LUCEAFARUL

A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti Si mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele.

Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta.

Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce,

l vede azi, l vede mni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima Visnd ale ei tmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple.

Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o sa-i apara.

* Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesnd cu recile-i scntei O mreaja de vapaie.

Si cnd n pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mnile pe piept, I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batnd nchisi Pe fata ei ntoarsa.

Ea l privea cu un surs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adnc n vis De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el n somn, Oftnd din greu suspina: O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina!

Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!

El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda n mare;

Si apa unde-au fost cazut n cercuri se roteste, Si din adnc necunoscut Un mndru tnar creste.

Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mna un toiag ncununat cu trestii.

Parea un tnar voievod Cu par de aur moale, Un vnat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara.

Din sfera mea venii cu greu Ca sa-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea.

Ca n camara ta sa vin, Sa te privesc de-aproape, Am cobort cu-al meu senin Si m-am nascut din ape.

O, vin! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte.

O, esti frumos, cum numa-n vis Un nger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port, Lucesti fara de viata, Caci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau ma-ngheata.

* Trecu o zi, trecura trei Si iarasi, noaptea, vine Luceafarul deasupra ei Cu razele senine.

Ea trebui de el n somn Aminte sa-si aduca Si dor de-al valurilor Domn De inim-o apuca:

Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!

Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti n locul unde piere;

n aer rumene vapai Se-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vai Un mndru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind n adevar Scaldat n foc de soare.

Din negru giulgi se desfasor Marmoreele brata, El vine trist si gnditor Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati Lucesc adnc himeric, Ca doua patimi fara sat Si pline de-ntuneric.

Din sfera mea venii cu greu Ca sa te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma;

O, vin, odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa.

O, vin, n parul tau balai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri sa rasai Mai mndra dect ele.

O, esti frumos, cum numa-n vis Un demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata!

Ma dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei ma dor, Privirea ta ma arde.

Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare?

Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as ncepe Desi vorbesti pe nteles, Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamnt Sa te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pamnt, Fii muritor ca mine.

Tu-mi cei chiar nemurirea mea n schimb pe-o sarutare, Dar voi sa stii asemenea Ct te iubesc de tare;

Da, ma voi naste din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sa ma dezlege.

Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile.

* n vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce mple cupele cu vin Mesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pas A-mparatesii rochii, Baiat din flori si de pripas, Dar ndraznet cu ochii,