maurice leblanc - arsene lupin si enigma acului scobit

70
MAURICE LEBLANC ARSENE LUPIN ŞI ENIGMA ACULUI SCOBIT Raymonde ciuli urechea. Zgomotul se auzi din nou, de două ori, destul de limpede pentru a putea fi desprins din toate zgomotele confuze care formau vasta tăcere nocturnă, dar atît de slab incit ea nu ar fi putut spune dacă era îndepărtat sau apropiat, dacă se producea între zidurile întinsului castel, sau afară, printre ungherele întunecate ale parcului. . Se ridică încetişor. Fereastra era întredeschisă, o deschise şi mai mult. Lumina lunii scălda o privelişte liniştită de peluze si boschete printre care ruinele împrăştiate ale vechii abaţii se decupau ca nişte siluete tragice, ca nişte coloane trunchiate, ca nişte ogive incomplete, ca nişte eboşe de porticuri si frînturi de arc- butanţi. O briză uşoară tremura la suprafaţa lucrurilor alunecînd printre ramurile goale si nemişcate ale arborilor, dar mişcînd frunzuliţele înmugurite ale tufelor de flori. Şi brusc, acelaşi zgomot... Era spre stingă ei şi sub etajul la care locuia, aşadar în saloanele care ocupau aripa vestică a castelului. Deşi curajoasă şi puternică, fata se simţi cuprinsă de nelinişte, îşi puse halatul şi luă chibriturile. Raymonde... Raymonde... O voce firavă ca un suflu o chema din camera vecină a cărei uşă nu fusese închisă. Se îndreptă într-acolo pe bîjbîite, cînd Suzanne, verişoara ei, ieşi din cameră si i se prăbuşi în braţe. Raymonde... tu eşti?... ai auzit?... Da... aşadar nu dormi ? Presupun că m-a trezit cîinele... mai demult... Insă nu mai latră... Cît o fi oare ceasul ? Aproape patru. . ; Ascultă... Umblă cineva prin salon. .Nu e nici o primejdie, tatăl tău este acolo, Suzanne. Este însă primejdios pentru el. Doarme alături de salonaş. Dl. Daval este şi el acolo... La celălalt capăt al castelului... Cum vrei să-1 audă ? Ezitau amîndouă, neştiind ce să hotărască. Să strige ? Să cheme în ajutor ? Nu îndrăzneau, într-atît li se părea" de temut însuşi sunetul vocii lor. însă Suzanne, care se apropiase de fereastră, îşi înăbuşi un ţipăt. Priveşte... e un om lîngă bazin. într-adevăr, un om se îndepărta cu paşi repezi. Ducea sub braţ un obiect de dimensiuni destul de mari, a cărui natură nu o putură ghici şi care, legănîndu-se lîngă piciorul lui, îi stînjenea mejsul. îl văzură trecînd pe lîngă vechea capelă si îndreptîndu-se spre o portiţă practicată în zid. Probabil că portiţa era. deschisă, căci omul dispăru brusc, iar ele nu auziră scîrţîitul obişnuit al balamalelor. Venea din salon, murmură Suzanne. Nu, scara şi-vestibulul 1-ar fi condus mult mai la stingă... Numai dacă... Aceeaşi idee le fulgeră pe amîndouă. Se aplecară. Mai jos, o scară era proptită de faţadă si se sprijinea de primul etaj. O lampă lumina balconul de piatră. Şi un alt om, care purta şi el ceva, sări peste acest balcon, se lăsă să alunece de-a lungul scării şi o luă la fugă pe acelaşi drum. , Suzanne, îngrozită, fără puteri, căzu în'genunchi, în-găimînd : : Hai să strigăm !... să -chemăm în ajutor !... Cine ar putea veni? Tătar tău... Şi dacă mai sîht şi alţii care se vor arunca asupra lui ? , ' — Am putea da de veste servitorilor... soneria ta comunică cu etajul lor. Da... da... este, poate, o idee... Numai de-ar sosi la timp ! * Raymbnde căută pe bîjbîite lîngă pat soneria electrică şt.apăsă , butonul cu degetul. Un sunet se auzi la etaj şi ele avură impresia că, .de jos, sunetul fusese desigur auzit. limpede.. Aşteptară. Tăcerea devenea înspăimîntătoare şi nici o adiere nu mai mişca frunzele arbuştilor. Mi-e teamă... mi-e teamă..., repeta Suzanne. Şi, 'dintr-o dată, în întunericul adînc, mai jos de ele, zgomotul unei lupte, o bufnitură de mobile împinse, exclamaţii, apoi, oribil, sinistru, un geamăt răguşit, horcăitul unei fiinţe căreia i se taie beregata... Raymonde se năpusti spre uşă. Suzanne se agăţă disperată de braţul ei. Nu... nu m'ă părăsi... mi-e teamă. Raymonde o ,dădu în lături şi o luă la fugă pe coridor, urmată imediat de Suzanne care se clătina de la un perete la celălalt, scoţînd ţipete. Ajunse la scară, coborî repede treptele, se năpusti spre uşa cea mare a salonului şi se opri brusc, ţintuită în prag, în timp ce Suzanne se prăbuşea alături de ea. în faţa lor, la trei paşi, se afla un bărbat care ţinea în mînă o lanternă. Dintr-o singură mişcare, el o îndreptă spre cele două fete, orbindu-le cu lumina, le privi îndelung chipurile, apoi, fără să se grăbească, cu mişcările cele mai calme din lume, îşi luă şapca, adună de pe jos un petec de hîrtie şi două fire de paie, şterse urmele de pe covor, se apropie de balcon, se întoarse' spre cele două fete, le salută adînc şi dispăru. Suzanne dădu cea dinţii fuga spre micul budoar care despărţea salonul cel mare de camera tatălui ei. Dar, încă din prag, un spectacol îngrozitor o opri în loc. La lumina oblică a lunii se zăreau pe jos două corpuri neînsufleţite, Culcate unul lîngă altul. Tată !... tată !... tu eşti ?... ce ai păţit? exclamă ea înnebunită, aplecată asupra unuia dintre ei. După cîteva clipe, contele de Gesvres începu să se mişte. Cu vocea întretăiată spuse : Nu te teme de nimic... nu sînt rănit... Ce-i cu Da- ""* val ? Trăieşte ? cuţitul ?... cuţitul ?... Tocmai atunci,» doi servitori soseau aducînd făclii. -Raymonde se repezi spre celălalt corp şi

Upload: heleneia-eliana

Post on 30-Sep-2015

239 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

.

TRANSCRIPT

  • MAURICE LEBLANC ARSENE LUPIN I ENIGMA ACULUI SCOBIT

    Raymonde ciuli urechea. Zgomotul se auzi din nou, de dou ori, destul de limpede pentru a putea fi

    desprins din toate zgomotele confuze care formau vasta tcere nocturn, dar att de slab incit ea nu ar fi

    putut spune dac era ndeprtat sau apropiat, dac se producea ntre zidurile ntinsului castel, sau afar,

    printre ungherele ntunecate ale parcului. .

    Se ridic ncetior. Fereastra era ntredeschis, o deschise i mai mult. Lumina lunii sclda o privelite

    linitit de peluze si boschete printre care ruinele mprtiate ale vechii abaii se decupau ca nite siluete

    tragice, ca nite coloane trunchiate, ca nite ogive incomplete, ca nite eboe de porticuri si frnturi de arc-

    butani. O briz uoar tremura la suprafaa lucrurilor alunecnd printre ramurile goale si nemicate ale

    arborilor, dar micnd frunzuliele nmugurite ale tufelor de flori.

    i brusc, acelai zgomot... Era spre sting ei i sub etajul la care locuia, aadar n saloanele care ocupau

    aripa vestic a castelului.

    Dei curajoas i puternic, fata se simi cuprins de nelinite, i puse halatul i lu chibriturile.

    Raymonde... Raymonde...

    O voce firav ca un suflu o chema din camera vecin a crei u nu fusese nchis. Se ndrept ntr-acolo

    pe bjbite, cnd Suzanne, verioara ei, iei din camer si i se prbui n brae.

    Raymonde... tu eti?... ai auzit?...

    Da... aadar nu dormi ?

    Presupun c m-a trezit cinele... mai demult... Ins nu mai latr... Ct o fi oare ceasul ?

    Aproape patru. . ;

    Ascult... Umbl cineva prin salon. . Nu e nici o primejdie, tatl tu este acolo, Suzanne.

    Este ns primejdios pentru el. Doarme alturi de salona.

    Dl. Daval este i el acolo...

    La cellalt capt al castelului... Cum vrei s-1 aud ?

    Ezitau amndou, netiind ce s hotrasc. S strige ? S cheme n ajutor ? Nu ndrzneau, ntr-att li se

    prea" de temut nsui sunetul vocii lor. ns Suzanne, care se apropiase de fereastr, i nbui un ipt.

    Privete... e un om lng bazin.

    ntr-adevr, un om se ndeprta cu pai repezi. Ducea sub bra un obiect de dimensiuni destul de mari, a

    crui natur nu o putur ghici i care, legnndu-se lng piciorul lui, i stnjenea mejsul. l vzur trecnd

    pe lng vechea capel si ndreptndu-se spre o porti practicat n zid. Probabil c portia era. deschis,

    cci omul dispru brusc, iar ele nu auzir scritul obinuit al balamalelor.

    Venea din salon, murmur Suzanne.

    Nu, scara i-vestibulul 1-ar fi condus mult mai la sting... Numai dac...

    Aceeai idee le fulger pe amndou. Se aplecar. Mai jos, o scar era proptit de faad si se sprijinea de

    primul etaj. O lamp lumina balconul de piatr. i un alt om, care purta i el ceva, sri peste acest balcon,

    se ls s alunece de-a lungul scrii i o lu la fug pe acelai drum. ,

    Suzanne, ngrozit, fr puteri, czu n'genunchi, n-gimnd : : Hai s strigm !... s -chemm n ajutor

    !...

    Cine ar putea veni? Ttar tu... i dac mai sht i alii care se vor arunca asupra lui ? , ' Am putea da

    de veste servitorilor... soneria ta comunic cu etajul lor.

    Da... da... este, poate, o idee... Numai de-ar sosi la timp ! *

    Raymbnde cut pe bjbite lng pat soneria electric t.aps , butonul cu degetul. Un sunet se auzi la

    etaj i ele avur impresia c, .de jos, sunetul fusese desigur auzit. limpede..

    Ateptar. Tcerea devenea nspimnttoare i nici o adiere nu mai mica frunzele arbutilor.

    Mi-e team... mi-e team..., repeta Suzanne.

    i, 'dintr-o dat, n ntunericul adnc, mai jos de ele, zgomotul unei lupte, o bufnitur de mobile mpinse,

    exclamaii, apoi, oribil, sinistru, un geamt rguit, horcitul unei fiine creia i se taie beregata...

    Raymonde se npusti spre u. Suzanne se ag disperat de braul ei.

    Nu... nu m' prsi... mi-e team.

    Raymonde o ,ddu n lturi i o lu la fug pe coridor, urmat imediat de Suzanne care se cltina de la un

    perete la cellalt, scond ipete. Ajunse la scar, cobor repede treptele, se npusti spre ua cea mare a

    salonului i se opri brusc, intuit n prag, n timp ce Suzanne se prbuea alturi de ea. n faa lor, la trei

    pai, se afla un brbat care inea n mn o lantern. Dintr-o singur micare, el o ndrept spre cele dou

    fete, orbindu-le cu lumina, le privi ndelung chipurile, apoi, fr s se grbeasc, cu micrile cele mai

    calme din lume, i lu apca, adun de pe jos un petec de hrtie i dou fire de paie, terse urmele de pe

    covor, se apropie de balcon, se ntoarse' spre cele dou fete, le salut adnc i dispru. Suzanne ddu cea

    dinii fuga spre micul budoar care desprea salonul cel mare de camera tatlui ei. Dar, nc din prag, un

    spectacol ngrozitor o opri n loc. La lumina oblic a lunii se zreau pe jos dou corpuri nensufleite,

    Culcate unul lng altul.

    Tat !... tat !... tu eti ?... ce ai pit? exclam ea nnebunit, aplecat asupra unuia dintre ei.

    Dup cteva clipe, contele de Gesvres ncepu s se mite. Cu vocea ntretiat spuse :

    Nu te teme de nimic... nu snt rnit... Ce-i cu Da- ""* val ? Triete ? cuitul ?... cuitul ?...

    Tocmai atunci, doi servitori soseau aducnd fclii. -Raymonde se repezi spre cellalt corp i

  • lrecunoscu pe Jean Daval, secretarul i omul de ncredere al contelui:-Chipul su avea deja paloarea

    morii.

    Atunci ea se ridic, se ntoarse n salon, apuc din mijlocul unei panoplii agate pe perete o puc pe care

    o tia ncrcat i iei pe balcon. Nu trecuser, desigur,

    ma mult de cincizeci sau aizeci de secunde .de cnd individul pusese piciorul pe prima bar a scrii.

    Aadar el nu putea, s se gseasc prea departe de acolo, cu att inai mult i cu ct avusese prevederea de a

    deplasa scara pentru ca altcineva s nu se poat servi de ea. ntr-ade-vr, ea l zri n curnd mergnd de-a

    lungul rmielor vechii mnstiri. Sprijini puca de umr, ochi calm si trase. Omul czu.

    Gata ! S-a terminat ! spuse unul dintre servitori, pe sta am pus mna. M duc ntr-acolo !

    Nu, Viotor, uite-1 c se ridic... ja-o pe scar i du-te drept spre porti. Nu poate s o tearg dect pe

    acolo.

    Victor se grbi, dar mai nainte chiar ca s ajung n parc, omul czuse din nou. Raymonde l chem pe

    cellalt servitor.

    Albert, l vezi acolo ? lng arcada cea mare ?...

    Da, se trte prin iarb... e pierdut...

    Supravegheaz-1 de aici !

    Nici vorb s scape, n dreapta ruinelor, se ntinde

    peluza goal...

    Iar Victor pzete poarta din stnga, spuse ea pu-nnd din nou mna pe. puc.

    Nu v ducei acolo, domnioar !

    Ba da, ba da, zise ea, pe un ton hotrt, cu gesturi sacadate... mi mai rmne un cartu... Dac se .mic

    cumva...

    Iei. O clip mai trziu, Albert o vzu ndreptndu-se spre ruine, i strig de la fereastr :

    S-a trt n spatele arcadei. Nu l mai vd... atenie, domnioar...

    Raymonde ddu ocol fostei mnstiri pentru a-i tia . omului orice posibilitate de retragere i, n curnd,

    Albert o pierdu din vedere. Dup citeva minute, nemaiVjznd-o, se neliniti i, continund s

    supravegheze ruinele, n loc s coboare pe scara castelului, ncerc s ajung la scara proptit de balcon.

    Cnd reui, cobor repede i fugi drept spre arcada lng care i apruse omul ultima dat. La treizeci de

    pai mai departe, o gsi pe Raymonde care l cuta pe Victor.

    Ei, ce s-a ntmplat ? zise el.

    Imposibil s punem mna pe el, spuse Victor.

    Ce-i cu portia ?

    De acolo vin... iat cheia.

    Totui... ar trebui...

    Oh ! nu-s probleme cu el... In cel mult zece minute, banditul este al nostru.

    Fermierul i fiul su, trezii de mpuctur, tocmai soseau de la ferma ale crei cldiri se nlau destul de

    departe pe dreapta, dar nuntrul zidurilor ; ei nu ntil-niser pe nimeni.

    Ce naiba, nu-i cu putin, spuse Albert, ticlosul nu a putut prsi ruinele... O s dm de el n fundul

    vreunei gropi.

    Organizar o hituiala metodic, scotocind fiecare tufi, ndeprtnd vrejurile grele de ieder ncolcite n

    jurul coloanelor. Se convinser c era bine nchis capela si c nu fusese sfrmat nici un vitraliu. Ocolir

    mns-tirea, vizitar toate colurile si ungherele. Cutrile se dovedir zadarnice.

    O singur descoperire : chiar n locul n care omul czuse, rnit de ctre Raymonde, ridicar de pe jos o

    caschet de ofer, din piele rocata, in afar de aceasta, nirnic altceva.

    La ora ase dimineaa, jandarmeria din Ouville-la-Ri-viere era ntiinat i se ducea la faa locului, dup

    ce trimisese urgent la parchetul din Dieppe o scurt not care relata mprejurrile crimei, captura iminent

    a principalului vinovat, descoperirea epcii sale i' a pumnalului cu care i nfptuise nelegiuirea". La

    ora zece, dou automobile coborau panta uoar care duce la castel. Unul din ele, o venerabil caleaca,

    transporta pe substitutul procurorului i pe judectorul de instrucie, nsoit de grefierul su. n cellalt,

    main modest, luaser loc doi tineri reporteri, reprezentnd Le Journal de Rouen i un mare ziar

    parizian.

    Vechiul castel li se ivi n fa. Cndva locuin aba-ial a stareilor din Ambrumesy, mutilat de Revoluie,

    restaurat de ctre contele da Gesvres, cruia i aparine

    de douzeci de ani, castelul cuprinde un corp de locuine,, cu un^acoperi n vrful cruia strjuiete un

    orologiu, i dou aripi, fiecare nconjurat de un peron cu balus-strad de piatr. Pe deasupra zidurilor din

    parc i dincolo de platoul pe care l susin naltele faleze normande, se zrete, ntre satele Sainte-

    Marguerite si Varengeville, linia albastr a mrii.

    Acolo tria contele de Gesvres mpreun cu fiica sa, Suzanne, o fat frumoas si fragil cu pr blond, i cu

    nepoata sa, Raymonde de Saint-Veran, pe care o adoptase cu doi ani n urm, atunci cind moartea

    simultan a tatlui si a mamei sale o lsase pe Raymonde orfan. Viaa era linitit si regulat la castel.

    Civa vecini veneau cnd i cnd. Vara, contele le ducea pe cele dou fete aproape zilnic la Dieppe.

    Contele era un brbat de statur nalt, cu un chip atrgtor i grav, cu prul crunt. Foarte bogat, i

    administra singur averea, si i supraveghea proprietile cu ajutorul secretarului su Jean Daval.

    nc de cnd intr, judectorul de instrucie lu n primire primele constatri ale brigadierului de

    jandarmerie Quevillon. Prinderea vinovatului, tot iminent de altfel, nu fusese nc nfptuit, ns erau

    pzite toate ieirile din parc. O evadare era cu neputin.

    Micul grup travers apoi sala care adpostise consiliul canonicilor si refectoriul situate la parter, si ajunse

    la primul etaj. De ndat remarc ordinea perfect a salonului. Nici o mobil, nici un bibelou care s nu fi

  • prut c i ocup locul su obinuit*, si nici un gol printre aceste mobile si aceste bibelouri. La dreapta i

    la stnga erau atrnate minunate tapiserii flamande cu personaje. In fund, pe panouri, patru tablouri

    frumoase, n ramele lor de epoc, reprezentau scene mitologice. Erau celebrele tablouri de Rubens lsate

    motenire contelui de Gesvres, ca i tapiseriile de Flandra, de altfel, de ctre unchiul su din partea mamei,

    marchizul de Bobadilla, grande de Spania. Dl. Filleul, judectorul de instrucie, fcu ur-. mtoarea

    observaie :

    - Dac furtul a f est mobilul crimei, acest salon n nici un caz nu a constituit pbiectul su.

    io Cine tie ? spuse substitutul, care vorbea puin, dar ntotdeauna n sens opus cu prerile judectorului.

    Haide, haide, drag domnule, prima grij a unui ho ar fi fost cea de a schimba locul acestor tapiserii i

    . tablouri al cror rehume este universal.

    Poate c nu a avut rgazul. '

    O s aflm noi.

    In acel moment i fcu intrarea contele de Gesvres, urmat de medic. Contele, care nu prea c se resimte

    de pe urma agresiunii a crei victim fusese, ur bun venit celor doi magistrai. Apoi deschise ua

    budoarului.

    ncperea, n care nimeni nu mai ptrunsese de la crim, n afar de doctor, nfia, spre deosebire de

    salon, cea mai mare dezordine. Dou scaune erau rsturnate, una din mese distrus, i mai multe alte

    obiecte, o pendul, un clasor, o cutie cu hrtie de scrisori, zceau pe jos. Iar pe cteva din foile albe,

    mprtiate, era snge.

    Medicul ddu la o parte cearaful care ascundea ca- " da'vrul. Jean Daval, mbrcat n hainele sale

    obinuite din catifea i nclat cu ghete cu blacheuri, era ntins pe spate, cu unul din brae ndoit sub corp.

    Cmaa i fusese deschis i se putea vedea o ran larg care i gurea pieptul.

    Moartea a fost desigur instantanee, declar doctorul... o lovitur de cuit a fost de ajuns.

    Este vorba, fr ndoial, spuse judectorul, de cuitul pe care 1-am vzut pe emineul din salon, lng

    o caschet din piele ?

    Da, confirm contele de Gesvres, cuitul a fost ridicat de pe jos chiar aici. El provine din* panoplia din

    salon de unde nepoata mea, domnioara de Saint-Veran, a smuls puca. In ceea ce privete cascheta de

    ofer, este evident cea a ucigaului.

    Dl. Filleul mai cercet anumite amnunte ale nc-, perii, adres cteva ntrebri doctorului, apoi l rug pe

    dl. de Gesvres s-i nfieze ceea ce vzuse i ceea ce tia. Iat n ce termeni s-a exprimat contele :

    11,

    Jean Daval a fost cel care m-a trezit. Dormeam prost de altfel, cu rnturi de luciditate n care-aveam

    impresia c aud pai, cnd, dintr-o dat, deschiznd ochii, 1-am zrit la picioarele patului meu, cu

    luminarea n

    . mn i complet mbrcat, aa cum se'afl acum, cci lucra adesea noaptea foarte trziu. Prea foarte

    agitat si mi-a spus cu voce sczut : Snt nite oameni n salon". Intr-adevr, am simit zgomot. M-am

    ridicat si am ntre-

    . deschis uor ua Budoarului, n aceeai clip, cealalt u care d n salonul cel mare a fost mpins si un

    om a aprut, s-a npustit asupra mea i m-a nucit cu o lovitur de pumn n tmpl. V povestesc lucrurile

    astea, domnule judector de instrucie, fr nici un detaliu, pentru motivul c nu mi amintesc dect faptele

    principale, iar aceste fapte s-au petrecut cu o extraordinar repeziciune. .

    i apoi ?

    Apoi, nu mai tiu... Cnd mi-am revenit n simiri, Daval era ntins pe jos,, lovit mortal.

    La prima vedere, nu bnuii pe nimeni ?

    Pe nimeni.

    Nu avei nici un duman ?

    Nu tiu s am vreunul.

    Nici dl. Daval nu avea ?

    Daval ! vreun duman ? Era fiina cea mai cumsecade din cte exist. De douzeci dQ ani de cnd Jean

    Daval era secretarul meu i, o pot spune, confidentul meu, n-am vzut niciodat n jurul lui dect simpatii

    i prietenie.

    ' i totui s-a fcut o escaladare, s-a nfptuit o crim, trebuie s existe un motiv pentru toate aceste

    lucruri.

    Motivul ? pi acesta este furtul, pur i simplu.

    Vi s-a furat aadar ceva ?

    Nimic. ' Atunci ?

    Atunci, dac nu s-a furat nimic i dac nimic nu lipsete, a fost mcar luat ceva.

    Ce anume ?

    Nu tiu. ns fiica mea i nepoata mea v vor spune, cu toat sigurana, c au vzut rnd pe rnd doi . ' 12

    oameni traversnd parcul, iar aceti doi oameni crau nite poveri destul de voluminoase.

    Domnioarele...

    Domnioarele au visat poate ? A fi tentat s o cred cci, de azi diminea, mi storc creierii Cu

    cercetrile i supoziiile. Este ns lesne s le ntrebai.

    Cele dou verioare fur chemate n salonul cel mare. Suzanne, foarte palid i nc tremurnd toat, abia

    de putea vorbi. Raymonde, mai energic si mai bieoas, mai frumoas de asemenea' cu strlucirea aurie,

    a ochilor si ntunecai, povesti evenimentele din cursul nopii 'i propria ei participare.

  • Astfel nct, domnioar, depoziia dumneavoastr este categoric ?

    n mod sigur. Cei doi oameni care traversau parcul crau nite obiecte.

    Iar al treilea ?

    A plecat de aici cu minile goale.

    Ai putea s ne dai semnalmentele sale ?

    Ne-a orbit tot timpul cu lanterna sa. A spune cel mult c este nalt si cu un aspect greoi...

    Aa vi s-a prut i dumneavoastr, domnioar ? o ntreb judectorul pe Suzanne de Gesvres.

    Da... sau mai- curnd nu... spuse Suzanne dup o clip de gndire... mie mi s-a prut de talie mijlocie i

    subire. .,

    Dl. Filleul zmbi, obinuit cu divergenele de preri si de viziune la martorii aceluiai fapt.

    lat-ne aadar n prezena, pe de-o parte, ^ a unui individ, cel din salon, care este totodat nalt i*

    scund, solid i subire i, pe de alt parte, a doi indivizi, cei din parc, care snt acuzai c au luat din

    acest salon obiecte... care se afl nc aici. . ^

    Dl. Filleul era un judector din .coala ironist, dup cum o spunea el nsui. Era de asemenea un

    judector care nu detesta galeria, nici prilejurile de a-i etala n faa publicului tiina, aa cum o dovedea

    numrul tot mai mare de persoane care se ngrmdeau in salon. Ziaritilor li se alturaser fermierul i

    fiul su, grdinarul i soia sa, apoi personalul castelului, i cei doi oferi care-i aduseser cu mainile, din

    Dieppe. El relu : 13

    i Ar fi necesar de asemeni s ne punem de acord asupra modului n care a disprut acest al treilea

    personaj. Ai tras cu aceast puc, domnioar, i de la aceast fereastr ?

    Da, omul ajunsese la piatra tombal aproape ascuns sub mrcini, la stnga mnstirii.

    S-a ridicat ns ?

    Doar pe jumtate. Victor a cobort de ndat pentru a face de paz la porti, iar eu 1-am urmat, lsnd

    aici. pe post de observaie pe servitorul nostru Albert.

    Albert, la rndul su, i fcu depoziia, iar judectorul conchise :

    Aadar, dup prerea dumitale, rnitul nu a putut fugi prin stnga, pentru c tovarul dumitale

    supraveghea poarta, nici prin dreapta, pentru c atunci 1-ai fi vzut traversnd peluza. Deci, n mod logic,

    el se afl n momentul de fa n spaiul relativ restrns pe care l avem sub ochi.

    Aceasta este convingerea mea.

    Este si a dumneavoastr, domnioar ?

    Da.

    i a mea de asemenea, spuse Victor. Substitutul procurorului exclam pe un ton batjocoritor : .

    Cmpul de investigaie este ngust, nu avem dect s continum cercetrile ncepute de patru ore.

    Poate c vom fi mai norocoi.

    Dl. ^Filleul lu de pe emineu cascheta de piele, o examina i, chemndu-1 pe brigadierul de jandarmerie,

    i spuse aparte : . -

    Brigadiere, trimite imediat pe unul din oamenii dumitale la Dieppe, la plrierul Maigret, jar Maigret s

    ne spun, dac este- cu putin, cui i-a fost vndut a-ceast caschet.

    Cmpul de investigaie", dup spusa substitutului, se limita la spaiul cuprins ntre castel, peluza din

    dreapta i unghiul format de zidul din stnga i zidul opus castelului, adic un patrulater cu latura de

    aproape o sut de metri, n care se iveau ici si colo ruinele de la Ambru-mesy, mnstirea att de celebr n

    Evul Mediu. 14

    Pe iarba clcat n picioare fu imediat remarcat urma fugarului, n dou locuri fur observate dre de

    snge nnegrit, aproape uscat. Dup colul arcadei, care marca .extremitatea mnstirii, nu se mai afla

    nimic, natura solului, acoperit cu un strat de ace de pin, nemaingduind s fie reinut amprenta unui

    corp. Dar atunci cum ar fi putut rnitul s scape de privirile fetei, ale lui Victor si Albert ? Cteva hiuri,

    pe care servitorii i jandarmii le cercetaser bine, cteva pietre de mormnt sub care se cutase, si asta era

    tot.

    Judectorul de instrucie piase pe grdinar, care avea cheia, s deschid acea adevrat bijuterie de

    sculptur care era La Chapelle-Dieu, pe care timpul i revoluiile o. respectaser i care a fost ntotdeauna

    considerat, pea-tru finele cizelri ale porticului su i puzderia statuetelor sale, drept una din minunile

    stilului gotic normand. Capela, foarte simpl n interior, fr- alt ornament n afar de altarul de marmur,

    nu oferea nici im refugiu. De altfel, ar fi trebuit ca el s se poat introduce acolo. Prin ce mijloc ?

    Inspecia se termina la portia care servea drept intrare vizitatorilor ruinelor. Ea ddea ntr-un drumeag

    desfundat, cuprins ntre incint i o pdurice n care se vedeau cariere prsite. Dl. Filleul se aplec :

    praful drumului arta urme de cauciucuri, cu bandaje antiderapante, n realitate, Raymonde si Victor aveau

    impresia c auziser, dup mpuctur, zgomotul unei maini. Judectorul de instrucie irisnu

    Rnitul si-o fi ntlnit complicii.

    Imposibil ! exclam Victor. Eram acolo, pe cnd domnioara si Albert l mai zreau nc.

    In sfrsit, undeva trebuie totui s se gseasc ! Afar sau nuntru, nu avem de ales !

    Se gsete aici, spuser servitorii cu ncpnare.

    Judectorul nl din umeri i fcu cale ntoars spre castel, destul de posac. Cu siguran afacerea

    ncepea prost. Un furt n care nimic nu era furat, un prizonier invizibil, nu prea aveai de ce s te bucuri.

    t Era trziu. Dl. de Gesvres invit pe magistrai la dejun, ca i pe cei doi ziariti. Mncar n tcere, apoi 15

    dl. Filleul se ntoarse n salon unde i interog pe servitori, ns tropotul unui cal se auzi dinspre curte i, o

    clip mai trziu, jandarmul care fusese trimis la Dieppe i fcu apariia :

  • Ei bine, 1-ai vzut pe plrier ? exclam judectorul, nerbdtor s obin o informaie.

    Cascheta a fost vndut unui ofer.

    Un ofer ! *

    Da, un ofer care s-a oprit cu maina' n faa magazinului i care a ntrebat dac i se poate furniza,

    pentru unul din clienii si, o caschet de ofer, din piele galben. Mai .rmsese doar aceea. A pltit fr

    mcar s se preocupe de msur i a plecat. Era foarte grbit.

    Ce fel de main ?

    Un cupeu de patru locuri.

    i n ce zi era ? In ce zi? Azi diminea.

    Azi diminea ? Ce tot spui acolo ?

    Cascheta a fost cumprat azi- diminea. ' Dar este cu neputin, de vreme ce a fost gsit n

    noaptea asta n parc. Pentru asta trebuia ca ea s se fi gsit acolo i, n consecin, s fi fost cumprat mai

    nainte.

    Azi diminea. Plrierul mi-a spus-o limpede. Urm o clip de nelinite. Judectorul de instrucie,

    uluit, ncerca s neleag. Deodat, tresri ca iluminat.

    S fie adus oferul care ne-a condus aici azi di-, minea !

    Brigadierul de jandarmerie si subordonatul su alergar n grab spre grajduri. Dup- cteva clipe,

    brigadierul se ntorcea singur.

    Ce-i cu oferul ?

    A fost servit la buctrie, a prnzit, iar apoi...

    Apoi ?

    A ters-o.

    Cu maina lui ?

    Nu. Sub pretextul c se duce s vad pe una din rudele sale la Ouville, a mprumutat bicicleta

    grjdaruluL lat aici plria i paltonul su.

    Doar n-a plecat cu capul gol ?

    i-a scos din buzunar o caschet si i-a pus-o.

    _ O caschet ?

    Da, din piele galben; se pare.

    Din piele galben ? Ba nu, de vreme ce iat-o aici.

    Intr-adevr, domnule judector de instrucie, a lui este ns asemntoare. Substituitul ricana uor.

    Foarte nostim ! foarte amuzant ! exist dou caschete... Una, care era "cea adevrat, si care era singura

    noastr dovad, a plecat pe capul falsului ofer ! Cealalt, cea fals, o ii dumneata n mn. Ah ! individul

    ne-a tras frumos pe sfoar.

    S fie prins ! S fie readus ! strig dl. Filleul. Brigadier Quevlllon, doi dintre oamenii dumitale sus pe

    cai i la galop !

    Dar este deja departe, spuse substitutul.

    ' Orict de departe ar fi, va'trebui s punem mna

    pe el.

    Sper i eu, cred ns, domnule judector de instrucie, c eforturile noastre trebuie s se concentreze

    aici. Binevoii s citii aceast hrtie pe care am gsit-o n buzunarele paltonului. "

    Ce palton ?

    Cel al oferului. .

    i substitutul procurorului i ntinse domnului Filleul o hrtie mpturit pe care se puteau citi aceste cteva

    cuvinte scrise cu creionul, cu un scris un pic cam grosolan : , Vai de domnioara dac ea l-a ucis pe

    patron".^

    Incidentul pricinui oarecare emoie.

    Cine are urechi de auzit, s aud, sntem avertizai, murmur substitutul.

    Domnule conte, relu judectorul de instrucie, v implor s nu v nelinitii. Nici dumneavoastr,

    domnioarelor. Aceast ameninare nu are nici- o importan, din moment ce justiia este la faa locului.

    Toate precauiile au fost luate. Rspund eu de sigurana dumneavoastr, n ceea ce v privete, domnilor,

    adug el ntorcn-du-se spre cei doi reporteri, m bizui pe discreia dumneavoastr. Ai asistat la aceast

    anchet datorit 16 17

    amabilitii mele i ar nsemna s m rspltii cum se cuvine...

    Se ntrerupse, ca i cum 1-ar fi fulgerat o idee, i privi pe cei doi tineri pe rnd si se apropie de unul dintre

    ei.

    Crui ziar aparii dumneata ?

    in de Le Journal de Rouen.

    Ai un act de identitate ?

    Poftii.

    Documentul era n regul. Nu se putea obiecta nimic. Dl. Filleul l ntreb pe cellalt reporter.

    Dar dumneata, domnule ?

    Eu?

    Da, dumneata, te ntreb crei redacii i aparii ?

    Doamne, Dumnezeule, dar scriu n mai multe ziare, domnule judector de instrucie...

    Actul dumitale de identitate ?

  • Nu am.

    Ah ! i cum se explic aa ceva ?

    Pentru ca un ziar s-i elibereze o legitimaie, trebuie s scrii n el n mod regulat.

    i ?

    i eu nu snt dect uri colaborator de ocazie. Trimit la unii i la alii articole care snt publicate... sau

    refuzate, dup mprejurri.

    n cazul sta, numele dumitale ? actele dumitale ?

    Numele meu nu v-ar aduce nimic .nou.- Cit despre acte, nu am.

    Nu ai vreun act oarecare drept dovad a profesiunii dumitale ?

    Nu am nici o profesiune.

    Dar, n sfrsit, domnule, exclam judectorul cu o anume bruschee, doar nu ai pretenia s-i pstrezi

    anonimatul dup ce te-ai introdus aici prin iretenie i ai surprins secretele justiiei.

    V-a ruga s remarcai, domnule judector de instrucie, c nu m-ai ntrebat nimic atunci cnd am venit

    si c, n consecin, nu aveam nimic de spus. Pe de alt parte, nu am avut impresia c ancheta ar fi fost

    secret, de vreme ce toat lumea asista la ea..., chiar si unul dintre vinovai. 18

    Vorbea blnd, pe un ton de infinit politee. Era un om foarte tnr, foarte nalt i foarte zvelt, mbrcat cu

    un palton prea scurt si cu'o jachet prea strimt. Avea un chip trandafiriu ca de fat, o frunte larg cu prul

    crescut perie si o barb blond prost potrivit din foarfec. Ochii i strluceau de inteligen. Nu prea

    nicidecum ncurcat i zmbea cu un zmbet simpatic' n care nu era nici o urm de ironie.

    Dl. Filleul l observa cu o-nencredere agresiv. Cei doi jandarmi fcur un pas nainte. Trfrul strig

    vesel :

    Domnule judector de instrucie, este limpede c m bnuii de a fi unul dintre complici. Dar, dac ar f

    f aa,-nu m-as fi eschivat la momentul potrivit, dup exemplul tovarului meu ? '

    Puteai spera*.

    Orice speran ar fi fost absurd. Gndii-v, domnule judector de instrucie, i vei fi de acord c n

    mod logic...

    Dl. Filleul l privi drept n ochi si spuse sec :

    Gata cu gluma ! Numele dumitale ? ^ Isidore Beautrelet. * Profesia dumitale ?

    Elev la retoric la liceul Janson-de-Saill'y.

    Dl. Filleul l privi n ochi si tot att de sec spuse r

    Ce tot spui dumneata acolo ? Elev la retoric...

    La liceul Janson, n rue de la Pompe, numrul...

    Ah ! dar dumneata, exclam dl. Filleul, dumneata ii bai joc de mine ! N-ar fi bine ca jocul sta s se

    prelungeasc !

    V mrturisesc, domnule judector de 'instrucie, c^uimirea dumneavoastr m mir. Ce anume nu

    ngduie ca eu s fiu elev la liceul Janson ? Barba mea, poate ? Linistii-v, barba mea este fals.

    Isidore Beautrelet smulse cele cteva bucle ce i mpodobeau brbia i obrazul su imberb pru nc si mai

    tnr si mai trandafiriu, un adevrat chip de licean. i, n vreme ce un rs copilresc i descoperea dinii

    albi. spuse :

    Sntei convins acum ? V mai tfebuie si alte dovezi ? Poftii, citii pe aceste scrisori de la tatl meu

    adresa : Dl. Isidore Beautrelet, intern la liceul Jan: de-Sailly".

    Convins sau nu, dl. Filleul nu prea s guste aceas ntmplare. ntreb pe un ton argos :

    Ce faci dumneata aici ?

    Pi... m instruiesc.

    Exist licee pentru aa ceva... liceul dumitale...

    Uitai, domnule judector de instrucie, c astzij 23 aprilie, sntem n plin vacan de Pate.

    Ei i ?

    Ei, i atunci am deplina libertate de a folosi va: cnta asta dup cum mi place. ^ Tatl dumitale?

    Tatl meu locuiete departe, tocmai n Savoi, el este cel care m-a sftuit s fac un pic voiaj pe coasteL

    Mnecii.

    Purtnd o barb fals ?

    Oh ! asta nu. Ideea mi aparine. La liceu, vorbirri mult despre aventuri misterioase, citim romane

    poliiste n care oamenii se deghizeaz. Ne imaginm o grmad; de lucruri complicate i grozave. Am

    vrut atunci s m distrez i mi-am pus o barb fals. Pe deasupra, aveam avantajul de a fi luat n serios i

    m puteam da drept un reporter parizian. Astfel, ieri sear, dup mai bine dej o sptmn. cenuie, am

    avut plcerea s-mi cunosc confratele din Rouen i, azi diminea, affind de afacere de la Ambrumesy,

    dnsul mi-a propus cu mult amabi-j' i i ae s-1 nsoesc si s nchiriem o main pltind pe din dou !

    Isidore Beautrelet spunea toate astea cu o simplitatei sincer, un pic naiv si al crei farmec nu era cu

    putin s nu-1 simi. Domnului Filleul nsui, dei se meninea intr-o rezerv nencreztoare, i fcea

    plcere s-1 asculte.

    l ntreb pe un ton mai puin argos.

    i eti mulumit de expediia dumitale ?

    ncntat ! Nu mai asistasem nc pn acum la o afacere de soiul sta, iar aceasta nu este lipsit de

    interes.

    'Nici de acele complicaii misterioase pe care le apreciezi att de mult. 20

    _ i care snt att de pasionante, domnule judector instrucie ! Nu cunosc emoie mai mare dect cea de

    vedea toate faptele care ies din umbr, care se gru-

  • jeaza unele lng altele i care formeaz ncetul cu nr

    etul adevrul probabil. ,

    Adevrul probabil, cum i mai dai zor, tinere ! u cumva dumneata ai, deja gata, mica dumitale soluie

    supra enigmei ?

    Oh ! nu, relu Beautrelet rznd... numai c... am mpresia c snt cteva puncte n care nu este cu nepu-

    in s-i faci o prere, i altele, chiar, att de precise, nct snt suficiente... pentru a trage concluzii.

    Ei! dar asta devine foarte interesant si voi ti sfrsit i eu cte ceva. Cci, i-o mrturisesc spre

    area mea ruine, nu tiu nimic.

    Asta pentru c nu ai avut rgazul s reflectai, omnule judector de instrucie. Esenialul este s re-

    lectai. Se ntmpl att de rar ca faptele s nu poarte n ele nsele explicaia ! Nu este i prerea

    dumneavoas-r ? n orice caz, eu nu am constatat altele dect cele are snt consemnate n procesul verbal.

    De minune ! Astfel nct, dac te-a ntreba care iu fost obiectele furate din acest salon ?

    V-a rspunde c le cunosc.'

    Ei, bravo ! Domnul cunoate mai multe n aceast irivin dect nsui proprietarul ! Dl. de Gesvres a

    isat : dl. Beautrelet nu. i lipsete o bibliotec i o statuie n mrime natural, pe care nimeni nu

    observase niciodat. i dac te-a ntreba numele cigaului ?

    V-a rspunde tot aa, c l cunosc.

    Toi cei de fa tresrir. Substitutul si ziaristul se -propiar. Dl. de Gesvres i cele dou fete ascultau cu

    tenie, impresionai de sigurana linitit a lui Beau-relet.

    " Dumneata cunoti numele ucigaului ?

    Da.

    i poate i locul unde el se afl ?

    Da.

    Dl. Filleul i frec minile T 21

    Ce noroc ! Captura aceasta va fi punctul de glorit al carierei mele. i poi, nc de pe acum, *s-mi fac:

    aceste revelaii nemaipomenite ?

    nc de pe acum, da... Sau, dac nu vedei nic un inconvenient, peste o or sau dou, dup ce voi f

    asistat pn la capt la ancheta pe care o continuai

    Ba nu, imediat, tinere...

    In clipa aceea, Raymonde de Saint-Veran, care, de la nceputul acestei scene nu-1 mai slbise din ochi pe

    Jsidore Beautrelet, fcu civa pai spre dl. Filleul.

    Domnule judector de instrucie...

    Ce dorii, domnioar ? Pre de dou sau trei secunde ea ezit, cu ochii fixai asupra lui Beautrelet,

    apoi, adresndu-se domnulu

    Filleul :

    V-a ruga s-1 ntrebai pe domnul, motivul pen tru care se plimba ieri pe drumul desfundat care ajunge

    la porti.

    Fu o adevrat lovitur de teatru. Isidore Beautre

    let pru stupefiat.

    Eu, domnioar ! Eu ! M-ai vzut dumneavoastr;

    ieri ?

    Raymonde rmase gnditoare, cu ochii mereu fixat asupra lui Beautrelet, ca i cum ar fi ncercat s s<

    conving mai bine pe sine nsi, si rosti cu o voo

    sigur :

    Am ntlnit pe drumul desfundat, la ora patri dup-amiaz, pe cnd traversam pdurea, un tnr d' statura

    domnului, mbrcat ca i dnsul, i care ^ave barba potrivit ca si a sa... si am avut impresia c n cerca s

    se ascund.

    i eram eu ?

    Mi-ar fi cu neputin s afirm acest lucru n mo categoric, cci amintirile mele snt cam vagi. Totusi.|

    totui mi se pare... altfel asemnarea ar fi stranie... j

    Dl. Filleul era perplex. Deja tras pe sfoar de,umjj dintre complici, avea oare s se lase nelat de asa-

    zis licean ?

    Ce ai de spus, domnule ?

    -. C domnioara se neal i c mi este lesne s demonstrez acest lucru. Ieri, la ora asta, eram la Veule 22

    __ Va trebui s-o dovedeti, va trebui neaprat, n orice caz, situaia nu mai este aceeai. Brigadier, unul

    dintre oamenii dumitale va ine de .urt domnului.

    Chipul lui Isidore Beautrelet art o vie contra-rietate.

    Va dura mult ?

    Att ct va trebui pentru a se. strnge informaiile necesare.

    Domnule judector de instrucie, v implor s le ' strngei cu cea mai mare vitez si ct mai discret cu

    putin...

    De ce ?

    Tatl meu este btrn. inem mult unul la altulr.. si nu a vrea s sufere din pricina mea.

    Tonul plngre al vocii displcu domnului FilleuL Mirosea a scen de melodram. Totui el promise : ,

    Seara asta..; mine cel mai trziu, voi ti la ce s m atept.

    Era deja trecut de amiaz. Judectorul se rentoarse ntre ruinele mnstirii, avnd grij s interzic accesul,

  • tuturor curioilor si, cu -rbdare, cu metod, mprind terenul n parcele succesiv cercetate, conduse n

    persoan investigaiile. Ins, la sfritul zilei, nu obinuse mare lucru si declar armatei de reporteri care

    invadaser castelul : .

    Domnilor, totul ne las s presupunem c rnitul se afl aici, la' ndemna noastr, totul, n afar de

    realitatea faptelor. Deci, dup umila noastr prere, este sigur c a scpat si doar afar l vom gsi.

    Din prevedere totui, el organizeaz, n nelegere cu brigadierul, supravegherea parcului si, dup o nou

    examinare a celor dou saloane i o vizit complet a castelului, dup ce obinuse toate informaiile

    necesare, el relu drumul spre Dieppe n compania substitutului.

    Se fcu noapte. Budoarul trebuind s rmn nchis, cadavrul lui Jean Daval fusese transportat ntr-o alt

    ncpere. Dou femei din inut l vegheau, nsoite de &uzanne si Raymonde. {Tos, sub privirea atent a

    paznicului de vntoare, cruia i fusese ncredinat persoana sa, tnrul Isidore Beautrelet moia pe

    banca din vechea capel. Afar, jandarmii, fermierul i vreo doi- 23

    sprezece rani se postaser printre ruine i de-a lung zidurilor.

    Pr la ora unsprezece, totul fu linitit, ns unsprezece i zece o mpuctur rsun n partea cea

    lalt a castelului.

    Atenie, url brigadierul. S rnn aici doi oa

    meni !.,. Fossier i Lecanu... Ceilali, luai-o la picior

    Toi se npustir i ocolir castelul prin sting, l

    -umbr, o siluet se.fofila. Apoi, imediat, o a doua m

    puctur i atrase si mai departe, aproape, la marginii

    fermei. i brusc, pe cnd ajungeau n grup la gardul d

    mrcini care mrginete livada, o flacr ni n dreapt

    casei rezervate fermierului si alte flcri se nlar p

    dat ntr-o coloan dens. Ardea un hambar, nfunda

    cu paie pn la acoperi.

    Ticloii ! strig brigadierul Quevillon, ei snt ce care au pus focul. S mergem dup ei, biei ! Nu po

    fi prea departe.

    ns observar c vntul ducea uor flcrile spn corpul de locuine, n primul rnd trebuia s fie nde prtat

    pericolul. Puser cu toii umrul la treab ci att mai mult zel cu ct-dl. de.Gesvres, venit la locul in

    cendiului, i ncuraja cu promisiunea unei recompense Cnd n sfrit zgzuir incendiul, era ora dou

    dimi, neaa. Orice. urmrire ar fi fost de prisos.

    O s vedem la lumina zilei, spuse brigadierul... mod sigur au lsat urme... o s dm de ele.

    i nu m-as supra s aflu motivul acestui aa adug dl. de Gesvres. S dai foc la nite snopi de pai mi

    se pare perfect inutil.

    Venii cu mine, domnule cgnte... motivul am s. vi-1 pot spune, cred.

    mpreun ajunser la ruinele mnstirii. Brigadier strig :

    Lecanu ?... Fossier ?...

    Ali jandarmi i cutau deja camarazii lsai de paz Sfrir prin a-i descoperi la intrarea portiei. Erau n

    lini pe jos, legai fedele, cu cluul n gur, cu c fsi pus peste ochi.

    Domnule conte, murmur brigadierul n timp erau dezlegai, am fost pclii ca nite copii. 24 ' '

    __ Prin ce ?

    mpucturile... atacul... incendiul... toate astea au j fost jucrelele menite s ne atrag ntr-acolo... O

    diver-jsiune... n acest timp, cei doi oameni ai notri erau legai fedele i treaba era gata. 1 ' Care

    treab ?

    Rpirea rnitului, ce naiba !

    Haide, haide, doar nu crezi una c asta !

    Dac o cred ! Este adevrul adevrat. De zece [minute bune mi-a venit ideea asta. Snt ns un dobitoc

    J c nu m-am gndit mai devreme. I-am fi luat pe toi ca l din oal !

    Quevillon izbi cu piciorul ntr-un subit acces de furie.

    ,Dar unde,- dracu' ? Pe unde au trecut ? Pe unde 1-au rpit ? Iar el, afurisitul, unde se ascundea ? Cci,

    n sfrit, am scotocit terenul toat ziua i un individ nu se ascunde totui ntr-o tuf de iarb, mai ales cnd

    este rnit. Curat magie, pania asta !....

    Brigadierul Quevillor nu-i epuizase stocul de uimire, n zori, cnd ptrunser n capela care servea drept

    celul tnrului Beautrelet, constatar c junele Beautrelet o tersese. Pe un scaun, ncovoiat, dormea

    paznicul de vntoare. Alturi de el se afla o caraf si dou pahare. .Pe fundul unuia din aceste pahare'se

    zrea un pic de praf alb.

    Dup cercetare, se dovedi mai nti c Beautrelet administrase un narcotic paznicului de vntoare, c nu

    putuse scpa dect printr-o fereastr, situat la doi metri i Jumtate nlime i, n sfrit, ncnttor

    amnunt, c nu^putuse ajunge la acea fereastr dect folosind ca scri spatele paznicului su.

    II ISIDORE BEAUTRELET, ELEV LA RETORICA

    Extras din Le Grand Journal : TIRILE NOPII

    . RPIREA DOCTORULUI DELATTRE ^O ACIUNE DE O NEBUNEASCA N.DRAZNEALA

    n momentul cnd s dm la tipar, ni se aduce o vest a crei autenticitate nu ndrznim s o garantm, n tr-att ni se pare de neverosimil. O transmitem aada cu toat rezerva.

  • Ieri sear, doctorul Delattre, celebrul chirurg,-asist mpreun cu soia i fiica sa la reprezentaia lui Hernari: Ia

    Comedia Francez. La nceputul actului trei, adi spre orele zece, ua lojii s-a deschis; un domn, pe car< l

    nsoeau nc dou persoane, s-a aplecat spre docto i i-a spus suficient de, tare ca doamna Delattre s aud

    Domnule doctor, am o misiune dintre cele m penibile de ndeplinit i v-a ji foarte recunosctor dac mi-

    ai uura sarcina. Cine sntei, domnule ?

    Dl. Thezard, comisar de poliie, i am primit oi dinul s v conduc la dl. Dudouis, la Prefectur.

    Dar, n sfrit... Nici o vorb, domnule doctor, v implor, nici ui gest... Este vorba aici de o eroare lamentabil i de aceet

    trebuie s acionm n linite i s nu atragem ateni nimnui, nainte de sfritul reprezentaiei vei fi nd pt>i,

    nu am nici o ndoial. Doctorul s-a ridicat i l-a urmat pe comisar. La sfrl itul reprezentaiei nu se ntorsese.

    Foarte nelinitit, doamna Delattre s-a dus la, comisa] 'riatul de poliie. Ea l-a gsit acolo pe adevratul domt

    26

    Thezard i z-a dat seama, spre marea ei spaim, c individul care l ridicase pe soul ei nu era dect un

    impostor. Primele cercetri au dat la iveal faptul c doctorul se urcase ntr-un automobil i c acest automobil se

    ndeprtase n direcia Place de la Concorde.

    Cea de a-doua noastr ediie va ine pe cititorii nos-\tri la curent cu aceast ntmplare de necrezut. Orict de necrezut ar fi fost, ntmplarea era ade-Ivrat.

    Deznodmntul, de altfel, nu putea s mai ntrzie i Le Grand Journal, n acelai timp n care o confirma n ediia sa de la amiaz, anuna n cteva cuvinte lovi-

    tura de teatru care o termina.

    SFRITUL 1NTMPLRII I NCEPUTUL SUPOZIIILOR

    Azi diminea, la orele nou, doctorul Delattre a fost readus n faa porii de la nr. 78 din strada Duret, de un automobil care s-a ndeprtat repede, imediat. Num-

    [rul 78 din strada Duret nu reprezint altceva dect

    clinica nsi a doctorului Delattre, clinic la care n fiecare diminea el sosete la aceeai or.

    Cnd ne-am nfiat, doctorul, care se afla n discuie cu eful Siguranei, a binevoit totui s ne primeasc. Tot ce v pot spune, a rspuns el, este c am ost tratat cu cea mai mare consideraie. Cei trei nsoitori ai

    mei snt oamenii cei mai ncnttori pe care i cunosc, de o politee deosebit, spirituali, avnd darul conversaiei, ceea ce nu era de dispreuit, dat fiind lungimea cltoriei.

    Cit a durat ?

    Aproximativ patru ore. i scopul acestei cltorii ?

    Am fost condus la un bolnav a crui stare necesita o intervenie chirurgical imediat. i aceast .operaie a reuit ? 27

    Da, ns urmrile pot fi grave. Aici, a putea rspunde de bolnav. Acelo... n condiiile n care el se g-

    ~'sete...

    Condiii proaste ? ,

    Execrabile... O camer de han... i imposibilitatea, ca s spun aa, absolut, de a primi ngrijiri.

    Atunci, cine l poate salva ?

    Un miracol... si apoi constituia sa, de o for excepional.

    i nu putei spune mai mult despre acest client ciudat ?

    Nu pot. Mai nti, am jurat, iar apoi am primit .suma de zece mii de franci1. m folosul clinicii mele

    populare. Dac nu pstrez tcerea, aceast sum mi va fi luat napoi.

    Ia te'uit ! Credei acest lucru ?

    Pe legea mea, da, cred. Toi oamenii aceia mi se par extrem de serioi.

    Acestea sht declaraiile pe care ni le-a fcut doctorul.

    i mai tim, pe de alt parte, c eful Siguranei nu a reuit nc s obin de la el informaii mai precise

    asupra operaiei pe care a practicat-o, asupra bolnavului pe care l-a ngrijit i asupra regiunilor pe care

    automobilul le-a strbtut. Pare aadar greu s cunoatem adevrul.

    Acest adevr, pe care autorul interviului se recunotea neputincios, s-1 descopere, spiritele mai

    clarvztoare l ghicir printr-o simpl alturare a faptelor care se petrecuser n ajun la castelul

    Ambrumesy i pe care toate ziarele le nfiau n aceeai zi n cele mai mici amnunte. Exista evident,

    ntre dispariia unui sprgtor rnit i acea rpire a unui chirurg celebru, o coinciden de care trebuia s se

    in seama.

    Ancheta, de altfel, demonstra justeea ipotezei. Ur-mnd pista falsului ofer, care fugise pe biciclet, s-a

    stabilit c ajunsese n pdurea Arques, situat la vreo 1 Franci din 1909 (nota editorului). . '

    28

    cincisprezece kilometri ; c, de acolo, dup ce-i aruncase bicicleta ntr-un an, se dusese n satul' Saint-

    Ni-,c'olas, i c expediase o depe astfel conceput :

    A.L.N., BIROUL 45, PARIS

    SITUAIE DISPERATA. OPERAIE URGENTA. EXPEDIAI CELEBRITATE PRIN NAIONALA

    PAISPREZECE.

    Dovada era de netgduit. Prevenii, complicii din Paris se grbeau s-i ia msuri. La ora zece seara ei

    xpediau celebritatea prin drumul naional 14 care merge pe lng pdurea Arques i ajunge la Dieppe. n

    acest timp, profitnd de incendiul aprins de ea nsi, banda sprgtorilor i rpea eful i l transporta

  • ntr-un han unde operaia avusese loc la sosirea doctorului, ctre ora dou dimineaa.

    n privina asta nu era nici o ndoial. La Pontoise, la Gournay, la Forges, inspectorul principal Ganimard,

    trimis special de la Paris mpreun cu inspectorul Folen-fant, a constatat trecerea unui automobil n cursul

    nopii precedente. De asemenea, pe drumul de la Dieppe la Ambrumesy ; i dac adesea se pierdea brusc

    urma mainii la aproape o jumtate de leghe de castel, mcar au fost observate numeroase urme de pai

    ntre portia parcului i ruinele mnstirii. Pe de alt parte, Ganimard atrase atenia asupra faptului c

    broasca de la porti fusese forat.

    Aadar, totul se explica. Mai rmnea de stabilit hanul de care vorbise doctorul. Treab uoar pentru un

    om ca Ganimard, curios, rbdtor si vechi copoi al poliiei. Namrul hanurilor este limitat, iar acesta, dat

    fiind starea rnitului, nu se putea afla dect n vecintatea castelului Ambrumesy. Ganimard i brigadierul

    trecur la treab. La cinci sute de metri, la o mie de metri, la cinci mii de metri n jur, ei vizitar i

    scotocir tot ce putea trece drept han.'Dar, mpotriva oricrei ateptri, rnitul se ncpna s rmn

    invizibil.

    Ganimard se nveruna. Se ntoarse s doarm n seara de smbt la castel, cu intenia de a-i face ancheta

    personal duminic. Or, duminic dimineaa el afl c o patrul a jandarmilor zrise chiar n noaptea

    aceea. 29

    p siluet .care se strecurase pe drumul desfundat, afara zidurilor. Era oare un complice care se ntorce

    dup tiri ? Trebuia oare s se presupun c eful ban dei nu prsise mnstirea sau mprejurimile

    mnstirii

    Seara, Ganimard conduse direct patrula de jandarm spre ferm si-i alese locul, pentru sine ct i fjentn

    Folenfant, n afara zidurilor, aproape de poart.

    Cu puin nainte de miezul nopii, un individ ies din pdure, se strecur printre ei, trecu pragul porii s

    ptrunse n parc. Timp de trei ore, l vzur rtcind printre ruine, aplecndu-se, escaladnd vechii stlpi,

    r-mnnd 'uneori minute n ir nemicat. Apoi, se apropie de poart si, din nou, trecu printre cei doi

    inspectori

    Ganimard l apuc de guler, n timp ce Folenfant ' prinse zdravn n brae. Nu opuse rezisten i, ct se

    poate de docil, ls s i se lege minile si s fie condus la castel, ns cnd ncercar s-1 interogheze, le

    rspunse cu simplitate c nu era dator s le dea nici 6 socoteal i c va atepta venirea judectorului de T1

    <

    strucie.

    Atunci l legar solid de piciorul unui pat, ntr-un din cele dou camere alturate pe care ei le ocupai

    Luni diminea, la ora nou, la sosirea domnului Fi leul, Ganimard anun ^captura pe care o fcuse. Priz'

    nierul fu adus jos. Era Isidore Beautrelet.

    Domnul Isidore Beautrelet ! exclam dl, Filleul un aer ncntat i ntinznd minile ctre noul venit,

    surpriz plcut ! Excelentul nostru detectiv amato aicj ! La dispoziia noastr !... Asta-i o adevrat

    pleasc Domnule inspector, ngduii-mi s vi-1 prezint jr dl. Beautrelet, elev la retoric la liceul Janson-

    cle-Saill;

    Ganimard prea oarecum uluit. Isidore l salut i clinndi>-se adine," ca pe un confrate pe care-1 preuies

    la adevrata sa valoare, si, ntorcndu-se spre dl. Filleu

    spuse :

    Se pare, domnule judector de* instrucie, c a primit informaii bune asupra mea.

    Perfecte ! Mai ntii, te gseai cu adevrat la Veuj les-les-Roses atunci cnd domnioara de Saiht-Veran '

    crezut c te vede pe drumul desfundat. Vom stabili, n

    m ndoiesc, identitatea sosiei dumitale. Apoi, dumneat \ 30 cu

    adevrat Isidore Beautrelet, elev la retorica, i chiar un excelent elev, harnic i cu o purtare exem-piar.

    Tatl dumitale locuind m provincie, dumneata taci data

    Peluna

    .le?

    lreila corespondentul su, dl. Ber-*ard

    care nu mai contenete cu laudele la adresa du-

    Astfel nct...

    Astfel nct eti liber.

    Absolut liber ?

    Absolut. Ah ! totui, pun o mic, o foarte mic jondiie. nelegi c nu pot da drumul unui domn care

    administreaz narcotice, care evadeaz pe fereastr i care este mai apoi prins n flagrant delict de

    vagabondaj ntr-o proprietate particular, nu pot face aa ceva fr 3 compensaie.

    Atept ! '

    Ei bine, ne vom relua discuia ntrerupt, iar dumneata ai s-mi spui unde te-ai oprit cu cercetrile

    jdumitale... n dou zile de libertate, probabil c le-ai mpins foarte departe ?

    i cum Ganimard se pregtea s ias, afectnd dispre ientru acest soi de exerciiu, judectorul exclam :

    Dar nu se poate,_ domnule inspector, locul dum-eavoastr este aici... V asigur c dl. Isidore

    Beautrelet, erit osteneala de a fi ascultat. Dl. Isidore Beautrelet, up cte snt informat, i-a croit la liceul

    Janson-de-ailly o reputaie de observator pe lng care nimic nu>oate trece nebgat n seam, iar colegii

    si, mi s-a spus,

    l consider ca pe emulul dumneavoastr, ca j>e 'rivalul

    ui Herlock Sholmes.

    Nu mai spune ! fcu Ganimard ironic.

    Cu adevrat. Unul din ei mi-a scris : Dac Beau-relet declar c tie, trebuie s-i dai crezare, iar des-

    're ce va spune, s nu v ndoii c este expresia exact adevrului". Domnule Isidore Beautrelet, iat 'c a

  • osit momentul s justifici ncrederea camarazilor du-nitale. Te implor, d-ne 4 adevrul gol-golu. Isidore

    asculta zmbind si rspunse :

    Domnule judector de instrucie, sniei crud. V atei joc de nite biei liceeni care se distreaz i ei 31

    cum pot. Avei dreptate, de altfel, i nu'v voi mai ofer: alte motive ca s m luai peste picior.

    Asta nseamn c nu tii nimic, domnule Isidor Beautrelet.

    Mrturisesc, ntr-adevr, cu toat umilina, c nu; tiu nimic. Cci eu n-as numi a ti ceva" descoperire

    a dou sau trei puncte mai precise care, de altfel, n au putut s v scape, snt sigur.

    De pild ?

    De pild, obiectul furtului.

    Ah ! desigur, obiectul furtului i este cunoscut ?

    ^- Ca i dumneavoastr, n-am nici o ndoial. Es' chiar cel dinti lucru pe care 1-am studiat, sarcina pa

    rndu-mi-se mai uoar.

    Mai uoar cu adevrat ?

    Dumnezeule, da. Este vorba cel mult de a fa un raionament.

    Nu mai mult ?

    Nu mai'mult. i raionamentul sta ?

    Iat-1 lipsit de orice alt comentariu. Pe de o part a existat un furt, de vreme ce aceste dou domnioare

    snt de acord asupra acestui punct i au vzut cu adevrat doi oameni care fugeau ducnd nite obiecte.

    A existat un furt.

    Pe de alt parte, n-a disprut nimic, din momen ce dl. de Gesvres afirm acest lucru i este nai n

    msur dect oricine s o tie...

    N-a .disprut nimic.

    Din aceste dou constatri reiese inevitabil aceast consecin : de vreme ce a existat un furt i nu a dis

    prut nimic, nseamn c obiectul luat a fost nlocuit c un obiect identic. Se poate, m grbesc s o spun, c.

    ac.-t-st raionament s nu fie confirmat de fapte. Afir ns c este primul care ar trebui s ni se impun i n

    avem dreptul s-1 dm la o parte dect dup o analiz serioas.

    ntr-adevr... ntr-adevf... murmur judectoru de instrucie, .vizibil interesat.

    Or, continu Isidore, ce anume se afl n acel sa Ion i ar fi putut atrage cupiditatea sprgtorilor ? Dou

    lucruri. Tapiseria mai nti. Nu poate fi vorba de asta. O tapiserie veche nu se poate imita, iar falsul v-ar fi

    srit n ochi. Rmneau cele patru tablouri de Rubens,

    Ce spui dumneata ?

    Spun c cele patru tablouri de Rubens, agate pe acest perete, snt false.

    Imposibil !

    Snt false, a priori, fatalmente i fr drept de apel.

    i repet c este cu neputin.

    Acum un an, domnule judector de instrucie, un tnr, care spunea c se numete Charpenais, a venit la

    castelul Ambrumesy si a cerut ngduina de a copia tablourile lui Rubens. Aceast ngduin i-a fost

    acordat de dl. de Gesvres. In fiecare zi, timp de cinci luni, de diminea pn seara, Charpenais a lucrat n

    acest salon. Copiile pe care le-a fcut, rame i tablouri, snt cele care au luat locul celor patru mari tablouri

    originale, lsate prin testament domnului de Gesvres de ctre unchiul su, marchizul de Bobadilla.

    Dovada ?

    Nu am dovezi s v dau. Un tablou este fals pentru c este fals i socot c nici mcar nu este nevoie ca

    acestea s fie examinate.

    Dl. Filleul si Ganimard se priveau fr a-i ascunde uimirea. Inspectorul nu se mai gndea s se retrag. La

    sfirit, judectorul de instrucie murmur :

    Ar trebui s cunoatem prerea domnului de Gesvres.

    Iar Ganimard aprob :

    Ar trebui s-i cunoatem prerea.

    i ddur dispoziie s fie rugat contele s vin n salon.

    Tnrul retorician repurta o adevrat victorie. A onstrnge pe doi oameni de meserie, doi profesioniti

    recum dl, Filleul i Ganimard, s in seam de ipo-ezele sale, era un omagiu cu care oricare altul s-ar fi

    mpunat. Beautrelet prea ns insensibil la aceste m-unte satisfacii de amor propriu i, continund s

    zm->easc, fr nici o urm de ironie, el atept. Dl. de 'esvres intr. 32 33

    Domnule conte, i spuse judectorul de instrucie; urmarea anchetei noastre ne pune n faa unei

    eventua liti cu totul neprevzute i pe care v-o nfim ci toat rezerva. S-ar putea... spun : s-ar putea...

    ca sparg terii, introducndu-se aici, s fi avut drept scop s ster peleasc cele patru tablouri Rubens ale

    dumneavoastr, sau mcar s le nlocuiasc cu patru copii... copii pe care le-ar fi executat, acum un an, un

    pictor pe nume Char-penais. Vrei s examinai aceste tablouri i s ne spunei dac le recunoatei drept

    autentice ?

    Contele pru c-i reine o micare de contrarietate, dup cum bg de seam Beautrelet, apoi dl. Filleul,

    rspunse fr s-i dea osteneala s se apropie de tablouri :

    Speram, domnule judector de instrucie, c adevrul va rmne netiut. Pentru c aa stau lucrurile, nu

    ezit s declar : aceste patru tablouri snt false.

    O tiai aadar ?

    nc de la nceput.

  • De ce n-ai spus-o ?

    Posesorul unui obiect nu se grbete niciodat s spun c acest obiect nu este... sau nu mai este

    autentic.

    Totui, era singurul mijloc de a le regsi.

    Era unul i mai bun.

    Care ?

    Acela de a nu dezvlui secretul, de a nu speria hoii, i de a le propune rscumprarea tablourilor, de

    care snt probabil un pic ncurcai.

    Cum se poate comunica cu ei ? Contele nednd nici un rspuns, Isidore fu cel car ripost :

    Printr-o noti inserat n ziare. Aceast noti; publicat de ctre Le Journal si Le Matin, este astfe

    conceput :

    Sini dispus s rscumpr tablourile".

    Contele aprob cu un semn din cap. O dat n plus tnrul ddea o lecie mai vrstnicilor si confrai.

    n mod sigur, drag domnule, ncep s cred c m greesc cu totul colegii dumitale. Pe naiba, ce mai

    ochi

    ce intuiie ! Dac lucrurile continu tot aa, dl. Ganimard si cu mine nu vom mai avea nimic de fcut. 1 _

    Oh ! nu era ceva prea complicat.

    _ Vrei s zici c restul este ceva mai complicat ? mi amintesc ntr-adevr c la prima noastr ntlnire

    preai c tii mai multe. Haide, dup cte mi amintesc, dumneata afirmai c numele ucigaului ii era

    cunoscut !

    ntr-adevr.

    Cine 1-a ucis aadar pe Jean Daval ? Omul acesta triete ? Unde se ascunde ?

    Este o nenelegere ntre noi, .domnule judector, sau mai degrab o nenelegere ntre dumneavoastr

    i realitatea faptelor i asta nc de la nceput. Ucigaul i fugarul snt dou persoane distincte.

    Ce tot spui dumneata ? exclam dl. Filleul. Omul pe care dl. de Gesvres 1-a vzut n budoar si cu care

    s-a luptat, omul pe care aceste domnioare 1-au vzut n salon si asupra cruia domnioara de Saint-Veran

    a tras, omul care a czut n parc i pe care l cutm, omul acela nu este cel care 1-a ucis pe Jean Daval ?

    Nu.

    Ai descoperit dumneata urmele unui al treilea complice care ar fi disprut naintea sosirii

    domnioarelor ?

    Nu.

    - Atunci nu mai neleg... Cine este atunci ucigaul' lui Jean Daval ?

    Jean Daval a fost ucis de ctre... Beautrelet se ntrerupse, rmase gnditor o clip si relu :

    Dar mai nti trebuie s v art drumul pe care 1-am urmat pentru a ajunge la certitudine, precum si

    motivele crimei'... fr de care acuzaia mea v-ar aprea ca monstruoas... i nu este... nu, nu este... Exist

    un detaliu care nu a fost remarcat i care totui are cea mai mare importan i anume c Jean Daval, n

    clipa n care a fost lovit, era mbrcat cu toate hainele, nclat cu ghetele pentru mers, pe scurt, mbrcat

    aa cum este cineva n plin zi. Or, crima a fost comis la ora patru dimineaa. , 34

    35

    Am observat aceast ciudenie, fcu judectoru Dl. de Gesvres mi-a rspuns c Daval i petrecea o

    part din nopi lucrnd.

    Servitorii spun dimpotriv, c se culca regula foarte devreme. Dar s admitem c era treaz : de ce

    i-desfcut patul, astfel nct s lase s se cread c er culcat. i dac era culcat, de ce, auzind zgomot, si-a

    da osteneala s se mbrace din cap pn n picioare n loc s s mbrace sumar ? I-am vizitat camera n

    prima zi, n tim ce dumneavoastr erai la mas : papucii si erau la picioarele patului. Cine 1-a mpiedicat

    s-i pun, mai curnd dect s se ncale cu ghetele sale att de greie cu bla-cheuri ?

    Pn aici, nu vd...

    Pn aici, ntr-adevr, nu putei vedea dect anomalii. Mi s-au prut ns mult mai suspecte cnd am

    aflat c pictorul Charpenais copistul lui Rubens fusese prezentat contelui de Jean Daval nsui.

    i?

    i, de aici pn la a trage concluzia c Jean Daval i Chappenais erau complici, nu-i dect un pas. Acest

    pas eu 1-am fcut cnd cu discuia noastr.

    Un pic cam repede, mi se pare.

    ntr-adevr, trebuia o dovad material. Or, eul descoperisem n camera lui Daval, pe una din foile

    din mapa peste care scria, aceast adres, care se afl nc acolo, decalcat invers de sugativ : Domnul

    A.L.N., bi roul 45. Paris. A doua zi... s-a descoperit c telegram trimis din Saint-Nicolas de ctre falsul

    ofer ave aceeai adres : A.L.N., biroul 45. Dovada material exist, Jean Daval inea legtura cu

    banda care organi zase furtul tablourilor.

    Dl. Filleul nu ridic nici o obiecie.

    Fie. Complicitatea este stabilit. i la ce concluzi ajungi ?

    Mai nti asta : c nu fugarul 1-a ucis pe Jean Da val, de vreme ce Jean Daval era complicele su.

    Atunci ?

    Domnule judector de instrucie, amintii-v prim fraz pe care a rostit-o dl. de Gesvres atunci cnd s-

    trezit din lein. Fraza, repetat de ctre-domnioara d

    Gesvres, se afl n procesul verbal : Nu snt rnit. Ce-i cu Daval ?... Triete ?... Cuitul ?..." i v rog s

    facei legtura cu acea parte a povestirii sale, consemnat i ea n procesul verbal, n care dl. de Gesvres

    povestete agresiunea : Omul s-a npustit asupra mea si m-a nucit cu b lovitur de pumn n ceaf". Cum

  • putea dl. de Gesvres, care era leinat, s tie trezindu-se c Daval fusese lovit de un cuit ?

    Beautrelet nu ateapt nici un rspuns la ntrebarea sa. S-ar fi spus c se grbea s-1 dea el nsui si s

    reteze brusc orice comentariu. Relu imediat :

    Aadar, Jean Daval este cel care i conduce pe cei trei sprgtori pn n salon, n timp ce el se afl

    acolo mpreun cu acela pe care ei l numesc eful lor, un zgomot se aude n budoar. Daval deschide ua.

    Recu-noscndu-1 pe dl. de Gesvres, se npustete asupra lui, narmat cu cuitul. Dl. de Gesvres reuete s-

    i smulg cuitul, l lovete cu el i cade el nsui lovit cu pumnul de ctre acel individ pe care cele dou

    fete aveau s-1 zreasc dup cteva minute.

    Din nou, dl. Filleul i inspectorul se privir. Ganimard ddu din cap cu un aer descumpnit. Judectorul

    relu :

    Domnule conte, trebuie s cred c aceast versiune este exact ?...

    Dl. de Gesvres nu rspunse.

    Haidei, domnule conte, tcerea dumneavoastr ne-a'r ngdui s presupunem...

    Foarte limpede, dl. de Gesvres articula :

    Aceast versiune este exact n toate punctele. Judectorul tresri.

    Atunci nu neleg de ce ai indus justiia n eroare. De ce s ascundei un act pe care aveai dreptul s-1

    co-mitei, fiind n legitim aprare ? '

    De douzeci de ani, spuse dl. de Gesvres, Daval lucra alturi de mine. Aveam ncredere n el. Mi-a adus

    servicii de nepreuit. Dac m-a trdat n urma nu tiu cror tentaii, nu voiam, n amintirea trecutului, ca

    trdarea sa s fie cunoscut.

    Nu voiai, fie, dar aveai datoria...

    Nu snt de prerea dumneavoastr, domnule judector de instrucie. Din moment ce nici un alt

    nevinovat 36 37

    nu era acuzat de aceast crim, dreptul meu absolut era de a nu acuza pe cel care a fost totodat vinovat i

    victim. Acum a murit. Socot c moartea este o pedeaps

    suficient.

    Dar acum, domnule conte, acum cnd adevrul este

    cunoscut, putei vorbi.

    Da. Iat dou ciorne de scrisori scrise de el. complicilor si. Le-am luat din portofelul su, la clteva

    minute dup ce a murit.

    i mobilul furtului ?

    Ducei-v la Dieppe, la numrul 18 din rue de la Barre. Acolo locuiete o anume doamn Verdier.

    Daval a furat pentru aceast femeie pe care a cunoscut-o acum doi ani, pentru a rspunde nevoilor ei de

    bani.

    Astfel totul devenea limpede. Drama ieea din umbr i, ncetul cu ncetul, aprea n adevrata ei lumin.

    S continum, spuse dl. Filleul, dup ce contele

    se retrase.

    Pe legea mea, spuse vesel Beautrelet, am cam dat

    de fundul a ceea ce tiu.

    Dar fugarul, rnitul ?

    n privina asta, domnule judector de instrucie, cunoatei tot att ct i mine... I-ai urmrit trecerea

    prin iarba mnstirii... tii...

    Da, tiu... dar de atunci 1-au rpit si ceea ce a vrea, ar fi nite indicaii asupra acelui han... Isidore

    Beautrelet ubu'-'ni n r s

    Hanul ! Hanul nu exist ! Nu-i dect un truc pentru a ncurca justiia, un truc ingenios din moment ce aj

    reuit. 1

    Totui, doctorul Delattre afirm...

    Ei, tocmai, exclam Beautrelet pe un ton convin-i gtor. Tocmai pentru c doctorul Delattre o afirm nu

    trebuie crezut. Cum adic ! Doctorul Delattre n-a vrut s dea asupra aventurii sale dect amnuntele cele

    mai vagi ! n-a vrut s spun nimic ce ar fi putut compromit sigurana clientului su... i iat c, dintr-o

    dat, el] atrage atenia asupra unui han ! Fii sigur ns c, dacj a rostit acest cuvnt de han, lucrul sta i-a

    fost impus. Fii sigur c toat povestea pe care ne-a servit-o i-a fost dictat sub ameninarea unor cumplite

    represiuni. Doctorul 38

    are o soie i o fiic. i le iubete prea mult pentru a nu da ascultare unor oameni a cror formidabil putere

    a simit-o. i de aceea a oferit el eforturilor dumneavoastr cea mai precis dintre indicaii.

    Att de precis nct nu se poate da de urma hanului.

    Att de precis, nct nu ncetai s-o cutai, mpotriva oricrei evidene, iar ochii dumneavoastr s-au

    ndeprtat de singurul loc unde omul s-ar putea gsi, acel loc misterios pe care el nu 1-a prsit, pe care nu

    1-a putut prsi din clipa cnd, rnit fiind de ctre domnioara de Saint-Veran, el a reuit s se strecoare

    acolo, ca un animal n vizuina sa.

    Dar unde naiba ?

    n ruinele vechii abaii.

    Dar nu mai exist ruine ! Cteva frnturi de zid ! Cteva coloane !

    Acolo s-a aciuat, domnule judector de instrucie, strig Beautrelet cu putere, acolo trebuie s v

    limitai cercetrile ! Acolo i nu altundeva, l vei gsi pe Arsene Lupin.

    Arsene Lupin ! exclam dl. Filleul srind n picioare.

  • Se fcu o linite un pic solemn, n care se prelungir silabele numelui faimos. Arsene Lupin, marele

    aventurier, regele sprgtorilor, era oare cu putin ca el s fi fost adversarul nfrnt si totui invizibil, pe

    urma cruia se nverunau n van de mai multe zile ? Dar Arsene Lupin, prins n capcan, arestat, nsemna

    pentru un judector de instrucie avansarea imediat, norocul, gloria !

    Ganimard nu se clintise din loc. Isidore i spuse :

    Sntei de prerea mea, nu-i aa, domnule judector ?

    Drace !

    Nici dumneavoastr, nu-i aa, nu v-ai ndoit de faptul c el ar fi organizatorul acestei afaceri ?

    Nici o clip ! I se vede semntura. O lovitur pus la cale de Lupin se deosebete de o alt lovitur ca

    un chip de un alt chip. N-ai dect s deschizi ochii.

    Dumneata crezi... dumneata crezi... repeta dl. Filleul. 39

    Dac cred ! exclam tnrul. Uitai-v doar la aces amnunt : sub ce iniiale corespondeaz oamenii

    aceti ntre ei ? A.L.N., adic prima liter a numelui Arsene prima si ultima a numelui Lupin.

    Ah ! fcu Ganimard, nimic nu i scap. Eti ui tip grozav, iar btrnu Ganimard se d btut.

    Beautrelet se nroi de plcere i strnse mna pe car

    -i-o ntindea inspectorul. Cei trei oameni se apropiaser

    de balcon i privirea lor se ndrept spre cmpul rui

    nelor. Dl. Filleul murmur :

    Aadar, el s-ar afla aici.

    El se afl aici, spuse Beautrelet cu o voce surda Este aici din chiar clipa cnd a czut, n mod logic

    practic, el nu putea scpa fr a fi fost zrit de domni oara de Saint-Veran si de cei doi servitori.

    Ce dovezi ai dumneata despre acest lucru ?

    Dovada ne-au dat-o complicii si. Chiar n dimi neaa respectiv, unul din ei se deghiza n ofer, v con

    ducea aici...

    Pentru a relua cascheta, pies de identitate.

    Fie, dar mai ales, pentru a vizita locurile, a-si d seama i a vedea el nsui ce se ntmplase cu patronul

    i i-a dat seama ?

    Presupun c da, din moment ce el cunotea ascun ztoarea. i presupun c starea disperat a efului su

    i-fost dezvluit, de vreme ce, sub impulsul nelinitii, comis imprudena de a scrie acest bilet de

    ameninare,

    Vai de domnioara, dac ea 1-a ucis pe patron".

    Dar prietenii si 1-au putut rpi mai apoi ?

    Cnd ? Oamenii dumneavoastr nu au prsit rui nele. i apoi, unde 1-ar fi putut transporta ? Cel mult

    1; cteva sute de metri distan, cci pe un muribund nu pui s cltoreasc... i atunci 1-ai fi gsit. Nu,

    v spun el se afl aici. Prietenii si nu 1-ar fi smuls niciodat dii cea mai sigur dintre ascunztori. Aici 1-

    au adus pe doc tor, n timp ce Jandarmii alergau spre foc ca nite copii

    Dar cum triete ? Pentru a tri, trebuie aii mente, ap !

    Nu pot spune nimic... nu tiu nimic... el se afl ns, aici, v-o jur. Se afl aici, pentru c nu poate s nu fi

    aici. Snt sigur de asta ca i cum 1-a vedea, ca i cum 1-as atinge." Este aici.

    Cu degetul ntins spre ruine, desena n aer un cercu-le care se micora puin cte puin pn ce nu mai era

    dect un punct. Iar acest punct, cei doi tovari l cutau pierdui, amndoi ateni la acest spaiu, amndoi

    cuprini de aceeai credin ca si Beautrelet si nfierbntai de arztoarea convingere pe care el le-o

    impusese. Da, Arsene Lupin se afla acolo, n teorie, ca i n realitate, el se afla acolo, nici unul, nici

    cellalt nu se mai puteau ndoi de asta.

    i era impresionant si tragic s tii c ntr-un ungher ntunecat zcea chiar pe jos, fr ajutor, avnd febr,

    epuizat, celebrul aventurier.

    i dac moare ? rosti dl. Filleul cu voce sczut.

    Dac moare, spuse Beautrelet, iar complicii si vor .avea aceast certitudine, vegheai la salvarea

    domnioarei de Saint-Veran, domnule judector, cci rzbunarea va fi cumplit.

    Cteva minute mai trziu, si n ciuda insistenelor domnului Filleul, care s-ar fi mpcat bine cu un

    asemenea prestigios ajutor, Beautrelet, a crui vacan se termina chiar n acea zi, relua drumul spre

    Dieppe. El de-tarca la Paris ctre ora cinci si, la ora opt, intra, n acelai timp cu colegii si, pe poarta

    liceului Janson.

    Ganimard, dup o cercetare pe ct de minuioas pe att de inutil a ruinelor de la Ambrumesy, se napoie

    cu rapidul de sear. Ajungnd acas, gsi aceast scrisoare expediat cu pota pneumatic :

    Domnule inspector principal,

    Dat fiindc am avut ceva timp liber la sfritul zilei, fim putut reuni cteva informaii complementare care

    va vor interesa n mod sigur.

    De un an, Arsene Lupin triete la Paris sub numele de Etienne de Vaudreix. Este un nume pe care l-ai

    putut adesea citi n cronicile mondene sau n rubricile sportive. Mare cltor, este mult vreme absent, n

    acest timp se duce, spune el, s vneze tigri n Bengal sau vulpi albastre n Siberia. Trece drept un om de

    afaceri fr s se poat preciza despre ce afaceri este vorba. 40

    Domiciliul su actual: 36 rue Marbeuf. (V rog se remarcai c strada Marbeuf se afl n apropierea

    birou-i lui de pot numrul 45). De joi, 23 aprilie, ajunul agre-\ siunii de la Ambrumesy, nu se mai

    tie nimic despre Etienne de Vaudreix.

    Primii, domnule inspector principal, odat cu ntreaga mea recunotin pentru bunvoina pe care mi-

    ai ar tat-o, expresia celor mai bune sentimente.

  • Isidore Beautrelet

    Post Scriptura S nu credei cumva c mi-a dai mare btaie de cap obinerea acestor informaii. Chiar

    n' dimineaa crimei, cnd dl. Filleul i continua instrucia i n faa ctorva privilegiai, eu avusesem

    fericita inspiraiei de a examina cascheta fugarului, nainte ca falsul ofer \ s fi venit s o schimbe.

    Numele plrierului mi-a fost de ajuns, v dai seama, pentru a gsi filiera care mi-a j fcut cunoscute

    numele cumprtorului si domiciliul su.

    A doua zi dimineaa, Ganimard se nfia la numrul 36 din rue Marbeuf. Dup ce culese nite informaii

    de la i portreas, puse s i se deschid parterul din dreapta, unde nu descoperi nimic n afar de cenua

    din cmin. Cu patru zile mai nainte, doi prieteni veniser s ard toate hrtiile compromitoare, ns cnd

    se pregtea s = ias, Ganimard se ncrucia cu factorul care aducea oi scrisoare pentru dl. de Vaudreix.

    Dup amiaz, Parche-j tul, ntiinat asupra afacerii, cerea scrisoarea. Purta tim-! bru din America si

    coninea aceste rnduri, scrise n englez :

    Domnule,

    V confirm rspunsul pe care l-am dat agentului dumneavoastr. De ndat ce vei avea n posesia

    dumneavoastr cele patru tablouri ale Domnului de Gesvres, expediai-le n modul convenit. Vei aduga

    restul dac vei putea reui, lucru de care m ndoiesc mult.

    O afacere neprevzut obligndu-m s plec, voi sosi n acelai timp cu scrisoarea. M vei gsi la Grand-

    Hdtel.

    Harlington - 42

    Chiar n acea zi, Ganimard, avnd asupra sa *un mandat de arestare, l conducea la zdup pe domnul

    Harlington, cetean american, inculpat de tinuire i complicitate la furt.

    Astfel deci, n rstimp de douzeci i patru de ore, datorit indicaiilor cu adevrat neateptate ale unui

    putan de aptesprezece ani, toate nodurile intrigii se dezlegau. In douzeci i patru de ore, ceea ce era

    inexplicabil devenea simplu i luminos, n dxmzeci i patru de ore, planul complicilor de a-i salva eful

    era dejucat, capturarea lui Arsene Lupin rnit, pe moarte, nu mai prezenta nici un dubiu, banda sa era

    dezorganizat, se cunotea modul cum era instalat la Paris, masca sub care se ascundea i se ddea pe fa,

    pentru ntia dat, nainte ca el s fi putut aduce complet la ndeplinire una din loviturile sale cele mai

    abile i cel mai ndelung studiate. Se nregistra o adevrat i imens rumoare din partea publicului, de

    uimire, de admiraie si de curiozitate. Deja ziaristul din Rouen povestise, ntr-un articol foarte reuit,

    primul interogatoriu al tnrului retorician, pu-nnd n lumin "abilitatea sa, farmecul su naiv i linitita sa

    sigur'an. Indiscreiile crora czuser prad, fr voia lor, Ganimard i dl. Filleul, furai de un elan mai

    puternic dect orgoliul lor profesional, lmurir publicul asupra rolului lui Beautrelet n cursul ultimelor

    evenimente. El singur fcuse totul. Lui i revenea ntreg meritul- victoriei.

    Lumea se nfierbnt. De la o zi la alta, Isidore Beautrelet deveni un erou, iar mulimea, brusc pasionat,

    reclama cele mai ample detalii asupra noului ei favorit. Reporterii erau gata. Se npustir s ia cu asalt

    liceul Janson-de-Sailly, i pndir pe elevii externi la ieirea din clase si culeser tot ce-1 privea, de

    aproape sau de departe, pe numitul Beautrelet; i se afl astfel reputaia de care se bucura printre colegii

    si cel pe care ei l numeau rivalul lui Herlock Sholmes. Prin raionament, prin logic i fr mai multe

    informaii dect cele pe care le citea n ziare, enunase, n diverse rnduri, soluia unor afaceri complicate

    pe care justiia nu avea s le descl-ceasc dect mult timp dup el. Devenise o adevrat distracie la liceul

    Janson s i se pun lui Beautrelet n-

    trebri dificile, probleme de nedezlegat si toi se minuna s vad cu ct siguran de analiz, prin ce

    ingenioasi deducii, se descurca el n mijlocul celor mai dense te-; nebre. Cu zece zle mai nainte de

    arestarea bcanului-Jorisse, el indica ce se putea face cu faimoasa umbrel. De asemenea el afirma, nc

    de la nceput, n legtur] cu drama de la Saint-Cloud, c portarul era unicul uciga posibil.

    Dar lucrul cel mai curios fu volumaul pe care t gsir n circulaie printre elevii liceului, voluma semnat

    de el, tiprit la maina de scris si scos n zece exemplare. Drept titlu : ARSENE LUPIN, 'metoda sa, prin

    ce este clasic i prin ce este original urmat de o paralel ntre umorul englezesc i ironia franuzeasc.

    Era un studiu aprofundat al fiecreia din aventurile lui Lupin, n care procedeele ilustrului sprgtor ne

    apreau intr-un relief extraordinar, n care era artat meca-^ nismul nsui al modalitilor sale de aciune,

    tactica sa; cu totul special, scrisorile sale ctre ziare, ameninrile, j anunul fierturilor sale, pe scurt,

    ansamblul trucurilor pe j care le folosea pentru a-i hrui" victima aleas si a o aduce ntr-o asemenea

    stare de spirit, nct ea se oferea de-a gata loviturii puse la cale mpotriva ei, iar totul se petrecea ca i cum

    ar fi fost din propriul ei consimmnt-i era att de just din punct de vedere critic, att de ptrunztor, att

    de viu i de o ironie att de inocent si totodat att de crud, nct pe dat zeflemitii trecur de partea sa,

    simpatia oamenilor trecu fr tranziie de la Lupin la Isidore Beautrelet, iar n lupta care se angaja ntre ei,

    fu dinainte proclamat victoria tnrulur retorician.

    Oricum, att dl. Filleul, ct i Parchetul din Paris nu* preau amatori s-i lase aceast posibilitate. Pe de

    alt parte, ntr-adevr, nu reueau s stabileasc identitatea domnului Harlington, nici s furnizeze o prob

    decisiv a afilierii sale la banda lui Lupin. Complice sau nu, el tcea cu ncpnare. Mai mult chiar, dup

    examinarea scrisului su, nimeni nu mai ndrznea s afirme c el era autorul scrisorii interceptate. Un

    domn Harlington, avnd in posesia sa un sac de voiaj i un carnet amplu ' , 44

    burdusit cu bancnote, descinsese la Grand-Hotel, iat tot ce era cu putin s se afirme.

    Pe de alt, parte, la Dieppe, dl. Filleul se instala pe poziiile pe care i le cucerise Beautrelet. Nu fcea nici

    rin pas nainte, n jurul individului pe care domnioara de Saint-Veran l luase drept Beautrelet, n ajunul

    crimei, acelai mister. Aceeai bezn de asemeni n legtur cu tot ce privea furtul celor patru tablouri de

  • Ru-bens. Ce se ntmplase cu acele tablouri? Iar automobilul care le luase in cursul nopii, ce drum urmase

    ?

    La Luneray, la Yerville, la Yvetot, fuseser adunate dovezi ale trecerii sale, ca i la Caudebec-en-Caux,

    unde trebuise s traverseze Sena n zori pe bacul cu aburi. Dar cnd fu aprofundat ancheta, se vdi c

    automobilul respectiv era deschis i c ar fi fost imposibil s se ngrmdeasc n el patru mari tablouri

    fr ca funcionarii de la bac s nu le fi zrit.

    Tot probleme pe care dl. Filleul le lsa fr rspuns. Zilnic, subordonaii si scotoceau ruinele. Aproape

    zilnic venea el nsui s conduc cercetrile. Dar de aici pn la a descoperi ascunztoarea unde agonizase

    Lupin dac era adevrat c opinia lui Beautrelet era just de aici pn la a descoperi acea

    ascunztoare era o prpastie peste care excelentul magistrat nu prea dispus s peasc.

    De aceea prea firesc ca lumea s se ntoarc spre Isidore Beautrelet, dat fiind c doar el reuise s fac

    lumin n tenebrele care, n afara lui, se formau din nou tot mai dense i mai de neptruns. De ce nu se mai

    interesa de aceast afacere ? Fa de cum o condusese, i era de ajuns doar un mic efort pentru a o scoate la

    capt.

    ntrebarea i fu pus de ctre un redactor de la Le Grand Journal, care reui s ptrund n liceul Janson

    sub numele lui Bernard, corespondentul lui Beautrelet. La care Isidore rspunse cu mult nelepciune :

    Draga domnule, nu exist doar Lupin pe lumea asta, nu exist doar ntmplri cu sprgtori si detectivi,

    mai exist i acea realitate care se numete bacalaureat. Or, eu m nfiez n iulie la examen. Sntem 45

    n mai. i nu vreau s euez. Ce ar zice prea-bunul me tat ?

    Dar ce ar zice el dac 1-ai da pe mna justiiei Arsene Lupin ? Ban ! exist un timp pentru toate. La viitoare, vacan...

    Cea de la Rusalii ?

    Da. Voi pleca smbt, 6 iunie, cu primul tre;

    i n seara acelei smbete, Arsene Lupin va prins.

    Nu m lsai pn duminic ? ntreb Beautrele| rznd.

    De ce aceast ntrziere ? ripost ziaristul pe tonu cel mai serios.

    Aceast inexplicabil ncredere, nscut cu puin : urm i deja att de puternic, fa de tnr, toat lume o

    mprtea dei, n realitate, evenimentele nu justificau dect pn la un punct. Ce-are a face ! Oa menii credeau.

    Din partea sa nimic nu prea greu. S' atepta de la el ceea ce se putea atepta cel mult de l vreun fenomen de

    clarviziune i de intuiie, de expe rien si dibcie. La 6 iunie ! aceast dat se rsfa toate ziarele. La 6 iunie,

    Isidore Beautrelet va lua rapidul de Dieppe, iar seara Arsene Lupin va fi arestat,

    Numai dac pn atunci nu evadeaz... obiecta ultimii partizani ai aventurierului.

    Imposibil ! toate ieirile snt pzite.

    Numai dac pn atunci el nu va muri de pe urm, rnilor, reluau partizanii, care ar fi preferat mai curm

    moartea dect prinderea eroului lor.

    i replica venea imediat :

    Haide, haide, dac Lupin ar muri, complicii si ar cunoate acest lucru si Lupin ar fi rzbunat, doar

    Beautrelet a spus-o.

    i data de 6 iunie sosi. Vreo jumtate de duzin de ziariti l pndeau pe Isidore n gara Saint-Lazare. Doi dintre

    ei voiau s-1 nsoeasc n cltoria sa. El i implor s nu fac una ca asta.

    Plec aadar singur. Compartimentul su era gol. Destul de obosit dup o serie de nopi consacrate lucrului, nu

    ntrzie s cad ntr-un somn greu. n vis, avu 46

    impresia c se opreau n diverse gri i c nite persoane urcau i coborau. La trezire, n apropiere de Rouen, se

    afla tot singur, ns pe sptarul bncii din fa, o foaie mare de hrtie, fixat cu un ac cu gmlie de stofa

    cenuie, se lfia la vedere. Avea scrise urmtoarele cuvinte :

    Fiecare cu treburile sale. Ocup-te de ale dumitale. De nu, cu att mai ru pentru dumneata. Perfect ! spuse el, frecndu-i minile. Merg ru treburile n tabra advers. Ameninarea asta este tot att de

    stupid ca i cea a falsului ofer. Ce stil ! Se vede bine c nu Lupin este cel care minuiete condeiul.

    Trenul ptrundea n tunelul care preceda vechea cetate normand. In gar, Isidore se nvrti de dou-trei ori pe

    peron pentru a-si dezmori picioarele, cnd i scp un ipt. Trecnd pe lng bibliotec, citise distrat, pe prima

    pagin a unei ediii speciale a JournaZ-ului din Rouen, aceste cteva rnduri a cror nspimnttoare

    semnificaie o percepea brusc :

    Ultima or. Ni se telefoneaz din Dieppe c azi-noapte nite rufctori au ptruns n castelul Ambru-

    mesy, au legat-o pe domnioara de Gesvres i i-au pus clu, i au rpit-o pe domnioara de Saint-Veran.

    Urme de snge au fost observate la cinci sute de metri de castel, iar alturi a fost gsit o earf ptat cu

    snge. Exist temerea c nefericita fat a fost asasinat. Pn la Dieppe, Isidore Beautrelet rmase nemicat. Medita, ndoit de spate, cu coatele sprijinite pe genunchi i

    cu minile lipite de obraji. La Dieppe nchine un automobil, n pragul castelului Ambrumesy, l ntlni pe

    judectorul de instrucie care i confirm oribila tire.

    Nu cunoatei nimic n plus ? ntreb Beautrelet.

    Nimic. Tocmai am sosit i eu.

    n aceeai clip, brigadierul de jandarmerie se apropie de dl. Filleul i i nmn o bucic de hrtie mototolit,

    sfsiat, nglbenit, pe care tocmai o adunase de Pe jos nu departe de locul unde fusese descoperit earfa. 47

    DL Filleul o examina, apoi o ntinse lui Isidore Beaul trelet, spunind :

    Iat ceva ce nu ne va ajuta prea mult n cercel) rile noastre.

    Isidore suci si rsuci bucica de hrtie. Acoperita, de cifre, de puncte i de semne, ea nfia exact

    desenul pe care l dm mai jos :

    III

  • CADAVRUL

    Ctre ora ase seara, operaiile fiind terminate, dl. Filleul atepta n tovria grefierului su, dl. Bre-doux,

    maina care trebuia s-1 aduc napoi la Dieppe. Prea agitat, nervos. De dou ori ntreb :

    Nu 1-ai zrit pe tnrul Beautrelet ?

    Pe cuvnt c nu, domnule judector.

    Unde dracu' poate fi ? Nu 1-am vzut toat ziua.

    Brusc i veni o idee, i ncredina portofelul lui Bre-doux, ddu n fug ocol castelului si se ndrept spre

    ruine.

    Lng arcada cea mare, culcat pe burt pe solul acoperit cu ace lungi de pin, cu unul dintre brae ndoit sub

    cap, Isidore prea aipit.

    Ei ! Ce se ntmpl cu dumneata, tinere ? Dormi ?'

    Nu dorm. Reflectez.

    - E i momentul s reflectezi ! Trebuie s vedem* mai nti. Trebuie s studiem mai nti, s cutm in-

    clicii, s stabilim puncte de reper. Abia apoi, prin reflecie, coordonm totul si descoperim adevrul.

    Da, tiu... este metoda obinuit... cea bun fr ndoial. Eu am o alta... reflectez, rnai nti, ncerc mai

    nainte de orice s gsesc ideea> general a afacerii, dac m pot exprima astfel. Apoi mi imaginez o

    ipotez rezonabil, logic, n acord cu aceast idee general. i abia atunci cercetez dac faptele

    binevoiesc s se adapteze ipotezei mele.

    Ciudat metod i al naibii de complicat !

    Metod sigur, domnule Filleul, pe cnd a dumneavoastr nu este.

    Haide, haide, faptele snt fapte. 49

    Cu nite adversari oarecare, da. ns dac dumanul posed vreun vicleug oarecare, faptele sint cele pe care

    el le-a ales. Acele faimoase indicii pe baza crora dumneavoastr v cldii ancheta, el a fost liber s le dispun

    dup bunul su plac. i vedei, atunci cnd este vorba de un tip ca Lupin, unde v poate duce acest lucru, spre ce erori si ce inepii ! Sholmes a czut el nsui n capcan.

    Arsene Lupin a murit.

    Fie. Banda lui ns rmne, iar elevii unui asemenea maestru snt nite maetri ei nii.

    Dl. Filleul l lu pe Isidore de bra si spuse, trgn-clu-1 dup sine :

    Vorbe, tinere, vorbe. Iat ce este mai important. Ascult bine. Ganimard, reinut la Paris n clipa de fa, nu

    sosete dect peste cteva zile. Pe de alt parte, contele de Gesvres i-a telegrafiat lui Herlock Sholmes, care a

    promis c i va da concursul sptmna viitoare. Nu crezi, tinere, c s-ar putea face oarecare vlv in a spune

    acestor dou celebriti n ziua sosirii lor : Mii de regrete, domnilor, dar noi nu am putut atepta mai mult.

    Treaba este terminat" !

    Era imposibil s-si mrturiseasc cineva neputina cu mai mult ingeniozitate dect o fcea bunul domn Filleul.

    Beautrelet i ascunse un zmbet si, fcndu-se c se las nelat, rspunse :

    V mrturisesc, domnule judector de instrucie, c, dac nu am asistat mai adineaori la ancheta

    dumneavoastr, a fost n sperana c vei consimi s-mi comunicai rezultatele. Haidei, ce tii dumneavoastr

    ? '

    Ei bine, iat. Ieri sear, la orele unsprezece, cei trei jandarmi pe care brigadierul Quevillon i lsase de paz

    la castel, primeau de la numitul Quevillon un bileel care i chema n grab la Ouville unde se afl brigada lor.

    Au nclecat pe dat i, cnd au sosit...

    Au constatat c fuseser trai pe sfoar, c ordinul era fals i c nu aveau altceva de fcut dect s se

    rentoarc la Ambrumesy.

    Ceea ce au i fcut, sub conducerea brigadierului. Absena lor durase ns o or i jumtate i n acest timp

    crima a fost nfptuit. 50

    n ce condiii ?

    n condiiile cele mai simple. O scar mprumutat de la cldirile de la ferm a fost sprijinit de cel de al

    doilea etaj al castelului. Un ochi de geam a fost tiat, o fereastr a fost deschis. Doi oameni, narmai cu o

    lantern oarb, au ptruns n camera domnioarei de Gesvres si i-au pus un clu mai nainte ca ea s fi avut

    vreme s cheme n ajutor. Apoi, dup ce au legat-o cu frnghii, au deschis foarte ncet ua camerei n care

    dormea domnioara de Saint-Veran. Domnioara de Gesvres a auzit un geamt nbuit, apoi zgomotul unei

    persoane care se zbate. O clip mai trziu, ea a zrit pe cei doi oameni care o duceau pe verioara ei, tot legat

    i cu cluul n gur. Au trecut prin faa ei i au ieit pe fereastr. Epuizat, ngrozit, domnioara de Gesvres a

    leinat.

    Dar cinii ? Dl. de Gesvres nu cumprase doi dogi ?

    Au fost gsii mori, otrvii.

    Dar de cine ? Nimeni nu se putea apropia de ei.

    Mister ! De asemenea, cei doi oameni au traversat fr btaie de cap ruinele i au ieit prin faimoasa porti.

    Au trecut prin pdurice, ocolind fostele cariere... Abia la cinci sute de metri de castel, la poalele copacului

    numit Stejarul cel mare, s-au oprit... si i-au pus n execuie planul.

    De ce, dac veniser cu intenia de a o ucide pe domnioara de Saint-Veran, nu au lovit-o n camera ei ?

    Nu tiu. Poate c incidentul care i-a determinat nu s-a produs dect la ieirea lor din castel. Poate c fata

    reuise s se descotoroseasc de frnghii. Astfel, dup prerea mea, earfa gsit servise pentru a-i lega minile.

    n orice caz, lovitura au dat-o la picioarele Stejarului cel mare. Dovezile pe care le-am adunat snt absolut

    ferme...

    Dar corpul ?

    Corpul nu a fost regsit, ceea ce, de altfel, nu ne-ar putea surprinde peste msur. Pista urmat m-a condus,

    ntr-adevr, pn la biserica din Varengeville, la vechiul' cimitir cocoat pe vrful falezei. Acolo este prpastia...

    un hu de mai bine de o sut de metri. Iar jos, stncile, ma-

  • 51

    :rea. Peste o zi, dou, un val mai puternic la flux va readuce corpul pe prundi.

    Evident, totul este foarte simplu.

    Da, totul este foarte simplu si nu mi creeaz pro-"bleme. Lupin este mort, complicii si au aflat i,

    pentru a se rzbuna, aa cum au scris, au asasinat-o pe domnioara de Saint-Veran, iat fapte care nici

    mcar nu aveau nevoie s fie controlate. Dar Lupin ?

    Lupin ?

    Da, ce. s-a ntmplat cu el ? Foarte cu putin, complicii si i-au ridicat cadavrul tot atunci cnd o luau

    pe tat, dar ce dovad a acestei rpiri avem? Nici una. Dup cum nu avem nici o dovad a ederii sale in

    ruine, a morii sau a supravieuirii sale. i acesta-i ntreg misterul, dragul meu Beautrelet. Uciderea

    domnioarei Ray-monde nu are un deznodmnt. Dimpotriv, este o complicaie. Ce s-a petrecut de dou

    luni de zile la castelul Ambrumesy ? Dac nu dezlegm enigma asta, vor veni alii care nu ne vor atepta.

    Cnd vor veni acetia ?

    Miercuri... poate mari...

    Beautrelet pru c face un calcul, apoi declar :

    Domnule judector de instrucie, azi sntem sm-bt. Trebuie s m rentorc la liceu luni sear. Ei bine,

    luni diminea, dac vrei s fii aici la ora zece, am s ncerc s v dezvlui explicaia enigmei.

    Cu adevrat, domnule Beautrelet... crezi dumneata una ca asta ? Eti sigur ?

    Sper mcar.

    i acum, unde te duci ?

    M duc s vd dac faptele se mpac cu ideea

    -general pe care ncep s o ntrevd.

    i dac nu se mpac ?

    Ei bine, domnule judector de instrucie, atunci ele vor fi cele care vor grei, spre Beautrelet rznd, i

    -voi cuta atunci altele mai docile. Pe luni, nu-i aa ?

    Pe luni.

    Cteva minute mai trziu, dl. Filleul mergea cu maina spre Dieppe, n vreme ce Isidore, pe o biciclet pe

    care -o mprumutase contele de Gesvres, gonea pe drumul care

    -duce de la Yerville la Caudebec-en-Caux. 52

    Exista un punct asupra cruia tnrul inea s-i fac mai nainte de orice o prere limpede, pentru c acest

    punct i se prea tocmai punctul slab al dumanului. Nu= pot fi ascunse nite obiecte de dimensiunea celor

    patru tablouri de Rubens. n mod sigur ele se gseau undeva. Dac nu era cu putin deocamdat s fie

    regsite, nu se putea cunoate drumul pe unde dispruser ?

    Ipoteza lui Beautr