LUCEAFARULA fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti Si mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele.

Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta.

Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce,

l vede azi, l vede mni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima Visnd ale ei tmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple.

Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o sa-i apara.

Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesnd cu recile-i scntei O mreaja de vapaie.

Si cnd n pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mnile pe piept, I-nchide geana dulce;Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batnd nchisi Pe fata ei ntoarsa.

Ea l privea cu un surs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adnc n vis De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el n somn, Oftnd din greu suspina: O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina!

Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!

El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda n mare;

Si apa unde-au fost cazut n cercuri se roteste, Si din adnc necunoscut

Un mndru tnar creste.

Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mna un toiag ncununat cu trestii.

Parea un tnar voievod Cu par de aur moale, Un vnat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara.

PE LANGA PLOPII FARA SOT...

Pe lnga plopii fara sot Adesea am trecut; Ma cunosteau vecinii totii Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea Privii att de des; O lume toata-ntelegea Tu nu m-ai nteles.

De cte ori am asteptat O soapta de raspuns! O zi din viata sa-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns;

O ora sa fi fost amici, Sa ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici, O ora, si sa mor.

Dndu-mi din ochiul tau senin O raza dinadins, In calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait n veci de veci Si rnduri de vieti, Cu ale tale brate reci Inmarmureai maret,Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zne ce strabat Din timpurile vechi.

Caci te iubeam cu ochi pagni Si plini de suferinti, Ce mi-i lasara din batrni Parintii din parinti.

Azi nici macar mi pare rau Ca trec cu mult mai rar, Ca cu tristeta capul tau Se-ntoarce n zadar,

Caci azi le semeni tuturor La umblet si la port, Si te privesc nepasator C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia sa te cuprinzi De acel farmec stnt, Si noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pamnt.

(1883, 28 august / 9 septembrie)

CRAIASA DIN POVESTI

Neguri albe, stralucite Naste luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le ntinde pe cmpie;

S-adun flori n sezatoare De painjen tort sa rumpa, Si anina-n haina noptii Boabe mari de piatra scumpa.

Lnga lac, pe care norii Au urzit o umbra fina, Rupta de miscari de valuri Ca de bulgari de lumina,

Dndu-si trestia-ntr-o parte, Sta copila lin plecata, Trandafiri arunca rosii Peste unda fermecata.Ca sa vad-un chip, se uita Cum alearga apa-n cercuri, Caci vrajit de mult e lacul De-un cuvnt al sfintei Miercuri;

Ca sa iasa chipu-n fata, Trandafiri arunca tineri, Caci vrajiti sunt trandafirii De-un cuvnt al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben, Fata ei lucesc n luna, Iar n ochii ei albastri Toate basmele s-aduna.

(1876, 1 septembrie)

FLOARE ALBASTRA

Iar te-ai cufundat n stele Si n nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita ncalte, Sufletul vietii mele.

In zadar ruri de soare Gramadesti-n a ta gndire Si cmpiile asire Si ntunecata mare;

Piramidele-nvechite Urca-n cer vrful lor mare Nu cata n departare Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi parul. Ah! ea spuse adevarul; Eu am rs, n-am zis nimica.

Hai n codrul cu verdeata, Und-izvoare plng n vale, Stnca sta sa se pravale In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure, Lnga balta cea senina Si sub trestia cea lina Vom sedea n foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dnsul gura.

De mi-i da o sarutare, Nime-n lume n-a s-o stie, Caci va fi sub palarie S-apoi cine treaba are!

Cnd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vara, Mi-i tinea de subsuoara, Te-oi tinea de dupa gt.

Pe carare-n bolti de frunze, Apucnd spre sat n vale, Ne-om da sarutari pe cale, Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag, Vom vorbi-n ntunecime; Grija noastra n-aib-o nime, Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura si dispare... Ca un stlp eu stam n luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare!

................................................

Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra Floare-albastra! floare-albastra!... Totusi este trist n lume!

(1873, 1 aprilie)

LACULLacul codrilor albastru Nuferi galbeni l ncarca; Tresarind n cercuri albe El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri, Parc-ascult si parc-astept Eadin trestii sa rasara Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim n luntrea mica, ngnati de glas de ape, Si sa scap din mna crma, Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blndei lune Vntu-n trestii lin fosneasca, Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic n zadar suspin si sufar Lnga lacul cel albastru ncarcat cu flori de nufar.

(1876, 1 septembrie

SI DACA Si daca ramuri bat n geam Si se cutremur plopii, E ca n minte sa te am Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat n lac Adncu-i luminndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Inseninndu-mi gndul.

Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte sa-mi aduc De tine-ntotdeuna.

(1883, 13/15 noiembrie)

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele plng, clar izvornd n fntne; Sub un salcm, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfnta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de gnduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica, Stresine vechi casele-n luna ridica, Scrtie-n vnt cumpana de la fntna, Valea-i n fum, fluiere murmura-n stna.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare Vin de la cmp; toaca rasuna mai tare, Clopotul vechi mple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! n curnd satul n vale-amuteste; Ah! n curnd pasu-mi spre tine grabeste: Lnga salcm sta-vom noi noaptea ntreaga, Ore ntregi spune-ti-voi ct mi esti draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul Si surznd vom adormi sub naltul, Vechiul salcm. Astfel de noapte bogata, Cine pe ea n-ar da viata lui toata?

(1885, 1 iulie)