manual de proiectare - corp.pdf

Manual de proiectare Procedura interna Directia Tehnica

Cod: Pagina: 1/59 Intocmit: Aprobat: Nr. revizie: 0 Valabil: 15.05.2012 M.Z. F.M.

Exemplarul tiparit al acestui document reprezinta o copie necontrolata. Verificati valabilitatea reviziei!

SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul manual este un instrument care poate fi folosit de proiectant in realizarea muncii de zi cu zi. Acest document poate fi consultat si de alte servicii de proiectare si productie, pentru orientare.

Manualul de Proiectare Corp are scopul de a standardiza documentatia pe cat de mult este posibil si de a imbunatati calitatea documentatiei (proiect tehnic si proiect de executie) livrata de Serviciul Proiectare Corp.

Acest manual poate fi o lista de verificare pentru proiectantii cu experienta si o sursa de informare pentru cei noi.

Manualul de Proiectare Corp este un document in baza caruia se va face receptia, din punct de vedere calitativ si al modului de prezentare, a documentatiilor de corp elaborate de catre subcontractorii de proiectare care utilizeaza platforma de proiectare AVEVA Marine.

PRODECURA PENTRU COMPLETARI SI REVIZII

Seful Serviciului Proiectare Corp este responsabil pentru completarile si reviziile prezentului manual. Cei care observa instructiuni invechite sau incorecte trebuie sa ia legatura cu persoana mai sus mentionata.

Data Revizia Descrierea reviziei Intocmit Verificat Aprobat

15.05.2012 0.0 Aprobat pentru studiu Mihaela Z. Florin M. Emanuel S.




DEFINITII SI ABREVIERI

S.P.C. – Serviciul Proiectare Corp

S.P.A.T. – Serviciul Proiectare si Asistenta Tehnica

C.A.P. – Coordonator Activitate Proiectare

M.P.C. – Manager Proiectare Corp

P.T. – proiect tehnic

P.E. – proiect de executie

Trasabilitate – posibilitatea de a reconstitui traseul tehnologic si de a identifica cu certitudine calitatea semifabricatului din care a provenit un anumit reper

O.C. – osatura compusa

L.S.P. – Linia de Sectii Plane

A.O.P. – Asamblat osatura pe panou

A.S.V. – Asamblat sectie volum

MDB – Multiple Data Base

NOTA

Modificarile introduse prin revizii sunt cele marcate cu rosu.

In cazul reviziilor, figurile vor fi denumite astfel:

– Fig. nr.rev. nr.crt. (Exp.: pentru revizia A vom avea: Fig. A1, Fig. A2 ... Fig. An)

CONTINUT

I. Selectie proiect

II. Pregatirea foii de lucru

III. Documente necesare P.T.

IV. Definirea panourilor

V. Modul de prezentare al documentatie de P.T.

VI. Cazuri speciale intalnite in modelare

VII. Proiectul de executie

AVIZAT

Director Tehnic

INTOCMIT: M.Z. APROBAT: F.M.




I. Selectie proiect Primul pas in intocmirea unui proiect tehnic pentru o sectie de volum este alegerea programului de proiectare

si selectarea proiectului in care se va lucra. Presupunand ca se va folosi Aveva 12.1, se va starta aplicatia astfel: Se va selecta Start>All Programs>AVEVA Marine>Design>Marine 12.1>Hull Design (Fig.1).

Fig. 1 – Startare aplicatie

Sau cu ajutorul scurtaturii din Fig. 2.

Fig. 2 – Icon Aveva

Se vor deschide casetele de dialog din Fig.3 si Fig4.

Fig. 3 – Caseta start 1

si

Fig. 4 – Caseta start 2




Se va alege proiectul de lucru (evidentiat cu ajutorul chenarului rosu) dintre cele existente in meniu (Fig.5).

Fig. 5 – Alegerea proiectului

Apoi se va selecta tipul de user dorit din meniul existent. Pentru proiectare corp, acesta va fi PHULL.

Fig. 6 – Alegerea username-ului

In unele cazuri se va cere si o parola. In ipoteza prezentului proiect selectat, aceasta va fi aceeasi cu user-ul si anume PHULL.

Fig. 7 – Introducerea parolei




Pasul urmator va fi sa alegem banca de date unde se va modela, desena, salva etc. folosind tot meniul existent.

Fig. 8 – Alegerea MDB-ului

Dupa parcurgerea pasilor prezentati anterior se va face click pe butonul Login.

Fig. 9 - Logarea

Ca rezultat, aplicatia Aveva Marine se va deschide.

Fig. 10 – Deschiderea aplicatiei Aveva Marine




Fig. 12 – Deschiderea unui desen

II. Pregatirea foii de lucru Etapa urmatoare va fi selectarea aplicatiei in care dorim sa lucram. Din fereastra de Aveva, deschisa anterior,

se poate intra in: – Hull Detailed Design – Curved Modelling – Hull Detailed Design – Planar Modelling – Plate Nesting – Panel Line Control – Interactive Jig Pillars – Structural Design – Space Management

Ca rezultat, vor aparea butoanele specifice aplicatiei selectate. Pentru proiectare corp, modelare plana, se va alege din meniul File, Hull Detailed Design – Planar Modelling.

Fig. 11 – Alegerea modulului de lucru

Pentru ca butoanele sa devina active trebuie, fie sa deschidem un desen existent, fie sa cream unul nou. Pentru deschiderea unui desen folosim meniul File>Open Drawing…, combinatia de taste Ctrl+O sau butonul

din bara de instrumente File.

In dreptul liniei Name vom scrie numele

desenului cautat (de exp.: pentru P.T.-ul sectiei 06, vom tasta 761-209-06*, unde * inlocuieste caractere sau siruri de caractere alfanumerice. Pentru un singur caracter alfanumeric se poate folosi si %). Mai departe, la Drawing Type vom selecta din lista, banca de desene unde dorim sa cautam desenele cu numele precizat anterior. Toate desenele de P.T. se vor gasi in General Drawing. Daca se bifeaza casuta




pentru Read Only, atunci se va deschide desenul doar pentru vizualizare, fara a-l bloca. In cele din urma se va apasa butonul List si va aparea lista desenelor care intrunesc caracteristicile filtrului de cautare. Click pe desenul ce se doreste a fi deschis, iar butonul List se va transforma in Open. Apasandu-l, se va deschide desenul selectat.

Fig. 13 – Deschiderea unui desen

Pentru crearea unui nou desen folosim meniul File>New Drawing, combinatia de taste Ctrl+N sau butonul

din bara de instrumente File.

Fig. 14 – Crearea unui desen nou

Ca rezultat va aparea caseta de dialog din Fig. 15. Numele desenului pe care dorim sa-l cream (Exp.: Fila numarul 1 a sectiei 67) Numele formatului standard de desenare pe care dorim sa-l utilizam in desen. Pentru P.T. se va folosi A1.

Prin apasarea butonului OK va fi creat un desen cu numele 761-209-671, ce va contine Form-ul A1.

Fig. 15 – Atribute desen nou O fila de P.T., pe langa Form-ul A1, trebuie sa mai contina:

– tabel de revizii – tabel pentru notarea greutatii si a centrului de greutate

Acestea vor fi introduse prin inserarea a doua subpicturi in campul desenului, astfel: Insert>Subpicture>Nume subpicturi:REVISION_TABLE (Fig. 16) si WCOG_TABLE (Fig. 18) > Insert. Subpictura WCOG_TABLE va fi prezenta numai in prima fila de P.T., restul filelor continand numai Form-ul A1 si tabelul de revizii. Pentru textul ce va trebui sa existe in indicator, vom insera subpictura cu numele IND_GENERAL (Fig. 20).




Subpictura REVISION_TABLE are dimensiunea de 8500 mm X 3100 mm, cu un cap de tabel de 350 mm si 11 randuri a 250 mm. In aceasta, textele se vor scrie cu majuscule, font Arial, inaltime de 2 si culoare alba. Data va avea formatul: zz.ll.aaaa. In functie de lungimea textului, pe coloana Revision text, vom restrange textul trecand o valoare subunitara la Aspect.

Fig. 16 – Subpictura REVISION_TABLE

Fig. 17 – Tabel REVISION_TABLE completat

Subpictura WCOG_TABLE are dimensiunea 8500 mm X 1800 mm, cu 6 randuri a 300 mm. In tabelul WCOG

(subpictura WCOG_TABLE) se va trece numele sectiei in lucru (Exp.: UNIT 67) si se vor completa coloanele, in functie de tipul sectiei (monovolum, Bb/Tb, centru). Textul corespunzator greutatii si centrului de greutate va avea font Arial, inaltime 2 si culoare galbena. Greutatea va fi scrisa intotdeauna in tone, iar coordonatele centrului de greutate in milimetri (fara zecimale). Valoarea lui X se va transforma din milimetri in sistemul de coaste si se va trece in tabel. Intotdeauna valoarea lui X se va masura din coasta 0 si nu din perpendiculara pupa, care poate sa nu coincida cu zero absolut.

Fig. 18 – Subpictura WCOG_TABLE

Fig. 19 – Tabel WCOG completat




Atentie: In cazul in care sectia este Bb/Tb/Centru si se vor trece valori si la Total, trebuie ca, pentru greutate, suma celor doua sau trei coloane sa fie egala cu greutatea trecuta la Total. Totodata, centrul de greutate trecut in tabel se va verifica astfel incat sa nu fie in afara limitelor sectiei. In cazul unei revizii, se vor recalcula aceste valori si se vor modifica datele din tabel.

Pentru subpictura IND_GENERAL se vor pastra fonturile, culorile si marimea textelor asa cum sunt ele setate. La startarea unui proiect nou, particularizarea acestei subpicturi se va realiza de catre C.A.P.

Fig. 20 – Subpictura IND_GENERAL particularizata

Fig. 21 – Indicator cu subpicturi inserate

Modul de completare al indicatorului (subpictura IND_GENERAL – Fig. 20) este urmatorul:

– File – se va completa cu numele desenului (Exp.:1055-209-4131). – Sheet – numarul filei si numar total de file (Exp.: 1 of n, 2 of n ... n of n, unde n reprezinta numarul total

de pagini al P.T.-ului unei sectii). – Date – data de livrare a P.T.-ului. Toate cele trei date vor fi identice. – Drawn – initialele celui care a realizat P.T.-ul (Exp.: M.Z.). – Checked – initialele C.A.P. Corp (Exp.:M.Z.). – Verified – initialele M.P.C. (Exp.:F.M.). – Drw. No. – se va completa cu numele desenului (Exp.:1055-209-4131). Desenele se vor denumi conform

instructiunii de proiectare IP1.1 – Codificarea documentelor de proiectare (Sivadoc>Documente>Reglementari Cadru>02. Management Calitate>3. Instructiuni Tehnice>Manual Proiectare (IP)>Codificarea documentelor de proiectare).

– Rev. – se va trece litera corespunzatoare reviziei curente (-, A, B s.a.m.d.). – Title – in locul Numelui 2 se va trece numele sectiei (Exp.: UNIT 413, in cazul in care sectia este monobloc;

UNIT 413 PS&SB, in cazul in care sectia este Bb/Tb).

Subpictura WCOG_TABLE

Subpictura IND_GENERAL

Subpictura REVISION_TABLE




– in locul Numelui 1 se vor trece limitele intre care se gaseste sectia, conform desenului de Impartire in Sectii XXX-209-001 care se gaseste in Sivadoc>Documente>Proiecte>Se alege proiectul de lucru>5. Fabricatie>Plan Fabricatie (PF) (Exp.: FR.14-150...FR.23+150).

– Project – numarul proiectului de clasa folosit pentru comanda respectiva (Exp.: NOD838). – Design – tipul de nava (Exp.: PSV 05L CD).

ATENTIE: Cele trei subpicturi (REVISION_TABLE, WCOG_TABLE, IND_GENERAL) nu se vor modifica si apoi salva pentru o sectie anume. Acestea vor contine informatii generale ce vor fi particularizate pentru fiecare sectie in parte.

Observatie: Numele unui obiect, in colectia de banci de date, trebuie sa fie unic. Atunci cand se alege un nume pentru obiectele create (desene, subpicturi, tevi, site-uri, panouri, suprafete etc.) NU trebuie sa fie folosite nume de form-uri: A1, A2, A3, A4 etc. Sunt de evitat si numele care sunt folosite pentru a denumi sectiile: U01, U02, U03P etc. si numele de ansamblu parinte de sectie: UA01, UA02, UA03P etc.

In cazul unei revizii, in indicator, se va modifica doar litera din casuta Rev.

Fig. 22 – Indicator completat

Observatie: In indicator, pe langa scara principala a desenului (1:50), se va preciza si scara de desenare a detaliilor. Aceasta va fi 1:25. In cazul in care vom avea vederi create la alte scari decat acestea, trebuie sa se precizeze sub denumirea sectiunii si scara de desenare.

III. Documente necesare P.T. Proiectul tehnic reprezinta ansamblul tuturor desenelor de clasa divizate in blocsectii (unit-uri conform Unit

Plan), care reflecta tipodimensiunile si calitatile materialelor folosite in calculul structural al navelor. P.T.-urile se trimit spre avizare santierului beneficiar.

In cazul realizarii unui proiect tehnic, documentele pe care trebuie sa le consultam sunt urmatoarele: – Planul de Impartire in Sectii (XXX-209-001) – Sivadoc>Documente>Proiecte>Se alege proiectul de lucru>5. Fabricatie>Plan Fabricatie (PF) – General Arrangement (XXX-101-001) – Reference Drawing (XXX-101-005) – Tank Plan (XXX-101-020) – Standard Structural Detail (XXX-200-048) – detaliile tipice folosite pentru proiectul in lucru – Main Class Drawings (XXX-200-XXX) in functie de caz – Aft Class Drawings (XXX-210-XXX) in functie de caz – Fore Class Drawings (XXX-240-XXX) in functie de caz – desene de Armare care se refera la sectia in lucru – specificatia de materiale – Sivadoc>Documente> Proiecte>Se alege proiectul de lucru>3. Design>7.0 Purchasing Specification (Sp. Aprov.) – in aceasta sunt cuprinse profilele, tevile si formatele de tabla care trebuie folosite in proiectul curent – observatii in rosu DNV, daca este cazul




– alte observatii venite din partea beneficiarului (e-mail-uri, fax-uri, MOM-uri s.a.m.d.)

IV. Definirea panourilor Entitatea de baza a modelarii este panoul. Este recomandata ca definirea unui nou panou sa fie facuta intr-un

desen care sa contina vederea in care se doreste crearea panoului. Modul de denumire al panourilor va fi urmatorul (avand ca baza functia autoname din Aveva):

– pentru panourile transversale: <NB>-FR<LOC>_<NRORD>, unde:

– <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <LOC> - numarul coastei la care se afla panoul (Exp.: coasta 19) – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-FR19_1 – pentru panourile longitudinale:

<NB>-Y<LOC>_<NRORD>, unde: – <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <LOC> - valoarea Y la care este amplasat panoul, poate fi exprimata si in dm (Exp.: Y=6400) – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-Y6400_1 sau U67-Y64_1 – pentru panourile orizontale:

<NB>-Z<LOC>_<NRORD>, unde: – <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <LOC> - valoarea Z la care este amplasat panoul, poate fi exprimata si in dm (Exp.: Z=9000) – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-Z3900_1 sau U67-Z39_1 – pentru panourile inclinate:

<NB>-XYZ<LOC>_<NRORD>, unde: – <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <LOC> - valoarea punctului de unde porneste inclinarea, poate fi exprimata si in dm (Exp.: Z=9000), optional – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-XYZ9000_1 sau U67-XYZ90_1 sau U67-XYZ_1 – pentru panourile knuckle:

<NB>-KN<LOC><NRORD>, unde: – <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <LOC> - valoarea la care se gaseste panoul, poate fi exprimata si in dm (Exp.: Y=9000), optional – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-KN90001 sau U67-KN901 sau U67-KN1 – pentru subpanourile knuckle:

<NB>-7<LOC><NRORD>, unde: – <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <LOC> - valoarea la care se gaseste panoul, poate fi exprimata si in dm (Exp.: Z=7500) – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-775001 sau U67-7751 – pentru bracket panel:

<NB>-BRK<NRORD>, unde: – <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 1, 2, ..., n)

Exp.: U67-BRK1




– pentru panourile curbe: <NB>-5<NRORD>, unde:

– <NB> - nume bloc Aveva (Exp.: U67) – <NRORD> - numarul de ordine (Exp.: 01, 02, ..., n)

Exp.: U67-501 Nota: Chila de ruliu va fi intotdeauna block-ul 800. Observatie: Panourile curbe vor contine tablele si profilele de invelis aferente sectiei respective. La definirea unui panou trebuie sa tinem cont si de Data Type-ul pe care il atribuim panoului respectiv. Acesta

este format din trei cifre si presupunand ca DT=XYZ vom avea: – Y=0 – pentru osaturi compuse linie punct groasa – Y=8 – pentru pereti neetansi, bracheti, diafragme etc. linie intrerupta groasa – Y=9 – pentru pereti etansi linie tip cale ferata Alte valori ale lui Y si toate valorile lui X si Z sunt arbitrare si pot fi folosite de catre client pentru definirea

tipurilor de panouri in functie de necesitati (vezi si Anexa 6 - Data Types). Valorile lui Y prezentate mai sus sunt folosite in Planar Hull pentru a determina tipul de linie corespunzator urmelor panourilor vecine intr-o anumita vedere.

Fig. 23 – Data Type

Panourile pot fi valide pentru babord (P), pentru tribord (S), pot fi simetrice (SBP) sau pot fi over/in CL (SP). In cazul in care avem o sectie monovolum, daca panourile sunt simetrice babord/tribord, se poate lucra cu panouri SBP. Pentru sectiile babord/tribord nu se va lucra cu panouri SBP.

Observatie: In meniul Custom>Hull Detail Design exista optiunea History Savings prin care se poate identifica istoria de salvare in banca de date a oricarui panou sau bloc. Se deschide Design Explorer (View>Explorers>Design Explorer) si se selecteaza CE (Current Element), dupa care se initializeaza programul History Savings.

Fig. 24 – History Saving

Perete etan

DT=X9Z

Brachet

Osatura compusa

DT=X0Z

DT=X8Z




V. Modul de prezentare al documentatiei de P.T. Desenele de P.T. trebuie sa contina toate vederile, detaliile si informatiile necesare pentru realizarea unei

sectii. In campul desenelor trebuie sa fie reprezentate toate elementele din lista de materiale. Acestea se vor pozitiona o singura data, pe vederea unde se considera ca sunt prezentate cel mai bine (in vedere, nu in sectiune).

Ordinea de reprezentare a vederilor va fi: sectiuni orizontale, logitudinale si, in cele din urma, transversale. Modul si directia de amplasare a vederilor in desene va fi de sus in jos si de la stanga spre dreapta, asa cum se vede si in Fig. 25.

Fig. 25 – Ordinea reprezentarii vederilor in pagina

Vederile vor fi denumite astfel: – vederile orizontale:

– pentru punti: denumire punte – cota fata de linia de baza MAIN DECK – 9000 Ab. B.L. – pentru alte vederi orizontale: HORIZONTAL SECTION AT ... Ab. B.L. HORIZONTAL SECTION AT 1200 Ab.

B.L. – vederile longitudinale:

– pentru PD: LONGITUDINAL SECTION IN C.L. – pentru celelalte sectiuni longitudinale: LONGITUDINAL SECTION AT ... OFF C.L. PS sau SB LONGITUDINAL

SECTION AT 600 OFF C.L. PS – vederile transversale: FRAME ... FRAME 100 – vederile inclinate: SLOPED SECTION AT .../... Ab. B.L. sau OFF C.L. SLOPED SECTION AT 1200/1400 Ab. B.L. sau SLOPED SECTION AT 3000/3500 OFF C.L. PS (SB) sau SLOPED SECTION FRAME 100/FRAME 100+300

Detaliile trebuie sa fie amplasate cat mai aproape de zona de evidentiat. Acestea pot fi realizate cu scopul: – de a reprezenta o situatie locala. Ca exemplu avem cazul din Fig. 26. Aceste detalii se vor evidentia folosind un cerc sau o elipsa. Aceste forme geometrice vor fi de culoare alba si cu linie punct subtire. Intotdeauna aceste detalii vor fi la scara 1:25, scara ce apare mentionata si in indicator. Din acest motiv, pe vedere nu se va mai specifica si scara in mod explicit.

Fig. 26 – Exemplu detaliu




– de a prezenta la o scara mai mare o anumita zona. Ca exemplu avem cazul din Fig. 27. Aceste detalii se vor evidentia folosind un cerc sau o elipsa. Aceste forme geometrice vor fi de culoare alba si cu linie punct subtire. Intotdeauna aceste detalii vor fi la scara 1:10, scara ce trebuie sa fie mentionata si sub detaliu. Denumirea detaliului va fi inclusa in interiorul formei geometrice, va avea font Arial, culoare alba si inaltime egala cu 3.

Fig. 27 – Exemplu detaliu

Vederile create vor fi cu minim 300 mm mai mari fata de cuplarile de montaj astfel incat sa fie evidentiate si sectiile adiacente. Acestea vor fi reprezentate cu linie punct subtire, de culoare gri.

Pentru ca sectiile vecine sa fie reprezentate cu linie punct subtire, in momentul crearii vederii, la Select>Planar, in caseta pentru Blocks se va trece numele sectiei pentru care se intocmeste P.T.

Fig. 28 – Caseta dialog Create View

Pentru a schimba culoarea in gri vom folosi meniul Modify cu optiunea General. Selectam subpictura dorita si nivelul pe care dorim sa-l modificam sau putem merge pe varianta All (toate subpicturile din pagina) apasand

butonul . Ca rezultat, va aparea fereastra Modify General: Key Property, in care utilizatorului i se cere sa introduca proprietatea de cautare. In cazul nostru aceasta va fi 4.Line Type. Din noua casuta de dialog vom alege linia punct subtire (Dashed Dotted). Dupa apasarea butonului OK ne va aparea fereastra Modify General: New Property din care vom selecta proprietatea care dorim sa fie modificata pentru elementele selectate anterior. Vom alege 5.Colour>Grey T50 si prin apasarea butonului OK toate liniile a caror propietate este „linie punct subtire” isi vor schimba culoarea in gri.




Fig. 29 – Modificare culoare pentru sectiile vecine

Vederea rezultata va fi ca in Fig. 30.

Fig. 30 – Vedere rezultata

De asemenea, pe vedere se vor pune linii de ruptura. Se va folosi meniul Annotate cu optiunile: – Pipe Restriction Symbol – pentru tevi – General Restriction Symbol – pentru celelalte structuri




Nota: Aceste linii vor fi continue, subtiri (Line Type: Solid) si vor avea culoarea corespunzatoare materialului la care s-a aplicat ruptura.

Observatie: Liniile de ruptura se deseneaza numai unde exista ruptura de material.

Fig. 31 – Linii de ruptura

Pe fiecare din vederile si sectiunile reprezentate trebuie sa existe informatii legate de referintele limitelor (distante fata de coaste, planul diametral, linia de baza), inclusiv pe detalii. De asemenea, se vor prezenta cote de amplasare si se vor dimensiona decuparile. Alte elemente de reprezentat intr-o vedere sunt diversele simboluri (meniul Insert>Symbol sau butonul din bara de intrumente Symbol):

– cele care reprezinta linia de baza (Font 001-nr.99), planul diametral (Font 001-nr.100), cuplul maestru (Font 004-nr.76): , ,

– cele care indica modul de aruncare al grosimii – Font 001-nr.70, 71, 72:

, , – cele care ne reprezinta continuitatea/discontinuitatea elementelor – Font 001/002-nr.58, 59, Font 002-

nr.57:

, , Aceste simboluri se mai pot introduce si cu ajutorul meniului Tools>Model>Panel Intersect (Fig. 32).

Fig. 32 – Panel Intersect

– pentru cuplarile de montaj (inclusiv cote pentru acestea) – Font 001-nr.69:

Aceste simboluri vor avea marimea standard egala cu 10, vor fi cu linie subtire si culoare alba. Pe langa vederile reprezentate in P.T. trebuie sa mai existe si urmatoarele informatii:

– Key Plan-ul navei (Fig. 33) – reprezinta profilul navei din Unit Plan in care vom hasura sectia al carei P.T. il realizam (in fiecare proiect ar trebui sa existe o subpictura cu aceasta vedere) – pe prima pagina:




Fig. 33 – Key Plan

Pentru hatch pattern (Default Hatch Pattern: Key In) vom folosi urmatoarele atribute: – unghi: 45° – distanta: 1 – hatch pattern island deletion: activat (prin apasarea butonului Options) – culoare: alb – tip linie: continua, subtire (Solid) Observatie: Subpictura cu profilul navei (asa cum este aratata mai sus) trebuie sa fie creata de C.A.P. la

startarea unui proiect cu numele „NR.COMANDA-KEY_PLAN” (Exp.: 761-KEY_PLAN). – o nota legata de valoarea distantei intercostale si de calitatea materialelor folosite – pe prima pagina – Font Arial, inaltimea egala cu 3 si culoare alba:

– o lista cu desenele de referinta folosite in realizarea P.T.-ului – pe prima pagina – Font Arial, inaltimea egala cu 3 si culoare alba:

– nodurile tipice folosite in P.T. – o vedere 3D cu sectia – ultima pagina (Fig. 34)

Sectia al carei P.T. îl realizam se va ha ura




Fig. 34 – 3D View

Observatie: Pe vederea 3D se vor indica planul diametral, cuplarile de montaj si distantele fata de planurile

principale de referinta, pentru elementele importante din sectie (punti, pereti, osaturi compuse etc.) - Font Arial, inaltimea egala cu 2 si culoare galbena. – subpicturile cu desfasurata invelisului (shell expansion) care vor fi pregatite de catre proiectantul responsabil cu modelarea curba si pe care modelatorul plan are datoria de a le verifica atat ca vedere, cat si ca informatie in model (Model Information). – daca in sectia pentru care realizam P.T.-ul exista tancuri (conform Tank Plan), se va prezenta o vedere din Tank Plan cu tancurile (Fig. 35) si va fi atasat si un tabel ce cuprinde calculul decuparilor de scurgere si/sau aerisire (Fig. 37). De asemenea, pentru o mai buna identificare a tancurilor, limitele acestora se vor cota fata de planurile principale de proiectie.

Vederea din Tank Plan va avea urmatoarele proprietati: - toate liniile vor fi subtiri si de culoare verde. Diagonalele tancurilor vor fi reprezentate cu linie punct subtire. - textele care reprezinta denumirea vederii, numarul/tipul tancului si numele sectiilor vor fi scrise cu litere mari si vor avea culoare alba, font Arial si marime 5. - cercurile care contin numarul tancului vor avea raza egala cu 300 mm. - cotele pentru cuplarile de montaj si cele fata de principalele planuri de proiectie vor pastra proprietatile implicite (culoare rosie, font TBSystemFont0, marime 1.5).

Pentru fiecare proiect trebuie sa existe o subpictura care sa contina tabelul calculului decuparilor de scurgere si aerisire. Aceasta va avea numele DRAIN/AIR (Fig. 36) si va cuprinde capul de tabel si o prima linie a acestuia. Dimensiunile lui sunt 16450 mm x 1400 mm (capul de tabel va avea o inaltime de 800 mm, iar liniile corespunzatoare fiecarui tanc vor avea 600 mm). Textul din acest tabel va fi scris cu litere mari, font Arial, marime 4 si culoare alba. Un exemplu de tabel completat este in Fig. 37.




Fig. 35 – Vedere Tank Plan

Fig. 36 – Subpictura DRAIN/AIR

Fig. 37 – Tabel decupari de scurgere si aerisire

Desenele rezultate trebuie sa fie usor de citit, sa aiba un aspect cat mai clar si cat mai simplificat. Dupa finalizarea P.T.-ului, desenele trebuie arhivate si trimise spre verificare C.A.P. Pentru a pastra linia tip cale ferata avem doua optiuni: – Fie folosim, inainte de export, optiunea Change Trackline to 3 lines din meniul Custom>Hull Basic Design

(Fig. 38).




Fig. 38 – Change Trackline to 3 lines

– Fie utilizam, dupa export, butonul Aveva Track (AutoCAD) din bara de intrumente STX_TL. Arhiva va contine desenele de P.T. in format dwg (scalate) si un fisier Excel „List of Hystorical Unit

Information” ce va cuprinde o lista a desenelor de referinta folosite. Aceasta se va realiza folosind optiunea

Livrare PT din meniul Custom>Hull Detail Design sau butonul similar . Modul de utilizare este descris in Tutorialul: Using TP Delivery Form.

Introducerea meniului STX_TL in AutoCAD se va realiza conform Anexei 7 – Loading of Enterprise button toolbar. Cele trei butoane sunt utile pentru scalarea desenelor, modificarea stilului de cotare si a tipului de linie din layer-ul Water_Tight, din CONTINUOUS in AVEVATRACK.

Aceasta arhiva se va incarca in Sivadoc, in proiectul de lucru, la rubrica 3. Design>2.0 Technical Drawings (PT) – Hull conform procedurii referitoare la P.T. care se gaseste in Sivadoc>Documente>Reglementari Cadru>02. Management Calitate>2. Proceduri Calitate (QP)>QP02-2 Proiectul Tehnic si de Executie.

Observatie: In cazul reviziilor de P.T., toate sectiunile afectate trebuie sa fie recreate, iar pe vederile unde apar modificari se vor amplasa norisori de revizie de culoare Magenta (Meniu Annotate>Cloud...) si indicator de revizie. Acest indicator este o subpictura cu numele „REV.X” (De exemplu: REV.A, REV.B etc.). Aceasta va avea urmatoarele proprietati: simbol – Font 001, inaltime standard (10), culoare Magenta, tip de linie SolidXWide; text – Font Arial, inaltime 4, culoare Magenta.

Fig. 39 – Subpictura REV.A

Fig. 40 – Exemplu marcare modificare in caz de revizie




VI. Cazuri speciale intalnite in modelare

Modelarea curba Pentru a realiza partea de modelare curba pentru un proiect nou, pasii ce trebuie urmati sunt: – Alegerea suprafetei de lucru: un proiect poate contine mai multe suprafete, o suprafata principala (Hull) si

una sau mai multe suprafete aditionale, in functie de echipamentele prezente pe nava. Selectia suprafetei se face din meniul Curved Hull>Default>Surface.

Fig. 41 – Alegerea suprafetei de lucru

In continuare va fi prezentat modul de lucru pe suprafata Hull, pe celelalte suprafete modul de lucru fiind asemanator.

– Generarea cordoanelor de sudura (seam-urilor): acestea vor fi denumite astfel: – cordoane care delimiteaza blocurile: >500 ... 599< – cordoane care delimiteaza puntile: >700 ... 799< – alte tipuri de cordoane:

– generate intr-un plan principal X: >100 ... 199< – generate intr-un plan principal Y: >200 ... 299< – generate intr-un plan principal Z: >300 ... 399< – generate in alt plan decat cel principal: >400 ... 499<

Trasarea cordoanelor se va starta prin definirea celor care delimiteaza blocurile, sectiile si puntile. Acestea se vor trasa cu linie ingrosata, lucru care se obtine prin bifarea casutei Block Limit.

Fig. 42 – Generarea cordoanelor de sudura




Observatie: Cordoanele transversale (care delimiteaza blocurile si sectiile) se vor defini ca fiind over/in CL, iar cele orizontale (care delimiteaza puntile) se vor defini ca fiind PS and SB.

Pasii urmatori vor consta in trasarea cordoanelor care delimiteaza diferentele de grosime si a cordoanelor care vor imparti nava in fasii de tabla, conform specificatiei de table a fiecarei nave. Trasajul se va realiza tinandu-se cont si de faptul ca tablele vor avea plusuri de montaj sau de fasonare. Aceste cordoane se vor trasa cu linie subtire prin debifarea casutei Block Limit.

Observatie: Cordoanele de sudura se vor trasa astfel incat sa se respecte o continuitate a cordoanelor pe toata lungimea navei. Toate cordoanele vor fi trasate cu 50 mm mai lungi fata de cordonul limita pe care il intersecteaza, pentru a evita aparitia unor probleme in timpul generarii tablelor.

Fig. 43 – Exemplu de seam-uri pentru o nava oarecare

Pentru a putea verifica daca tablele se incadreaza in formatele aprovizionate pentru fiecare nava si daca tabla s-a desfasurat corect se foloseste comanda Symbolic View>Curved Hull View>Developed Plate.

Fig. 44 – Meniu Symbolic View

Fig. 45 – Exemplu tabla desfasurata




– Generarea tablelor (shell plates): tablele generate pe suprafata Hull vor fi denumite cu numere incepand cu 500, iar cele realizate pe alte suprafete vor fi denumite incepand cu 600. Pentru a se evita problemele care pot sa apara in procesul de nestare, tablele vor fi generate in functie de tipul sectiei respective, asa cum este aceasta prevazuta in Planul de Impartire in Sectii. De exemplu, daca sectia este monobloc, tablele vor fi generate ca fiind over/in CL, exceptie facand cazurile in care tabla are grosimi diferite in cele doua borduri.

In cazul in care tabla generata nu se desfasoara corect se pot face ajustari prin modificarea diferitilor parametri din fereastra Development: Workshop Method, Strip Control, Strip direction, No. of Strips.

Fig. 46 – Fereastra Development

– Generarea profilelor de bordaj: profilele (shell profiles) se vor denumi astfel: – cele generate intr-un plan principal X: >100...199< – cele generate intr-un plan principal Y: >200...299< – cele generate intr-un plan principal Z: >300...399< – cele generate intr-un alt plan decat cel principal: >400...499<

Profilele transversale si cele longitudinale se vor modela conform indicatiilor din Shell Expansion. Pentru fiecare shell profile se va alege o dimensiune predominanta, urmand ca, in momentul in care se va realiza splitarea acestuia in shell stiffeners corespunzatoare fiecarei sectii, sa se modifice tipodimensiunea, daca este cazul.

Fig. 47 – Exemplu de shell profiles




In prima faza, toate profilele (shell profiles) se vor modela PS and SB. Dupa ce au fost generate in totalitate, acestea se vor splita, rezultand astfel profile independente babord si tribord. Acest lucru se poate executa usor din meniul Curved Hull>Model>Shell Profile>Split Symmetric. In urma acestei operatii, toate profilele din tribord vor primi un alt numar:

– cele generate intr-un plan principal X: >5100...5199< – cele generate intr-un plan principal Y: >2200...2299< – cele generate intr-un plan principal Z: >2300...2399< – cele generate intr-un alt plan decat cel principal: >5400...5499<

Fig. 48 – Splitarea profilelor (shell profiles)

Splitarea profilelor de invelis are drept scop impartirea unui shell profile in mai multi shell stiffeners, in functie de Planul de Impartire in Sectii si/sau de tipul profilului necesar in acea zona. Aceasta operatie se va realiza folosind meniul Curved Hull>Model>Shell Stiffener>Split. Pentru a uni doua profile (operatie inversa splitarii) vom utiliza acelasi meniu dar cu optiunea Combine.

Fig. 49 – Splitarea/combinarea shell stiffener-ilor

Operatia urmatoare va consta in adaugarea decuparilor de scurgere, de aerisire, de trecere (hole, notch, cutout) etc., operatie care se realizeaza utilizand meniul Curved Hull>Model>Create Feature. Tot in aceasta faza se pot modifica: tipul profilului, calitatea, directia si se pot adauga plusuri de montaj, end-cut-uri, clearance etc.




Fig. 50 – Meniul Create Feature

– Generarea panourilor curbe (curved panels): panourile curbe se vor realiza folosind meniul Curved Hull>Curved Panel. Aici se va introduce numele panoului curb, se va selecta blocul din care va face parte acesta si se va alege tipul panoului (PS/SB sau Over/in CL).

Fig. 51 – Crearea panourilor curbe

Panourile curbe se vor denumi astfel: – 500 – pentru panourile realizate Over/in CL – 501 – pentru restul panourilor curbe




Connection codes si endcut-uri profile Le regasim in Anexa 9 – Layout of the Connection File si Anexa 8 – Endcut Types set in STX Tulcea –

Vers.04 („Live Document” – acest document se modifica mereu). Observatii pentru tabelul de endcut-uri:

– daca in document apare doar un cap de tabel de genul:

Code, parameter R1 2 3 inseamna ca in fisierul nostru nu sunt setate valori pentru acest tip de endcut (acest tip de endcut nu este definit). – datele trecute cu verde sunt noi – datele cu rosu trebuie evitate intrucat in proiectele noi acestea nu vor mai fi disponibile

Observatie CON=15: Profilele similare celui de mai jos creaza probleme in faza de constructie a sectiilor de volum, deoarece nu prezinta lufturi la capete. Toate aceste profile vor prezenta un luft de 1 mm la ambele capete. Scopul este de a usura asamblatul acestor profile. Din acest motiv connection-ul 15 va fi setat a avea un luft de 1 mm (Fig. 52). Atentie la nodul de selectie al bazei de dimensionare, in situatia in care trebuie sa cotati si cota ar avea ca baza capatul profilului al carui endcut este 15.

Fig. 52 – Connection 15

Atentie: Prelucrarea capului profilului si al flansei profilelor cornier se va realiza in toate situatiile, mai putin in cazul in care se sudeaza doua profile cap la cap. O alta restrictie este legata de dimensiunea profilelor. Astfel, vom avea: – pentru profile HP cu H 160 mm – nu se prelucreaza capul profilului – pentru profile HP cu H > 160 mm – se va prelucra capul profilului la 30°

Din tabelul de coduri pentru endcut-uri, parametrul prin care se realizeaza acest lucru este, in general, 2.

Fig. 53 – Prelucrare cap profil

Observatie: Pentru cazul sudarii profilelor cap la cap se va folosi connection code CON=40.

Fig. 54 – Connection code 40

Profil 1 Profil 2




Notch „KUF” in profile (Anexa 4 – KUF) La trecerea profilelor prin pereti etansi, acolo unde avem un Cutout=107, caracteristic nodului A8 se va

introduce un notch „KUF” in profil (Fig. 55). Acesta are rolul de a marca locul unde se va indeparta flansa bulbului, pentru a realiza imbinarea etansa de tip „furculita”. Inaltimea va fi egala cu 2 mm, iar latimea decuparii va fi egala cu grosimea peretelui plus 4 mm si raza de 1 mm. Notch-ul se va introduce la mijlocul grosimii peretelui prin care trece profilul.

Fig. 55 – Notch KUF

Pentru un perete longitudinal (Y=1200) cu grosimea de 7 mm, in schema, instructiunea va fi ca in Fig. 56.

Fig. 56 – Instructiune notch KUF

Cutout-uri si clip-uri profile (Anexa 3 – CUTOUTS & CLIPS)

Cutout-urile definite in Aveva sunt cele prezentate in Anexa 3.1 - Aveva cutout standard. Observatie: La cutout-urile folosite in prezent (cele cu 5XXX), notch-ul situat la contactul cu tabla panoului

intariturii, in linia teoretica, va fi ales automat de sistem, KS10 sau R35, in functie de inaltimea profilului (vezi si nod A1 din Standard Structural Detail) – Fig. 57.

Fig. 57 – Nod A1




Clip-urile definite in Aveva sunt cele prezentate in Fig. 58.

Fig. 58 – Clip-uri definite in Aveva

Nota: Clip-urile sunt valabile numai pentru profilele perpendiculare pe tabla suport.

Fig. 59 – Placute de rigidizare (nod A2)

Fig. 60 – Placute de etansare




Amplasare osatura simpla pe panouri ce au in componenta table de diferite grosimi (Anexa 1 – AMPLASARE OSATURA SIMPLA)

In cazul panourilor care au in componenta table de mai multe grosimi si osatura simpla amplasata pe partea ce materializeaza diferenta de grosime se va proceda astfel:

– Daca diferenta de grosime a tablelor ( t=t1-t2) este mai mica sau egala cu 2 mm si lungimea de suprapunere a profilului (l) este mai mica de 1 m, se va practica o degajare de tip „NOTCH KUF 1002*2*1” in profil cu inaltimea (h) egala cu diferenta de grosime dintre table si lungime egala cu lungimea de suprapunere plus 2 mm – vezi detaliul 1 din Anexa 1.1 – Cazuri posibile;

– Daca diferenta de grosime a tablelor ( t=t1-t2) este mai mica sau egala cu 2 mm si lungimea de nesuprapunere (profilul nu atinge tabla) a profilului (l) este mai mica de 1 m, se va incarca cu sudura pe inaltimea (h) egala cu diferenta de grosime dintre table si lungimea egala cu lungimea de nesuprapunere plus 2 mm (profilul nu atinge tabla) – vezi detaliul 2 din Anexa 1.1 – Cazuri posibile;

– Daca diferenta de grosime a tablelor ( t=t1-t2) este mai mare de 2 mm si lungimea de suprapunere a profilului (l) este mai mare de 1 m, se va intrerupe profilul in dreptul schimbarii de grosime a tablelor – vezi detaliul 3 din Anexa 1.1 – Cazuri posibile;

De asemenea se vor introduce atentionari suplimentare in schita de confectionat a panoului si in schitele profilelor afectate de aceasta situatie. Aceste „atentionari” vor contine detalii de imbinare a acelor profile in asa fel incat, daca se impune sudarea profilelor inainte de amplasarea acestora pe panou, cuplarea/sudarea lor sa se realizeze corect pentru evitarea lufturilor generate de diferentele de grosime – vezi detaliul 4 din Anexa 1.1 – Cazuri posibile.

Pentru a nu fi necesare operatii tehnologice suplimentare (decupari in profile, incarcare cu sudura pentru compensarea inaltimii profilelor s.a.m.d.) se recomanda alinierea tablelor la fata pe care se vor suda montantii, diferenta de grosime orientandu-se spre partea opusa (Fig. 61). Aceasta situatie este exemplificata in Anexa 1.2 – Varianta A si Anexa 1.3 – Varianta B.

Fig. 61 – Alinierea grosimii tablelor




Calculul decuparilor de scurgere si aerisire (Anexa 2 – CALCULUL DECUPARILOR DE SCURGERE SI AERISIRE)

Amplasarea si calculul decuparilor de scurgere si aerisire se va face respectand urmatoarea instructiune de lucru:

– la primirea unei noi sectii de lucru (P.T./P.E.), se va verifica XXX-101-020 – Tank Plan si se vor identifica tancurile care sunt incluse sau care intersecteaza limitele acesteia.

– se va lua legatura cu C.A.P. din cadrul Serviciului Proiectare Tubulatura (asa cum este trecut in schema organizatiei de proiect) pentru a obtine informatii despre amplasarea sorburilor, respectiv, a tevilor de aerisire tancuri, diametrul nominal, diametrul exterior x grosimea tevii (pentru determinarea ariei sectiunii interioare). In caz ca nu exista informatii despre instalatie (schema instalatiei) se va considera diamentrul minim de calcul al ariei sectiunii tevii sorbului sau aerisirii de 200 mm.

– se vor amplasa decuparile de drenare si aerisire conform schemei exemplu din Anexa 2.5 – Schema Drain & Air si a nodurilor F din XXX-200-048 – Standard Structural Detail.

– se va completa desenul de P.T./P.E. cu un detaliu ca in exemplul din Anexa 2.6 – Exemplu tabel drain & air holes. Daca sectia cuprinde parte dintr-un tanc, vederea ce trebuie atasata P.T.-ului trebuie sa cuprinda intreg tancul, pentru a putea reprezenta pozitia sorbului sau a tevii de aerisire.

Pentru informatii privind modul de calcul si reguli, se vor consulta materialele din Anexa 2 – Calculul decuparilor de scurgere si aerisire.

Alinierea platbandelor pentru osaturile amplasate pe zone curbe Exista situatii cand la intersectia osaturilor compuse, platbandele acestora nu sunt aliniate rezultand astfel

lufturi intre piese si imposibilitatea realizarii sudurii (Fig. 62). Din acest motiv se va preciza, atat in desenele de P.E. cat si in schitele de O.C.-uri, ca la capatul unde se cupleaza doua osaturi pentru care trebuie realizata alinierea platbandelor, acestea sa nu se sudeze pe o portiune de 300 mm. Totodata platbandele vor fi prevazute cu un plus tehnologic de 20 mm. Pentru situatiile in care nu este necesar ca acestea sa fie realizate din modelare curba (pentru a putea fi desfasurate), torsionarea si alinierea se va executa la fata locului.

Fig. 62 – Situatii inainte de realizarea alinierii platbandelor




Fig. 63 – Situatii dupa realizarea alinierii platbandelor

Acolo unde spatiul si structura o permite se poate folosi si o solutie alternativa (Fig. 64): platbandele pot ramane nesudate (sniped), iar in locul de intersectie se va introduce o osatura de legatura asa cum este aratat in desenul de mai jos.

Fig. 64 – Solutie alternativa

Pozitionarea elementelor din sectie

Dupa terminarea modelului unei sectii se va trece la pozitionarea tuturor elementelor din aceasta. In functie de numarul de piese din sectie se va alege Case-ul in care ne incadram din fisierul Autopos.dat (folderul Def corespunzator proiectului). De exemplu: CASE,'CS1' /GEO/START=1/MAX=200/PLA /GEO/START=301/MAX=490/STI/FLA/PIL/BPR /GEO/START=201/MAX=290/BRA/CLI /GEO/START=601/MAX=700/DOU;

SECT. X-X




Pentru cazul CS1 exista pozitii de la 1 la 200 pentru table, de la 301 la 490 pentru profile, de la 201 la 290 pentru bracheti si clip-uri si de la 601 la 700 pentru dublante.

Pentru realizarea pozitionarii se va folosi optiunea Pos No din meniul Planar Hull. Primul pas va fi stabilirea scopului operatiei. Astfel se va alege Planar Hull>PosNo>Scope. Se tasteaza numele sectiei pentru care se va realiza pozitionarea. In caseta de dialog Side specific part selection vor ramane toate cele trei optiuni selectate si se va apasa butonul Cancel.

Fig. 65 – Pos No>Scope

Scopul fiind stabilit se va alege Planar Hull>PosNo>Auto. In caseta de dialog Autopos start-up va trebui: – sa se aleaga Case-ul (CS1, CS2 etc.) din lista – sa se bifeze casutele Empty, Temporary si Final – la Program mode sa se aleaga, in prima faza, Listing Only – la Comparison sa se opteze pentru Scope (scopul stabilit anterior)

Avand selectat Listing Only piesele nu vor fi pozitionate, insa se poate verifica daca exista sau nu pozitii suprapuse (Fig. 66). Pentru aceasta se va consulta fisierul .lst din Log Viewer.

Daca nu sunt pozitii suprapuse se va reveni in fereastra Autopos start-up, inlocuind doar la Program mode Listing only cu Update (Fig. 66). Astfel toate piesele din cadrul sectiei stabilite prin Scope vor avea atribuita si o pozitie.

Pentru a repozitiona toate piesele dintr-o sectie (Fig. 66), din caseta Autopos start-up trebuie sa se debifeze Empty.

1. Doar listare 2. Pozitionare 3. Repozitionare

Fig. 66 – Pos No>Auto




Culori si texte standard Codul de culori folosit in Aveva, pentru model, este: verde – pentru table (implicit) galben – pentru profile cyan – pentru bracheti rosu – pentru decupari Pentru numele vederilor se va folosi un text cu litere mari, nesubliniate, cu urmatoarele proprietati: Font –

Arial, inaltime – 4, culoare - alba. Textele ce contin mentiuni speciale sub vederi (de exemplu: ALL STIFFENERS HP..., LOOKING FORE etc.) vor fi scrise cu litere mari, nesubliniate si vor avea proprietatile: Font – Arial, inaltime – 3, culoare – alba.

Aveva Unclaim In timpul lucrului se pot intampina probleme legate de blocarea anumitor desene sau a unor panouri.

Deblocarea acestora se poate realiza de catre utilizator cu ajutorul programului Aveva Unclaim, fara a mai fi nevoie ca administratorul de sistem sa intervina. Pentru mai multe detalii legate de aceasta aplicatie se poate consulta materialul de pe Forum – Tutorial: Using Aveva Unclaim addin.

VII. Proiectul de executie

Proiectul de executie este similar cu proiectul tehnic, insa sunt elaborate o serie de desene suplimentare ce vor fi folosite pentru constructia navei. La realizarea unui P.E. se va tine cont de dotarile si tehnologiile utilizate in santierul in care se va construi nava.

In prima faza se vor salva desenele de P.T. cu ultima revizie, ca fiind desene de P.E.. De exemplu, se presupune ca trebuie intocmit P.E.-ul pentru sectia 67, sectie care in prezent se afla la revizia A. Desenele de P.T. in Aveva vor avea numele XXX-209-671_A ... XXX-209-679_A. Pentru P.E. ele se vor salva cu denumirea XXX-209-671_A_PE ... XXX-209-679_A_PE.

Pentru fiecare P.E. grupa de Pregatire a Fabricatiei, din cadrul Directiei de Productie, va emite un document numit Working Process Method (format .xls si .dwg) prin care se va preciza modul de realizare al sectiei si de care se va tine seama la colectarea acesteia in modulul de Assembly din Aveva. Aceste documente se vor gasi in Sivadoc, in proiectul de lucru, in 5.Fabricatie>Work Sequence (WS).

La realizarea unui P.E., fiecare proiectant si C.A.P. (acolo unde au spatiul alocat) trebuie sa verifice, sa completeze si sa semneze documentul CHECK LIST PROCEDURE care se gaseste in Sivadoc>Documente>Reglementari Cadru>02. Management Calitate>3. Instructiuni Tehnice>Manual Proiectare (IP)>Corp. Documentul se va printa si se va completa cu pixul (alta culoare decat negru), cu X sau N/A (nu este cazul) pe coloana CHECK, in functie de informatiile necesare sectiei. Dupa semnare, se va scana si se va atasa arhivei ce va fi incarcata in Sivadoc impreuna cu celelalte documente ale proiectului de executie. Fisierul scanat va avea denumirea SXX-CHECK_LIST.

Pentru reguli tehnologice suplimentare se pot consulta si Standardul Intern de Fabricatie (Sivadoc>Documente>Reglementari Cadru>02.Management Calitate>3.Instructiuni Tehnice>Standard Intern Fabricatie (SIF)) si Manualul de Fabricatie (Sivadoc>Documente>Reglementari Cadru>02.Management Calitate>3.Instructiuni Tehnice>Manual Fabricatie (ITC)).

Elementele care pot influenta dimensiunea pieselor ce vor pleca spre nestare sunt: – plusul de montaj – sectia va fi prevazuta cu plus de montaj asa cum este indicat in planul de Impartire in Sectii (vezi si capitolul III). In Aveva, plusul se va introduce cu ajutorul comenzii Excess. In schema asociata panoului, linia de comanda se va prezenta ca in Fig. 67.

Fig. 67 – Instructiune Excess




, unde: LIM = limita pe care se va adauga plusul M1 = valoarea plusului

Fig. 68 – Plusurile de montaj

Atentie: Plusurile de montaj vor fi aplicate atat tablelor, cat si profilelor care ajung in cuplarile de montaj ce au plus.

Observatie: In cuplarile de montaj se vor da decupari cu raza R=35 sau maxim h/4 (table si profile). In cazul in care profilele ajung in cuplare sa se sudeze cap la cap cu alte profile, acestea vor avea intotdeauna connection code CON=40 (Fig. 54). – shrinkage-ul – se va aplica respectand regulile de mai jos:

pentru punti, platforme (Fig. 69, Fig. 70) – directia principala de contractie este perpendiculara pe directia principala a osaturii, in acest caz osatura este longitudinala (subpictura: SHR-PUNTI, PLATFORME):




Fig. 69 – Instructiune shrinkage punti, platforme

Fig. 70 – Shrinkage punti, platforme

pentru peretii longitudinali sau inclinati in directie longitudinala (Fig. 71, Fig. 72) – directia principala de contractie este perpendiculara pe directia principala a osaturii, in acest caz osatura este verticala (subpictura: SHR-LONGITUDINAL):




Fig. 71 – Instructiune shrinkage pereti longitudinali sau inclinati in directie longitudinala

Fig. 72 – Shrinkage pereti longitudinali sau inclinati in directie longitudinala

pentru peretii transversali sau inclinati in directie transversala (Fig. 73, Fig. 74) – directia principala de contractie este perpendiculara pe directia principala a osaturii, in acest caz osatura este verticala (subpictura: SHR-TRANSVERSAL):




Fig. 73 – Instructiune shrinkage pereti transversali sau inclinati in directie transversala

Fig. 74 – Shrinkage pereti transversali sau inclinati in directie transversala

Aceasta compensare se va introduce in fiecare panou care are cel putin una dintre dimensiuni mai mare de 2.5 metri, pana la limita superioara a grosimii tablei de 14 mm.




– tipurile de sudura – codurile se vor introduce conform ultimei revizii a standardului de sudura Welding standards STX Tulcea (Anexa 16 – Welding Standard STX Tulcea – Rev.10) care se gaseste in Sivadoc>Documente>Activitati Curente>Tehnic>Documente Interne>Manual Proiectare – lucru>Corp. In acel tabel sunt prezentate si codurile ce trebuie introduse in Aveva (coloana Aveva Code (Type/code)). Acest standard de sudura cuprinde doua parti:

Partea 1 – pentru otel de la calitatea A pana la E36 sudura utilizata numai pentru Panel Line – LSP (WL) sudura panourilor curbe pe pin jig-uri (WP) sudura automata (WA) sudura semiautomata pe placuta ceramica (WM) sudura semiautomata – Full Penetration Welding (WM) sudura semiautomata pe placuta metalica (WM) sudura semiautomata cu patrundere partiala (WM) sudura semiautomata pe o singura parte (WM)

Partea 2 – pentru inox sudura automata (WI) sudura semiautomata pe placuta ceramica (WS)

Observatie: Sudura trebuie sa prezinte o suprainaltare minima precum si sa fie cu trecere lina (racordata) catre reperele imbinate: – imbinari cap la cap cu patrundere completa:

– Valori tinta (de urmarit de sudor in productie):

Fig. 75 – Imbinari cap la cap – Suprainaltare

(1) Valoarea maxima a suprainaltarii este estimata in functie de latimea sudurii (b) conform EN ISO 5817 – (Tabel 1, rand 1.9) pe baza formulei h 1 + 0.1 b (mm). (2) In cazul altor tipuri de rosturi la care latimea sudurii are alte valori, suprainaltarea maxima se determina aplicand aceeasi formula: h 1 + 0.1 b (mm).

Fig. 76 – Imbinari cap la cap – Unghiul de racordare al sudurii

(1) - valoarea unghiului de racordare este estimata conform EN ISO 5817 – (Tabel 1, rand 1.12). – Valori extreme (criterii acceptare la predare CTC, clasa, client conform IACS):

Fig. 77 – Imbinari cap la cap – Valori extreme




– imbinari in T cu patrundere completa la care nu este prevazut din proiectare si un calibru suplimentar:

Fig. 78 – Imbinari in T – Racordare sudura

Suprainaltarea (h) nu se considera ca intreaga latime a piciorului sudurii aditionale (p) ci o cantitate de sudura peste grosimea tablei sanfrenate (t), fara a lua in considerare portiunea de racordare.

– Valori tinta (de urmarit de sudor in productie):

Fig. 79 – Imbinari in T - Suprainaltare

(1) Valoarea maxima a suprainaltarii este estimata in functie de latimea sudurii (b) prin analogie cu imbinarile cap la cap din EN ISO 5817 – (Tabel 1, rand 1.9) pe baza formulei h 1 + 0.1 b (mm). (2) In cazul altor tipuri de rosturi la care latimea sudurii are alte valori, suprainaltarea maxima se determina aplicand aceeasi formula: h 1 + 0.1 b (mm).

– Valori extreme (criterii acceptare la predare CTC, clasa, client conform IACS): IACS nu prevede in mod special pentru aceasta situatie o valoare maxima. Singura analogie ar putea fi facuta

cu unghiul de racordare prevazut la sudurile de colt:

Fig. 80 – Imbinari in T – Racordare sudura

Pentru evitarea interpretarilor gresite, se vor evita desene de tipul celor de mai jos, in documentatia de executie:

Fig. 81 – Detaliu de evitat in P.E.

Daca se impune un calibru suplimentar din documentatia de clasa sau alte documente contractuale, atunci valoarea calibrului suplimentar trebuie specificata.

Mihaela.Zaharia

Line




Fig. 82 – Prezentare detaliu sudura cu calibru suplimentar

Pentru Aveva exista urmatoarele variante de bevel (pentru sudura cap la cap):

– 0 – de tip elementar (basic) – folosit pentru table cu aceeasi grosime sau grosimi apropiate. – 1 – table cu diferenta de grosime; planul comun al tablelor pe partea negativa a bevel-ului; degrosarea tablei de grosime mai mare pe partea pozitiva a bevel-ului (sanfren si degrosare pe aceeasi parte). – 2 – table cu diferenta de grosime; planul comun al tablelor pe partea pozitiva a bevel-ului; degrosarea tablei de grosime mai mare pe partea negativa a bevel-ului (sanfren si degrosare pe parti diferite). – 3 – table cu diferenta de grosime; planul comun al tablelor pe partea negativa a bevel-ului; fara degrosare pe tabla de grosime mai mare. – 4 – table cu diferenta de grosime; planul comun al tablelor pe partea pozitiva a bevel-ului; fara degrosare pe tabla de grosime mai mare. – 9 – table cu diferenta de grosime; table fara plan comun; degrosarea tablei de grosime mai mare, egala pe ambele parti.

Observatie: In definitia sanfrenului, acesta are o fata in „sus” si una in „jos”, legata de fetele superioara sau inferioara a tablei (asa cum se vede in Fig. 83). In acest document, fata superioara se numeste partea pozitiva a bevel-ului, iar fata inferioara, partea negativa.

Fig. 83 – Definitia termenilor legati de bevel

Caz particular: In cazul insertiilor, cand tablele adiacente sunt in panouri diferite, pentru introducerea prelucrarii pieselor se va proceda astfel:

– unul din panouri va avea o decupare cu geometria similara insertiei, decupare in care se va introduce si un cod de bevel. In exemplul din Fig. 84 exista o decupare cu diametrul de 2000 mm in care este introdus un bevel de cod 301 (BEV=301), cu sanfrenul orientat in sus (BVS=TOP).

Fig. 84 – Caz particular – Bevel in hole

Mihaela.Zaharia

Line

Mihaela.Zaharia

Line




– pentru panoul ce va contine insertia se va folosi comanda WELD pentru a introduce pe limitele acesteia sanfrenul si/sau degrosarea corespunzatoare (Fig. 85). In acest caz codul folosit va avea urmatorul tipic:

<cod bevel><1 sau 2><grosime degrosare> ,unde: <cod bevel> – codul de bevel asa cum este indicat in ultima revizie a standardului de sudura. <1 sau 2> – indice legat de partea pe care se va realiza degrosarea. Astfel, pentru 1 degrosarea va fi pe aceeasi parte cu sanfrenul, iar pentru 2 degrosarea va fi pe partea opusa sanfrenului. <grosime degrosare> – grosimea tablei la care se doreste degrosarea

Exp.: 301108

Fig. 85 – Caz particular – Welding on limit

Rezultatul va fi ca in Fig. 86.

Fig. 86 – Rezultat insertie

Observatie: Latimea maxima de degrosare ce se poate executa in Sectia Debitare este de 200 mm. Peste

aceasta valoare, degrosarea se va realiza pe masini unelte. Nota: Orientarea deschiderii rostului se va realiza atfel:

– in faza de asamblat – aceasta se va executa spre exterior (pieptenii spre interior) cu exceptia panourilor pe Pin-Jig pentru sudare Cut-wire, precum si a panourilor curbe de suprastructura. – in faza de montaj – se va executa conform prevederilor urmatoare:




Localizare Element Cuplare Orientare rost Piepteni(*)

Punti Inelara Longitudinala

spre exterior pe interior

spre interior la gros < 12mm pe exterior Inelara

spre exterior la gros 12mm pe interior spre interior la gros < 12mm pe exterior

Bordaj Longitudinala

spre exterior la gros 12mm pe interior

Zona cilindrica

Gurna Fund

Inelara Longitudinala

spre interior pe exterior


spre exterior pe interior Zone aviate

Bordaj Fund

Inelara Longitudinala

spre interior pe exterior



Invelis

Cargorail si suprastructura

Bordaj Inelara Longitudinala


Interior nava Rostul se orienteaza astfel incat deschiderea sa fie pe partea opusa osaturii pe partea osaturii (*) Se admit piepteni pe partea deschiderii sanfrenului, dar distantati la cel putin 600mm.

Fig. 87 – Orientarea deschiderii rostului

In cazul orientarii gresite a rostului pentru cuplarile de montaj se va folosi procedura de sudare din Fig. 88:

Fig. 88 – Procedura sudare in cazul orientarii gresite a rostului




Pentru ca piesele sa contina informatii legate de trasabilitate, inainte de a se nesta, acestea se vor colecta in modulul de Assembly din Aveva conform WPM-ului sectiei. Pentru a deschide aplicatia in modulul de Hull Design se va selecta View>Addins>Assembly Planning.

Fig. 89 – Addins – Assembly Planning

Assembly Planning foloseste Design Explorer (View>Explorers>Design Explorer) si modul de vizualizare 3D (Window>3D View) comune si celorlalte aplicatii din Aveva Marine.

Fig. 90 – Assembly Planning

In Design Explorer exista Production Block-urile care reflecta structura din model, asa cum este ea continuta in bancile de date din Aveva. Sub fiecare nod Block sunt noduri care grupeaza panourile curbe si plane cu

3D Viewer

Assembly List




denumirea acestora. Fiecare panou va avea noduri pentru gruparea tablelor, profilelor, flanselor etc., in functie de componentele fiecaruia.

Fig. 91 – Production Block-urile

Observatie: Inainte de a incepe colectarea, in fereastra de Assembly Planning, din Collect Rules, vom debifa Enable collect rules.

In structura de asamblare (Assembly tree) se va crea un nou nod corespunzator sectiei de lucru. Intotdeauna acesta se va numi „UAxxx” (Exp.: UA101, UA206 etc.), unde UA are semnificatia de Unit Assembly. Nu se vor mai folosi Sxxx (posibil confundabil cu deja existentele cordoane definite pe suprafata curba (seam-uri) in proiect) sau Uxxx (nume de sectie/bloc definit la inceputul fiecarui proiect). Restul nodurilor de sub sectie se vor crea asa cum este prezentat in WPM. Un exemplu de WPM se poate vizualiza si in Fig. 92.




Fig. 92 – Exemplu WPM

Conform WPM-ului din Fig. 92, in Assembly Planning vom avea structura din Fig. 93.

Fig. 93 – Structura sectiei in Assembly Planning

Pentru fiecare ansamblu si subansamblu se vor edita urmatoarele atribute din caseta de Proprietati (Fig. 94): Description – se va scrie o scurta descriere a locatiei unde se afla ansamblul respectiv Predefined orientation – reprezinta o informatie legata de modul in care va fi orientat ansamblul in timpul

operatiilor de fabricare. Se va selecta una dintre optiunile din lista existenta.




Base Panel – se va completa numai in cazul in care la orientare avem selectat Specific panel sau Automatic.

Pentru a salva proprietatile unui ansamblu se va apasa butonul OK.

Fig. 94 – Proprietati ansambluri

Pentru a salva informatiile legate de Assembly se va alege File>Save Work. Pentru a crea desenele de Assembly se va intra in modulul de Marine Drafting. Din meniul AutoDP vom

alege optiunea Assembly Deliverables. Se va deschide fereastra din Fig. 95.

Fig. 95 – Generare schite ansambluri




In prima casuta se va introduce numele nodului parinte ale carui desene se doresc a fi generate. Acest lucru se poate realiza fie prin tastarea propriu-zisa in casuta, fie se va face click in Design Explorer (ASWL ASWLD) pe ansamblul ce va fi procesat si apoi vom apasa butonul CE din dreptul casutei. Utilizatorul poate filtra ansamblurile dupa:

– Those not drawn – cele care nu au fost desenate – Those drawn – cele care au fost desenate – Those drawn by me – cele care au fost desenate de catre user-ul curent – Bad Drawing Reference – cele care au fost desenate, dar care au fost sterse – All Assemblies – toate ansamblurile corespunzatoare nodului parinte Se va apasa butonul Search si va aparea o lista a ansamblurilor care intrunesc conditiile precizate anterior. Se

vor selecta ansamblurile de procesat. Desenele vor fi stocate in departamentul Assembly (Dept) si in registrul AssemblyDwg (Regi) – Draft Explorer.

Pentru tipul de desen care va fi generat (meniul Drawing) se va: bifa casuta Create Drawing alege tipul form-ului din desen (Type=STX) alege formatul paginii (Size=A3) debifa Output PDF

Pentru Parts List se va debifa Create Parts List. Dupa ce s-au setat toate aceste elemente se va apasa butonul Now, urmand a fi create desenele pentru

ansamblurile selectate. Desenele se vor deschide ca orice desen obisnuit (vezi Cap. II), cu mentiunea ca la Drawing Type va trebui sa se selecteze Assembly ADP Drawing.

Dupa ce un desen a fost deja creat (Filtru: Those drawn), modurile posibile ar trebui sa fie: Update si Recreate. Aceste optiuni au fost activate cu versiunea Aveva Marine 12.1.

In Aveva Marine 12.1, pentru a aduce vederea 3D a unui ansamblu se poate folosi comanda Insert>Model. In caseta de dialog se va bifa Assembly si se va scrie numele ansamblului al carei vedere 3D se va insera in pagina (Fig. 96).

Fig. 96 – Inserare ansamblu




Schitele de panouri, O.C.-uri, L.S.P.-uri astfel generate vor trebui sa aiba pozitionate toate elementele si sa contina toate cotele necesare in vederea bunei realizari a ansamblului. Reguli legate de modul de prezentare sunt cuprinse si in instructiunea CHECK LIST PROCEDURE. Pentru L.S.P.-uri (Anexa 5 – LSP) se va consulta General guide for Flat Panel design. Schitele generate din Assembly Planning se gasesc in banca de desene Assembly ADP Drawing.

Observatii: In cazul in care se va modifica P.E.-ul la solicitarea Sectiei Prefabricare/Grupei Secventionare (in cazul in

care se va modifica trasabilitatea), se va intocmi o fisa de modificare de tip AT in care se va mentiona „Modificare documentatie L.S.P.” (vezi Anexa 11 – FM-AT-LSP).

Directia Productie monitorizeaza dimensional toate panourile (LSP, PAN, PAJ) si elementele de osatura intarita (OC-uri). In scopul reducerii deformatiilor remanente datorate sudurii, Directia Productie va intocmi tabele de masuratori (care vor contine informatii legate de contractiile remanente rezultate in urma sudarii) ce vor fi grupate pe tipo-dimensiuni de table. In sprijinul acestei actiuni, pe schitele de trasaj trebuie sa apara o cota de verificare, care reprezinta distanta dintre primul si ultimul element de structura, inainte de sudura (vezi Anexa 10 – Cote-compensare).

Decuparile mici (decupare mica insemnand suprafata < 1m2) care intersecteaza cordoane de sudura se vor modela cu ajutorul optiunii Hook (numai in cazul ansamblurilor de tip PAN, nu si pentru LSP). Se presupune ca in aceasta arie nu se va nesta nimic.

In momentul realizarii unei astfel de decupari vom bifa din Hooks&Bridge, Hook si Generate hooks on seam de tipul „Hook at both ends” (la ambele capete) cu un Gap de 40 mm si o raza de 10 mm (Fig. 97). Astfel, nu va mai fi necesar ca aceste decupari sa fie declarate ca fiind fictive.

Fig. 97 – Hooks & Bridge

In schema vom avea sintaxa din Fig. 98.

Fig. 98 – Sintaxa Hooks & Bridge




Ca rezultat, in model, decuparile vor arata ca in Fig. 99.

Fig. 99 – Rezultat in model Hooks & Bridge

Rezultatul in productie se prezinta ca in Fig. 100.

Fig. 100 – Rezultat in productie Hooks& Bridge

Prin adoptarea acestei optiuni se mai rezolva doua probleme tehnologice: – asigurarea rectiliniaritatii cordonului de sudura – conditie obligatorie pentru sudura automata sub strat de flux – asigurarea conditiilor de inceput si de iesire a cordonului de sudura automata (se asigura placuta de capat)

Observatie: Acolo unde exista posibilitatea, se recomanda realizarea cordoanelor de sudura rectilinii si nu paralele cu linia invelisului. Pentru cordoanele de sudura realizate dupa o curba nu este niciun WPS de sudura




automata sub strat de flux. De asemenea nu este garantata patrunderea cordonului de sudura datorita ajustarii manuale a directiei de deplasare a tractorasului de sudura. Pentru aceasta solutie tehnica, singura solutie tehnologica admisa este sudura manuala pe placuta ceramica.

Se vor genera schite si pentru nodurile PCA (piesa completare asamblat) si PCM (piesa

completare montaj) aflate sub nodul sectiei (Fig. 101). Desenul va contine vederea 3D cu piesele din nodul respectiv si lista acestor piese asa cum este aratat in exemplele din Anexa 14 – PCA si Anexa 15 – PCM.

Fig. 101 – Noduri PCA si PCM

Pentru toate ansamblurile unei sectii se va genera un fisier care sa contina informatii legate de lungimea cordoanelor de sudura (sudura cap la cap si sudura de colt). Detectarea cordoanelor de sudura in mod interactiv, „blocheaza” licenta in modulul de Hull Design in care a fost folosita. Eliberarea acestei licente se poate face doar prin inchiderea modulului de Hull Design. De aceea este bine sa folosim detectarea in „batch”, utilizand macroul din fisierul x:\Common\Tools\weld_info_aveva1.xls. Pentru detectarea si prelucrarea rapoartelor de lungimi de sudura se va consulta tutorialul Detectare de suduri in batch in Aveva.

Inainte de a trimite piesele la nestat se va rula programul Verify, fie din meniul Custom>Hull Detail Design, fie din butonul . Informatii legate despre functionarea acestuia se gasesc pe Forum in tutorialul Use of Verify form (Aveva Marine Hull Design). Acest form (Fig. 105) verifica: – detaliul E7 (Fig. 102)

Fig. 102 – Nod E7

– detaliul E10 (Fig. 103)

Fig. 103 – Nod E10




– detaliul D32 (Fig. 104)

Fig. 104 – Nod D32

– profilele care au connection CON=40 – notch-urile – tablele (dupa splitare) – compara elementele care ar trebui sa ajunga la nestare cu ceea ce s-a splitat. Avem trei situatii posibile:

panoul nu s-a splitat panoul s-a splitat, dar tabla a fost atribuita altui bloc (mesaj NOT SPLITED) panourile au fost sterse, dar tablele au ramas in PLDB (mesaj ATTENTION REQUIRED)

– profilele curbe care ar trebui sa ajunga la fasonare Atentie: Daca in formul Verify nu este bifat Open file after creation, fisierul rezultat nu se va deschide, el

gasindu-se in C:\Temp.

Fig. 105 – Form-ul Verify

Dupa ce piesele au fost colectate si verificate, acestea trebuie trimise catre nestare. Pentru ca piesele sa contina toate informatiile (trasabilitate, bevel, plusuri, shrinkage etc.) este necesar sa se spliteze sectia. Astfel, din Hull Tools>PPI Hull vom selecta blocul si vom alege 3. Plane Part Generation (pentru modelare plana – Fig. 106). Pentru modelarea curba se va alege 10. Curved Part Generation (Fig. 106), insa este de preferat ca aceasta operatiune sa fie executata de catre proiectantul responsabil cu modelarea curba.

Fig. 106 – Splitare




Pentru a verifica rezultatul operatiei, din Log Viewer trebuie sa deschidem primul fisier .txt si fisierul .lst si sa cautam eventuale erori care ar fi putut impiedica splitarea panourilor.

La nestare se vor trimite fisierele de tip gen. Pentru aceasta se va folosi PPI Hull in care vom face selectie dupa 4.Plate. Revenind in fereastra initiala vom selecta Interfaces>1.Plate Interface (Fig. 107). In acest mod piesele vor fi exportate in fisiere de tip gen, fisiere care se vor trimite la nestare. Ele se gasesc in proiectul de lucru, in folderul nc. In primul fisier .txt din Log Viewer se pot cauta eventuale erori. Numarul de piese din fisierul .log din Log Viewer trebuie sa corespunda cu numarul de gen-uri din folderul nc.

Fig. 107 – Creare gen-uri

Pe langa gen-uri, pentru grupa de Nestare din carul S.P.A.T. trebuie sa se mai pregateasca si un Quality List – o lista care sa contina grosimile si calitatile de table care se regasesc in sectia pentru care se executa P.E. (Fig. 112). Pentru a crea automat fisierul de calitati se va folosi comanda Verify din meniul Custom>Hull Detail Design sau butonul . Pentru sectiile care au si L.S.P.-uri se vor printa si schitele cu tablele care sunt cuprinse pe L.S.P.

Pentru Quality List se vor urma pasii de mai jos: – se va bifa Verify Split Parts si se va apasa butonul OK (Fig. 108);

Fig. 108 – Optiunea Verify din meniul Custom>Hull Detail Design

Se va astepta terminarea verificarii pieselor splitate si deschiderea fisierului excel creat (in cazul in care este bifata casuta Open file after creation).

– daca toate piesele au fost splitate, se va confirma crearea Quality List-ului apasand butonul Yes al casutei de confirmare (Fig. 109);

Fig. 109 – Casuta confirmare creare Quality List




– in noua caseta de dialog se va alege calea unde dorim sa fie salvat fisierul de calitati si se va apasa butonul OK (Fig. 110). Daca elementul curent este altul decat cel al sectiei in lucru, acesta se va selecta din Design Explorer sau se poate tasta in campul Block Name (sunt acceptate ambele variante: U101P sau 101P, atat cu litere mari, cat si cu litere mici);

Fig. 110 – Caseta dialog Quality List

– dupa terminarea crearii listei de calitati se va primi un mesaj de informare cum ca lista a fost creata cu succes si, de asemenea, calea completa a fisierului creat (Fig. 111);

Fig. 111 – Mesaj de informare Quality List

– formularul rezultat va fi similar cu cel prezentat in Fig. 112.

Fig. 112 – Exemplu de Quality List

Nota: Caz particular tancuri cilindrice – pentru acestea se va realiza un marcaj pe panourile care reprezinta fundul si capacul tancului, indiferent de tipul panoului (LSP sau PAN). Acest lucru se va realiza cu ajutorul instructiunii de tip „Stiffener”, ca in Fig. 113.

Fig. 113 – Sintaxa marcaj tancuri cilindrice cu pozitie negativa

unde: – prin CUR='TANKCIL' se intelege curba dupa care va fi creata intaritura fictiva (pe cat posibil cu un nume sugestiv, genul TankCilindric, dar care se poate numi si altfel). Aceasta intaritura va lasa un marcaj pe tabla panoului (LSP sau PAN) si le va fi folositor celor ce vor face asamblarea sectiei respective. – prin PRO=10,1,10 se intelege ca intaritura va fi de tip 10 (adica platbanda), de inaltime 1 mm, grosime 10 mm si de calitate fictiva (QUA=FIC).

S-a mentionat mai sus „fundul si capacul tancului”, tinandu-se cont de faptul ca la ultimele comenzi intariturile de sub tancurile cilindrice au fost panouri curbe.




Exista posibilitatea sa evidentiem in campul desenului si tipul de linie (perete etans, perete simplu, osatura intarita, osatura simpla s.a.m.d.) cu ajutorul pozitionarii negative, astfel:

–1 - linie continua –2 - linie discontinua –3 - linie punct –4 - linie punct dublu –5 - linie „cale ferata”

Insa aceasta optiune (pozitionare negativa) nu va aduce marcajul complet, acesta necontinand informatii despre sensul in care se va aseza/orienta grosimea tancului si de aceea nu se va folosi.

Prin urmare, instructiunea va fi ca in Fig. 114.

Fig. 114 – Sintaxa marcaj tancuri cilindrice

Nestarea si schitele pentru profilele drepte si curbe (Fig. 115) se vor realiza folosind Hull Tools>PPI Hull. Pentru nestare se va face selectie dupa bloc, iar la revenirea in casuta initiala de dialog se va alege 7.Profile Nesting. Ca urmare va aparea o caseta in care va trebui sa introducem tipologia numelui nestingurilor de profile: NUME BLOC-PN- (Exp.:U41P-PN-). Dispunerea profilelor pe bare este prezentata sub forma tabelara in fisierul .csv din Log Viewer.

Fig. 115 – Nestarea profilelor

Dupa realizarea nestingurilor de profile este necesar sa folosim Get Work. Pentru schitele de profile (Fig. 116) vom face selectie in PPI Hull dupa bloc. La revenirea in caseta initiala de

dialog se va alege 6.Profile Sketch and List. Astfel vor fi generate atat schite pentru profilele drepte, cat si pentru cele curbe. Pentru vizualizarea acestora trebuie utilizat mai intai Get Work. Desenele astfel obtinute se gasesc in banca de desene Hull Profile Sketch.




Fig. 116 – Schite de profile

Identificarea profilelor curbe se va realiza folosind optiunea Verify Bent Profiles din programul Verify existent in Aveva. Acesta va genera un raport cu toate profilele curbe care trebuie sa ajunga la fasonare si care trebuie sa contina ca trasabilitate, litera F.

Fig. 117 – Optiunea Verify Bent Profiles

Raportul va contine Part Name-ul, pozitia, tipul de element si trasabilitatea acestuia, astfel putandu-se verifica daca unul sau mai multe profile au fost omise la colectare sau daca acestea sunt colectate gresit in Assembly.

Trebuie sa se evite crearea profilelor drepte dupa o curba, pentru ca sistemul le va considera ca fiind profile curbe si astfel le va interpreta si raportul realizat anterior.

Fig. 118 – Extras din raportul generat cu Verify Bent Profiles

Raportul fiecarei sectii verificate se va salva automat in C:\Temp\BentProfiles-NUME_NAVA-BLOC.csv. Observatie: Pentru a genera automat schitele platbandelor fasonate (care sunt nestate pe table si nu pe bare

de profile) se va consulta Anexa 18 – Generare schite platbande curbe.




Pentru paginarea si exportul desenelor realizate (Fig. 119) se va utiliza optiunea Pagination and Export din

meniul Costom>Hull Detail Design sau butonul din bara de intrumente CustAddinsBar. Formularul ofera utilizatorului posibilitatea de a pagina schitele de assembly si schitele de profile si de a exporta desenele in format DXF si/sau SDB. Paginarea desenelor se va face automat sau in ordinea aleasa de utilizator si in functie de criteriile selectate de acesta. De asemenea la bifarea optiunii de export in format SDB, formularul va crea si fisierul ExportList.csv ce este compatibil cu formularul Export/Import, in vederea importarii desenelor exportate in alte proiecte. Pentru modul de functionare al acestei aplicatii se va consulta Anexa 13 – Pagination and Export.

Fig. 119 – Paginarea si exportul desenelor

Dupa realizarea nestarii, urmatorul pas este verificarea prin realizarea listei de materiale. Pasii prin care putem face acest lucru sunt: – din meniul Custom>Hull Detail Design, alegem optiunea Material List (Fig. 120). In fereastra de dialog ce va aparea se va introduce numele blocului al carei lista de materiale se va genera.

Fig. 120 – Material List




– din X:\Common\Tools se va deschide aplicatia MatList_aveva1.xls. Prin apasarea butonului Lista Materiale va aparea fereastra de dialog MatList Input File in care vom incarca fisierul input_mat_list.xls, rezultat din operatiunea anterioara (Fig. 121).

Fig. 121 – Selectie input lista de materiale

Prin apasarea butonului OK va aparea caseta din Fig. 122.

Fig. 122 – Alegerea fisierului de nestare (Auto Nesting sau Tribon Nesting)

Daca se alege AutoNesting, va trebui sa se selecteze fisierul ce contine informatii legate de nestare „nume_bloc-AUTONEST.csv” (Exp.: S17P-AUTONEST.csv). Apoi se va alege fisierul „Piece.ttr” (Fig. 123).

Fig. 123 – Alegerea fisierului de nestare si a TTR-ului

Astfel va fi generata lista de materiale. Observatie: In cazul navelor pentru care exista doar contract de proiectare (nava nu se va construi in santierul

din Tulcea), lista de materiale se va realiza conform Anexei 17.1 – Lista de materiale. In desenele de P.E. trebuie sa fie introdus un tabel care sa contina informatii legate de lungimea cordoanelor

de sudura in cuplarile de montaj (asa cum este aratat in Anexa 12 – Lungimi cordoane sudura montaj). In Aveva exista o subpictura denumita „SUDURA_MONTAJ” (Fig. 124) care poate fi inserata in desenul de P.E. si in

Se va alege in cazul in care nestarea este realizata si exista fisierul de Autonest pentru sectia în lucru.

Se va alege in cazul in care nestarea nu este realizata.




care se pot completa datele corespunzatoare fiecarui tip de cuplare. Textele corespunzatoare lungimilor vor avea font Arial, marime 3 si culoare galbena.

Fig. 124 – Subpictura „SUDURA_MONTAJ”

Cand toata documentatia pentru P.E. este realizata, aceasta se va arhiva si se va introduce in Sivadoc in Documente>Proiecte>Proiectul de lucru>3. Design>3.0 Workshop Drawings (PE) Hull. Structura arhivei trebuie sa respecte un anumit tipic, sa fie unitara si usor de vizualizat. Astfel:

daca sectia este unica, numele arhivei va fi: 771-209-660 UNIT 66.zip, numarul/numele reviziei se va mentiona numai de la revizia A mai departe (Exp.: 771-209-660_A UNIT 66.zip). Structura interna a arhivei va fi ca in Fig. 125.

Fig. 125 – Organizare arhiva sectie monobloc

daca sectia este Bb&Tb, numele arhivei trebuie sa fie: 771-209-650 UNIT 65P&S.zip, numarul/numele reviziei se va mentiona numai de la revizia A mai departe (Exp.: 771-209-650_A UNIT 65P&S.zip). Directoarele care contin informatii comune celor doua borduri nu vor avea indicativele speciale P sau S. Structura interna a arhivei va fi ca in Fig. 126.

Fig. 126 – Organizare arhiva sectie Bb/Tb




Pentru proiectele executate in Aveva, informatiile despre lungimea de sudare sunt prezentate sub forma unui fisier text care trebuie sa fie salvat in cadrul directorului „WELDING TABLE”, specific fiecarei sectii.

Documentele ce trebuie printate sunt cele enumerate in listele prezentate anterior. Aceasta operatiune va fi realizata de catre proiectantul responsabil pentru P.E.-ul unei sectii. Exceptie fac: – Welding table – care este responsabilitatea grupei de Sudura din cadrul S.P.A.T. – Bending templates for shell plates – care este responsabilitatea proiectantului care realizeaza modelarea curba – Pin Jigs – care este responsabilitatea proiectantului care realizeaza modelarea curba – Cutting program – care este resposabilitatea grupei de Nestare din cadrul S.P.A.T. – Bill of outfitting – se va pregati numai in cazul navelor serie (instructiune Sivadoc>Documente>Reglementari Cadru>02.Management Calitate>3.Instructiuni Tehnice>Manual Fabricatie (ITC)>Instructiuni Tehnologice Cadru>ITC-L-M-4 Saturarea sectiilor de corp din faza de asamblat volum)

Nota: In Tribon, in cazul copierii modelului de la o nava la alta, din scheme trebuie sa fie eliminate informatiile legate de Assembly. Pentru aceasta operatiune se va folosi executabilul Sch_Cleaner (Z:\sbbin\Tribon Tools). Modul de utilizare al acestuia este explicat in Anexa 19 – Sch Cleaner.

manual de proiectare - corp.pdf

Documents