lucrare saftoiu finalizată
DESCRIPTION
factorii care influenteaza circulatia turisticaTRANSCRIPT
COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „THEODOR COSTESCU"
DROBETA - TURNU SEVERIN
PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 4
SPECIALIZAREA TEHNICIAN ÎN TURISM
FACTORII CARE INFLUNȚEAZĂ CIRCULAȚIA TURISTICĂ
Profesor coordonator Absolvent CUCU SIMONA GEORGETA SĂFTOIU LARISA IONELA Clasa a XII-a I
2015
COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „THEODOR COSTESCU"DROBETA - TURNU SEVERIN
FACTORII CARE INFLUNȚEAZĂ CIRCULAȚIA TURISTICĂ
Profesor coordonator Absolvent
CUCU SIMONA GEORGETA SĂFTOIU LARISA IONELA Clasa a XII-a I
CUPRINS
Argument
CAPITOLUL I. TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ........................
I.1.Conceptele de ,,turism ’’ si ,,turist ’’.
I..2. Abordări actuale ale noţiunilor fundamentale din turism
I.3. Forme de turism
I.4.Principalele formele de turism practicate în România
CAPITOLUL II. DIMENSIUNILE FENOMENULUI TURISTIC
II.1. Factorii determinați ai evoluției turismului
II.2. Circulația turistică
II.3. Factorii cei mai importanți care influențează circulația turistică
CAPITOLUL III. Circulația turistică în România între ani 2010- 2014
II.4. Prezentarea generală a agenției Herculles Tour Company
II.5. Circulația turistică în românia între ani 2010- 2014
Bibliografie
Anexe
ARGUMENT
Pentru România, turismul reprezintă unul din sectoarele prioritare care, prin resursele pe
care le antrenează şi prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, constituie
un factor important pentru progresul economic.Consider că România dispune de un potenţial
turistic de o mare complexitate şi valoare turistică, recunoscute pe plan mondial. Poziţia
geografică îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistică şi a
teritoriului, care conturează parțial şi potenţialul turistic al ţării: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea
şi Marea Neagră cu fâşia de litoral.
Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în crearea produselor
turistice, respectiv a ofertei turistice. Apreciez că ţara noastră este deţinătoare a unui tezaur
imens de vestigii arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca şi a unui inestimabil
patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluţia şi perenitatea pe aceste meleaguri,dezvoltarea
culturii şi artei turistice şi o componentă a imaginii turistice a României pe piaţa international .
Pe teritoriu României există 688 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional
(monumente istorice de valoare naţională excepţională) între care197 biserici şi ansambluri
mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de
ansambluri arhitecturale urbane(clădiri civile) 20 de centre istorice etc.
În principiu, cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îți manifesta
dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara resedinței proprii, pentru alte motive decât
prestarea unei activități remunerate la locul de destinație. Motivațiile turistice sunt de ordin
social, familial și personal: cele sociale se referă la nevoia de evadare din obișnuitul cotidian, la
nevoia de a schimba cadrul uman obișnuit, la aspirația la cultură, la nevoia de a înțelege lumea și
evenimentele ei, la necesitatea de a vedea și lua contact personal cu realitățile descrise de alții, la
nevoia de a se încadra într-un curent al "esteticii generale', de a imita pe alții; motivațiile
familiale ale turistului se referă la nevoia regăsirii vieții de familie, afectată de viața cotidiană, la
nevoia de a participa mai activ la formarea și educarea copiilor, la căutarea relaxării;
iar motivațiile personale ale turistului se referă la nevoia contactului cu natura, la nevoia de a
scapa de presiuni (colective, profesionale), la nevoia de cunoaștere și aspirația spre realizare
personală, la nevoia unor activități distractive (jocuri de societate, spectacole, jocuri sportive),
la nevoia de a scapa de răspunderile zilnice etc.
Proiectul cu tema ,, Factorii care influențează circulația turistică “ este structurat pe 2
capitole :
Capitolul I.Turismul – activitate economico-socială -am definit turismul ca
activitate economico- socială și modul în care a apărut această noțiune și dezvoltarea
acestuia de-alungul timpului .
Capitolul II. Dimensiunile fenomenului turistic - în capitolul prezent am definit
circulația turistică conform literaturi de specialitate,am prezentat factorii care
influențează turismul și am analizat cei mai importanți factori cu influență asupra
circulației turistice, am enumerat formele de turism întâlnite , și le-am prezentat pe
cele practicate în România.
Capitolul III. Circulația turistică în România între ani 2010- 2014 - îm acest
capitol am prezentat agenția de turism Herculles Tour Company și am realizat o
analiză a circulației turistice internaționale din România.
Prin conținutul lucrării am urmărit evidențierea competențelor ce trebuie dobândite de
către elevi pe parcursul anilor de pregătire profesională, nivel 4 de calificare:
-tipologia agenţiei de turism ;
-organizarea activității unităților de alimentație și turism ;
- operațiuni tehnice ale agențiilor de turism.
La întocmirea lucrării am folosit un bogat şi diversificat material bibliografic, dar şi
cunoştinţele dobândite în stagiile de pregătire practică realizate la agenţiile de turism din oraşul
nostru.Am urmărit întocmirea proiectului cu termini de specialitate, în acord cu cerinţele tot mai
exigente ale economiei pe piaţă şi concurenţei de pe piaţa turistică.
CAPITOLUL I. TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ
I.1.Conceptele de ,,turism ’’ si ,,turist ’’.
Turismul reprezintă o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru
un număr tot mai mare de ţări ale lumii, ce acţionează ca un factor stimulator al progresului, al
dezvoltării. Multiple sale conexiuni şi implicaţii în plan economic, social, cultural şi politic, rolul
său activ în societate, pe de o parte, şi transformările sale ca fenomen, pe de alta, argumentează
actualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea conţinutului turismului.Preţ de un secol de la
apariţie, turismul a avut o evoluţie relativ
lentă, ceea ce s-a reflectat şi în planul clarificărilor conceptuale. După cel de-al doilea război
mondial, mai exact începând cu anii '60, şi ca urmare a profundelor transformări din economia
mondială, turismul cunoaşte o expansiune deosebită de unde şi caracteristica ce îi este atribuită
de numeroşi autori, aceea de „fenomen specific lumii
moderne" -antrenând tot mai multe resurse.
Turismul este considerat, „o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de
petrecere a timpului liber"; el presupune „mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii
situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele
destinaţii"; de asemenea, în cele mai multe situaţii, el implică efectuarea unor cheltuieli cu
impact asupra economiilor zonelor vizitate.Turismul se prezintă, ca o activitate
complexă.Pornind de la premisa că turismul se referă, în esenţă, la călătoriile oamenilor în afara
reşedinţei obişnuite, definirea conţinutului acestuia aduce în discuţie aspecte cum sunt: scopul
călătoriei, distanţa şi durata deplasării, precum şi caracteristicile subiectului călătoriei, respectiv
ale turistului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu operează cu
analiza intercorelată a categoriilor de „turism" şi „turist".
I.2. Abordări actuale ale noţiunilor fundamentale din turism
Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale
producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări, au
condus, după 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor participante la
circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest domeniu şi sporind nevoia de informaţii
având caracter turistic.
În privinţa turismului, potrivit noilor precizări, acesta se referă la activităţile desfăşurate de
persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru
o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), pentru afaceri sau alte motive.
În ce priveşte turistul, acesta este reprezentat de „orice persoană care se deplasează spre un
loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei
motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul
vizitat".
Sunt menţionate, în acest context, trei criterii considerate esenţiale pentru a distinge vizitatorii
(în sensul de turişti) de alte categorii de călători şi pentru a elimina ambiguităţii»; generate de
unii termeni.
Potrivit acestor criterii:
-voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite, ceea ce exclude călătoriile
mai mult sau mai puţin regulate între domiciliu şi locul de muncă sau de studii;
-sejurul nu poate depăşi 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din punct de
vedere statistic, statutul de rezident;
-motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi remunerate, la
locul vizitat, ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă.
I.3. Forme de turism
Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea sau
combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentaţie, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic,
precum şi modalitatea de comercializare a acestuia. Există numeroase criterii de structurare a
formelor de turism; între acestea pot fi menţionate: motivul de călătorie, gradul de mobilitate a
turistului, originea sa, periodicitatea plecărilor în vacanţă, caracterul voiajelor, modalitatea de
comercializare etc. în cele ce urmează, vor fi aduse în discuţie cele mai importante şi frecvent
întâlnite în practica turistică criterii şi posibilităţi de grupare a formelor de turism.
În funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor, se distinge turism intern practicat
de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale şi turism internaţional rezultat al
deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării lor de reşedinţă.
Din punctul de vedere al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii, se distinge
turism continuu (permanent), organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de'ex., cura
balneară, turismul cultural, de afaceri) şi turism sezonier, legat de existenţa anumitor condiţii
naturale sau evenimente - culturale, artistice sportive etc.
Nivelul de dezvoltare și civilizație al unei țări este dat în mare măsură de nivelul de
dezvoltare a sferei serviciilor oferite populației, dintre care remarcăm serviciile de turism ca o
parte cu pondere semnificativă în PIB-ul țărilor dezvoltate. Pornind de la aceasta, se impune să
observam modul în care a evoluat în România activitatea de prestări turistice și hoteliere în
ultimii ani. In anul 1990 exista o bază materială creată în turism, care, pentru a fi valorificată
eficient, se impunea să fie îmbunătățită calitativ, mai ales prin privatizare, din punctul de vedere
al conceptului de produs turistic și al managementului din ramura turism-servicii. Doar prin
privatizare, investiții și creșterea calitatii serviciilor prestate turiștilor se putea să se creeze
premisele asigurării de servicii calitative, adaptate nevoilor reale ale populației.
I.4.Principalele formele de turism practicate în România.
Turismul pe litoral. Desi activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr-o
sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din
România. Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale: plaja, apele mării și resurse balneare (ape
termominerale, nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Mării Negre (244 km) sunt
amenajate 12 stațiuni turistice (Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol,
Costinești, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate de cazare de
126.900 locuri , reprezentând 43,3 % din spațiile de cazare, locuri situate în peste 260 hoteluri de
diferite categorii.
Turismul montan. Acest tip de turism are tradiție în România. Primele cabane au fost
construite la sfărșitul secolului XIX în Munții Făgărași (Bucegi, Cindrel). Turismul de munte s-a
dezvoltat mult, fiind amenajată o bază materială deosebită, unități de cazare (hoteluri, vile,
campinguri, cabane etc.), unități de alimentație, baze de agrement, pârtii de schi (aproximativ 80
km), mijloace de transport prin cablu (aproximativ 60 km de telecabine, telescaune, teleschiuri).
Principalele obiective turistice din Carpații Orientali sunt: Poiana Brasov, Lacul Roșu
(lac de baraj natural), Lacul Sf. Ana (în crater vulcanic), Durău, Izvorul Mureșului; din Carpații
Meridionali sunt mai importante stațiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Bușteni, Părăul Rece,
Predeal), iar în Carpații Occidentali: Semenic, în Munții Banat, Scărișoara.
Turismul balnear. Primii care au valorificat proprietățile terapeutice ale apelor minerale
Geoagiu-Băi și Herculane au fost dacii și romanii. In prezent, există peste 160 stațiuni și
localitați cu factorii naturali care au proprietăți curative.
Potențialul terapeutic este dat de proprietățile apelor minerale și carbogazoase, ale apelor
minerale termale, ale lacurilor cu ape sărate, ale nămolurilor sapropelice, ale salinelor.
Principalele stațiuni balneare sunt situate în Munții Carpați. In Carpații Orientali, stațiunile
importante datorită proprietaților terapeutice și dotărilor materiale sunt: Sângeorz - Băi, Vatra
Dornei, Borsec, Slănic Moldova și Băile Tușnad. In Carpații Meridionali întâlnim stațiunile:
Moneasa, Călimănești, Olănești, Geoagiu - Băi. Pe lângă aceste stațiuni tradiționale, care îmbină
turismul montan cu cel curativ, trebuie adăugate și următoarele stațiunile balneare: Băile Felix
(ape geotermale), Govora (ape minerale), Lacul Sărat, Lacul Amara (cu ape sarate și nămoluri
sapropelice).
Turismul rural. Popularitatea turismului rural a crescut în ultimii ani. De la initiative
cu caracter individual s-a ajuns la o adevarata alternativa de petrecere a timpului liber. Motivul
dezvoltării turismului în mediul rural este constientizarea, de către micii agricultori, a necesității
diversificării activității atât în cadrul fermei agricole, cât și în afara acesteia, prin angrenarea în
silvicultura, turism sau apelând la anumite activități pe timp determinat, în interiorul economiei
locale. Conform opiniei specialiștilor „prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a
agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea pluralității de venituri, în condițiile unor
combinații de activități complexe.
Turismul cultural. România are un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare
valoare și atractivitate turistică. Există peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național
și internațional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mănăstirești, monumente și
ansambluri de arhitectura și de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice și situri
arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida
UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetatile dacice, cetatea
Sighișoara).
Tezaurul etnografic și folcloric românesc este de asemenea de mare originalitate, fiind
reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice românești; bisericile de lemn
din Maramureș și Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; manifestari
etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau
pavilioane expoziționale.
Aceasta formă de turism este sustinută de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9%
din totalul locurilor existente la nivelul întregii țări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a
acesteia, ca urmare a schimbării destinațiilor unor unități de cazare. Numărul turiștilor străini în
turismul cultural religios a crescut cu 28,5%
Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de
infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura invechita și
insuficienta, lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului
cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente
istorice și mănăstiri, lipsa spațiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.
Ecoturismul. România deține în prezent 12 parcuri naționale cu o suprafață totală de
306,989 ha, 14 parcuri naturale cu o suprafață de 772,128 ha. Suprafața totală a parcurilor
naționale, parcurilor naturale și rezervațiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha -
suprafață maritimă), ceea ce reprezintă 6,43 % din suprafața terestră a țării. Acestea sunt
grupate astfel:12 parcuri naționale (306,989 ha),14parcuri naturale( 772,128 ha), rezervația
Biosfera Delta Dunării ( 576,216 ha). In afara parcurilor naționale, parcurilor naturale și
rezervațiilor biosferei există circa 800 de rezervații stiințifice, monumente ale naturii și rezervații
naturale a căror suprafață totală nu a fost încă determinată însă este estimată la aproximativ
169.000 hectare. Prin urmare suprafața terestră a ariilor naturale protejate acopera 7,14% din
suprafața terestră a țării la finele anului 2004.
Rezervatia Biosferei „Delta Dunării”. Din rețeaua naționala de arii naturale protejate
Delta Dunării se distinge, atât ca suprafață, cât și ca nivel al diversității biologice, având triplu
statut internațional: Rezervație a Biosferei, Sit Ramsar (zona umedă de importanță
internațională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural.
Turismul religios. Turismul religios constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de
cult, considerate sfinte de diferite religii. În aceeași masură, marile sărbători de cult, hramurile
mănâstirilor și bisericilor atrag, în perioada sărbătorilor religioase tradiționale, un număr
considerabil de pelerini.
Potențialul turistic pentru această formă de turism în România este reprezentat de:
• monumentele de cult care adăpostesc rămășite pământești ale unor sfinți (mormântul
Sfintei Paraschiva la Iași) sau martiri ( osemintele primilor patru martiri crestini romani de la
mănâstirea Cocoș din nordul Dobrogei);
• sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacica din Munții Orăștiei;
• bunuri cultural – religioase, cum ar fi mănăstirile din Bucovina cu biserici ai căror
pereți sunt pictati la exterior, mănăstirile din Oltenia sau Moldova, bisericile fortificate din
Transilvania, catedralele catolice ( Sumuleu, Ditrau, Cluj Napoca, Brașov);
• destinațiile religioase unde au loc manifestări religioase, cum ar fi: sărbătorile legate de Crăciun
și sfârșitul anului în zona Maramureș, cu dansurile populare, Bucovina .
CAPITOLUL II. DIMENSIUNILE FENOMENULUI TURISTIC
II.1. Factorii determinați ai evoluției turismului
Conectat la dinamica economică și socială, turismul evoluează sub incidența a numeroși
factori diferiți ca natura și rol. Acești factori pot avea acțiune globală asupra întregului pachet
sau produs turistic sau influența particularizată pe una dintre prestații (transport, cazare,
restaurație , agrement și/ sau tratament). Influența acestor factori poate fi analizată și în funcție
de pondere de turism.
I. Funcție de natura și conținut:
a) economici:
◘ veniturile populației
◘ oferta turistică
◘ prețurile și tarifele produselor turistice
b) tehnici:
◘ performanțele mijloacelor de transport
◘ dotările tehnice ale unităților hoteliere și de alimentație
◘ tehnologie în construcții
c) sociali:
◘ timp liber
◘ urbanizare
d) demografici:
◘ evoluția numerică a populației
◘ structura pe vârste
◘ structura pe ocupație
e) psihologici:
◘ educativi
◘ de civilizație
◘ nivel de instruire
◘ nivel de cultură
◘ temperament
◘ caracter individual
◘ dorința de cunoaștere
f) naturali:
◘ asezare geografică
◘ climă
◘ relief
◘ poziție față de căile de comunicație
g) organizatorici și politici:
◘ regimul vizelor
◘ facilități la frontieră pentru turismul organizat
◘ formalități la frontieră
◘ conflicte sociale, etnice și religioase.
II. După durata acțiunii în timp:
a) cu acțiune permanentă:
◘ timp liber
◘ modificări demografice
b) sezonieri:
◘ succesiunea anotimpurilor
◘ perioada de vacanțe/ concedii
c) conjuncturali:
◘ crize economice, politice
◘ confruntări armate
◘ catastrofe naturale.
III. După importanta factorilor în determinarea fenomenului turistic:
a) primari:
◘ venituri
◘ oferta
◘ prețul
◘ timpul liber
b) secundari:
◘ climatul internațional
◘ vizele de frontieră
◘ formalități/ facilități.
IV. După direcția de acțiune:
a) exogeni - influențează fenomenul turistic din exterior:
◘ creșterea veniturilor
◘ gradul de urbanizare
◘ evoluția numerică a populației
b) endogeni - care influentează fenomenul turistic prin activitățile specifice:
◘ lansarea de noi produse turistice
◘ diversificarea gamei de servicii oferite
◘ nivelul de tarife/ prețuri practicate și facilități
◘ pregătirea profesională a angajaților.
V. In raport cu orientarea influenței factorilor asupra celor două loturi corelative ale pieței
există:
a) factori ai cererii turistice:
◘ veniturile
◘ urbanizarea
◘ timp liber
b) factori ai ofertei turistice:
◘ diversitatea
◘ calitatea serviciilor
◘ condiții naturale
◘ costul prestațiilor
◘ baza materială
c) factori ai confruntării cererii cu oferta turistică:
◘ calitatea infrastructurii (soșele, autostrăzi)
◘ raportul de schimb dintre monezile naționale
◘ sistemul legislativ.
II.2. Circulația turistică
Circulația turistică include totalitatea tranzacțiilor comerciale cu servicii și mărfuri
care premerg, însotesc și decurg din călătoriile turistice. Circulaţia turistică variază şi în corelaţie
cu evoluţia demografică, respectiv cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe
vârste, profesiuni, medii etc. Se consideră că, în general, creşterea numerică a populaţiei,
precum şi ritmul acestei creşteri, influenţează nemijlocit numărul turiştilor potenţiali. Cercetări
efectuate în acest sens au confirmat că o astfel de corelaţie se realizează numai în ţările cu un
nivel economic ridicat, capabile să asigure locuitorilor lor condiţiile materiale necesare
călătoriei.
Importanţa structurii pe vârste a populaţiei şi schimbărilor apărute pe acest plan este
susţinută de participarea, în proporţii diferite, a grupelor de vârstă la mişcarea turistică.
Alături de structura pe vârste, un rol important în determinarea circulaţiei turistice revine
şi distribuţiei populaţiei pe categorii socio-profesionale. Astfel, s-a constatat că segmentele de
populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru
consumul turistic (circa 80% din totalul categoriei), urmare a unei anume percepţii a
semnificaţiei călătoriei, dar şi a unor mijloace băneşti mai mari; la celălalt capăt al scalei, cu un
interes modest pentru turism, circa 20% din totalul categoriei, se poziţionează lucrătorii agricoli
şi ţăranii; un asemenea comportament se explică printr-o multitudine de cauze - mijloace
financiare mai reduse, structura anului de producţie agricolă, locuinţă permanentă într-un mediu
natural nepoluat - între care nu pot fi ignorate nivelul mai scăzut de pregătire-instruire şi,
corespunzător, o altă ierarhizare a nevoilor. Caracterizarea turismului sub aspectul dimensiunilor,
evoluţiei, structurii, aportului la dezvoltarea economico-socială, atât în plan intern, cât şi
internaţional este condiţionată de existenţa unor informaţii pertinente. Volumul, varietatea
informaţiilor, comparabilitatea acestora în cazul turismului internaţional asigură nu numai o
evaluare corectă, ştiinţifică a fenomenului turistic, ci permit înţelegerea mecanismelor lui de
funcţionare şi, pe această bază, adoptarea unor decizii adecvate, elaborarea strategiilor privind
dezvoltarea acestuia.
Metodologia de măsurare statistică a activității de turism stabilește modul de organizare a
cuantificării circulației turistice prin 4 categorii de unități de observare:
a.Punctele de frontieră;
b.Unitățile cu activitate de cazare;
c.Agențiile de turism;
d.Bugetele de familie.
Aprecieri asupra aspectelor calitative ale activităţii turistice, de natura caracteristicilor
socio-profesionale ale clientelei, motivaţiei, comportamentului, nivelului de satisfacţie a
turistului, bugetului de vacanţă etc. pot fi făcute numai prin metoda sondajelor.
II.3. Factorii cei mai importanți care influențează circulația turistică
Dintre aceştia cea mai mare influenţă asupra cererii turistice o au:
1. Veniturile populaţiei reprezintă principala condiție pentru manifestarea cererii turistice, fiind
deci suportul material al dezvoltării turismului.
Nivelul lor este influenţat de nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei ţări.
Sporirea veniturilor individuale , mai exact, a părţii care rămâne după acoperirea nevoilor
fiziologice (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte) influenţează nivelul cheltuielilor
pentru turism.
Veniturile influenţează circulaţia turistică atât cantitativ, prin modificarea numărului
turiştilor, cât şi calitativ, determinând durata deplasării, intensitatea plecărilor în vacanţă,
caracterul organizat sau particular al prestaţiei, distanţa pe care se efectuează călătoria,
realizarea călătoriei în interiorul sau în afara graniţelor ţării, opţiunea pentru un anumit
mijloc de transport etc.
2. Preţurile şi tarifele - Influenţa preţurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lui sau
numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; se poate manifesta în
raport cu piaţa internă sau internaţională; poate produce mutaţii cantitative sau calitative. În
general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul serviciilor turistice şi se reflectă mai ales
în reducerea numărului de turişti, a duratei sejurului, a distanţelor de călătorie, a frecvenţei
plecărilor în vacanţă etc. În acelaşi timp nu sunt excluse reacţiile adverse, în care tarife foarte
scăzute pot genera neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor determinând, o reducere a
solicitărilor pentru serviciile turistice respective.
3. Oferta turistică – ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic şi anume:
resursele turistice naturale şi antropice, echipamentele turistice, bunurile şi serviciile destinate
consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura, condiţiile de comercializare (preţuri, facilităţi
etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contribuţia sa în dezvoltarea turismului. Existenţa unor
resurse turistice valoroase, deşi importantă, nu este suficientă pentru atragerea turiştilor în zonă.
Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a bazei materiale, de calitatea şi
diversitatea serviciilor oferite.
4. Progresul tehnic înregistrat în domeniul dezvoltării mijloacelor de transport şi în infrastructura
turistică vizibilă şi invizibilă, aferentă folosirii acestora, constituie un alt factor important de
influenţă. El are consecinţe asupra gradului de mobilitate a populaţiei şi acţionează asupra unor
fenomene cum ar fi: urbanizarea, industrializarea, calitatea mediului, performanţele dotărilor
hoteliere precum şi calitatea serviciilor turistice.
5. Evolutia demografică corelată cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe
vârste, profesiuni, medii etc. - creşterea numerică a populaţiei influenţează hotărâtor activitatea
turistică, această corelaţie realizându-se numai în ţările cu un nivel economic ridicat, capabile să
asigure locuitorilor lor condiţiile materiale necesare călătoriei; - analizând structura pe vârste a
populaţiei şi modificările apărute pe acest plan la un nivel mondial se detaşează distinct două
tendinţe: tineretul este şi va reprezenta un segment la populaţiei cu rol desoebit în activitatea
turistică fapt stimulat de facilităţile acordate lor de agenţii de turism (facilităţi justificate de
exsitenţa unor venituri mai mici şi de importanţa redusă acordată de tineret confortului turistic); o
rezervă de lărgire a pieţei turistice o reprezintă categoria de populaţie constituită din “persoanele
de vârsta a treia” stimulate să călătorească în interes turistic de un sistem de facilităţi adecvat lor
şi beneficiind de timp liber concomitent cu sporirea veniturilor acestora. - distribuţia populaţiei pe
categorii socio-profesionale are un rol important în determinarea circulaţiei turistice (segmentele
de populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru
consumul turistic comparativ cu interesul modest manifestat de lucrătorii agricoli şi ţărani).
6. Procesul de urbanizare determină mutaţii în structura nevoilor populaţiei precum şi asupra
evoluţiei turismului; ca urmare a concentrărilor urbane şi a dezvoltării economice excesive, s-a
născut nevoia de evadare spre zone liniştite, nepoluate, pentru odihnă, distracţie, recreere. Această
nevoie de evadare stimulează moibilitatea populaţiei contribuind la intensificarea circulaţiei
turistice.
7. Timpul liber al sfârşitului de săptămână, al concediilor şi vacanţelor influenţează prin mărimea
sa posibilităţile de practicare a turismului. Principalele cauze care au determinatcreşterea valorică
a timpului liber s-au realizat pe seama: diminuării duratei zilei de muncă la 8 ore şi chiar mai
puţin, reducerii săptămânii de lucru, promovării cu succes a sistemelor de lucru cu timp parţial,
instituţionalizării, generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit, reducerii timpului total
de muncă în cadrul vieţii.
8. Dintre factorii psiho-sociologici care influenţează semnificativ turismul amintim: moda,
tradiţiile (serbări populare tradiţionale şi festivaluri), dorinţa de cunoaştere şi instruire
(manifestări ştiinţifice, culturale, sportive).
9. Acţiunile guvernamentale şi faciliăţile acordate de organizatorii de turism pot îmbrăca
următoarele forme:
- legislaţia în domeniul turismului (care poate îngrădi sau stimula călătoriile);
- acordurile internaţionale;
- alinierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;
- formalităţile la frontieră;
- sistemul de acordare a vizelor;
- organizarea agenţiilor de voiaj.
CAPITOLUL III. CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE
ANI 2010- 2014
III.1. Prezentarea generală a agenției Heculles Tour Company
Agenția Herculles Tour Company este un tour-operator român ce oferă servicii de înaltă
calitate în domeniul călătoriilor, atât pentru turiști individuali sau grupuri cât și pentru oameni de
afaceri sau corporații.Ne adresam tuturor categoriilor de vârstă cu o gamă diversificată de
programe turistice atât în țară cât și în străinatate. Profesionalismul de care dă dovadă personalul
nostru coroborat cu cunostințele acumulate în domeniul ticketingului și turismului contribuie la
asigurarea derulării cu succes a programelor turistice pe care le promovam. Agenția de turism
Herculles Tour Company are ca obiectiv consilierea clienților în vederea alegerii sejurului
potrivit precum și furnizarea de soluții optime din punct de vedere al calității serviciilor la un
preț avantajos, precum și satisfacerea cerințelor turiștilor prin dezvoltarea unor relații de durată,
bazate pe încredere, cu clienții noștri, atât persoane fizice, cât și companii.
S.C Herculles Tour Company S.R.L este o societate comercială înfinţată în anul 2007,
acreditată de Ministerul Turismului pentru a desfăşura activităţi în domeniul comercializării de
produse şi servicii turistice prin agenţie de turism touroperator. În prezent, societatea deţine
licenţa de turism nr. 3905, actualizată la data de 01.07.2009. Domeniul principal de activitate,
conform actului constitutiv al firmei, este organizarea de „activităţi ale agenţiilor de voiaj şi a
turoperatorilor, activităţi de asistenţă turistică neclasificate în altă parte\”, iar ca activităţi
secundare, înscrise în actul constitutiv, firma poate să deruleze obiective economice şi
comerciale în oricare alt domeniu de activitate. S.C. Herculles Tour Company S.R.L. este o
companie cu capital integral privat.
Datele de identificare ale societăți :
- CUI RO 21663438
- Nr. Registrul Comerțului : j25/267/ 2007
Datele de contact ale societății:
- Județ : Mehedinți
- Localitate : Drobeta Turnu Severin
- Adresa : Strada Horia nr. 12 B - în incinta mall-ului Decebal
- Telefon :0252 323 323
- Fax : 0352 323 323
- Email : [email protected]
- Website : http://www.hercules-tour.ro
- CAEN : 7911
- Tipul de activitate: activități ale tour –operatorilor.
Societatea deține locul 1 în Top Afaceri România, județul Mehedinți, domeniul
79:Activități ale agențiilor turistice și a tur-operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență
turistică.Este membră a Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din anul 2014.
III.2.Circulația turistică în românia între ani 2010- 2014
Determinată de o gamă largă de factori, circulația turistică se înfățisează diferit în timp și
în spațiu, manifestarile ei concrete reflectând elasticitatea dorințelor și posibilităților pentru
turism.
Deși statisticile turismului din țara noastră nu oferă suficiente date pentru o analiza
completă a circulației turistice (de exemplu circulația turistică în spațiul rural, în creștere în
ultima perioadă, nu este evidențiată statistic) unele orientări pot fi totuși schitate.
Din toate statisticile întocmite la nivelul instituțiilor de specialitate rezultă ca în
România, după anul 2000, se produce o cresterea bruscă a cererii turistice. Din
tabelul nr.1. se constată faptul că în anul 2006 față de anul 2014 are loc o crestere a numărului
de turiști cu 45% la turiștii români, cu 37,5% la turiștii străini și cu 44,2% la total turiști, iar la
numărul de zile/turist reducerile au fost de 55,4% la turismul intern, de 48,2% la turismul
internațional și de 47,7% la total turiști. Sejurul mediu al turiștilor români înregistrați în
structurile de primire s-a situat între 3,71 zile în anul 2010 si 3,34 zile în 2014, iar la turiștii
străini acesta a evoluat de la 2,95 zile în 2006 la 3,21 zile în anul 2014. În mare măsură , această
perioadă coincide cu o dezvoltare susținută a economiei românești, cu procesul de
industrializare masivă,iar pe plan extern, cu o intensificare a schimburilor internaționale.
După evenimentele din 1989 se poate vorbi de o nouă eră în turismul românesc :politica de
deschidere internațională, tranzația spre o economie de piață, eforturile de integrare europeană
au relansat circulația turistică: au fost reluate legături tradiționale cu parteneri europeni
(Germania, țările nordice,Israel ), s-au conturat noi zone de emisie ( din Extremul Orient).
Circulația turistică atât internă cât și internațională a României, înregistrată cu
rigozitate începând cu anul 2000, se caracterizează printr-o evoluție contractorie ce confirmă
receptivitatea sa la transformările în plan economic, social și politic ale lumii contemporane
și totuși România se situează abia pe locul 40 în ierarhia mondială și în primele 20 de
țări receptoare de turiști din Europa.
Analiza de ansamblu a circulației turistice internaționale a României evidențiază
nivelul modest al acesteia, comparativ cu resursele de care dispune țara noastră și implicit
rezervele de creștere în viitor.Dar dezvoltarea turismului internațional și valorificarea mai
bună a potențialului natural și antropic presupun, pe de o parte, eforturi de relansare a
economiei românești, de care turismul este puternic dependent și , pe de altă parte de
elaborareaunei strategii adecvate, având ca principalele obiective ridicarea nivelului calitativ
al serviciilor, modernizarea bazei materiale specifice și a infrastructurii generale, realizarea unei
politici promoșionale agresive, lărgirea cooperării internaționale în domeniu.
BIBLIOGRAFIE
- Minciu Rodica, Economia turismului, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Uranus,
Bucureşti, 2005.
- Pacurar Alexandru- Turism internaţional, Editura Presa Universitara Clujana, 2009.
- Nedelea Alex, Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică , București, 2003.
- Hapenciuc Cristian Valentin, Cercetarea statistică în turism,Editura Didactică și Pedagocică,
București, 2003.
www.eurostat.org www.unwto.org
Tabelul nr.1. Circulația turistică internațională în România
(mii)Sosirile turiștilor străini la
frontiera RomânieiPlecări de turiști români în
străinătate
2006 6532 11275
2007 5389 9078
2008 6401 10905
2009 5786 10757
2010 5898 10115
2011 5445 5737
2012 5205 5748
2013 5149 6243
2014 4830 6892
Sursa: Anuarul statistic al României 2006- 2014
și Informații statistice operative 4, 2014
Tabel nr. 2. Circulația turistică internațională după scopul călătoriei
2009 2010 2011 2012 2013 2014
Sosiri turiști străini în România (mii)
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Odihnă, recreere, vacanțe 56,3 47,4 44,8 47,8 54,4 53,9
în tranzit 31,4 36,9 40,0 35,3 29,2 30,5
Afaceri și motive profesionale 3,1 2,9 2,6 2,8 3,7 3,6
Mic trafic de frontieră 1,2 2,1 1,6 0,6 0,3 0,4
Personal însoțitor 8,0 10,5 10,8 13,4 12,3 11,7
Plecări turiști români în străinătate (mii)
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Odihnă, recreere, vacanțe 94,1 92,9 91,9 87,5 90,1 88,6
Afaceri și motive profesionale 0,8 1,8 2,2 3,4 2,5 3,0
Mic trafic de frontieră 3,2 2,9 2,5 2,3 1,1 1,7
Personal însoțitor 1,8 2,2 3,1 6,6 6,1 6,5