medicamente utilizate in tratamentul insuficienţei cardiace
TRANSCRIPT
MEDICAMENTE UTILIZATE IN
TRATAMENTUL
INSUFICIENŢEI CARDIACE (IC)
Repere fiziopatologice
Insuficienţa cardiacă congestivă (IC)= debitul
cardiac scăzut nu poate asigura oxigenarea
corespunzătoare a ţesuturilor sau aceasta se
realizează cu o presiune de umplere crescută
crestere in prevalenta
evolutie progresiva – reducerea treptata a performantei cardiace, punctata de episoade de decompensare acuta necesitand spitalizare
acompaniata de retentie semnificativa de fluide
semne şi simptome – oboseală, dispnee, congestie
legate de perfuzia inadecvată a ţesuturilor în timpul
efortului, frecvent apărând şi retenţia hidrosalină
Principalele cauze ale producerii IC
1. Cardiopatia ischemică
2. Hipertensiunea arterială
3. Cardiomiopatia dilatativă
4. Valvulopatii
5. Malformaţii congenitale cardiace
6. Boli virale
7. Consum cr alcool
Modificarea fiziopatologică de bază : disfuncţia
ventriculară.
disfuncţia ventriculară - sistolică / diastolică;
frecvent – IC mixtă - sistolică şi diastolică
→ reacţii adaptative neurohormonale:
a) activarea sistemului nervos simpatic
b) activarea sistemului renină - angiotensină-
aldosteron.
c) eliberarea: PNA, endotelina, vasopresina
cel mai important mec compensator endogen: hipertrofia miocardica
cand este depasita: remodelarea ventriculara
(dilatatie + alte modificari structurale care altereaza capacitatea contractila a miocardului)
Reactii adaptative neurohormonale in IC
Modificari morfologice in IC
Factorii care determina performanta
cardiaca
1. presarcina ( in IC prin vol sanguin si a
tonusului venos)
2. postsarcina (impedanta Ao + RVP)
dat activarii simpatice, a SRAA, secretie de
endotelina
3. contractilitatea
4. FC
FACTORI
DE RISC
BOALĂ
CV
EVENIM.
MORBIDE
Genetic
HTA
Hchol
Sn. metab.
Fumat
Disfunctia
endoteliala
Ateroscleroza
ICC
IMA
AVC
Moarte sub.
…….
Redefinirea conceptului
de boală cardiovasculară
Factori de risc
(HTA, dislipidemie...)
Disfuncţie
endotelială
Ateroscleroză
Placă de aterom Infact miocardic
Disfuncţie ventriculară
Remodelare
Insuficienţă cardiacă
Mortalitate
Ruptura plăcii
Continuumul cardiovascular
adaptat după Dzau V, Braunwald E. Am Heart J. 1991
Elemente definitorii ale IC
deficitul contractil (disfuncţia ventriculară), FE <45% (in IC diastolica FE poate fi N, DC↓)
tahicardia
presarcina crescută
postsarcina mărită excesiv (vasoconstricţie)
remodelarea ventriculară
Obiectivele tratamentului IC
pe termen scurt
IC acuta
stabilizarea pacientului - corectarea tulburărilor hemodinamice
IC cronica
ameliorarea simptomatologiei
îmbunătăţirea hemodinamicii
cresterea calităţii vieţii bolnavului
pe termen lung :
întârzierea apariţiei şi progresiei disfuncţiei ventriculare
prelungirea vieţii pacientului
CLASA DISABILITATE
NYHA 1 USOARA
dispnee minima, toleranta moderata la exercitii
CLASA 2 MEDIE
simptome usoare, transpiratii ocazionale, limitarea capacitatii de efort, dispnee la mers
CLASA 3
MODERATA
dispnee la ridicarea sau la asezarea in pat, limitare importanta a capacitatii de efort, confort numai in repaos
CLASA 4 SEVERA
dispnee de repaus, disconfort la activitati minime
18
Cauza cea mai frecventa de deces: aritmii (medicamentele care evita expunerea cordului la CA –amelioreaza prognosticul)
Posibilitati de tratament in IC
Modificarea stilului de viata
Farmacoterapie
Dispozitive implantabile de resincronizare
Chirurgie
Farmacoterapia:
Tinte cardiace Vs Tinte noncardiace
conventional se considera ca leziunea primara in IC – situata la nivelul inimii
in realitate – in IC sunt implicate mai multe organe si procese adaptative
cercetarile – terapia directionata asupra tintelor farmacologice noncardiace – are rezultate superioare fata de cea indreptata asupra miocardului (tintelor cardiace)
TRATAMENTUL FARMACOLOGIC
AL IC
Clase de medicamente disponibile:
IEC, BRA
Diuretice
Vasodilatatoare
Beta blocante
Inotrop pozitive
Alte medicamente….
Efectele Angiotensinei II in IC
Efecte farmacodinamice ale IEC in IC
cresc supravietuirea - The Cooperative North
Scandinavian Enalapril Survival Study (CONSENSUS Trial Study Group 1987) a demonstrat scaderea cu 40% a mortalitatii in IC NYHA III si IV dupa tratament cu enalapril 6 luni (SOLVD Investigators, 1992).
reduc spitalizarile
cresc toleranta la efort
amelioreaza fractia de ejectie
Meta-analysis of angiotensin-converting enzyme (ACE) inhibitors in heart failure patients with a depressed ejection fraction.A. The Kaplan-Meier curves for mortality for 5966 HF patients with a depressed EF treated with an ACE inhibitor after acute myocardial infarction (three trials).B. The Kaplan-Meier curves for mortality for 12,763 HF patients with a depressed EF treated with an ACE inhibitor in five clinical trials, including postinfarction trials. The benefits of ACE inhibitors were observed early and persisted long-term. (Modified from MD Flather et al: Lancet 355:1575, 2000.)
Cum?
↓ activitatea sistemului nervos simpatic
amelioreaza disfunctia ventriculara
vasodilataţie predominant arteriolară→↓ postsarcina
venodilataţia → ↓ presarcinii.
potenţează efectele diureticelor
efect antiremodelare patologică
efecte antiproliferative
ameliorează disfuncţia endotelială
efectul de protecţie vasculară al IEC
Utilizarile clinice ale IEC în IC
1. IEC = prima linie de tratament la toţi
pacienţii cu disfuncţie ventriculară sistolică
(fracţia de ejecţie <45%)
2. IEC = primă linie de tratament în IC fără
retenţie hidrosalină,
la cei cu edeme - se vor asocia în tratament
cu un diuretic.
Utilizarile clinice ale IEC în IC
3. IC după IMA după faza acută, - ghidurile
recomanda iniţierea terapiei cu IEC la toţi pacienţii
cu IMA indiferent dacă fracţia de ejecţie este
scăzută sau nu.
Studii clinice
IC post IMA – NYHA 2 si 3: enalapril, lisinopril,
ramipril , trandolapril
Post IMA NYHA 4: trandolapril, ramipril
Utilizarile clinice ale IEC în IC
4. preventiv la pacienţii fără IC dar cu risc
crescut de dezvoltarea acesteia (HTA,
cardiopatie ischemică, dislipidemie, diabet
zaharat).
Utilizarile clinice ale IEC în IC
tratamentul - se începe cu doze mici
dozele se cresc treptat
Monitorizarea tratamentului include:
măsurarea TA
electroliţii serici
Creatinina plasmatică
Contraindicaţiile IEC în IC
− stenoză bilaterală de arteră renală
Reacţiile adverse ale IEC
− hipotensiune ortostatica
− hiperkaliemie
− insuficienţă renală moderată şi reversibilă
Efecte adverse dependente de molecula IEC
− tuse seacă (mai ales la enalapril)
− cefalee
− rash tegumentar
− greaţă, diaree
− tulburări de gust (la captopril)
− angioedem
− neutropenie,
Reprezentanţi si doze in IC
Captopril 3 x 12,5-50 mg
Enalapril 2 x 10-20 mg
Lisinopril 1 x 2,5-40 mg
Ramipril 1-2 x 2,5-5 mg
Perindopril 1 x 1-8 mg
Antagoniştii R pentru angiotensină
AT II - efecte nefavorabile
pe aparatul CV
termen scurt
(vasoconstricţie,
edeme)
pe termen lung
(remodelare vasculară
şi miocardică, efect
proinflamator)
efectele nocive - prin rec
AT 1
Antagoniştii receptorilor AT1 - blocare eficientă
a sistemului renină - angiotensină – aldosteron
Beneficiile asupra mortalităţii din IC - similare
celor ale IEC → în IC sartanii = o alternativă a
IEC la pacienţii care nu suportă aceste
medicamente.
NYHA 3,4 : candesartan, valsartan (si post IMA)
Reacţii adverse
Sartanii - mai bine toleraţi decât IEC,
hipotensiune, ameţeli
hiperpotasemie
scăderea funcţiilor renale
Reprezentanti. Doze in IC
Candesartan 4-16 mg/zi
Irbesartan 150-300 mg/zi
Losartan 50-100 mg/zi
Telmisartan 20-80 mg/zi
Valsartan 80-320 mg/zi
Diureticele in tratamentul IC
Diureticele în tratamentul
insuficienţei cardiace
Utile pt reducerea simptomelor datorate supraincarcarii
volemice:
scad volumul extracelular
scad intoarcerea venoasa
Efecte farmacodinamice
↑ performanţa cardiacă la pacienţii cu IC congestivă
(ameliorarea condiţiilor hemodinamice ale inimii).
↑ diureza - ↓ volumului sanguin / presarcina
tratam. cr: ↓ RVP / postsarcina
Clinic: ameliorează simptomatologia IC -
dispneea, edemele şi cresc uşor toleranţa la
efort.
diureticele nu scad mortalitatea în IC (cu
excepţia dozelor mici de spironolactonă)
Diureticele de ansă
Mecanism de acţiune: inhibă simtransportorul
ionic pentru Na+K+/2Cl- la nivelul membranei
apicale a celulelor endoteliale renale din
porţiunea ascendentă a ansei Henle
Volumul urinar creşte de 4-5 ori ;
la bolnavii cu edeme → până la 10 l/24 h.
FUROSEMIDUL
acţiune rapidă şi efect de durată scurtă.
administrare orala sau parenterala în IC acută
debutul efectului - la 20-60’ după administrarea
orală şi 3-10’ după cea i.v.;
dureaza 4-6 ore.
Doze: 20-40 mg/doză, până la 320 mg/zi.
asocierea cu diuretice antialdosteronice - ↑
efectul diuretic al furosemidului şi ↓ riscul
hipopotasemiei.
Reacţii adverse
hipopotasemie, hiposodemie,
hipomagneziemie.
surditate (nu se asoc. cu AG sau cu alte
ototoxice)
hipovolemie după doze mari, cu alterarea
funcţiei renale
BUMETANIDUL
asemănător ca eficacitate furosemidului, Bd
superioara
potenţă mai mare.
se administrează 0,5-1 mg/doză
doza medie = 5-10 mg.
durata de acţiune:scurtă
in IC - oral.
Diureticele la pcientii cu
decompensari acute
Necesare adm repetate de furosemid i.v. in bolus sau in perfuzii repetate
Preferata adm in perfuzie, nivel seric constant si ototoxicitate mai mica (Lahav et
al., 1992).
doza initiala – 40 mg bolus, apoi 10 mg/h.
In caz de scadere a RFG se asociaza medicamente care cresc Dc ex dobutamina
Diureticele tiazidice în IC
în formele uşoare de IC
Hidroclorotiazida : 50-75 mg/zi.
Indapamida: 2,5 mg/zi într-o singură priză, (tolerabilitate foarte bună);
preferata→forma farmaceutică de 1,5 mg cu eliberare lentă.
reacţii adverse: dezechilibre hidro-electrolitice, hiperuricemie, intoleranţă la glucoză.
Nu se administrează în IR (creatinina > 1,6 mg/dl) - ineficiente
Diureticele care economisesc
potasiul
↑ diureza relativ slab → puţin eficiente în ↓
volumului sanguin.
se folosesc pentru potenţarea efectului diuretic
al altor clase de diuretice.
TRIAMTEREN 25-100 mg /zi asociat cu IEC.
AMILORID 2,5-20 mg/zi, asociat cu IEC.
Diureticele antialdosteronice
In IC → activarea sistemului renină-angiotensină-
aldosteron,
creşterea concentraţiilor plasmatice de aldosteron - de
20 de ori mai mari faţă de normal.
blocarea receptorilor pentru aldosteron - efecte
favorabile în IC.
SPIRONOLACTONA
Studiului RALES (Randomized Aldactone
Evaluation Study):
spironolactona 25mg/zi → ↓ cu 30%
mortalitatea şi spitalizările la bolnavii cu IC
NYHA III şi IV
doza: 25-50 mg/zi, se începe cu 12,5 mg/zi
dozele mai mari → hiperpotasemie, (mai ales la
pacienţii aflaţi sub tratament cu IEC).
EPLERENONA (Inspra®)
Studiul EMPHASIS- HF 2010 – reducere semnificativa a mortalitatii si a spitalizarilor la pacientii cu IC NYHA 2 tratati cu eplerenona, comparativ cu placebo
hiperkalemie!
prudenţă - asocierea cu suplimente orale de K,
IEC sau in stările patologice care pot creşte K
seric (scăderea funcţiei renale, diabet, varstnici)
prudenţă în asocierea cu suplimente orale de K,
IEC sau in stările patologice care pot creşte K
seric (scăderea funcţiei renale)
SPIRONOLACTONA (Aldactone®,
Verospiron®, Spironolactona)
cpr. 25 mg, caps. 50 mg şi 100 mg, sol. inj. 20
mg/ml.
Reacţii adverse
− hiperpotasemie (risc crescut la asocierea cu
IEC)
− ginecomastie, dureri la nivelul sânului la
bărbaţi, scăderea libidoului, amenoree
Rezistenţa la tratamentul diuretic în
IC
Mecanismele :
noncomplianţa pacientului
aport excesiv de Na
hipertrofia / hiperplazia celulelor din TCD
scăderea perfuziei glomerulare (↓ marcată a DC, iniţierea
terapiei cu IEC sau creşterea dozei, hipotensiune
excesivă)
asocierea în tratament a AINS
patologie primară renală: stenoză de arteră renală,
uropatii obstructive, nefrită interstiţială, embolii etc
Monitorizarea tratamentului cu
diuretice
măsurarea zilnică:
diurezei,
greutăţii,
controlul aportului de sodiu
restricţie lichidiană.
biochimic : ionograma şi creatinina serică.
pe lângă K seric - importantă şi urmărirea
apariţiei hiposodemiei!
Vasodilatatoarele in
tratamentul IC
Vasodilatatoarele în tratamentul IC
Nitrovasodilatatoarele
largă utilizare în IC
venodilataţie, ↓
presarcina
la doze mai mari - ↓ RVP
coronarodilataţie -
coronare epicardice.
se folosesc - mai ales la
cei care nu tolereaza IEC
sau BRA
ISOSORBID DINITRATUL (ISDN)
in IC - oral
↑ toleranţa la efort şi ↓ simptomatologia la
pacienţii cu IC cronică
toleranţa la nitrati - limitează eficacitatea in
IC → ISDN se asociază cu hidralazina
Nitroglicerina - selectivitate pentru vene, mai
ales în administrarea i.v. cu ritm lent.
IC după IMA sau în IC stângă acută.
Nitroprusiatul de sodiu
reduce presarcina şi postsarcina.
IC datorată creşterii rezistenţei vasculare
periferice, sau în cea asociată cu IMA.
RA: hTA, methemoglobinemie
Hidralazina
În IC ↓ postsarcina, ↓ RVP şi pe cea pulmonară
Adm.: oral sau i.v. în urgenţe
Doza= 300 mg/zi; initial 10- 25 mg de 3-4 ori pe zi,
↑ progresiv
Reacţiile adverse: sindrom lupus-like
anemie hemolitică autoimună,
cefalee
Beta blocantele in IC
Beta blocantele în insuficienţa cardiacă
Rezultatele trialurilor clinice cu BB in IC:
ameliorează simptomatologia
reduce numărul şi durata spitalizărilor
creşte toleranţa la efort
ameliorează calitatea vieţii
creşte supravieţuirea bolnavilor (scade mortalitatea globală, atât datorită morţii subite cât şi înrăutăţirii insuficienţei cardiace).
Mecanism de acţiune
incomplet elucidat; scăderea mortalităţii se datorează:
reducerii incidenţei morţii subite prin aritmii ventriculare
maligne
efectului anti - remodelare ventriculară
ameliorarii metabolismului energetic miocardic
ameliorarii conditilor de lucru ale inimii
Posibilul mecanism de actiune al BB in
IC
Indicaţii terapeutice
IC sistolică uşoară, moderată sau severă (clasa
II-IV NYHA) de etiologie ischemică sau non-
ischemică, aflaţi sub tratament cu IEC şi
diuretice.
Beta blocantele sunt indicate la bolnavii cu
disfuncţie sistolică asimptomatică a VS numai
dacă au suferit un IMA.
Precauţii
a) Tratamentul se iniţiază cu doze foarte mici (1/10 din doza
de întreţinere)
b) Nu se folosesc β-blocante la pacienţii cu decompensări
recente ale bolii (2-4 săptămâni).
c) Creşterea dozei - lent progresiv, în decurs de câteva
săptămâni, sub supraveghere medicală atentă
d) Prudenţă maximă la pacienţii cu IC NYHA IIIb şi IV
e) Nu se întrerupe brusc administrarea beta-blocantelor
Contraindicaţii
− Astm bronşic
− Angină vasospastică Prinzmetal
− Bloc atrioventricular
− Bradicardie sub 55 bătăi/minut
− Insuficienţă cardiacă necontrolată/
decompensari recente
− Boli vasculospastice
− Depresie
Prudenţă
− Bronhopneumopatie obstructivă cronică
− Diabetici (risc crescut de reacţii hipoglicemice)
− Nu se administrează adrenalină sau
simpatomimetice directe (risc de accidente
hipertensive)
Preparate şi doze utilizate în IC
Metoprolol succinat 12,5mg- max.
200mg/zi
Bisoprolol 1,25mg- max.10 mg/zi
Carvedilol 6,25mg- max. 50 mg/zi
Nebivolol 1,25mg- max. 10 mg/zi
Medicamente inotrop pozitive
1. Digitalicele
Prima monografie asupra efectelor digitalei -1785
Medicamentele inotrop pozitive
Digitalicele
se obţin din frunzele plantelor din genul
digitalis: Digitalis purpureea ( digitoxina )
Digitalis lanata ( digoxina, lanatozidul C şi
deslanozidul)
Efectele farmacodinamice
a) Efecte cardiace
1. Efectul inotrop pozitiv: principalul efect
farmacodinamic al cardiotonicelor.
↑ forţa de contracţie a miocardului mai ales a
VS.
2. Efectul cronotrop negativ: bradicardie prin
rărirea descărcărilor nodului sinusal
3. Efectul dromotrop negativ: încetinesc
conducerea atrio-ventriculară şi cresc rolul de
frână a nodului AV
4. Efect batmotrop pozitiv: favorizează
automatismul ectopic prin acţiune directă
asupra miocardului→ aritmii atriale sau
ventriculare
5. Efect tonotrop pozitiv: cresc tonusul
miocardului şi reduc dimensiunile cordului →
ameliorează consumul de oxigen al acestuia.
6. Asupra musculaturii netede vasculare:
vasoconstricţie arterială şi venoasă modestă
b) Efectele extracardiace:
Efecte vegetative: deprima funcţia simpaticului
periferic →↓ rezistenţei vasculare sistemice,
tahicardiei şi uşurând munca inimii
efecte parasimpaticomimetice
Efecte asupra tractului gastrointestinal:
anorexie, greţuri, vărsături şi diaree (prin
supradozare)
Efecte asupra ECG
bradicardie sinusală (deprimarea NS),
prelungirea intervalului PR (deprimarea conducerii AV)
micşorarea intervalului QT (scurtarea potenţialului de
acţiune ventricular)
subdenivelarea segmentului ST
aplatizarea sau inversarea undei T (modificarea
repolarizării ventriculare)
Mecanism de acţiune
Receptorul specific pentru cardiotonice:ATP-
aza Na+/K+ dependentă ( asigură efluxul ionilor
de Na+ şi influxul ionilor de K în celulă)
Cardiotonicele inhibă ATP-aza→↑ conc. i.c. de
ioni de Na.
↑ conc. ionilor de Na → ↑ efluxului acestor ioni
(pompa care schimbă Na cu Ca)
Inhibitia Na/K ATPasei
Mecanismul de actiune al
cardiotonicelor digitalice
Digitalicele stimulează pătrunderea Ca în celulele
miocardice.
Acţiunea inotrop pozitivă este datorată creşterii
disponibilului de Ca pentru mecanismul contractil.
Farmacocinetica glucozizilor
cardiotonici
Digitoxina - liposolubila, se absoarbe uşor,
biodisponibilitate bună
Digoxina - liposolubilitate intermediară,
biodisponibilitatea după administrarea orală -
variată
Administrarea cardiotonicelor
oral sau i.v. ;doza de atac → compensarea IC
digitalizarea: rapid (i.v.), intermediar sau lent oral.
cea mai sigură metodă : digitalizarea lentă.
conc. plasmatică de echilibru: ~ 1 săptămână la digoxin,
1 lună la digitoxin.
doza de întreţinere = cantit. de cardiotonic epurată zilnic
Indicaţiile clinice ale cardiotonicelor
1. IC cu debit scăzut, mai ales în IC prin disfuncţie
sistolică. Daca pacientul are ritm sinusal- numai dupa
administrarea IEC si a diureticelor
2. Medicamente de elecţie - IC cu fibrilaţie atrială.
2. Tahiaritmii supraventriculare:
Fibrilaţie atrială rapidă, flutter atrial, tahicardie
paroxistica supraventriculară (TPSV).
3. Edem pulmonar acut
Nu influenteaza durata de supravietuire in IC dar
cresc calitatea vietii!
Contraindicaţii
Extrasistole ventriculare frecvente
Tahicardie ventriculară
Sindrom Wolf-Parkinson White cu fibrilaţie
atrială (există riscul de FIV)
Bradicardie marcată, BAV
Obstacol la ejecţia sângelui: cardiomiopatie
hipertrofică, stenoză aortică strânsă…
Pericardită constrictivă
Preparate şi doze
DIGOXINA (Lanoxin®, Digoxin, Corlan®) cpr. 0.25mg,
f. 0,50mg/2 ml, sol buv. 0,05 mg/ml.
IC congestivă cronică : oral 0,25 mg/zi la adult
Urgenţe : i.v. 0,5-1mg/zi timp de 2-3 zile (control clinic şi
electrocardiografic.)
EPA: i.v. lent diluat, 0,5-0,75 mg repetat la nevoie 0,125 -
0,25 la 12 ore.
La copii : 0,02 mg/kg/zi oral.
Bătrâni : 0,125 mg/zi
Reactii adverse
greata, anorexie, varsaturi, tulburari de
vedere, psihoza
aritmii: ESV, bigeminism, bradicardie
BAV.
amiodarona si verapamilul cresc conc
plasmatica a digoxinei prin inhibarea
excretiei acesteia
Toxicitatea digitalica
frecvent intalnita (de ce?)
concentratia terapeutica - 0.5-1.5 ng/ml
primul pas: oprirea administrarii
tratam aritmiilor: lidocaina, propafenona, propranolol
corectarea K seric
anticorpi antidigitala (Digibind)
Monitorizarea conc plasmatice - de rutina
METILDIGOXINA (Lanitop®)
Doza de atac: 0,2 mg de 2 ori/zi po sau iv 3 zile.
Doza de întreţinere: 0,2 mg/zi.
LANATOZIDUL C
Doza oral: 1,5-2 mg/zi timp de 3 zile apoi 0,5-
1,5 mg/zi în tratamentul de întreţinere.
Alte medicamente inotrop pozitive
folosite în IC
1) Inhibitorii fosfodiesterazei
Teofilina:↑ forţa de contracţie a miocardului ,vasodilataţie
periferică → ↓ presarcinii şi a postsarcinii.
folosite puţin în tratamentul IC (efecte sec.)
INAMRINONA şi MILRINONA
Indicaţii:
IC congestivă acută prin disfuncţie sistolică( i.v)
pe cale orală nu prezintă beneficii ( aritmii şi
ischemie miocardică)
adm - secţii de terapie intensivă, durată scurtă
(toleranţă faţă de efectul inotrop)
In unele tari - retrase
Alte medicamente inotrop pozitive
folosite în IC
2) Agoniştii adrenergici şi dopaminergici
DOPAMINA
efecte periferice adrenergice sau
dopaminergice în funcţie de doza administrată.
Adm. i.v. în perfuzie lentă. Ineficace p.o.
1,5-10μg/kg/minut →vasodilataţie în teritoriul
renal, coronarian şi cerebral
10 μg/kg/minut → stimulează contracţia
miocardică ( efect direct asupra R β1),
tahicardie moderată şi ↑ viteza de conducere
AV, mărind uşor TA; ↑ debitul cardiac
>15μg/kg/minut → vasoconstricţie cu ↑
rezistenţei periferice totale şi a TA.( acţionează
pe R α1)
DOPAMINA
Indicaţii terapeutice
1. de elecţie în şoc (cu excepţia şocului
anafilactic) mai ales la bolnavii oligurici.
în şocul traumatic, hipovolemic, cardiogen,
infecţios.
2. Edem pulmonar acut
3. Insuficienţă cardiacă congestivă severă mai
ales la pacienţi oligurici
DOPAMINA
Reacţii adverse
− Tahicardie
− Aritmii la doze mari
− Dureri anginoase
− Tremor
− Hipertensiune arterială
− Necroză ischemică la
perfuzarea paravenoasă
Contraindicaţii
− Hipertiroidism
− Feocromocitom
− Tahiaritmii
− Tratament cu IMAO
DOBUTAMINA in IC
↑ marcat DC,
↓ presarcina şi postsarcina, presiunea în arterele
pulmonare
tahicardie slabă.
↓ tonusul simpatic crescut din IC şi creşte diureza.
Indicaţii
− IC acută după IMA
− decompensări ale ICC
Nesiritide
Analog de peptid natriuretic atrial tip B (BNP)
BNP - secretat de miocitele ventriculare ca raspuns la intinderea musculara
BNP se leaga de receptori in vase, R si alte organe determina vasodilatatie puternica si rapida via cGMP
Niseritide - BNP uman recombinant apobat pt tratamentul decompensarilor ICC si pt ICAc
Adm i.v.
↓ RVPT si pulmonara, creste indirect DC
R. a: cefalee, hipotensiune
C. ind: hipotensiune marcata, soc cardiogen, stenoza aortica, pericardita constrictiva, cardiomiopatie hipertrofica, tamponada
Alte medicamene si incercari….
Coenzima Q10
Omega 3
1. Trat. retentiei de lichide
2. IEC sau BRA
3.BB
ICD – defibrilator implantabil
CRB – dispozitiv deresincronizare ventriculara
Mesaje cheie – concluzii:
IEC – cheia de bolta in tratamentul ICC
Beta blocantele – folosite in cazuri selectionate de IC (doze mici, ICC usoara si moderata)
Diureticele – amelioreaza cel mai rapid simptomatologia (datorita retentiei lichidiene)
Se folosesc in si in IC ac
Digoxina – electie la pacientii cu IC si FiA