Exercitii propuse pentru anul I sem. II

Grupa 4 (total 40 exercitii) – 18 stagiari EC

II. Audit statutar al situatiilor financiare (13 intrebari)

40. Durata de transformare a resurselor în folosinţe este un indicator care exprimă funcţia de intermediere a unei bănci şi se determină ca raport între: a) activele şi pasivele băncii; b) durata medie a folosinţelor şi durata medie a resurselor; c) activele bilanţiere şi cele în afara bilanţului.

Raspuns:

b) durata medie a folosinţelor şi durata medie a resurselor;

Functiile fundamentale ale bancilor comerciale sunt:- functia de intermediere;- functia de lichiditate;- functia rationala, in care se inscrie ansamblul serviciilor prestate clientilor.Functia de intermediere genereaza valoarea adaugata prin transformarea depozitelor in

credite sau, altfel spus a resurselor in folosinte.Exercitarea functiei de intermediere, respectiv de transformare se desfasoara in cadrul a doua

coordonate: durata si scadenta. Scadenta isi gaseste semnificatia in data de rambursare a ultimei rate a creditului iar durata exprima perioada medie de imobilizare a capitalului in cadrul unui credit. Durata ia in considerare structura temporala a variatiilor fluxurilor de trezorerie, conditiile de reasezare a dobanzilor si de modificare a duratelor termenelor de amortizare.

Optimizarea gestiunii resurselor si folosintelor, activelor si pasivelor patrimoniale ale bancii are ca obiectiv:

a) constituirea de lichiditati care sa asigure restituirea sau transferul la cerere a depozitelor;

b) folosirea eficienta a resurselor si monitorizarea riscurilor eventuale;c) asigurarea, la nevoie, a suportului financiar din partea intermediarilor si a pietelor

financiare, pentru acoperirea solicitarilor de restituire a depozitelor, de acordare a creditelor justificate, cerute de clienti si a platii arieratelor la imprumuturile proprii.

Cu ocazia analizei bilantului se gaseste relevanta aceastei optimizari. In prima faza apare riscul de transformare temporala in bilant, cand media duratelor posturilor de activ, adica a folosintelor, difera de cea a pasivelor patrimoniale, adica a resuselor.. In aceasta situatie banca finanteaza o mare parte a creditelor pe termen mediu sau lung din resursele pe termen scurt. Din

1

punct de vedere matematic aceasta situatie poate fi calculata ca raport procentual al duratei de transformare exprimate in zile astfel:

Durata medie a folosintelor X 100,Durata medie a resuselor

in cadrul unei perioade determinate, de regula 1 an.Cresterea duratei de transformare implica riscul potential al unui deficit de trezorerie in

cazul unei retrageri sau trasferuri masive de depozite, sau al necesitatii de acoperire a unor cerinte urgente si neprevazute de credite, de catre clienti.

O durata medie a folosintelor (activelor) de doua ori mai indelungata decat cea a resurselor (pasivelor) poate exprima o transformare cu risc scazut, cu conditia ca majoritatea activelor sa fie alcatuita din lichiditati, sau din active cu valori relativ stabile si usor negociabile.

41. Marja netă a dobânzii la o bancă se calculează ca un raport între: a) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi active totale minus active nevalorificate; b) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi venituri bancare; c) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi totalul activelor bancare (bilanţiere şi nebilanţiere).

Raspuns:

a) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi active totale minus active nevalorificate;

Marja netă din dobânzi (rata veniturilor din dobânzi Rvd sau Rrd) este un indicator de performanta si se calculeaza ca raport intre venitul net din dobânzi (diferenţa dintre dobânzi încasate şi dobânzi plătite) şi activele valorificate, respectiv, activul bilantier minus suma urmatoarelor elemente de activ:

numerar; valoarea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar; soldul conturilor de debitori si al celor de decontare; alte active.

Rvd=( Di- Dp)/AVx100Av = At - An în care:Rvd - rata veniturilor din dobânzi; sau RrdDî - dobânzi încasate;Dp - dobânzi plătite;Av - active valorificateAt = active total

2

An = active nevalorificate

Activele valorificate, ca noţiune, reprezintă diferenţa dintre totalul activului bilanţier şi suma următoarelor elemente de activ: casa, mijloace fixe, obiecte de inventar, decontări şi debitori, alte active, care însumate formează activele nevalorificate. Conceptele active valorificate şi active nevalorificate se referă la implicarea activului băncii în activitatea de acordare a creditelor.

O valoare mare a acestui indicator, deci un venit net din dobânzi cât mai mare laacelaşi nivel al activelor exprimă o activitate profitabilă (colectare şi redistribuire de capital), deci un bun management al activelor şi pasivelor. De asemenea, o marjă netă din dobânzi ridicată poate fi obţinută pe seama angajării în activităţi riscante.Un nivel redus al marjei poate reflecta cheltuieli mari cu dobânzile (dependenţă depasive volatile, pe termen scurt), dar şi o atitudine mai prudentă a băncii, care conduce lavenituri din dobânzi mai mici.

Marja din dobânzi ridicată este caracteristică băncilor de detaliu (retail), care au olargă reţea de sucursale, filiale, agenţii în teritoriu, ce îşi procură resursele la un preţ scăzut, în timp ce băncile cu ridicata (banca centrală) au o marjă mai scăzută datorită unui cost al procurării fondurilor mai ridicate.

42. Ce rol are raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci: a) instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilităţilor şi instrument de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate; b) instrument de garantare a fidelităţii situaţiilor financiare în faţa publicului; c) instrument de raportare prevăzut prin contractul de prestări de servicii.

Raspuns:

a) instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilităţilor şi instrument de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate;

Prin continutul sau, raportul de audit financiar, iar dupa caz, completat si cu informatiile indicate de CNVM pentru societatile de bursa poate dobandi un atribut aparte, acela de document de fundamentare financiara pentru admiterea la cotare.

Scopul raportuluide audit asupra situatiilor financiare, conform Standardului de audit nr. 700 ( I.S.A. 700 «  The auditor’s Report on Financial Statements ») este de a prezenta clar, concis si sintetic concluziile auditorului cu privire la situatiile financiare, respectarea principiilor si normelor de reflectare contabila a tuturor operatiunilor patrimoniale si extrapatrimoniale prezentate in bilant si in afara bilantului, in contul de profit si pierdere, in anexa la bilant.

Auditorul are obligatia de a exprima in mod clar si concis urmatoarele: daca bilantul si contul de profit si pierdere au fost elaborate in conformitate cu

Legea contabilitatii nr. 82/1991, Ordinul ministrului finantelor si guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1418/344/1977 privind aprobarea Planului de conturi pentru societatile bancare si normele metodologice de aplicare a acestuia

3

corespunzator pct. 16 lit. A) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii aprobat prin HG nr. 704/14.12.1993;

daca bilantul exprima, dupa opinia sa, imaginea fidela a patrimoniului bancii la sfarsitul exercitiului financiar, in contul de profit si pierdere prezinta imaginea fidela a profitului sau a pierderilor bancii pentru exercitiul expirat;

auditorul trebuie sa verifice daca evidenta contabila a fost in conformitate cu prevederile legale, iar bilantul si contul de profit si pierdere corespund cu sumele si dobanzile inscrise in conturile contabile;

auditorul are drept de acces la toate informatiile financiare ale entitatii si este indreptatit sa obtina astfel de informatii precum si explicatii din partea managementului bancii atunci cand considera necesar;

in cazul in care nu a putut obtine sau nu a avut acces la informatiile necesare derularii misiunii de audit, el trebuie sa precizeze aceasta in raport. De asemenea , auditorul trebuie sa mentioneze in raport daca au fost respectate prevederile standardelor internationale/nationale de audit cu precizarea motivelor care au determinat eventualele abateri de la acestea.

Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 700 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor de aplicare cu privire la forma şi conţinutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situaţiilor financiare ale unei entităţi (misiunea de bază). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise şi în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bază.Raportul de audit are un triplu rol:

instrument de comiunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată, respectiv cu publicul, precum şi cu acţionarii pentru decizii economice;

instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiilor financiare prezentate de o entitate;

instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii auditate.

Răspunderea conducerii entităţii auditate se referă la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.Responsabilităţile auditorului sunt de trei naturi:

responsabilitatea de bază; pentru opinia sa în legătură cu situaţiile financiare auditate; responsabilităţi secundare care au următoarele caracteristici: rezultă din texte de legi, reglementări diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesită tehnici şi proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bază; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicită ca, de exemplu, răspunsul la obligaţia legală de verificare dacă registrele contabile au fost ţinute corect şi la zi); responsabilităţi adiţionale care au următoarele caracteristicii: rezultă din texte de legi şi alte reglementări, pot fi abordate tehnici şi proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de bază; presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrată în raportul de audit (în cuprins sau

4

în anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementări specifice (piaţa de capital, bănci, asigurări etc.) sau raportul asupra controlului intern.

43. Ţinerea corectă şi la zi a registrelor contabile ale băncii; aceasta reprezintă pentru auditor: a) o responsabilitate de bază; b) o responsabilitate secundară; c) o responsabilitate adiţională.

Raspuns:

b) o responsabilitate secundară;

“ Raspundera pentru organizarea si tinerea contabilitatii... revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului” Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilitatii nr. 82/1992

Răspunderea conducerii entităţii auditate se referă la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Responsabilităţile auditorului sunt de trei naturi:

responsabilitatea de bază; pentru opinia sa în legătură cu situaţiile financiare auditate; responsabilităţi secundare care au următoarele caracteristici: rezultă din texte de

legi, reglementări diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesită tehnici

şi proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bază; nu presupune

exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicită ca, de exemplu, răspunsul la

obligaţia legală de verificare dacă registrele contabile au fost ţinute corect şi la zi);

responsabilităţi adiţionale care au următoarele caracteristicii: rezultă din texte de legi

şi alte reglementări, pot fi abordate tehnici şi proceduri care nu sunt obligatorii pentru

misiunea de bază; presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii;

raportarea se poate face separat sau poate fi integrată în raportul de audit (în cuprins sau

în anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementări specifice (piaţa de

capital, bănci, asigurări etc.) sau raportul asupra controlului intern.

44. În cazul unei opinii fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii, acesta se situează: a) înaintea paragrafului de opinie; b) după paragraful de opinie; c) într-o notă anexă la raportul de audit.

5

Raspuns:

b) după paragraful de opinie;

În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, în general, că acesta nu constituie o rezervă.

În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, în general, că acesta nu constituie o rezervă.

Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful de observaţii se situează, de regulă, după paragraful de opinie.

Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea:“Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiil;or financiare, noi atragem atenţia asupra notei “X” din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fie determinatşi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte”.

45. În cazul unei opinii, alta decât cea fără rezerve, motivele se situează: a) înaintea paragrafului de opinie; b) după paragraful de opinie; c) numai în notele anexe la raportul de audit.

Raspuns

a) înaintea paragrafului de opinie;

De fiecare datã când auditorul emite un raport, altul decât un raport fãrã rezervã, el trebuie sã includã în raportul sãu o descriere clarã a tuturor motivelor care justificã decizia sa si, de fiecare datã când poate, sã cifreze (sã estimeze) incidenta posibilã asupra situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sã fie date, de preferintã într-un paragraf distinct care sã preceadã pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie si pot, de asemenea, sã facã trimitere la o notã anexã mai aprofundatã.

6

Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se formulează astfel:

Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor: “Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri. După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare”.

Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:“Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat amortismente în situaţiile financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear şi al unei cote de …. pentru clădiri şi …. pentru utilaje, trebuie să se ridice la suma de …. pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie 200… . În consecinţă, amortismentele cumulate trebuie să se ridice la …. mil. lei, iar pierderile exerciţiului şi pierderile cumulate la …. mil. lei. După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”

46. Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci: a) patru; b) una; c) depinde de numărul elementelor probante.

Raspuns:

b) una;

Potrivit Standardului de audit 700, auditorul dispune de trei posibilitati pentru a-si exprima opinia cu privire la calitatea conturilor anuale, a modului in care in acestea se prezinta patrimoniul, situatia financiara si rezultatele exercitiului, respectiv:

opinie fara rezerve sau necalificata;

opinie cu rezerve (calificata);

imposibilitatea exprimarii opiniei;

opinie contrara..

Raportul de audit trebuie sã prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a sti dacã situatiile financiare dau o imagine lidelã pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau

7

prelinlã în mod sincer în toate aspectele lor semnificative) în acord cu referintele contabile si, dacã e cazul, dacã ele sunt conforme prevederilor legale.

Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt , »dau () imagine fidelã" sau "prezintã în mod sincerîn toate aspectele lor semnificative".

Aceste douã formulãri semnificã, între altele, cã auditorul nu ia în considerare decât elementele semnificative privind situatiile financiare.

47. Prezentaţi cel puţin şapte caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.

Raspuns

Auditul statutar este activitatea realizata de cenzori potrivit dispozitiilor legale, pe baza mandatului acceptat si confirmat de AGA, are la baza Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990 si are ca scop: - sa supravegheze gestiunea societatilor comerciale

- sa realizeze verificari si interventii cand situatia o impune

- sa verifice casa

- sa contribuie la desfasurarea inventarierii

- sa verifice bilantul contabil

Auditul contractual reprezinta relatia contractuala privind executarea lucrarilor specifice de audit cu privire la atestarea informatiei contabile cuprinse in situatii financiare.

Caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de cel contractual:1.-numirea auditorului statutar se face de catre adunarea generala a actionarilor sau asociatiilor;

2.-orice auditor statutar e mandatat, de regula pentru o durata de 5-7 ani;

3.-auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un continut strict normat;

4.-auditorului statutar îi este specifica o anumita conduita deontologica precis stabilita prin codul

etic;

5.-misiunea de audit statutar are un caracter permanent;

6.-auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj;

7.-auditorul statutar nu poate avea imixtiuni în gestiunea societatii-client.

48. Prin ce se deosebeşte o misiune de audit bazată pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar?

8

Raspuns:

Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) nI. 4400 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la responsabilitãtile auditorului în cadrul unei misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri cuvenite.

Standardul nr. 920 defineste obiectivele, principiile de derulare, defineste termenii si procedurile serviciilor de tipul angajamentului de efectuare a procedurilor agreate privind informatiile financiare.a. Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprima nici o asigurare.El întocmeste în mod simplu un raport asupra faptelor constatate iar utilizatorii raportului sunt cei care trag propriile concluzii din lucrarile auditorului.b. Intr-o astfel de misiune, auditorul aplica proceduri de audit definite de comun acord cu clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestor lucrari.c. Acest raport se adreseaza exclusiv partilor care au convenit procedurile de pus în lucru.

Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la certificarea situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar.Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii;- auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situaţiile financiare;- auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaţiei sociale;- auditul financiar asupra situaţiei fiscale;- auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.

Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare şi orice studiu asupra unei secţiuni sau a unei părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca “audit financiar”.

O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operaţional sau unei misiuni de audit de gestiune.Din cele prezentate rezultă că sintagma “audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât cea de “audit statutar”. Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) şi reglementările naţionale se referă numai la auditul statutar, adică auditul asupra situaţiilor financiare ale entităţii. Din acest punct de vedere, considerăm că folosirea sintagmei “audit financiar” în legislaţia românească în vigoare în locul celei de “audit statutar” folosită în legislaţia europeană este de natură a crea confuzii.

Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii

9

motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).

Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:

profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană

juridică;

obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare

ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale

situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;

scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi

completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor

obţinute de entitatea auditată;

criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie

standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.

Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.

Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări referitoare la:

- acurateţea declaraţiilor financiare;- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;- existenţa unor fraude;- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale.

Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi

10

formula “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative”, aceste expresii fiind echivalente.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.

49. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?

Raspuns:

Caracteristicile unei misiuni de compilare sunt:

- integritatea

- obiectivitatea

- competenta profesionala si atentia cuvenita

- confidentialitatea

- conduita profesionala

- standardele tehnice

Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) llf. 4410 stabileste procedurile si

principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare în ce priveste responsabilitatea

contabilului în cadrul unei misiuni de compilare a situatiilor financiare

Standardul 120 ‘Servicii conexe” la punctul 3 a), b) si c), paragraful 4 prevede pentru

auditor a doua categorie de activitati , cea de servicii conexe. Structura serviciilor conexe pe

care auditorul le poate oferi utilizatorilor situatiilor financiare se desfasoara pe o paleta larga..

(ISA 120 IAPC).

Serviciile conexe cuprind: examinarea limitata a documentelor sub forma de “Revizuire”;

folosirea unor proceduri de analiza convenite- corespunzator unui “Angajament de

folosire a unor proceduri agreate”;

misiuni de compilare.

11

Angajamentul de compilare a informatiilor financiare consta in sintetizarea informatiilor

financiare detaliate, cu scopul de a fi examinate pe baza unor proceduri diferite si prezentate sub

o forma rezumativa, usor de inteles de utilizatori.

Principiile generale de derulare a acestor misiuni, obiectivele si termenii de derulare,

procedurile folosite si modul de raportare sunt cuprinse in Standardul nr. 130.

Elementele specifice ale raportului unei misiuni de compilare se refera la :

desfasurarea misiunii in conformitate cu Standardul nr. 930;

identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca observatiile si constatarile

rezulta din datele furnizate de conducere;

o mentiune cu privire la responsabilitatea conducerii privind informatiile care au fost

prelucrate si compilate de autor;

precizarea potrivit careia misiunea realizata nu reprezinta audit sau examen limitat si

ca, in consecinta, nu se da nici o asigurare cu privire la informatiile financiare;

mentiuni care au ca obiect sesizarea diferentelor semnificative in raport cu

referentialul contabil uzitat.

“Obiectivul unei misiuni de compilare este pentru auditor acela de a-si folosi

competentele contabile si nu cele de audit, in scopul de a aduna, selecta, clasifica si sintetiza

informatiile financiare. “ISA 930 “ Misiuni de compilare a informatiilor financiare”

Intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare în raport, cu toate ca

utilizatorii informatiilor beneficiaza de servicii contabile.

Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea unei asigurari

asupra situatiilor financiare.

Raportul privind angajamentul de compilare trebuie sa contina urmatoarele:

a) Titlu;

b) Destinatar;

c) O declaratie ca angajamentul s-a efectuat in concordanta cu standardul international de

contabilitate aplicabil angajamentelor de compilare;

12

d) Atunci cand este relevanta, o declaratie conform careia contabilul nu este independent de

entitate;

e) Identificarea informatiilor financiare cu notificarea ca acestea se bazeaza pe informatiile

furnizate de conducere;

f) O declaratie conform careia conducerea este responsabila de informatiile financiare compilate

de contabil;

g) O declaratie ca nu a fost efectuat un audit si nici o revizuire, si ca, in consecinta, nu este

exprimata nici o asigurare asupra informatiilor financiare;

h) Atunci cand este necesar, un paragraf care sa atraga atentia asupra prezentarii abaterilor

semnificative de la cadrul general de raportare financiara identificat;

i) Data raportului

j) Adresa contabilului

k) Semnatura contabilului

50. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?

Raspuns:Standardul International de Audit (ISA) nr. 800 stabileste procedurile si principiile

fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit speciale.

Misiunile de audit speciale se pot referi la:

- situatii financiare, stabilite dupã un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiarã si de normele nationale;

-conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (care în continuare va fi denumite "rubricã din situatiile financiare");

-respectarea clauzelor contractuale;

-situatii financiare condensate (rezumate);

Cu exceptia raportului asupra situatiilor financiare condensate, raportul auditorului trebuie sã continã elementele de bazã ale raportului misiunii de audit, de bazã, si anume:

- titlul;

-destinatarul;

13

-paragraful de prezentare si introducere din care nu va lipsi:

· identificarea informatiilor financiare auditate;

· amintirea responsabilitãtilor conducerii si ale auditorului.

-paragraful referitor la întinderea lucrãrilor (descriind natura auditului) din care nu vor lipsi:

· referirea la Standardul International de Audit privind misiunile de audit speciale, sau la normele nationale aplicabile;

· descrierea procedurilor puse în lucru de cãtre auditor;

-paragraful opiniei auditorului asupra informatiilor finanCIare;

-data raportului;

-adresa auditorului;

- semnãtura auditorului.

Toate angajamentele (misiunile) care pot fi realizate de un auditor se împart în:

- misiuni (angajamente) de audit si asigurare asupra situatiilor financiare ale unei entitãti considerate misiuni de audit, de bazã, care sunt reglementate de Standardele Internationale de Audit (ISA);

- misiuni (angajamente) de examen limitat (revizuire) asupra situatiilor financiare ale unei entitãti, reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE);

- mãsuri (angajamente) privind alte angajamente de asigurare reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE);

- misiuni conexe de audit, reglementate prin Standardele Internationale de Misiuni Conexe (ISRS).

Toate activitãtile si lucrãrile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de bazã asupra situatiilor financiare ale unei entitãti pot fi gmpate în trei faze si 10 etape care, în succesiunea lor logicã si practicã, asa cum se pot identifica în Standardele Internationale de Audit.

51. Prin ce se caracterizează raportul auditorului asupra respectării clauzelor contractuale?

Raspuns:

14

Misiunea se refera exclusiv la examinarea respectarii clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare. Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclusa în raportul de audit, de baza.

Raportul asupra conformitatii cu acordurile contractuale trebuie sa specifice daca, in opinia auditorului, entitatea s-a conformat cu prevederile particulare ale acordului, cum ar fi: - plata dobanzilor - mentinerea indicatorilor financiari la nivel prestabilit - restrictionarea platii dividendelor

52. Prin ce se caracterizează raportul auditorului asupra situaţiilor financiare condensate?

Raspuns:

O întreprindere poate avea nevoie sã stabileascã situatii financiare care rezumã situatiile sale financiare auditate, pentru a informa anumite grupuri de utilizatori, interesate de cunoasterea doar a cifrelor cheie privind situatia financiarã si rezultatele acesteia.

Auditorul nu trebuie sa emita vreun raport asupra situatiilor financiare condensate decat în cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situatiilor financiare în ansamblul lor.

Situatiile financiare condensate (sintetizate) contin mai putine detalii decat situatiile financiare anuale auditate. Astfel de situatii trebuie sa indice natura sintetica a informatiilor sis a previna cititorul ca, pentru a intelege mai bine pozitia financiara a unei entitati si rezultatele operatiunilor sale, citirea se va face concomitant cu cele mai recente situatii financiare auditate ale entitatii.

Raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate trebuie sa include urmatoarele elemente de baza: a) Titlu b) Destinatar c) Identificarea situatiilor financiare auditate din care deriva situatiile financiare sintetizate d) O referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare prezentate pe larg si asupra tipului de opinie exprimata in acel raport e) O opinie in legatura cu concordanta informatiilor din situatiile financiare sintetizate cu informatiile din situatiile financiare auditate din care acestea deriva f) O declaratie sau o referire la nota care recomanda citirea situatiilor condensate impreuna cu situatiile financiare prezentate pe larg si cu raportul de audit asupra lor g) Data raportului h) Adresa auditorului i) Semnatura auditorului

15

III. Expertize contabile (5 intrebari)

16. Care este finalitatea expertizelor contabile?

RĂSPUNS:

Finalitatea expertizelor contabile este determinarea adevarului in spiritul legii.

Caracteristica esenţială a expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare este că acestea

au un scop definit în momentul solicitării şi acceptării lor de către experţi. Acest scop definit se

concretizează în obiectivele, respectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul contabil.

Scopul expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare mai este şi utilizarea acestora dar

numai în contextul în care au fost solicitate. Întrucât expertul contabil îşi exprimă fundamentat

răspunsul la fiecare obiectiv (întrebare) stabilit(ă), înaintea efectuării expertizei contabile, aceste

răspunsuri nu pot fi extrapolate (generalizate) nici în timp şi nici în spaţiu. Ele sunt specifice

expertizei respective.

O consecinţă a faptului că răspunsurile formulate de expertul contabil în expertizele

judiciare şi extrajudiciare nu constituie opinii ci doar lămuriri, consultanţe de specialitate,

expertizele contabile nu au ca finalitate (scop) publicitatea lor. Ele sunt cel mult transparente în

folosul celor care justifică un interes material şi/sau moral în consultarea şi utilizarea lor.

SURSA: Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 20-21.

17. Care sunt principiile deontologice după care se ghidează expertul contabil în efectuarea expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare?

RĂSPUNS:

Principiile deontologice fundamentale, cărora trebuie să li se supună profesionistul

contabil, inclusiv expertul contabil, sunt explicit definite în Codul etic national al

16

profesionalistilor contabili (aprobat prin Hotărârea nr. 50/2002 a Conferinţei Naţionale a

Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi- editia 2005).Ele sunt:

a. Integritate,- presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si onest in

toate relatiile profesionale si de afaceri;

b. Obiectivitate – profesionistul contabil trebuie sa fie impartial sin u trebuie sa

permita prejudecatilor, confuziilor, conflictelor de interese sauinfluentelor

nedorite sa intervina in rationamentele profesionale sau de afaceri;

c. Competenţă profesională si prudenta: - formare profesionala continua

- actioneaza cu prudenta in conformitate cu

standardele tehnice si profesionale

aplicabile.

d. Confidentialitate - respecta confidentialitatea informatiilor obtinute in urma

raporturilor profesionale;

- nu utilizeaza in interes personal aceste informatii.

e. Comportament professional – respecta legile si normele relevante:

- evita orice actione care ar putea discredita

profesia.

f. Respectul fata de normele tehnice şi profesionale - indeplinirea sarcinilor

profesionale in conformitate cu normele tehnice si profesionale relevante si cele

emise de IFAC, IASB, CECCAR, CAFR.

Norma profesională CECCAR nr. 35 privind expertizele contabile, reţine şi

comentează explicit următoarele principii deontologice, după care expertul contabil trebuie să se

ghideze în efectuarea expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare:

3511 independenţa expertului contabil,

3512 competenţa expertului contabil,

3513 calitatea expertizelor contabile

3514 secretul profesional şi confidenţialitatea expertizelor contabile

3515 acceptarea expertizelor contabile

3516 responsabilitatea efectuării expertizelor contabile.

SURSA: Codul etic national al profesionalistilor contabili – editia 2005- pag. 17-18

17

Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 21-22.

18. Care sunt calităţile esenţiale ce conferă autoritate ştiinţifico-profesională lucrărilor expertului contabil şi cum le dezvoltă?

RĂSPUNS:

Expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare sunt lucrări cu caracter ştiinţific. Prin urmare,

calitatea lor este prezumată. Totuşi, argumentarea ştiinţifică are calitatea ei. Aprecierea

argumentării ştiinţifice a expertizelor contabile se realizează pe două paliere:

1. Palierul individual, concret al fiecărei expertize contabile în parte. Pe acest palier,

aprecierea calităţii expertizelor se face de către solicitant care, de regulă, judecă calitatea

expertizelor contabile în funcţie de utilitatea acestora în atingerea scopurilor pentru care

au fost solicitate.

2. Palierul de ansamblu al lucrărilor efectuate de profesionistul contabil. Pe acest palier

se organizează şi se derulează controlul de calitate în cadrul profesiei contabile axat pe

aprecierea modului de aplicare a normelor profesionale.

SURSA: Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 32.

19. Care este modul de comunicare a concluziilor expertizelor contabile? RĂSPUNS:

Modul de comunicare a conţinutului şi a concluziilor expertizelor contabile intră în zona

confidenţialităţii:

a. În cazul expertizelor contabile judiciare, atât experţii contabili, numiţi din oficiu, cât şi la

recomandarea părţilor sunt obligaţi să depună raportul de expertiză contabilă la organul

judiciar care a dispus expertiza contabilă, unde toţi cei interesaţi, inclusiv părţile

implicate în proces, pot să-l consulte. Expertul este dator să-şi depună lucrarea cu cel

puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. Pe cale implicită rezultă că

expertiza contabilă trebuie depusă la instanţa de judecată care a dispus-o, respectiv la

dosarul cauzei. Prin această procedură se evită comunicarea (informarea) preferenţială a

18

conţinutului şi concluziilor expertizelor contabile judiciare către unii utilizatori ai

acestora.

b. În cazul expertizelor contabile extrajudicare locul şi data depunerii lucrării trebuie să

rezulte din contractul încheiat între solicitant şi expert. Dacă locul depunerii expeetizei

extrajudiciare nu rezultă cu claritate din contract, acesta trebuie să fie registratura

generală de la sediul solicitantului.

Nerespectarea procedurilor de comunicare a conţinutului şi a concluziilor expertizelor

contabile constituie o încălcare a obligaţiilor expertului contabil privind secretul şi

confidenţialitatea în expertiza contabilă şi poate atrage răspunderea disciplinară, civilă şi/sau

penală a expeetului contabil, după caz.

In cazul expertizelor judiciare opinia expertului,concretizata in raportul de expertiza se

comunica tuturor partilor implicate, fiecare parte avand la dispozitie un exemplar:

reclamantul, paratul, expertul, tribunalul.

SURSA: Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 44.

20. Cum se numesc experţii contabili în dosarele civile?

RĂSPUNS:

“ Instantele de drept civil, atunci cand considera necesar sa cunoasca parerea unor experti contabili, pot

numi, la cererea partilor sau din oficiu, unul sau trei experti contabili prin Incheiere de sedinta” Norma

3521.2

Art. 202 din Codul de procedură civilă prevede că: Experţii se vor numi de către instanţă,

dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii lor. Încheierea de numire va statornici şi plata

experţilor. De regulă, părţile nu se învoiesc cu privire la numirea experţilor contabili. Atunci

instanţele civile procedează la numirea experţilor contabili recomandaţi. Indiferent dacă părţile

din procesele civile cad sau nu „la învoială” asupra numelui expertului, numirea acestuia se face

prin încheiere de şedinţă care trebuie să cuprindă cel puţin 4 paragrafe:

1. un paragraf din care să rezulte numele expertului numit din oficiu şi/sau la cererea

părţilor;

2. un paragraf cu obiectivele (întrebările) la care expertul trebuie să răspundă;

19

3. un paragraf din care să rezulte termenul (data) la care trebuie depus raportul de expertiză

contabilă;

4. onorariul (plata) statornicit(ă) expertului, după ce, de regulă, instanţa a consultat părţile

asupra acestui aspect.

Dacă unul din paragrafele 2-4 lipseşte din Încheierea de şedinţă, expertul contabil este

îndreptăţit, iar profesionalismul său îl obligă, să ceară instanţei introducerea, în Încheierea de

şedinţă, a paragrafelor lipsă.

SURSA:

Codul de procedura civila art 201-214

Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 55-56.

IV. Evaluarea intreprinderii (5 intrebari)

20

27. Obiectivul diagnosticului functiei organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului are drept scop: a) încadrarea întreprinderii (micã, mijlocie, mare); b) analiza structurii umane si a capacitãtii sale de a contribui la realizarea obiectivelor si functiilor întreprinderii; c) stabilirea calitãtii conducerii si a salariatilor întreprinderii.

Raspuns:

b) analiza structurii umane si a capacitãtii sale de a contribui la realizarea obiectivelor si functiilor întreprinderii;

In evaluarea unei intreprinderi resursele atribuite diagnosticului de evaluare sunt de aproximativ 80% , de aici rezulta importanta primordiala a diagnosticului in cadrul evaluarii, acesta permitand identificarea factorilor de risc si stabilirea ipotezelor de evaluare, anticiparea viitorului intreprinderii.

Potrivit Prof. Univ. Dr. Marin Toma: “ Diagnosticul trebuie sa cuprinda toate laturile si sectoarele activitatii si toate functiile intreprinderii scotand in evidenta oportunitatile, atuurile si factorii de succes ai intreprinderii, pe de o parte, si amenintarile, slabiciunile intreprinderii, pe de alta parte”

Obiectivul diagnosticului de organizare, management si resurse umane este analiza structurii resurselor umane si capacitatea acestora de a contribui la realizarea obiectivelor intreprinderii. Acesta se realizeaza prin aplicarea chestionarului de diagnostic si o descriere a structurii personalului din intreprindere.

35. Goodwill-ul unei întreprinderi se gãseste înregistrat în bilantul întreprinderii la închiderea exercitiului:

a) da;

b) nu;

c) da, ca fond comercial

Raspuns:

b) nu;

21

GOODWILL este definit ca buna reputatie a unei companii, care poate fi calculata ca parte a activului unei companii, in mod separat de valoarea activelor tangibile, si integrata in valoarea de piata a acelei companii.

Goodwilul poate fi vazut ca atitudine favorabila a pietii fata de intreprindere, ca o supravaloare fiind reprezentat in contabilitate de diferenta dintre pretul platit de catre un cumparator al unei intreprinderi si activul net contabil al acelei intreprinderi. Goodwilul nu este inregistrat in bilantul intreprinderii deoarece acesta reprezinta o valoare suplimentara, de natura incorporala, sursa acestuia fiind elementele intangibile ale intreprinderii cum ar fi: buna reputatie, brand-ul, superioritatea produselor, vadul comercial, potofoliul de clienti, bonitatea si solvabilitatea in relatiile cu tertii, competenta tehnica,comerciala, manageriala.

Din punct de vedere patrimonial aceste elementele intangibile sunt considerate nonvalori nefiind inregistrate in patrimoniu.

44. Care din urmãtoarele ajustãri aduse profitului din bilant, în vederea determinãrii capacitãtii beneficiare a întreprinderii, este inexactã:

a) corectii legate de politica de amortizare a întreprinderii;

b) corectii legate de politica de salarizare a întreprinderii;

c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii.

Raspuns:

c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii.

Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, in viitorul apropiat, in condiţii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitarii capitalurilor care finanţează întreprinderea.

Se porneste de la profitul din bilant caruia i se aduc corectii:

1. corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta modificarile din legislatie. Deci trebuie sa facem comparabile bilanturile si sa le aducem la nivelul ultimului an.

2. Corectii pe verticala adica pentru fiecare exetcitiu in parte de la CA pana la profitul net sunt ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul de evaluare.:

-marja bruta;

-valoarea adaugata

22

-excedent brut/net din exploatare;

-profit net

A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;

B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici;

C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala;

D. a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil;

E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor

F. corecţii legate de sinergii

G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic

In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea întreprinderii.

Este recomandat ca studiul rezultatelor trecute sa se efectueze pe o perioada de cel putin 3 ani anteriori, avand ca obiectiv determinarea profitului intreprinderii care sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie real, stabil, cert si sa poate fi considerat reproductibil in viitor.

65. Soldul clientilor la 31 decembrie este de 15.375 mii lei, iar rulajul creditor anual al acestora este de 186.150 mii lei. Care a fost durata în zile a încasãrii clientilor?

a) 15 zile;

b) 45 de zile;

c) 30 de zile.

Raspuns:

23

c) 30 de zile.

Durata de încasare a clienţilor se calculează ca raport între clienţii neîncasaţi (ca medie) şi cifra de afaceri şi se înmulţeşte cu 365, şi se exprimă în zile. Adică, în cât timp îşi încasează firma clienţii.

Durata de incasare clienti = 15375/186150*365 = 30,14 zile

75. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 lei, capacitatea beneficiarã este de 1.000 lei, rata neutrã (i) este de 11%, iar rata de actualizare a superprofitului este 25%. Valoarea globalã a întreprinderii va fi de: a) 8.600 lei; b) 8.800 lei; c) 8.480 lei.

Raspuns :

c) 8480

Vg = ANC + GW

GW =( CB-ANC x i)/t =(1.000-8.000 x 11%) / 25 % = 480

Vg = 8.000 + 480 = 8.480

Pragul de rentabilitate al intreprinderii = ANC X i = 880 lei

Renta de goodwill se determina astfel: CB-ANCxi = 120 lei

Actualizarea rentei de goodwill cu rata de actualizare:

| (c) = 25%|

120 x 25%= 480

Valoarea globala a intreprinderii (Vg)= 8480 lei

CB= capacitatea beneficiara a intreprinderii exprimata prin profitul net;

i = rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara;

ANC x i = pragul de rentabilitate al intreprinderii

CB – ANC x i = superprofitul, superbeneficiul renta de goodwill

24

VII. Studii de fezabilitate (6 intrebari)

5. Ce reprezintă durata de viaţă a unui proiect investiţional?

Raspuns:

Din perspectiva financiara, orice actiune de alocare, plasare a capitalului cu scopul obtinerii unor castiguri reprezinta o investitie sau altfel spus: schimbarea unei sume prezente si certe pe speranta obtinerii in viitor a unor venituri superioare dar probabile.

Din perspectiva contabila, investitia reprezinta o imobilizare, fiind asimilata cheltuielilor efectuate in scopul obtinerii unor bunuri cu valoare mare si de folosinta indelungata.

Investitia reprezinta efortul depus in scopul obtinerii de efecte. Obiectivul acesteia este de a obtine efecte cat mai mari cu efort cat mai mic, adica sa fie fezabila.

Durata de viata a unui proiect investitional este compusa din doua etape: durata de implementare a proiectului investitional si ce a de exploatare a investitiei realizate.

Perioada implementarii proiectului investitional este caracterizata de efortul sustinut de intreprindere, deci reprezinta valoarea totala a proiectului.

Perioada de exploatare cuprinde toate efectele generate de proiectul investitional, efecte caracterizare prin fluxuri de incasari si plati. Diferenta dintre aceste fluxuri de incasari si plati are ca rezultat un flux net al investitiei , adica cash-flow net. Un proiect investitional este fezabil atunci cand efectele perioadei de exploatare sunt mai mari decat eforturile perioadei de implementare.

Durata de exploatare a unei investitii poate fi stabilita prin doua metode:

Metoda contabila: pe baza catalogului cu duratele normate de exploatare a imobilizarilor = amortizare contabila

Metoda utilizata in practica are la baza planul de afaceri, adica incasarile si platile. Perioada de exploatare a unui proiect investitional este de regula 3-5 ani, maxim 10, datorita faptului ca incasarile si platile trebuie estimate cat mai riguros.

8. Ce reprezintă cash-flow-ului net?

Raspuns:

Cash-flow-ul reprezinta diferenta intre incasarile curente si platile curente ale unei companii. Cash-flow brut este constituit din profit net, amortizare si provizioane neexigibile.

25

Cash-flow net cuprinde profitul net dupa scaderea impozitelor si a provizioanelor neexigibile. Aceasta exprima limita maxima de autofinantare. Raportul dintre cash-flow si cifra de afaceri este un indicator al rentabilitatii pe termen scurt a unei companii.

Acesta exprima limita maxima de autofinantare. Raportul dintre cash-flow si cifra de afaceri este un indicator al rentabilitatii pe termen scurt a unei companii.

Cash-flow-ul net sau fluxul de numerar net al investitiei reprezinta diferenta dintre fluxurile de incasari si fluxurile de plati efectuate pe perioada de exploatare a unui proiectinvestitional. Se poate determina cash-flow net anual atunci cand sunt luate in calcul fluxurile de incasari si fluxurile de plati anuale dar se poate calcula si cash-flow net pe perioade mai mici: luna, trimestru, semestru.

12. Cât reprezintă suma actuală de 2.500 lei peste 5 ani, ştiind că rata de actualizare este de 10%?

Raspuns:

Rata de actualizare este un coeficient care tine seama, in principal, de rata inflatiei si a dobanzii prezente si viitoare, la care nu se mai adauga si alte influente.Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea valorii actualizate, la o anumita data, a unui varsamant unic sau a unei serii de vărsăminte de încasat sau de plătit ulterior.

Rata de actualizare este un element al pieţei financiare introdus in calculul parametrilor economici si al indicatorilor financiari.

Actualizarea si capitalizarea sunt 2 tehnici legate dar diferite; sunt legate prin factorul timp.Economia de piata are 3 piete diferite:1. piata de bunuri si servicii;2. piata financiara;3. piata muncii.In piaţa de bunuri si servicii o marfa sau un produs cu cat sta mai mult cu atât aduce pagube.In piaţa financiara , banul cu cat sta mai mult cu atat aduce pagube. In aceasta piaţa banii sunt neechivalenti si pentru a-i putea face comparabili trebuie sa folosim tehnicile de actualizare.Actualizarea se realizează si se exprima prin 2 tehnici speciale , după cum este luat in considerare factorul timp, astfel:1. Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia trecut – prezent - viitor , se aplica regula capitalizării sau tehnica de capitalizare numita si de fructificare;- suma cheltuita azi „X” are ca echivalent in viitor, peste „n” ani, o suma „y” daca suma X o amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n .

26

2. daca factorul timp se ia in calcul din directia viitor –prezent - trecut se aplica tehnica de actualizare numita si regula de actualizare- suma „y” prevazuta a fi chetuita in viitor peste „n” ani are in prezent valoarea „x” daca suma y o aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n- suma Y prevăzuta a fi fluxul de trezorerie in viitor peste n ani are in prezent valoarea X daca pe Y il amplificam cu factorul de actualizare

ra = 0,10x = 2500 lei

n 5 y = (1 + ra) * x = ( 1 + 0,10) * 2500 = 4026,28 lei

16. Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea bazată pe actualizare a proiectelor investiţionale este rata internă de rentabilitate. Care este modul de calcul şi conţinutul indicatorului, ţinând cont de faptul că cash-flow-rile actualizate includ şi valoarea reziduală?

Raspuns:

Este rata de actualizare a fluxurilor viitoare de trezorerie pentru care VAN este egala cu zero.Altfel spus, rata interna de rentabilitate este acea rata de actualizare pentru care valoarea actualizata a costurilor (iesirile de trezorerie) este egala cu valoarea actualizata a veniturilor (intrari de trezorerie), iar profiturile viitoare actualizate sunt zero.Rata interna de rentabilitate trebuie sa fie mai mare sau egala cu rata medie a dobanzii pe piata sau cu costul mediu ponderat al capitalului, pentru a justifica investitia facuta. Numai in aceste conditii rata interna a rentabilitatii permite compensarea costului finantarii.SUM [ CFt / ( 1 + a ) ] - I = 0.

RATA INTERNA DE RENTABILITATE : indicator utilizat in analizele efectuate asupra eficientei proiectelor de investitii prin utilizarea tehnicii actualizarii. Exprima acel nivel al ratei dobanzii care egalizeaza veniturile actualizate cu cheltuielile actualizate si care face ca valoarea venituluinet actualizat sa fie egala cu zero. Acest indicator se utilizeaza in analiza eficientei proiectelor de investitii. Rata interna de rentabilitate este pragul minim de rentabilitate a unui proiect, sub nivelul caruia acesta nu este eficient.

Formula de calcul a ratei interne de rentabilitate este :

RIR= rmin+(rmin - rmax)* VANrmin______

VANrmin + VANrmax

27

unde : RIR=rata interna de rentabilitate ; rmin= rata minima de actualizare corespunzatoare venitului net actualizat care are valoare pozitiva ; rmax= rata minima de actualizare corespunzatoare venitului net actualizat care are valoare negativa ; VNA(+)=valoarea pozitiva a venitului net actualizat care corespunde ratei minime de actualizare; VNA(-)= valoarea negativa a venitului net actualizat care corespunde ratei maxime de actualizare ; |VNA(-) |= valoarea negativa a venitului net actualizat care corespunde ratei maxime de actualizare luata in modul.. Se recomanda ca diferenta dintre rmin si rmax sa nu fie mai mare de 5. Criteriul de alegere a proiectului il reprezinta valoarea acestuia care trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu rata medie a dobanzii pe piata. Cu cat rata interna de rentabilitate este mai mare cu atat investitia este mai rentabila.

20. Un proiect investiţional, cu o valoare totală a investiţiei de 15.000 lei şi o rată de actualizare de 19% prezintă următoarea structură a fluxurilor de numerar:

An Cost investiţie

Costuri de exploatare

Total cost

Total încasări

0 15,000 15,000

1 6,420 6,420 9,440

2 6,620 6,620 9,640

3 7,500 7,500 10,700

4 6,500 6,500 11,700

5 8,500 8,500 22,700

Total 11,445 35,540 50,540 64,180

Calculaţi cash-flow-ul net actualizat anual aferent proiectului.

Raspuns:

Calculaţi cash-flow-ul net actualizat anual aferent proiectului.

CF net an 1 = 9440-6420 = 3020

CF net an 2 = 9640-6620 = 3020

CF net an 3 = 10700 – 7500 = 3200

CF net an 4 = 11700 – 6500 = 5200

28

CF net an 5 = 22700 – 8500 = 14200

CF net an 1 actualizat = = 2537,81

CF net an 2 actualizat = = 2132,61

CF net an 3 actualizat = = 1898,99

CF net an 4 actualizat = = 2593,12

CF net an 5 actualizat = = 5950,63

CF net actualizat = 15113

24. Potrivit legislaţiei autohtone, care sunt principalele părţi ale unui studiu de fezabilitate, piese scrise?

Raspuns:

HOTĂRÂRE Nr. 28 din 9 ianuarie 2008privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilorpublice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentruobiective de investiţii şi lucrări de intervenţii

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 22 ianuarie 2008

CONŢINUTUL-CADRU al studiului de fezabilitateA. Piese scrise

Date generale:

Informaţii generale privind proiectul

Costurile estimative ale investiţiei

Analiza cost-beneficiu:

Sursele de finanţare a investiţiei

29

Sursele de finanţare a investiţiilor se constituie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi

constau din fonduri proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat/bugetul local, credite

externe garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile şi alte surse legal

constituite.

Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei

Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei

Avize şi acorduri de principiu

Bibliografie

1. Cristea Horia si colab., Gestiunea financiară a societăţilor comerciale, Vol.II, Ed. Mirton, Timişoara, 2001

2. Cristea Horia si colab., Caiete de studii şi evaluare. Gestiunea financiară a societăţilor comerciale, Vol.II, Ed. Mirton, Timişoara, 2001

3. Cristea Horia, Talpoş Ioan, Cosma Dorin, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 1998

3. Băileşteanu Gheorghe, Diagnostic şi eficienţă în afaceri, Ed. Mirton, Timişoara, 1997

4. Băileşteanu Gheorghe, Studiu de fezabilitate a unei investiţii, Ed. Mirton, Timişoara, 1992

5. Bişa Cristian, Elaborarea studiilor de fezabilitate si a planurilor de afaceri, Ed. BMT, Bucureşti, 20056. Negrilă Adrian, Proiectele investiţionale. Fezabilitate şi eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara, 2003

7. Porojan Dumitru, Bişa Cristian, Planul de afaceri, Ed. Irecson, Bucureşti, 2007

8. Săndulescu Ion Marin, Planul de afaceri. Ghid practic, Editia a III-a, Ed. C.H. Back, Bucureşti, 2007

30

VIII. Analiza-diagnostic a intreprinderii (6 intrebari)

5. Analizaţi poziţia financiară a unei întreprinderi din sectorul desfacerii cu amănuntul de produse alimentare:

Indicator 31.12.n Imobilizări 40000 Stocuri 2000 Creante 500 Disponibilităţi 1000 Capitaluri proprii 30000 Datorii mai mari de un an 5000 Datorii de exploatare 8500 Datorii bancare pe termen foarte scurt 0

Raspuns:

Echilibrul financiar este premisa pentru derularea unei afaceri profitabile. În termeni simpli şi pentru afaceri mici realizarea echilibrului financiar înseamnă Venituri=Cheltuieli. În termini complecşi şi pentru afaceri mari şi foarte mari realizarea echilibrului financiar înseamnă Nevoi=Resurse.

Aprecierea echilibrului financiar se poate realize cu ajutorul următorilor indicatori:

- fondul de rulment – apreciază echilibrul financiar pe termen mediu şi lung;

- necesarul de fond de rulment – apreciază echilibrul financiar pe termen scurt;

- trezoreria netă – apreciază echilibrul financiar global.

Existenţa şi menţinerea echilibrului financiar creează condiţii pentru derularea unei activităţi profitabile şi pentru creşterea valorii întreprinderii prin reinvestirea profitului. Evoluţia valorii patrimoniale a întreprinderii se poate aprecia cu un al patrulea indicator numit Situaţia patrimonială netă.

Activul net contabil = Activ total – Datorii totale

Active imobilizate = Imobilizari corporale+ Imobilizari necorporale=40.000

Active curente = stocuri + creante + disponibilitati = 2.000+500+1.000=3.500

31

Total Active= 40.000+3.500=43.500

Datorii pe termen scurt = datorii de exploatare + datorii bancare pe termen f. scurt=8.500+0=8.500

Datorii pe termen lung = 5.000

Capitaluri proprii (Activul net contabil)= 43.500-(8.500+5.000)=43.500-13.500=30.000

Total capitaluri proprii şi datorii = 30.000 + 13.500 = 43.500

Se observă o situaţie netă pozitivă, ca urmare a acoperirii datoriilor totale de activele totale, ceea ce reflectă o creştere permanentă a activelor ca urmare a majorării resurselor proprii.

O parte a datoriilor pe termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de imobilizări fixe. Pentru a se menţine echilibrul financiar al firmei ar fi trebuit ca procurarea activelor imobilizate sa se facă din capitalul permanent. Dacă aceasta diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaţia financiară a întreprinderii pe termen lung se poate îmbunătăţi datorită rezultatelor exploatării degajate de investiţii

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

1. Indicatori de lichiditate: Lichiditatea exprimă două principale aspecte economice şi anume:

- viteza cu care diferite elemente de activ pot fi trensformate în lichidităţi;- măsura în care întreprinderea reuşeşte să achite la timp obligaţiile sale curente prin

transformarea activelor curente în lichidităţi.

a) Indicatorul lichiditatii curente:

=0,41

Valoarea acestui indicator este nesatisfăcătoare, optimul fiind intre 1.2 -2, arătând o capacitate scăzută a întreprinderii de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt din activele curente. El variază in funcţie de politica de finanţare adoptată de companie şi în funcţie de tipul de activitate desfăşurat. Uneori, o rată de lichiditate mai mare decât media poate indica o activitate mai slabă a companiei respective.

32

b) Indicatorul lichiditatii imediate (testul acid):

= 0,18

Acest indicator arata modul în care compania va fi capabilă să-şi continue activitatea, fără a beneficia de fluxuri monetare în viitor. Motivul pentru care stocurile au fost excluse din calcul este acela de a focaliza atenţia doar asupra elementelor cu statut cert, care se află deja sub formă de bani sau sunt în curs de a atinge acest stagiu.

Nivelul considerat satisfăcător pentru acest indicator este 0.6 – 1; in cazul nostru, nivelul indicatorului este nesatisfăcător.

Prin indicatorul de lichiditate, atat cel current cat si cel imediat, arata de cate ori se acopera datoriile curente din activele unei societati. Mai exact transformarea urgenta a activelor in numerar.

2.Rata de solvabilitate = Capitaluri proprii *100 = 30000 *100 = 68.97% Total Activ 43500

3. Indicatori de risc:

Indicatorul gradului de indatorare:

Nivelul optim al acestui indicator trebuie sa fie sub 1, deci in cazul nostru avem o situatie foarte favorabila.

0,14

Îndatorarea reprezintă măsura în care fondurile folosite de o societate comercială sunt asigurate de creditori şi nu de proprietari.

33

21. Să se calculeze marja comercială şi valoarea adăugată generate de societatea X despre care se cunosc informațiile financiare din tabelul de mai jos şi să se analizeze repartiția valorii adăugate pe destinații.

Indicator u.m. Venituri din vânzarea mărfurilor 2000 Producţia vândută 30000 Producţia stocată 1000 Cheltuieli cu materii prime 10000 Costul mărfurilor vândute 1200 Cheltuieli salariale 7000 Cheltuieli cu amortizarea 3000 Cheltuieli cu chirii 1500 Cheltuieli cu dobânzi 1400 Impozit pe profit 1000

Raspuns:

Marja comerciala = veniturile din vanzari de marfuri (cont 707 - sunt evaluate la pret de vanzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturarii) - si costul de achizitie aferent marfurilor vandute (cont 607 - exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturarii).

Marja comerciala = 2000 – 1200 = 800 lei

Valoarea adaugata = Marja comerciala + Productia exercitiului - Consumatia exercitiului provenind de la terti (din conturile 600-608, exclusiv 607, conturile 61 si 62)

Consumatia exercitiului provenind de la terti corespunde cu notiunea macroeconomica de consum intermediar si include toate consumurile din exterior, oricare ar fi destinatia lor functionala (interna):

- cheltuieli cu stocurile din cumparari (materii prime si materiale consumabile);

- cheltuieli cu combustibili, energie si apa;

- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti (pentru intretinere si reparatii, redevente, locatii de gestiune si chirii, prime de asigurare, cheltuieli cu studiile si cercetarile, cheltuieli cu colaboratorii, reclama, publicitatea etc.);

- alte cheltuieli materiale

Consumatia exercitiului provenind de la terti = cheltuieli cu materii prime + cheltuieli cu chirii + cheltuieli cu dobanzi = 10000 + 1500 +7000 = 18500 lei

34

Productia exercitiului = Productia vanduta (cont 70 - cont 707) +/- Productia stocata (cont 711) + Venituri din productia de imobilizari (cont 72) = 30000 + 1000 =31000 lei

Valoarea adaugata = 800 + 31000 -18500 = 13300 lei

Valoarea adaugata reprezinta surplusul de bogatie adaugat prin valorificarea potentialului uman si contributia sa la realizarea valorii adaugate.

Indicatorul masoara performanta economico-financiara a intreprinderii, indicele de crestere al valorii adaugate trebuind sa-l depaseasca pe cel al productiei exercitiului si sa fie intr-o crestere continua

Valoarea adaugata permite masurarea puterii economice a intreprinderii. Acest indicator reprezinta o valoare adaugata bruta deoarece cheltuielile cu amortizarea nu sunt consumatii din exterior si, deci, deprecierea capitalului economic (imobilizarilor) nu este luata in considerare, rezultand o valoare adaugata bruta, care include si amortizarea. Diminuarea valorii adaugate brute cu amortizarea imobilizarilor aferente exploatarii permite obtinerea valorii adaugate nete.

Valoarea adaugată este indicatorul care măsoara aportul specific al societăţii la realizarea producţiei. Rata privind creşterea valorii adăugate permite evaluarea creşterii reale a societăţii. Cu cat raportul valoarea adăugată /producţie arată cu cât societatea este mai mare cu atât firma este integrată, adică îşi asigură un numar mare de faze de fabricaţie. Valoarea adaugată mai reflectă gradul de utilizare a factorilor de producţie. Cu ajutorul VA putem analiza randamentul muncii, care va fi mai mare cu cat gradul de înzestrare este mai mare, permite de asemenea în condiţii de funcţionare identice realizarea anumitor clasificaţii sectoriale.

Indicatorul trebuie interpretat prudent şi corelat cu ceilalţi indicatori, deoarece creşterea valorii adăugate poate fi rezultatul creşterii stocurilor de produse finite fabricate pe care piaţa nu le va putea absorbi datorită preţurilor mari.

Principalii destinatari ai valorii adăugate sunt :

- salariaţii;- impozitele şi taxele;- asociaţii;- investitorii.

37. pentru o întreprindere se cunosc următoarele informații financiare:

Indicator N 1 ‐ N Imobilizări 500 550 Stocuri 500 470 Creanţe 100 200 Disponibilităţi 50 60

35

TOTAL ACTIV 1150 1280 Capitaluri proprii 400 420 Datorii financiare 300 330 Furnizori 200 250 Datorii salariale şi fiscale 240 250 Credite de trezorerie 10 30

Indicator u.m. Cifra de afaceri 2000 Cheltuieli materiale 600 Cheltuieli salariale 1000 Cheltuieli fiscale şi sociale 150 Cheltuieli cu amortizarea 100 Cheltuieli cu dobânda 50 Impozit pe profit 25

Să se calculeze fluxul de numerar de gestiune şi disponibil şi să se explice destinaţile acestuia din urmă.

Raspuns:

Profitul brut = CA-Cheltuieli = 2000-600-1000-150-100-50=100

Determinarea Fluxului Net de Trezorerie din activitatea de exploatare prin metoda indirecta:

Rezultatul inainte de impozit +100+ Cheltuieli cu amortizarea +100

+Cheltuieli cu dobanzile + 50-Variatia stocurilor +30-Variatia creantelor din exploatare - 100+Variatia datoriilor din exploatare + 50+Variatia datoriilor salariale +10- Impozit pe profit -25

= Flux Net de trezorerie din Exploatare = 215

Determinarea fluxului net de trezorerie din activitatea de finantare: +Incasari din credite primite de la banci + 20+30 = 50

Flux Net de trezorerie din Activitatea de finantare = 50Flux de Numerar Total = 215+50=265

36

Informatiile cuprinse in fluxul de trezorerie al activitatii de finantare prezinta importanta in special pentru actionarii si creditorii entitatii. Cunoscand marimea fluxurilor, acestia pot face previziuni in ceea ce priveste rentabilitatea investitiei lor in entitate.

45. Din contul de profit şi pierderi al societății din exercițiul precedent se cunosc următoarele informații:

Indicator u.m. Cheltuieli de exploatare platibile 1200 Amortizare 200 Cheltuieli cu dobânzi 160 Impozit pe profit 14

Să se calculeze şi să se interpreteze ratele de solvabilitate şi cele de rentabilitate pentru întreprindere.

Ratele de solvabilitate realizeaza o raportare a activelor realizabile la obligatiilor exigibile in vederea evaluarii riscului de faliment. Ratele frecvent utilizate sunt:

a. Rata solvabilitatii generale (RSG ), care compara ansamblul lichiditatilor potentiale asociate activelor circulante cu ansamblul obligatiilor scadente sub un an. Se calculeaza astfel:

RSG = (Activ circulant) / (Obligatii pe termen scurt)

RSG permite aprecierea gradului de acoperire a obligatiilor pe termen scurt de catre activul circulant. O rata unitara arata o corespondenta deplina intre activele circulante si sursele corespunzatoare. O valoare supraunitara a acestei rate indica existenta unor active mai mari decat obligatiile pe termen scurt si, prin urmare, utilizarea unei parti din capitalul permanent pentru finantarea exploatarii.

Rata solvabilitatii generale este echivalenta cu asa-zisa “rata a fondului de rulment”( RFR) calculata ca raport intre capitalul permanent si activul imobilizat:

RFR = (Capitalul permanent) / (Activ imobilizat)

Aceasta rata este supraunitara cand la acoperirea activelor circulante a concurat, pe langa obligatiile pe termen scurt, si capitalul permanent.

Rata solvabilitatii generale nu permite o judecata definitiva asupra solvabilitatii pe termen scurt. Semnificatia sa are o marja sporita de aproximare, datorita numarului mare de variabile ale solvabilitatii: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rata de rotatie a activelor si a stocurilor, intensitatea sezonalitatii activitatii.

37

b. Rata solvabilitatii partiale (RSP), care exclude stocurile din activele circulante, acestea constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii si lichiditatii sale:

RSP = (Activ circulant – Stocuri) / (Obligatii pe termen scurt) sau:

RSP = (Creante + Plasamente + Disponibilitati) / (Obligatii pe termen scurt)

RSP exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt din creante si disponibilitati. Aceasta rata, de regula subunitara, trebuie analizata si interpretata cu prudenta prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creantelor ( numarul de clienti, ponderea lor in totalul creantelor). In teoria economica sunt pareri potrivit carora o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie optima in ce priveste solvabilitatea.

c. Rata solvabilitatii imediate (RSI), care pune in corespondenta elementele cele mai lichide ale activului cu obligatiile pe termen scurt:

RSI = (Plasamente + Disponibilitati) / (Obligatii pe termen scurt)

In teoria economica se apreciaza ca: RSI > 0,3.

Interpretarea ratei trebuie sa mai implice si alte informatii privind conditiile de desfasurare a activitatii. Desi, teoretic, o rata ridicata indica o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicata, ea poate avea si alte semnificatii, ca de exemplu, o folosire mai putin performanta a resurselor disponibile. De asemenea, o valoare ridicata a acestei rate, nu este o garantie a solvabilitatii daca celelalte active au un grad redus de lichiditate. O valoare scazuta a ratei de solvabilitate imediata poate fi perfect compatibila cu mentinerea echilibrului financiar daca intreprinderea minimizeaza valoarea incasarilor sale, detinand in schimb valori de plasament, creante, stocuri usor mobilizabile in concordanta cu exigibilitatea obligatiilor la termen.

Majoritatea organismelor financiare din tarile cu economie de piata recurg si la alte rate in vederea evaluarii riscului financiar. Una dintre acestea este rata autonomiei financiare (RAF).

RAF = (Obligatii pe termen mediu si lung) / (Capital propriu)

Creditorii impun ca aceasta rata sa fie subunitara. De asemenea, aprecierea solvabilitatii se recomanda compararea activului net contabil cu totalul pasivului. Anumite organisme financiare pretind ca activul net contabil sa fie mai mare decat o treime din pasiv.

Activul net contabil > ¾ Pasiv.

Aprecierea solvabilitatii prin metoda ratelor este adesea putin semnificativa datorita aprecierii generale a lichiditatii, respectiv solvabilitatii, fara luarea in analiza a gradului (duratei) de realizare a activelor, respectiv pasivelor.

38

Rata rentabilitatii economice, (Rre) reprezinta remunerarea bruta a capitalurilor investite. Capitalul investit este alcatuit din capitalul propriu si imprumuturile pe termen scurt, mediu si lung ale societatii.

Rentabilitatea economica trebuie sa fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobanzii) si al riscului pe care si l-au asumat furnizorii de capital. Daca rentabilitatea economica este mai mare decat rata dobanzii la imprumuturi, atunci intreprinderea poate beneficia de efectul de levier.

Rre =( Rezultatul brut al exercitiului / Capitaluri investite) * 100

Rentabilitatea economica trebuie sa indeplineasca doua conditii:

Sa fie la nivelul ratei medii a dobanzii si al riscului economic si financiar asumat de catre furnizorii de capital (actionari, creditori)

Sa fie mai mare decat rata inflatiei pentru a putea pastra valoarea economica a unitatii.

Rentabilitatea economica bruta Rreb reprezinta remunerarea bruta a capitalurilor investite. Ea arata cat excedent brut de exploatare revine unei unitati de capital investit.

Rreb = (Excedentul brut de exploatare / capitaluri investite) * 100

Rentabilitatea economica neta Ren reprezinta remunerarea prin profitul brut al exploatarii a capitalurilor investite. Ea arata cat profit brut revine unei unitati de capital investit.

Ren = (Rezultatul exploatarii / Capitaluri investite) *100

55. Analizați poziția financiară a unei întreprinderi din sectorul desfacerii cu amănuntul de produse alimentare:

Indicator 31.12.n Imobilizări 80000 Stocuri 20000 Creante 5000 Disponibilităţi 1000 Capitaluri proprii 50000 Datorii mai mari de un an 40000 Datorii de exploatare 14000 Datorii bancare pe termen foarte scurt 2000

Raspuns:

39

Active curente = stocuri + creante + disponibilitati = 20.000+5.000+1.000=26.000

Datorii pe termen lung = 40.000

Datorii pe ternem scurt = datorii de exploatare + datorii bancare pe termen f. scurt=14.000+2.000=16.000

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

1. Indicatori de lichiditate: a) Indicatorul lichiditatii curente:

=1,62

b) Indicatorul lichiditatii imediate (testul acid):

= 0,38

Indicatorul lichidităţii curente (indicatorul capitalului circulant), respectiv indicatorul lichidităţii imediate (indicatorul test acid) exprimă de câte ori se cuprind datoriile curente în activele curente, respectiv în active curente mai puţin stocuri.

Un rezultat favorabil al Lc este cuprins între valorile (2 -2,5), iar lichiditatea imediată are o valoare mai mica decât 1, ceea ce indică un dezechilibru.

2. Indicatori de risc:

Indicatorul gradului de indatorare:

0,44

Îndatorarea reprezintă măsura în care fondurile folosite de o societate comercială sunt asigurate de creditori şi nu de proprietari.

Gradul de îndatorare al capitalului propriu exprimă de câte ori se cuprinde capitalul împrumutat în capitalul propriu şi reflectă structura de finanţare a societăţii la închiderea exerciţiului financiar.

40

Pe lângă aceşti indicatori care se regăsesc în notele explicative ale Bilanţului, analistul financia foloseşte şi alţi indicatori pentru a stabilii poziţia financiară a întreprinderii.

Situaţia netă (SN) = total active – datorii totale – venituri în avans = capitaluri proprii = 50.000

Situaţia netă pozitivă reflectă o gestiune economică sănătoasă.

O situaţie netă pozitivă evidenţiază dacă întreprinderea are independenţă financiară, adică dacă din bunurile disponibile are posibilitatea să-şi onoreze obligaţiile faţă de terţi.

74. Să se calculeze rezultatele intermediare în manieră anglo‐saxonă pentru întreprinderea care e caracterizată prin următoarele venituri şi cheltuieli:

Indicator u.m. Venituri din vânzarea mărfurilor 3000 Subvenţii de exploatare 1000 Producţia vândută 25000 Producţia stocată 2000 Cheltuieli cu materii prime 13000 Costul mărfurilor vândute 2200 Cheltuieli salariale 15000 Cheltuieli cu amortizarea 2000 Cheltuieli cu chirii 500 Venituri din dobânzi 100 Cheltuieli cu dobânzi 1400 Impozit pe profit 1500

Raspuns:

Soldul 1: Rezultat inainte de plata dobanzii, a impozitului pe profit si amortizarii (marja asupra cheltuielilor variabile)

EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization)-marjă asupra cheltuielilor variabile

EBITDA=Cifra de afaceri – Chelt.variabile de exploatareCifra de afaceri = venit.din vanz.marfurilor+productia vanduta = 3.000+25.000=28.000Chelt.var.de exploatare=chelt.cu mat.prime+costul marfurilor vandute+chelt.salariale=

=13.000+2.200+15.000=30.200EBITDA = 28.000-30.200 = -2.200

Soldul 2: rezultat inaintea de plata dobanzii si a impozitului pe profit (EBIT)EBIT (Earnings Before Interest and Taxes)

41

EBIT = EBITDA – Chelt.cu amortizarea = -2.200-2.000=-4.200

Soldul 3: Rezultatul brut: inainte de plata impozitului pe profit (EBT):EBT (Earnings Before taxes)

EBT = EBIT – Chelt.cu dobanzile= - 4200 – 1.400 = - 5.600

42

X. Organizarea auditului si controlului intern al intreprinderii (5 intrebari)

14. Receptia presupune:

a) Asigurarea ca se primesc numai materiale comandate;

b) Asigurarea ca se primesc numai materiale de calitatea specificata in ordinele de achizitii;

c) Asigurarea ca toate materialele receptionate si transmise la alte departamente sunt correct inregistrate;

d) Protejarea materialelor primate;

e) Asigurarea ca informatiile privitoare la facturile de cumparare, stoc si dispozitiile de achizitie sunt consecvente;

f) Returnarea prompte a materialelor necorespunzatoare;

g) Documentarea completa si corecta a tuturor transferurilor catre deposit si de la deposit;

h) Existenta cererilor de transfer in productie si onorarea acestora la timp;

i) Conditii de munca sigure si depozitarea corespunzatoare a materialelor periculoase.

Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.

Raspuns:

• RiscurileEvenimentele care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri care trebuie identificate.Managementul are obligaţia de a identifica riscurile şi de a intreprinde acele acţiuni care plasează si menţin riscurile în limite acceptabile. Trebuie menţinut un echilibru între nivelul acceptabil al riscurilor şi costurile pe care le implică aceste acţiuni.• ProcedurilePentru realizarea obiectivelor trebuie sa se asigure un echilibru între sarcini, competenţă (autoritate decizională conferită prin delegare) şi responsabilităţi (obligaţia de a realiza obiectivele) şi să se definească proceduri.Procedurile reprezintă paşii ce trebuie urmaţi (algoritmul) în realizarea sarcinilor,exercitarea competenţelor şi angajarea responsabilităţilor.

43

In acest context, se afirmă, despre controlul intern, că:- este integrat în sistemul de management al fiecărei componente structurale a entităţii publice;- intră în grija personalului de la toate nivelurile;- oferă o asigurare rezonabilă a atingerii obiectivelor, începand cu cele individuale şi terminănd cu cele generale.

Activităţile prin care se realizează obiectivele (individuale, derivate şi generale) sunt transpuse în sarcini (componenta elementară), atribuţiuni şi funcţiuni (componente agregate) şi sunt atribuite, spre efectuare, componentelor structurale ale entităţii publice (posturi şi compartimente). Această conduce la definirea unei structuri organizatorice adecvate îndeplinirii obiectivelor. Controlul managerial nu poate opera în afara unui plan şi a unei structuri organizatorice adecvate.

Unul dintre cele mai importante standarde ce compun Codul controlului intern, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 946/2005, este standardul referitor la managementul riscurilor.Conform standardului menţionat mai sus, fiecare entitate publică are obligaţia de a analiza sistematic, cel puţin o dată pe an, riscurile legate de desfăşurarea activităţilor sale, să elaboreze planuri corespunzătoare în direcţia limitării posibilelor consecinţe ale acestor riscuri şi să numească responsabili pentru aplicarea planurilor respective.

Orice organizaţie se constituie pentru a realiza anumite scopuri în raport cu care se orientează activităţile desfăşurate în cadrul acesteia. În afara unor scopuri, nu există organizaţie, deoarece acestea constituie însăşi raţiunea ei de a fi.

Scopurile sunt cunoscute sub denumirea generica de obiective. În sectorul privat, obiectivul principal al organizaţiei îl constituie fructificarea capitalului investit, pe când, în sectorul public, accentul cade pe interesul general, adică producerea unui serviciu public sau oferirea unui beneficiu pentru publicul larg.

Riscurile trebuie identificate la orice nivel unde se sesizeaza că există consecinţe asupra atingerii obiectivelor şi pot fi luate măsuri specifice de soluţionare a problemelor, ridicate de respectivele riscuri.Riscurile nu pot fi identificate şi definite decât în raport cu obiectivele a caror realizare este afectata de materializarea lor. Din această cauză existenţa unui sistem de obiective clar definite în organizaţie constituie premisa esentiala pentru identificarea şi definireariscurilor.

Gestionarea riscurilor înseamnă identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi stabilirea modului de a reacţiona în faţa riscurilor, adică de a pune în operă mijloace de control intern care să le atenueze posibilitatea de apariţie sau consecinţele pe care le-ar produce în cazul în care s-ar materializa.

Procedurile sunt acele instrumente/dispozitive de control intern prin care se controlează riscurile generate de necunoaşterea proceselor şi regulilor ce trebuie respectate în desfăşurarea activităţilor. A munci fără a formaliza modul în care fiecare trebuie să procedeze, înseamnă anu exista un control intern eficace, menit să ţină sub control riscurile şi să se obţină astfel o asigurare rezonabilă că obiectivele vor fi atinse.Pentru ca procedurile să devină instrumente/dispozitive de control intern eficace acestea trebuie: să se refere la toate procesele şi activităţile importante; să fie scrise; să fie actualizate în permanenţă; să fie aduse la cunoştinţa executanţilor; să fie simple şi pe înţelesul tuturor.

OBIECTIVE RISCURI PROCEDURI

44

a) Asigurarea ca se primesc numai materialele comandate

A. Informatiile legate de ordinele de cumparare nu sunt disponibile departamentului de receptie

1.Transmiterea ordinelor de achizitie,departamentului de receptie,pentru a se putea compara din punct de vedere cantitativ si valoric materialele primite cu cele comandate.2.Reconcilierea facturilor primite cu ordinele de achizitii.

b) Asigurarea ca se primesc numai materiale de calitatea specificata in ordinele de achizitii

A.Specificatiile cuprinse in ordinele de achizitie nu sunt clare.

B.Riscul netestarii materialelor primite cu specificatiile ce se gasesc in ordinele de achizitii

1.Inspectarea materialelor primite pentru a se constata ca indeplinesc cerintele de calitate.2.Monitorizarea permanenta a eventualelor probleme de productie aparute ca urmare a prelucrarii unor materiale a caror calitate este sub standard.1.Existenta unor proceduri de testare a materialelor primite.

c) Asigurarea ca toate materialele receptionate si transmise la alte departamente sunt corect inregistrate.

A. Risc de neintocmire a acestor documente.

B.Risc de pierdere a acestor documente

C. Risc de a exista diferente intre evidentele receptionerului si cele ale gestionarului.

D.Risc de supraincarcare cu responsabilitati a unui singur angajat.Risc de subevaluare, supraevaluare a stocului

Proceduri de implementare a acestor documente la cele 2 nivele.

Proceduri de prenumerotare a cestor documente.

Proceduri de reconciliere periodica a celor 2 documente cu ordinele de achizitie si facturile primite.

Existenta unor persoane autorizate pentru aceste nivele: receptioner, gestionar, etc.

d) Protejarea materialelor primite

A.Protejarea fizica inadecvata a bunurilor primite.

1.Asigurarea protectiei materialelor primite.2.Luarea la cunostinta a conditiilor de stocare pentru fiecare categorie de materiale.

e) Asigurarea ca informatiile privitoare la facturile de cumparare,stoc

A.Risc de inregistrare distorsionata a informatiilor.

1.Reconcilierea periodica a facturii de cumparare cu ordinele de achizitie si stocul.

45

si dispozitiile de achizitie sunt consecvente.f) Returnarea prompta a materialelor necorespunzatoare

A.Verificarea inadecvata sau neefectuata la timp a materialelor primite

1.Mentinerea si controlul periodic asupra procedurilor de testare a materialelor primite.

g) Documentarea completa si corecta a tuturor transferurilor catre depozit si de la depozit.

A.Risc de neinregistrare sau inregistrare incorecta sau incompleta.

B.Risc de pierdere a documentatiei de transfer.

1.Existenta documentatiilor de transfer; toate materialele ce se transfera sa fie insotite de o asemenea documentatie; 2.Verificarea la primirea in depozit a documentatiei cu materialele primite.1.Prenumerotarea acestor documente.2.Investigarea numerelor lipsa.3.Numararea periodica a materialelor si compararea acestora cu necesarul normal ce ar trebui sa existe in depozit la un anumit moment dat.

h) Existenta cererilor de transfer in productie si onorarea acestora la timp

A.Inexistenta sau folosirea inadecvata a procedurilor de transfer in productie a materialelor.

B.Risc de pierderi a acestor cerei de transfer.

C.Existenta de materiale transferate fara o astfel de cerere.

1.Transferul materialelor in productie doar pe baza unor cereri de transfer aprobate.

1.Prenumerotarea acestor documente.

1.Verificarea in cadrul departamentului de productie ca toate materialele receptionate sa fie in conformitate cu cereile de transfer.

i)Conditii de munca sigure si depozitarea corespunzatoare a materialelor periculoase.

A.Nerespectarea unor astfel de conditii. (accidente de munca, boli profesionale)

1.Crearea si respectarea unor proceduri de protectie a muncii in conformitate cu legislatia in vigoare.2.Existenta unor proceduri precise legate de pastrarea materialelor periculoase.

18. Principala sursa de informare pentru management este contabilitatea. Transformarea contabilitatii intr-o contabilitate orientata spre conducere trebuie sa

46

aduca in prim plan sustinerea deciziilor conducerii si nu documentatia activitatii trecute. Identificati informatiile furnizate de contabilitate pentru echipa manageriala. Studiu de caz: Societate de prestari servicii.

Utilizatorii informatiei contabile sunt impartiti in doua categorii: utilizatori interni si utilizatori externi. Fiecare din acestia au interese diferite asupra entitatii si a rezultatelor financiare.

Managerii considera contabilitatea ca pe un mijloc de comunicare si informare, ca un instrument de gestiune si control. Daca nu sunt actionari importanti, doresc ca situatiile de sinteza sa reflecte realitatea, dar, in acelasi timp, cauta sa prezinte un rezultat financiar confortabil pentru aprecierea activitatii lor, urmarind totodata sa pastreze sursele de autofinantare pentru impiedicarea distribuirii de dividende mari.

Actionarii si asociatii vor sa cunoasca situatia patrimoniului, marimea profitului si modul lui de repartizare. O societate comerciala care nu distribuie suficiente dividende pierde treptat increderea actionarilor in eficienta plasamentului facut si, ca urmare, acestia isi manifesta nemultumirea fata de Consiliul de Administratie sau incearca sa se dezangajeze fata de societatea respectiva. In acelasi timp, distribuirea de dividende determina o diminuare a surselor de finantare necesare dezvoltarii.

Organele fiscale sunt preocupate sa cunoasca marimea impozitului pe profit si a celorlalte impozite si taxe datorate de catre contribuabili. Societatile comerciale aplica solutii contabile in conformitate cu constrangerile fiscale fara a renunta la “ ajustarea” rezultatelor finale. In ciuda reglementarilor aparent riguroase, exista posibilitatea deformarii unor rezultate.

Bancherii incearca sa evalueze rentabilitatea intreprinderilor si sa aprecieze riscurile pe care le ridica creditarea acestora.

Furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea pe termen scurt a beneficiarilor le permite continuarea livrarilor cu un risc minim. Producatorii de informatii contabile care doresc sa contracteze credite bancare sau sa se aprovizioneze pe credit comercial sunt tentati sa prezinte o situatie financiara sanatoasa, o lichiditate ridicata si rezultate din exploatare performante.

Organizatiile sindicale pentru sustinerea revendicarilor resimt nevoia unei mari autonomii si independente in ceea ce priveste analiza informatiilor contabile. Conducatorii de unitati, pentru contracararea actiunilor revendicative ale salariatilor si pentru justificarea masurilor de reducere a personalului, incearca sa le prezinte o situatie cat mai nefavorabila.

Economistii din domeniul contabilitatii si expertii contabili nu trebuie sa se lase antrenati in acest joc de interese, ei sunt chemati sa asigure o informare corecta, pe baza de documente legal intocmite, a tuturor partenerilor vietii economice. Menirea lor este de a asigura prezentarea, prin conturile anuale, a imaginii fidele, clare si complete.

47

In literatura de specialitate contabilitatea de gestiune mai este denumita si contabilitate manageriala, contabilitate interna, analitica sau contabilitatea exploatarii. Informatiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt destinate in exclusivitate celor ce asigura managementul firmei, facilitand luarea deciziilor referitoare la utilizarea corespunzatoare a resurselor, in vederea maximizarii profitului.

In orice entitate economica eficienta manageriala depinde de modalitatea de transmitere a informatiilor interne cu privire la tranzactiile economice efectuate sau care urmeaza a se efectua. Indiferent de activitatea desfasurata de entitatea economica (productie, comert, prestari servicii) contabilitatea de gestiune este principala baza de informatii utilizata in cunoasterea la orice nivel a eforturilor in corelatie cu efectele obtinute din derularea proceselor economice.

Toti managerii au nevoie de informatii exacte si oportune in activitatile lor de stabilire a preturilor, planificare, exploatare si pentru luarea altor tipuri de decizii.

Nevoia de informare depinde si de marimea persoanei juridice la nivelul careia se obtin informatiile. Companiile mari (nationale sau multinationale) au nevoie de o cantitate mai mare de informatii precum si de sisteme contabile si de raportare mai complexe decat cele mici si mijlocii care pot utiliza numai anumite informatii financiare privind activitatea de exploatare.

In primul rand managerii au nevoie de informatii interne pe baza carora sa efectueze un control permanent asupra gestionarii patrimoniului. Informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt utile si pentru realizarea activitatii altor domenii, cum ar fi: bugetarea, gestiunea disponibilitatilor banesti, analiza vanzarilor pe produse, analiza investitiilor, analiza cheltuielilor cu comercializarea produselor, luarea deciziilor privind activitatea de exploatare, referitoare la structura vanzarilor, plasarea personalului, etc.

Managementul financiar are rolul de a face legatura intre management si contabilitate. Managementul general stabileste obiectivele si strategiile generale ale unei companii, avand in vedere toate componentele activitatii firmei, din punct de vedere comercial, managerial si financiar. Managementul financiar are in vedere asigurarea stabilitatii financiare a afacerii, monitorizarea eficientei utilizarii tuturor resurselor companiei si ajustarea "punctelor critice" care genereaza pierderi, optimizarea costurilor si cash-flow-ului la dinamica afacerii.

Managerul, pe baza informatiilor financiar-contabile prelucrate corespunzator nevoilor proprii, poate sa evalueze si sa administreze eficient resursele de care dispune firma (resurse financiare, materiale si umane) in vederea realizarii obiectivelor si strategiilor stabilite pentru dezvoltarea si consolidarea activitatii firmei.

Contabilitatea financiara este orientata catre persoanele din exteriorul firmei (actionari, banci, etc), iar informatiile sunt furnizate sub forma unor rapoarte standardizate, cum ar fi: Bilantul Contabil, Contul de Rezultate, Fluxul de Numerar.

Contabilitatea manageriala este orientata catre persoanele din interiorul firmei (manageri, specialisti, etc.) iar rapoartele nu au o forma standardizata, ci sunt intocmite in functie de cerintele utilizatorilor.

Principalele instrumente ale managementului financiar sunt : - situatiile financiare-contabile prelucrate conform cerintelor interne de raportare manageriala :

48

contul de rezultate, bilantul financiar, fluxul de numerar .- diagnosticul financiar pe baza de indicatori - analiza veniturilor, costurilor si profitului - determinarea pragului minim de rentabilitate - analiza incasarilor si platilor ; codificarea clientilor si furnizorilor - politicile interne ale firmei - sistemul de bugete ale firmei si controlul bugetar Managementul financiar ofera informatiile de baza pentru realizarea lucrarilor de analiza economico-financiara si pentru elaborarea planurilor financiare pe termen lung si scurt. Pentru cunoasterea starii de sanatate a firmei este necesar sa functioneze un sistem intern de raportari manageriale, care sa semnaleze punctele tari si punctele slabe din activitatea companiei.Managementul financiar este domeniul prin care se dezvolta un sistem de comunicare intre specialistii din domeniul economico-financiar (economisti, contabili, analisti financiar etc) si top-managerii nefinantisti.

Informatii utilizate de management in luarea deciziilor, provenite din contabilitate:

Situatia stocurilor; Situatia platilor catre furnizori; Situatia cash-flow-ului; Tabloul de bord; Situatia platilor; Situatia angajarilor; Situatia clientilor.

Managerii – stabilesc obiective generale cum ar fi: cifra de afaceri, profitul net, nivelul minim al disponibilitatilor banesti. Analistii financiari – asista conducerea sa stabileasca obiectivele, analizeaza rezultatele obtinute si anticipeaza performantele financiare pe termen lung si scurt Economistii din dep. Contabilitate – inregistreaza toate documentele aferente veniturilor si cheltuielilor si cele aferente investitiilor ; Economistii din dep. Financiar – inregistreaza toate documentele aferente incasarilor si platilor

1.Managerul a stabilit ca obiectiv pentru anul 2009 : Cifra de Afaceri = 800.000 lei si disponilibilitati banesti la sfarsitul perioadei in valoare de 100.000 lei.2.Analistul financiar verifica realismul acestui obiectiv si coordoneaza fundamentarea bugetului cifrei de afaceri tinand cont de estimarea vanzarilor pe categorii de produse, pe zone de desfacere, pe categorii de clienti, pe retele de desfacere etc ; obiectivul este realist daca estimarile privind CA grupe de produse = CA pe zone = CA pe clienti = CA pe zone geografice = CA pe retele de desfacere = 100.000 euro ; deasemenea, va propune politicile de finantare comerciala sau bancara astfel incat sa se realizeze si obiectivul privind disponibilitatile stabilite. 3.Economistii din dep. contabilitate vor organiza evidenta financiar-contabila astfel incat sa poata oferi informatiile necesare pentru compararea rezultatelor obtinute cu estimarile elaborate pe elemente componente. Conturile contabile generale aferente cifrei de afaceri vor fi detaliate conform necesitatilor de analiza si raportare cerute de contabilitatea manageriala / zona geografica / grupa de produse 4. Economistii din dep. Financiar vor urmari sa mentina echilibrul intre fluxul de incasari si cel

49

de plati astfel incat sa se atinga obiectivul stabilit. Managerii sunt preocupati atat de contabilitatea generala cat si de contabilitatea de gestiune. Economistii din dep. Financiar-contabil sunt interesati mai ales de contabilitatea generala, care presupune intocmirea situatiilor financiare conform normelor legale. Analistii financiari sunt preocupati mai ales de contabilitatea manageriala. . Managementul financiar presupune identificarea acelor metode si instrumente care se adapteaza cel mai bine conditiilor existente si obiectivelor stabililite pe termen lung si scurt.

22. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz: societate de comert.

Raspuns: Contabilitatea de gestiune are drept scop cunoasterea costurilor, analiza si estimarea

evolutiilor, oferindu-ne informatii utile pentru diagnostic. Ea serveste administratorilor din interiorul intreprinderii, care au misiunea de a decide transformarea resurselor care le-au fost incredintate din exterior pentru administrare si de a realiza surplusul care asigura cresterea, fara alte resurse din exterior. Pentru atingerea scopului, ei trebuie sa actioneze direct asupra proceselor de transformare a resurselor in rezultat. Pentru a urmari etapele pe care resursele le parcurg, contabilitatea de gestiune este cea care surprinde procesul de conversie a resurselor consumate in rezultate, fiind detaliat acest proces pe centre de responsabilitate si pe produse.

Contabilitatea de gestiune sau interna, denumita si manageriala sau analitica cuprinde ansamblul elementelor de identificare, masurare, stocare, analiza, prelucrare, interpretare si comunicare a informatiilor utilizate de management pentru a previziona, planifica, evalua si controla, in interiorul unui organism si pentru a garanta utilizarea corespunzatoare si responsabila a resurselor sale.

Contabilitatea de gestiune ofera acele informatii care privesc gestiunea interna a intreprinderii, criteriile dupa care aceasta isi calculeaza costurile si asigura masurarea performantelor interne, la nivel de sector de activitate, functie sau produs.

Obiectivele contabilitatii de gestiune rezulta din insasi obiectul de cercetare si importanta pe care o are in sistemul modern de conducere al unei intreprinderi.

Contabilitatea de gestiune are trei mari obiective : calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrarilor si serviciilor executate; intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul

executarii acestora, in scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea unitatii patrimoniale.

Realizarea acestor obiective presupune prelucrarea informatiilor privind cheltuielile si veniturile luate din contabilitatea financiara, urmarite dupa natura lor economica, in contabilitatea de gestiune, dupa criteriul destinatiei lor, respectiv pe functii ale intreprinderii, pe sectoare de activitate si pe obiecte de calculatie, adica pe produse obtinute, lucrari executate si servicii prestate.

In orice entitate economica eficienta manageriala depinde de modalitatea de transmitere a informatiilor interne cu privire la tranzactiile economice efectuate sau care urmeaza a se efectua. Indiferent de activitatea desfasurata de entitatea economica (productie, comert, prestari servicii) contabilitatea de gestiune este principala baza de informatii utilizata in cunoasterea la orice nivel a eforturilor in corelatie cu efectele obtinute din derularea proceselor economice.

50

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata, persoanele juridice prevazute la art.1 alin.(1) din lege au obligatia sa conduca si sa organizeze contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.

Folosirea conturilor din clasa a 9-a a Planului de conturi general cuprins in Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, aprobate prin OMFP 1752/2005, este optionala.

In conformitate cu prevederile pct.1 din Precizarile privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1826/ 2003, contabilitatea de gestiune, in functie de specificul activitatii „va asigura in principal, inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie, centre de costuri, centre de profit, dupa caz, precum si calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor intrate, obtinute, lucrarilor executate, serviciilor prestate, productiei in curs de executie, imobilizarilor in curs etc., din unitatile de productie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare si alte domenii de activitate.”

Toti managerii au nevoie de informatii exacte si oportune in activitatile lor de stabilire a preturilor, planificare, exploatare si pentru luarea altor tipuri de decizii.

Nevoia de informare depinde si de marimea persoanei juridice la nivelul careia se obtin informatiile. Companiile mari (nationale sau multinationale) au nevoie de o cantitate mai mare de informatii precum si de sisteme contabile si de raportare mai complexe decat cele mici si mijlocii care pot utiliza numai anumite informatii financiare privind activitatea de exploatare.

La latitudinea fiecarei entitati economice este numai alegerea modului de organizare si conducere al contabilitatii de gestiune, adaptat la specificul activitatii desfasurate si la necesitatile proprii de informare nu si existenta acesteia, care este obligatorie.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune adaptata la specificul activitatii revine administratorului sau altei persoanei juridice, care are obligatia gestionarii unitatii respective.

Cele mai utilizate si intalnite modele de organizare ale contabilitatii de gestiune sunt corespunzatoare activitatiilor productive, dar de fapt orice manager din orice domeniu de activitate, de la companie multinationala pana la o microintreprindere, se bazeaza zilnic pe informatii furnizate de contabilitatea de gestiune.

Informatiile furnizate sunt in functie de natura obiectului de activitate desfasurat. Intr-un sens destul de larg activitatile desfasurate de catre persoanele juridice pot fi incadrate in trei categorii: productie, prestari servicii, comert.

Principalele caracteristici ale acestor activitati sunt:1. Activitatea de productieO unitate productiva obtine produse in urma desfasurarii proceselor de fabricatie.

Specificul activitatii de productie este ca, produsele finite destinate vanzarii sunt obtinute in urma prelucrarii materiilor prime. Producatorul are nevoie in principal de informatii legate de costul produselor pentru luarea deciziilor legate de activitatea de exploatare. Aceste informatii permit managerilor sa identifice domeniile de productie cu probleme, sa exercite un control asupra costurilor, sa fundamenteze deciziile de fixare a preturilor si sa stabileasca valoarea stocurilor. Totusi managerii societatilor producatoare au nevoie si de informatii in vederea

51

realizarii eficiente a planificarii si programarii productiei, a managementului si dezvoltarii liniilor de productie, a gestionarii disponibilitatilor banesti, a activitatii de investitii, a controlului calitatii produselor, a satisfacerii clientilor, a distribuirii produselor, etc. Contabilitatea de gestiune poate oferi informatii pertinente si necesare in scopul raportarii externe dar si pentru stabilirea impozitelor aferente activitatii desfasurate.

2. Activitatea de prestari servicii In cazul activitatii de prestari de servicii, prestatorul poate judeca serviciul oferit

clientelei ca un produs. Serviciul oferit de prestator trebuie sa fie de calitate, de altfel ca orice produs, pentru a satisface cerintele clientilor. Serviciile oferite sunt foarte diferite si pot imbraca diferite forme materiale sau nemateriale. Informatiile interne oferite au legatura cu natura serviciului oferit de prestator cum ar fi, un hotel, o banca, o firma de consultanta si servicii contabile, birouri profesionale etc., si au totodata rolul de a determina costurile serviciilor oferite si preturile cerute clientilor. Este nevoie de o baza de informatii interne si in aceasta activitate intrucat se doreste sa se cunoasca daca serviciile sunt utile si eficiente din punct de vedere al costurilor lor.

3. Activitatea de comertO unitate comerciala, cum ar fi un importator de produse (en gros), sau o unitate

specializata care vinde en detail, utilizeaza informatiile contabilitatii de gestiune pentru a determina corespunzator costul bunurilor vandute, dar si pentru a dimensiona veniturile astfel incat sa obtina o rata a profitului maxima.

Pentru un comerciat , marfa este produsul aferent activitatii sale.Activitatii de comercializare ii sunt caracteristice anumite procese, cum sunt:

aprovizionarea, depozitarea, expunerea marfurilor, distribuirea/ vanzarea lor catre clienti. Pentru a avea o activitate comerciala reantabila managerii unitatilor comerciale au nevoie de un sistem informational actualizat care sa permita furnizarea de informatii legate de gestiuni de marfuri, comenzi, vanzari si alte informatii care sa permita efectuarea de analize, controale, studii de piata, calitatea produselor, planificarea afacerii, etc.

In primul rand managerii au nevoie de informatii interne pe baza carora sa efectueze un control permanent asupra gestionarii marfurilor. Informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt utile si pentru realizarea activitatii altor domenii, cum ar fi: bugetarea, gestiunea disponibilitatilor banesti, analiza vanzarilor pe produse, analiza investitiilor, analiza cheltuielilor cu comercializarea produselor, luarea deciziilor privind activitatea de exploatare, referitoare la structura vanzarilor, plasarea personalului, etc.

Pentru calculul costului bunurilor vandute si al costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara dupa natura lor se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:

a) cheltuieli directe;

b) cheltuieli indirecte;

c) cheltuieli de desfacere;

d) cheltuieli generale de administratie.   

52

  Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie (serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul obiectelor respective.

Cheltuielile directe cuprind: costul de achizitie al bunurilor vandute, costul de achizitie al materialelor directe consumate, energia consumata in scopuri tehnologice, manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.), alte cheltuieli directe.

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit obiect de calculatie. Ele privesc intreaga productie a unei sectii sau a unei persoane juridice in ansamblul ei.

Pentru determinarea costurilor de productie si pentru inregistrarea acestora in contabilitate la firma dumneavoastra, este necesara parcurgerea mai multor etape:

stabilirea obiectelor de calculatie (tipuri de servicii, lucrari, proiecte etc) care ar trebui codificate intr-un anumit mod (pentru exemplificare S1 si S2) si cartografierea unitatii in centre de activitate cum ar fi: ateliere de executie servicii, laboratoare, departament comercial, departament administrativ etc;

decontarea cheltuielilor in cursul lunii, care consta in inregistrarea cheltuielilor dupa natura, in contabilitatea financiara si colectarea acestora pe destinatii, in contabilitatea de gestiune;

calculatia costurilor, care se realizeaza la sfarsitul perioadei si consta in: -repartizarea cheltuielilor indirecte asupra obiectelor de calculatie;

evaluarea si inregistrarea serviciilor in curs de executie;

determinarea costului de productie efectiv al serviciilor prestate;

reflectarea in costurile perioadei a cheltuielilor neincorporabile (neincluse in costul de productie)

justificarea cheltuielilor (inchiderea tuturor conturilor)

1. Inregistrarea cheltuielilor activitatii de baza, respectiv a cheltuielilor directe, contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza" poate fi dezvoltat in analitice corespunzatoare obiectelor de calculatie .

921 = 901 "Cheltuielile activitatii de baza" "Decontari interne privind cheltuielile"

reflectandu-se in contabilitattea financiara prin inregistrarea (601=301)

2. Inregistrarea cheltuielilor activitatii auxiliare, cand este cazul :( nu e cazul)

53

922 = 901"Cheltuielile activitatii auxiliare" "Decontari interne privind cheltuielile"

3. Inregistrarea cheltuielilor indirecte de productie, cat si a cheltuielilor de desfacere, daca este cazul :

% = 901 "Decontari interne privind cheltuielile"

923"Cheltuieli indirecte de productie"

924"Cheltuieli generale de administratie"

925"Cheltuieli de desfacere" reflectandu-se in contabilitatea financiara prin inregistrarea celorlalte cheltuieli aferenteperiodei.

4. Obtinerea produselor finite pe parcursul perioadei de gestiune, evaluate la costul prestabilit (standard) :

931 = 902 "Costul productiei obtinute" "Decontari interne privind productia obtinuta

reflectandu-se in contabilitatea financiara prin inregistrarea: (345=711)

5. Repartizarea si decontarea cheltuielilor indirecte si a cheltuielilor de desfacere :

921 = % "Cheltuielile activitatii de baza"

923 "Cheltuieli indirecte de productie"

924 "Cheltuieli generale de administratie"

925 "Cheltuieli de desfacere"

6. Decontarea consumurilor interne de semifabricate,daca au fost inregistrate anterior si a productiei sau lucrarilor auxiliare (nu este cazul)

921 = 922"Cheltuielile activitatii de baza" "Cheltuielile activitatii auxiliare"

7. Calcularea si decontarea costurilor efective aferente productiei in curs de executie existenta la finele perioadei de gestiune (nu este cazul)

54

933 = 921"Costurile productiei in "Cheltuielile activitatii de baza"

in curs de executie"

8. Calcularea si decontarea costurilor efective aferente productiei finite obtinute :

902 = 921 "Decontari interne privind "Cheltuielile activitatii de baza" productia obtinuta"

902 = 923 "Decontari interne privind "Cheltuielile indirecte de productie" productia obtinuta"(utilitati spatii inchiriate)

902 = 924 "Decontari interne privind "Cheltuielile generale de administratie" productia obtinuta"(amortizari constructii inchiriate)

9. Stabilirea si inregistrarea diferentelor dintre costul prestabilit si costul efectiv :a) pentru diferente favorabile :

902 = 903 "Decontari interne privind "Decontari interne privind productia obtinuta" diferentele de pret"

b) pentru diferente nefavorabile :

903 = 902 "Decontari interne privind "Decontari interne privind diferentele de pret" productia obtinuta"

10. La sfarsitul lunii inchiderea conturilor se face astfel :

a) contul 931 "Costul productiei obtinute" :

901 = 931 "Decontari interne privind cheltuielile" "Costul productiei obtinute"

b) contul 933 "Costul productiei in curs de executie" :( nu e cazul)

902 = 933"Decontari interne privind "Costul productiei in curs de productia obtinuta executie"

c) contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret" :

55

- diferente favorabile :

903 = 901 "Decontari interne privind "Decontari interne privind cheltuielile" diferentele de pret"

- diferente nefavorabile :

901 = 903 "Decontari interne privind "Decontari interne privind cheltuielile" diferentele de pret"

d) conturile 901 si 902 :

901 = 902 "Decontari interne privind "Decontari interne privind cheltuielile" productia obtinuta"

26. Proceduri privind utilizarea documentelor financiar contabile reglementate de OMFP 3512/2008.

Raspuns:

Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice, instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate sau în România, prevăzute în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, consemnează operaţiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fişe şi alte documente contabile, după caz).

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate dobândesc calitatea de document justificativ în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele în vigoare, şianume:- denumirea documentului justificativ;- denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeşte documentul;- numărul documentului şi data întocmirii acestuia;- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul);- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după caz;- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii

56

economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

De asemenea, în cuprinsul oricărui document emis de către o societate comercială trebuie să se menţioneze şi elementele prevăzute de legislaţia din domeniu, respectiv:- forma juridică,- codul unic de înregistrare- capitalul social.

Documentele justificative provenite din tranzacţii/operaţiuni de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziţii, pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.

Documentele care se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de norme de venit, pentru a fi înregistrate în contabilitate, trebuie să aibă la bază contracte sau convenţii civile, încheiate în acest scop şi documentul prin care se face dovada plăţii, respectiv dispoziţia de plată/încasare.

Documentele contabile: jurnale, fişe etc., care servesc la prelucrarea, centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelorinformatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului justificativ; sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate; conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare; semnăturile pentru întocmire şi verificare, după caz.

Documentelor în formă electronică, ce conţin date privind operaţiunile economice de schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale sau chitanţe în formă electronică, li se aplică regimul juridic prevăzut prin Legea nr. 260/2007 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice. Facturile şi chitanţele în formă electronică, emise fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea mai sus menţionată, nu au calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată.

În cadru societăţii se efectuează următoarele operaţiuni:- preluarea documentelor justificative şi înregistrarea lor în ordine cronologică şi sistematică;* inventarierea patrimoniului;

- întocmirea registrului jurnal; - întocmirea registrului de casă - întocmirea fişei contului; - întocmirea statului de plată şi a cheltuielilor cu salariile; - întocmirea declaraţiei lunara

- întocmirea fişelor de magazie; - întocmirea fişelor de evidenţă a formularelor tipizate; - întocmirea fişelor mijloacelor fixe;

57

*întocmirea balanţei de verificare * întocmirea bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere şi a raportului Consiliului de admilistraţie.

Exemple de documente si modul de intocmire si arhivare a acestora:

NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE

(Cod 14-3-1A şi 14-3-1/aA)

1. a) Serveşte ca:

- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;

- document justificativ pentru încărcare în gestiune;

- act de probă în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele constatate la recepţie;

- document justificativ de înregistrare în contabilitate.

b) Se foloseşte ca document distinct de recepţie în cazul:

- bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

- bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

- bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

- bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;

- bunurilor materiale care prezintă diferenţe la recepţie;

- mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul sau en gros (cod 14-3-1/aA).

În alte cazuri decât cele menţionate la lit. b), recepţia şi încărcarea în gestiune, după caz, şi înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoţeşte transportul (factura, avizul de însoţire a mărfii etc.).

2. Se întocmeşte în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepţiei. În situaţia în care la recepţie se constată diferenţe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte în trei exemplare de către comisia de recepţie legal constituită.

În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranşe, se întocmeşte câte un formular pentru fiecare tranşă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoţire a mărfii.

Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferenţe la recepţie.

3. Circulă:

- la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepţionate (toate exemplarele);

58

- la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferenţelor constatate (toate exemplarele), precum şi pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică, ataşată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoţire a mărfii);

- la unitatea furnizoare (exemplarul 2) şi la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:

a) pentru formularul cod 14-3-1A

- denumirea unităţii;

- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

- numărul facturii/avizului de însoţire al mărfii;

- numărul curent; denumirea bunurilor recepţionate; U/M; cantitatea conform documentelor însoţitoare; cantitatea recepţionată, preţul unitar şi valoarea;

- numele, prenumele şi semnătura membrilor comisiei de recepţie; data primirii în gestiune şi semnătura gestionarului;

b) pentru formularul cod 14-3-1/aA, pe lângă informaţiile de la lit a) (mai puţin preţul unitar şi valoarea), sunt obligatorii şi informaţiile următoare:

- preţul de achiziţie al cantităţii recepţionate; adaosul comercial unitar şi total; preţul de achiziţie unitar plus adaosul comercial; valoarea la preţ de vânzare, inclusiv TVA.

BON DE CONSUM (Cod 14-3-4A)

BON DE CONSUM (colectiv - Cod 14-3-4/aA)

1. Serveşte ca:

- document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor;

- document justificativ de scădere din gestiune;

- document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate.

2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producţie şi a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate.

Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de calcul.

Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.

În situaţia când materialul solicitat lipseşte din depozit, se procedează în felul următor:

59

- în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso formularului se obţin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;

- în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit şi se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de consum separat, aplicându-se un semn distinctiv sau materialul înlocuitor se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiaşi bon de consum.

În bonul de consum, coloanele "Unitatea de măsură" şi "Cantitatea necesară" de pe rândul 2 se completează în cazul când se solicită şi se eliberează din magazie materiale cu două unităţi de măsură.

Dacă operaţiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menţiunea "predat în timpul inventarierii".

3. Circulă:

- la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);

- la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare;

- la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);

- la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (ambele exemplare).

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:

- denumirea unităţii;

- denumirea formularului;

- produs/lucrare (comanda); norma; bucăţi lansate;

- numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;

- denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea necesară; U/M; cantitatea eliberată; preţul unitar; valoarea;

- data şi semnătura gestionarului şi a primitorului.

FIŞĂ DE MAGAZIE

(cu două unităţi de măsură - Cod 14-3-8/a)

1. Serveşte ca:

- document de evidenţă la locul de depozitare a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor bunurilor, cu una sau cu două unităţi de măsură, după caz;

- document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri);

60

- sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor de valori materiale.

2. Se întocmeşte într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material şi se completează de către:

- compartimentul financiar-contabil la deschiderea fişei (datele din antet) şi la verificarea înregistrărilor (data şi semnătura de control). În coloana "Data şi semnătura de control" semnează şi organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii;

- gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieşiri şi stoc.

Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.

Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terţi sau în custodie se întocmesc fişe distincte care se ţin separat de cele ale valorilor materiale proprii.

În scopul ţinerii corecte a evidenţei la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifică inopinat, cel puţin o dată pe lună, modul cum se fac înregistrările în fişele de magazie.

Înregistrările în fişele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili după fiecare operaţiune înregistrată şi obligatoriu zilnic.

3. Nu circulă, fiind document de înregistrare.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:

- denumirea formularului; numărul paginii;

- denumirea unităţii; magazia; materialul (produsul), sortimentul, calitatea, marca, profilul, dimensiunea;

- U/M; preţul unitar;

- data (ziua, luna, anul), numărul şi felul documentului; intrări; ieşiri; stoc; data şi semnătura de control.

CHITANŢĂ PENTRU OPERAŢIUNI ÎN VALUTĂ

(Cod 14-4-1/a)

1. Serveşte ca:

- document justificativ pentru încasările şi plăţile în valută efectuate în numerar;

- document justificativ de înregistrare în registrul de casă în valută şi în contabilitate.

2. Se întocmeşte la unităţile care efectuează operaţiuni în valută, în două exemplare, pentru fiecare sumă în valută, de către casierul unităţii şi se semnează de acesta.

3. Circulă la depunător/plătitor, exemplarul 1, cu ştampila unităţii. Exemplarul 2 este folosit ca document de verificare a operaţiunilor înregistrate în registrul de casă în valută.

61

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2).

5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:

- denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul registrului comerţului; sediul (localitatea, str., număr); judeţul;

- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

- numele şi prenumele persoanei care depune/încasează sume în valută şi ce reprezintă acestea;

- felul valutei; suma în valută (în cifre şi în litere); cursul de schimb valutar; c/val în lei;

- semnătura casierului pentru plata/încasarea sumei în valută.

DISPOZIŢIE DE PLATĂ/ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE

(colectivă Cod 14-4-4/a)

1. Serveşte ca:

- dispoziţie pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispoziţiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum şi a diferenţei de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru procurare de materiale etc.;

- dispoziţie pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispoziţiilor legale;

- document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate, în cazul plăţilor în numerar efectuate fără alt document justificativ.

2. Se întocmeşte într-un exemplar de compartimentul financiar contabil:

- în cazul utilizării ca dispoziţie de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc.);

- în cazul utilizării ca dispoziţie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc.;

- în cazul utilizării ca dispoziţie de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune încasarea (avize de plată, somaţii de plată etc.).

Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil.

3. Circulă:

- la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege;

- la persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective;

- la casierie, pentru efectuarea operaţiunii de încasare sau plată, după caz, şi se semnează de casier; în cazul plăţilor se semnează şi de persoana care a primit suma;

62

- la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă.

5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:

- denumirea unităţii;

- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

- numele şi prenumele, precum şi funcţia (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma;

- suma încasată/restituită (în cifre şi în litere); scopul încasării/plăţii;

- semnături: conducătorul unităţii, viza de control financiar preventiv, compartimentul financiar-contabil;

- date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită, data şi semnătura;

- casier; suma plătită/încasată; data şi semnătura.

30. Reguli de evaluare alternative a elementelor de bilant in conformitate cu Reglementarile contabile in vigoare. Studiu de caz.

Raspuns:

Evaluarea elementelor patrimoniale prezintă o importanţă deosebită pentru reflectarea reală în bilanţ a patrimoniului şi a rezultatului obţinut. Evaluarea reprezintă cuantificarea şi măsurarea în expresie valorică a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţii economice folosind preţuri şi tarife.

Regulile de evaluare alternative ce pot fi aplicate sunt cele referitoare la reevaluarea

imobilizarilor corporale si cele referitoare la evaluarea la valoarea justa a instrumenteleor

financiare. Potrivit OMFP 3055 pct. 121-(1): “Entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor

corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat acestea sa fie prezentate in

contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari in situatiile financiare

intocmite pentru acel exercitiu.”

Aceasta reglementare nu se refera si la evaluarile efectuate cu ocazia reorganizarii unor

entitati, exceptie facand cazul in care data situatiilor financiare anuale este aceeasi cu cea a

situatiilor financiare care stau la baza reorganizarii.

63

Pentru imobilizarile corporale complet amortizate dar care mai pot fi utilizate, cu ocazia

reevaluarii se va stabili o noua valoare si o noua durata de utilizare economica.

Conform pct 121- (4) din OMFP 3055, notele explicative trebuie sa contina informatiile

privitoare la reevaluarea imobilizarilor corporale, daca aceasta s-a efectuat, cum ar fi:

elementele supuse reevaluarii;

metoda utilizata in calculul valorii prezentate;

elementul afectat in contul de profit si pierdere.

Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului, determinata pe baza unor evaluari efectuate de specialisti in domeniu, evaluatori autorizati.

In urma reevaluarii, amortizarea calculata pentru imobilizarile corporale vizate se inregistreaza in contabilitate incepand cu exercitiul financiar urmator celui pentru care s-a efectuat reevaluarea. Aceasta poate fi tratata in contabilitate prin doua metode:

metoda proportionala;

metoda anularii amortizarii.

Metoda proportionala presupune recalcularea amortizarii proportional cu schimbarea valorii contabile brute a activului ,valoarea contabila a activului, in urma reevaluarii fiind egala cu valoarea sa reevaluata

Reflectarea in contabilitate a reevaluarii pe baza metodei proportionale:

212 = 105

105 = 281

Metoda anularii amortizarii presupune eliminarea amortizarii din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta, determinata in urma corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la valoarea reevaluata a activului.

Metoda anularii amortizarii este utilizata deseori pentru reevaluarea cladirilor la valoarea lor de piata.

Reflectarea in contabilitate a reevaluarii pe baza metodei anularii amortizarii:

281 = 212

212 = 105

% = 212

281

64

6583

105 = 1065

Si:

681 = 281

105 = 1065, cu partea provenita din reevaluare.

In varianta I surplusul este castigat si trecut la rezerve in momentul scoaterii din patrimoniu.

Varianta II: pe masura amortizarii- cu cota parte.

Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale se reevalueaza simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva.

Daca un activ imobilizat este reevaluat, intreaga grupa de active din care face parte trebuie reevaluata. (exemplu: terenuri, cladiri, masini si echipamente).

Exemplu: ● inregistrarea achizitiei utilajului: Valoarea de intrare a utilajului la data de 31 decembrie 2002 = 12.000 lei

           %                       =                     404              14.280          2131                       „Furnizori imobilizari“       12.000 „Echipamente tehnologice  (masini, utilaje si instalatii de lucru)“         4426                                                              2.280 „TVA deductibila“

● inregistrarea amortizarii lunare: Durata de amortizare = 10 ani Amortizarea lunara = 12.000 / 10 / 12 = 100 lei

         6811                        =                2813                   100 „Cheltuieli  de exploatare           „Amortizarea instalatiilor,privind amortizarea mijloacelor      animalelor si plantatiilor“ de transport, imobilizarilor“

● eliminarea amortizarii cumulate pe perioada 01.01.2003 – 31.12.2009 din valoarea bruta a activului: Amortizarea cumulata: 100 lei x 7 ani x 12 luni = 8.400 lei

         2813                                 =                 2131                    8.400 „Amortizarea instalatiilor,                     „Echipamente tehnologice mijloacelor de animalelor transport,       (masini, utilaje si instalatii de lucru)“ si plantatiilor“

65

● inregistrarea reevaluarii efectuate in data de 31.12.2009: La data de 31 decembrie 2008 se efectueaza reevaluarea mijlocului fix, stabilindu-se o valoare justa de 7.200 lei. Valoarea contabila neta: 12.000 – 8.400 = 3.600 lei Rezerva din reevaluare: 7.200 – 3.600 = 3.600 lei

           2131                           =                      105                   3.600 „Echipamente tehnologice “          „Rezerve din reevaluare                                            (masini, utilaje si instalatii de lucru)“

● inregistrarea amortizarii in luna ianuarie 2010 potrivit noii valori rezultate din reevaluare: Valoarea de amortizat recalculata = 7.200 lei / 3 ani / 12 luni = 200 lei 

             6811                        =                        2813                   200       "Cheltuieli de exploatare                    „Amortizarea instalatiilor,             privind amortizarea                          animalelor si plantatiilor“ mijloacelor de transport, imobilizarilor“

● capitalizarea surplusului din reevaluare in luna ianuarie 2010: Contabil, rezerva din reevaluare se inregistreaza pe masura folosirii utilajului in activitate (amortizare) sau prin capitalizare in momentul cand activul este scos din evidenta.

Capitalizarea surplusului din reevaluare = valoarea amortizarii dupa reevaluare – valoarea amortizarii inainte de reevaluare = 200 – 100 = 100 lei

               105                             =                           1065        100      „Rezerve din reevaluare“                   "Rezerve reprezentand                                                          surplusul realizat din rezerve                                                                       din reevaluare“

● vanzarea utilajului in luna februarie 2010: Valoarea de vanzare a utilajului = 6.000 lei

                 461                           =                           %             7.140         „Debitori diversi“                                             7583            6.000                                                       „Venituri din vanzarea activelor                                                          si alte operatii de capital“                                                                             4427           1.140                                                                  „TVA colectata“ 

 ● scoaterea din gestiune a utilajului: Valoarea ramasa neamortizata = 7.200 – 200 = 7.000 lei

66

                %                             =                       2131            7.200              2813                                 „Echipamente tehnologice     „Amortizarea instalatiilor,              (masini, utilaje si mijloacelor de transport,                      instalatii de lucru)“ animalelor si 200 plantatiilor“             6583                                                                       7.000 „Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital“

● capitalizarea surplusului din reevaluare in momentul in care activul este scos din evidenta: Capitalizarea surplusului din reevaluare = 3.600 – 100 = 3.500 lei

             105                       =                              1065          3.500 „Rezerve din reevaluare“             „Rezerve reprezentand surplusul                                                 realizat din rezerve din reevaluare“

Concluzii ● Contul 105 „Rezerve din reevaluare“ se soldeaza deoarece utilajul a fost valorificat.

● Soldul contului 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare“ va fi de 3.600 lei, suma ce reprezinta de fapt surplusul din reevaluare.

● Venitul obtinut din vanzarea mijlocului fix, respectiv suma de 6.000 lei, reprezinta un venit impozabil la calculul profitului impozabil.

● Datorita faptului ca incepand cu 1 ianuarie 2007 a fost eliminata prevederea restrictiva referitoare la valorificarea mijloacelor fixe prin unitati specializate, cheltuielile cu valoarea ramasa neamortizata, respectiv suma de 7.000 lei, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

● Rezerva din reevaluare evidentiata in contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare“, in speta suma de 3.600 lei, in cazul in care nu se utilizeaza pentru acoperirea pierderilor, distribuirea de dividende, mentinandu-se la nivelul unitatii, nu se impoziteaza.

Ca si tratament contabil in ceea ce priveste reevaluarea imobilizarilor se pot distinge urmatoarele situatii : 

1. Cresterea valorii imobilizarilor in conditiile in care anterior nu a existat o descrestere recunoscuta ca si cheltuiala pentru activele reevaluate:

Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este : % = 105 211 212

67

213 214

2. Cresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care insa anterior a existat o descrestere a valorii:

Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :

% = 7813 “Venituri din ajustari pentru deprecierea imobilizarilor ”

211 212 213 214

3. Descresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care anterior nu a existat o crestere:

Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :

6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor = % 211 212 213 214

4. Descresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care anterior a existat o crestere:

Monografia contabila care se efectueaza in acest caz este :

105 = %

211 212 213 214

In notele explicative care fac parte din anexele de la bilant trebuie prezentate reevaluarile efectuate, specificandu-se elementele care au fost supuse reevaluarii, metoda prin care s-au calculat valorile precum si elemental care este afectat din contul de profit si pierdere.

Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare

127. - Prin derogare de la regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări și sub rezerva condițiilor prevăzute la pct. 140 la 142, entitățile pot evalua în situațiile financiare

68

anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă. .

Exemple de tipuri de instrumente derivate :

contractele ferme de schimb la termen (forward),

contractele swap de valute,

contractele futures

instrumentele condiționale (opțiunile cumpărate sau vândute).

Un instrument derivat necesită o investiție netă inițială a cărei valoare este mai mică decât cea care ar fi necesară în cazul altor contracte de la care se așteaptă să reacționeze identic la factorii pieței.

În cazul contractelor cu instrumente derivate, angajamentele de cumpărare sau vânzare aferente acestora se înregistrează în conturi în afara bilanțului (cont 8039 “Alte valori în afara bilanțului”, analitic distinct), în momentul încheierii contractelor.

136. - În general, valoarea justă inițială a instrumentelor derivate este zero, cu excepția opțiunilor pentru care valoarea justă inițială este dată de valoarea primei47 plătite sau încasate, caz în care contravaloarea acestora se evidențiază în conturile bilanțiere corespunzătoare de creanțe, respectiv datorii.

Operațiunile de schimb la vedere sunt operațiunile de cumpărare și de vânzare a valutelor, cu decontarea în termenul stabilit în general prin reglementări sau convenții ale pieței respective, de regulă maxim de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacției, la cursul de schimb stabilit între părți (curs SPOT).

Operațiunile de schimb la termen (FORWARD) sunt considerate operațiunile de cumpărare și de vânzare a valutelor, cu decontare după termenul stabilit în general prin reglementări sau convenții ale pieței respective, de regulă mai mult de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacției, la cursul de schimb stabilit între părți (curs FORWARD).

Operațiunile SWAP sunt operațiuni de cumpărare și vânzare simultană a unei sume în valută, cu decontarea la două date, de valori diferite (de regulă SPOT și FORWARD) la cursurile de schimb stabilite (SPOT și FORWARD) la data tranzacției.

141. - Evaluarea la valoarea justă se aplică numai datoriilor care sunt:

a) deținute ca parte a unui portofoliu de tranzacționare; sau

b) instrumente financiare derivate.

69

142. - Evaluarea la valoarea justă nu se aplică:

a) instrumentelor financiare nederivate deținute până la scadență;

b) împrumuturilor și creanțelor generate de entitate și nedeținute în scopul

tranzacționării; și

c) intereselor în filiale, întreprinderi asociate și asocieri în participație, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu plata contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum și altor instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale și care, în concordanță cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit față de alte instrumente financiare.

145. - (1) Rezerva de valoare justă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea evaluării la valoarea justă.

(2) Rezerva de valoare justă va rămâne evidențiată în contabilitate atât timp cât sunt evidențiate în bilanț instrumentele financiare cărora le este aferentă.

Dacă a fost aplicată evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, notele explicative ale situatiilor financiare trebuie sa prezinte:

a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu pct. 143 alin. (1) lit. b);

b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezerva de valoare justă;

c) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informații privind aria și natura instrumentelor, inclusiv termenii și condițiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul și certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; și

d) un tabel care să prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul exercițiului financiar.

70