Dr. SABIN IVAN

MASAJULPENTRU

TOŢI

INTRODUCEREin urmă cu mulţi ani, in plin avant al chimioterapieimoderne, indrăzneam să public lucrarea de medicină naturistă,Presopunctura. Ba mai mult, indrăzneam chiar sărecomand, in scopuri terapeutice, cel mai simplu act terapeutic:masajul digital al unor puncte de pe piele. Am indrăznittoate acestea in numele milenarului principiu hipocratic„Mai intai de toate să nu vatămi", principiu, dinnefericire, uitat de unii confraţi.indrăzneala mea s-a mai datorat si unei decizii a OrganizaţieiMondiale a Sănătăţii, care, alarmată fiind depoluarea medicamentoasă, un nou flagel care ameninţăomenirea, recomanda, printre alte antidoturi, dacă sepoate spune astfel, revalorificarea multor mijloace terapeuticetradiţionale.După aproape 20 de ani, iată că indrăznesc din nou săpublic o lucrare despre masaj, la a cărei alcătuire am ţinutseama, de astă dată, de dorinţa marelui public de acunoaşte si alte tipuri de masaj: clasic, reflexogen, tradiţionalşi mecanic. De menţionat că toate aceste forme demasaj pot fi executate pe propriul corp, metodă cunoscutăsub denumirea de automasaj.Parcurgand această lucrare, cititorul va constata cămanevrele respective sunt destul de uşor de executat, pentrureperarea zonelor şi punctelor indicate avand la indemanănumeroase desene. Lucrarea se vrea, in primul rand,un ghid terapeutic care să nu lipsească din nici o casă.Avand in vedere faptul că masajele tradiţionale suntpracticate in toate ţările asiatice, că cele clasice şi reflexogeneau o mare răspandire in cele două Americi şi inEuropa, se poate spune că acest remediu natural estepracticat de cateva miliarde de oameni.Aceasta nu inseamnă că masajul este un panaceu, căpoate inlocui medicamentele sau alte acte medicale propriimedicinii clasice. Dar, dacă masajul unor puncte sau

regiuni de pe piele ameliorează o durere, dacă inducesomnul, dacă revigorează organismul etc., de ce să nu-lfolosim in locul medicamentelor? Pentru uşurinţa executăriimanevrelor sale, dar mai ales pentru nenumăratelesale indicaţii, printre care şi unele urgenţe (de exemplu, inlipotimii), masajul trebuie invăţat de noi toţi, indiferent devarstă.Să nu uităm masajul igienic cu numeroasele sale efectepozitive asupra sănătăţii noastre si nici masajul sportiv,nelipsit din arsenalele terapeutice ale medicilor şi ale masorilorde specialitate.in incheierea acestei scurte introduceri, vreau să mulţumesc,şi pe această cale, Editurii C.N.I. „CORESI",pentru interesul acordat lucrărilor de medicină naturistă,venind, in felul acesta, in sprijinul sănătăţii omului, cat şiin al combaterii poluării medicamentoase.AutorulCAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIEStructuri anatomiceMasajul, indiferent de forma sub care se aplică, seadresează, in primul rand, pielii, acţiunea mecanică fiindtransmisă şi ţesuturilor subiacente. Pentru acest motiv, atatprofesioniştii, cat şi neprofesioniştii, trebuie să posede catevanoţiuni de anatomie şi chiar de fiziologie, in specialdespre piele, dar şi despre restul structurilor anatomiceaflate sub ea, cum sunt: ţesutul celular subcutanat, oasele,articulaţiile, muşchii etc.Noţiunile de anatomie mai sunt necesare pentru stabilireaşi delimitarea zonelor topografice, ce urmează a fi masate.PIELEAPielea este un organ complex care inveleşte corpulomului. Suprafaţa pielii unui adult este de 1,60 mp, avando greutate totală de 13 kg (3,5 kg la cadavru).Grosimea pielii variază in funcţie de regiunea corpului,de sex, de varstă etc. Grosimea medie este de 4 mm la ceafă,de 3 mm pe palme şi tălpi şi de 1-2 mm pe restul corpului.Pielea se ingroaşă o dată cu varsta, in locurile undepresiunea este absentă (subsoară, faţa anterioară a cotului,faţa posterioară a genunchiului), pielea este subţire. Pieleacapului este cea mai groasă dintre toate regiunile corpului.Pielea este aderentă de planurile subiacente, in unelelocuri mai mult, in altele mai puţin, in acest ultim caz, pliulformat la apucarea pielii cu două degete se poate ridicauşor. Cand aderenţele sunt mai ferme, alunecarea pielii peplanurile subiacente este imposibilă sau foarte mult limitată.Pielea se mulează pe corp in funcţie de relieful intalnit,in unele locuri pielea este lipită de oase, ca de exemplu pe

faţa antero-internă a gambei (aici se află osul tibia) şi pepiept (aici se află osul stern), in anumite regiuni sub pielese observă traseul venelor superficiale, fiind foarte vizibilela persoanele emaciate.Structura pieliiFig. 1. Pielea - secţiune schematică1. Păr; 2. Por; 3. Canal sudoripar; 4. Glandă sebacee; 5. Muşchi carezbarleşte părul; 6. Glomerulul glandei sudoripare; 7. Bulbul părului;8. Epiderma; 9. Derma; 10. Ţesut celular subcutanat grăsos;11. Suprafaţa epidermei; 12. Strat cornos; 13. Terminaţiile fibrelornervoase in epidermă; 14. Corpuscul tactil; 15. Venulă; 16. Arteriolă;17. Corpuscul Golgi; 18. Fibre nervoasePielea (fig. 1) este constituită din epidermă (strat superficial,foarte subţire) şi dermă (strat profund). Subdermă se găseşte hipoderma, care face legătura intre pieleşi organele aflate sub ea.EpidermaEpiderma este alcătuită din cinci straturi: bazai (germinativ),granulos, lucios, cornos şi descuamant. In stratulbazai au loc schimburile dintre dermă si epidermă, aiciformandu-se şi melanină, substanţa care colorează pielea,in acest strat se formează celulele epidermei.in stratul cornos se găsesc celule care conţin cheratină,iar in cel descuamant celule in stare avansată de uscare,care se desfac şi cad de pe suprafaţa pielii.Pe suprafaţa pielii există adancituri mici, mai mult saumai puţin vizibile cu ochiul, şi foarte mulţi pori. Poriipielii sunt orificiile canalelor care o străbat, ele venind dinprofunzime. Aceste canale sunt de două feluri: prin uneleiese sudoarea (canale sudoripare) şi prin altele sebum, ogrăsime lichidă.DermaEste formată din fibre elastice şi conjunctive, in dermăse găsesc vase de sange, prelungiri ale nervilor, corpusculitactili, glandele sudoripare, glandele sebacee şi foliculiipiloşi prin care trec firele de păr.Derma este formată din două zone: superioară (in carese găsesc papile, nişte ridicaturi ce pătrund in epidermă) şiinferioară (chorion). Zona inferioară, care constituie dermapropriu-zisă, reprezintă aproximativ 4/5 din grosimeadcrmei.Derma este formată din ţesut conjunctiv, cu celule denseşi rezistente, şi din fibre elastice. Ambele formează osolidă bază de susţinere.in dermă, unde se găseşte o bogată reţea vasculară, auloc schimburi nutritive.HipodermaEste partea profundă a pielii care face legătura cu ţesuturilesubiacente. Ea este alcătuită din ţesut conjunctiv şiţesut adipos care permit alunecarea pielii pe ţesuturile

aflate dedesubt. Ţesutul subcutanat face legătura dintreţesuturile şi organele corpului.in hipodermă se găsesc numeroase vase de sange şilimfă, filete nervoase etc.Ţesutul conjunctiv apără organismul impotrivaagenţilor patogeni şi contribuie la regenerarea ţesuturilor.Derma şi hipodermă nu sunt strict delimitate, fasciculelelor interferandu-se unele cu altele. Grosimea stratuluiprofund variază in funcţie de muşchii şi organele aflatededesubt.Vasele pieliiPielea, cu numeroasele sale reţele de vase sanguine (şide limfă), constituie un insemnat rezervor de sange. Prinmecanisme reflexe, acesta menţine echilibrul intre circulaţiasuperficială şi cea profundă. Cand in piele se producevasodilataţie (venoasă) accentuată, organismul răspundeprintr-o vasoconstricţie profundă. Un masaj bland,efectuat pe regiunea hepatică (hipocondrul drept), producedescongestionarea ficatului cu diminuarea volumuluisău.Vasele pielii pot stoca pană la 1,5 litri de sange. Cuacest rezervor natural, care este pielea, organismul poateechilibra dinamica sangelui in unele boli de inimă sau deficat.10Nervii pieliiReţeaua vasculară a pielii se impleteşte cu o vastă reţeanervoasă, ale cărei elemente ajung pană la baza epidermei.Pielea este un organ senzitiv-senzorial de recepţie şi deinformaţie, in grosimea sa, se găsesc un număr mare decorpusculi tactili, termici (pentru rece şi cald) şi pentrusensibilitate dureroasă. Reţeaua nervoasă de informaţieeste dublată de filete motorii, care acţionează asupra muşchilor(de exemplu muşchii feţei).Originea nervilor senzitivi şi motori este in măduvaspinării, iar a celor care acţionează asupra glandelor şi vaseloreste in sistemul nervos vegetativ simpatic. Datorităacestei vaste reţele nervoase, frigul, căldura, loviturile, arsurileetc. sunt transmise, intr-o fracţiune de secundă, lacentrii nervoşi, care dau comandă de retragere imediată asegmentului respectiv.ANEXELE PIELIIGlandele sebaceeişi au sediul in derm, de fiecare fir de păr fiind ataşatăcate o astfel de glandă. Glandele sebacee secretă sebum, osubstanţă in a cărei compoziţie intră lipide, colesterină,resturi celulare etc. Secreţia de sebum incepe la 5 ani, estemaximă la adulţi şi scăzută la persoanele in varstă, candpielea lor devine aspră şi uscată.Secreţia glandelor sebacee depinde de felul alimentaţiei.

Sebumul unge părul şi pielea, pe care o face suplă, ofereşte de uscare şi de pătrunderea in ea a lichidelor dinafară.impreună cu substanţele acide care se formează la suprafaţapielii, ca urmare a evaporării sudorii, sebumulformează un strat subţire, cu reacţie acidă (pH 5-6), cu rolprotector al pielii impotriva pătrunderii microorganisme -11lor. Prin spălare, stratul acid dispare, el refăcandu-se destulde repede, după 2-3 ore.Glandele sudoripareAceste glande işi au sediul in derm, de unde işi trimitsecreţia (sudoarea) la suprafaţa pielii prin nişte canale, alecăror orificii externe poartă numele de pori. Numărul porilorde pe pielea unui adult este de aproximativ 3 milioane.Cele mai multe glande sudoripare se află pe trunchi,gat, membre, axile, palme, plante etc.Sudoarea conţine 99% apă, puţină sare, urme de uree,resturi metabolice, acizi aminaţi, o substanţă alcalină (carese acidifică la contactul cu aerul), acizi graşi etc. Ea degajăun miros acid şi dezagreabil. Producţia de sudoare estepermanentă, ea neajungand insă in intregime la suprafaţapielii, fiind absorbită la nivelul stratului cornos. Sudoareacurăţă pielea, distruge microbii de la suprafaţa sa şi contribuiela eliminarea unei cantităţi anumite de uree.Transpiraţia este un proces fiziologic normal, rolul săuprincipal fiind de menţinere constantă a temperaturii internea corpului. Transpiraţia intervine ori de cate ori temperaturaambiantă scade sau creşte. Vara, transpiraţiacreşte şi iarna scade in mod automat.PărulEste un filament cornos, implantat oblic in derm. Rădăcinapărului este aşezată pe o papilă vasculară, prin intermediulcăreia primese hrana necesară.La suprafaţa pielii părul este constituit dintr-un stratcornos, in compoziţia căruia intră grăsimi, pigmenţi şi chiaraer. Langă rădăcină, fiecare fir de păr are cate o glandăsebacee si un muşchi care il zburleşte.Creşterea părului se face prin diviziunea celulelor de larădăcina sa.12UnghiileSunt plăci cornoase, semitransparente, care acoperăextremităţile degetelor, avand rădăcina infiptă sub pliulindoit al pielii.Rădăcina unghiei şi patul pe care ea stă sunt formatedin celule asemănătoare celor din stratul cornos alpielii.Unghia creşte foarte repede (1/10 mm pe zi), de la rădăcină

spre marginea sa liberă. Creşterea este maximă intre5-30 de ani, ca apoi să scadă, o dată cu varsta.COMPOZIŢIA PIELIIApă (72%), care este, de fapt, o soluţie de săruri minerale:calciu, magneziu, potasiu, sodiu, cupru, fier, zinc,fluor, arsenic, fosfor, iod, sulf, sodiu etc.Proteine, ele constituind „scheletul" dermei şi epidermei,cu cele trei substanţe caracteristice pielii: keratina,colagenul şi pigmenţii:1. keratina este concentrată in epiderm, in păr şi unghii.1. colagenul este elementul esenţial al substanţei intercelularea ţesutului conjunctiv, al cărui dezechilibru antreneazăimbătranirea.1. pigmenţii (melanină), care dau culoarea neagră a părului,datorită conţinutului in fier şi sulf.Alte substanţe: lipide, colesterol, steroli etc.FUNCŢIILE PIELIIPielea este un organ protector al intregului organism,pe care il apără de toate agresiunile externe. Prin bogata sareţea nervoasă, senzitivă, pielea ne informează in permanenţădespre starea mediului ambiant (frig, căldură) şidespre cele mai neinsemnate agresiuni externe (inţepături,presiuni). Cand aceşti factori depăşesc un anumit prag,13organismul reacţionează prompt şi se apără prin gesturireflexe, in primul rand prin retragerea segmentului afectat.Un alt mijloc de apărare al organismului il constituiemantaua acidă protectoare formată la suprafaţa pielii impotrivaproliferării microbilor şi mucegaiurilor. Pentru caaceastă manta protectoare să nu dispară şi să se reconstituierepede după spălare sau după un duş, nu vor fi folositesăpunuri şi detergenţi prea alcalini, ci numai produse neutre.Astfel de măsuri se impun mai ales după varsta de 45de ani, cand incepe involuţia pielii.Gospodinele care folosesc detergenţi foarte alcalini, inmod excesiv, se expun la dermatoze (erupţii maculare pemaini şi antebraţe).La nivelul pielii are loc un schimb de gaze: din exteriorpătrunde oxigen, iar din interior se elimină bioxid de carbon.Pe langă această funcţie respiratorie, pielea are şi unaexcretorie. Ea constă din eliminarea din organism, prinintermediul sudorii, a produşilor nefolositori.Prin piele sunt absorbite dinafară unele substanţe chimicesau biologice conţinute in produsele cosmetice sau incele folosite pentru masaj.Pielea mai asigură menţinerea unei temperaturi constantea organismului, un rol important avandu-1 transpiraţiaşi circulaţia sangelui periferic.

Dr. A. Desaux spune că ţesutul reticulio-endotelial dinderm secretă un hormon analog Reticulinei M, un medicamentdescoperit de profesorul clujean luliu Moldovan(1946).Despre funcţia endocrină a pielii vorbesc şi alţi autori.Unii dintre ei consideră histamina secretată de piele, carese varsă in sange, un hormon care acţionează asupra vaselorde sange, pe care le dilată.Tot pielea mai secretă anumite substanţe care acţioneazăasupra glandelor genitale, fapt pentru care unii cercetătorio consideră o glandă sexuală accesorie. Pielea secretă,de asemeni, enzime şi fermenţi celulari de naturăproteică, care, in doze foarte mici, transformă proteinele,lipidele şi glucidele in substanţe asimilabile.ŢESUTUL SUBCUTANATSe găseşte sub piele, pe care o separă de masele musculare.Acest ţesut este constituit din fibre elastice şi dinnumeroase vase sanguine şi limfatice. Avand o consistenţălaxă, el realizează un strat elastic şi mobil intre piele şimuşchi. Graţie acestui ţesut elastic, pielea poate aluneca şiin acelaşi timp se poate mula pe structurile subiacente,adaptandu-se la toate modificările de formă, in funcţie derelieful anatomic.Cand acest ţesut este incărcat excesiv cu celule adipoase,el se umflă şi işi pierde laxitatea. in felul acesta pieleadevine mai puţin mobilă.OASELEOasele scheletului omenesc (fig. 2 şi 3), in număr de206, sunt de trei feluri: lungi, scurte şi plate.Oasele lungise găsesc la nivelul membrelor superioare (humerus, radius,cubitus) şi inferioare (femur, tibia, peroneu), scurte, lanivelul mainilor (carpiene, metacarpiene, falange), labelorpicioarelor (astragal, calcaneu, metatarsiene, falange),coloanei vertebrale (vertebre) şi plate, la craniu (parietal,temporal, occipital etc.) şi torace (omoplat, stern).Osul este constituit dintr-un ţesut compact şi spongios,acoperit de o membrană fibroasă, numită periost; lipseştein locurile in care se insera tendoanele şi unde oasele searticulează intre ele.15Fig. 2. Oasele corpului.Faţa anterioară:1. Parietal1. Occipital1. Temporal1. Vertebrecervicale1. Omoplat1. Capulhumerusului

1. Coaste1. Humerus1. Cubitus10. Femurll.Rotula12. Peroneu13.Tibia1. Maleola internă1. Calcaneu1. Metatars1. Maleola externă1. Marele trohanter1. Osiliac1. Capul femurului1. Sacrum1. Stern1. Clavicula1. Maxilar inferior1. Maxilar superior1. Frontal1. Falange1. Metacarp1. Radius1. Nazal16 Scheletul uman cuprinde următoarele oase:• CAPCraniu (8 oase): frontal, occipital, parietal (2),temporal(2), sfenoid, etmoid;Faţă (14 oase): dintre care 7 externe:zigomatic (2),nazal (2), maxilar superior (2) şi maxilarinferior(mandibulă);26

Fig. 3. Oasele corpului.Faţa posterioară:1. Parietal1. Occipital1. Vertebre cervicale1. Mandibulă(maxilarinferior)1. Maxilar superior1. Clavicula1. Omoplat1. Vertebre1. Os iliac1. Coccis1. Astragal1. Calcaneu1. Tibia1. Peroneu1. Grilaj costal1. Tuberozitateaposterioară

a tibiei1. Zigomatic1. Temporal2. • TRUNCHIColoana vertebrală cu 24 vertebre, dintre care 7cervicale, 12 dorsale (toracale), 5 lombare, 5 sacrateşi 4 coccigiene;Cutia toracică:-stern- coaste (12 perechi), care formează cutia toracică,primele 7 coaste se unesc in faţă pe osul17stern, 3 pe un cartilagiu substernal şi ultimeledouă sunt libere (flotante);Bazin: 2 oase iliace.• MEMBRU SUPERIORUmăr: omoplat, claviculă;Braţ: humerus;Antebraţ: cubitus şi radius;Mână:-carp: 8 oase (scafoid, semilunar, piramidal,pisiform, trapez, trapezoid, osul mare, unciform);— metacarp: 5 oase-falange (3 pentru fiecare deget, cu excepţia degetuluimare, care are două falange).• MEMBRU INFERIORCoapsă: femur;Gambă, tibia, peroneu, rotulă;Picior: - tars: astragal, calcaneu, scafoid, cuboid,cuneiforme (3)- metatars-falange.ARTICULAŢIILEArticulaţiile sau incheieturile sunt formaţiuni prin carese leagă două oase vecine in scheletul uman. Ele sunt fixe,neintrerupte, ca de exemplu suturile oaselor cutiei craniene,semimobile, cu mobilitate redusă (articulaţiile corpurilorvertebrale, oaselor tarsiene etc.) şi mobile.Capetele oaselor articulaţiilor mobile sunt tapetate cuun cartilagiu fin, suplu şi rezistent. Aceste oase sunt menţinutein contact unele cu altele, printr-un manşon fibros,18numit capsulă articulară şi de muşchii inconjurători, in interiorulcapsulei se găseşte lichidul sinovial, care lubrefiazăsuprafeţele articulare.Articulaţiile permit, in funcţie de forma lor, mişcări deflexie, extensie, adducţie, abducţie, rotaţie etc.TENDOANELESunt fascicule subţiri, fibroase, de culoare albă, formate

din ţesut conjunctiv, foarte rezistente. Cu ajutorul lor,muşchii sunt legaţi de oase. Tendoanele fac posibilă contractareamuşchilor şi mişcarea segmentului respectiv.Unele tendoane se găsesc direct sub piele (maini, picior,călcai).La nivelul tendoanelor se pot produce unele modificări,ele avand diferite cauze: inactivitate, lubrefiere insuficientă,aderenţe, iritaţii, inflamaţii, congestii etc. Suferinţeletendoanelor se manifestă prin umflături locale şi dureri.Masajul clasic se execută şi la nivelul tendoanelor, odată cu masajul muşchilor, cele mai folosite manevre fiindnetezirile.

l MUŞCHII

Muşchii corpului omenesc sunt de trei feluri: striaţi(supuşi voinţei omului), netezi (nu sunt supuşi voinţeiomului) şi intermediari (muşchiul inimii).Muşchii striaţi sunt legaţi direct de oase prin intermediultendoanelor şi aponevrozelor. Ei determinămişcările.Muşchii netezi se găsesc in pereţii organelor cavitare:loinac, intestine, vezică urinară etc. Contracţia lorprodui-golirea respectivului conţinut.In corpul omului sunt aproape 400 de muşchi.19Masajul clasic se adresează pielii, ţesutului subcutanat,muşchilor, in special celor superficiali (fig. 4 şi 5), tendoaneloretc. Masajul se face pentru muşchii sănătoşi,atrofiaţi (volum micşorat), contractaţi, inflamaţi (miozite)etc.20Fig. 4. Muşchii corpului.Faţa anterioară:1. Frontal1. Temporal1. OrbicularulpleoapelorBuccinatorOrbicularul buzeiPătratul buzeiinferioareMarele zigomatic1. Micul zigomatic1. Triunghiularulbuzelor1. Trapez1. Deltoid1. Pectoral

1. Biceps1. Dinţat1. Oblic1. Lung supinator1. Croitor1. Peronier lateral1. Gambier anterior1. Gemen intern1. Marele aductor1. Vastul intern1. Pectineu

NERVIINervii sunt compuşi din fibre nervoase care pleacă dinrrcier şi măduva spinării, făcand legătura cu intregul organism.După funcţii, nervii sunt de mai multe feluri: simpa-21Fig. 5. Muşchii corpului.Faţa posterioară:1. Occipital1. Stero-cleidomastoidian1. Trapez1. Deltoid1. Micul şi marelerotund1. Marele dorsal1. Marele oblic1. Marele fesier1. Tensor10. Biceps crurall l. Semi-tendinos1. Gemen extern1. Gemen intern1. Tendonul AchileLS.Pediostici, parasimpatici, motori, senzitivi şi micşti. Cei care işiau originea in creier se numesc nervi cranieni (12 perechi),iar in măduva spinării, nervi rahidieni.Nervii motori asigură comanda muşchilor şi organelor.Nervii senzitivi primesc diverse senzaţii pe care letransmit la sistemul nervos central.Sistemul nervos central cuprinde creierul (adăpostit incutia craniană) şi anexele: măduva spinării (adăpostită incanalul rahidian al şirei spinării) şi nervii.Din nervii rahidieni pleacă nervii periferici, in majoritatealor micşti (formaţi din fibre motorii şi senzitive), care inerveazămembrele superioare şi inferioare. Cele mai frecventesuferinţe ale nervilor sunt nevralgiile (dureri de-a lungul traiectuluiunui nerv) şi nevritele (leziuni inflamatorii).

Regiunile anatomiceMasajul poate fi aplicat pe intregul corp (masaj general)sau numai pe anumite segmente ale corpului: faţă, gat,

abdomen, torace, spate, şale, umăr, braţ, antebraţ, maini,coapsă, gambă, picior (masaj parţial). Un masor trebuie săcunoască bine topografia acestor regiuni.FAŢĂPe faţă se găsesc cavităţile care adăpostesc organele desimţ (ochi, nas, ureche, limbă). Pielea feţei este foarte binevascularizată. Muşchii feţei sunt mici şi numeroşi, uniidintre ei fiind dispuşi in jurul orificiilor (ochi, gură, nas).Principalii nervi ai feţei sunt: nervul facial (care comandămuşchii feţei) şi nervul irigemen, cu cele trei ramuriale sale, care inervează ochiul, nasul, dinţii şi limba.Anatomia feţei trebuie să fie bine cunoscută de cosmeticieni.22

lGATCeafa se intinde de la marginea osului occipital panălascobiturile supraclaviculare şi umeri. Muşchii săi suntnumeroşi,ei fiind dispuşi in patru planuri. Ceafa esteinervatăde ramurile nervilor cervicali.Regiunea anterioară se intinde de la osul hioid(situatintre baza limbii şi laringe) pană la furculiţa sternului.Aicise găsesc: cartilagiul tiroidian (mărul lui Adam), glandatiroidă, arterele carotide primitive, venele jugulareinterne.Pielea este foarte subţire.Regiunile laterale sunt incrucişate de muşchiulsternocleidomastoidian; pe aici trec artera carotidă, venajugulară, nervul hipoglos (comandă mişcările limbii),nervulvag (reglează activitatea inimii, plămanului,stomacului)etc.Această regiune este mai puţin abordată de masori.SPATECorespunde regiunii din dreptul coloanei vertebraledorsale, de o parte şi alta. in partea superioară se găsescmuşchii marele dorsal şi trapez, iar in profunzimemuşchiivertebrali.Este una din zonele cele mai folosite in masajulclasic,

tradiţional şi reflexogen.ŞALEFoarte mulţi bolnavi se prezintă la medic pentrudurerii Ic şale, regiune anatomică denumită in termenimedicali„regiunea lombo-sacrată". De obicei, această regiuneestemasată in acelaşi timp cu spatele.23TORACE (cutia toracică)Este format de stern, coaste şi coloana vertebralăcervico-dorsală. Toracele este separat de abdomen demuşchiul diafragm.In cutia toracică se găsesc plămanii şi inima.ABDOMENAbdomenul este mai puţin abordat in timpul masajuluigeneral, dacă nu există indicaţii speciale, ca de exempluconstipaţia.in cavitatea abdominală se găsesc numeroase organe,unul dintre ele fiind intestinul gros. Zonele sale de proiecţiesunt folosite in masajul reflex.FESEAşa se numesc părţile cărnoase, posterioare ale corpului.Fesele sunt formate din trei muşchi fesieri: mare, mijlociuşi mic. Această regiune este abordată in masajul general,cat şi in cel segmentar.MEMBRUL SUPERIOR (toracic)Umărul este format din osul omoplat, humerus şi claviculă(partea externă). Este invelit de un manşon grosformat din ligamente şi muşchiul deltoid, care are o formătriunghiulară. El ridică braţul lateral, inainte şi inapoi, panăla orizontală. Acest segment este abordat foarte mult inmasajul clasic.Braţul este format din osul humerus, invelit de muşchi.24

ll

Antebraţul este format din oasele radius sicubitus, invelitede muşchi.Articulaţia pumnuluiui este formată de radius,cubitusşi oasele carpiene.Mâna este formată din oasele carpiene,metacarpiene şifalange.MEMBRUL INFERIOR (pelvin)Şoldul este format de osul coxal, care se^articuleazăposterior cu osul sacrum şi lateral cu femurul. Inregiuneaşoldului se găsesc muşchii fesieri (mare, mijlociu şimic).Coapsa este formată de osul femur, invelit deurmătoriimuşchi: cvadriceps, croitor, abductori etc.Genunchiul este format din femur, tibie, peroneuşilolulă, ligamente laterale etc.Gamba este formată de oasele tibia şi peroneu,inveliteilc muşchii gemeni, peronieri, gambier etc.Glezna este o articulaţie formată de oasele tibia,peroneu,astragal.Laba piciorului este formată din oasele tarsiene,meliilarsieneşi falange.Membrele superioare şi inferioare sunt segmentelecelemai folosite, de toţi masorii, in timpul masajuluigeneral,• Iar mai ales in masajul segmentar.Cunoaşterea tuturor acestor regiuni anatomice esteobligatorie pentru masorii profesionişti si chiar pentruiii-profesionişti, care folosesc mai ales automasajul.CAPITOLUL II

MASAJUL CLASICIstoricPrimul gest terapeutic al omului a fost punerea mainiipe locul dureros sau chiar frecarea instinctivă, gest care adăinuit pană in zilele noastre. Care dintre noi nu-şi freacăpielea in locul in care s-a lovit? Primul gest terapeutic alunei mame nu este punerea palmelor sale pe fruntea copiluluifebril sau pe locul dureros? De multe ori, tratamentul

său de „urgenţă" face minuni.Frecarea şi chiar lingerea locului dureros sunt reacţiiinstinctive intalnite şi la unele animale. Saliva multoracontribuie la cicatrizarea rapidă a rănilor.Frecarea pielii pentru vindecarea bolilor a făcut partedin arsenalele terapeutice ale şamanilor de pretutindeni,din timpurile cele mai indepărtate. Pană la gestul propriu-zis, ei rosteau diverse formule magice, insoţite degesturi spectaculare, care impresionau nu numai pe bolnav,dar şi pe cei din jur. Dacă uneori obţineau şi unelerezultate, ele se datorau, desigur, autosugestiei.Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic,„metodic", le găsim in documentele chineze, egiptene şiindiene, vechi de peste 50 de secole. Cu 3 000 de ani i.Hr.,in China masajul era asociat gimnasticii medicale, una dinpracticile sectei religioase Tao-Cheu, care avea să ia unmare avant in mileniul următor. Din arsenalul terapeutic alvechilor chinezi mai făceau parte acupunctura şi plantelemedicinale.26Din papirusurile egiptene şi din alte documente, aflămcă pe malul Nilului se folosea, pentru tămăduirea bolilor,si masajul, alături de plante medicinale.Conform scrierilor ayurvedice, in India anilor1500 i.Hr., masajul se folosea pentru ingrijirea corpului. Oastfel de practică făcea parte din preceptele religioase„Schamvahna", care obligau pe toţi credincioşii să se fricţionezedimineaţa cu uleiuri mirositoare. Interesant de ştiuteste faptul că vechii indieni cunoşteau o serie de manevre,printre acestea aflandu-se netezirile, presiunile şi frămantările.Ei incepeau cu masarea fetei, apoi a trunchiului şi terminaucu membrele inferioare, de la rădăcină spre degete.După reintoarcerea lui Alexandru Macedon din India(331 i.Hr.), la curtea sa se foloseau neteziri şi fricţiuni alepielii cu baghete speciale din fildeş.Şi alte popoare asiatice, precum asirienii, babilonienii,perşii, evreii aveau in arsenalele lor terapeutice masajul.in Grecia antică, masajul era obligatoriu pentru soldaţi,care il foloseau zilnic alături de exerciţii fizice speciale.Ambele practici erau necesare pentru intărirea corpului.Primii masori profesionişti au apărut in cadrul băilor publice,provenind din băieşi. Ei se numeau aliptes. Familiilegreceşti bogate aveau pe langă casă un astfel de masorprofesionist.Masajul terapeutic a apărut in Grecia antică ceva maiUli/iu, un mare merit in răspandirea sa avandu-1 Hipocrate,supranumit şi părintele medicinii. El recomanda pselafia(masaj in limba elină) pentru „intărirea corpului şi slăbirepmgresivă". Se practica, deci, un masaj igienic şi terapeu-Ik in acelaşi timp. Medicii greci foloseau manevre variate,

i'flf mai cunoscute fiind baterile şi frămantările. Baterileuf făcea cu palma sau cu palmule (lopăţele speciale conffi-|ionate din lemn). Medicul greco-roman Asclepiade dinttllinia, folosea fricţiile şi frămantarea pentru „restabilireafi'lnlibrul fizic al organismului".27Prin intermediul medicilor greci, masajul a pătruns laRoma, unde a fost aplicat pentru prima dată in casele unorpersonalităţi de seamă ale cetăţii. De la istoricul grecPlutarh, aflăm că nevralgiile cumplite, de care suferea marelegeneral, om se stat şi scriitor roman, Caius luliusCaesar, erau ameliorate numai cu masaj, manevra cu celemai bune rezultate fiind „ciupirea pielii". Plinius cel Bătrana obţinut acordarea cetăţeniei romane de la impărat, după ce1-a tratat, cu mult succes, cu masaje zilnice. Manevrele folositede Plinius erau presiunile, fricţiile si baterile cu palmele.Despre fricţii, Celsus spunea că revigorează corpul şi intărescincheieturile. El aplica masajul la tratamentul bolilorreumatice şi la recuperarea răniţilor.in stabilimentele romane la mare preţ erau băile şi masajele.Celebrul Galen, medicul personal al impăratuluiMarc Aureliu şi al şcolii de gladiatori, a^ scris un interesanttratat, teoretic şi practic, despre masaj. In intreaga antichitategreco-romană medicii aplicau masajul şi gimnasticamai ales in scopuri igienice, in secolul al IV-lea vestitulmedic Oribasius vorbeşte, intr-una din operele sale medicale,despre importanţa fricţiilor, despre modul lor de aplicareşi despre efectele lor terapeutice.in Evul mediu, practicile medicale greco-romane au fostabandonate, obscurantismul inlocuindu-le cu tot felul devrăjitorii. Ele aveau să renască in secolele care au urmat,apogeul fiind atins in epoca Renaşterii. Masajul şi-a recăpătattoate drepturile după publicarea, de către medicul italianGerolamo Mercuriale, in anul 1569, a unui tratat despremasaj, intitulat „De arte Gymnastica" pe care autorul 1-adedicat impăratului Maximilian al II-lea. Acest tratat erafoarte bogat in informaţii cu privire la masaj şi la gimnasticamedicală. Tratatul făcea o trecere de la gimnastica antică lacea modernă, autorul recomandand exerciţii fizice active sipasive. Opera lui Mercuriale s-a bucurat de aprecierea Universităţilordin Padova, Bologna, Roma şi Pisa.28Marele chirurg francez Ambroise Pare (1509-1590),care a pus bazele gimnasticii ortopedice, recomanda masajulpe langă celelalte tratamente.In secolele ce au urmat, masajul a cunoscut o amplădezvoltare in Suedia, Anglia, Franţa, Germania şi in alteţări europene. Poetul suedez Per Henrik Ling (1707-1778), promotorul unei gimnastici speciale, care ii poartănumele, a pus bazele moderne ale masajului, in ţărileamintite masajul a fost introdus in toate centrele medicale,unde au luat fiinţă numeroase şcoli de specialitate.

in ţara noastră, cu multe decenii in urmă, masajul eralolosit empiric de către doftoroaiele satelor. La sate se maipracticau şi manevre empirice pentru tratamentul entorselorşi luxaţiilor, alături de masaje.Masajul ştiinţific a fost introdus de multă vreme indinicile de chirurgie, ortopedie, reumatologie, dar mai ales inpoliclinicile sportive. Prima lucrare de specialitate a fost publicatăin ţara noastră in anul 1885, de către R.P. Manga. Ease intitula „Masajul, istoricul, manipulaţiunile, acţiunea fiziologicăsi tratamentul catorva maladii prin acest remediu",l .itcratura de specialitate consemnează de atunci numeroasealic lucrări asemănătoare, printre autorii cei mai cunoscuţiallandu-se omul de ştiinţă şi pedagog, profesorul doctor,Adrian N. lonescu, dascăl al multor generaţii de specialişti.Astăzi, in Romania, pe langă masajul clasic, nelipsit dinniscnalele medicinii sportive, se mai practică atat masajulirllcxogen şi masajul tradiţional, cat şi masajul mecanic.

Cum acţionează masajulAcţiunea masajului asupra corpului omului, indiferenti Ic manevra folosită, este, in primul rand, mecanică, diicctăasupra pielii şi indirectă asupra ţesuturilor din pro-29funzime sau la distanţă de locul masat, cand se vorbeşte demasaj reflexogen.Efectele masajului sunt imediate şi tardive. Efecteleimediate au o durată scurtă, dispar repede, iar cele tardive,care se produc lent, persistă in locul unde s-a efectuat manevrasau la o mai mică sau mai mare distanţă (ca in masajulreflexogen).in funcţie de felul masajului (general sau parţial), demanevrele folosite (neteziri, frămantări, bateri etc.), efectelesunt diferite: excitante, stimulante, calmante, relaxanteetc.Dacă in urmă cu cateva decenii masajul se practica inmod empiric, experienţa masorului avand un rol deosebitin obţinerea unor rezultate, astăzi, o astfel de practică terapeuticăeste nelipsită din clinicile de chirurgie, ortopedie,reumatologie, recuperare, dar mai ales in cabinetele demedicină sportivă. Masajul clasic se practică metodic, pebaze ştiinţifice.in randurile care urmează vom menţiona, pe scurt, cumacţionează masajul asupra unor structuri anatomice şi caresunt efectele sale:1. asupra pielii:1. ii imbunătăţeşte consistenţa, elasticitatea şimobilitatea;1. o curăţă de celulele cornoase provenite in timpuldescuamăriişi stimulează creşterea celor tinere;1. o curăţă de impurităţi;

1. influenţează favorabil funcţiile sale secretorii,prindeschiderea canalelor sudoripare şi a celor princare seelimină sebumul;1. produce o vasodilataţie locală (pielea seinroşeşte);manevrele foarte energice cresc temperatura pieliicu 1°Cşi chiar mai mult;301. prin netezirea pielii, se acţionează asupraterminaţiilornervoase senzitive, obţinandu-se, in felul acesta,efectecalmante;1. masajul relaxează ţesuturile subiacente, bogate infibresenzitive;1. prin netezire se scade tensiunea muşchilor, uneorilajumătate;1. manevrele profunde cresc presiunea tisulară, pecare0 dublează la nivelul ţesutului subcutanat şi o triplează lanivelul muşchilor;- masajul acţionează asupra unor zone reflexogene situatepe piele, influenţand, pe cale reflexă, funcţiile unororgane.Câteva sfaturi:1. cand stratul de ţesut adipos este abundent,presiunileim vor fi prea energice, ci blande, alternate cu unfrămani;it larg şi profund;1. de reţinut că manevrele foarte energice producrupe-1 ca lobulilor de grăsime şi a vaselor locale foartemici, caic se manifestă prin apariţia echimozelor locale (unii spe-≪. lalişti folosesc, totuşi, astfel de manevre traumatizante latratamentul celulitei);1. după manevrele energice masorul va acoperi cupalmeleregiunea masată, pe o suprafaţă cat mai mare,cateva/cei de secunde, pentru favorizarea resorbţiei mairapide alichidelor stagnate in ţesutul conjunctiv;

1. in timpul manevrelor energice şi profunde vor fieviliitczonele cu vase superficiale şi trunchiurinervoasemari;- masajul este interzis in următoarele zone anatomice:\l>uţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţieigenunchiului),triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina mem-31brului inferior, faţa anterioară), axilă (subsoară) şi articulaţiacotului (faţa anterioară).- asupra ţesutului subcutanat- ii creşte supleţea şi ameliorează circulaţia sangelui laacest nivel; cea mai eficientă manevră pentru ţesutulsubcutanat este netezirea ceva mai energică.- asupra ţesutului conjunctiv1. ii reface elasticitatea şi supleţea;1. imbunătăţeşte circulaţia sangelui la acest nivel;1. stimulează resorbţia produselor din jurulleziunilor,cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor respectiveşi grăbeşteformarea cicatricelor, combate retracţiilemusculare,redorile etc., fenomene intalnite cu ocaziaunor accidentela sportivi sau postoperator cu imobilizăriindelungate.1. asupra circulaţiei sângelui şi limfei1. accelerează circulaţia sangelui in arteriole cucreştereacantităţii de oxigen la nivelul ţesuturilor şi cueliminareamai rapidă a deşeurilor toxice provenite dinactivitateamuşchilor;1. creşte frecvenţa bătăilor inimii;1. impinge sangele venos spre inimă, uşurandu-i, infelulacesta, munca;1. activează circulaţia limfei din căile limfatice(manevreleenergice măresc de 20 de ori circulaţialimfei), cu oresorbţie mai rapidă a lichidelor interstiţiale şi aedemelor,care comprimă vasele de sange şitrunchiurile nervoase;

-masajul indelungat la nivelul membrelor paralizatedublează debitul sanguin local, cu creşterea volumuluirespectivelor arteriole; Lr≫32

l 1. masajul profund pe suprafeţe mari de piele

producecreşterea tensiunii arteriale (maxima cu 20-30mm coloanăde mercur şi minima cu 10 mm).1. asupra sistemului nervosTrebuie ştiut că pielea are aceeaşi origineembrionarăca şi sistemul nervos. Această „solidaritate" explicăunelemodificări la nivelul pielii (anestezii, parestezii,hipereste-/ii) apărute cu ocazia unor suferinţe ale sistemuluinervos.Acţiune:1. masajul excită terminaţiile nervoase din piele,dinmuşchi, din tendoane si din articulaţii, manevreleenergice;ivandefecte stimulatoare, iar cele blande calmante;1. manevrele foarte energice, executate pe anumitezone.ilc pielii, sunt transmise centrilor nervoşisuperiori, de undesunt retransmise, pe cale reflexă, unor organe(masajulicflexogen);1. masajul general, bine executat, produce o bunădispoziţie,o senzaţie de relaxare, destindere,motiv pentrurare este indicat pentru tratamentul asteniei şistresului.1. asupra ţesutului muscularMasajul excită terminaţiile nervoase nu numai pe

celedin piele, ci şi pe cele din muşchi, fascii, aponevroze şitendoane.Masajulmuşchilor peregiuni,grupurisausegmentenulipseşte din arsenalele medicului si masorului sportiv.Acţiune:masajul muşchilor le creşte excitabilitatea,conductibtlitatea,contractilitatea şi le dezvoltă elasticitatea;1. manevrele uşoare şi lente relaxează muşchiiobosiţi şii ontractaţi;1. frămantatul activează circulaţia la nivelulvenelormici şi capilarelor, mărind volumul celor derezervă, cui icsterea circulaţiei locale a sangelui şi limfei;33-intensifică procesele metabolice locale, accelereazăcirculaţia sangelui şi refacerea rezervelor de glicogen.Pentru obţinerea celor mai bune rezultate, muşchii ceurmează a fi masaţi trebuie să fie in repaus complet, iarsubiectul relaxat.in muşchiul inactiv (relativ), sangele şi limfa stagnează,celulele grăsoase devin voluminoase, ţesutul fibros sedezvolă mult, ca ulterior să se instaleze atrofia şi degenerescentamusculară.Intr-un muşchi activ, procesele amintite nu au loc.Pentru un astfel de muşchi, masajul este foarte benefic,mai ales cand la nivelul său au survenit traumatisme uşoare,cum sunt rupturile. Fibra musculară epuizată devinedureroasă şi incapabilă de a se mai contracta.Muşchiii antrenaţi, intalniţi la sportivii de performanţă,pot realiza cu uşurinţă un efort crescut, urmare a masajului.Masajul muşchilor la sportivi se recomandă pentrucreşterea rezistenţei organismului la efort, pentru o maibună adaptare la efort, pentru impiedicarea acumulării localede produse reziduale toxice etc.Pentru sporturile grele, de mare efort, se recomandă

masaj special, pentru pregătirea muşchilor.Masajul efectuat in timpul pauzelor combate contracturilesi asuplizează muşchii, iar cel efectuat după terminarea probeiinlătură oboseala şi contribuie la o refacere mai rapidă.1. asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase1. se folosesc neteziri şi fricţiuni blande, acestemanevrefiind executate concomitent cu masajul muşchilor.1. asupra articulaţiilor-se folosesc neteziri cu palma, pentru diminuarea şichiar dispariţia durerii; presiunile blande contribuie la resorbţialichidelor din jur.34• asupra ţesuturilor şi organelor profunde- masajul clasic nu are acţiuni directe, ci indirecte.

Manevre de masaj„Masajul - spunea unul dintre marii noştri specialişti,profesorul universitar Adrian lonescu - este ansamblul deacţiuni sistematice, manuale sau mecanice, exercitate asuprapărţilor moi ale corpului, capabile să producă efectefiziologice şi terapeutice utile organismului." Şi acesteefecte sunt produse de tot felul de mişcări şi manevre, care,imbinate armonios, pot avea rezultate foarte bune. La oasemenea măiestrie se ajunge după ani mulţi de practică.Manevrele folosite au diferite denumiri, sugestive, inlegătură cu mişcările executate sau efectele lor asuprastructurilor masate. Multă vreme au fost folosiţi termenil lancezi, care, ulterior, aveau să fie inlocuiţi cu termenimmaneşti.Din multitudinea manevrelor folosite, 5 dintre ele suntfundamentale şi anume: netezirea, fricţiunea, frământalul,baterea şi vibraţia, in timpul masajului, specialistulli-agă manevrele unele de altele, le imbină armonios,schimbarea lor fiind greu sesizabilă de subiect. Acestemanevre pot fi executate cu viteze, presiuni şi sensuri difeiHe, in funcţie de indicaţii.NETEZIREAAceastă manevră constă din alunecarea uşoară a mainilorpe suprafaţa corpului, asemănătoare unei mangaieri.Manevra mai este cunoscută şi sub denumirea de efleuraj,(mnen preluat din limba franceză, care inseamnă atingereuşoară, alunecare pe suprafaţa pielii.35Netezirea se poate efectua cu o mană, cu două maini,cu mainile in formă de cleşte, pentru membrele inferioareşi superioare (fig. 6), cu palma (fig. 7), cu dosul mainii, cudegetele (pe suprafeţe mai mici), cu marginea cubitală amainii, cu pumnul inchis. Manevra este centripetă (pentruefecte excitante), in sensul circulaţiei venoase (de la extremităţile

membrelor către inimă), in timpul neteziriimainile trebuie să fie suple şi lipite pe piele.Fig. 6Fig. 7Presiunea netezirii va fi in funcţie de indicaţii: redusăpentru influenţarea vaselor şi formaţiunilor nervoase din36

l piele, medie pentru activarea circulaţiei şi ţesuturilor

subcutanate şi energică pentru influenţarea ţesuturilorprofunde(muşchi).Netezirea este o manevră pregătitoare pentru oricefelde masaj, constituind, de altfel, primul contact almasoruluicu pacientul. Netezirea se mai foloseşte, 'n tottimpulmasajului, ca trecere de la o manevră la alta, ea fiinddel'apt şi manevra de incheiere, care produce relaxareabinevenită.Netezirea prelungită, cu o presiune uşoară, areefecteanalgezice şi calmante. Netezirea energică are efectetonifianteşi stimulante.Netezireaglisantă, cupresiuneprofundă,imbunătăţeşte circulaţiavenoasă şilimfatică,motivpentrucare ea esteindicată pentru resorbţia edemelor, mai ales in faza lor

incipientă.intrucat netezirea cu o durată mare incălzeştepielea, seva folosi talc sau un alt produs (pomăda, ulei).FRICŢIUNEAAceastă manevră, tot atat de mult folosită ca şinetezirea,constă din apăsarea pielii si ţesuturilor moisubcutanatepe ţesuturile profunde sau pe os. Apăsarea nutrebuieNfi fie exagerată, pentru a nu produce leziuni. Fricţiuneaseexecută pe o piele sănătoasă.Pe suprafeţe mici, fricţiunea se execută cu faţapalma- ifi adegetelor saucuvarfullor, iarpecelefoartemicimimaicu varful a trei degete (arătător, mijlociu şi inelar).IVniru suprafeţele mari de piele se foloseşte palmainlit'ugă,marginile mainii sau pumnii inchişi, iarpentrucele foarte mari ambele palme cu degetele intinse.Catpriveşte presiunea, ea va fi perpendiculară pe piele,intensitateaputand fi slabă, medie sau forte, in funcţiedeIndicaţii.37Fricţiunea se execută rapid, in sens longitudinal (la nivelulmembrelor), circular la nivelul spatelui, pieptului sauprin mişcări de rotunjire la nivelul umărului. Manevra nuse execută in regiunile in care se găsesc vene şi artere superficiale,nervi şi ganglioni limfatici, ca de exemplu larădăcina membrului inferior, gat, axilă etc.Fricţiunea se execută cu mare grijă, prin manevre blande,la persoanele in varstă, pentru că vasele lor de sangesunt mai fragile. Nu de puţine ori, după o fricţiune energică,

pielea se invineţeşte. Fricţiunea brutală producemicroleziuni la nivelul ţesutului subcutanat subiacent.Fricţiunea imbunătăţeşte circulaţia locală, combateformarea aderenţelor şi cicatricelor (in special pe celeformate după arsuri) şi accelerează absorbţia unor produseaplicate pe piele. Executată bland şi timp mai indelungat,fricţiunea reduce contracturile musculare, in timp ce manevrelescurte si energice sunt stimulante.in sport, fricţiunea se execută pentru tratamentul sechelelorposttraumatice, cum sunt intinderile sau rupturilemusculare. Executată inainte de proba sportivă sau după,are efecte stimulante sau sedative.Fricţiunea favorizează pătrunderea prin piele a unorsubstanţe medicamentoase indicate de medic.FRĂMÂNTATULAceastă manevră se aseamănă cu frămantatul painii. Eaconstă din apucări, ridicări, apăsări, deplasări intr-o partesi alta a pielii şi ţesuturilor subiacente, a muşchilor superficialidintr-o regiune a corpului.Apucarea se poate face cu o mană (fig. 8) sau două(fîg.9), pe suprafeţe mari, sau numai cu degetele pe suprafeţemai mici. Manevrele se execută atat cat permiteelasticitatea şi mobilitatea structurilor respective. Ele nutrebuie să fie dureroase.38Fig.8 Fig.9Frămantatul sau petrisajul (denumire preluată din limbafranceză) este o manevră tot atat de mult folosită ca si ne-(czirea şi fricţiunea. Se practică mai ales pe regiunile celemai musculoase: ceafă, braţe, fese, gambe etc. Manevreleprofunde şi blande contribuie la indepărtarea lichidelor inexces din zona respectivă, iar cele foarte energice zdrobescţesuturile subiacente şi pereţii vaselor fragile, fiindurmate de echimoze şi hematoame.Frămantatul corect aplicat contribuie la indepărtareacheagurilor de sange şi a unor noduli, la asuplizarea adeicnţelorformate intre ţesutul sănătos şi cicatricial.Frămantările lente, executate cu multă răbdare, aur l cete sedative şi decontracturante, iar cele rapide suntsiimulante si tonifiante. Frămantările prelungite obosescpacientul.Intensitatea frămantărilor va fi scăzută progresiv, eadevenind, spre sfarşitul tratamentului, foarte blandă. Lanivelul membrelor frămantările pot fi executate cu o manăsau cu ambele, dispuse ca un cleşte in jurul lor, care sedeplasează uşor, de jos in sus, in sensul circulaţiei venoaset le intoarcere (de la extremităţi către inimă).Frămantatul muşchilor se indică dugă imobilizări

prelungite sau in unele boli neurologie. In ambele ca-/uri muşchii sunt mai mult sau mai puţini atoni, sauatrofiaţi.

l 39

Manevra respectivă este foarte mult folosită in masajulsportivilor, pentru stimularea muşchilor, mai ales a celorobosiţi in urma unui efort mare.BATEREASe face cu ajutorul palmelor, cu marginea cubitală amainilor, cu degetele (drepte sau in formă de ciocan), cupumnii (fîg. 10), prin lovituri succesive, ale căror intensitateşi ritm variază in funcţie de regiunea anatomică indicatăsi scopul urmărit.Fig. 10Baterile cu palmele deschise produc un fel de plescăit,iar cu palmele in formă de căuş sau ventuză, un zgomotsurd.Fig. 11Baterea cu degetele ambelor maini este asemănătoareunui „tocat", (fig. 11), iar cea cu varful degetelor indoitein formă de ciocan, unui „ciocănit". Această ultimă mane-40vră se foloseşte pe torace şi spate, de o parte şi alta a coloaneivertebrale, interscapular. Manevra respectivă acţioneazăin mod reflex asupra aparatului respirator. Ea estefolosită şi la noul născut, imediat după naştere, pentruprovocarea primelor respiraţii. Percuţiile intervertebrale şiparavertebrale sunt folosite şi in reflexoterapia vertebrală.Baterile uşoare sunt excitante, cresc tonusul muscular,măresc contracţiile etc. Baterile cu durată crescută activeazăcirculaţia locală a sangelui, stimulează schimburilenutritive. O astfel de manevră se foloseşte in perioada deincălzire a sportivilor, mai ales in sporturile de iarnă.Baterea nu trebuie să fie niciodată dureroasă. Ea esteurmată de contracţii uşoare ale muşchilor subiacenţi şi dei-xcitarea uşoară a organelor profunde.Ca şi frămantatul, baterea poate fi folosită cu succes şiin automasaj. Mai trebuie spus că la nevoie, baterile pot fiexecutate şi prin imbrăcăminte.VIBRAŢIAEste o mişcare oscilatorie periodică produsă, in cazulnostru, cu varful degetelor (unul sau mai multe), cu palma,l K- o anumită regiune a pielii, mai mică (puncte) sau maii nare. Este de dorit ca manevra să fie executată, pe cat posibil,cu presiuni constante.Caracteristica vibraţiilor este ritmul lor rapid şi nu apă-Niirea. Vibraţiile practicate pe un singur punct cu ajutorul•li'Uctelor (unul sau mai multe) se aplică pe traiectul trun-

Iiiului nervos, pe inserţia unui tendon, in jurul unei artiulaţii,de-a lungul unei vene sau muşchi.Vibraţiile bine executate produc relaxare, activează cirnlalialocală, influenţează activitatea unor organe, previn'doseala etc.Indicaţii: dureri, stări congestive, contracturi muscula-•≪', lensiuni psihice etc.41ALTE MANEVRE• TrepidaţiaEste o variantă a vibraţiei. Ea constă din vibraţiicontinuie, executate pe verticală, cu frecvenţă foarte mare.Manevra este foarte obositoare pentru un masor. Pană ladescoperirea vibratoarelor mecanice, vibraţiile manuale(trepidaţiile) erau foarte mult folosite in afecţiunile pulmonarecronice pentru uşurarea eliminării produselor patologice.Vibratoarele mecanice sunt prevăzute cu dispozitivespeciale pentru reglarea ritmului şi intensităţii vibraţiilor,in funcţie de scopul urmărit.• CiupireaManevra constă din apucarea pielii si ţesuturilor subiacentesi chiar a unor muşchi superficiali, atat cat este posibil,cu două degete (mare şi arătător), (fîg. 12) şi ridicareapliului format. Urmează rularea pliului cu două degete(fîg. 13) sau mai multe.Fig. 12 Fig.1342

lO astfel de manevră produce decontracturarea şirelaxareamuşchilor superficiali. Pentru a acţiona asuprastructurilorprofunde, ciupirea trebuie să fie cat mai amplă, omanevrădestul de greu de realizat.La nivelul peretelui abdominal şi in locurile maisensibile,dar suple şi cu elasticitate mare, se pot practicaciupiriuşoare. Folosite in locurile sensibile, ciupiriledevininsuportabile.De reţinut! Ciupirile nu trebuie să fie delocdureroase.• MalaxareaEste o manevră de frămantare. Ea constă din

prindereapielii şi ţesutului subcutanat intre degetul mare şi restulilegetelor, pliul format fiind apoi frămantat şi storsenergic.Malaxarea se mai poate executa cu două maini.Malaxarea se aplică pe ţesuturile laxe şi atone,situaţieintalnită la nivelul muşchilor abdominali aibolnavilorloarte slăbiţi si emaciaţi.Cu această manevră se activează circulaţia locală şisetonifică structurile respective.• ApăsareaSe poate executa cu palmele, cu degetele mari, cutoatetk'getele, in funcţie de indicaţii, pe tendoane şi peregiunilemai puţin musculoase. Cand apăsarea se face petendoane,manevra se execută in acelaşi timp şi in şanţuriledintrei Io, pe toată lungimea lor.Forţa apăsărilor poate avea diferite intensităţi:uşoară,>wdic şi puternică (energică), in funcţie de indicaţii.Peniiii tratamentul nevragiilor se recomandă apăsăriuşoare,u pulpa degetului mare, de-a lungul trunchiului nervosiii-rvul sciatic, nervi intercostali).Pe regiunile musculoase, rotunde (muşchiul deltoid),apă-•flrile se fac cu gatul mainii, prin mişcări rotative(răsuciri).43Apăsările executate pe un muşchi lung vor fi făcutede-a lungul fibrelor sale.La nivelul membrelor, presiunea se face cu o mană,sau cu ambele, pentru muşchii gambei, coapselor etc. inambele situaţii segmentul respectiv este prins ca intr-uncleşte.Manevra se execută de la varful extremităţilor pană larădăcina lor, in sensul circulaţiei de intoarecere a sangeluivenos, pe care o va influenţa.Apăsările mai pot fi efectuate cu pulpa unui deget, peanumite puncte, cum se procedează in presopunctură, reflexoterapie,Shiatsu, micromasaj chinez etc.• Cernut

Această manevra constă din prinderea, cu ambele maini,a maselor musculare şi rularea lor, intre palme, de maimulte ori, apoi ridicări rapide, de jos in sus, a regiunii respective.Cernutul se foloseşte in masajul sportiv, pentru membre,mai ales după manevrele mai energice, cum sunt frămantatulşi baterile, sau după netezirile şi fricţiunile executatepentru relaxare.• RulatManevra este asemănătoare cernutului, prinderea fiindexecutată cu degetele intinse, palmele apăsand regiunearespectivă. Rulatul se face in toate direcţiile, la inceputmai lent apoi rapid.Ca şi cernutul, rulatul acţionează asupra tuturor structuriloranatomice: piele, ţesutul celular subcutanat, lax saugrăsos, si muşchi, avand efecte relaxante.Rulatul şi cernutul, foarte asemănătoare intre ele,sunt nelipsite din arsenalele masorilor sportivi, in lipsa44acestora, in cadrul automasajului, sportivul foloseşteambele manevre, mai ales in pauze, pentru efectele lorrelaxante.De reţinut! Cernutul şi rulatul nu trebuie să fie dureioase sau să provoace contracturi musculare.• ScuturatEste o manevră relaxantă, folosită in masajul sportiv, inpauzele competiţiilor. Constă din mişcări oscilatorii ritmice,executate cu mainile pe intregul corp say parţial (torace,membre).MANEVRE ÎNSOŢITOARETracţiuniLa sfarşitul masajului se execută tracţiuni uşoare asupraurliculaţiilor membrelor şi vertebrelor cervicale. La nivelulmembrelor, tracţiunile se execută cu mainile, una fiindplasată deasupra articulaţiei, iar alta sub articulaţie. Tracţiunilesau tragerile se fac in sens longitudinal, prin mişcăriumoare, nedureroase.Manevra respectivă acţionează asupra articulaţiei şi ţesuturilormoi din jur: ligamente, capsulă articulară şimuşchi, inainte şi după tracţiuni se recomandă netezireahlaudă a articulaţiei respective.Tracţiunile la nivelul coloanei cervicale se fac pe masai Ir masaj, pacientul fiind culcat cu faţa in sus. După ce ii(iiinde capul cu palmele, plasate pe feţele laterale ale cramului(tample şi frunte), masorul execută cateva tracţiuniii>i><ire, in sens longitudinal.Mobilizarea articulaţiilorMişcările la nivelul articulaţiilor se execută in funcţie≫lr indicaţii: pasive sau active, cu sau fără rezistenţă. Pen-45

tru unele din ele pacientul poate sta culcat pe masa de masaj,iar pentru altele, aşezat pe un scaun.Mobilizările trebuie să fie blande şi nedureroase. Celebruşte şi intempestive pot produce accidente grave, ca deexemplu la nivelul coloanei cervicale (luxaţii ale vertebrelor).Indiferent de manevrele de masaj folosite şi de felulmişcărilor ajutătoare, după un astfel de tratament subiectultrebuie să fie relaxat şi odihnit.

MASAJUL STRUCTURILORANATOMICEIMKLKAOlumul care beneficiază cel mai mult de masaj este piek'ti.Masajul o curăţă de deşeurile organismului şi de produsiiloxici care se elimină prin sudoare şi sebum. Acesteproduse, impreună cu celulele moarte de pe piele şi praful(k-pus, ii astupă porii, intr-o mai mică sau mai mare măsură.Masajul contribuie la regenerarea mai rapidă a pielii,prin stimularea producerii de noi celule care, in mod progresiv,le inlocuiesc pe cele moarte, de la suprafaţa sa.Masajul acţionează asupra vaselor din piele, prin comprimareşi decomprimare, in felul acesta se face o gimnasticăvasculară, deosebit de benefică pentru imbunătăţireacirculaţiei locale. Gimnastica vasculară, realizată şi prinalte mijloace, ca de exemplu trecerile succesive de la caldşi rece, de mai multe ori, are un rol deosebit şi in procesulde termoreglare.Manevrele blande (netezirea) acţionează asupra reţeleinervoase senzitive din piele, contribuind, astfel, la ameliorareadurerilor şi la producerea unei senzaţii de bine.46ŢESUTUL CELULAR SUBCUTANATMasajul intreţine supleţea acestui ţesut şi circulaţia localăa sangelui şi limfei. Netezirea ceva mai energică, cuambele palme, prin mişcări circulare, in toate sensurile,apoi petrisaj cu degetele, contribuie la o mai bună irigare aţesuturilor profunde.Grosimea acestui ţesut nu este uniformă, ea variind infuncţie de stratul de grăsime. Cand este abundent, ţesutulcelular se umflă in bloc şi işi pierde elasticitatea, iar pielearespectivă se intinde. Ţesutul adipos este abundent peunele regiuni: abdomen, coapse, şolduri etc.in acest ţesut, foarte bine vascularizat, se poate acumula,in exces, limfă, ceea ce explică formarea umflăturilor(edeme), mai ales la nivelul membrelor inferioare.Masajul acţionează nu numai asupra ţesutului subcutanatnormal, dar si asupra celui infiltrat de lichidele stagnatela acest nivel sau de celule adipoase, mai mult saumai puţin abundente, in funcţie de regiunea anatomică.Masajul ţesutului celular subcutanat normal

Constă din neteziri ceva mai energice, cu ambele palme,prin mişcări circulare in toate sensurile. După neteziripot fi folosite ciupiri uşoare ale pielii, cu două degete,Incercandu-se ridicarea pielii.Masajul ţesutului celular subcutanat adiposConstă din manevre foarte energice. Se incepe cu neteziriapăsate, cu palmele, apoi cu incheietura pumnului,winicircular, in toate direcţiile. La intervale mici de timp,te execută frămantări locale profunde, cu zdrobirea ţesu-Inlni gras cu ajutorul degetelor. După frămantări urmeazăncMe/,iri apăsate, executate cu palmele.Un astfel de masaj este foarte obositor pentru un masor,, datorită efortului depus, slăbeşte inaintea pacientului,47mai ales cand acesta nu asociază un regim alimentar hipocaloricşi multă mişcare.MUŞCHIManevrele vor fi in funcţie de starea muşchiului: pentruun muşchi atrofiat, inactiv, se recomandă manevre stimulanteşi tonifiante, iar pentru cei activi, manevre tonifiante,atat descongestionante, cat şi pentru indepărtarea oboselii.Pentru muşchii sportivilor, supuşi la eforturi mari, serecomandă manevrele sedative şi calmante.TENDOANETendoanele pot fi masate impreună cu muşchii sau separat.Masajul stimulant constă din prinderea tendonuluiintre degetul mare şi restul degetelor, apoi netezirea sa cudegetele de la cealaltă mană, care va fi deplasată spre loculde inserţie, in următorul timp muşchiul va fi frămantat catmai profund si energic.Masajul dcscongestionant incepe cu o netezire blandă,a cilrei presiune va fi crescută progresiv. Netezirea se executflcu pulpa a două degete (mare şi arătător), care se vormodela pe tendonul respectiv, pe toată lungimea sa.ARTICULAŢIISuferinţele articulaţiilor, destul de frecvent intalnite inpractică, manifestate local prin dureri, congestie, inflamaţie,limitarea mişcărilor şi, de multe ori, prin creşterea volumului,pot beneficia de neteziri blande.Unele articulaţii sunt greu de abordat (şold), alteledimpotrivă (cot, genunchi, pumn, gleznă).Pentru articulaţiile uşor inţepenite, inactive, ca urmarea unor traumatisme, se recomandă un masaj energic pentrustimularea circulaţiei sangelui. Se incepe cu neteziri cu48ambele maini, care se aplică in jurul articuaţiei ca un manşon.Va urma masajul bland al tendoanelor şi muşchilorrespectivi. Netezirea se mai poate practica cu varful unuideget, pe linia articulară, la nivelul genunchiului şi gleznei,prin manevre ceva mai energice.Pentru umflăturile uşoare, apărute după exerciţii intense

si prelungite, netezirea se va face cu ambele palme, prinmişcări circulare, pe intreaga regiune. Manevrele nu trebuiesă producă dureri si nici senzaţii neplăcute.VASEAcţiunea mecanică a masajului se transmite nu numaiasupra pielii, aşa cum am văzut, ci şi asupra ţesuturilorsubiacente, unde se găsesc numeroase vase sanguine, decalibru foarte mic (artenole, venule). in unele regiuni se găsescvene superficiale de calibru mic, ca de exemplu la nivelulcapului, mainilor şi picioarelor. Dacă netezirea pielii,practicată cu blandeţe, in aceste regiuni, nu este deloc nocivă,restul manevrelor sunt traumatizante, mai ales celeenergice. Din acest motiv, se recomandă respectarea vaselorsuperficiale aflate in spaţiul popliteu (faţa posterioară a genunchiului),triunghiul lui Sarpa (la rădăcina membruluiinferior), axila (subsoara), pliul cotului etc.Masajul venelor inflamate este interzis, chiar netezireahlandă.in schimb, vasele profunde beneficiază de masajulenergic aplicat pe regiunile musculoase.NERVIMasajul superficial, in special netezirea, se adresează şiUM minaţiilor nervoase din piele, avand efecte benefice iniltirerile locale, mai ales in nevralgii.Masajul profund este benefic in pareze şi paralizii.49

PRACTICA MASAJULUIDe la inceput trebuie spus că masajul nu poate fi practicatde oricine şi oriunde. Şi totuşi, in anumite situaţii,acel „oricine" poate practica unele forme de masaj (automasaj,masaj igienic, sportiv etc.).Nu ne indoim nici o clipă că masorii profesionşti sauamatori nu vor ţine seama de indicaţiile şi contraindicaţiilemasajului, prezentate in paginile următoare. Orice abatereinseamnă nu numai ineficienta tratamentului, ba chiar inrăutăţireastării pacientului.Pentru reuşita tratamentului este nevoie de un mediuambiant plăcut, de o cameră spaţioasă, luminată, aerisită şisuficient de incălzită in lunile reci.Masorul trebuie să fie sănătos şi viguros, să aibă mainilecalde, sănătoase, curate, cu unghiile tăiate. Imbrăc.lminlea trebuie să-i fie lejeră pentru a nu-i impiedicamişcările. Prin sănătatea masorului inţelegem şi sănătateamentală.Pacientul va sta, in timpul masajului general, completde/.brăcat, culcat pe o masă specială, inaltă de 60-65 cm(in funcţie de talia masorului) şi lungă de 180 cm. Masorultrebuie să se mişte in voie in jurul mesei şi să poată executauşor orice manevră. Cand se execută un masaj parţial,masorul poate sta aşezat pe un scaun. Pe masă se pune un

cearşaf curat, niciodată un aşternut moale, in care pacientulsă se scufunde. Cearşaful trebuie schimbat la fiecarepacient. Cand pacientul stă cu faţa in sus, i se vor pune subceafă, sub genunchi şi sub glezne, prosoape curate, impăturite.Ordinea regiunilor anatomice ce urmează a fi masate,diferă. Unii specialişti incep cu picioarele, alţii cu spateleetc. Indiferent de segmentul abordat la inceput, manevrelese execută intotdeauna in sensul circulaţiei de intoarcere a50 v

r!

sangelui (circulaţia venoasă), adică de la periferie spreinimă.Durata unui masaj general poate fi pană la 60 de minute,iar pentru cel parţial 5-20 minute. La sfarşitul masajuluise execută mişcări pasive, apoi active cu rezistenţă.Ele vor fi uşoare, niciodată bruşte, intempestive, pentru anu produce accidente grave, mai ales la nivelul coloaneicervicale.in timpul masajului, masorul se va concentra numaiasupra activităţii sale. El nu trebuie să mai efectueze, inacelaşi timp, şi o altă activitate, ca de exemplu privitul latelevizor sau cititul unui ziar.intre masor şi pacient trebuie să existe relaţii de cordialitateşi incredere deplină. Ambii trebuie să se concentre-/e asupra masajului, evitand orice fel de discuţii.PRODUSE PENTRU MASAJManevrele masajului clasic, executate pe o piele uscatăsi păroasă, produc dureri. Pentru ascest motiv este nevoiede aplicarea pe piele a unui produs special, care trebuie săaibă următoarele calităţi: să uşureze alunecarea mainilorpe piele, să fie agreabil la contactul cu pielea, să aibă unmiros plăcut, să contribuie la intreţinerea pielii, să poată fiindepărtat uşor şi repede de pe piele, dar mai ales să nu l icnociv pentru piele şi organism.• Pudra de talc (silicat de magneziu)Această pudră, de culoare albă, are următoarele inconveniente:astupă porii pielii, este greu de indepărtat de pepii-le (nefiind solubilă in apă şi alcool), constituie un stratl/olator intre pielea masorului şi cea a subiectului.Are insă două mari avantaje: permite alunecarea mainilorpe piele cu multă uşurinţă, făcand posibilă executareainlnror manevrelor şi este uşor de procurat.51,*Pentru dezobturarea porilor de pe piele (astupaţi cutalc) se fac fricţiuni cu apă alcoolizată.• Uleiul de migdale dulciEste un lichid galben, cu mirosul specific al fructuluide migdală, care rancezeşte repede la aer şi lumină. Esteun produs excelent pentru masaj, dar foarte scump. Se mai

foloseşte, sub formă de aplicaţii locale, pentru arsuri, crăpăturiale pielii şi la intreţinerea pielii uscate.Compoziţie: oleină (55-75%), emulsină, peptonă, calciu,fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitamine (A,B) etc.Inconveniente: pătrunde repede in piele, ceea ce impunefolosirea de mari cantităţi pentru un masaj general.• Trlcthanolamina (stearat de triethanolamină)l Mc un lichid galben incolor sau galben deschis, vascos,solubil in apă şi alcool. Fiind vascos, in timpul frecăriipielii produce senzaţie de căldură, fapt pentru care esteindoit cu apă de trandafiri.Avantaje: pătrunde puţin in piele si se indepărteazăuşor prin spălare cu apă sau prin frecare cu un prosopumed.Se păstrează in flacoane bine inchise şi ferite de lumină.• GlicerinaFiind solubilă in apă, poate fi indepărtată uşor de pe pieleprin fricţiuni cu un prosop muiat in apă călduţă. Este folositămai mult in masajul parţial.• Uleiul de nucăEste excelent pentru masaj. Se curăţă repede de pepiele.ti,52Compoziţie: acizi graşi nesaturaţi (73-84%), acid oleic,/inc, potasiu, fosfor, sulf, fier, calciu, vitamine (A,B,C,P)ctc.Se mai foloseşte la fricţionarea pielii copiilor cu rahitism,in anemii şi unele dermatoze (aplicaţii locale).• Uleiul de seminţe de struguriFoarte bun pentru masaj, fiind unul dintre cele mai folositeproduse. Se recomandă ca aliment la tratatamentulh i percolesterolemiei.Compoziţie: acizi graşi nesaturaţi (85%), vitamine.• Uleiul simplu sau camforatPrirrfolosirea acestui ulei, alunecările pe piele sunt preauşoare, ceea ce impiedecă efectuarea anumitor manevre şilocalizarea cu precizie a punctelor indicate pentru masat.Şi acest produs pătrunde in porii pielii, dar el poate fiindepăratat cu fricţiuni uscate sau prin ştergere energică cuo bucată de panză curată.• VaselinaSe recomandă mai puţin, pentru că aderă la piele, şiumple şanţurile sale invizibile Este greu de indepărtat,chiar dacă se folosesc fricţiuni cu produse alcoolizate sausăpunuri speciale.• Amestecul de ulei simplu, săpun şi lapte de varAcest produs se foloseşte foarte mult la sportivi, avandurmătoarele avantaje: alunecarea mainilor pe piele este

uşoară, se usucă repede şi se poate indepărta foarte uşorprintr-o simplă ştergere, cu o bucată de panză curată.• Alte produsein practică se folosesc diverse unguente sau linimente,in care sunt incorporate unele substanţe recomandate de53medic, cum sunt: iodul, sulful, salicilaţii, revulsivele etc.,care pătrund uşor in piele.• Următoarele produse nu vor fi folosite:Uleiurile minerale;Uleiul de floarea soarelui;Uleiul de porumb (nu produce un contact plăcut cu pielea);Uleiul de parafină (greu de indepărtat de pe piele).

Masajul medicalINDICAŢIILE MASAJULUIAfecţiunile aparatului locomotorDe Iu inceput trebuie spus că masajul nu este un panaceu,cum mai cred unii oameni. Pentru acest motiv estenecesară enumerarea indicaţiilor sale terapeutice.Practicienii sunt confruntaţi astăzi cu tot mai multe şivariate suferinţe ale aparatului locomotor, mai ales aleoaselor şi articulaţiilor, intrucat accidentele de circulaţieau crescut vertiginos, ele aflandu-se, in momentul defaţă, pe locul trei al cauzelor de deces, după bolile cardio-vasculare şi cancer. Dacă foarte mulţi oameni mordin această cauză, mult mai mulţi suferă tot felul de traumatismela nivelul oaselor, articulaţiilor şi muşchilor;acestea necesită ingrijiri de specialitate, din arsenaleleterapeutice folosite pentru vindecare, dar mai alespentru recuperare, nelipsind masajul terapeutic şi igienic.Masajul terapeutic este astăzi nelipsit din clinicile de:ortopedie, chirurgie, neurologie, reumatologie, ca să nu54mai vorbim de cele de balneofizioterapie şi de recuperare.Iată principalele sale beneficiare:LA NIVELUL ARTICULAŢIILORRedoareainţepenirea sau redoarea unei articulaţii are numeroasecauze: traumatisme locale, imobilizări prelungite, tratamentegreşite, artroză etc.Pentru inţepenirile uşoare se recomandă manevrestimulante, care, in acelaşi timp, impiedică formareabridelor. Se incepe cu netezirea articulaţiei, de maimulte ori, cu palmele dispuse in jurul ei ca un manşon,pentru stimularea circulaţiei locale a sangelui. La inceput,netezirile vor fi blande, apoi din ce in ce mai apăsate,in timpul următor se vor netezi tendoanele, ligamenteleşi muşchii din jur.Dacă linia interarticulară poate fi abordată, la nivelul ei

se execută neteziri, ceva mai energice, cu varful degetului.EntorsaEste o leziune articulară produsă de o mişcare forţatăcare depăşeşte limitele mobilităţii sale, fără deplasarea suprafeţelorarticulare. Produce dureri şi umflături locale.in mişcările bruşte pot fi lezate ligamentele articulare.Cele mai frecvente entorse se produc la glezne şi genunchi.in funcţie de leziunile produse, entorsele sunt de maimulte feluri:• entorse simple, fără leziuni ligamentare impor-Uinte; in astfel de cazuri se folosesc neteziri blande,prelungite, efectuate cu două maini, la nivelul articulaţiei,apoi pe regiunile invecinate, unde s-a format umilittura.55Masajul medical propriu-zis incepe după 3 săptămanide la accident şi se adaugă tratamentului de specialitate.Pentru entorsa gleznei se aplică un bandajlocal, elastic.1. entorse cu rupturi de ligamente;1. entorse cu smulgerea ligamentelor de inserţie alemuşchilor pe oase.in ultimele două situaţii, tratamentul incepe numai dupăefectuarea examenului radiologie. Masajul efectuat fărăacest examen este nu numai nefolositor, dar şi dăunător, elprezentand numeroase riscuri. Deci, trebuie aşteptat diagnosticulradiologie.Masajul se face pentru profilaxia eventualelor sechelelocale, la nivelul articulaţiei, ligamentelor şi muşchilor.Pentru calmarea durerilor se fac neteziri blande, localesi para-articulare, iar pe punctele dureroase vibraţii alternalecu presiuni uşoare.Hntorscle sunt frecvente la sportivi, in astfel de cazuri,masajul se aplică imediat după accidentare, folosindu-senumai manevre foarte blande, in cazul entorselor gravemasajul se execută numai după cateva zile şi numai la indicaţiamedicului.LuxaţiaSe produce prin dislocarea capetelor articulare ale oaselorrespective şi fixarea lor in poziţie vicioasă prin contracturămusculară.Masajul se execută numai după reducerea luxaţiei. Seincepe cu o netezire sedativă, se continuă cu presiuni, frămantărişi vibraţii pe muşchii ale căror tendoane consolideazăcapsula articulară. Manevrele se execută cu douădegete.56Pentru luxaţia genunchiului se fac presiuni cu varfuldegetului pe linia interarticulară, corespunzătoare meniscului

respectiv.Masajul face parte din arsenalul terapeutic de recuperare.Pentru luxaţiile intalnite la sportivi, masajul (neteziriuşoare) se aplică după reducerea lor şi după imobilizare,care se impune.ArtritaSe manifestă prin febră, umflături, roşcată si căldurălocală, in acest stadiu masajul este contraindicat. El seindică in cazul cand inflamaţia este uşoară şi durerileapar după mişcări intense şi prelungite. Pot fi folositemanevre descongestionante: neteziri blande, executate cuambele maini, in sens circular. Manevrele trebuie să fielotal nedureroase şi să nu producă nici chiar senzaţii neplăcute.ArtrozaEste o afecţiune degenerativă localizată la nivelul ţesutuluicartilaginos şi la capetele oaselor unei articulaţii.Se manifestă prin dureri cronice, uneori acutizate, şi limilareamişcărilor. Beneficiază de neteziri blande, executatecu ambele palme.HidrartrozaConstă in acumulare de lichid in cavitatea unei articulaţii;este frecventă la genunchi, articulaţie supusă la totli'lul de traumatisme: rupturi de menise, distensii, entorseflc. Se recomandă neteziri, frămantări, fricţiuni, presiuni lanivelul muşchilor din jur, pentru imbunătăţirea circulaţieiile intoarcere. Aceste manevre contribuie la dispariţia progresivăa lichidului respectiv.57LA NIVELUL OASELORFracturi , de

e fractum. S^a

de, darte de locul fractum,gipsat. Se incepe cu netezi* i blana ^ ^ fi ceya

pe muşchii invecinat. Pe Pţ^ ™ s ^ ^ ^energice, urmate de fram^^combaterea redonlor.ţiiloi "sănătoase din yecmatate pentru palidă muşchl

V -pentru sechelele ^""losesc neteziri blande, apoiatrofiei, redori articulare) * ￡￡￡￡ niciodată brutale,frămantări energice chiar _ putem ^ ^^ degetel in

ă care urmează M * * se mai executa fraintratamentul tulsiuni,

frămantă; -^'￡Smobilizări pasive şi 'a ii, folosindu-seşi la grăbirea cicatrizăm ei.58

se folosesc: neteziri, preiuni,

vibraţii; ' ≪ frictiuni Sle locului fracturii, mult** P-e, acuve, net,. ManevreleexecutăLA NIVELUL MUŞCHILORContracturi muscularePot fi combătute prin neteziri şi vibraţii. Niciodată nuse va incerca o decontracturare forţată, o astfel de manevrafăcand contractura mai dureroasă.Contuzii musculareSe recomandă neteziri, vibraţii şi fricţiuni blande. Suntinterzise frămantările şi presiunile energice, profunde, caresparg cheagul de sange, in felul acesta resorbţia sa va fidificilă, favorizand, in acelaşi timp, formarea de nodulilibroşi şi osteoame musculare dureroase.De masaj mai beneficiază: miozitele acute, lumbago,lorticolisul etc.Afecţiunile sistemului nervosNevritaEste afecţiunea unui nerv, originea sa fiind inflamatorieNUU infecţioasă. Se caracterizează prin dureri vii, uneoriIntolerabile.Poate beneficia de neteziri blande, prelungite.NevralgiaDefineşte dureri de-a lungul trunchiului unui nerv, a căniidenumire o imprumută: nevralgie sciatică, nevralgiei.idală, nevralgie intercostală etc.• Nevralgie sciaticăpentru ameliorarea durerilor: neteziri şi vibraţii locale;pentru atrofie musculară: frămantări profunde.Uneori aceste manevre pot exacerba durerile, ceea ceimpune sistarea masajului.59- Nevralgie intercostalăNeteziri pe muşchii superficiali ai peretelui toracic şivibraţii, pentru ameliorarea durerilor şi contracturilor musculare.ParaliziaEste caracterizată prin nefuncţionarea muşchilor. Suferinţaeste mai frecventă la nivelul membrelor. Cauze: leziunila nivelul sistemului nervos central sau periferic.Paraliziile sunt de mai multe feluri:1. localizate la o jumătate de corp: hemiplegie(stangă. sau dreaptă)

1. locali/aţă numai la membrele inferioare:paraplegie;- locali/aţă la un singur membru: monoplegie;locali/aţă la toate cele patru membre: tetraplegie.In parali/iile survenite in poliomielită, cu anchilozareaurliciilaţiilor, masajul contribuie la ameliorarea circulaţieilocale si la stimularea schimburilor de nutriţie. Se folosescnele/iri şi comprimări ale muşchilor, manevre care impingsangele de la periferie spre inimă, frămantări si bateriuşoare care acţionează asupra terminaţiilor senzitive, pecare paralizia nu le-a afectat. Masajul se termină cu fricţiunienergice cu o loţiune alcoolizată.Pentru paraliziile posttraumatice, postoperatorii şi neurologicetratamentul de recuperare se incepe imediat, masajulfiind unul din tratamente.ParezaEste o paralizie uşoară, caracterizată prin activitatea redusăa unui muşchi, simptom pentru care bolnavul trebuiesă se prezinte imediat la medic.Această suferinţă constituie una din indicaţiile majoreale masajului.60ParaplegiaMasajul şi automasajul au o mare insemnătate, mai alesiiutomasajul, bolnavul avand două avantaje, masajul membrelorparalizate şi o activitate benefică pentru membrelesuperioare.in cazurile menţionate mai sus, masajul este in acelaşi11 mp un masaj medical şi igienic. El trebuie făcut zilnic lailomiciliu, masorul profesionist putand fi inlocuit de unul;iinator (unul din membrii familiei, care şi-a insuşit practicamasajului). Un astfel de masaj contribuie la intarziereadoctelor negative.După astfel de masaje se recomandă mişcări pasive, repetate,cu amplitudine crescută progresiv.Cu un masaj bine executat, insoţit de mişcări pasive,pol fi obţinute foarte bune rezultate in pareze, mai alesi-fmd sunt executate şi mişcări active ajutate.NevrozeBeneficiază de neteziri blande, pe intreaga suprafaţă acorpului, făcute in mod regulat, asociate cu multă mişcare:i-xerciţii fizice, sporturi necompetitive etc.Afecţiuni metaboliceObezitateDintr-un inceput trebuie spus că masajul nu indepărtea-/il ţesutul grăsos, dacă nu este insoţit de un regim alimen-Ini hipocaloric şi gimnastică medicală. Masajul contribuieIn uşurarea eliminării produselor rezultate din arderea grăimi lor.

Pentru obezitate se poate practica un masaj abdominal,uhiectul fiind culcat cu faţa in sus, capul uşor ridicat şivnunchii uşor indoiţi. Se incepe cu neteziri abdominale,61cu ambele maini, cu mişcări in sensul acelor de ceasornic,intensitatea lor fiind crescută progresiv, in următoarelezile se execută frămantarea muşchilor abdominali, prindereapielii şi ţesuturilor subcutanate fiind făcută cu ajutoruldegetelor.Nici celulita nu beneficiază de masaj, dacă nu se asociazăun regim alimentar hipocaloric şi mişcare. Cea maiindicată manevră este frămantatul, pe care unii specialiştiil recomandă pană la invineţirea pielii.Pentru celulita cefei, insoţită de nevralgie cervicală şibrahială, se recomandă neteziri şi framăntări energice alemuşchiului trapez, apoi mişcări active, ale gatului, in toatedirecţiile (flexii, extensii, rotaţii), cu opoziţia masorului.Guta, diabetul zaharat şi reumatismul cronic beneficia/ă de toate manevrele practicate in cadrul unui masajgeneral.Afecţiunile aparatului cardio-vascularEdemeFoarte puţine suferinţe ale acestui aparat beneficiază demasaj, printre acestea aflandu-se edemele. Ele apar maiales la membrele inferioare, cand circulaţia sangelui esteperturbată, in astfel de cazuri, masajul ajută circulaţia deintoarcere a sangelui venos şi, in acelaşi timp la diminuareaedemelor.Bolnavul stă culcat pe spate, cu membrele inferioare ridicatela verticală, cat se poate mai mult. Se incepe cu netezireamembrelor inferioare, de la degete pană la rădăcinacoapsei. Manevra se execută incepand de la picioare, cuambele maini, făcute brăţară, in jurul gambei, care voraluneca progresiv către genunchi şi coapse.Muşchii membrului inferior pot fi şi frămantaţi, inacelaşi sens, manevra fiind executată cu varful degetelor.62După masaj se execută mişcări pasive ale membrelorInterioare, uşoare, fără efort.in timpul masajului, bolnavul va respira cat mai prolund,dilatarea toracelui contribuind la creşterea cantităţii|l)r sange in venele mari care ajung la inimă.De reţinut! Manevrele de mai sus sunt contraindicatestadiile avansate ale bolilor cardio-vasculare. Pentru un|sH'el de tratament este necesar avizul medicului specialist.Pentru reglarea circulaţiei generale se recomandăIfK'ie/iri, frămantări şi vibraţii blande la nivelul abdome-Iliului.Varice

in stadiul incipient, fără complicaţii, varicele pot benefi-|l ia si de masaj. Acesta contribuie la ameliorarea circulaţieiVonoase şi la tonifierea pereţilor venelor. Bolnavul stă culilcu faţa in sus, ţinand membrele inferioare cat mai aproapede verticală. Se execută neteziri, cu intensitate progresi-I Vil, in funcţie de existenţa edemelor si de mărimea lor.Contraindicaţii: inflamaţia venelor, ulcer varicos.Afecţiunile aparatului respiratorUnele boli respiratorii cronice benefiază de neteziri toracice,blande, in timpul exerciţiilor respiratorii de rutină.Masajul toracelui nu se execută in bolile pulmonareucu te.Afecţiunile aparatului digestivCateva afecţiuni digestive, printre care ptoza gastrică,utonia gastrică, constipaţia, pot fi ameliorate prin masajabdominal.Netezirile superficiale şi vibraţiile pot calma durerile;baterile uşoare au efecte benefice in atonia gastrică.63Frămantatul, presiunile şi fricţiile ceva mai energice siprofunde, executate la 3^ ore după masă, combat constipaţiaşi cresc tonusul muşchilor organelor digestive.Pentru constipaţie se mai poate folosi următoarea manevră:presiuni şi vibraţii, cu varful degetelor, in partea dejos a abdomenului (in partea dreaptă), manevrele continuandpe verticală, pană sub coaste, de unde vor ajunge, peorizontală, in partea stangă şi de aici in jos. Efectele acestuitratament se obţin in cateva săptămani şi chiar mai puţin.Afecţiuni ortopediceEle sunt intalnite deopotrivă la copii, cat şi la adulţi,multe dintre ele beneficiind de tratament ortopedic, chirurgical-ortopedic şi gimnastică medicală metodică, intoate ca/urile medicii recomandă şi masaj, parţial sau geni'ral,manevra de elecţie fiind netezirea pielii cu intensilalecrescută progresiv.MASAJUL IGIENICEste cel mai solicitat masaj in zilele noastre, cu stresurila tot pasul, cu abuzuri de tot felul şi cu lipsă demişcare, toate generatoare de boală, pe primele locuriaflandu-se nevrozele şi obezitatea, cu numeroasele lorcomplicaţii.Medicina modernă acordă o mare atenţie profilaxiei,printre mijloacele folosite numărandu-se si foarte multeremedii naturale, ca de exemplu mişcarea, care nu poate ficoncepută fără masaj.Masajul general şi automasajul acţionează mecanic lanivelul ţesuturilor profunde, imbunătăţesc circulaţia sangeluişi accelerează eliminarea produşilor nocivi rezultaţi64

ilni metabolism, in felul acesta el reglează toate funcţiile\ i tale ale organismului.Lipsa de mişcare indelungată favorizează acumulareain hipoderm a unei cantităţi crescute de lichide interstiţiale,care vor perturba schimburile locale, mai ales la nivelulţesutului conjunctiv, despre al cărui rol important in organismam vorbit mai inainte.Masajul sau automasajul igienic se poate practica zilnicwiu la 2-3 zile, timp de 20 minute. După masaj se executăni i scări pasive, apoi active cu rezistenţă, gimnastică respirnlorie,exerciţii fizice uşoare.Un masaj general sau automasaj bine executate producivlaxare şi o stare de bine.TehnicăSe incepe cu netezirea, cu palmele, a regiuniilombo-sacrate, a spatelui, de o parte şi alta a coloaneivertebrale, pană la ceafă, presiunea crescand progresiv.Se trece la umeri, torace, lateral şi posterior (neteziri şifrămantări energice pe masele musculare). Urmeazănetezirea membrelor superioare, de la varful degetelorpAnă la umeri, apoi frămantări, inistand pe masele musrnlare.Imediat se trece la membrele inferioare, picioare,gambe, coapse (dacă este posibil cu ele ridicate laverticală).in timpul următor, subiectul stă cu faţa in sus, cu o mieflpernă sub cap şi sub genunchi. Neteziri pe membreleinferioare şi frămantări energice, dar nu brutale, apoi neteziii abdominale şi toracice.Masajul general se poate aplica şi bolnavilor obligaţi săNlea la pat un timp indelungat, in timpul masajului vor ficulcaţi cu faţa in sus. Vor fi folosite neteziri şi frămantărilicoare sau ceva mai energice, in funcţie de starea bolnavului.65AUTOMASAJULAutomasajul sau masajul propriului corp este tot unmasaj igienic. Manevrele sunt cele menţionate: neteziri,fricţiuni, frămantări, bateri şi vibraţii. Ele se adresează inprimul rand muşchilor şi tendoanelor, care vor fi prelucratepe rand.Automasajul are numeroase avantaje: poate fi practicatla orice varstă, de oricine, acasă sau in concediu,atat de persoanele sănătoase, cat şi de cele bolnave. Elpoate fi folosit in scopuri igienice şi terapeutice, candnu putem beneficia de serviciile unui masor calificat, inaceastă categorie intrand, in primul rand, sportivii.Sportivul apelează la automasaj ori de cate ori are nevoie:in timpul antrenamentului, in timpul competiţiei siin perioadele lungi de inactivitate, pentru menţinereaunei lorinc l'i/ice bune şi, uneori, pentru tratamentul

unui alVcţiuni uşoare.Inconvenientele automasajului sunt foarte puţine, delocsemnificative: nu pot fi folosite toate manevrele principale,mai ales pe cele mai energice; efectele acestui masaj nusunt intotdeauna egale cu cele ale masajului profesionistului.Cu toate acestea, la automasaj nu trebuie să renunţăm,pentru că, intr-o bună măsură il poate suplini pe celclasic.Automasajul poate fi practicat in vacanţă, in apa mării,după toate regulile.TehnicăAutomasajul se execută stand pe un scaun, ordinearegiunilor ce urmează a fi masate fiind cea indicată infig. 14 a şi fîg. 14 b, de la a la p.Durata automasajului este de aproximativ 20 de minuuşi se face pe o piele sănătoasă, pudrată cu talc.66MK. 14 aw) Gâtnetezirea cu palmele a suprafeţelor laterale, apoi ai-lri anterioare, de sus in jos;ciupituri uşoare (cu excepţia feţei anterioare), urmateîl* neteziri.67nFig. 14 bb) Ceafă şi muşchiul trapez1. netezirea cefei, de sus in jos, pană in parteasuperioarăa spatelui;1. netezirea şi frămantarea muşchiului trapez stang(cupalma dreaptă) şi a celui drept (cu palma stangă)şi dinnou netezire.68Jc)Umăr- neteziri cu palma, de jos in sus, in aşa fel ca degetulmare să ajungă pană la subsoară.d)Muşchiul marele pectoral- se prinde muşchiul intre degetul mare şi restul degelelor,apoi se execută una sau mai multe manevre de frămantat,prin deplasări spre subsoară, urmate de netezireaai palmele (la bărbaţi aplicate pe mamelon).e)MâiniCu mana stangă sau dreaptă se fixează articulaţia pumnuluiceleilalte maini, ca intr-un cleşte, executandu-se apoimişcări circulare in ambele sensuri, cu deplasări spre

var-I urile degetelor.f) Antebraţe- neteziri cu palma pe faţa anterioară, incepand de lavarfurile degetelor pană la cot, apoi ciupituri şi din nouneteziri.-neteziri pe partea internă a antebraţului, apoiIrfimantări pană la cot şi din nou neteziri.g)CoateSe cuprinde strans cotul cu o mană, apoi se executămişcări circulare in ambele sensuri.h) Braţe- neteziri cu palma pe faţa anterioară, de la cot pană lamibsoară, apoi frămantări şi din nou neteziri.i) Piciorneteziri la nivelul degetelor, apoi tracţiunea lor (cu≪Imiă degete), in axa longitudinală.1. neteziri la nivelul tălpilor şi feţelor dorsale alepicioarelor,apoi apăsări pe tendoanele de la acest nivel.1. neteziri cu palma pe tendonul lui Ahile, cupumnul,.ipoi ciupituri uşoare.j) Glezne- se apucă strans glezna cu mana, apoi se execută mişcăricirculare in ambele sensuri.691) Gambe-neteziri cu palma pe feţele anterioare, apoi pe celeposterioare ale gambelor, incepand de la glezne pană lagenunchi, după care urmează frămantări, bateri şi din nouneteziri.m) Coapse-neteziri cu palmele pe toate feţele, apoi frămantări,bateri şi din nou neteziri.n) Fese- neteziri, frămantări şi din nou neteziri,o) Şale- şezand pe scaun, se execută neteziri cu palma de aceeaşiparte, trunchiul fiind inclinat lateral, in partea opusă,upoi frilinfmtări şi din nou neteziri. Aceleaşi manevre şipcnlni parlea opusă.p) Abdomendin po/iţia culcai, netezirea abdomenului cu palma,pun im>cnri circulare, in sensul acelor de ceasornic (de la(lifiipla la stfmga), apoi ciupituri şi din nou neteziri, ca maiinainte.MASAJUL SPORTIVPerformanţele sportive ale ultimelor decenii, pană nu

de mult de domeniul fanteziei, au fost posibile eforturilorcomune ale oamenuilor de ştiinţă, ale medicilor sportivi,ale antrenorilor, care au descoperit metode moderne deantrenament şi de recuperare, printre mijloacele folositeaflandu-se şi masajul. Şi dacă in trecut masajul se foloseamai mult empiric, fiecare masor aplicandu-1 in funcţie deexperienţa şi observaţiile sale, astăzi el se practică pe bazeştiinţifice.Masajul imbunătăţeşte circulaţia locală a sangelui şilimfei, combate durerile şi contractura muşchilor obosiţi.accelerează eliminarea prin piele şi rinichi a produşilorloxici rezultaţi in timpul efortului fizic etc.Pentru proprietăţile sale terapeutice, masajul sportivpoate fi incadrat foarte bine in categoria masajului medical,in zilele noastre, din staful sportivului de performanţălac parte un medic si un masor profesionist, manevreleaplicate fiind adecvate sportului respectiv. De exemplu, inprobele grele, de mare efort, se folosesc manevre energice,pentru scrimeri şi ciclişti masajul membrelor inferioare şisuperioare etc.Sportivii care nu pot beneficia de un masor permanet,practică, unii dintre ei cu mult succes, automasajul.Masajul şi automasajul sportiv se practică in mai multesituaţii:1. in perioada necompetiţională: masaj igienic(dimineaţaşi seara), pentru păstrarea şi intreţinereasănătăţii,pe-ntru păstrarea supleţei tuturor ţesuturilor;1. in perioada de refacere: masaj pentrucombatereaoboselii;1. in perioada de pregătire a concursului: masajigienic;1. in perioada concursului:1. inainte de concurs, masaj sau automasaj deincălzire(chiar prin trening), in cabină sau chiar pestadion(neteziri şi fricţiuni uşoare);1. intre probe, masaj sau automasaj pentruinlăturareaoboselii şi menţinerea formei fizice pentruprobaurmătoare (neteziri şi fricţiuni);1. după concurs, masaj pentru inlăturarea oboseliişipentru refacere, (neteziri).1. in perioada de refacere si recuperare: neteziri,fricţiuniuşoare, dimineaţa şi seara (pentru un somn bun);

1. pentru accidente şi imbolnăviri (leziuni lanivelulmuşchilor, tendoanelor, entorse, luxaţii, fracturi,leziuniiile nervilor periferici, epuizare fizică etc.) serecomadămasaj medical, pe langă tratamentele despecialitate;71• pentru oboseala cronică (surmenaj), activitatea sportivăse intrerupe, masajul sau automasajul, general sauparţial, reluandu-se după 40-48 de ore.MASAJUL ESTETICOmul modern apelează astăzi la masaj şi in scopuri estetice,pe langă cele igienice şi medicale, despre care amvorbit. Oamenii, mai ales femeile, vor să aibă un corp nunumai sănătos, dar şi armonios, printre tratamentele folositein acest scop fiind şi masajul.Masajul estetic se adresează, in primul rand, pielii, organulcaro imbătraneşte sub ochii noştri. Am văzut că ma-,sa|iil pii-ln ii imbunătăţeşte circulaţia sangelui, ii păstreazărliislu iKik-a şi prospeţimea.( Vii mai maiv atenţie se acordă pielii feţei, oglinda varsU'iiioastii', pe care incercăm s-o menţinem la aceeaşiMiAiuuK-. Şi acest lucru il putem face cu un masaj facial,care cuprinde loate manevrele. Se incepe cu frămantări şiIricţiimi blande, executate cu varful degetelor, de-a lungulfibrelor musculare, mai ales asupra muşchilor care acţioneazăin colţul gurii (muşchiul orbicular al buzelor) şiacelora care se opun incruntării frunţii.Cu varful degetelor se malaxează obrajii pană la barbă,apoi in jurul gurii, pe obraji, tample şi frunte. Urmează, peacelaşi traseu, fricţiuni şi neteziri ample, dar blande.Tratamentul ridurilor este prezentat in capitolul„Medicina tradiţională chineză".Pentru masajul cosmetic al feţei se folosesc diferiteproduse.Masajul cosmetic include şi masajul pielii capului, manevrelerespective fiind presiuni şi frămantări energice cuvarful degetului, care menţin vitalitatea pielii capului sipărului. Masajul se face pe toată suprafaţa capului.72insistandu-se pe porţiunea superioară, unde calviţia se manifestăfrecvent.MASAJUL SENZITIVCreatorul acestui tip de masaj este medicul francezC'laude Camilli. El recomandă toate manevrele, insistandpe netezirea intregului corp, cu efecte sedative şi relaxanle.Masajul senzitiv se execută pe fond muzical, in incăperi

speciale, cu pereţii vopsiţi in culori calde, sedative.liste de fapt un masaj combinat cu muzicoterapie şicromoterapie, cu influenţă asupra psihicului.Camilli susţine că un astfel de masaj face legătura dintrecorp şi spirit.Masajul senzitiv este cunoscut in SUA sub denumireade masaj califîornian, el fiind practicat pe scară mare inserviciile de psihoterapie.MASAJUL EROTICSe adresează zonelor erotice, cu care omul se naşte,unele dintre ele devenind sensibile incă din copilărie.Aceste zone se găsesc pe organele genitale externe, maineloane,subsoară, buze, mucoasa nazală, urechi, podulpalmei, regiunea sacrală (aici se găseşte centrul erecţiei),roapse, tălpi etc.Masajul erotic constă din neteziri tandre, reciproce, in/unele amintite, incepand cu tălpile, intr-un cadru intim,special.Masajul erotic se practică reciproc, numai in cuplu, nutu cabinete de către o altă persoană. Pentru reuşita acestuimasaj este nevoie de dragoste reciprocă şi de invingerealiituror complexelor.73Pentru tratamentul frigidităţii şi impotenţei sexuale, cititorulare la dispoziţie masajul reflexogen, prezentat inpaginile următoare.ALTE FORME DE MASAJ- Masajul pentru drenaj limfaticEste un masaj special, preconizat in deceniul IV al secoluluitrecut, de către medicul francez Voderr. Acest masajcontribuie la drenarea limfei din reţeaua periferică cătrevasele cele mai mari, numite canalul toracic şi mareavenii limfatică.Corpul omului este constituit 65% din apă, care se găseştem io;iie ţesuturile şi organele, o mare parteallaiHlu se in sange si limfă.Limfa este un lichid incolor sau uşor gălbui, transparent.El circulă prin vase speciale numite „limfatice ", pringanglioni şi prin spaţiile dintre celule.in unele cazuri (circulaţia proastă a sangelui din vene,lipsă de mişcare, traumatisme, frig etc.) limfa stagnează.Locul respectiv se umflă, devine dureros, se sclerozează şiuneori se necrozează.Blocajul limfei poate fi indepărtat cu un masaj profund,special, cu ajutorul căruia limfa este drenată spre vaselemari limfatice.Tehnică1. mişcări circulare, sub formă de semilună,executatecu palma pe locul respectiv (umflat);1. mişcări circulare cu pulpa degetului mare sau

numaicu patru degete, cand masajul trebuie aplicat pesuprafeţemai mari;1. presiuni uşoare, cu palma in formă de ventuză,aplicatăpe umflătură. ' MJ

74Aceste manevre pot fi executate pe toate regiunile corpului:abdomen, torace anterior, spate, braţe, gambe, faţă,ceafă etc.• Fricţiuni umedePot fi generale sau parţiale. Pentru fricţiunile generale,subiectul complet dezbrăcat, stand in picioare, esteinvelit intr-un cearşaf umed şi bine stors (mai inaintemuiat in apă caldă, de 35-45°C), peste care unul sau doimasori execută, nu numai fricţiuni, ci şi alte manevre< frămantări, neteziri şi bateri), toate ample şi rapide,pană la incălzirea cearşafului, in acest moment cearşalulse schimbă cu un altul uscat, manevrele continuandm acelaşi ritm.Fricţiunile umede, parţiale, se execută la orizontală,Mibiectul fiind invelit tot intr-un cearşaf umed, iar manevrelemasajului fiind aceleaşi.După masaj, subiectul invelit intr-un ceaşaf uscat se vatuli lini, la orizontală, 20 de minute.• Masajul sub apăSubiectul stă intr-un vas cu apă caldă, de mărime saulomul diferită, pentru masaj general sau parţial. Masorul iimiisează intregul corp sau numai parţial, in funcţie de influa(ie, folosind toate manevrele. Durata masajului generalM li de 15-20 minute, iar pentru cel parţial de 5-10 miulc.l Yocedura se incheie cu un duş călduţ, temperatura apeinul scăzută progresiv. La sfarşit se recomandă repaus lau/ontală 10 minute.7

Indicaţii: boli ale aparatului locomotor.;Masajul, dar mai ales automasajul, se poate practicava-;i m apa mării.75• Duş masajSe practică numai in serviciile de specialitate. Subiectulstă culcat, complet dezbrăcat, pe o masă specială, sub obaterie de duşuri (6-8) in formă de rozetă, prin care curgeapă fără presiune, caldă (38^0°C).Masajul se execută sub o ploaie artificială, folosindu-seaproape toate manevrele cunoscute. Efectele acestui masajsunt cele cunoscute, la care se adaugă cele antialgice şi

relaxante, produse de apa caldă.Duş masajul se foloseşte pentru afecţiunile aparatuluilocomotor (boli reumatice) şi in recuperare (secheleposttraumatice, postoperatorii şi neurologice).

('ontraindicaţiile masajuluiPenii u ii ohjinc re/.ultate terapeutice optime, un manorlivlniu.- sri cunoască nu numai tehnica şi indicaţiilemnsiijuliii, dar şi contraindicaţiile sale, care, de la inceput,trebuie spus că nu sunt puţine. Să le luăm perand:Bolile de pieleAşa după cum am văzut, pielea este un organ vizibil, cuo suprafaţă foarte mare. Datorită acestui fapt ea este supusăla diverse agresiuni mecanice, fizice, microbiene şimicologice (ciuperci).O piele agresată prezintă leziuni de două feluri: elementareprimitive şi elementare secundare. Din prima categoriefac parte: maculele (pete roşii, nereliefate, caredispar la presiune digitală), papule (pete mici, roşii, deforme diferite), exanteme (pete roşii, nereliefate, mai maridecat maculele), băşici mici, tumori etc. Toate aceste leziuniapar pe o piele sănătoasă.76l Leziunile elementare, secundare sunt: crustele, ulcera-111 le, crăpăturile, cicatricile etc.Inspectand pielea, pot fi descopetite şi alte suferinţe:rri/ipel, pete vasculare, pete galbene sau brune, angioame,negi (nevi), ulceraţii, tumori, furuncule, băşici mici etc.Bolile pielii constituie principalul capitol al contraindicaţilormasajului, indiferent de forma sa. in unelesituaţiiIc/.iunile amintite apar la nivelul unui segment, in acestca/., masajul poate fi efectuat pe segmentele sănătoase alepielii. Pentru masaj, este bine, totuşi, să avem şi avizulmedicului dermatolog.

IAlte contraindicaţiiBoli infecto-contagioase, boli acute, boli febrile, caşexic(slăbire exagerată), boli grave de inimă, rinichi, ficat,Mlomac, intestine, pancreas etc., cancerul de orice fel; boliucu te de plămani, hipertensiune arterială, anevrisme, vari-IT voluminoase, ulcer varicos, flebite, periflebite, boli psihicegrave, stări hemoragice, muşcături de animale, osteitfl.tuberculoză, stare de ebrietate etc.

rCAPITOLUL HI

MASAJUL REFLEXOGENUn alt masaj, care se practică astăzi pe scară mare inintreaga lume, este masajul reflexogen. El constă din masareaanumitor zone, mai mari sau mai mici, de pe piele şiobţinerea la distanţă, la nivelai unor organe, prin intermediulcentrilor nervoşi, ameliorarea funcţiilor anumitor organe.Reflexele (lat. re/fe*w.s=ref]ectat, răsfrant) sunt activiiA|i luiuliunemnle ale sistemului nervos, prin care sunt rejjliilereligiile existente dintre diferitele părţi ale organismului,nu ,-ji cele dintre organism şi mediul inconjurător.J Hossy defineşte reflexul c^ fiind un răspuns rapid alşti neţurilor biologice la un stimui anume, specific şi locah/at eu precizie.Reflexele sunt de dou^ categorii: necondiţionate(congenitale) şi condiţionate (dobandite prin repetiţie). Reflexelepot fi cutanate, subcutanate, incrucişate, posturale,autonome etc. in reflexul autonOm, impulsul nu ajungepană la sistemul nervos centr^ fiind dirijat către ganglioniiprevertebrali, de unde revjne la organele corespunzătoare.Aceste reflexe au o valoare terapeutică recunoscutăştiinţific. Dacă la nivelul acelor căi sau al centrilor nervoşise produc anumite modificări, actul reflex nu mai areloc.Şi medicina clasică folo^eşte reflexoterapia. Catevaexemple: introducerea picioruţ sănătos intr-un vas cu apăcaldă, produce, pe cale reflexă, vasodilataţie la piciorulbolnav (procedură folosită 1^ tratamentul arteriopatiiloicronice obliterante); apăsarea blandă pe globii oculari eni78

lfolosită de vechii clinicieni in tratamentul de urgenţă altahicardiei paroxistice, suferinţă caracterizată princreşterea bruscă si rapidă a bătăilor inimii la 120-220pe minut; pentru rărirea bătăilor inimii, in astfel de caruri,vechii clinicieni mai foloseau şi o altă metodă:.itingerea omuşorului (luetei) cu varful degetului sau cucoada unei linguri.Filozoful, matematicianul si fizicianul Rene Descartes(1596-1650) a fost primul om de ştiinţă care a vorbit despreactele automate ale organismului uman. El spunea că„fiziologia trebuie inţeleasă şi explicată prin fenomenemecanice", cărora le-a dat numele de reflexe.Către anul 1860, medicii germani, Metzgers, deCornelius, de Miiller şi Kirchberg exersează stimularea

unor puncte reflexe de pe piele.in 1893 neurologul englez H. Head vorbeşte, intr-un≪rlicol publicat in revista Brain, de zone hiperlagice apăuitepe piele in anumite boli. Aceste zone sunt cunoscuteuslăzi sub numele de „Zonele Head". Cam in acelaşi timp,medicul englez J. Mackenzie intuieşte rapoartele reflexeilintre anumite organe şi unele zone de pe piele, care arpuica fi folosite in scopuri terapeutice.intemeietorul reflexoterapiei moderne este consideratUiirczewski. El a folosit pentru prima dată masajul digitalni unor puncte de pe piele in scopuri terapeutice (1911).După numai şase ani, Van Veen (Haarlem) a comunicaiir/uitate terapeutice interesante obţinute tot prin stimulaii-ii unor zone de pe piele.in 1937 profesorul W. Kohlrausch observă contracturapi-rsistentă a unor muşchi, care apare in unele boli, in.muinite zone. Prin stimularea acestor zone, cu masaj di-Mlal, s-au obţinut rezultate surprinzătoare in foarte multeiiiU-rinţe. Despre un astfel de fenomen vorbeau şi vechiilunezi, ei denumind respectiva contractura musculară.sfoară".79Mai inainte de Kohlrausch, o maseză germană, pe numeDicke, descoperise, intamplător, masajul conjunctivreflexogen, despre care vom vorbi de indată.Principiile reflexoterapiei işi au rădăcina in vechile doctrinefilozofice, din Egipt şi nu numai. Filozofii antici vorbeaudespre asemănările şi corespondenţele dintre macrocosmos şimicrocosmos, enunţandu-le in felul următor: „Ce este suseste şi jos, ce este jos este şi sus; totul corespunde in univers".Bazele neurobiologice ale reflexologiei moderne (reflexodiagnosticşi reflexoterapie) le-a pus profesorul francez deanatomie Jean Bossy de la Facultatea de Medicină de laMontpellier. in concluziile sale el spune: „Masajul unuipimcl dureros de pe piele poate avea o acţiune directă, ac-(ionaiul pe o /ouă, dureroasă sau nu, printr-o acţiune reflexoţ>eiii1 cai e inhihil durerea indepărtată, adesea viscerală".!>i loi Jean Mossy mai spune: „Reflexele cele mai simple,elementare (cutanate, vasculare, osteo-artro-musculare) suniexeeplional monosinaptice, cel mai adesea ele avand treielemente situate in acelaşi segment: un neuron aferent, senzitiv(protoneron); un neuron eferent, motor (motoneuron) sauautonom; unul sau mai mulţi interneuroni scurţi".in practică se folosesc mai multe feluri de masaj reflexogen:pe muşchi, pe ţesutul conjunctiv, pe tălpi, picioare,maini, ureche, mucoasă nazală etc.

Masajul muscular reflexogenCel dintai medic care a descoperit creşterea tonusuluimuscular, intr-o anumită zonă a corpului, in cazul imbolnăviriiunui anumit organ, a fost Mackenzie. El a descoperit,

in timpul palpării, o contractură neobişnuită in uneleboli acute (gastrita acută, apendicita acută, colecistiUiacută), contractură care era sensibilă la mişcări şi persista80

p• t) bucată de vreme după vindecare. In suferinţele subacute

l i ontractura era mai puţin evidentă.l Acelaşi Mackenzie a mai observat că suferineţele unorfi i'igane se manifestă prin contracturi, mereu in acelaşi loc,l ;i de exemplu in suferinţele ficatului numai intre omoplatl i coloana vertebrală.l Profesorul Kohlrausch, care studia de multă vremeacest fenomem, a reuşit să stabilească organul bolnav şichiar suferinţa sa, in funcţie de localizarea contracturii(hipertonie musculară), pe care o descoperea printr-o palpareminuţioasă cu varful degetului. După lungi observaţii,lui Kohlrausch i-a venit ideea acţionării asupra acestornmtracturi prin masaj digital, in felul acesta el a obţinut.uneliorarea catorva suferinţe. Aşa a luat naştere masajulmuscular reflexogen.S-au mai incercat şi alte mijloace pentru suprimarea con-Itacturilor musculare in anumite zone ale corpului, in scopuriiiTapeutice. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital.

IMasajul muscular reflexogen foloseşte o serie de manevre,in funcţie de contractură.- pentru o hipertonie limitată vibraţii sau fricţiuniblande, ritmice;- pentru o hipertonie intinsă vibraţii ceva mai energice.in foarte multe cazuri, suferinţa se manifestă nu prinhipertonie locală, caprin hipotonie (asociată cu atonia organuluirespectiv), in acest caz se folosesc fricţiuni saufrământări energice, care au rolul de a stimula tonusulirspectivelor organe.Hipertonia musculară reflexă se intalneşte in numeroa-.r boli: entorse, luxaţii, fracturi, hernie discală, crampai riitorului, angiospasme, varice, ulcer varicos, dureri de cap,lureri lombare, boli de inimă, angină pectorală, traheo-bronilăacută, bronşită cronică, scleroemfizem pulmonar, boliIc stomac, boli de ficat, boli genito-urinare, nevralgii, paetc.

81Cei interesaţi pot practica masajul muscular reflexogenfolosindu-se de imaginile alăturate (fig. 15 şi 16).

HvFig. 15. Puncte cu maximăcontractarămusculară(după W.Kohlrausch)82migrenă bronhii (astm)inimăstomacficat9! veziculăconstipatieFig. 16. Puncte cu maximă contractura musculară(după W. Kohlrausch)83Migrenă TraheeBronhii (Astm)Ficat şi veziculăbiliarăIntestin

Masajul conjunctiv reflexogenAceastă metodă terapeutică a fost descoperită intamplătorin anul 1929 de către maseza germană, Dicke.Suferindă de arteriopatie cronică obliterantă, la unul dinmembrele inferioare, ea stătea mult timp in pat. Intr-unadin zile, a avut ideea de a-şi masa cu varful degetelorcateva zone impăstate de pe piele, pe care le descoperiseintamplător in regiunea sacrală şi pe crestele oaselorbazinului (iliace). După nenumărate zile de automasaj,bolnava a observat apariţia unor furnicături la nivelulpiciorului bolnav şi uşoare senzaţii de căldură locală.Ulterior si-a extins masajul şi in regiunea trohanteriană(la|a externă a coapsei), prin manevre mai energice,executate ore intregi. După trei luni de automasaj energic,/linie, durerile din membrul bolnav s-au amelioratsimţitor.Cu/ul a făcut multă valvă in lumea medicală,,,miraculosul" tratament fiind preluat de o clinică medicalăuniversitară din Fribourg, care 1-a aplicat şi in alte boli:miocardită, insuficienţă coronariană, hipertensiune arterialăetc. Acest masaj, denumit de medicii germani„Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folositulterior in clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologice,ginecologie etc.O contribuţie importantă la dezvoltarea masajului conjunctivau avut-o medicii germani Teirich-Leube,Kohlrausch şi Kliber, ultimul publicand o lucrare de specialitate, intitulată „Segmentherapie ", in care şi-a prezentat propriile sale observaţii.

Toţi medicii practicieni erau convinşi că masajul ţesutuluiconjunctiv acţionează asupra sistemului nervos vegetativ, obţinand, in felul acesta, ameliorarea unor tulbu84rări funcţionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulauzonele respective nu numai cu masaj, dar şi cu altemijloace: căldură locală (impachetări), injecţii locale cusubstanţe anesteziante.La Congresul Mondial de masaj şi kineziterapie,din1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicareprivind studiile şi cercetările sale in domeniul masajuluireflex terapeutic. Cu această ocazie a vorbit şi despremasajul lui Dicke.Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeaşi struclurăşi aceleaşi funcţii, face legătura intre ţesuturi şi intreacestea şi organe, avand, in acelaşi timp, şi un rol de susţinere.Ţesutul lax subcutanat conţine fibre elastice (care iiconferă elasticitatea) şi fibre colagene (care ii conferă re-/islenţa).Ţesutul conjunctiv, care se găseşte in piele, in stratuladipos, in cartilagii, in oase, in muşchi etc., reprezintă16% din greutatea corpului, conţinand şi 23% din apa intreguluiorganism. Funcţiile sale sunt reglate de sistemulnervos şi sistemul endocrin, ceea ce explică acţiunea san'llexogenă.in unele boli, tensiunea ţesutului subcutanat creşte, zonarespectivă devenind palpabilă şi chiar vizibilă, din caun\retractării pielii. Aceste modificări, mai mult sau mai|ui|in evidente, sunt in funcţie de cantitatea ţesutului conlimctivdin acea zonă. Ea are centrul retractat, in raportdirect cu disfuncţia organului, iar periferia infiltrată. Zonaicspectivă este fermă la pipăit.Zonele ţesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai puţinvi/ibile, descoperirea lor prin palpare minuţioasă depin-/ftnd de experienţa terapeutului.Cartografiile pentru masaj conjunctiv (după dr.i'eirich-Leube) sunte prezentate in fîg. 17.85Fig. 17. Zonele reflexogene (ţesut conjunctiv), după H. Teirich-Leube:1. Vezica; 2. Constipaţie; 3. Intestin; 4. Menstruaţie; 5. Sistem venos silimfatic; 6. Zona hepatobiliară; 7. Inima; 8. Stomac; 9. Sistem arterialal membrelor inferioare; 10. Hipomenoree; 11. Cap; 12. Braţe1. Zona vezicii urinare (A): retracţie distinctă şi palpabilă,de mărimea unei monede de 100 de lei, situată deasupraşanţului interfesier; se observă la bolnavii de cistită,86chiar după vindecare, la persoanele care se plang de picioarereci pană la genunchi, seara, cand se duc la culcare.1. Zona constipaţiei (A): retracţie sub forma unei

bande,lată de 5-8 cm, net vizibilă şi palpabilă, intreimeamijlocie a osului sacrum, spre exterior. Se observăin constipaţie,mai ales la femei, inainte de menstruaţie şila persoaneleaflate intr-o călătorie lungă.1. Zona intestinului (A): retracţie largă, situatădeasupraosului sacrum, aproximativ egală cu zonamenstruaţiei,foarte vizibilă şi net palpabilă la persoanelepredispuse ladiaree şi digerare rapidă.1. Zona menstruaţiei (A), retracţie largă intrearticulaţiilesacro-iliace, la nivelul treimei superioare aosuluisacrum, net vizibilă şi palpabilă in dismenoree.1. Zona sistemului venos şi limfatic la nivelulgambelor(B): retracţie, sub forma unei bande late deaproximativ5 cm, net vizibilă şi palpabilă, incepand dela sacrumspre exterior, paralel cu creasta iliacă. Seobservă labolnavii cu varice şi crampe nocturne, edeme laglezne,după un stat prelungit in picioare, inainte demenstruaţieele.1. Zona hepato-biliară (B): retracţie largă pe faţaposterioară a toracelui (dreapta), vizibilă şipalpabilă inhepatită (in timpul bolii şi după), tulburărifuncţionale aleficatului.1. Zona inimii (B): retracţie largă la nivelul feţeiposterioarea toracelui (stanga) sub omoplatul stang, netvizibilă$i palpabilă in tulburări cardiace, in insuficienţăcoronariană.1. Zona stomacului (B): coincide in mare parte cu zonainimii, cu excepţia unei mici porţiuni situatesub spinaomoplatului, vizibilă şi palpabilă sub forma unei

retracţii,in tulbuări gastrice funcţionale, hiper şihipoaciditate şiploză gastrică.879. Zona sistemului arterial al membrelor inferioarea(C): o bandă subţire, bilaterală sau unilaterală, de parteamembrului afectat, pe fese, cu direcţie oblică, palpabilă inafecţiuni arteriale spastice.1. Zona hipomenoreei (C): retracţie vizibilă la nivelulosului sacrum, articulaţiilor sacro-iliace, feselor,in următoarelecazuri: menstruaţie redusă, amenoreesecundară,organe genitale infantile ş.a.1. Zona capului (D):poate fi descoperită in patru locuri:1. la nivelul cefei, o bandă subţire, (retracţiepalpabilă);1. pe osul sacrum, deasupra zonei vezicii(retracţiepalpabilă);miic omoplaţi (retracţie palpabilă);pi- i-oasu-le inferioare, la dreapta şi stanga(letiiKţn.- iui intotdeauna palpabilă şi vizibilă).Aceste /onc suni vi/ibile in dureri de cap cronice, migrene,insomnii, iar cea de pe ceafă şi in cazul comoţiilorcerebrale.12. Zona braţelor (D): pe omoplaţi cu extindere pemuşchii deltoizi, faţa posterioară.Zonele sunt palpabile şi vizibile in următoarele suferinţe:tulburări circulatorii cronice, parestezii nocturne lanivelul braţelor, nevrite, nevralgii, tulburări trofice dupăfracturi, crampa scriitorului etc. ^TEHNICA MASAJULUI CONJUNCTIV nREFLEXOGENMai intai se inspectează şi se palpează zona respectivă,cu multă răbdare, cu varful degetelor. Pentru apreciereatensiunii ţesuturilor din zonă, se palpează, printr-o rulareuşoară, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogenese face după o lungă practică.Masajul constă din presiuni şi frecări puternice cu varluldegetelor, manevre care produc senzaţii de „smulgerea"pielii, de „tăietură" sau „ruptură" locală.in timpul unui astfel de masaj, pielea este uşor depla-Mită pe ţesuturile subiacente, manevra respectivă producanddureri foarte vii. In acelaşi timp pielea se inroşeşte,NC reliefează uşor, căpătand un aspect zebrat, fenomenecare persistă in următoarele 36 de ore. Acestea, spun profesioniştii,sunt reacţiile normale ale masajului conjunctiv.Cu toate că masajul este digital, senzaţiile produse dau

impresia că manevrele respective au fost efectuate cu unghia.După masaj se recomandă repaus de 1-2 ore. La inceputultratamentului se face cate o şedinţă pe zi, apoi la 2-3/ile. Rezultatele sunt pozitive după 4-5 şedinţe, mai alesin tulburările cronice.Principalele indicaţii1. dureri;1. tulburări circulatorii periferice: picioare grele,crampemusculare, varice etc.;1. boli cardio-respiratorii: astm bronşic, bronşitecronice,unele dureri precordiale etc.;-boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas,t unstipaţie, migrenă;1. boli ginecologice, menopauză;1. boli reumatice cronice, lumbago etc.Masajul vertebral reflexogenO metodă terapeutică mai puţin cunoscută la noi in(iirfi, dar foarte răspandită in America de Nord şi Euii≫pa de Vest, este chiroterapia. Ea mai este cunoscută89şi sub alte denumiri: osteoterapie, osteopatie, chiropractică,manipulări, medicină ortopedică şi vertebroterapie.Chiroterapia (gr.￡/ze/r=mană; therapia=\QC\\vco) constădin folosirea mainilor, cu ajutorul cărora terapeutul imprimăanumite mişcări unei incheieturi, in scopul ameliorăriisau chiar vindecării, pe cale reflexă, a unor suferinţelocale sau la distanţă. Mişcările respective sunt de maimulte feluri: presiuni, impingeri, tracţiuni, răsuciri şi masaje.Manipulările respective provoacă reflexe la distanţă,care au o influenţă pozitivă asupra unui organism bolnav.Despre reflexele produse cu ocazia manipulărilor vertehnilos-a ocupai, la inceputul secolului al XX-lea, mediculiimoiionn A l ho n Ahrams. Foarte multe dintre efectelelUTsini manipulări erau asemănătoare celor obţinute prinnciipuiKiiirfl.Ahiams a sludiat, in acelaşi timp, şi reflexele vertehralo produse prin percuţia cu varful degetului a apofi/clor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paravertchralc.Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondiloterapie) au fost puse de Albert Abrams. Percuţia apofizeloispinoase ale vertebrelor acţionează asupra ganglionilor siviscerelor corespunzătoare.TEHNICĂt

Pentru inţelegerea mai bună a reflexoterapiei vertebrale, cititorul are le dispoziţie cartografia măduvei spinării şi

nervilor rahidieni (fig. 18).Stimularea locală poate fi făcută cu varful degetului sauprin percuţia (cu marginea maini) pe degetul aplicat pi'vertebră. Percuţiile vor fi blande, regulate, intr-un ritm dr65 pe minut.90'*- JSe mai folosesc presiuni cu varful degetelor, paravertebral,unilateral sau bilateral, timp de 10 secunde, pe anumitepuncte.lnerva)ia motoneţitenzitlvipieHiInervaţia vegetativisimpatică $iparasimpaticâ

Fig. 18. Topografia măduvei spinării şi nervilor rahidieni(după H. Greissing şi H. Preiss)Manevrele vor fi alternate cu pauze: percuţii (4-5senile),pauză de 2-3 minute, apoi presiuniparavertebrale15 secunde).91\" cxV .x - - ,x ~'--J --^- - — INIMĂ

xxs *--------------------.;« *%"" \~\- -*.- - ~c-»,T\— >*i-.v^•v --SX vv^ """-_-_--;;-::;;-;BRONHII

::V%;:^:-

- - ^ ^ : - : : : :

----------------ESOFAG

— ^^s ^>t----------------

rCORESPONDENŢELE VERTEBRELOR CUUNELE ORGANE, FUNCŢII, BOLI ŞIACŢIUNEA REZULTATĂ DUPĂ MANEVRELEAMINTITE (după Abrams, Leprince şi van Steen):- Vertebrele cervicale-prima vertebră cervicală - Atlas (C,): cap, creier,vedere, auz, ameţeli, amnezie, nevralgie facială şicervico-occipitală;-a doua vertebră cervicală -Axis (C2): urechi, corzivocale, aritmie, excitaţia glandelor suprarenale (mai alesintre C2 şi C,);

-a (reia vertebră cervicală (C3): amigdale, dinţi, gingii.paiK'ii'ax, colnice frontală;~u fHilrn vertebră cervicală (C4): astm bronşic,si'U'ionnli/em pulmonar, ameliorarea respiraţiei,- a cincea vertebră cervicală (C5): membre superioare,tlifliiii. parali/.ia membrelor superioare, sughiţ;-a şasea vertebră cervicală (C6): boala Parkinson(reduce tremurăturile), tahicardie paroxistică, creştere;iactiviăţii paratiroidelor;- a şaptea vertebră cervicală (C7): reanimare, contracţiastomacului, insuficienţă hipofizară, tremurături, hipertiroidie, boala Parkinson etc.- Vertebrele dorsale sau toracale-prima vertebră dorsală sau toracală (D,): contracţiiiansei sigmoide, dilată pupila (percuţia sa este contraindicată in glaucom);- a doua vertebră dorsală (D2): scade tensiunea arteriala;-a treia vertebră dorsală (D3): contractă pilonii, ştimulează funcţiile plămanilor şi plexului solar;92- spaţiul dintre vertebra dorsală 3 şi dorsală 4: hipotiroidie,hipertensiune arterială, hiperfuncţia hipofi-/ei;-a patra vertebră dorsală (D4): dilată plămanii şiiiineliorează funcţiile sale;- a cincea vertebră dorsală (D5): deschide pilonii, goleştestomacul, relaxează muşchii, insomnie, imbunătăţeşte≪c'tivitatea pancreasului;-a şasea vertebră dorsală (D6): litiază biliară, contractăvezicula biliară;- a şaptea vertebră dorsală (D7): evacuează veziculahi l iară, boli de ovare;- a opta vertebră dorsală (D8): splină, rinichi, ficat;-a noua vertebră dorsală (D9): litiază biliară, dilatăvnnalul coledoc, stimulează ovarele, dismenoree;- a zecea vertebră dorsală (D10): cistită, celulita, edeme,anemie, calculi renali, gută, diabet zaharat, impotenţăitt'xuală, arterită;-a unsprezecea vertebră dorsală (D,,): boli de intestine(combinat cu L2);- a douăsprezecea vertebră dorsală (D12): prostată, in-•utinenţă urinară.- Vertebrele lombare-prima vertebră lombară (L,): ficat, pancreas, conirţiaporţiunii ascendente a intestinului gros;- a doua vertebră lombară (L2): ficat, pancreas, coni'ţiaporţiunii transversale a intestinului gros;-a treia vertebră lombară (L3): contracţia porţiuniiscendente a intestinului gros;1. a patra vertebră lombară (L4): contracţia anseisigniMide

şi a rectului;1. a cincea vertebră lombară (L5): atonia veziciiurina-" enurezis;93- Vertebrele sacrale-prima vertebră sacrală (S,): favorizează erecţia;1. a doua vertebră sacrală (S2): contracţia rectului;1. a treia \ertebra sacrală (S3): hemoroizi;-apatra vertebră sacrală (S4): hemoroizi;- a cincea vertebră sacrală (S5): hemoroizi, favorizeazăerecţia.Cercetările asupra reflexoterapiei vertebrale continuă,multe din datele menţionate fiind incă subiecte de discuţiiintre specialişti.(ÎIIII) TKRAPEUTICAcr»ia|{k'. |K'i cutia vertebrei cervicale 7, timp de 45de(tcciiiuli1 (o lovilunl pe secundă), pauză două minute; percii|in vi'itehrei dorsale 5, timp de două minute, pauză douăiiiiiuili*. percuţia vertebrei cervicale 7, timp de 45secunde,pau/.ft două minute, percuţia vertebrei dorsale 11, timp deun minut.Anemie: percuţia in fiecare zi a vertebrei dorsale 10, detrei ori cate un minut, cu pauze de un minut.Arterită (bolnavii să nu prezinte tulburări cardiace):percuţia vertebrei dorsale 10, un minut, de trei ori, cu pauzede două minute; manevra se execută după consumareaunui litru de apă in interval de două ore.Astm bronşic: percuţia spaţiului dintre vertebrele cervicale4 şi 5, de trei ori, timp de 30 secunde, cu pauze dedouă minute, presiuni in acelaşi loc cu varful degetului,timp de două minute.Celulita: percuţia vertebrei dorsale 10, de trei ori cate45 de secunde, cu pauze de două minuteCistită: percuţia vertebrei dorsale 10, de trei ori cate unminut, cu pauze de două minute.94Colică biliară: percuţia vertebrelor dorsale 7 şi 10.Colită: percuţia vertebrelor lombare, fiecare cate unminut, cu pauze de două minute.Diabet zaharat: percuţia blandă a vertebrei dorsale10,11 mp de 45 de secunde.Edeme: percuţia vertebrei dorsale 10, timp de un minut,de trei ori, cu pauze de 2 minute.Guta: percuţia vertebrei dorsale 10, timp de un minut,pauză 3 minute; presiuni bilaterale in dreptul vertebrei

dorsale 10, timp de 30 de secunde, pauză 3 minute,npoi percuţia vertebrei dorsale 10, timp de un minut.Manevrele se execută 15 zile la rand, la interval de 3-4luni. in timpul tratamentului se recomandă o cură deape minerale.Hipertensiune arterială: presiuni puternice cu varfulunui deget de o parte şi alta a coloanei vertebrale, inilicptul spaţiului dintre vertebrele dorsale 3 şi 4.Hipotensiune arterială: percuţia uşoară, timp de 30 dercunde, a vertebrei dorsale 5, timp de 45 de secunde, paii/it 2 minute; percuţia vertebrei dorsale 7, timp de 45 deMX-unde.Impotenţă sexuală: percuţia uşoară a vertebrei dorsale10, timp-de 45 de secunde, de trei ori la rand, cu pauze deilouă minute; percuţia vertebrelor sacrate, cu pauze de doua1

minute, percuţia vertebrei cervicale 7, dorsale 12, lombare5, fiecare timp de 45 de secunde, ou pauze de douăminute. Manevrele se vor executa zilnic, timp de 25 den Ic. Lăuzie (pentru creşterea secreţiei de lapte): percuţiauTtebrelor dorsale 3 şi 4, fiecare cate un minut.Lipotimie: percuţia uşoară cu varful degetului pe ceaunii proeminentă vertebră cervicală de la baza cefei95Litiază biliară: percuţia vertebrei dorsale 7, un minut,pauză două minute; percuţia vertebrei dorsale 10, un minut,pauză două minute; percuţia vertebrei dorsale 11, unminut.Manevrele se execută zilnic, cateva luni la rand, apoitrei săptămani numai vertebra dorsală 7, zilnic, de trei oripe zi, timp de un minut.Lumbago acut: percuţia vertebrei dorsale 5, un minut,0 lovitură pe secundă, pauză două minute, percuţia vertebreidorsale 10, un minut, o lovitură pe secundă, pauzădouă minute; percuţia vertebrei dorsale 5, 30 secunde, olovitură pe secundă. Manevrele se execută zilnic, timp de1 ^ /ile Li rând.Menstruaţie (menoragie): presiuni puternice cu varfulik'V.rliilin, de o parii- şi alta a vertebrei dorsale 7, timp deM) siTiimk*. pau/.l două minute; percuţia vertebrei dorsale/. un inimii, cfite o lovitură pe secundă; presiuni puterniceilr o parte si alta ale aceleiaşi vertebre, timp de 30 secundo.Menstruaţie dureroasă (dismenoree): percuţia vertebrei dorsale 9, de trei ori cate un minut, cu pauze de 30secunde, cu patru zile inainte de menstruaţie, zilnic.Migrenă frontală: percuţia vertebrei cervicale 3, detrei ori, cate 30 secunde, pauză două minute, apoi presiunibilaterale cateva secunde.Nevralgie facială: presiuni puternice cu varful unuideget, de o parte'şi alta a vertebrelor cervicale l şi 2.

Oboseală: masajul energic al cefei, de o parte şi alta ;icoloanei cervicale.Retenţia de urină: percuţia vertebrei dorsale 8, tim|>de 45 secunde, de trei ori pe zi, cu pauze de două minute.Surditate: percuţii uşoare asupra vertebrei cervicale 7,de cateva ori.96Masajul reflexogen al tălpilorsi al picioarelorMasarea unor puncte de pe tălpi şi picioare, in scopuriterapeutice, este o practică foarte veche, ea aflandu-se demilenii in arsenalele terapeutice ale medicinii tradiţionaledin China şi India, fiind preluată, din secolul al Vl-lea, şide japonezi.In antichitate se credea că pe suprafaţa unor segmenteale corpului, printre care si picioarele, sunt reprezentatetoate organele. Medicii vremurilor au observat că unele/one de proiecţie devin sensibile cand organul respectiv seimbolnăveşte. De aici ideea de a fi masate cu degetul saut1 u alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinţe.Masajul punctelor de pe tălpi şi picioare (podopunc-Iura) se practică astăzi pe scară mare in estul Asiei, metoiliiadoptată la jumătatea secolului trecut şi de numeroşiInapeuţi naturişti din Europa şi America de Nord. Un meritdeosebit in răspandirea acestei metode il are specialistulumerica, W. H. Fitzgerald, care a denumit-o zonoterapie.in Japonia zilelor noastre există specialişti care practitfl,nu numai presopunctura tălpilor şi picioarelor in scopuriterapeutice, dar şi diagnostice, specialitatea lor l'iindcunoscută sub denumirea de sokushindo.in Japonia profesioniştii folosesc următoarele zone rcllcxogene:zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale, fie-HIIV (lind in relaţie cu un anumit organ: trahee şi bronsii,plAmani, inimă, ficat, vezică biliară, splină-pancreas, stomac,rinichi, intestin gros, intestin subţire, vezică, organe genitale.l,a nivelul piciorului se găsesc proiectate: arboreleNonşic, plămanii, inima, ficatul şi vezicula biliară.zonele Sokushindo, ilustrate prin cartografii precise,rare coloana vertebrală se află pe marginea internă ai-ci piciorului;zonele Shiatsu, cu 44 de puncte pe picior.97in China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctură,situate in afara meridianelor. La randul lor, specialiştiitaiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.in SUA podopunctură a constituit obiect de studiu pentrunumeroşi specialişti, printre care: Fitzgerald, Riley (cercetărilesale fiind preluate de suedeza Bunice Ingham), R.A.Dale.Fig. 19. Reprezentarea inervaţiei

somatice şi viscerale pefaţa plantară a piciorului (dupăJ. Bossy). Circuitele nervoaseale reflexogiei picioruluiLV - Lanţ simpatic laterovertebralPC - Plex celiacPCP - Plex cardio-pulmonarPH - Plex hipogastric :PM - Plex mezentericPV - Lanţ previsceralSS - Segmente spinale (C: cervicale; T: Toracice; L: lombare; S: sacrale; Co: cocagiene)in Franţa, J. Bossy,profesor la Facultatea deMediciniidin Montpellier, a intocmit o schemă cu reprezentare uinervaţiei somatice si viscerale pe pe tălpi şi circuitele netvoase ale reflexologiei piciorului (fîg. 19), şi o schemă cucartografia tălpilor (fîg. 20).Masajul tălpilor picioarelor sunt folosite astăzi in foarlimulte ţări occidentale, in scop diagnostic şi terapeutic.98Drapt stangFig. 20. Proiecţia organelor pe tălpi (după J. Bossy)ficat51cotondreplintestinsubţire

Reflexodiagnosticul constă din reperarea punctelor sensibilesau chiar dureroase de pe tălpi, printr-o palpare minuţioasăcu varful unui deget. Punctele sensibile semnificăsuferinţa organelor proiectate in acel loc.Reflexoierapia constă din stimularea punctelor sensibile,in ordinea indicată pentru fiecare boală, cu varful degetului,cu un instrument improvizat (beţigaş de lemn, cu varful rotunjital stiloului, al unei baghete de sticlă etc.). Punctele semasează cateva minute pană la dispariţia durerii locale şi agranulaţiilor de sub piele. Aceste manevre deblochează energiiledin corp şi imbunătăţesc circulaţia sangelui şi obţin, pecale reflexă, normalizarea funcţiei organului respectiv.Masajul se execută nu numai pe tălpi, dar şi la nivelulpicioarelor (fig. 21) pe o piele curată şi sănătoasă (fărăbftlillmi, răni, (umori etc.).l:ganglionilimfatici (torace şi subsoară);2: difragmă; 3: sani; 4: amigdale; 5: tam- 28ple; 6: dureri in timpul menstruaţiei; 277: articulaţia soldului; 8: ovare, testicule; 49: genunchi; 10: zona sciaticului; 11: umăr; 2612: centrul echilibrului; 13: rect (hemo- 25roizi); 14: ganglioni limfatici (abdomen);

15: uter; 16: vagin, penis, ureter; 17: coccissi sacrum; 18: vezică; 19: vertebrelombare; 20: vertebre dorsale; 21: paratiroide;22: vertebre cervicale; 23: nas;24: ganglioni limfatici (abdomen inferior); 2425: canale galactofore; 26: laringe, trahee;27: maxilar inferior; 28: maxilar superiorFig. 21. Zonele reflexogene de pe feţele externă (a), internă (b) şi superioară ale piciorului (c)

1009

l inainte şi după tratament, se execută masajul bland

altălpilor, cu palma, timp de 20-30 de secunde. Pentrusuferinţeleacute se recomandă 1-3 şedinţe pe zi, duratalorputand fi pană la 30 de minute, iar pentru cele cronice,2-3şedinţe pe săptămană.in timpul masajului bolnavul va sta culcat cu faţa insus,iar masorul intr-o poziţie cat mai comodă, aşezat pe unscaun.Iii se va concentra strict asupra masajului, alte activităţisimultane(conversaţii, privit la televizor) fiind interzise.GHID TERAPEUTICin funcţie de afecţiune pot fi masate, in ordineaspecificată,zonele menţionate mai jos:Acnee: ficat, rinichi, glande suprarenale.Alcoolism: hipofiză, suprarenale, ficat, pancreas,tiroidă,glande sexuale.Alergie: rinichi, uretere, vezică urinară,paratiroide,iipendice.Ameţeală: cap, ficat, vezicula biliară, ureche,splină,pancreas.Anemie: splină, metabolism.Angină: laringe, amigdale, căi limfatice, intestingros,11 cat, rinichi, vezică biliară.

Anorexie: stomac, intestin, tiroidă; masaj energic alprorminenţeimusculare de la baza degetului mare, inpalmă.Artroză: suprarenale, rinichi, uretere, vezicăurinară,tiroidă, paratiroide, hipofiză, pancreas şi articulaţiasufenndă(genunchi, şold, coloană vertebrală etc.).Astm bronşic: plex solar, rinichi, uretere, vezicăurinau,suprarenale, paratiroide, plămani, bronhii.Ateroscleroză: ficat, rinichi, vezică urinară,colon, vatlimfatice.Bronşităacută:bronhii,punctelimfatice,paratiroide,nprarenale.101Bronşită cronică: puncte limfatice, suprarenale.Celulita: puncte limfatice, ovare, testicule, rinichi,uretere, vezica urinară, plex solar.Cistită: rinichi, uretere, vezică urinară (pe această zonăse va insista mai mult).Colică biliară: ficat şi vezică biliară (manevre energice).Colită: stomac, intestine, puncte limfatice (manevreenergice).Constipaţie: stomac, intestine, rect, plex solar.Crampe musculare: tiroidă, coccis (manevre energice).Diabet zaharat: duoden, pancreas (aici se va insista),hipol'i/.ă, tiroidă, suprarenale, rinichi, ficat.Diaree: stomac, intestine, puncte limfatice, plex solar.Iu-/.emit: rinichi, suprarenale, uretre, vezică urinară, paliitiioulc.hciii, vivic;1 biliară, colon, puncte limfatice.l'.deine: suprarenale, rinichi, vezică urinară, inimă,|tmu ic limliilice.l'Vhra: lnpol'i/.ă, suprarenale, amigdale, splină, punctelimladce.Frigiditate: hipofiză, ovare, uter.

Creaţă: stomac.Gripă: nas, sinus, amigdale, puncte limfatice, intestine.Gută: suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară.Guturai: cap, plămani, bronhii, puncte limfatice, hipofiză (febră).Halenă: stomac, intestine. >Hemoroizi: rect, ficat, veziculă biliară.Hipertensiune arterială: ficat, plex solar, hipofiză. ">Hipotensiune arterială: pancreas, hipofiză, tiroidăplex solar, cap, apoi masajul in intregime al tălpilor simainilor timp de cateva secunde.Impotenţă sexuală: organe genitale, suprarenale, plexsolar.Insomnie: masajul bland al pulpelor degetelor mari dela picioare, in pat, seara inainte de culcare. :'102Leucoree: uter, vagin, puncte limfatice.Litiază biliară: ficat, veziculă biliară.Lumbago acut: coloana vertebrală, insistand pe zonalombară.Mâncărimi de piele: ficat, hipofiză, tiroidă, suprarenale,puncte limfatice.Menopauză: hipofiză, ovare, uter.Menstruaţie (tulburări): uter, ovare.Menstruaţie dureroasă (dismenoree): ovare, uter, hipofiză.Migrenă: centrul echilibrului, paratiroide, stomac, fi-• ,it, veziculă biliară.Nevroză: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide,cap, plex solar, hipofiză, tiroidă.Obezitate: vezi celulita.Oboseală: rinichi, uretere, vezică, paratiroide, ficat,suprarenale, tiroidă, splină.Orgelet: ochi, puncte limfatice.Poliartrită reumatoidă: suprarenale, rinichi, uretere,vc/ică urinară, tiroidă, paratiroide, hipofiză,Prostatită cronică: rinichi, uretere, vezică, prostată.Psoriazis: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, paradit>ide, puncte limfatice, ficat, hipofiză, tiroidă.Răguşală: laringe, ficat, intestine, amigdale, punctelimfatice.Rău de călătorie: centrul echilibrului, stomac.Rinită alergică: cap, gat, bronhii, puncte limfatice, hipori/ă, paratiroide.Sinuzită: sinusuri, puncte limfatice, paratiroide.Tuse: plămani, puncte limfatice, paratiroide, supraren.ilc, ficat, intestine.Ulcer gastro-duodenal: stomac, duoden, plex solar.Varice: suprarenale, rinichi, vezică, coloană lombară,lu'iit, vezică biliară, intestine.Zgomote în urechi: ureche (talpa din partea respectivă).103

Masajul reflexogen al mâinilorCa şi picioarele, mainile prezintă numeroase zone reflexogenece pot fi folosite in scopuri diagnostice şi terapeutice.Importanţa degetelor mainilor este cu mult maimare decat a picioarelor, mai ales degetul mare pe care segăsesc numeroase astfel de zone (fig. 22). De asemenea,pielea spaţiilor interdigitale posedă zone reflexogene, cade exemplu cel dintre degetul mare si arătător.Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulateprin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia,timp de cateva secunde. Unii terapeuţi folosesc pentru zoneniiii intinse stimulări cu dinţii unui pipetene sau ciupiteiipielii, mai ales hi varful degetelor, cu un carlig de rufe.De rellexoloţMa mainilor s-au ocupat cercetători ameriumi(hi/j.'eijil(l. Dale), japone/.i (Mirata, Yamamoto) şi,hmcin|eles, chiue/i. care incadrează mainile in microsistemelede acupunctura. Un aport deosebit in aceastăprivinţa l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a intocmitsi o cartografie a mainilor.Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pemaini (faţa palmară şi dorsală), situate in afara meridianelor.GHID TERAPEUTICSe vor masa, in ordinea prezentată, zonele precizate,in funcţie de afecţiune.Acnee: ficat, rinichi, suprarenale.Alcoolism: hipofiză, suprarenale, ficat, pancreas, tiroidă,gonade.Alergie: rinichi, uretere, vezică urinară, paratiroide,apendice.Ameţeală: echilibru, cap, ficat, veziculă biliară, ureche,spliă, pancreas.104Flg. 22. Zonele reflexogene de pe palme (dreapta, stanga):1: sinusuri; 2: plăman; 3: umăr: 4: ficat: 5: pancreas; 6: veziculă; 7: apendice; 8: colon; 9: vezică; 10: şold; 11: ovare,testicule; 12: ureche; 13: plex solar. 14: suprarenală; 15: rinichi; 16: hipofiză; 17: zona cerebrală; 18: glandă pineală; 19: cap;20: gat; 21: stomac; 22: tiroidă; 23: coloană vertebrală; 24: intestin subţire; 25: uter, prostată, penis; 26: inimă; 27: splină.

•11Anemie: splină şi metabolism.Angină: laringe, amigdale, căi limfatice, intestin gros,ficat, rinichi, vezică urinară.Anorexie: stomac, intestin, tiroidă, masaj energic alproeminenţei musculare de la baza degetului mare, inpalmă.Artroză: suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară,tiroidă, paratiroide, hipofiză, pancreas şi articluaţia bolnavă.Astm bronşic: plex solar, rinichi, uretere, vezică urinară,suprarenale, paratiroide, plămani, bronhii; ciupireavar-

I uri lor degetelor mare, arătător şi mijlociu.Alt'rosclero/ă: ficat, rinichi, vezică urinară, colon,JMIIU ic limhilKT.llrnii>ihl iiuită: bronhii, puncte limfatice, paratiroide,siipi.nciiiilc.lironsitu cronică: puncte limfatice, suprarenale.Celulita: puncte limfatice, ovare, testicule, rinichi,uretere, vezică urinară, plex solar.Cistită: rinichi, uretere, vezică urinară.Colică biliară (in timpul crizei): ficat, veziculă biliară.Colită: stomac, intestine, colon, puncte limfatice.Constipaţie: stomac, intestine, rect, plex solar.Crampe musculare: tiroidă, coccis.Diabet zaharat: duoden, pancreas, hipofiză, tiroidă,suprarenale, rinichi, ficat.Diaree: stomac, intestine, puncte limfatice, plex solar.Eczemă: rinichi, suprarenale, uretere, vezică, paratiroide,ficat, veziculă biliară, colon, puncte limfatice.Edeme: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, punctelimfatice.Febră: hipofiză, suprarenale, amigdale, splină, punclelimfatice. ,*106Frigiditate: hipofiză, ovare, uter.Greaţă: stomac, frecarea dosului mainilor cu dinţiiunui piepten, incepand de la varful degetelor.Gripă: nas, sinus, amigdale, puncte limfatice, intestine.Gută: suprarenale, rinichi, uretere, vezică.Guturai: cap, plămani, bronhii, puncte limfatice, hipofiză;ciupirea varfurilor degetelor.Halenă: stomac, intestine.Hemoroizi: rect, ficat, veziculă biliară.Hipertensiune arterială: ficat, plex solar, hipofiză.Hipotensiune arterială: pancreas, hipofiză, tiroidă,plex solar, cap, apoi masajul in intregime al mainilor, caicva secunde.Impotenţă sexuală: organe genitale, suprarenale.Leucoree: uter, vagin, puncte limfatice.Litiază biliară: ficat, veziculă biliară.Lumbago: coloană vertebrală, segmentul lombar.Mâncărimi de piele: ficat, hipofiză, tiroidă, suprarenale,puncte limfatice.Menopauză (tulburări): hipofiză, ovare, uter.Migrenă: echilibru, paratiroide, stomac, ficat, veziculăi'i l iară.Oboseală: rinichi, uretere, vezică, paratiroide, ficat,nprarenale, tiroidă, splină.Poliartrită reumatoidă: suprarenale, rinichi, uretere,c/ică, tiroidă, paratiroide, articulaţiile interesate.Prostatită cronică: rinichi, uretere, vezică, prostată.

Psoriazis: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, parati-• ude, puncte limfatice, ficat, hipofiză, tiroidă.Kăguşală: laringe, ficat, intestine, amigdale,punctei MI 11 atice.Sinuzită: sinusuri, puncte limfatice, paratiroide, ciupi-"ii varfurilor degetelor 10 minute.107Surditate: presiuni puternice cu unghia pe articulaţiiledegetului mic şi inelar de la ambele maini, presiuni puternicecu unghia la extremitatea degetelor de la maini, inspecial pe inelar, de mai multe ori pe zi.Tuse: plămani, puncte limfatice, paratiroide, suprarenale,ficat, intestine, presiuni cu unghia pe degetul mare şiarătător.Ulcer gastroduodenal: stomac, duoden, plex solar.Varice: suprarenale, rinichi, uretere, vezică, coloanălombară, ficat, veziculă biliară, intestine.Zgomote în urechi: urechi./unde pre/entate sunt folosite in scopuri terapeuticeşi loiiih- pu|m pentru diagnostic. Se observă că reflexo-Iruipiii piiliiii'loi foloseşte aceleaşi zone ca şi reflexoteliipiatălpiloi Din acest motiv terapeutul nu le aplicăniciodată pe amandouă, in aceeaşi şedinţă, preferanduna din ele.Cei mai mulţi preferă reflexo-diagnosticul şi reflexo-terapia tălpilor.Masajul lingual reflexogenDin cele mai vechi timpuri limba a fost una din oglinzilesănătăţii omului. Şi astăzi modificările limbii (formă,culoare, pete, crăpături, rugozităţi etc.) sunt elemente preţioasein stabilirea unui diagnostic. Modificările apărute peproiecţia unui organ semnifică suferinţa sa.O mare importanţă asupra acestui aspect il acordă şimedicii homeopaţi, care stabilesc diagnosticul şi cu ajutorul modificărilor descoperite pe limbă.Limba ocupă un loc important şi in medicina tradijională chineză. Pe faţa dorsală, pe linia mediană, se gii108

l seşte meridianul „Trei focare" şi proiecţia

următoarelororgane: rinichi, splină, inimă, ficat, vezicula biliară şiplăman.O limbă este examinată prin inspecţie şi palpare cu

varfulunui deget, spălat şi badijonat cu alcool.Pe limbă se găsesc şi zone reflexogene (fîg. 23)carepot fi stimulate cu varful degetului, prin apăsăricontinuesau printr-un masaj circular, timp de 2-3 minute,/onele mai mari pot fi stimulate prin apăsări cucoadaunei linguri, care se aplică mai intai pe varfullimbii,cateva secunde, după care este deplasată spreregiuneadorită.DreaptaStângaFig. 23. Zonele reflexogene ale limbii:l: rect; 2: sigmoid; 3: colon descendent; 4: colon transvers; 5: colonascendent; 6: ileon; 7: jejun; 8: duoden109SOratDulceReflexodiagnosticZone uşor impăstate sau uşor dureroase către centrullimbii semnifică suferinţe ale mainilor şi picioarelor.Zonele organelor proiectate pe limbă, acoperite cu depozitealbicioase, gri, haşurate sau brăzdate de mici crăpături,semnfifică suferinţa lor.ReflexoterapieHemoroizi, menstruaţie dureroasă, guturai, angină,tuse convulsivă, bronşită acută: presiuni cu degetul pelinia mediană, cat mai departe posibil de varful limbii,timp de 2-5 minute; presiuni cu coada lingurii, cateva seumdc,apoi deplasare spre zona dorită (hemoroizi, tuse,iiH-iistruaţic dureroasă);Oboseală vocală (cantăreţi, artişti, oratori), guturai,gripă: se recomandă tracţiunea limbii (inainte şi lateral) cudouă degete, invelite in tifon, timp de 1-2 minute, cat maibland posibil. Prin această manevră sunt stimulate meridianelecare guvernează corzile vocale, laringele şi căilerespiratorii.

Masajul endonazal reflexogenUn astfel de micromasaj reflexogen mai este cunoscut şisub numele de simpaticoterapie, pentru că el acţionează, inprimul rand, asupra sistemul nervos simpatic, care este animatorul,regulatorul şi apărătorul organismului nostru.in secolul XX masajul reflexogen endonazal era denumitde Bonnier centroterapie. El şi-a motivat termenul in

felul următor: stimularea endonazală acţionează asupracentrilor bulbari, cu ajutorul cărora pot fi regularizate funcţiileperturbate. Deci, o terapie cu ajutorul unui „centrunervos".110Metoda constă din micromasajul anumitor zone (fîg.24), cu suprafeţe foarte mici, de pe mucoasa pereteluilateral al foselor nazale, pe care stau atarnate cele treicornete: inferior (corespunde abdomenului), mijlociu(corespunde toracelui) şi superior (corespunde capului$i gatului), incepătorii stimulează numai punctele situatepe acest ultim cornet (este mai uşor abordabil),cat şi pe cele situate in zona anterioară a cornetuluimijlociu.Fig. 24. Cartografia mucoasei nazale(după Bonnier si Klotz Guerard):l inimă, tensiune, termoreglare; 2: organe genitale; 3: vezica urinară;i intestine; 5: stomac; 6: anus, rect; 7: ficat, pancreas; 8: rinichi;' gat, nas, faringe, esofag, membrul superior; 10: anxietate cum.inisfetări fizice (vărsături, insomnie, ameţeală, depresiune); 11: auz;! '• oculomotricitate; 13: tonus general; 14: sciatică, membru inferior;l S: scurgeri patologice; 16: balbaială; 17: miros; 18: anxietate cu manilcstărirespiratorii; 19: faţă; 20: trahee, bronhii, plămani; 21: nas;22: vasomotricitatea feţei; 23: vedere.111Cornetul inferior are trei zone:1. anterioară, care corespunde următoarelor zone:abdominală,pelvină, urinară şi genitală.Micromasajulpunctelor de pe această zonă se recomandă insuferinţelevezicii urinare, in prurit anal, in hemoroizi, intulburări demenstruaţie etc;1. mijlocie, care corespunde plexului solar,esofagului,stomacului, ficatului, veziculei biliare, pancreasului,intestinuluisubţire, intestinului gros (colon).Micromasajulpunctelor din această zonă se foloseşte inulcergastro-duodenal, gastrite, hepatită, constipaţie,diaree şichiar diabet /aharat;postcrioară, care corespunde ganglionului cervicalstipenoi (cu ;ic(iunc asupra ochiului de partea respectivă),urechii mieriu- şi externe, afecţiunilor cerebrale (ameţeli,migrenă).

La acest nivel mai există o a patra zonă (situatăanterior) cu acţiune asupra astmului bronşic, emfizemuluipulmonar, rinitei alergice etc. La sfarşitul secoluluial XlX-lea Hack şi Hering au obţinut, prin caute -rizarea acestei zone, ameliorarea crizelor de astmbronşic, tusei spasmodice, spasmelor laringiene şi migrenei.Cu mulţi ani in urmă, cunoscutul orelist clujean,Mihai lubu, obţinea rezultate remarcabile la bolnaviicu rinită alergică şi astm bronşic prin cauterizarea(metodă totuşi brutală) mucoasei nazale a cornetuluiinferior.TehnicăCei interesaţi să practice reflexoterapia endonazală aula dispoziţie cartografia mucoasei nazale şi reprezentareaendonazală a sistemului nervos cerebro-spinal şi a sistemuluinervos autonom (fîg. 25).112 TFig. 25. Reprezentarea inervaţiei somatice si visceralepe mucoasa nazală (după J. Bossy)Se foloseşte un beţigaş de lemn sau un stilet metalic,foarte fin (confecţionat din argint, aur),cu capete rotunjiteţi bine infăşurate in vată, apoi muiată intr-o soluţie aromată.Cu acest instrument se pătrunde in cornetul inferior,In /ona respectivă, apoi se masează bland, timp de catevaKCI unde, punctul respectiv. Se execută 2-3 şedinţe pe•iflplămană, pană la obţinerea rezultatului dorit.Manevra este nedureroasă, fiind insoţită, de multe ori,lăcrimare şi strănuturi. Această metodă terapeutică esteule puţin folosită astăzi.Alte manevre reflexogene:presiuni la rădăcina nasului, cu două degetei≪ nniribuie la creşterea atenţiei şi concentrării);frecarea nasului, cu degetele arătătoare, de jos in sus,>|M>i a pomeţilor, obrajilor (ajută digestia şi activitatea in-| .linului gros).113ganglion cervico-toracicganglion cervicalsuperiorplex cardiacptox pulmonarplex mezentencsuperior

Şi nasul este oglinda sănătăţii omului: nasul roşu, violaceu,umflat in permanenţă, cu venule pe suprafaţa sa,semnifică tulburări serioase ale aparatului circulator; unnas mare semnifică un tub digestiv sănătos; un nas mic şirotund semnifică sexualitate redusă şi veleitarism.

Masajul reflexogen pe urecheO altă zonă reflexogenă, folosită in scopuri terapeutice,dar şi diagnostice, este pavilionul urechii. Prima sa cartografie,completă, aparţine medicului francez Paul Nogier,considerai şi părintele auriculo-medicinii moderne, cel carea pus ba/de teoretice şi practice ale acestei metode.

Nogier u fost cel dintai care a intuit proiecţia, pe faţa internăa pavilionului urechii, a unui făt cu capul in jos(fîg. 26). Tot el a intocmit şi prima cartografie completă apavilionului urechii (fig. 27). Ulterior, J. Bossy a intocmiireprezentarea inervaţiei somatice şi viscerale pe pavilionulurechii (fig. 28).Fig. 26.l"114Mg. 27. Proiecţia organelor pe pavilionul urechii (după P. Nogier)Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. Stiareapunctelor de proiecţie ale organelor respective,imn masaj cu un stilet metalic sau din sticlă, subţiri, cu acel'i'dale, cu anumiţi curenţi electrici, generaţi de aparatedale, poate produce ameliorarea unor suferinţe: dureriorice fel, rinită alergică, astm bronşic, migrenă, insometc.Urechea este şi ea oglinda sănătăţii noastre: lobul inorbine dezvoltat inseamnă o vitalitate crescută; un lob•rior subţire şi brăzdat pe centru inseamnă scăderea viilăţii;un lob inferior umflat şi roşu semnifică o proastăulaţie periferică, mai ales cea a limfei; o ureche rotun-115dagtte piciororgane genitale externaanusgonade

dă şi mare este intalnită la persoane cu activitate intelectualăintensă.t;fFig. 28. Reprezentarea inervaţiei somatice si visceralepe pavilionul urechii (după J. Bossy) 'Manevrereflexogene laindemanaoricui:tragerealobul urechii şipurtarea deinele mici,stimuleazăacuit.nvizuală;tragerea delobul urechiimăreşte atenţia(manifolosităla uniişcolari); tragerea in sus a pavilionului mchii, de partea sa superioară, creşte forţa membrelor im

l116nerv mşinosvnerv coccigiansegmenta spinale• lanţ laterovertebral

l rioare; tragerea inapoi, din partea mijlocie, creşte

forţabraţelor; ciupirea marginii pavilionului producerevigorareaorganismului, ca şi frecarea intreguluipavilion.Masajul reflexogen se mai poate practica şi pe altesegmente ale corpului: craniu, faţă, piramidanazală,Crunte, spate, dinţi etc.Irisul, partea colorată a ochiului, este folosit,deocamdată,numai in scopuri diagnostice.CAPITOLUL IV

MASAJUL TRADIŢIONAL CHINEZMedicina tradiţională chineză este strans legată de concepţiafilozofică despre lume (Tao), care considera Universulun tot format din materie şi energie, stăpanit de douăforţe antagoniste şi complementare, numite INN şiIANG. Ele menţin echilibrul Universului, fiind prezente inl oaie lucrurile şi fenomenele care ne inconjoară.Viaţa a luat naştere din energia cosmică, cu care omul•iu- U%).',;lluri permanente, bolile nefiind altceva decat rupereaivhilihnilui dintre energiile care circulă prin corpulsău, precum şi dintre ele şi energia din Univers.Energiile (Ki) din corpul omului sunt de trei feluri:Zong (moştenită de la procreatori), care prezideazădezvoltarea ulterioară a fătului. Ea se găseşte in partea inferioarăa abdomenului sau „Oceanul energiei" (Harapentru japonezi). Această energie scade cu varsta, provocandinstalarea bătraneţii.long, care provine din aerul inspirat şi din alimente.Această energie circulă prin nişte canale, numite meridiane,de la un organ la altul, participand la formarea sangeluişi lichidelor din organism. Ea circulă prin meridiane după

un orar fix, fiecare avand o activitate maximă de două ore,intr-o perioadă anume a zilei. Energia long poate fi mobilizatăcu un masaj profund.Wei, care apără organismul. Această energie este comparatăcu sistemul imunologic al organismului. Calitateasa este evaluată după starea de sănătate a pielii. EnergiaWei poate fi mobilizată prin masaj superficial.Energiile din corp au doi poli: INN şi IANG. Ele circulăprin nişte canale imaginare, numite meridiane, fieca-118re fiind in legătură cu un organ (plăman, intestin gros,stomac, splină-pancreas, inimă, intestin subţire, vezicăurinară, rinichi, veziculă biliară, ficat) ale căror nume lepoartă, şi cu anumite funcţii (ale organelor genitale, inimii,aparatului digestiv, respirator şi genito-urinar).in corpul omului sunt 12 meridiane principale (perechi)si multe meridiane secundare, care au toate legături intreele. Cele mai importante meridiane secundare sunt denumite:Vasul guvernor şi Vasul de concepţie.Pe meridianele principale şi pe cele două secundare segăsesc nişte puncte, numărul lor variind de la un meridianla altul. Pentru ameliorarea unor suferinţe, ele pot fistimulate cu ace speciale, curent electric special, masajl'IC.

Numărul punctelor fiecărui meridian şi localizările lorsunt fixe, nu se schimbă niciodată. Punctele de pe meridinncsunt de mai multe feluri şi anume:- puncte pentru dispersie: stimularea lor printr-un masajbland, diminuează energia in exces din meridianul respectiv,avand efecte calmante;-puncte pentru tonifiere, al căror masaj energic areH'ecte tonifiante; se folosesc in pareze, paralizii a frigore;-puncte sursă, ce pot fi folosite in locul celor de sus;masate bland dispersează energia, iar energic contribuie laInnifierea sa;-puncte Io, asigură trecerea energiei in meridianelenplate;- puncte pentru intrarea energiei, sunt primele puncteiK% meridianelor, urmand imediat după ultimul punct al'inTidianului precedent;-puncte pentru ieşirea energiei, sunt ultimele punctei pe meridiane, ele precedand punctul prim al meridianliiiurmător.Pe langă aceste puncte, mai există şi altele care se folo-•≪c, de asemenea, in tratamentele energetice.119Masajul tradiţional se execută la nivelul punctelor saupe traseele meridianelor. Chinezii mai practică un masajcombinat, pe traseele meridianelor şi in afara lor.Masajul tradiţional chinez are aceeaşi varstă cu acupunctura,in capitolul 12 al operei de bază a medicinii chineze,

Nei King, se scrie: „Paraliziile şi contracturile setratează foarte bine prin masaj şi gimnastică", in secoleleV-III i.Hr. masajul se folosea in China şi pentru activareacirculaţiei sangelui, in anul 1575 apare un tratat despremasaj, intitulat Toue-Na Pik-kiue (Secretele masajului).Masajul energetic s-a aplicat mai intai persoanelor care nusuportau durerile rudimentarelor ace de acupunctura. Cu miide ani in urmă se foloseau ace confecţionate din aşchii depicii c, Ibarlc ascuţite, din bambus şi din bronz. Pentru evitareaacestor dureri insuportabile, acele au fost inlocuite cu masajulpunctelor de acupunctura. Aşa a luat naşteremicromasajul tradiţional, astăzi foarte răspandit in ţările Asieide Vest, şi chiar in ţările occidentale. Masajul punctelor deacupunctura poartă in aceste ţări diverse nume: akupresură(termen impropriu), digitopunctură, presopunctură etc.intrucat micromasajul se aplica mai mult la copii, măsorii respectivi erau consideraţi medici de copii, in Chinaantică funcţionau patru categorii de vindecători: acupunctori, pediatri, masori şi medici (care tratau bolile numai cuplante medicinale). Masajul era folosit ca metodă unicasau in combinaţie cu alte remedii pentru provocarea sudaţiei, vărsăturilor, combaterea constipaţiei etc.Secole de-a randul au fost masate numai punctele deacupunctura, apoi traseele meridianelor, cu degetul, cu unghia, cu palma (pentru regiuni mai mari) sau cu instnimente speciale. Masajul se făcea pe o piele uscată sau unsă cu uleiuri vegetale, grăsimi, alcool, loţiuni sau decocturide plante.Masajul tradiţional energetic ameliorează circulaţia encigiilor din corp, pentru ca ea să ajungă la toate organele.120Masajul terapeutic al unor puncte de pe piele sau al unorregiuni mai mari, făcea parte şi din arsenalele terapeutice alebunicuţelor noastre, respectivele manevre fiind cunoscute subdenumirea de „tras". Acest meşteşug practicat din moşistrămoşi,poate fi intalnit şi astăzi, in unele zone ale ţării. Caşi in cele mai indepărtate vremuri, şi doftoroaiele de astăzifreacă pentru „aplecat" (indigestie) degetul mare de la mană,pe faţa sa palmară şi pe marginea externă a antebraţului. Şimedicina tradiţională chineză recomandă pentru indigestiemasarea punctului situat la baza degetului mare (P 10). Şi astfelde asemănări dintre punctele şi zonele pentru tras şipunctele chinezeşti mai pot fi date.De unde această asemănare, se intreabă specialiştii? inlucrarea medicului francez J. Lavier, intitulată „Bioenergetiquechinoise", publicată in anul 1976, se scrie:„Săpăturile efectuate in provincia Chen Si (China) au scosla iveală, pe langă bronzurile dinastiei Hia, in aceleaşi locuri,oale siberiene, impreună cu bronzurile dinastiei("hang s-au găsit atat obiecte de ceramică de Ucraina şiRomania, cat si bronzuri siberiene. Dimpotrivă, nici o urmăde artă chinezească nu s-a descoperit in explorările făcute

in Siberia, in Ucraina şi in Romania".Masajul tradiţional energetic chinez ameliorează circulaţiaenergiilor din corp, ca ea să ajungă la toate organele.

Tehniciin China veche se foloseau două feluri de maneve:o (nhgan=a presa cu mana, mo=a freca), cu efectesedative şi touei-na (a pune in mişcare), cu efecte stimu-Iniite. Astăzi, practica masajului tradiţional chinez cunoaştenenumărate tehnici, unele dintre ele fiind menţionateşi in vechile tratate de medicină energetică.121Pentru adult se folosesc următoarele manevre:1. impingeri (Tui), cu degetul mare, liniar, lateral,inainteşi inapoi, sacadat, circular;1. ciupiri cu vibraţii (Na) cu ajutorul degetelor;ciupirileerau de mai multe feluri: cu formare de pliuri, cuapucareamuşchilor etc.;-presiuni simple, (An), cu varful degetelor, blande,moderate sau energice (folosite la cap, gat, spate şi membreleinferioare);1. presiuni cu mişcări de du-te vino (Chin fa);-fricţiuni (Mo fa);1. ciupiri cu formare de pliuri mici ale pielii (Chin sina);1. vibraţii (Yao mă), prinderea muşchilor cu varfuldegetelorşi apoi vibraţii puternice sau blande,unele fiindapăsate (Tou na);1. percuţii (Po fa), cu degetele, palmele, margineamainii,dosul mainii sau cu pumnul.După cum se vede, aceste manevre sunt folosite astăziin masajul clasic, cu singura deosebire că in masajul tradiţionalele se aplicau pe punctele meridianelor sau numaipe meridiane.Alte manevre:1. masaje concentrice (yun an mo ,1. masaj cu anumite unguente; "*1. „răzuirea " pielii cu o lingură specială;1. bateri cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzutcuace foarte fine (mei houa tchen);1. masajul meridianelor cu o ruletă, prevăzută la capcu

o mică sferă;-presiuni asupra punctelor de acupunctura cu sapecă,un mic dispozitiv metalic prevăzut cu o gaură pătrată;- masajul meridianelor cu lemn de bambus sau cu obaghetă de fildeş;> \- masajul punctelor şi meridianelor cu un magnet.122

li Jin China se mai practcă masajul Tao-Inn, manevraprincipală fiind baterea cu pumnul inchis pe jumătate, cumana in poziţia ghearei de tigru, cu palma in formă de cupă,cu plesnituri de degete, cu bobarnace etc.Masajul energetic tradiţional la nivelul meridianelor seexecută numai de către specialişti, iar cel strict pe punctelede acupunctura şi de amatori (vezi cărţile de PRESOPUNCTURĂ).Ambele metode echilibrează energiile perturbatedin corp şi restabilesc starea de sănătate.

Masajul energetic al mâinilorPentru medicina tradiţionalistă chineză mana este loculde proiecţie al organelor din corp şi de trecere a şase meridianeprincipale.Meridianul plămânului, situat pe degetul mare, este folositin dispnee (respiraţie grea), astm bronşic, hemoptizie etc.Meridianul intestinului gros, situat pe degetul arătător,este folosit in boli febrile, gripă, dureri in gat, dureride dinţi etc.Meridianul inimii, situat pe degetul mijlociu, este folositin palpitaţii, angină pectorală, insomnie, boli febrile etc.Meridianul vase-sex (stăpanul inimii), situat pe degetulmijlociu, este folosit in hipertensiune arterială, dureriprecordiale, palpitaţii, tahicardie, arterită, impotenţă sexuiil ă, frică etc.Meridianul trei focare, situat pe degetul inelar (numitşi deget medicinal), este folosit in dureri de cap, dureri demaini, dureri de gat, dureri de dinţi, febră etc.Meridianul intestinului subţire, situat pe degetul mic,este folosit pentru dureri de cap, dureri de braţ, vărsături,impotenţă sexuală etc.Mana este folosită in scopuri terapeutice, mai ales lai opii, şi mai puţin in scop diagnostic.123MASAJUL MÂINILOR LA COPII

Micromasajul mainii este foarte răspandit in China şieste folosit mai ales la copii. Conform tradiţiei se maseazămana dreaptă, pentru fetiţe, şi mana stangă pentru băieţi.Micromasajul mainii este cunoscut de toate mamele, elfiind folosit in foarte multe suferinţe (fig 29):Fig. 29.-rujeolă: din prima zi de boală se masează degetulmare:-inapetentă (poftă de mancare scăzută): se măsea/ilproeminenţa musculară de la baza degetul mare (in palmă);-diaree: se masează faţa palmară a degetului arătătoipană la baza sa;-febră si provocarea transpiraţiei: masaj circular inscobitura din palmă, apoi masaj liniar, bifurcat, pană l.ibaza degetelor mijlociu şi inelar;124- tuse uscată: masaj liniar pe faţa palmară a degetului|inelar, pană la pliul pumnului;-enurezis: se ciupeşte pulpa degetului mic, in fiecareseară, inainte de culcare,- constipaţie: masaj liniar pe faţa palmară a degetuluimic, pană dincolo de pliul pumnului.MASAJUL MÂINILOR LA ALDULŢIMicromasajul mainilor unui adult este o practică foarteveche, ea fiind folosită, la inceput, la bolnavii sensibili saucare aveau frică de ace (fîg. 30).-D'vreri dinţi -Impotenţi sumli-Boli de Fiotţ -Tuse\-Tnmptnh'i mclvmeKlg. 30.

125-Astmbro/ruc-Dispnee-astm bronsic -dispnee (respiraţie dificilă): masajulpulpei degetului mare;- dureri de dinţi, boli de ficat: masajul pulpei degetuluiarătător;-impotenţă sexuală: masajul energic al pulpei degetuluimijlociu;1. transpiraţii nocturne: masajul pulpei degetuluiinelar;1. incontinenţă de urină, leşin, palpitaţii, sincopă:masajulpulpei degetului mic;1. tulburări de transpiraţie: masaj energic inscobiturapalmei.Masajul va fi energic, iar acolo unde este posibil pot fifolosite si ciupituri.Specialiştii chine/i practică astăzi micromasajul manii,

folositul 41 de puncte, cunoscute şi sub denumirea de..puncte noi". Hle se alia atat pe meridianele care brăzdea-/≪1 mainile, cat şi in afara lor. Stimularea lor se face cu instrumenlespeciale, cu unghia şi chiar cu varful degetului,prin manevre energice.Faţa dorsală a mâinii: puncte şi indicaţiile lor (fig. 31):1. Hipotensiune arterială, dureri de braţ, depumni,abdominale, toracice1. Dureri de pumni1. Dureri lombare, de coapse şi gambe ,11. Dureri de nas ! •1. Diaree, dureri abdominale, de pumni, de maini1. Dureri de glezne1. Dureri de cap >"*1. Dureri de nas, epistaxis1. Tuse :

1. Dureri de ochi1. Dureri de umăr1. Dureri de gat şi ceafă1. Dureri de gat, de dinţi şi ceafă1. Sciatică1. Dureri lombare şi coccigiene &1261. Cefalee frontală1. Cefalee (creştetul capului)1. Migrenă temporală;1. Dureri pelvine1. Dureri de dinţi, gastralgii1. Dureri de ochi, hipertermieFaţa palmară: puncte şi indicaţiile lor, puncte cu legăturienergetice cu anumite meridiane (fig. 32):1. Paludism1. Dureri de gat si de dinţi1. Convulsii febrile, dureri de călcai1. Isterie, fobie1. Dureri gastro-intestinale1. Hiperhidroză1. Tuse, astm bronşic1. Dureri de dinţi127Fig.31.1. Palpitaţii1. Boli de gură1. Legătură cu meridianul subţire1. Legături cu meridianul Trei focare1. Legătură cu meridianul ficatului1. Enurezis1. Legătură cu meridianul intestinului gros1. Legătură cu meridianul inimii

1. Legătură cu meridianul splinei1. Enurezis1. Puncte de reanimare: apoplexie, insolaţie, febră,crampe musculare, pierderea cunoştinţei.Masajul energetic al trunchiuluiDupă banala frecţie pe spate toată lumea se simte bine,reconfortată. De ce? Pentru că in timpul respectivelor manevresunt stimulate numeroase puncte situate pe cele douăprincipale meridiane, care il brăzdează: meridianul Vasulguvernor (de la coccis pană la gingia superioară, dupăce inconjoară capul, pe linia mediană) şi meridianul Veziciiurinare (o bună parte din traseul său aflandu-se paralelcu meridianul Vasul guvernor.Meridianul Vasul guvernor are legături cu meridianelelang şi cu meridianul Vezica urinară, pe care segăsesc puncte energetice speciale, cunoscute sub denumireade puncte Shue. Aceste puncte au legături energeticecu foarte multe organe: inimă, plămani, fical,stomac, splină.in timpul masajului spatelui, organele corpului sunistimulate indirect, ceea ce explică acea stare de bine despre care vorbeam. Masajul special al punctelor Shue acţi128onează numai asupra organelor aflate intr-un dezechilibruenergetic. Aşa se explică rezultatele pozitive obţinute chiarde către masorii amatori.Medicina energetică recomandă un masaj liniar, la nivelultrunchiului, anterior şi posterior. El se execută cuvarful a două degete.TEHNICĂ1. masaj pe linia mediană anterioară, de la pubis panălafurculiţa sternală; masaj liniar, de la linia medianăpană laumeri; masaj liniar de la pubis, pe ambele flancuripană inhipocondru (drept şi stang); masaj liniar, circular,in jurulombilicului (fîg. 33 a);1. masaj liniar, scurt, pe feţele laterale alegatului,pană la furculiţa sternală; masaj liniar, scurt, dela furculiţasternală către umeri; masaj liniar, de oparte şi≪Iţa a sternului, pană in partea inferioară aabdomenului(fosele iliace); liniar, de la clavicule pană infosele

iliace şi de acolo pe feţele anterioare alecoapselor(fig. 33 b);1. masaj liniar, bifurcat, incepand din parteasuperioarăa omoplaţilor pană la mijlocul feselor (fig. 33 c);1. masaj liniar, de o parte şi alta a coloaneivertebrale,pană la ceafă; masaj liniar, scurt, de la ceafăcăireurechi; masaj liniar de la ceafă pană in creştetulcapului(fig. 33 d);Masajul incepe cu neteziri şi presiuni foarte blande,intensitatea lor fiind crescută in mod progresiv.Masajul energetic al trunchiului, a cărui durată varitt/.ă intre 3-5 minute, se poate practica ca metodă unicăNHU asociată presopuncturii şi acupuncturii, la inceputulMIU la sfarşitul şedinţelor. El se practică numai pe o pieli1

uscată.129Fig. 33.

Automasajul energeticAutomasajul energetic are o foarte mare răspandire <istăzi.El se practică in scopuri igienice şi terapeutice.inaintea şedinţei de automasaj, sunt obligatorii catevi≫scurte exerciţii de respiraţie, cu umflarea abdomenului in130l timpul inspirului, fără a forţa insă. Respiraţiile trebuie săfie ample şi calme.Spre deosebire de automasajul clasic, cel energetic seexecută aşezat pe sol, direct sau pe o pernă, cu picioareleincrucişate (de dorit ca genunchii să atingă solul), imbrăcăminteatrebuie să fie lejeră.1. Din această poziţie se freacă energic mainile, pentruactivarea energiilor, care circulă prin cele sase meridianecare o brăzdează. Mana dreaptă reprezintă polui pozitiv(lang), iar cea stangă polul negativ (Inn).Echilibrarea energiilor din corp se face şi prin impreunareamainilor, gest pe care oamenii il folosesc instinctivin timpul rugăciunii.Echilibrarea energiilor se mai face instinctiv şi prin frecareamainilor, gest intalnit la mulţi oameni in imediataapropiere a unui eveniment ce necesită un calm deosebit,ca de exemplu inaintea unui examen sau a unei confruntăril'oarte importante.impreunarea mainilor inseamnă scurgerea energiilordin corp, dintr-o parte in alta, prin cei doi poli, lang şi Inn.Revenind la practica automasajului, după frecarea mainilor,degetele se apucă, pe rand, şi se tracţionează in sens

longitudinal, apoi se răsucesc, intr-o parte şi alta. Aceastămanevră uşurează circulaţia energiilor in degete şi in organelemerdianelor corespunzătoare.După o foarte scurtă pauză se trece la timpul următor:2. Cu palma dreaptă se inveleşte pumnul stang, apoi cuca stransă, se avansează, invelind succesiv mana şi degetelerespective. Această manevră se execută de 16 ori defiecare parte (mana dreaptă sau stangă), in final degetele•te incrucişează şi din această poziţie se flectează cat maimult pe spate. După această manevră se automaseazăenergic degetele şi mainile.Aceste manevre stimulează energia şi indepărtează bloi'tijeleşi tensiunile de la nivelul mainilor.1313. Cu palma dreaptă se freacă braţul stang, al mainiiopuse, pană la subsoară, după care inveleşte umărul respectivşi se coboară pe braţ, pană la varful degetelor. Manevrase execută şi la braţul celălalt, tot de 16 ori. La sfarşitse execută mişcări din articulaţia pumnului in toatedirecţiile.Aceste manevre, practicate impotriva scurgerii sangelui(arterial) are efecte calmante. Cu ajutorul lor se echilibreazăenergiile care curg prin meridianele care au sediul inmembrele superioare.1. Frecarea cu ajutorul unghiilor sau cu pulpadegetelor,prin manevre blande, a pielii păroase acapului. Seexecută de 5 ori, incepand de la frunte spre ceafă.In felulacesta se stimulează intrarea energiei celeste, denaturăY ung, in corp, pentru favorizarea creativităţii,fortificareacorpului si prevenirea imbolnăvirii.1. Ciupircu uşoară a rădăcinii nasului cu manastangă,apoi netc/irea capului (tampla stangă) de parteastangă, dela frunte spre ceafă. La fel se procedează cu manadreaptăde cealălaltă parte.Manevrele se execută alternativ, de 16 ori, de fiecareparte. Senzaţia unui vid in gandire este semnul reuşitei.6. Netezirea blandă a capului, de la frunte spre ceafă siinvers, mai intai cu mana stangă, apoi cu dreapta, de-;ilungul unor linii imaginare.Este o manevră inversă scurgerii energiei din meridianul Vasul guvernor, avand efecte calmante, sedative. Este1

indicată in nervozitate, manie, migrenă etc.7. Aplicarea palmelor pe cap, apoi, cu degetele, se mă

sează pielea capului, in sens circular, de 16 ori.Manevra este relaxantă si combate insomnia.8. Se aplică palmele pe ceafă, de unde vor aluneca spncreştetulcapului, apăsările fiind progresive, apoi sprrfrunte, obraji pană la barbă, in timpul acestor ultime mănevre avand grijă ca presiunea să scadă.132Manevra se execută de 16 ori. Ea produce relaxare,l prin eliminarea surplusului de energie acumulată in| cap. 9. Se incrucişează degetele ambelor maini, apoi sepla-I sează in faţa nasului, lăsandu-le libere pe cele mari, carevor masa circular orbitele ochilor, in sensul acelor de cea-| sornic şi invers, de 16 ori.Manevra activează punctele Shue, situate injurull ochilor.1. Se freacă nasul, in sens vertical, cu degetele mari.incălzirea nasului previne guturaiul. Manevra sepracticăin lunile de iarnă.1. Se astupă urechile cu degetele arătătoare, apoi sescot brusc; manevra se repetă incă de două ori,apoi seaplică palmele pe pavilioanele urechilor, cudegetele respectivepercutand cutia craniană.Prin această manevră, spun chinezii, se cheamă energiacerului pentru efectele sale benefice.12. Se aplică palma dreaptă pe umărul stang, apoi alunecăpană la marginea externă a mamelonului. Se continuăcu alunecarea pană sub san, unde se descriu trei cercurimari, in sensul mişcării acelor de ceasornic, in timpul următor,palma alunecă spre abdomen, pană la pubis, de undeva reveni pe umărul stang, de astă dată trecand pe margineastangă a sanului.Aceste manevre executate pe torace se fac cu ochii inchişiEle generează o senzaţie de căldură, de inţepătură,urmată de relaxare.13. Se masează cu palma, circular, in jurul ombilicului,de 40 de ori, pe punctul situat la mijlocul distanţeidintre ombilic şi apendicele xifoid, apoi la jumătatealiniei dintre ombilic şi pubis (in aceste puncte masajulse face invers mişcărilor acelor de ceasornic). Acestemanevre se vor executa numai din poziţia culcat pespate.133Manevrele respective ameliorează multe suferinţe, intrucatele acţionează, in primul rand, asupra centrului vitalităţii.

14. in poziţie şezandă, se aplică ambele maini pe şale(regiunea lombo-sacrată) şi se freacă energic locul, de josin sus.Se produce o incălzire locală, unde este sediul energieiancestrale (Zong).15. Se aplică palmele pe feţele anterioare ale coapselor,apoi se netezeşte intreaga suprafaţă a membrului inferior(faţa anterioară), pană la picior, de unde se va reveni larădăcina coapselor. Manevra se execută de 16 ori.in felul acesta se stimulează funcţiile stomacului, splinei,pancreasului, rinichilor, veziculei biliare şi ficatului.Auinmasajul respectiv combate şi oboseala generală.l6.Nelc/.irea genunchilor cu palmele, prin mişcări circulare,de 40 de ori in fiecare sens. Manevra produce sen-/aţic de căldură, mai ales cand se folosesc neteziri energice.1. Frecarea degetelor cu mainile, apoi tracţiunea lor,pe rand, in axul longitudinal, şi mişcări in toatesensurile:ilexii, extensii, rotaţii in jurul axului propriu.1. Automasajul tălpilor cu pulpa degetului mare saubaterea lor cu degetele indoite (flectate), cu pumnulinchis;se mai foloseşte rularea tălpilor pe un obiectcilindric (tub,făcăleţ).1. Ultima manevră constă din stimularea punctului depe talpa piciorului, situat in scobitura anterioară.Punctulpoate fi reperat prin indoirea degetelor spre talpă.Aici seaflă poarta prin care energia terestră pătrunde incorpulomului.Acest punct poate fi stimulat cu varful degetului in următoarele situaţii: surmenaj intelectual, senzaţie de „picioaregrele". Masajul constă din mişcări energice, concentrice,la ambele tălpi, alternativ.134

Masajul cosmetic energeticMedicina tradiţională chineză a acordat, din totdeauna,0 atenţie deosebită intreţinerii frumuseţii corpului şi părţilorsale descoperite, folosind tot felul de preparate. Pentru„umflăturile" pielii aplicau frunze de Koua-Leou(Trichosanihes kirilowii Maxim), procedeu folosit şi astăziin Extremul Orient. Curtezanele chineze acordau o foartemare atenţie machiajului feţei şi al unghiilor, printre produseleaplicate aflandu-se o pudră de faţă, obţinută din rădăcinaaceleiaşi plante.Pentru halenă proaspătă şi plăcută, aceleaşi curtezane

mestecau fructe de cuişoare. In secolul al XVI-lea acneeade pe faţă se trata cu pudră de mazăre, remediu nelipsit din1 rusa de machiaj pentru intreţinerea frumuseţii.in contrast cu preocupările pentru infrumuseţarea corpuluiera mutilarea picioarelor, in scopuri „estetice". Femeilechineze din epoca Tsing erau supuse la tratamenteoribile, mutilante, pentru a li se micşora picioarele. Şi astfelde tratamente incepeau din fragedă copilărie, intre 4 şi8 ani. Rezultatul era un picior scobit, cu flexia forţată alarsului, in sens antero-posterior şi torsionarea degetelor injurul primului os metatarsian. in felul acesta piciorul mulilatajungea la dimensiuni foarte mici, in medie de 1 4 x 6rin. Cu un astfel de picior era foarte greu de păstrat unc-chilibru in timpul mersului, făcand din aceste chinezoaire,in mers, adevărate „randunici zburătoare". Ele purtauincălţăminte specială, cu nume poetice, de basm: „lotus de,iur", „crin de aur", „crini parfumaţi" etc., care au inspiratsecole de-a randul mulţi poeţi chinezi.Moda picioarelor „graţioase", incepută in secolul alV-lea a dăinuit pană in jurul anului 1912, cu toate efortuii Ic guvernanţilor acelor vremuri de a interzice un astfelde• ≪bicei barbar.135Foarte multe remedii cosmetice, despre care se vorbeştein vechiul tratat de medicină „Pen-Tsao", n-au fost,incă, descifrate.RIDURILE FEŢEIVechii chinezi tratau bolile care uraţeau corpul cu masajeşi exerciţii fizice. Pentru ridurile feţei foloseau şi masajespeciale, multe dintre manevre dăinuind pană in zilelenoastre.Zbarciturile sau ridurile feţei se produc din cauza pierderiielasticităţii pielii, scăderii cantităţii de apă din celulelesale şi dezechilibrului dintre muşchii feţei, ca urmare ;ideprinderilor şi mimicii zilnice.Medicina tradiţională chineză foloseşte manevre pentrurelaxarea muşchilor contractaţi (dispersii) şi de stimulări-(tonifieri) pentru cei relaxaţi.Pentru a inţelege presopunctura ridurilor, este nevoiedecunoaşterea sumară a muşchilor feţei (fig. 34).Fig. 34. Muşchii feţei t \l: Pătratul bărbiei;2: Triunghiularul buzelor;3: Buccinator;4: Orbicularul buzelor;5: Micul zigomatic;6: Ridicătorul propriu al bu/eisuperioare;7: Ridicătorul comun al bu/cisuperioare şi aripii nasului;

8: Piramidal;9: Orbicularul pleoapelor;10: Frontal.136

lin fîg. 35 sunt prezentate reperele anatomice alefeţei.Fig. 35. Repere anatomicePUNCTELE ENERGETICE DE PE FAŢAPunctele energetice sau punctele chinezeşti, pe care seacţionează cu ajutorul presopuncturii, sunt următoarele(după J. A. Lavier, fîg. 36):Fig. 36. Repere energetice137îl frontalapofizamaxilarului «interiorforamen sub-orbltarfosetămaxilar

Punctul 1: Yu Yao (Burta peştelui), punct bilateral, situatin mijlocul sprancenei, pe marginea superioară a orbitei; estepalpabil pe verticala care trece prin centrul pupilei.Punctul 2: Tswan Tchou (Capul sprâncenei sau Bambusstufos), punct bilateral, situat inăuntrul marginei orbitei.Punctul 3: Yin Tang (Sigiliu Palatului), situat-pe promontoriulde deasupra rădăcinii nasului, intre sprancene.in acest punct se palpează o mică fisură verticală, prin caretrece linia mediană.Punctul 4: Chwei Keou (Şanţul pentru apă), situatexact sub nas, in partea inferioară a septului nazal, la unireasa cu buza superioară.Punctul 5: Szeu Pai (Punct cvadruplu) punct bilateral,situat pe marginea inferioară a obitei, pe verticala care treceprin centrul pupilei, in profunzime corespunde găuriisuborbitare, de unde iese un nerv important, cu acţiunecvadruplă (de unde şi denumirea sa) in afecţiunile ochiului,urechii, nasului şi gurii.Punctul 6: Tchiu Tchiao (Gaura caninului), punct bilateralsituat sub osul malar (sub pometele obrazului), intr-o depresiunede la nivelul caninului, de unde şi denumirea sa.Punctul 7: Ying Hsiang (Primeşte parfumurile), punctbilateral situat in şanţul nazo-labial (care pleacă de la aripanasului şi coboară in spatele comisurii buzelor), pe o linieorizontală care trece pe sub nas.Punctul 8: Hwo Tchiao (Depozit pentru cereale), puncl

bilateral situat exterior, la jumătatea distanţei dintre narină şibuza superioară, pe linia verticală care trece tangent cu aripanasului, in gură se găseşte la exteriorul arcadelor dentare.Punctul 9: Ti Tsang (Hambarul pământului), punclbilateral, situat in şanţul naso-genian, in partea sa inferioară,la nivelul comisurii buzelor. La palpare, in dreptul săupulsează artera facială, inconjurată de o reţea nervoasă,simpatică, ceea ce explică importanţa sa in numeroaseafecţiuni ale feţei.138Punctul 10: Tcheng Tchiang (Strânge saliva), punct(median, situat intre arcadele dentare şi buze, localizat injşanţul bărbiei.PRESOPUNCTURA RIDURILOR (fig. 37)1 - Ridul jupiterian, cauze: tensiunea (intinderea)(muşchiului pătratul mentonier;- tratament: tonifierea punctului 8dispersia (relaxarea) punctului 102 - Ridul social, cauze: tensiunea triunghiularului bu-|zelor şi relaxarea ridicătorului propriu al buzei superioare;- tratament: tonifierea punctului 6dispersia punctului 9Fig. 37. Ridurile feţei3 - Ridul marţian, cauze: tensiunea triunghiularuluiDuzelor;- tratament: tonifierea punctului 6dispersia punctului 9139114 - Ridul protezei dentare, cauze: tensiunea (intinderea)orbicularului buzelor şi relaxarea buccinatoruluişi ridicătorilor buzei superioare;- tratament: tonifierea punctelor 9, 6 şi 7dispersia punctului 85 - Ridul mercurian, cauze: tensiunea muşchilor buccinatorşi zigomatici si relaxarea orbicularului şi triunghiularuluibuzelor- tratament: tonifierea punctelor 10 şi 8relaxarea punctului 96 - Ridul lunar, cauze: tensiunea buccinatorului şi relaxareaorbicularului buzelor;- tratament: tonifierea punctelor l O şi 8relaxarea punctului 87 - Ridul lui Venus, cauze: tensiunea muşchilor zigomaticişi orbicular al pleoapelor şi relaxareacelui frontal;- tratament: tonifierea punctului ldispersia punctelor 9, 5 şi 21. - Ridul sexual. Nu provine dintr-un dezechilibrumuscular, ci dintr-o intindere excesivă a ţesuturilorcare, in

felul acesta, formează o pungă sub ochi. Pentrurestabilireaechilibrului se va ionifia punctul 5;1. - Rid care face excepţie de la regulă. Elnecesitădoar tonifierea punctului l;10- Ridul avertizării, cauze: tensiunea muşchiului piramidalşi relaxarea muşchiului frontal;- tratament: tonifierea punctului ldispersia punctului 311 - Ridul gândirii, cauze: tensiunea muşchiului frontal;- tratament: tonifierea punctului 3dispersia punctului lTonifierea constă din lovituri uşoare, cu varful degetului, timp de 30 de secunde (o lovitură pe secundă).Relaxarea constă din presiune continuă cu pulpa degetului,pe punctul respectiv, timp de 2-3 minute, avanii140grijă să slăbim presiunea, timp de 10 secunde, lafiecare15-20 de secunde.Manevrele se execută alternativ, de mai multe ori, intotdeaunasfarşindu-se cu relaxarea punctului. Se recomandătrei şedinţe pe zi de presopunctură: dimineaţa,pranz şi seara. Pielea respectivă trebuie să fie sănătoasă,curată şi uscată.Tratamentul modern al ridurilor constă din introducereaunor ace speciale, foarte fine, in piele, paralel cu ridul.Aceste ace sunt conectate la un aparat care generează uncurent electric special. Prin acest tratament se incearcă refacereaelasticităţii fibrelor elastice din piele la nivelul ridului.Un efect asemănător 1-ar avea şi presopuncturăpunctelor chinezeşti.CAPITOLUL V

MASAJUL TRADIŢIONAL JAPONEZFoarte multe practici medicale tradiţionale chineze au fostpreluate de japonezi, unele dintre ele fiind chiar perfecţionate.Budismul, introdus in Japonia in secolul al Vl-lea, acontribuit la elaborarea unor concepţii filozofice care plasauomul in Univers. Pană atunci contactele cu veciniichinezi, de peste mare, fuseseră ca şi inexistente. Una dininvăţăturile budismului, Zen, a avut o influenţă decisivă indezvoltarea spiritualităţii culturale japoneze, printre eleaflandu-se tehnicile pentru ingrijirea corpului.in secolul al Xll-lea apare „Cartea despre păstrarea sănătăţii",scrisă de Yosai, in care se spunea: „Toate remediilenu sunt medicamente decat pentru o singură boală, intimp ce ceaiul este un remediu pentru mii de boli". Cuvremea, japonezii au descoperit virtuţile terapeutice ale

băilor cu apă caldă, care se făceau in stabilimente speciale,unde se practicau şi masaje.in Japonia ultimelor secole medicina era practicată dotot felul de specialişti:Isi, omnipractician, echivalentul medicului generaliside astăzi;Nai-Kai, internist, medicus purus;Ge-K (W) Ai, chirurg;Shin-Kwa, acupunctor şi moxă;Gen-Kva, oftalmolog;Ko-Kwa, stomatolog;San-Kwa, obstetrician;Honetsugi, specialist in fracturi şi luxaţii (ortoped);Samba, moaşă;Anma, masor.142Masajul făcea parte şi din arsenalele terapeutice ale chirurgilor,ortopezilor, acupunctorilor, obstetricienilor etc. intratatele de specialitate sunt menţionate metode de masajpentru tratamentul luxaţiilor şi fracturilor. Obstetricieniipracticau versiuni externe, in timpul cărora foloseau şi diferitemasaje. Unele din manevre erau asemănătoare cucele ale obstetricii moderne.Japonezii foloseau trei feluri de manevre: neteziri, frămantărisi bateri cu palmele, cu degetele sau cu instrumentespeciale.in anul 1779 a fost publicat un „Ghid pentru masaj"(autor Anma Tebiki), iar in 1827 un „Atlas pentru masaj"(Anma-Zukai).Intre pacienţii şi masorii acelor vremuri se stabileaurelaţii de incredere deplină, fapt deosebit de importantpentru succesul tratamentului.O mare importanţă se acorda masajului de urgenţă,numit Kuatsu (in limba japoneză: ^wa=viaţă; 7s≪=tehnică,metodă). El constă din masajul energic al unorpuncte de pe corp, in cazuri de urgenţă.

KuatsuMasajul şi alte tehnici manuale folosite pentru reanimareabolnavilor gravi sunt menţionate pentru prima dată intratatele chineze, scrise intre anii 281-340 d.Hr., unul dintreacestea fiind „Tcheou-Heou-Pei Tsi-Tsi-Fang" („Prescripţiide urgenţă").Primul tratat de medicină de urgenţă in limba japoneză aapărut in anul 1790. Manevrele respective constituiau un marcsecret, ele fiind cunoscute de un foarte mic număr de medici,in randul cărora se pătrundea foarte greu. Cu vremea, aufost primiţi in casta acestora şi caţiva sportivi, pentru a putea143acorda primul ajutor colegilor accidentaţi in timpul antrenamentelorşi competiţiilor tradiţionale de Judo, Karate, Kendo(scrimă japoneză) etc. Noii veniţi erau primiţi la cursurile de

pregătire numai după ce erau supuşi la cateva probe dure,printre care suportarea unei ştrangulări uşoare, reanimată deunul dintre examinatori cu metoda Kuatsu.in vechea Japonie, cultura fizică şi sporturile erau lamare cinste, practicarea artelor marţiale fiind obligatoriipentru samurai. Acestea erau:1. manuirea armelor de aproape: scrimă cu sabia;1. manuirea armelor de la distanţă: scrimă cu lancea;1. trasul cu arcul;1. călăria;1. inotul;1. luptele fără arme: Kendo, Karate, Sumo,Jujutsu,Atemi (lovituri pe punctele vitale).Artele marţiale erau supuse unui sever cod etic şi estetic,exerciţiile colective terminandu-se intotdeauna cugesturi de curtoazie, după un ritual anume. Exerciţiile individualese terminau cu şedinţe de meditaţie.in timpul practicării artelor marţiale se produceau, uncori, şi accidentări grave, unele dintre ele necesitand untratament de urgenţă.Printre metodele folosite in tratamentul de urgentă se g<işea şi Kuatsu. Ea folosea percuţia şi presiunea anumitoizone sau puncte de pe corp, cu degetele, pumnul, cotul, genunchiulsau călcaiul. Pentru a fi eficiente, manevrele rcspective erau aplicate cu mare iuţeală şi cu multă precizie.Metoda japoneză de reanimare Kuatsu a pătruns şi inEuropa, la inceputul secolului XX, printre promotonaflandu-se medicul francez Jules Regnault. El a publicat,in anul 1902, un tratat intitulat „Medicina şi farmacia Inchinezi şi Annamiţi", in care vorbea şi de tehnicile japont*ze tradiţionale de urgenţă. Doi dintre discipolii săi, Claudi-Renoult şi Eric de Winter au publicat in 1960 un articolintitulat „Metodă de reanimare in Judo".144Punctele vitale sau punctele Atemi, folosite pentru apărare,sunt prezentate in fig. 38.Fig. 38. Punctele vitale sau punctele ATEMIl: TENDO („bregma" sau punctul de joncţiune al suturilor osoase intremisele parietale si frontal); 2: UTO, punct situat la rădăcina nasului;t KASUMI, punct situat pe tample; 4: JINCHU, punct „filtru", situatIn mijlocul şanţului naso-labial; 5: DOKKO, punct situat pe apofi/aiimstoida-retroaruriculară; 6: KACHIKAKE punct situat pe bărbie;/ SUIUGETSU, punctul plexului solar, situat in spatele stomacului;K ţ, i 9: două puncte ale hipocondrului (drept şi stang), adică pe părţilelnlcrale ale regiunii superioare a abdomenului; 10: MYJO, punctullupogastrului sau punctul situat pe partea inferioară a abdomenului;11 TSURIGANE, punctul testicolelor; 12: SHITSU-KANSETSU, punctulsituat pe articulaţia genunchiului.145iain timpul luptelor fără arme sau in alte imprejurări,

cand survin anumite accidente, se poate interveni de urgenţăprin folosirea metodei kuatsu.PUNCTELE KUATSU (după J. Regnault şi E. Winter)• dorsale (fig. 39)Fig. 39. Punctele dorsale1: Cele două puncte cervico-cefalice; 2: Cele două puncte posterioarecervicale; 3: Vertebra a VH-a cervicală; 4: Vertebra a Vl-a dorsală,punct de percuţie; 5: Puncte pentru decontracturare, opuse sanilor;6: Prima vertebră lombară; 7: A treia vertebră lombară; 8: Puncteparavertebrale, la nivelul centurii; 9: Puncte sacro-iliace.Unele din aceste puncte sunt folosite şi in masajul vertebralreflexogen.ventrale^pe faţa anterioară (fîg. 40)146Fig. 40. Punctele ventralel: Punct cervical mijlociu anterior; 2: Punct respirator; 3 şi 4: Punctepentru masaj epigastric pentru percuţie; 5 si 6: Puncte pentru masajantialgic pelvi-abdominal (punctul 4 se găseşte pe apendicele xifoid)MANEVRE KUATSU UŞOR DE EXECUTAT1. pentru lovituri la cap1. neteziri blande pe tample şi ceafă;1. percuţii uşoare cu palma pe regiunea lombosacrată(şale), iar cu varful degetelor pe vertebra 3 lombară.1. pentru lovituri la gât1. percuţii uşoare cu varful degetelor pe vertebracervicală7 (cea mai proeminentă).1. pentru lovituri la testicule1. percuţii cu pumnul pe marginea internă a tălpilor.1. pentru leşin - sincopă1. se deschide gura victimei in mare grabă, prinapăsareaobrazului, bilateral, cu două degete, plasateintre ma-147xilare; pentru reuşita manevrei, mai inainte se ciupeşteobrazul; apoi se apasă energic cu unghia, in şanţul dintregingie şi buza superioară.• pentru spânzuraţi-se taie cat mai repede cordonul cu care s-a spanzuratvictima, după care ea va fi aşezată pe un scaun, poziţie care iipoate favoriza reluarea respiraţiei prin următoarele manevre:1. masajul cefei şi percuţia vertebrei 7 cervicală cuvarfulunui deget;1. ţinerea unei ţigarete aprinse langă degetul mare delapiciorul victimei.• pentru loviturile primite în partea anterioară agâtului (laringe)

-victima este aşezată pe un scaun, apoi i se percutavertebra cervicală 7.TEHNICI DE REANIMARE l

Pentru sincopă:a - victima stă pe spate, cu braţele in cruce; salvatorul,ingenuncheat la picioarele sale, va presa cu ambele mainiin partea inferioară a abdomenului, de la pubis, alunecandprogresiv către coaste, impingand de jos in sus viscereleabdominale sub torace, muşchiul diafragm găsindu-se inpoziţie de expiraţie forţată; urmează momentul cel maiimportant, care constă din apăsare puternică cu degetele peultimele coaste, in timp ce incheietura mainilor apasă inscobitura formată la nivelul plexului solar. Urmează o relaxare bruscă (a presiunii), acţiune insoţită de un strigăt alsavatorului (Kiai). in acel moment, salvatorul execută osăritură pană la capul victimei.inainte de a acţiona, salvatorul inspiră profund, c;iapoi să expire rapid şi profund, cu producerea unui şu148ierat. Prin această manevră se acţionează asupra energieiHara, asupra respiraţiei, prin intermediul muşchiuluidiafragm şi asupra inimii (masată indirect de către acestmuşchi).b - victima aşezată cu faţa in jos şi mainile in cruce;se percuta vertebra cervicală VII (cea mai proeminentă);in sincopa simplă sunt suficiente cateva bătăi uşoare.Manevrele Kuatsu sunt folosite ca antidoturi pentru loviturileprimite in timpul practicării unor sporturi tradiţionale,ca Atemi şi Judoka, ele putand provoca, după caz,constricţia sau dilataţia vaselor.Kuatsu este o metodă reflexogenă. Ea poate fi folosităca tratament de urgenţă, mainile şi picioarele salvatoruluicontribuind la reanimarea victimei.Manevrele Kuatsu diferă de tehnicile de reanimare, careau ca obiectiv principal menţinerea victimei in viaţă cuajutorul a numeroase tehnici instrumentale. Kuatsu foloseştetehnici manuale simple, care permit reluarea activităţiiaparatului cardio-respirator, printre care masajul cardiac,bimanual extern (fig. 41).Fig. 41.149Kuatsu este ineficient cand şocul a fost foarte puternicsau cand s-au produs leziuni viscerale şi vasculare, in astfelde cazuri se indică transportarea victimei cat mai repedeintr-un serviciu specializat, Kuatsu fiind nu numai inutil,dar şi periculos.Medicina tradiţională japoneză mai foloseşte şi alte metode:fricţii cu pudre vegetale, cu foi de ceapă (din interiorulbulbului), cu droguri invelite intr-o bucată de panză şi introduse

intr-un tub de bambus (pentru efecte sedaţive).

ShiatsuEste un masaj simplu, care constă din presiuni exercitatecu pulpa degetului, in anumite puncte de pe piele (inlimba japoneză Shi= deget şi ate≪=presiune). Shiatsu a intratin arsenalul terapeutic japonez la inceputul secoluluiXX, cand guvernul a legiferat masajul ca metodă oficialiide tratament, in acea vreme se practicau in Japonia treifeluri de masaj: anma (masajul tradiţional), masajul di'tip occidental şi Shiatsu.Shiatsu a fost reactualizat şi pus in practică la sfarşitulsecolui XX, de către cunoscutul terapeut japonez TokujiroNamikoshi. El se practică astăzi in intreaga Japonie, in uiţimele decenii pătrunzand in SUA şi in unele ţări occidentale.Punctele Shiatsu corespund, in marea lor majoritate, cuprincipalele puncte de acupunctura sau presopunctură. Asupra lor şi in regiunile invecinate se exercită presiuni cu degetelemari de la mană, singure sau alăturate cu restul dtgetelor sau cu palmele. In timpul manevrelor energii.imasorului se scurge in corpul pacientului. Masorii profesie >nişti işi dozează presiunea in funcţie de regiunea pe care sigăsesc punctele respective. Pe cele musculoase se foloseaapăsări energice, echivalente cu apăsarea unei greutăţi de l nkg, aplicate in acel loc. Dobandirea unei astfel de apreciet i150de practică, se obţine după o lungă experienţă şi după exerciţiiefectuate pe o balanţă. Presiunea maximă folosită echivaleazăcu apăsarea balanţei pană cand acul respectiv ajungela cifra 10 (kg). Pentru cap şi abdomenul superior sefoloseşte o presiune egală cu 7 kg, iar pentru feţele lateraleale gatului şi abdomenul inferior intre 4-4,5 kg.Presiunea se execută vertical, timp de 5-10 secunde,urmată de o pauză de 30-40 secunde. Manevra se executăde aproximativ 10 ori.Shiatsu se foloseşte pentru foarte multe suferinţe: dureride orice fel, nevralgii, astm bronşic, insomnie, crampe musculare,oboseală, enurezis, constipaţie, impotenţă sexuală,frigiditate etc. Ca şi masajul clasic şi cel tradiţional chinez,si acest masaj poate fi folosit sub formă de automasaj.AUTOSHIATSU PENTRU INSOMNIEInsomnia este printre principalele beneficiare ale metodeiShiatsu. Se aplică seara, inainte de culcare. La inceputse execută zilnic, apoi de două-trei ori pe săptămană şichiar numai o dată.Se incepe cu punctele situate la baza osului occipital,apoi se trece pe cele paravertebrale cervicale,interscapulare, (fig. 42); se continuă pe feţele laterale alegatului, pe tample (fig. 43) şi pe palme (fig. 44).151

Fig. 44.AUTOSHIATSU COSMETICPentru menţinerea supleţei pielii şi ameliorarea tonusuluimuscular de la nivelul feţei şi gatului, pot fi stimulatepunctele menţionate in fîg. 45.Fig.45.SHIATSU PENTRU VIGOARE SEXUALAManevrele respective se execută numai intre parteneri. Seincepe cu creştetul capului, apoi energic pe punctele situatede o parte şi alta a coloanei lombo-sacrate (fig. 46) pe tălpi(fig. 47), pe abdomen (fig. 48), pe coapse, pe feţele anterioare.Fig. 46. Fig. 47. Fig. 48.Şedinţa se termină cu neteziri blande, cu varful degetelor,pe ceafă, spate, coapse, glezne, tălpi, gat, piept, aljdomen,braţe şi palme. (

152AUTOSHIATSU PENTRU DURERI DE CAPSe realizează prin presiuni pe linia mediană a capului,apoi pe liniile paralele pană la baza osului occipital şi incontinuare paravertebral cervical (fîg. 49) şi prin presiunipe feţele laterale ale gatului si in jurul ochilor (fig. 50),apoi pe palme (fig. 44) şi pe tălpi (fig. 47).Fig. 49.CAPITOLUL VI

MASAJUL TRADIŢIONAL INDIANPentru vechii indieni corpul era „unealta indispensabilăa sufletului, barca care il poartă de cealaltă parte aoceanului vieţii, fără de care libertatea finală ar fi imposibilă".Adepţii tantrismului spuneau că fără ingrijireacorpului nu este posibilă perfecţiunea morală şi nici fericirea.Pentru şcolile ascete, corpul constituia un pericolpentru progresul spiritual, motiv pentru care el trebuiestăpanit. Alţi ganditori au mers mai departe, considerandconstrangerile şi suferinţele fizice ca o necesitate pentruperfecţionarea interioară, ajungand, in felul acesta, la sinucideri.Şi medicina tradiţională indiană acorda o mare atenţieprevenirii bolilor, printre mijloacele folositeaflandu-se mişcarea, in acest scop vechii indieni practicauluptele, călăria, scrima cu sabia si bastonul, vanătoareaetc.Pentru prevenirea bolilor se mai foloseau băi şi masaje,in anii 2500-1500 i. Hr. in centrele urbane din India, careavea stranse legături cu Mesopotamia, existau săli publicepentru băi şi duşuri, ale căror pavaje, construite din piatră,erau inclinate pentru scurgerea apei. in unele stabilimentese găseau instalaţii pentru băi medicinale şi săli pentru băide aburi, in toate stabilimentele masajul era nelipsit, ceamai intrebuinţată manevră fiind cea aplicată asupra muşchilorgatului şi feţei, numită chambooing, de unde aveasă derive, mult mai tarziu, termenul englez, shampooing.

in literatura populară vedică se vorbeşte de virtuţile terapeuticeşi purificatoare ale apei a 12 fluvii, printre care:154Gangele (pentru oprirea supuraţici plăgilor), Jnmniiim(pentru bronşită, inapetenţă, leucoree etc.), Kishna (pniiiurahitism, tuse, litiază renală), Indus (pentru dureri reumatismale)etc.Masajul intregului corp incepea cu fricţii energice alecapului, intotdeauna folosindu-se ungeri cu ulei de plante,cel mai căutat fiind cel de sesam.Pentru vindecarea bolilor, dar mai ales pentru prevenirealor, in India se mai folosea o metodă originală,Yoga, care ulterior avea să se răspandească in intreagalume.Masajul indian tradiţional este una din cele mai vechi şipopulare practici ayur-vedice, scopul său principal fiindtonificarea organismului. El se găseşte in arsenalele terapeuticetradiţionale indiene Yoga şi Tantra.Astăzi, masajul tradiţional indian se practică pe scarămare in ţara sa de origine, vechile manevre dăinuind panăin zilele noastre; constă din fricţiuni liniare, curbe sau spiralate,executate cu varful degetului. O caracteristică a masajuluiindian este practicarea pe o piele unsă cu uleiuriextrase din seminţe de diferite plante:• uleiul de muştar este cel mai bun pentru masaj,avand următoarele proprietăţi: activează circulaţia energieidin corp, revigorează intregul organism, curăţă porii, pigmenteazăpielea etc. La sfarşitul masajului (general sauparţial), masorii indieni pun cateva picături de ulei demuştar in următoarele regiuni ale corpului pacientului:pleoape, in nas, in urechi, pe ombilic etc.Indicaţii: oboseală.1. uleiul de măsline se foloseşte pentru capacitateasade captare a radiaţiilor calorice;1. uleiul de sesam negru, cu care se masează pieleacapului(fricţiuni), favorizează absorbţia energieivitale(prana);155Masajul tradiţional indian mai foloseşte şi alte uleiuri,in diverse combinaţii:-pentru îmbunătăţirea memoriei: fricţiuni ale capuluicu ulei de muştar (100 ml) 4- ulei de lemn de san tal(3 picături) + ulei de migdale dulci (2 linguriţe);1. pentru întărirea părului: ulei de sesam negru(50cmc) + ulei de migdale (50 cmc);

1. pentru creşterea vitalităţii (bărbaţi): ulei demuştar+ pudră de curcuma (un varf de cuţit), incălzit,filtrat, apoiamestecat cu ulei de sesam;-pentru stimularea glandelor endocrine şi în scopuricosmetice (femei): ulei de sesam (50 ml) + ulei demigdale dulci (20 ml) + ulei de cocos (20 ml) + ulei degermene de grau (10 ml) + ulei de lemn de santal (3 picături);- pentru boli reumatice: ulei de muştar (25 ml) + uleide măsline (25 ml) + ulei de arahide (25 ml) + ulei de nucă(25 ml) + ulei esenţial de eucalipt (5 picături) + ulei dewintergreen (5 picături).Pentru masajul general este nevoie de o practică de celpuţin două săptămani, timp in care pot fi insuşite manevrelesale de bază.Masajul tradiţional indian se foloseşte şi sub formă deautomasaj. El se face dimineaţa, după sculare, intr-o incăpereincălzită, o dată pe săptămană sau zilnic.intregul corp, de la cap pană la picioare, se unge cuunul din uleiurile menţionate mai inainte, sau la capitolul„Masajul clasic". Se execută presiuni energice cu palmeleşi degetele, pe cap, braţe, maini, torace, abdomen, gambeşi picioare. Automasajul durează 10 minute.După masaj urmează o pauză de 5 minute, timp in caresubiectul işi spală dinţii, apoi face un duş călduţ, fără săpun,frecand pielea cat mai bine, pană la indepărtarea ule-156iului. Se poate folosi şi puţin şampon pentru curăţareauleiului de pe păr.in timpul masajului tradiţional se pot stimula, prin manevreblande, cateva puncte „vitale" (marmas) situate pegambe, in apropierea unor puncte de acupunctura şipresopunctură.Tot in India se mai practică masajul tradiţionalShantala la copiii mici, pană la varsta de un an.CAPITOLUL VII

VIBROMASAJUL ELECTRICVibraţiile manuale, despre care am vorbit intr-un capitolanterior, pot fi inlocuite cu vibraţii mecanice, produsede aparate electrice speciale, de diferite mărimi, uneledintre ele fiind acţionate cu baterii. Ele produc oscilaţiiegale, cu un ritm constant, care poate fi reglat in funcţie deindicaţii: crescut pentru tratamentul durerilor şi scăzutpentru tonifierea muşchilor.Vibratoarele electrice sunt dotate cu dispozitive şi accesoriiconfecţionate din panză rezistentă, material plasticsau cauciuc. Accesoriile micilor aparate, individuale, suntfabricate din cauciuc natural, moale. Forma lor este diferită:

perii boante, ventuze, „electrozi" cu varfuri tocite,moi, pentru vibraţii punctiforme etc.Vibromasajul electric poate fi general sau parţial, duratasa fiind de 3-15 minute. El se execută in timpulzilei, niciodată seara, deoarece provoacă insomnii. Dupătratament, se recomandă un repaus de 10-15 minute.Cand tratamentul este dureros, el se va intrerupe, urmanda fi reluat a doua zi, avand grijă ca durata să fiescurtată.Vibromasajul electric poate exacerba durerile existente.in acest caz, durata va fi scurtată, iar şedinţele rărite pentruun timp.Tratamentul se execută numai pe o piele sănătoasă, inunele prospecte se recomandă aplicarea de pomezi sau unguentespeciale.Ca şi masajul clasic, şi Vibromasajul electric poate fiaplicat in scopuri igienice şi terapeutice.158

Vibromasajul igienicPrincipalele sale acţiuni: activează circulaţia sangelui,imbunătăţeşte aprovizionarea ţesuturilor şi organelor cusubstanţe nutritive si accelerează eliminarea deşeurilor toxice.Vibromasajul electric (general sau parţial) poate fifolosit, in primul rand, in scopuri igienice, de trei ori pesăptămană, cu o durată de aproximativ 15 minute.Vibromasajul general se execută pe intregul corp, cuperia de cauciuc, prin deplasări Ipngitudinale, in sensulcirculaţiei de intoarcere a sangelui (circulaţia venoasă),de-a lungul muşchilor, incepand de la picioare, continuandapoi pe abdomen, torace, membre superioare, gat şi ceafă.Vibraţiile vor fi reglate in funcţie de scopul urmărit:frecvenţă redusă pentru stimulare şi crescută, dar cu amplitudinemică, pentru relaxare.IndicaţiiS^. • împiedicarea căderii părului şi împotriva formăriimătreţiiVibromasaj liniar, incepand de la frunte pană la ceafă(fig. 51), zilnic cate 5 minute.159Fig. 51.• întreţinerea tenului, împotriva ridurilor şi diminuareaţesutului grăsos subcutanat de pe faţăVibromasaj liniar şi circular pe bărbie, pe obraji pană latample, pe frunte, spre zona păroasă a capului, in specialasupra ridurilor, 5 minute zilnic, (fig. 51).• întreţinerea pielei gâtuluiVibromasaj liniar pe faţa anterioară a gatului şisupraclavicular (fig. 51), 3 minute zilnic.• Consolidarea sânilor

Vibromasaj cu ventuza, la inceput ţinută pe loc, apoiinşurubată bland, in jurul mamelonului; timpul următor,masaj liniar cu peria şi „electrodul" ales, longitudinalspre umeri (fig. 52). Manevrele se execută numai pesanii sănătoşi, succesiv, timp de 2-3 minute, dimineaţaşi seara.Fig. 52.• CelulitaVibromasaj energic, cu peria, pe zonele respective,apoi bateri uşoare cu ventuza sau mişcări rotative, urmatede masaj liniar, energic.160Tratamentul se execută de două ori pe zi, durata uneişedinţe fiind de 6-8 minute.• Obezitate: aceeaşi tehnică ca pentru celulita.Vibromasaj ul medicalIndicaţii• Artroză cervicală, torticolisVibromasaj local (fig. 53), de două ori pe zi, cate 5-10minute.• Artroză coloana vertebrală, talie defectuoasăVibromasaj paravertebral, de sus in jos şi invers, masajliniar scurt, spre apofizele spinoase şi spre omoplaţi şiumeri (fig. 53), 1-2 ori pe zi, timp de 5-8 minute.• Artroză, artrită mâiniVibromasaj liniar, cu peria pe maini (fig. 54), Vibromasajumeri şi braţe.161Fig. 54.• Artroză, artrita şolduluiVibromasaj cu peria, pe sacrum, şold, fese, coapse (fig.55), 1-2 ori pe zi; vibromasaj abdominal inferior, regiuneainghinală şi picioare.Fig. 55.• Atrofie muscularăVibromasaj local, apoi rotativ şi longitudinal; vibromasajparavertebral, dimineaţa şi seara, cate 6-10 minute.Vibromasaj general, de trei ori pe săptămană, cate 5-10minute.• Bronşită, tuseVibromasaj bland cu peria, rotativ şi liniar, apoi bateriuşoare cu ventuza, pe spate.• ConstipaţieVibromasaj cu peria sau ventuza (cea mai eficace), peabdomen, şale şi fese, apoi neteziri liniare şi circulare, peabdomen (de la dreapta spre stanga), de două ori pe zi,timp de 5-12 minute.• Crampe şi dureri musculareVibromasaj local cu peria sau ventuza, prin mişcări rotativesau longitudinale, o dată pe zi, 8-10 minute.

• Deformaţii ale coloanei vertebrale: cifoză, scolioză,cifoscoliozăVibromasaj cu peria de-a lungul coloanei vertebrale,coastelor, lombar, catre apofizele spinoase (fig. 53 şi 55),162şi de-a lungul crestelor oaselor bazinului, o şedinţă pe zi,timp de 10 minute.• Dureri de capVibromasaj bland (total nedureros) pe frunte, tampleşi ceafă, o dată pe zi, timp de 5-10 minute;vibromasaj zilnic la nivelul picioarelor, coapselor, dedouă ori pe săptămană, timp de 5-10 minute; manevrelepot fi folosite şi in migrenă, inaintea apariţieicrizelor specifice.• Entorse, luxaţiiVibromasaj bland, gradat, in funcţie de sensibilitateabolnavului, pe articulaţiile invecinate, sănătoase, de douăori pe zi, cate 5-10 minute. După cateva zile, masaj foartebland pe articulaţia bolnavă.• Fracturi (tratamentul va fi numai secundar tratamentuluiortopedic)Vibromasaj foarte bland, cu peria, in jurul fracturii(niciodată pe fractură), prin mişcări circulare şi longitudinale,apoi neteziri pe intregul segment (membru),pentru activarea circulaţiei, de două ori pe zi, cate 5-10minute.• Hematomin primele zile, vibromasaj cu ventuza pe locurile invecinate,apoi cu peria, bland, pe locul bolnav, 1-2 ori pe zi,progresiv ajungandu-se la 5 minute.• Impotenţă sexualăBateri uşoare, apoi mişcări circulare cu ventuza , regiunealombo-sacrată şi pe linia mediană, de la ombilicpană la simfiza pubiană, de două ori pe zi, cate 8-12minute.• NevralgieVibromasaj bland cu peria, liniar şi rotativ, pe regiuneadureroasă, de două ori pe zi, apoi paravertebral163in regiunile invecinate, de două ori pe zi, cate 2-3 minute.• Nevralgia de trigemenDacă locul este dureroas, vibromasaj pe regiunea sănătoasă(pe celălalt maxilar), de două ori pe zi, cate 3-5minute.• NevrozăVibromasaj foarte bland pe cap, ceafă, paravertebral şiregiunile invecinate, o şedinţă pe zi, timp de 3-10 minute.• ObosealăVibromasaj la nivelul capului, cefei şi pe regiunile invecinate,

1-2 ori pe zi, timp de 10 minute.• Paralizia facialăVibromasaj local cu peria, de două ori pe zi, timp de5-8 minute.• Pareza şi paralizia membrelor inferioareVibromasaj pe fesă, coapsă, gambă şi picioare (fig. 56,57 şi 58), 1-2 ori pe zi, cate 5-8 minute, apoi vibromasajparavertebral, 2-3 minute.Fig. 56. Fig. 57. Fig. 58.164• Pareza sau paralizia membrelor superioareVibromasaj pe umeri, braţe şi maini (fîg. 59), dimineaţaşi seara, cate 3-5 minute, apoi vibromasaj pe spate, ceafăşi umeri, o dată pe zi, 8-10 minute.Fig. 59.• Picior plat, picioare „grele" sau obositeVibromasaj pe coapse şi picioare (fig. 57 şi 58)de douăori pe zi, cate 5-10 minute, apoi in regiunea lombosacrată,o dată pe zi, timp de 5-6 minute.• Scleroză în plăciVibromasaj paravertebral dorsal, o dată pe zi, cate 5-10minute; vibromasaj general de 3 ori pe săptămană, cate 5-15 minute.• Surditate, zgomote în urechiVibromasaj cu peria in jurul urechii, de 2-3 ori pe zi,cate un minut, apoi netezirea pavilionului urechii respective(tot cu peria).• Tulburări circulatorii ale membrelor inferioareVibromasaj pe spate, şale şi fese cu ventuza, apoi neteziricu peria de-a lungul gambelor şi picioarelor (fig. 58),de 1-2 ori pe zi, cate 8-10 minute.165• Umăr dureros (artrită, artroză,reumatism muscular)Vibromasaj local (fîg. 59), de două ori pe zi, cate 3-5minute. Pe părţile dureroase se foloseşte peria, ultimelemanevre fiind circulare, foarte blande.• VariceVibromasaj pe spate, şale, fese cu ventuza, apoi neteziricu peria pe gambe şi picioare.Vibromasaj in regiunea abdominală inferioară (foarteimportant), 1-2 ori pe zi, cate 5 minute.Marginile ulcerului varicos pot fi masate foarte blandcu peria moale.Nu se masează venele inflamate.Vibromasajul sportivin zilele noastre masajul este nelipsit din viaţa unuisportiv, chiar şi in afara competiţiilor, cand este folositpentru păstrarea unei bune forme fizice.Masajul de intreţinere (general) vizează, in primul rand,

stimularea circulaţiei sangelui la nivelul muşchilor maipuţin solicitaţi in timpul competiţiei. Se execută zilnic,timp de 5-10 minute.Vibromasajul dinaintea competiţiei vizează stimulareasistemului nervos şi creşterea supleţei muşchilor. El seexecută cu peria, pe intregul corp, insistandu-se pe muşchiicare vor fi solicitaţi in timpul competiţiei.Vibromasajul după antrenament sau competiţie seexecurtă cu peria pentru stimularea eliminării deşeurilorstranse la nivelul muşchilor şi articulaţiilor. Un astfel demasaj este general, insistandu-se pe muşchii cei mai solicitaţi.Durata este de 3-5 minute.Vibromasajul contribuie la alungarea oboselii.>166Vibromasaj terapeutic, pentru refacerea energiei consumatein timpul efortului, mai ales la nivelul muşchilor,tendoanelor şi articulaţiilor.Vibromasajul se mai poate intrebuinţa, aşa după cumam văzut, la tratamentul unor suferinţe ortopedice: entorse,luxaţii, fracturi.

BIBLIOGRAFIE1. Berlescu E., Dicţionar enciclopedic debalneoclimatologie,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti,1982.1. Biedermann P., Vibromassage electrique,Inst.Aesculap, Liechtenstein, 1971.1. Boigey, M., Manuel de massage - EditionsMasson,Paris, 1970.1. Bonneton A. M., Leş miracles dusyampathique,Editions Helios, Pasris, 1978.1. Borsarello J., Le massage dans la medecinechinoise,Editions Maisonneuve, 1978.1. Bossy J., Bases neurobiologiques desreflexotherapies,Editions Masson. Paris, 1978.1. Bossy J., D. Prat.Pradal, Taillander J., Leşmicrosystemesde l'acupuncture, Editions Masson, Paris,1984.1. Chaitow L., Massoterapia neuromuscolare,

Edizionidi red, studio redazionale, Como, 1983.9 Czechororowski H., La pratique des massages,Editions Seghers, Paris, 1976.1. Dermeyer J., Proiegez et soignez votre peau,Editions Andrillon, Soissons, 1978.1. Edde G., Pratique des massages chinois, EditionsLe Courrier du livre, Paris, 1979.1. Edde G., La medecine ayur-vedique, EditionsDangles, St. Jean de Braye, 1985.1. Greissing H. - Preis H., Colonna vertebrale e salute,Ed. Static SRL, Milano.1. Huard P.-Wong Ming, Soins et techniques du corpen Chine, au Japon et en inde, Editions BergInternational,Paris, 1971.1691. lonescu Adrian, Masajul , Editura AII, Bucureşti,1994.1. Irvin Y. Wagenvoord, L'Acupuncture sans aiguillespar le massage japonais, Editions Tchou, Saint Lo,19761. Ivan S., Presopunctura Editura C.N.I. „Coresi",(ediţia IV), Bucureşti, 1997.1. Kohlrausch W., Massage des zones reflexes,Editions Masson, Paris, 1972.1. Lavier J.A., Utilisation manuelle des pointsd'acunpuncture du visaje en esthetique, EditionsMaloine,Paris, 1977.1. Marcu V., Masaj şi kinetoterapie. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983.1. Menarini D., // manuale del massaggio drenanteigieno-estetico, Edicharme, Milano, 1977.1. Miiller-David M.F., Leş reflexotherapies, EditionRetz, Paris, 1981.1. Namikoshi T., Theorie et pratique du Shiatsu,Editions Guy le Ptat, Paris, 1980.1. Nogier P.M.F., L'auricculotherapie, EditionsMaisonneuve, 1980.1. Regimbeau Hr., Manuel de massage ponctural etdes plexus - Editions Maloine, Paris, 1978.1. Rofidal J., Do-ln, Editions Signal, Laussane, 19781. Ruffier.J.E., Trăite pratique de massage, EditionsDangles, St Jean de Braye, 1979.1. Teirich-Leube H., Bindegewebsmassage-Massagedu tissu conjonctif dans Ies zones reflexes, Gustav

FischerVerlag, Stuttgart, 1961.

2. CUPRINSINTRODUCERE...................................................... 5CAP. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE.......................... 7Structuri anatomice...................................... 7Pielea....................................................... 7Ţesutul subcutanat.................................... 15Oasele...................................................... 15Articulaţiile.............................................. 18Tendoanele............................................... 19Muşchii.................................................... 19Nervii....................................................... 21Regiunile anatomice..................................... 22Faţă.......................................................... 22Gat........................................................... 23Spate........................................................ 23Şale.......................................................... 23Torace (cutia toracică).............................. 24Abdomen................................................. 24Fese.......................................................... 24Membrul superior (toracic)....................... 24Membrul inferior (pelvin)......................... 25CAP. II. MASAJUL CLASIC................................... 26Istoric........................................................... 26Cum acţionează masajul................................ 29Manevre de masaj........................................ 35Netezirea.................................................. 35Fricţiunea................................................. 37Frămantatul.............................................. 38171Baterea..................................................... 40Vibraţia.................................................... 41Alte manevre........................................... 42Manevre insoţitoare................................. 45Masajul structurilor anatomice..................... 46Practica masajului........................................ 50Produse pentru masaj............................... 51Masajul medical.......................................... 54Indicaţiile masajului................................. 54Afecţiunile aparatului locomotor.......... 54La nivelul articulaţiilor..................... 55La nivelul oaselor............................. 58La nivelul muşchilor........................ 59Afecţiunile sistemului nervos............... 59Afecţiuni metabolice............................. 61Afecţiunile aparatului cardio-vascular.. 62Afecţiunile aparatului respirator........... 63Afecţiunile aparatului digestiv.............. 63

Afecţiuni ortopedice............................. 64Masajul igienic........................................ 64Automasajul............................................. 66Masajul sportiv........................................ 70Masajul estetic......................................... 72Masajul senzitiv....................................... 73Masajul erotic.......................................... 73Alte forme de masaj................................. 74Contraindicaţiile masajului.......................... 76CAP. III. MASAJUL REFLEXOGEN...................... 78Masajul muscular reflexogen........................ 80Masajul conjunctiv reflexogen...................... 84Tehnica masajului conjunctiv reflexogen........ 88Principalele indicaţii.................................... 89172Masajul vertebral reflexogcn...............W....... K')Tehnică...................................................... ')()Corespondenţele vertebrelor cu uneleorgane, funcţii, boli şi acţiunea rezultatădupă manevrele amintite............................ 92Ghid terapeutic.......................................... 94Masajul reflexogen al tălpilor şi al picioarelor 97Ghid terapeutic.......................................... 101Masajul reflexogen al mainilor..................... 104Ghid terapeutic........................................... 104Masajul lingual reflexogen............................. 108Masajul endonazal reflexogen....................... 110Masajul reflexogen pe ureche....................... 114CAP. IV. MASAJUL TRADIŢIONAL CHINEZ........ 118Tehnici........................................................... 121Masajul energetic al mainilor........................ 123Masajul mainilor la copii.......................... 124Masajul mainilor la aldulţi......................... 125Masajul energetic al trunchiului..................... 128Tehnică...................................................... 129Automasajul energetic................................... 130Masajul cosmetic energetic........................... 135Ridurile feţei.............................................. 136Punctele energetice de pe faţă.................... 137Presopunctura ridurilor.............................. 138fCAP. V. MASAJUL TRADIŢIONAL JAPONEZ.... 142Kuatsu............................................................ 143Punctele Kuatsu.......................................... 146Manevre Kuatsu uşor de executat.............. 147Tehnici de reanimare.................................. 148Shiatsu........................................................... 150Autoshiatsu pentru insomnie...................... 151Autoshiatsu cosmetic................................. 152173Shiatsu pentru vigoare sexuală................. 152

Autoshiatsu pentru dureri de cap.............. 153CA?- VI. MASAJUL TRADIŢIONAL INDIAN...... 154CAP- VIL VIBROMASAJUL ELECTRIC................ 158Vibromasajul igienic..................................... 159Vibromasajul medical.................................... 161Vibromasajul sportiv..................................... 166BIBLIOGRAFIE........................................................ 169Sub semnătura apreciatului autor au mai apăruturmăioarelelucrări de medicină naturistă:1. Presopunctura (4 ediţii - 1983; 1992; 1994; 1997)1. Terapii naturale de vacanţă (1989)1. Să ne tratăm fără medicamente (2 ediţii - 1990;1995)1. Natura - un medic pentru toţi (1999)1. Marea, o vastă farmacie (2000)i ţ in ubfii JRWţiT

Paginare computerizatăSecţia Fotoculegere -C N l „CORESI" S.A.Coli de tipar 11Bun de tipar 11 V 2001Tiparul executat sub comanda nr 11 405Compania Naţională a Imprimeriilor„CORESI" S A BucureştiROMANIA