv este Parcul Elefterie, cel de lângă biserica mare Elefterie, din piaţa Operei. ”E o construcţie ilegală și parcul e cam părăginit. Aici ar trebui implicate și Primăria și Enel, pentru că ei au făcut acolo o construcţie care nu pare în regulă. Cu Enel au vorbit deja, ei au zis că toată clădirea e legal construită, dar au zis că sunt deschiși să cosmetizeze locul. Acolo trebuie mai mult de cosmetizare. Trebuie un concept întreg.”

Iniţial se întâlneau cei trei, iar ușor-ușor s-au extins. Primul eveniment organizat de grupul de iniţiativă, Ziua Cartierului

30

Cotroceni în vara lui 2015, a fost și cel pentru care au lansat pagina de Facebook a grupului. Pentru că încă nu erau atât de cunoscuţi, au împărţit și fluturași ca să răspândească vorba. Cei de la magazinul NIC au fost de acord să pună un afiș mare, A3, pe ușa lor, iar la casa de marcat puneau fluturași, își amintește Carmen Saricu, care a început să se ocupe de legătura cu comunitatea la aproximativ jumătate de an de la înfiinţarea grupului.

Apoi, comunicarea s-a făcut în principal pe Facebook, prin știri și evenimente. După Ziua Cartierului a urmat un eveniment în decembrie, când s-a mers la colindat în cartier și s-a anunţat tot pe Facebook. Oamenii mai povesteau și în cartier și așa s-a strâns un grup de oameni, în principal părinţi, care au mers la colindat prin cartier. În principiu, comunicarea se face pe Facebook, iar dacă organizează evenimente membrii

grupului distribuie fluturași pe străzi și în cutiile poștale.

Cu ocazia evenimentelor au strâns datele de contact de la cei care au fost de acord să le dea. La ziua cartierului au strâns semnături pentru Campania Copacul ÎnCotroceni și au obţinut între 250 și 300. Toţi oamenii și-au lăsat adresa de mail, unii și numerele de telefon. Astfel, când mai organizează evenimente și consultări, primul lucru pe care îl fac e să trimită mailuri către baza de date.

Recent s-a lansat și site-ul grupului, iar acum încearcă să facă centralizarea adreselor și să trimită lunar un newsletter informativ.

Discuţiile sunt iniţiate și de oamenii care vor să semnaleze o problemă și o fac prin mail. Vorbesc despre construcţii necorespunzătoare,

că un vecin a construit ceva sau a afectat faţada casei, iar aici, fiind o zonă protejată, trebuie să respecţi anumite reglementări. Oamenii întreabă ce pot să facă ca să oprească vecinul de la a distruge casa sau elemente de arhitectură care sunt protejate. Având doi arhitecţi în grup, ei se ocupă de obicei să le răspundă și îi îndrumă spre căile legale. Mai sunt și mailuri ca ”Vecinul de jos a făcut ceva și vreau să mă ajutaţi”, dar grupul încearcă să rezolve probleme ale comunităţii, nu individuale.

Acum sunt în căutare de soluţii tehnice ca să implementeze proiectul Copacul ÎnCotroceni. De asemenea, vor să dezvolte o aplicaţie online: un fel de hartă interactivă prin care oamenii pot să identifice spaţiile unde e nevoie de plantare. Să încarce o poză și să marcheze pe hartă, spunând ce este, cum ar fi o alveolă betonată sau o buturugă

32

sau spaţii lipsă. Au primit feedback foarte bun de la vecini și de la oameni din alte cartiere.

Vor să lanseze un proiect pilot doar pe o stradă, pe Lister, să planteze acolo până la finalul anului. Au făcut proiectul și au fost în două audienţe la Primăria de Sector, primarul a semnat și prima petiţie; în principiu au fost de acord, rămâne de văzut concret dacă îi ajută cu bani, cu mână de lucru.

Anul ăsta se vor concentra pe Copacul ÎnCotroceni, să-l finalizeze și să-l extindă la nivelul întregului cartier. Vor face și ziua cartierului Cotroceni în vară. Se vor concentra pe replantări în

parcul de la Eroilor, de la Spitalul Municipal și se gândesc și la Operă. În faţa Operei s-a decupat o zonă și au tăiat 26 de copaci. Încearcă să îi monitorizeze și să vadă ce planuri au pe viitor. Deși autorităţile au obligaţia legală de a replanta și probabil o vor îndeplini, cei din grup nu vor să se trezească cu niște copaci plantaţi care se vor usca în două-trei luni, spune Dinu.

În continuare, Carmen își dorește ca grupul să continue campaniile pe care le-a început: ”Este campania Copacul ÎnCotroceni, apoi campania cu Metrorex, care a rămas un pic în umbră, pentru că ne depășește puţin și e foarte mare, foarte complicată și nu avem resursele să o ducem la

capăt. Mai este campania cu Parcul Elefterie… Și mi-aș dori să putem continua, să pornim și alte proiecte care să ajute comunitatea. Mi-aș dori să pot să mă implic mai mult, doar că sunt profesional foarte prinsă în momentele astea, și să reușim să mai aducem oameni, astfel încât să fim mai mulţi și să se formeze cumva grupuri de lucru. Și poate la un moment dat să și colaborăm cu autorităţile, nu să stăm cu gura pe ele și să ne războim cu Primăria. Să stabilim un parteneriat, pentru că la urma urmei Primăria ar trebui să ajute comunitatea, nu să încercăm să smulgem de la Primărie ce avem noi dreptul să obţinem.”

33

Cartierul Tei e pe mAini bune

Text de De Sorana StănescuFotografii de Tudor Vintiloiu

Lacul din parcul Circului e

acolo de peste 50 de ani,

cu mult înainte ca zona

sA fie locuitA. În ultimii ani,

atAt lacul, cAt Si parcul, au

fost în pericol. Locuitorii

din cartier, de la 28 la 88 de

ani, au sArit în ajutor..

35

Totul e cum trebuie să fie, dar n-a fost mereu așa. Și nici că lucrurile merg de la sine.

Când ajunge la ”Taj Mahal”, Silvia Cruceanu, 60 de ani, face aeratorului o poză cu telefonul, ca să le arate colegilor că funcţionează. Silvia, proaspăt pensionată, a fost tehnician proiectant în construcţii hidrotehnice și e unul dintre cei mai activi membri ai grupului care

luptă pentru parcul Circului, pentru străzi mai sigure și mai curate, parcări noi și blocuri reabilitate termic în cartier. Din 2010, de când grupul s-a înfiinţat, au reușit să anuleze ridicarea mașinilor parcate pe bulevardul Lacul Tei pe timpul nopţii (riveranii nu aveau pur și simplu unde să parcheze), să convingă autorităţile să construiască un trotuar pe o alee în care ieșeai direct din bloc pe carosabil, să

obţină repararea instalaţiei de irigare din parc și reîntregirea lui (după ce Primăria Generală hotărâse că o treime din el va deveni menajeria circului Globus). Și, în general, au reușit să le arate autorităţilor că cetăţenii își cunosc drepturile și că le vor obţine mai devreme sau mai târziu.

Cartierul Tei e foarte întins și Silvia recunoaște că nu îl pot

D upă o noapte cu furtună, aleile parcului Circului sunt pline de frunze răvășite în dimineaţa de 31 mai. Deși nici ora 9, soarele arde nemilos. Prin dreptul ”Taj Mahal-ului” – după cum au denumit câţiva membri ai grupului de iniţiativă civică Lacul Tei locul de

întâlnire cu băncuţe verzi, proaspăt amenajat –, trec pe rând fete blonde în ture de alergare, bătrâni în plimbarea de dimineaţă și puști ciufuliţi, cu ghiozdanul pe umăr. Susurul aeratorului din mijlocul luciului de apă (un fel de fântână arteziană care purifică apa) e întrerupt de bârâitul insistent al mașinii de tuns gazonul. Frunzele de lotus, proaspete și sănătoase, înconjoară lacul ca o salbă.

36

acoperi pe tot. De la bulevardul Barbu Văcărescu, Ștefan cel Mare, strada Mașina de Pâine, până pe Doamna Ghica și pe malul stâng al lacului Plumbuita sunt multe probleme. De unele se ocupă ei, pentru altele e nevoie de alţii ca ei. Aleea Circului și parcul au fost făcute în anii ‘60 și cam în aceeași perioadă și blocurile din jur. Până atunci acolo fuseseră un teren viran și un lac cu pești format în urma escavărilor de argilă pentru fabrica de cărămidă a lui Max Tonola, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dispărută înaintea primului război mondial. Ulterior, zona a fost cunoscută drept ”groapa lui Tonola”.

E greu de spus câţi membri are efectiv Grupul de iniţiativă civică Lacul Tei, dar e bine că li s-au alăturat tot mai mulţi tineri de 25-40 de ani. La întâlnirea din mai n-au mai încăput în uscătoria blocului

unde unul dintre ei încasează întreţinerea, ca administrator, și s-au mutat la cineva în sufragerie, de i-au umplut casa. Pe listele de mail ale grupului sunt 50 de persoane în total, iar nucleul e format din 20, dintre care nouă-zece sunt active și ”s-au specializat” într-un domeniu: unele în scrierea de petiţii, altele în obţinerea de semnături sau de autorizaţii pentru evenimente, iar altele – cum e Silvia, pur și simplu, în mobilizarea tuturor celorlalţi, în dat telefoane și bătut la uși.

”Suntem ca într-un sat, în care oamenii se cunosc și încearcă să-și rezolve singuri problemele”, spune Elena Necula, 40 de ani, care profesează ca asistent medical, deși a terminat Litere. Elena s-a alăturat grupului acum doi ani (soţul ei mai participase la întâlniri), pentru că sunt foarte multe de rezolvat și nu i se pare

în regulă că oamenii așteaptă să vină primăria pentru orice. ”Luăm câte o problemă pe rând și încercăm să o soluţionăm. E important că oamenii din cartier știu de noi și ne semnalează probleme, chiar dacă nu le putem noi rezolva pe toate. E important că grupul se mișcă”, crede Elena.

Contribuţia ei la activitatea grupului ţine în primul rând de PR și comunicare: scrie și face corectura pentru Foaia de tei, publicaţie a grupului care a ajuns la numărul 5, dar se ocupă și de organizarea de evenimente – cum a fost lansarea ziarului, când a strâns de la participanţi, pe cărţi poștale, problemele cartierului și le-a trimis autorităţilor.

Pe lângă Foaia de tei, pagina de Facebook și întâlnirile regulate, ca mijloace de informare a locuitorilor Elena spune că mai

38

folosesc afișele lipite pe panourile din parc sau în scările blocurilor și abordarea directă: când au avut de strâns semnături pentru a cere înfiinţarea unui linii RATB care să lege cartierul de centrul orașului, au oprit oamenii în parc și în faţă la Mega Image.

Silvia Cruceanu recunoaște că nu s-a implicat de la început, spre deosebire de mama ei de 88 de ani, biolog de meserie și pasionată de soarta parcului și a lacului, care s-a alăturat de la înfiinţare. ”Ziceam: « lasă, tot nu se face nimic, mai stau și-n ploaie »”, își amintește Silvia despre momentele când mama și Aimee Bugner, fostă colegă de liceu, acum consilier local din partea Uniunii Salvaţi Bucureștiul, o chemau la întâlniri și la proteste. Asta până în 2012, când grupul a cerut anularea deciziei prin care 11.000 mp din parc riscau să devină menajeria Circului Globus, după ce terenul

fostei menajerii fusese cumpărat, spune Silvia, de Stelian Gheorghe, un investitor imobiliar apropiat cuplului Udrea-Cocoș. Gardurile pentru noua menajerie fuseseră deja ridicate, în parc erau cămile și cai și chiar un elefant legat de un copac.

”Protestul…, gardurile…, vino!”, i-au spus atunci mama ei și Aimee, și s-a dus, căci animale sălbatice în parc, în mijlocul Bucureștiului, n-ar trebui să existe și, de fapt, nici animale la circ, spune ea.

Roberto Pătrășcoiu, 32 de ani, antreprenor, își amintește întâlnirea

de la Primăria Capitalei, care a reprezentat punctul de cotitură pentru reîntregirea parcului. S-a întâmplat la începutul lui 2015, cu viceprimarul Cornel Pieptea. ”A fost destul de greu s-o obţinem, am insistat cu foarte multe email-uri la el, și eu, și alţii din grup”, spune Roberto, care redactase anterior și patru petiţii către Primăria Generală și cea de sector, în același scop. Iar înainte să intre el în grup, în 2013, mai fuseseră adresate încă două. La întâlnire au participat șapte-opt din grup, fiecare cu rolul său, explică el.

Înainte de o astfel de întâlnire ne sistematizăm subiectele și rolurile: există o persoană care sparge gheaţa, una care face introducerea, altcineva spune istoria grupului și ordinea de zi, apoi ceilalţi susţin punctele de vedere pe care le avem.

39

Contribuţia și expertiza lui constau în redactarea de documente și de petiţi și în facilitarea discuţiilor, crede el, și pe asta mizează de fiecare dată.

După ce au obţinut reîntregirea parcului, membrii grupului s-au ţinut de capul celor de la Administraţia Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB), de care aparţine parcul, până au montat coșuri de gunoi și au reparat instalaţia de irigare, care funcţionase o singură dată în nouă ani. La seceta mare din 2012, ea nu mergea, și nici cu cisterna nu voiau să ude, pe motiv că aveau instalaţia. Când s-au dus prima dată în audienţă la ALPAB, ”ne-au aburit că nu e treaba lor”, spune Silvia. Apoi au luat regulamentul de funcţionare și au mai mers o dată: ”Când spuneau că nu ţine de ei, citam din regulament: ALPAB trebuie să facă și să dreagă. Atunci Săndulescu (n.r.șeful Serviciului

Tehnic) a început să râdă și a zis: « haideţi să discutăm »”. Și de-atunci au intrat într-o colaborare reală și pe Săndulescu îl pot suna la orice oră.

Acum, principala preocupare a grupului este nivelul tot mai scăzut al apei din lac, care periclitează viaţa faunei și a florei. ”Sunt lotuși roz, pe frunze dorm raţe și broaște ţestoase, sunt pești. E mare păcat să se distrugă.” Nivelul apei a început să scadă în 2007, când la câteva sute de metri de lac a început construcţia Euro Tower, o clădire de birouri de 20 de etaje. Când s-a lucrat la fundaţie s-a făcut o deviere a apelor subterane, iar după finalizare nimeni nu știe ce se întâmplă cu acea apă. Membrii grupului bănuiesc că e pompată în canal – practic, risipită. Euro Tower spune că nu. În urma unui protest organizat de mai multe ONG-uri, primăria a făcut un puţ

de adâncime din care pompează apă în lac, numai că pompa respectivă e pe curent, curentul costă și atunci îi dau drumul rar. Acum grupul a început discuţiile cu administraţia clădirii, care a acceptat să primească specialiști care să analizeze situaţia.

Silvia a înţeles că dacă te duci pregătit la întâlniri și ești insistent, autorităţile te vor băga în seamă în cele din urmă și problemele se pot rezolva. După experienţa cu Euro Tower, e convinsă chiar că mai ușor vorbești cu instituţiile publice, decât cu

”privaţii”, chiar dacă uneori simţi că faci un pas înainte și doi înapoi. Și că arma cea mai puternică e una de imagine. S-au convins toamna trecută, când au fost invitaţi la o discuţie cu fostul primar Onţanu. Numai că nu i-a primit Onţanu, ci un consilier de-al lui, iar la aceeași oră erau programate 32 de întâlniri,

41

ei având numărul 31. Au scris un comunicat de presă, și-au folosit propriile contacte, plus cele ale CeRe pentru a fi preluaţi de media, iar a doua zi au primit un telefon și au fost chemaţi din nou. ”Ne-a așteptat Onţanu cu toţi directorii din primărie, foarte dornic de colaborare”, își amintește Silvia, chiar dacă discuţiile n-au apucat să se concretizeze, pentru că ”dup-aia l-au umflat” (a fost reţinut în martie și trimis în judecată pentru luare de mită la mijlocul lui iunie). Celor care zic că n-au timp să se implice Silvia le-ar spune doar că merită ”să vadă cum e când problemele despre care credeai că nu se rezolvă, încep să se rezolve.”

Roberto spune că nu există o reţetă care să funcţioneze mereu în relaţia cu autorităţile. Uneori merge cu o simplă solicitare, alteori e nevoie de petiţii și nu de puţine ori de presiune în media.

Proiectul actual al grupului îl constituie amenajarea unui spaţiu comunitar în parcul Circului – un container maritim placat cu lemn, pe o platformă de beton existentă, unde vor avea întâlniri cu locuitorii cartierului, vor proiecta filme și vor avea activităţi cu copiii de la două școli din apropiere. Pentru asta au câștigat o finanţare în urma unui concurs de proiecte în primăvară, iar pentru lansarea din

octombrie au mai câștigat un grant pentru ”Poveștile Teilor”, o hartă a cartierului pe care vor să o expună la eveniment și ulterior pe site. Au numit-o ”hartă emoţională” deoarece cuprinde fotografii a 18 obiective din cartier (cum ar fi parcul Tei, parcul Circului, cimitirul Reînvierea), însoţite de explicaţii scrise de locuitori, explică Elena.

Dar și Silvia, și Elena, și Roberto cred că, de departe, cea mai mare realizare a grupului o constituie reîntregirea parcului. Pentru că

”lotul ăsta de pământ fusese luat de la populaţie și dat intereselor private”, spune Roberto.

42

Și tocmai în asta constă puterea unui grup de iniţiativă, e de părere Elena:

un grup de cetăţeni foarte hotărâţi să‑și piardă timpul pentru rezolvarea unor probleme ale comunităţii sau pentru a face ceva cu mâinile lor și cu energia proprie

Acest material este realizat în cadrul proiectului ”Creștem Comunităţi Urbane”, proiect co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul

Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

Această publicaţie nu reflectă neapărat poziţia oficială a guvernului elveţian. Responsabilitatea pentru conţinutul acesteia este asumată în întregime de Centrul

de Resurse pentru participare publică.