Lolita

Lolita (1955 ) este un roman scris de Vladimir Nabokov . Romanul a fost scris in engleza si publicat in 1955 la Paris , iar ulterior a fost tradus de autor in rusa si publicat in 1967 la New York . Romanul este renumit atat pentru stilul innovator cat si pentru subiectul controversat : naratorul cartii si protagonistul Humbert , care devine obsedat sexual de o fata de 12 ani cu numele de Dolores Haze , insa nu putem simplifica subiectul romanului la acest fapt .

Humbert este un profesor , de varsta medie , care , cautand o gazda , se indragosteste la prima vedere de fata gazdei , care ii evoca amintirile unei iubiri din copilarie . Pentru a nu disparea din viata fetei , este nevoit sa se insoare cu mama acesteia ,care moare intre timp , iar Humbert devine tutorele fetei . Acest statut ii ofera sansa de a o lua pe Lolita intr-o excursie cu masina in jurul Americii , abuzand-o sexual pe fata de-a lungul acestei calatorii , utilizand somnifere , si cumparandu-I fetei unele favoruri . Fata insa reuseste sa scape din aceasta tortura si ramane ascunsa pentru multi ani , pana il contacteaza pe tatal ei vitreg , fiind stramtorata material . La vederea acesteia , Humbert are aceleasi sentimente ca odinioara , el o implora sa se intoarca, insa tot ce poate rezolva este sa afle numele complicelui fugii ei , pe care il si omoara .

Acest roman este despre dragoste , o dragoste sincera , dincolo de barierele de varsta sau de relatii de rudenie . O dragoste care nu dispare , nu se dilueaza , nu uita , care dainuie dincolo de carne si timp . Este o carte despre a iubi mai ult decat fiinta ta , pana la epuizare , mereu , intotdeauna . De la inceputul cartii apare o contradictie intre carater si scriitura . Putin cate putin ajungi nu doar sa fii alaturi de Humbert , ci chiar sa ii gasesti scuze sis a ii fi empatic .

Normalitate si deviere sexuala

Vladimir Nabokov ne prezinta intr-unul dintre cele mai machiavelice romane scrise in limba engleza povestea enigmatica a unei adolescente , si a unui pedofil de varsta medie , intr-un stil de proza-fantezie .

Profesorul Humbert o iubeste pe Lolita ,iubeste imaginea artistica a acesteia . Un alt personaj al romanului este misteriosul Quilty , un dramaturg , amator al pornografiei infantile , care il urmareste din umbra pe Humbert in calatoriile acestuia cu Lo , si parca ii citeste gandurile . Humbert o pierde pe Lolita in favoarea lui Quilty , si in cele din urma il omoara pe dramaturg.

Prin romanul Lolita , Nabokov parodiaza povestile clasice de dragoste despre pasiunile de rau-augur , dar si psihoanaliza . Chiar si la 50 ani de la publicare , nu este clar ce a

vrut sa realizeze Nabokov cu personajele sale . O posibilitate este ca parodia, aluziile literare, nu reprezintă nimic mai mult decât o formă deosebit de puternica de estetism literar.

Perversitatea lui Humbert nu apartine numai pedofiliei , ci si narcisismului sau . El nu cauta neaparat obiecte sexuale , ci o sursa docila pentru placerile sale .Fiind incapabil de a iubi , nici chiar pe Lolita la inceput , el nu poate fi iubit de nimeni .Actele lui de cruzime asupra fetei de 12 ani , savarsite in disperarea lui de a o tine numai pentru el , se vor intoarce impotriva lui . Cand o reintalneste , dupa ce au stat despartiti o perioada de timp , el isi da seama ca nu are nevoie numai de sex , ci si de dragostea ei . Ca si narrator , Humbert duce la extreme dorinta lui sexuala , transformand-o intr-un ideal estetic , parca intr-o incercare de intelegere din partea cititorului si de iertare din partea Lolitei .

Romanul Lolita a socat si a ingrozit cititorii , de la publicatia lui , in 1955 , evidentiind granita dintre comportamentul sexual normal , si devierea sexuala , si atingand un punct sensibil .

Capodopera nedisputatã a literaturii americane, ‘Lolita’ e romanul umoristic şi dramatic al nãravurilor unui dezmãţat ciufut şi al interacţiei lui cu o copilã pe care o şantajeazã, şi romancierul vorbeşte, undeva, despre ‘marginea unei ordini şi splendori supranaturale’, ‘furnicãturile extazului’. Ca formã, e mãrturisirea scrisã a unui bãrbat aflat în închisoare, ciufutul, cusurgiul şi afectatul care se ascunde sub numele de Humbert, mãrturisirea unui ins monstruos mai degrabã prin lipsa lui de sentimente, prin inaptitudinea sentimentalã (dar capabil de o intensã, arzãtoare adoraţie fizicã). Naraţiunea e prin excelenţã picarescã, în cheia umoristicã ruseasca; dar devine, treptat, posomorâtã—suspinele secrete ale copilei, ‘combinaţia’ din sala de clasã, bronşita, petrecerea neizbutitã, ‘privirile acelea de neuitat în care se înfruntau mânia rece şi lacrimile fierbinţi’—sunt lucruri care alungã orice zâmbet, şi nu mai e vorba de umor. Geograficul subliniat de unii nu e decât însuşi picarescul. ‘Lolita’ e o ficţiune psihologicã şi, ca atare, o scriere modernistã, a modernismului autumnal. Maladivã la naratorul ‘Lolitei’ nu e preferinţa pentru copile, ci tonul, alura minţii, teoria despre demonicul preadolescentin—când e vorba, o ştie oricine, numai despre feminizarea timpurie—ceea ce se numeşte ‘precocitate’; nimfetele despre care scrie Nabokov cu atâta dãruire sunt femei precoce, nu demoni, aşa cum devin în difracţiile ciudate ale minţii luiPatologic e modul în care naratorul îşi percepe şi, ca atare, trãieşte, sexualitatea. Îngrijorãtor e modul foarte patologic în care acest narator îşi trãieşte înclinaţia. Patologicul transpare, cum am spus, în teoria demonicului feminin. Feminizarea timpurie e rãstãlmãcitã ca demonica. Experienţa socialã comunã e transcrisã în cheia ocultului. Naratorul e pervers fiindcã se crede fascinat nu de cãtre o femeie foarte tânãrã—sau, de femei foarte tinere, în

general—ci de o fiinţã demonicã, de o clasã de fiinţe demonice—tenebrosul dorinţei acesteia repugnã.Naratorul nabokovian pare foarte speriat de fetele întâlnite. Dorinţa lui, fãrã simpatie, e suspicioasã. Maladivitatea dorinţei lui Humbert nu e datã de obiectul—ci de caracterul ei. Şocantã nu e preferinţa ca atare, în abstract, ci caracterul ei tortuos, trãirea fiind datã de înţelegere, sau informatã. Existã aici o transformare a biologiei, normale, într—o mitologie hidoasã (dupã cum aratã chiar terminologia). În plan estetic, cu pretinsul Humbert devenim conştienţi—încã o datã—de condiţia naratorului —de problematica acestei condiţii, şi de condiţia problematicã. Dar ‘Lolita’ nu inaugureazã, în aceastã privinţã, vreo problematicã aparte.Romanul e altfel decât autorul—avertizeazã prefaţa. Stupiditatea netãgãduitã a irascibilitãţii pedante, a invectivelor necurmate ale naratorului împotriva kitsch—ului clasei de mijloc americane, face parte din absurditatea şi ridicolul personajului.Nabokov pare sã fi fost conştient de absurditatea acestor rãbufniri, a acestei irascibilitãţi. Tot ceea ce e de naturã sã facã personajul—social, literar—al lui Nabokov aşa de profund antipatic, e înregistrat aici în contul satiric al absurditãţii naratorului. Charlotte e ‘o vãduvã coaptã’, cu ‘buzele de mãrgean, pãrul arãmiu, decolteul primejdios de adânc’. A asista la iubirea altuia—arta lui Nabokov e aşa încât, bagatelizatã, iubirea femeii acesteia sã îşi pãstreze autenticitatea şi umanul, necorodatã de batjocura cuiva pe care nu-l leagã iubirea de nicio fiinţã din; Humbert nu iubeşte, pe când mama Lolitei, probabil cã da. Însã neruşinarea nabokovianã este de a face din Humbert victima naivã a tertipurilor unei vãduve lipsite de scrupule şi decise sã se recãsãtoreascã. Naivitatea acestuia este , asadar , implauzibilã. Umorul provine din naivitatea certitudinii naratorului cã pasiunea lui pentru copilã trece neobservatã, cã mama fetei îi ignorã intenţiile, când e vãdit cã vãduva folosise fata ca momealã, pentru a-l hotãrî pe pedofilul ezitant. Humbert apare ca un bleg de o naivitate monumentalã, de-a dreptul implauzibilã, în încredinţarea lui neclintitã cã intenţiile pedofile sunt secretul cel mai bine pãstrat. Şi din monstru, iatã-l victima vigilentei vãduvei, decise sã se mãrite cu el. Vãduva nu numai cã nu îi ignorã niciun moment intenţiile reale, ci le speculeazã cu dibãcie, prezentarea fetiţei fiind atuul pentru a-l decide pe Humbert sã devinã chiriaş.

Zãbovind asupra sexualitãţii precoce a adolescenţilor americani, naratorul evocã dezvirginarea Lolitei (survenitã dupã momentul la care îi fusese dar sa o intâlneascã în grãdina vaduvei)—în drum cãtre lacuri, şatena Lo (12 ani), blonda Barbara (cu doi ani mai mare) şi posacul Charlie Holmes (13 ani) au orgii matinale. Naratorul are amãrãciunea ca virginitatea Lolitei sã îi fi scãpat, practic, printre degete.

Prin natura sa, romanul monologal nu livreazã o interpretare a personajului—ca în romanul naratorului omniscient—ci o voce. Interpretarea îi revine cititorului,iar autoritatea narativã trebuie asumatã. Humbert e un marginal, pedofilia lui e argumentatã livresc, prin precedente literare, nu

prin frecvenţa şi obişnuitul comportamentului. Humbert întâlneşte, în calea lui rãtãcitoare, nu puţini alţi bãrbaţi interesaţi de acelaşi tip de plãcere interzisã.. Abominabilul Humbert nu are prieteni, ci cunoscuţi, şi pare a nu fi legat de nimeni. Scopul şi împlinirea lui în viaţã sunt plãcerea fizicã, în termenii ştiuţi. Treptat, naraţiunea capãtã o semnificaţie care nu o precede.Lamentaţiile lui Humbert sunt numai trãirile lui, nu invectivele indignate ale romancierului. Pocãinţa lui e parodicã şi fluctuantã. Aparţine aceluiaşi umoristic picaresc. Lo e un obiect de consum, apreciatã mereu ca înfãţişare, estimatã ca o marfã, temutã ca persoanã-iubirea înseamnã chinul, posesiunea şi gelozia, posesivitatea febrilã, delirul geloziei, strania indiferenţã faţã de aspiraţiile celuilalt . Voracele Humbert rãmâne ca atare-un lacom, un aţâţat,; ‘Singurãtatea mã mãcina. Aveam nevoie de o partenerã şi de îngrijire. Inima mea era un organ isteric şi nu—mi inspira încredere’.Iubirea eroticã are, într-adevãr, sens numai ca actualizare, ca realizare, nu ca aspiraţie

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doisprezece ani –, romanul a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive.

‘Lolita’ nu e un roman despre Lolita, ci despre Humbert, e portretul naratorului, nu al copilei. ‘Lolita’ nu e despre Lolita, nici despre iubirea naratorului pentru Lolita. Copila e schiţatã numai în cele mai generice trãsãturi. Nu e un personaj ‘realizat’, , prin hotãrârea romancierului-şi nu e nici spaţiul unei fantasme, locul geometric al dorinţei. ‘Lolita’ nu e despre copilã aşa cum o vede Humbert—ci despre el însuşi, e portretul lui Humbert.

Romanul lui Nabokov a avut influente in domeniul operei , opera “Lolita “ , compusa de compozitorul rus Rodion Shchedrin , avand libretul , scris in limba rusa , inspirat de roman .

Premiera operei a avut loc la Stockholm , in 1994 , cu o traducere a libretului in limba suedeza .

Opera “Lolita “ a lui Shchedrin este a patra opera a compozitorului , bazata pe opera literare ale scriitorilor rusi , el fiind propriul librettist in compunerea unor opere bazate pe creatia lui Tolstoi , Cehov .

Premiera operei musicale “Lolita” a avut loc la 14 dec 1994 , la Opera regala suedeza , opera fiind pusa in scena de Ann-Margret Petterson si dirijata de Rostropovich .

Opera a fost pusa in scena si Rusia si Germania , libretul fiind tradus in rusa , germana , engleza .

Opera “Lolita “ a lui Rodion Shchedrin este singura opera pusa in scena , care are la baza romanul cu acelasi nume al lui Nabokov .Compozitorul a numit romanul “ un thriller minunat , care parca cerseste pentru a fi transformat in opera “ .

Compozitorul considera romanul ca o nostalgie a frumusetii , un simbol , iar pe tanara Lolita o vede mai putin ca o fiinta umana , ci un arhetip , un simbol al frumusetii , insa o frumusete trecatoare ..

In 2001 compozitorul a extras fragmente simfonice din partitura de opera ,publicate ca Lolita-Serenade .In ciuda intunecimii si a violentei operei , muzica lui Shchedrin are momente de sensibilitate si de afectivitate , de la inceputul subtil al flautilor , la tristul epilog din incheiere . Clavecinul este folosit pentru a da un sentiment de fragilitate , de inocenta pierduta . Opera incepe doar cu flauti si violoncele , pentru a sublinia diferenta de varsta a personajelor . Scena incepe cu Humbert , acuzandu-se in pentru faptele sale .

Muzica lui Shchedrin reflecta caracterul personajelor operei lui Nabokov ; citate din opera “Carmen “ , a lui Bizet se intalnesc in scenele dintre Humbert si Lolita .

Bibliografie : Vladimir Nabokov – Lolita

Birgit Schmidt: Shchedrins Oper Lolita