metabolismul lipidic 2014

Metabolismul lipidic Tulburări înăscute ale metabolismului lipidic.

Dislipidemia în diabetul zaharat.

Dr. C. Zetu

2014

LIPIDE - Definiţie, Roluri, Clasificare

Definiţie

Roluri

Clasificare

sunt un grup heterogen de substanţe care se aseamănă prin caractere comune de solubilitate, fiind greu solubile în apă dar uşor dizolvabile în solvenţi nepolari.

sunt principala formă de transport şi depozitare a rezervelor energetice; au rol plastic formator; importante în procesele de comunicare/semnalizare şi recunoaştere intercelulară; sunt vitamine, hormoni, prostanoide; sunt izolatori electrici, termici si mecanici.

saponificabile: gliceridele, fosfogliceridele, sfingolipidele şi cerurile (sunt scindate hidrolitic în compuşi simpli); nesaponificabile: hidrocarburi, alcooli, aldehide, terpene, carotenoizi, steroizi. (nu sunt scindate hidrolitic în compuşi simpli).

Unele lipide sunt asociate cu proteine (apoproteine) şi alcătuiesc lipoproteinele, altele cu glucide şi dau naştere la glicolipide.

Aportul, digestia şi absorţia lipidelor

Aportul

Digestia

lipidele asigură obişnuit, 25–35% din aportul caloric din dietă, reprezentând circa 80–100 g pentru adultul normoponderal; trigliceridele reprezintă principalele componente lipidice ale raţiei alimentare (aproximativ 90%) după care urmează fosfolipidele, colesterolul liber şi esterificat (circa 500 mg/zi).

se desfăşoară esenţial în intestinul subţire, în principal sub influenţa lipazei pancreatice (LP); scindarea hidrolitica a lipidelor în monogliceride (MG) şi acizi graşi (AG), mediata de LP; MG si AG se dizolvă în porţiunea lipidică a miceliilor sărurilor biliare, si sunt transportaţi la nivelul celulei epiteliale intestinale; în celula epitelială intestinală, MG si AG sunt recombinate în cea mai mare parte pentru a reface trigliceride (TG) şi, într-o mai mică măsură, sunt digerate mai departe până la acizi graşi liberi şi glicerol sub acţiunea lipazei intestinale; TG se agregă sub forma unor particule sferice (chilomicroni) care mai conţin, alături de colesterolul şi fosfolipidele exogene (absorbite din lumen), şi cantităţi mici de apoproteine, fosfolipide şi colesterol endogene (sintetizate în intestin); chilomicronii sunt eliberati in limfa.

Digestia şi absorţia lipidelor

Enterocit Lumen

Acid gras (AG)

(lanţ lung) +

Monoglicerid

Triglicerid (TG)

+ Fosfolipide Colesterol

Apoproteine (A, B48, E, C)

Chilo microni (Chilo)

Acid gras (AG)

(lanţ mediu)

Acid gras (AG)

Monoglicerid

Lipaza +

Colipază

Săruri biliare

Picătură de TG

Chilo

Micelii

AG

Limfă

Formele de transport ale lipidelor

Clasificare Lipidele, fiind hidrofobe, pentru a putea fi transportate în plasmă se leagă de proteine constituind complexe numite lipoproteine! Lipoproteinele existente în plasmă pot fi separate în :

5 clase prin ultracentrifugare (diferenţe de densitate): chilomicroni, Very Low Density Lipoprotein (VLDL), Intermediate Density Lipoprotein (IDL), Low Density Lipoprotein (LDL), High Density Lipoprotein (HDL) 4 clase prin electroforeză (diferenţe de încărcare electrică): chilomicroni, β lipoproteine, pre β lipoproteine, α lipoproteine.

Apoproteină de suprafaţă (de ex Apo C)

Colesterol liber

Fosfolipide

Colesterol esterificat

Triacilglicerol

Apoproteină inclavată

Miez lipidic nepolar

Monostrat lipidic amfoteric

Structura generală a

lipoproteinelor

Compoziţia principalelor clase de lipoproteine

procente de masă

Apoproteine Localizare Roluri

Apo A I

HDL, chilomicroni

- activator al LCAT, ligand pentru receptorul HDL Apo A II

HDL, chilomicroni

- inhibitor (?) al Apo A I şi LCAT

Apo A IV

HDL, chilomicroni

- necunoscută

Apo B100

LDL, VLDL, IDL

- ligand pentru receptorul LDL

Apo B48

Chilomicroni, resturi chilomicroni

- nu are

Apo C I

VLDL, HDL, chilomicroni

- posibil activator al LCAT

Apo C II


- activator al LPL

Apo C III


- inhibitor al Apo C II

Apo D

Fracţiune a HDL

- posibil acţiune identică cu CETP

ApoE

VLDL, IDL, HDL, chilomicroni, resturi chilomicroni

- ligand pentru receptorul LDL şi LRP

Apoproteine, localizare şi roluri

--CETP (colesterol ester acyltransferase) = proteina de transfer al esterilor de colesterol - LRP (LDL receptor related protein) = receptor de recunoaştere şi legare a Apo E - receptor LDL = receptor de recunoaştere şi legare a Apo B100/Apo E

Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (1)

Chilomicronii sinteza enterocitară maturare plasmatica prin transfer nonenzimatic de apo E şi C cu particulele HDL catabolism in 2 etape:

primă etapă: sub acţiunea LPL activată de apo C II din structura chilomicronilor, trigliceridele constitutive sunt hidrolizate în glicerol (eliberat în plasmă) şi acizi graşi (utilizaţi în ţesuturi); componentele de înveliş devin supranumerare si astfel apo A, C, colesterolul liber şi fosfolipidele sunt transferate pe HDL, iar chilomicronii maturi se transformă în resturi chilomicronice.

a doua etapă: resturile chilomicronice fie sunt captate de ficat, prin intermediul unor receptori specifici ce recunosc şi leagă apo E (LDL receptor şi LRP receptor), fie formează precursori ai HDL (particule pre β HDL).


VLDL sinteza hepatocitara, având un conţinut lipidic ridicat în care predomină trigliceridele (circa 55%). Apo B100 (sintetizată intrahepatocitar) reprezintă proteina majoritară maturatie plasmatica prin transferul nonenzimatic de apo E şi C cu particulele HDL Catabolismul VLDL:

VLDL mature, care conţin apo C II cu funcţie de activator al LPL, sunt supuse hidrolizei trigliceridelor constitutive în acizi graşi şi glicerol;

simultan, apo C se reîntoarce pe suprafaţa HDL împreună cu o parte din fosfolipidele şi colesterolul liber din înveliş, iar VLDL se încarcă cu esteri de colesterol pe două căi:

→ prin transfer de la HDL, sub acţiunea CETP (Cholesterol Esterified Transfer Protein – proteina de transfer a esterilor de colesterol) şi apo D (componentă a HDL)

→ prin esterificarea colesterolului liber rămas în învelişul VLDL sub acţiunea LCAT, enzimă activată de apo A I (componentă a VLDL). Acil colesterolul format migrează în miezul particulei VLDL

În cursul celor două etape catabolice, diametrul şi greutatea moleculară a VLDL scad progresiv, si creşte conţinutului de colesterol care devine predominant, rezultatul fiind particulele de IDL.


IDL

sunt rezultatul prelucrării VLDL de către LPL; conţin în proporţie aproximativ egală trigliceride şi cholesterol, iar componenta proteică este reprezentată de apo B100 şi apo E.

catabolismul IDL presupune :

schimbul de esteri de colesterol şi trigliceride cu particulele HDL, facilitat de CETP;

formarea de LDL sub acţiunea LPL şi lipazei hepatice (HL), reprezentând calea principală;

preluarea directă de către receptori hepatocitari ce recunosc apo E constitutivă şi metabolizare intrahepatocitară.


LDL se formează în plasmă din IDL după hidroliza trigliceridelor mediată de LPL (70-90% din VLDL sunt transformate în LDL). Componenta lipidică predominantă este reprezentată de colesterol; singura apoproteina este apo B100 mai multe subclase de LDL, cu dimensiuni şi densităţi diferite: LDL1 şi LDL2, particule mari de densitate mai mică (mai bogate în trigliceride) şi, respectiv LDL3, mai mici şi de densitate mai mare (mai bogate în colesterol). LDL1 şi LDL2 pot fi transformate sub acţiunea HL în LDL3 catabolismul LDL presupune două căi:

Calea receptor mediată (majoritară) care presupune legarea apo B100 din structura LDL de receptorul tisular specific (LDLr)

Calea afinităţii scăzute, presupune atât un proces de tipul endocitozei, cât şi un mecanism mediat de receptori macrofagici (receptori A- scavengers); intervine în condiţiile unui exces de particule LDL sau a modificării apo B100 normale (prin procese de oxidare sau glicozilare a LDL). Macrofagele încărcate cu colesterol LDL sunt precursoare ale celulelor spumoase cu rol major în procesul de aterogeneză.


HDL Se formează ca particule discoidale din trei surse:

Particulele HDL discoidale devin particule sferice (numite HDL3) prin acţiunea LCAT (activată de apo A I) asupra fosfolipidelor şi colesterolului liber din înveliş, cu formare de colesterol esterificat.

Catabolismul HDL are loc la nivel hepatic: reformarea HDL3 din HDL2: LH hidrolizează trigliceridele, colesterolul (liber şi esterificat) este cedat parţial hepatocitului, iar apo A I reintră în circulaţia plasmatică participând la formarea pre β HDL. Este dovedită prezenţa unor receptori hepatocitari pentru HDL sau apo A I (receptorul SRB-1).

intestinală: sub formă de particule ce conţin colesterol, fosfolipide şi apo A care, ajunse în plasmă, primesc apo E şi C de la HDL hepatic

hepatică: sub formă de particule conţinând apo A, E, C, fosfolipide şi colesterol liber

particulele pre β HDL, provenite în urma catabolismului chilomicronilor şi VLDL, care conţin fosfolipide, colesterol şi apo A; prin creşterea conţinutului în colesterol liber şi fosfolipide (provenite din ţesuturi), ele se transformă în particule discoidale HDL.

Metabolismul HDL (7)

Metabolismul AGL (1)

Acizii graşi liberi (AGL) reprezintă fracţiunea cea mai dinamică a lipidelor

trei surse de sinteza:

în plasmă se leagă de proteine plasmatice şi se numesc acizi graşi liberi sau neesterificaţi.

metabolizarea AGL presupune: disocierea complexului acid gras-proteină plasmatică la nivelul membranei celulare urmată de transportul transmembranar în citosol a AG unde acesta poate:

hidroliza trigliceridelor adipocitare; sinteza de novo din glucoză – sursă practic neglijabilă; hidroliza trigliceridelor plasmatice cuprinse în chilomicroni (trigliceride

exogene) şi VLDL, IDL (trigliceride endogene).

ardere completă cu eliberare de energie beta oxidare cu formare de corpi cetonici sinteză de trigliceride

Metabolismul AG (2)

TG AG

Adipocit AGL

AG-albumină

VLDL TG

Ficat

Corpi cetonici

ATP

AG

Alte ţesuturi

Muşchi

AG

ATP

HSL


C

Acizi graşi

HL?

TG C E

B100

VLDL nascente

C TG C

B100

E

Colesterol

Ficat

HDL

C PC

A

E

Receptor LRP(apo E)

Apo C, Apo E

Receptor LDL

(apo B100, E)

VLDL

Apo C

TG C E

B100

IDL C

B100

LDL

Ţesuturi extrapancreatice

Acizi graşi

Adipocit

Tulburări înăscute de metabolism (1)

1. Hipercolesterolemia familială autosomal dominanta; 1/500 persoane sunt heterozigote caracteristic: Colesterol total↑ si LDLc ↑ 420 mutatii la nivelul genei receptorului LDL la niv cromozomului 19p13.2 (↓nr. de receptori sau ↓ activitatii sale) ce conduc la ↓ clearence-lui plasmatic al particulelor IDL, LDL si reducerea secundara a concentratiei colesterolului intracelular; creste sinteza endogena de colesterol in forma heterozigota (mai frecventa): nivelul colesterolului este in medie 350 mg/dl si LDLc depaseste de 2-3 ori nivelul normal; forma homozigota presupune colesterolemie de 600-1200mg/dl si nivelul LDLc de 4-6 ori valoarea normala. anomaliile lipidice sunt prezente de la nastere dar tabloul clinic apare in adolescenta tirzie: xantoame tendinoase, xantome tuberoase si subperiostale, xantoame palpebrale, arc cornean; virsta medie de debut a bolii coronariene severe este 43 ani la barbati si 53 ani la femei. Tratament: dieta saraca in lipide (mai ales saturate) asociata cu rezine/ac. nicotinic (in copilarie) sau asociata cu statina±ezetimibe/rezine (adolescenti, adulti); LDL-afereza, transplant hepatic in forma homozigota

Hipercolesterolemia familială


2. Hipertrigliceridemia familială autosomal dominanta, 0.2-0.3% din populatie; cauza: mutatii la niv. genei HTGS pe cromozomul 15q11.2-q13.1

Defect metabolic (?): hiperproductia endogena de TG sau ↓catabolismului VLDL

biologic: trigliceridemie 250-500 mg/dl, VLDL↑, nivel normal al colesterolului total

simptomatologia (dureri abdominale, tablou de pancreatita): lipseste obisnuit in copilarie si poate fi potentata la adulti de anumiti factori (diabet, obezitate, alcolism etc)

Tratament: obtinerea greutatii optime, abstinenta la etanol, scaderea aportului de colesterol si a glucidelor cu absortie rapida; farmacologic: statina, ezetrol sau ac. nicotinic.


3. Abetalipoproteinemia mutatii la nivelul genei APOB/cromozon 2p24 ce codifica apo B48 si apo B100 se asociaza cu absenta proteinei de transfer microsomal a trigliceridelor (MTP) implicata in “asamblarea” hepatica a particulelor VLDL biologic: absenta postprandiala a chilomicronilor, particulelor VLDL si LDL; nivel plasmatic foarte scazut a TG si colesterolului clinic: malabsortie lipidica, ataxie cerebeloasa, neuropatie somato-senzitiva, retinopatie pigmentara ( prin deficit de vitamina E) tratament: dieta low-fat cu supliment de vitamine liposolubile (in special vit. E)

4. Deficit de Apoproteina C autosomal recesiv; mutatii la niv. genei APOC2/cromozon 19q13.2 deficitul de apo C II determina scaderea activitatii lipoprotein lipazei (LPL) biologic: nivel crescut al TG si chilomicronilor, nivel scazut al HDLc si LDLc clinic: tablou de pancreatita, ce poate debuta in copilarie tratament: scderea marcata a aportului de lipide


5. Forme homozigote anormale ale apoproteinei E rolul Apo E: ligant al resturilor chilomicroni si al particulelor de VLDL cu receptorul LDL trei isoforme ale apo E-2, -3 si –4 sunt codificate de trei alele diferite din locusul APOE/cromozon 19q13.2 60% din populatie este genotipul homozigot apo E-3/E-3; 37% din populatie este reprezentata de genotipul heterozigot apo E-3/E-2 si genotipul apo E-3/E-4 1% din populatie prezinta forma homozigota apo E-2/E-2, cu afinitate scazuta ptr LDLreceptor:

nivel plasmatic crescut ptr TG si colesterol clinic: xantoma striata palmara, xantoame tuberoeruptive si periostale tratament: dieta, ac. nicotinic, fibrati, statine

1% din populatie prezinta forma homozigota apo E-4/E-4, ce se asociaza cu ↑LDLc, si risc crescut aterogen


6. Deficitul de lipoprotein lipaza (LPL) autosomal recesiv

biologic: nivelul plasmatic al chilomicronilor si TG marcat (?) crescut; nivel scazut al HDL si LDL

clinic (debut in copilarie): xantoame eruptive, hepatosplenomegalie, dureri abdominale recurente, pancreatita

tratament: dieta hipolipidica, ac nicotinic, fibrati

7. Deficitul de lipaza hepatica (HL) biologic: ↑TG, ↑colesterol total, ↑HDL3

clinic: xantoame eruptive

tratament: dieta hipolipidica, fibrati, ac nicotinic sau statina

Estimarea riscului pentru un eveniment cardiovascular fatal prin SCORE (Systemic Coronary Risk Estimation) la populatii cu risc

crescut (1)

Risc >decât cel estimat: -indiv. deprivati social -sedentari -diabet (F:5x ; B:3x) -HDL-C scazut -IMT carot. crescut ori placi prezent -eGFR<60 ml/min ori microalbuminurie -istoric fam. de BCV (F:1,7x; B:2x)

Risc < decât cel estimat: -nivele HDL-C mari -longevivi in familie

Estimarea riscului cardiovascular global prin SCORE

(Estimarea Riscului Coronarian Sistemic) (2)

Sistemul SCORE estimează riscul pe 10 ani pentru primul eveniment aterosclerotic fatal, indiferent dacă este infarct miocardic, accident vascular cerebral sau altă afecţiune arterială ocluzivă, inclusiv moartea subită cardiacă

Au fost calculate estimate de risc sub formă de grafice pentru regiunile cu risc crescut sau scăzut (Franta, Grecia, Spania, Italia etc.) din Europa

Noua nomenclatură a ghidurilor din 2007 este aceea că orice persoană cu un risc de deces CV pe 10 ani ≥5% are un risc crescut

Datele SCORE indică faptul că Riscul total de eveniment CVD (fatal si nonfatal) este de aproximativ trei ori mai mare decât riscul de CVD fatal pentru bărbaţi:

• astfel incât un risc SCORE de 5% se transpune intr-un risc CVD de 15% pentru orice eveniment clinic CVD

factorul de multiplicare este de “4” pentru femei şi mai mic pentru

persoanele în vârstă

Nivelele riscului cardiovascular global (3)

Risc FOARTE crescut: Pacientii cu CVD documentată prin testare invazivă sau non-

invazivă (ex.: angiografia coronariană, imagistica nucleară, ecocardiografia de stres, placă carotidiană la ecografie), infarct miocardic anterior (MI), revascularizaţie coronariană [intervenţie coronariană percutană (PCI), bypass coronarian (CABG)] şi alte proceduri arteriale de revascularizare, accident vascular cerebral ischemic, boala arteriala periferica

Pacienţii cu diabet de tip 2 Pacienţii cu diabet de tip 1 şi afectarea organelor ţintă (ex.

microalbuminuria)

Pacienţii cu CKD moderată sau severă [rata filtrării glomerulare (GFR) <60 mL/min/1.73m2)

Un risc SCORE ≥10%

Nivelele riscului cardiovascular global (4)

Risc crescut Un risc SCORE calculat ≥5% şi <10%

creşteri marcate ale unui singur factor de risc precum dislipidemiile familiale sau hipertensiunea severă.

Risc moderat Un risc SCORE este ≥1% şi <5%

mulţi subiecţi de vârstă medie aparţin acestei categorii de risc; riscul este modulat suplimentar de: istoricul familial de CAD prematură,

obezitatea abdominală, activitatea fizică, HDL-C, TG, hs-CRP, Lp(a), fibrinogen, homocisteina, apo B şi clasa socială

Risc scăzut categoria risc scăzut se aplică persoanelor cu SCORE <1%.

Strategii intervenţionale în funcţie de riscul CV global şi nivelul LDL-C (5)

Recomandări pentru determinarea lipidelor în vederea evaluării riscului CV global (6)

Dozari fractiuni lipidice/Tinte terapeutice pentru tratamentul dislipidemiiilor (7)

Recomandări pentru ţintele terapeutice ale LDL-C (8)

1) RCV FOARTE CRESCUT LDL-C < 70 mg/dl

2) RCV CRESCUT LDL-C < 100 mg/dl

3) RCV MODERAT LDL-C < 115 mg/dl

Dislipidemia în diabetul zaharat

1. Hipertrigliceridemie a) scăderea activităţii lipoproteinlipazei (LPL): – diminuarea catabolismului chilomicronilor şi particulelor VLDL; – scăderea ratei de conversie VLDL–LDL; b) creşterea activităţii lipazei hormon sensibile adipocitare (HSL): – creşterea afluxului de acizi graşi liberi la nivel hepatic; – creşterea sintezei de apoproteină B100 şi VLDL; c) creşterea activităţii proteinei de transfer a esterilor de colesterol (CETP): – anomalii de compoziţie a particulelor VLDL; – scăderea clearance-ului plasmatic via recep-tor al particulelor IDL.

2. Scăderea HDL-colesterolului a) creşterea catabolismului HDL prin: – creşterea activităţii CETP, consecinţă a hipertrigliceridemiei; – creşterea activităţii lipazei hepatice (HL); b) diminuarea sintezei HDL din pre ß HDL, secundar scăderii activităţii LPL.

ETIOPATOGENEZA


3. Creşterea LDL – colesterolului Mecanismul patogenic implicat este reprezentat de anomalii structurale ale LDL ceea ce conduce la scăderea afinităţii receptorilor specifici şi a clearance-ului plasmatic.

4. Creşterea numarului de LDL mici şi dense Mecanismul patogenic este reprezentat de hipertrigliceridemia cronică (peste 130–150 mg/dl) ce amplifică schimbul CETP mediat de fracţiuni lipidice (trigliceride, colesterol esterificat) între VLDL şi chilomicroni pe de o parte şi HDL şi LDL pe de altă parte.

ETIOPATOGENEZA

5. Prezenţa de LDL glicozilate şi LDL oxidate Mecanismul patogenic de producere a acestor particule este hiperglicemia cronică ce determină glicozilarea apo B100 din structura LDL, rezultând LDL glicozilate (fiind mai electronegative devin extrem de sensibile la oxidare).


TINTE TERAPEUTICE


1. Controlul glicemic – scăderea/ normalizarea nivelului seric al trigliceridelor şi al LDL-colesterolului; – scăderea incidenţei şi ameliorarea anomaliilor calitative lipoproteinice.

2. Dietoterapia – reducerea lipidelor din dietă la mai puţin de 25–30% din aportul caloric total; – limitarea proporţiei de lipide saturate la ≤10% din raţia calorică; – limitarea procentului de glucide simple la 10% din raţia calorică; – predominenţa lipidelor mono şi polinesaturate (formele cis), reprezentând fiecare cel puţin 1/3 din aportul lipidic; – reducerea aportului de colesterol la mai puţin de 300 mg/zi; – creşterea glucidelor complexe din dietă la 55–60% din numărul total de calorii; – creşterea aportului de fibre alimentare la 25–30 g/zi; – limitarea consumului de alcool la mai puţin de 30 g/zi (abstinenţă în caz de hipertrigliceridemie);

TRATAMENT – MĂSURI GENERALE


– consumul de alimente bogate în acizi graşi omega 3 (peşte şi preparate, seminţe de soia, ulei de canola etc.); – încurajarea consumului de alimente bogate în vitamine cu rol antioxidant – vitaminele E, C, beta caroteni, flavonoide (morcovi, legume verzi, nuci, ouă etc.); – evitarea consumului de cafea; – evitarea fumatului.

3. Exerciţiul fizic – scăderea trigliceridemiei şi creşterea HDL-colesterolemiei; – scăderea LDL-colesterolemiei şi a numărului de particule LDL mici, dense (fenotip B).

TRATAMENT – MĂSURI GENERALE


TRATAMENT FARMACOLOGIC

Indicaţii generale de utilizare a medicaţiei hipolipemiante

Tipul de dislipidemie Prima alegere Alternativă

Hipertrigliceridemie fibraţi acid nicotinic

Hipercolesterolemie statine rezine, acid nicotinic, fibraţi

Hiperlipemie mixtă statine fibraţi

acid nicotinic


* LDL-colesterolul seric poate să crească la pacienţii hipertrigliceridemici

TRATAMENT FARMACOLOGIC -CLASE FARMACOLOGICE-

CLASA Mecanism de acţiune şi efecte Eficienţă hipolipemiantă LDL col. HDL col. TG

1. Inhibitori HMG-CoA reductază – STATINE

(rosuvastatin, atorvastatin, simvastatin, provastatin, lovastatin, fluvastatin)

– inhibă HMG CoA reductaza; – scad sinteza VLDL; – cresc numărul de receptori LDL; – ± scad procentul de LDL mici, dense (LDLB);

↓ 25–60%

↑ 3–15%

↓ 5–35%

2. Fibraţi (bezafibrat, fenofibrat,

cipofibrat, gemfibrozil)

– stimulează activitatea LPL şi HSL; – scad sinteza VLDL; – cresc catabolismul VLDL, IDL, LDL; – scad procentul de LDL mici, dense; – cresc sinteza de HDL2; – scad hiperlipemia postprandială;

↓* 10–31%

↑ 10–25%

↓ 20–70%

3. Rezine (colestiramină, colestipol)

– scad reabsorţia acizilor biliari; – cresc conversia colesterolului hepatic în acizi

biliari – cresc numărul receptorilor LDL;

↓ 15–30%

↑ 3–6%

↑ 10–18%

4. Acid nicotinic şi derivaţi (acipimox)

– inhibă lipoliza adipocitară; – scad sinteza VLDL; – scad catabolismul HDL; – scad Lp (a);

↓ 20–25%

↑ 25–50%

↓ 20–50%

5.Ezetimibum (ezetrol) (numai asociat cu statina)) – inhiba absortia intestinala a colesterolului exogen ↓

48-60%


Efecte adverse ale tratamentului farmacologic

– hepatotoxicitate: impune determinarea transaminazelor la interval de 6–12 săptămâni (valori ≥3 ori normalul impun sistarea tratamentului); – miopatie: mai frecventă în cazul terapiei asociate, impune determinarea creatinkinazei serice la pacienţi cu manifestări clinice de suferinţă musculară (valori>10 ori normalul sunt considerate semnificative şi impun reconsiderarea tratamentului); – efectul teratogen contraindică în sarcină şi alăptare; – litiază biliară (fibrati); – acid nicotinic/derivatii cresc glicemia în tratament prelungit sau/şi la doze mari (excepţie acipimox).

TRATAMENT FARMACOLOGIC

Dr. Cornelia Zetu

metabolismul lipidic 2014

Documents