ministerul afacerilor interne academia de poliȚie … · 2017-12-14 · 4.4. sistemul...
TRANSCRIPT
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza”
TEZĂ DE DOCTORAT
TEMA: SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAȚIONAL ÎN ARIA
SECURITĂȚII ȘI SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI EUROPENE
REZUMAT
Conducător de doctorat:
Profesor univ. doctor Doctorand:
VASILE Sergiu Adrian COMȘA Mircea Leonard
Teză elaborată în vederea obținerii
titlului de DOCTOR în „Ordine Publică și Siguranță Națională”
BUCUREȘTI
- 2018 -
2
Mulțumiri!
Pentru realizarea prezentei teze de doctorat îmi exprim recunoștința și
respectul deosebit față de conducătorii de doctorat, prof. univ. dr. Damian
MICLEA și prof. univ. dr. Sergiu Adrian VASILE , din cadrul Școlii Doctorale a
Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, pentru sprijinul
acordat pe întregul parcurs al cercetării doctorale, prin formularea de indicații
științifice de valoare, pentru coordonarea atentă și riguroasă, care m-au
determinat să tratez cercetarea științifică și redactarea tezei de doctorat, la cel
mai înalt nivel și la modul cel mai serios .
Mulțumesc, de asemenea, și colectivelor de profesori și experți din cadrul
Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, din cadrul Academiei
Române, din cadrul Institutului de Economie Mondială, precum și profesorilor
de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, pentru implicarea în
activitatea din perioada de pregătire a examenelor, referatelor științifice,
lucrărilor de specialitate și de elaborare a conținutului științific al lucrării de
cercetare doctorală, pentru asigurarea cadrului organizatoric, necesar
desfășurării activității de doctorat în condiții optime, pentru sfaturile și
îndrumările științifice de calitate, care mi-au fost acordate în permanență.
În același timp, îmi exprim recunoștința față de cei care mi-au facilitat
obținerea informațiilor necesare redactării tezei de doctorat și au contribuit
efectiv la studiile efectuate, fără de care, prezenta teză nu ar fi avut fundamentul
necesar pentru a fi realizată.
3
CUPRINS
Abrevieri și acronime
Listă de figuri, grafice, hărți
ARGUMENTUM - SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAȚIONAL ÎN ARIA
SECURITĂȚII ȘI SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI EUROPENE
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SECURITATEA ȘI
SIGURANȚA ENERGETICĂ NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ. IMPORTANȚA
TEMEI DE CERCETARE ȘI IMPACTUL ȘTIINȚIFIC PRECONIZAT
1.1. Metodologia aplicată în cadrul etapelor cercetării științifice
1.1.1. Metode, tehnici de cercetare și culegere de date
1.1.2. Participanți în cadrul metodelor aplicate în cercetarea fenomenului
1.1.3. Tehnici și instrumente de culegere a datelor
1.2. Stadiul actual al cunoașterii în domeniul vizat
1.3. Plus-valoarea caracterului aplicativ și potențialele contribuții știițifice
1.4. Argumentele personale pentru abordarea temei propuse
CAPITOLUL 2. PROMOVAREA INTERESULUI NAȚIONAL ÎN ASIGURAREA
SISTEMULUI ELECTROENERGETIC CU IMPLICAȚII PRIVIND SECURITATEA
NAȚIONALĂ
2.1. Resursele energetice. Considerente
2.2. Perspectivă generală asupra resurselor energetice
2.3. Principalele resurse energetice și puterea marilor actori
2.3.1. Categorii de resurse energetice. Resursele naturale
2.3.2. Resursele de cărbuni
2.3.3. Șisturile și nisipurile bituminoase
2.3.4. Metalele radioactive
2.3.5. Gazele naturale
2.3.6. Petrolul, principala sursă energetică națională și mondială
2.3.7. Producătorii și exportatorii mondiali de petrol
2.3.8. Consumatorii de petrol în ascensiune
2.4. Repartizarea geografică a resurselor de petrol
2.5. Diversificarea rezervelor europene și supremația rutelor de transport rusești
2.6. Noțiuni de geostrategie și de geopolitică a petrolului
2.7. Sistemul electroenergetic național
2.7.1. Riscuri și vulnerabilități ale sistemului energetic național
2.7.2. Oportunități ale sistemului energetic național
4
2.7.3. Stocarea energiei electrice
2.7.4. Principalele metode de stocare a energiei electrice
2.8. Energia electrică componentă importantă a sistemului național energetic
2.8.1. Energie electrică din resurse regenerabile
2.8.2. Analiza celor mai importante surse regenerabile modiale
2.9. Schimbările climatice, sistemul hidrologic și energia electrică
2.10. Provocări
2.11. Resursele de apă
2.12. Următorii pași în abordarea globală a schimbărilor climatice
2.13. Energia nucleară
2.13.1. Energia nucleară: mai ieftină, dar riscantă
2.13.2. Instalații nucleare pentru producerea energiei electrice în România
Concluzii
CAPITOLUL 3. RECONFIGURAREA STRATEGIEI EUROPENE DE SECURITATE
ENERGETICĂ URMARE A NOII SITUAȚII GEOPOLITICE ÎN SPAȚIUL BALCANO–
CAUCAZIANO-PONTIC ȘI A NECESITĂȚII ASIGURĂRII SIGURANȚEI
EUROPENE
3.1. Considerații privind securitatea energetică a Uniunii Europene
3.2. Evoluția și implicațiile dependenței statelor din Europa Centrală și de Est de rezervele
rusești de energie
3.2.1. Viitorul politicii energetice a Rusiei ca instrument de politică externă în
contextul crizei economice și problemele din sectorul extracției
3.3. Dialogul energetic Uniunea Europeană-Rusia
3.3.1. Interdependența energetică Uniunea Europeană-Rusia
3.3.2. Politica energetică rusă față de Uniunea Europeană
3.3.3. Politica energetică a Uniunii Europene față de Rusia
3.3.4. Diferitele abordări ale Uniunii Europene și ale Rusiei în relația energetică
3.4. Relațiile Ucraina- Rusia și implicațiile asupra securității energetice europene
3.5. Peninsula Crimeea
3.5.1. Valoarea strategică a anexării
Concluzii
CAPITOLUL 4. SECURITATEA ENERGETICĂ A ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL
INTERNAȚIONAL
4.1. Securitatea energetică a României în noul context geopolitic
4.2. Relațiile externe și geopolitica zonei în care se află România
4.2.1. Evaluarea istorică a Pactului Ribbentrop-Molotov
4.3. Aspecte problematice în relațiile externe ale României
5
4.3.1. Probleme teritoriale cu Ucraina
4.3.2. România, Republica Moldova și conflictul transnistrean
4.4. Sistemul electroenergetic furnizor de securitate energetică
4.4.1.Studiu de caz. Analiza SWOT a serviciilor de mentenanță din sistemul
electroenergetic
4.4.2. Analiza SWOT a serviciilor de mentenanță din cadrul Sucursalei de Întreținere
și Servicii Energetice (SISE) „Electrica” Transilvania Sud
4.5. Conceptul de securitate națională extinsă
4.6. Conceptul: alternativa rațională
Studiu de caz. Chestionar
CAPITOLUL 5. DEZVOLTARE DURABILĂ, PARTENERIATE NAȚIONALE ȘI
TRANSNAȚIONALE PENTRU CONSOLIDAREA SECURITĂȚII ENERGETICE
5.1. Politica energetică a Uniunii Europene
5.1.1. Tratatul de la Lisabona și Strategia Europa 2020
5.2. Actorii Uniunii Europene
5.3. Conceptul de Uniune de Energie Europeană. European Energy Union
5.4. Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020
5.4.1. Securitatea energetică a României în contextul european
5.4.2. Strategia de securitate națională
5.5. Parteneriate transnaționale în domeniul electroenergetic
5.5.1. Parteneriate internaționale ale României din domeniul energiei electrice
5.5.2. Planul de Dezvoltare al Rețelei Electrice de Transport (RET) pentru perioada
2014-2023
Concluzii
CAPITOLUL 6. CONCLUZII
6.1. Principalele limite ale studiului
6.2. Recomandări viitoare privind domeniul de cercetare
6.3. Contribuții aduse de lucrarea de cercetare
BIBLIOGRAFIE
Anexa: Chestionar cu privire la procedurile aplicate în situații de urgențe cauzate de
întreruperea furnizării de energie electrică
6
Abrevieri și acronime
AEM
AIE
ANPM
ANRE
ANRM
CE
Agenția Europeană de Mediu
Agenția Internațională pentru Energie
Agenția Națională pentru Protecția Mediului
Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale
Comisia Europeană
CT Comisie Tehnică
CSAT Consiliul Suprem de Apărare a Țării
CS ONU
ECT
EIA
Consiliul de Securitate al ONU
Energy Charter Treaty
U.S Energy Information Administration
FMI
IEA
IPCC
Fondul Monetar Internațional
Agenția Internațională a Energiei
Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice
NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord / North Atlantic Treaty
Organization
ONU
OPEC
Organizația Națiunilor Unite
Organizația Țărilor Exploatatoare de Petrol
OPSN Ordine Publică și Siguranță Națională
PV
SEN
Panouri Fotovoltaice
Sistemul Electroenergetic National
SISE Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice
SG ONU Secretarul General al ONU
SGC UE Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene
SM UE State Membre ale Uniunii Europene
SNCC Strategia Națională în domeniul Capacităților Civile
SNOSP
SSE
SSNR
Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică
Sisteme de Stocare a Energiei
Strategia de Securitate Națională a României
SWOT Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats / Puncte tari, Puncte slabe,
Oportunități și Amenințări
SUA Statele Unite ale Americii
TANAP Trans Anatolian Natural Gas Project /Proiectul Trans Anatolian de transport
gaz natural
UAT Unitatea Administrativ Teritorială
UE
UEE
Uniunea Europeană
Uniune de Energie Europeană (European Energy Union)
UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
UNSCR Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite
URSS Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice
7
ARGUMENTUM - SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAȚIONAL
ÎN ARIA SECURITĂȚII ȘI SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI
EUROPENE
Motto:
„Nu te teme niciodată de umbre, ele nu fac nimic
decât să arate că există lumină în apropiere”
Gary Sinise
În contextul marilor provocări ale începutului de mileniu, generate de
emergența fenomenului terorist în conexiune cu criminalitatea organizată
transfrontalieră, de inegalitățile de dezvoltare a statelor, suprapuse peste efectele
crizei financiare internaționale, energia rămâne un factor major în evoluția
relațiilor internaționale, iar asigurarea securității energetice, un deziderat strategic
al statelor în competiția pentru resurse și în realizarea propriilor obiective
geopolitice și geostrategice.
Începutul secolului XXI se remarcă prin accentuarea dependenței marilor
puteri ale lumii de resursele energetice, iar la nivel mondial economia este
dependentă de petrol, ca principală resursă energetică.
În Agenda 21 a O.N.U., de la Rio de Janeiro, din 1992, se menționa că
„Energia este esențială pentru dezvoltarea economică și socială și pentru
îmbunătățirea calității vieții”.
Evoluția societății umane a fost permanent influențată de resursele naturale,
economiile naționale, economia mondială , fiind dependente de aceste resurse. De
asemenea, este bine cunoscut faptul că resursele energetice sunt limitate și
repartizate neregulat pe suprafața Terrei. Petrolul este resursa care face să
funcționeze majoritatea sectoarelor economice, cum ar fi transporturile,
petrochimia, alimentația și agricultura.
8
Până și sectorul forțelor armate este dependent de această resursă. Lipsa
resurselor naturale a jucat un rol esențial în declanșarea sau amplificarea unor
conflicte, în canalizarea forțelor, printre cele mai elocvente exemple numărându-se
conflictul din Cecenia și Irak.
Datorită acestei realități, a accesului diferențiat la resurse, relațiile dintre
state sunt tensionate, tensiuni ce au consecințe devastatoare.
Realitatea secolului XXI este îngrijorătoare: accentuarea dezastrelor
naturale, epuizarea resurselor energetice, diminuarea resurselor de apă, hrană,
încălzirea globală a climei, sunt fenomene ce au ca efect amenințarea securității
mondiale.
Condițiile economice precare, „căderea” unor state, datorită proastelor
guvernări, înmulțirea și răspândirea conflictelor etnice și religiose, sunt o realitate a
actualului mediu de securitate.
Realitățile epocii actuale au demonstrat că marii consumatori au înțeles că
trebuie să renunțe la utopia independenței energetice totale și să accepte
interdependența energetică.
Acest obiectiv se va realiza prin stimularea investițiilor pentru creșterea
eficienței energetice începând cu resursele energetice, producția, transportul și
distribuția și nu în ultimul rând, în raționalizarea consumului, prin promovarea și
utilizarea biocombustibililor lichizi, a biogazului și a energiei geotermale.
Pentru România, reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra
Mediului, prin utilizarea „tehnologiilor curate”, va reprezenta o prioritate.
Obiectivul ridicării nivelului de competitivitate obligă la: „continuarea
dezvoltării și perfecționarea mecanismelor piețelor concurențiale pentru energie
electrică, gaze naturale și servicii energetice; extinderea activității operatorului
pieței angro de energie electrică la nivel regional; participare activă la realizarea
pieței regionale de energie (în Europa de Sud-Est) și a pieței unice europene;
liberalizarea, în condiții tehnice controlate de siguranță în alimentare, a
tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu la
9
rețelele de transport și interconexiunile internaționale (creșterea capacității de
interconexiune de la circa 10% în prezent la 15-20% la orizontul anului 2020);
continuarea procesului de restructurare, de creștere a profitabilității și de
privatizare în sectorul energetic.”
Obiectivul principal al lucrării de cercetare științifică doctorală constă în
identificarea și analizarea unor metode/tehnici/proceduri care, îmbunătățite
semnificativ, să asigure funcționarea la parametrii normali, în cazuri de forță
majoră, a sistemului electroenergetic național, element vital pentru securitatea și
siguranța națională și internațională.
CONȚINUTUL TEZEI
Teza este structurată pe șașe capitole, ultimul fiind destinat concluziilor
finale, valorificării rezultatelor cercetării de doctorat și elaborării propunerilor,
după cum urmează:
CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SECURITATEA ȘI
SIGURANȚA ENERGETICĂ NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ.
IMPORTANȚA TEMEI DE CERCETARE ȘI IMPACTUL
ȘTIINȚIFIC PRECONIZAT
În primul capitol ne-am propus să prezentăm câteva considerații generale
asupra securității și siguranței energetice națională și internațională. În continuare
s-au făcut referiri asupra metodologiei aplicată în cadrul etapelor cercetării
științifice, s-au prezentat metode, tehnici de cercetare și culegere de date. S-au
prezentat de asemenea informații despre participanții în cadrul metodelor aplicate
în cercetarea fenomenului și stadiul actual al cunoașterii în domeniul vizat.
10
S-au expus argumente pentru a arăta plus-valoarea caracterului aplicativ și
potențialele contribuții științifice și s-au prezentat argumentele personale pentru
abordarea temei propuse.
În lucrarea de față a fost realizată o analiză a strategiilor energetice pe care
alte state le-au abordat pe linie națională, identificându-se astfel o serie de
oportunități pentru România, cu totul deosebite ca importanță și impact asupra
domeniului securității naționale și asupra interesului nostru național.
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care
omenirea se confruntă, iar activitatea umană le influențează într-un mod irevocabil.
După cum afirmau Alvin și Heidi Teoffler „schimbările climatice din
întreaga lume au loc în proporție de 90% din cauza acțiunilor umane”.
Concluzia principală este că modificarea climei este deja resimțită, se află
într-un proces ireversibil și toată lumea este de acord cu faptul că viitorul va
depinde semnificativ de măsurile care se iau în prezent.
Schimbarea climatică actuală „se simte deja în Europa și în întreaga lume și,
pe termen lung, ar putea să fie la originea catastrofelor, precum mărirea nivelului
apei mării, inundații, furtuni violente, foamete și penurii de apă în anumite părți
ale lumi.”. Schimbarea climatică se află în atenția tuturor statelor, însă sunt țări cu
economia emergentă sau în curs de dezvoltare, care vor fi mai vulnerabile datorită
faptului că principalele lor activități, cum ar fi agricultura, piscicultura, creșterea
animalelor, depind de modificările chiar sensibile ale condițiilor meteorologice, și
nu dispun de mijloace necesare, nici tehnice, nici financiare, pentru a se adapta la
schimbările climatice. Noua realitate climatică va aduce cu sine noi realități
geografice și noi realități sociale.
Este tot mai evident că între evoluția Mediului și dezvoltarea omenirii este o
legătură foarte strânsă, astfel încât organismele internaționale, înființate în acest
scop, au un plan comun și colaborează la nivel mondial, incluzând pe agenda lor
probleme generate de schimbarea climei și a modului în care omenirea se poate
adapta la această nouă realitate climatică.
11
Provocările pentru România sunt numeroase și delicate. Numeroase, pentru
că privesc o serie de domenii strategice pentru economia națională, ce țin de
elementele esențiale ale managementului schimbărilor climatice, de la schimbările
meteorologice, la sectorul energetic, al îmbunătățirilor funciare și al ameliorării
calității solurilor, până la intervențiile active în atmosferă, împăduriri și politici
locative. Delicate, pentru că implică decizii, cum ar fi scutirea de datorii, alocarea
prioritară a resurselor, coordonare și cooperare interinstituțională și mai ales
deoarece necesită coerență în implementarea politicilor publice.
Considerăm că, în condițiile unor provocări permanente la adresa sistemului
de securitate, se impune ca instituțiile statului român cu atribuții în domeniu, să
devină mult mai active, în primul rând cu măsuri de actualizare și completare a
legislației în domeniile mai sus amintite, apoi cu eradicarea sau, cel puțin,
diminuarea corupției din sistemul electroenergetic, cu monitorizarea,
implementarea și controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier național și
altele.
În altă ordine de idei, trebuie avut în vedere faptul că România are un
potențial hidroenergetic uriaș, nevalorificat la întregul său potențial, care însă este
strict dependent de evoluția climatică, dar în același timp este cea mai ieftină
metodă de producere a energiei electrice.
Din punctul de vedere al securității energetice, exploatarea resurselor
hidroenergetice asigură două mari avantaje: folosirea unei resurse regenerabile,
apa, înlocuindu-se astfel resursele de combustibili fosili și, foarte important,
asigură o metodă eficientă și ieftină de stocare a energiei electrice prin stocarea la
sursă, respectiv crearea și dezvoltarea lacurilor de acumulare, care pe orizontală
generează și alte beneficii economice privind dezvoltarea unor activități agricole –
piscicultura, irigații sau prin turism și activități de agrement.
Impactul științific preconizat prin tema cercetată se regăsește în formularea
unor concluzii necesare și furnizarea de idei factorilor de conducere din cadrul
instituțiilor naționale de apărare pentru o nouă strategie OPSN pe termen lung și
12
prezentarea unor propuneri de lege ferenda pentru că în domeniul securității
energetice, tehnologia nu este singura soluție, deși soluțiile aplicate până acum
pentru rezolvarea problemei creșterii temperaturilor și a populației au fost în
principal de ordin tehnologic, folosindu-se surse alternative de energie, metode
mai eficiente de producție, soiuri mai productive, îngrășăminte mai concentrate,
etc.
La nivel internațional, tot mai multe voci susțin că este nevoie de o altă
abordare, de o altă gândire, care să nu se bazeze pe o geopolitică tradițională, ci pe
tratarea în ansamblu a aspectelor principale, deoarece problemele globale impun
soluții globale.
Mediul de securitate internațional este într-o permanentă și rapidă
schimbare. Unele schimbări sunt liniare și previzibile, fie că rezultă din evoluția
realistă a mediului de securitate, fie că reprezintă rezultatul unor strategii și
programe.
Prioritățile României în acest domeniu sunt: competitivitatea, asigurarea și
diversificarea furnizorilor de energie, protecția mediului, asigurarea investițiilor
pentru dezvoltarea capacităților de producție și sunt armonizate cu politicile
energetice europene.
Situația geopolitică a Europei de Sud-Est, în spațiul danubiano-pontic, se
află într-o rapidă și continuă schimbare, generând un paradox: pe de o parte au loc
procese de integrare politice și economice, iar pe de altă parte se manifestă tendințe
de fragmentare prin mișcări secesioniste de separare, de spargere, o luptă care
îmbracă forme multiple de asociere sau federalizare.
Ca urmare a descoperirii unor zăcăminte petroliere importante în Marea
Caspică, care trebuie transportate spre Europa și spre întreaga lume pe una din
rutele principale, se impune să fie luate în calcul două poziții geostrategice cheie:
Sistemul Strâmtorilor și Intrarea Bosforului, care duc navigația dincolo de Marea
Neagră și Crimeea.
13
În acest context România trebuie „să mute” rapid și inteligent și să profite la
maximum de poziția geostrategică de țară situată la limita estică a Uniunii
Europene.
Deși Rusia poate fi considerată „primadonna” scenei geopolitice pontice și
principalul furnizor de climat politic din zonă, România trebuie să intreprindă toate
măsurile posibile pentru stabilirea unei frontiere socio-geografică a regiunii Mării
Negre, a spațiului pontic care să cuprindă statele balcanice – Bulgaria , Macedonia,
Serbia, Grecia și statele caucaziene – Gruzia, Armenia, Azerbaidjan.
România poate deveni un nod important de legătură în spațiul balcano-
caucaziano-pontic pentru stabilirea unor trasee economice privind în special
materiile prime, resursele energetice și infrastructura pentru transportul acestora,
dar și un factor generator de stabilitate politică.
În acest context, cercetătorul acordă în cadrul lucrării de cercetare științifică,
sistemului electroenergetic național, statutul de „furnizor” de securitate energetică,
din următoarele motive:
efectele în cazul unor calamități naturale, dezastre, evenimente de forță
majoră cu impact asupra Mediului care pot afecta sau influența sănătatea și viața
populației pot fi limitate și eliminate cât mai rapid, dacă factorii abilitați
reacționează promt și cu profesionalism;
intervențiile asupra instalațiilor electrice au o importanță vitală, întrucât
societățile care asigură mentenanța, prin angajații ei intră în contact direct și
imediat cu cetățenii;
de rapiditatea și calitatea serviciilor specialiștilor depinde salvarea de
vieți omenești, în timp ce de calitatea serviciilor de mentenanță depind: limitarea
pagubelor materiale, restabilirea funcționării echipamentelor electrice, care, la
rândul lor, asigură prima condiție pentru funcționarea instalațiilor și a obiectivelor
civile și militare din spitale, instituții, porturi și aeroporturi, telecomunicații etc., și
anume, furnizarea de energie electrică, „produsul final” al obiectivelor privind
securitatea electroenergetică parte importantă a securității naționale.
14
1.1. Metodologia aplicată în cadrul etapelor cercetării științifice
1.1.1. Metode, tehnici de cercetare și culegere de date
Cercetătorul a folosit ca tip de cercetare, tipul de orientare în care unele
cercetări sunt orientate către concluzii, iar altele către decizii.
În funcție de finalitatea cercetărilor, tipul de cercetare folosit este unul
descriptiv, cu scopul de documentare și înțelegere a fenomenelor, iar ca metode de
cercetare s-au folosit observația, analiza documentelor și analiza de conținut.
Metodologia de cercetare s-a realizat prin lectura a numeroase surse scrise,
dar și prin cercetarea/ analiza multor pagini de internet, înscrise în Bibliografie,
pentru aflarea informațiilor din mai multe surse, folosindu-se astfel cercetarea
descriptivă, cu scopul de documentare și înțelegere a fenomenelor, prin metoda de
analiză a documentelor. Totodată, au fost contactate numeroase persoane, în
special români, care locuiesc în zonele de contact militar, pentru a afla opiniile și
năzuințele celor direct implicați.
Cercetătorul a participat efectiv la realizarea Parcului Fotovoltaic din
localitatea Podu Olt, comuna Hărman, județul Brașov, prin executarea unor
categorii de lucrări, în baza unor relații profesionale cu executantul lucrării și la
realizarea unei importante centrale de producere a energiei electrice având ca sursă
energia solară.
Rezultatele cercetării asupra datelor și faptelor din această lucrare sunt
cuprinse în partea finală, în concluzii, în timp ce orientarea spre decizii și emiterea
lor se poate produce, dacă cercetările în domeniu vor continua și se vor materializa
în elaborarea unor proceduri operaționale, însoțite de modificările legislative
aferente.
Rezultatele cercetării s-au materializat prin evidențierea unor aspecte privind
legătura dintre funcționalitatea sistemului electroenergetic și securitatea energetică
națională și europeană. S-au identificat soluții alternative de producere a energiei
15
electrice, care să reducă dependența de resursele tradiționale și, în același timp, să
respecte legislația europeană și strategiile și prevederile cu privire la Mediu
adoptate.
S-au analizat și prezentat o serie de constrângeri, perspective și oportunități
privind construirea și exploatarea unor centrale care produc energie din resurse
regenerabile, adresate celor interesați în domeniul energetic de acest tip, dar și
autorităților care reglementeză această activitate, și care pot deschide calea unor
propuneri de modificări legislative pentru îmbunătățirea cadrului legal și pentru
încurajarea investițiilor în domeniu.
Rezultatele cercetării privind evenimentele și subiectele abordate au rolul de
a transmite următorul mesaj: situația actuală geopolitică din spațiul pontic este una
favorabilă României, aceasta trebuind să o valorifice cu inteligență și eficiență
maximă.
Cercetătorul a aprofundat cercetarea științifică și a reușit să realizeze
conexiunea între conceptul teoretic de securitate energetică și componenta
materială a sistemului electroenergetic, un mix aplicabil pentru eliminarea
efectelor în cazul unor calamități naturale, dezastre, evenimente de forță majoră cu
impact asupra Mediului, care pot afecta sau influența sănătatea și viața populației.
Acestea pot fi limitate și/sau eliminate cât mai rapid, dacă factorii abilitați
reacționează promt și cu profesionalism.
1.2. Stadiul actual al cunoașterii în domeniul vizat
Securitatea energetică este un concept multidimensional, fiind strâns legată
de vulnerabilitatea față de întreruperile în aprovizionarea cu resurse energetice –
petrol, gaze naturale, cărbune și energie electrică. Dacă inițial era un concept atașat
petrolului, astăzi s-a extins și asupra gazelor naturale, energiei electrice, începând
cu aprovizionarea, producția, transportul, distribuția, furnizarea și, nu în ultimul
rând, consumul.
16
Securitatea energetică are în vedere trei dimensiuni: asigurarea de surse
alternative pentru aprovizionare, identificarea de rute energetice noi, alternative și
securizarea surselor energetice precum și a rutelor de transport.
Realitățile ultimelor decenii au demonstrat că marii consumatori nu au
înțeles sau refuză să accepte ideea de renunțare la independența energetică totală,
care s-a dovedit a fi o utopie și să accepte interdependența energetică.
Securitatea aprovizionării cu energie în termeni de geopolitică este o
provocare și un obiectiv major al Uniunii Europene. În acest sens, revizuirea
politicii energetice a dus la dezvoltarea unei Comunități Europene a Tratatului
Energiei, a unui nou mecanism de reacție rapidă în situații de criză de energie,
puncte de plecare pentru noi abordări ale problemelor de securitate energetică.
Prin contribuția cercetătorului s-a putut determina cu certitudine că România
consideră strategia energetică parte a strategiei de apărare și militează pentru
promovarea unei politici energetice comune de securitate la nivelul Uniunii
Europene, precum și a identității energetice naționale care corelează politica
internă cu obligațiile care îi revin la nivel european.
Rămâne să găsim răspunsuri la întrebarea, cum vor continua relațiile
energetice între Uniunea Europeană, dependentă de gazele rusești, și Federația
Rusă dependentă de exporturile în Uniunea Europeană ?
1.3. Plus-valoarea caracterului aplicativ și potențialele contribuții
științifice
Tema are la bază studii și analize personale realizate prin prisma experienței
avute de cercetător în plan național și internațional, fapt ce a determinat un nivel
bun al cunoașterii problemei studiate și un punct de plecare avansat pentru
realizarea cercetării științifice. De asemenea, a avut ca origine ideea că există o
interdependență de necontestat între domeniile economice, sociale, de apărare, de
Mediu și altele, idee regăsită în conceptul de securitate națională extinsă, element
17
de noutate în noua Strategie națională de Apărare a Țării, care poate crea premisele
unei îmbunătățiri substanțiale a calității vieții și a siguranței cetățenilor. Această
interdependență poate, în opinia cercetătorului, diminua semnificativ cel mai nociv
element al momentului, corupția, care reduce stabilitatea politică, socială și
economică, subminează încrederea în stat și valorile democratice și poate amenința
securitatea țării, deoarece infracțiunile de corupție au devenit tot mai complexe și
sunt combinate cu alte tipuri de acte criminale.
Studiul oferă argumente din care rezultă că soluțiile tehnice, măsurile sociale
și procedurile folosite de statele Uniunii Europene/NATO și chiar de către alte
state din afara acestor alianțe pot fi folosite ca surse de inspirație pentru România.
Acestea trebuie să fie aprofundate, dezvoltate și adaptate de către autoritățile
române la specificul național, existând posibilitatea transpunerii cu succes în
practică a cunoștințelor obținute în domeniu și în România, astfel încât instituțiile
noastre cu atribuții în planul OPSN să își poată îndeplini într-un mod și mai
eficient sarcinile.
Prin contribuția cercetătorului s-a putut determina că ritmul și amploarea
schimbării condițiilor de Mediu presupun o reacție pe măsură și un efort comun de
implicare și coordonare.
Un concept nou, introdus de cercetător în lucrarea de cercetare este,
alternativa rațională. Pornind de la sintagma bine cunoscută că „nu energia este
scumpă, ci lipsa ei”, alternativa rațională devine „esența societății energetice”,
care stabilește relații privilegiate de tip: multisursă, multitip și raționalizarea
consumului.
1.4. Argumentele personale pentru abordarea temei propuse
Cercetarea de față s-a impus a fi realizată din următoarele motive:
în cadrul domeniului supus cercetării s-a putut constata existența unor
factori, neexploatați încă în România, care pot favoriza posibilitățile de acțiune și,
18
implicit, pot crește eficiența în domeniul Ordinii Publice și al Siguranței Naționale
(OPSN);
elemente nou apărute, aplicate în multe alte țări, prefigurează posibilitatea
evoluției domeniului OPSN românesc;
dinamica domeniului OPSN în România, impune o analiză obiectivă
pentru a identifica noi modalități de eficientizare și îmbunătățire a capacității de
răspuns la amenințările existente la adresa siguranței naționale.
Folosirea de către România a unor segmente neexploatate până în prezent va
aduce o plusvaloare în domeniul securității și al siguranței naționale și europene.
Prezenta cercetare științifică se înscrie în sfera preocupărilor avute de țara
noastră în domeniul obiectivelor urmărite pe linia siguranței naționale, în cel al
realizării unor interese strategice ale României, precum și în cel al îndeplinirii
sarcinilor avute pe linia securității Euro-Atlantice, ca parteneri de calitate ai
Uniunii Europene și ca parteneri NATO.
Prin realizarea acestui studiu s-a urmărit ca în contextul existenței a
numeroase amenințări, riscuri și vulnerabilități ale sistemului electroenergetic
național, de a cărui bună funcționare depinde securitatea energetică națională,
element de maximă importanță a securității și siguranței naționale a României dar
și a partenerilor euro-atlantici, să identificăm soluții de contracarare a lor, prin
folosirea eficientă a unor metode utilizate de mai multe state ale Uniunii Europene
și NATO, respectiv prin implicarea tuturor resurselor tehnice și umane posibile și
disponibile pentru: protejarea Mediului, influențarea schimbărilor climatice și
înlocuirea resurselor convenționale cu altele regenerabile.
Obiectivul principal al lucrării de cercetare științifică doctorală a fost de a
identifica și analiza metode/tehnici/proceduri, care îmbunătățite semnificativ, să
asigure funcționarea la parametrii normali, în cazuri de forță majoră, a sistemului
electroenergetic național, element important de interes, de securitate și de siguranță
națională, răspunzând la două întrebări:
19
este România pregătită să facă față unei avarii majore a sistemului
electroenergetic, care să genereze o întrerupere în furnizarea de curent electric
pentru o perioadă mai mare de timp?
cum ar fi afectată Ordinea Publică și Siguranța Națională într-o astfel de
situație?
CAPITOLUL 2
PROMOVAREA INTERESULUI NAȚIONAL ÎN ASIGURAREA
SISTEMULUI ELECTROENERGETIC CU IMPLICAȚII PRIVIND
SECURITATEA NAȚIONALĂ
În al doilea capitol al lucrării științifice, ne-am propus să analizăm situația
resurselor energetice la nivel mondial. S-au făcut referiri la categoriile de resurse
de tipul combustibililor fosili- cărbuni, șisturi bituminoase, gaze naturale, petrol-
principala sursă mondială, și la resursele de tipul metalelor radioactive de o mare
eficiență energetică, cum ar fi uraniul și toriul.
Se prezintă în continuare rezultatele cercetării privind geopolitica petrolului,
geografia consumului, date despre actorii importanți de pe piața petrolieră cu
referiri la Rusia, principal producător și exportator mondial și despre apariția unor
state tot mai prezente pe piață, cum ar fi China sau India, care și-au declarat
interesul pentru petrolul din bazinul Mării Caspice.
Pentru a se putea stabili obiective și a se obține rezultate în cercetare privind
securitatea energetică națională s-a analizat conceptul de securitate energetică.
Autorul a introdus rezultatele cercetării în acest capitol pentru a releva
contextul geoenergetic în care se găsește România, care este încă dependentă de
importurile de gaze naturale și de petrol, în susținerea importanței ce trebuie
acordată sistemului electroenergetic care poate funcționa în parametrii optimi și
fără resursele tradiționale, întrucât, într-o tot mai mare măsură, se produce energie
20
din resurse regenerabile, nepoluante, iar obiectivele dezvoltării durabile în
energetică sunt realizate și depășite la data prezentei lucrări.
Rezultatele cercetării asupra datelor și faptelor din acest capitol sunt
cuprinse în partea finală, în concluzii, în timp ce orientarea spre decizii și emiterea
lor- responsabilitate care aparține instituțiilor statului, se poate produce dacă
cercetările în domeniu vor continua și se vor materializa în elaborarea unor
proceduri operaționale însoțite de modificările legislative aferente.
2.7. Sistemul electroenergetic național
Sistemul electroenergetic poate fi definit plastic drept „componenta
materială” a securității și siguranței naționale energetice și are cinci mari
componente, din punct de vedere tehnic-constructiv, respectiv structurile de:
Producție: cuprinde toate tipurile de centrale: termoelectrice,
hidroelectrice, nuclearelectrice, eoliene, fotovoltaice și altele;
Transport: cuprinde LEA (Linii Electrice Aeriene)- de joasă, medie și
înaltă tensiune, LES (Linii Electrice Subterane)- cabluri pe diferite niveluri de
tensiune;
Distribuție: stațiile și posturile de transformare pe diferite tensiuni de
lucru și diferite forme;
Furnizare: asigură alimentarea cu energie electrică a consumatorului
final;
Mentenanță: asigură menținerea sistemului în stare de funcționare, cu
intervențiile cele mai importante, în situațiile de întreruperi programate- pentru
lucrări noi, revizii, reparații, și neprogramate- accidentale, avarii, căderi ale
sistemului.
Pentru analizarea sistemului electroenergetic în aria securității și siguranței
naționale este necesar să cercetăm funcționalitatea sistemului, să analizăm riscurile
și vulnerabilitățile acestuia, dar și oportunitățile.
21
Cercetarea acestui domeniu vast și extrem de important are în prim plan, în
viziunea autorului, următoarele obiective:
analizarea celei mai importante vulnerabilități și anume, stocarea energiei
electrice în cantități care să asigure, un timp optim de răspuns, realimentarea
sistemului în situații de întreruperi datorate unor situații de forță majoră;
transpunerea în practică a unor concepte teoretice „la modă”, cum ar fi
globalizarea și dezvoltarea durabilă prin trecerea la producerea energiei electrice
din surse regenerabile, nepoluante, care să fie o alternativă la combustibilii
tradiționali fosili și care să protejeze Mediul și sănătatea populației
2.7.1. Riscuri și vulnerabilități ale sistemului energetic național
Autorii Strategiei de Securitate Națională a României (2008), apreciază că
„sistemul energetic național prezintă o serie de riscuri și vulnerabilități
(deficiențe), cum ar fi: instalații de producere, transport și distribuție a energiei
parțial învechite și depășite tehnologic, cu consumuri și costuri de exploatare
mari; lipsa echipamentelor pentru implementarea tehnologiilor performante în
sectorul de extracție a huilei; eficiență energetică redusă pe lanțul producție-
transport-distribuție-consumator final; capacitate redusă de cercetare-dezvoltare-
diseminare în sectorul energetic și cel minier; multe dintre unitățile de producere
a energiei electrice nu respectă cerințele privind protecția mediului din Uniunea
Europeană”, alinierea la aceste cerințe necesitând fonduri importante.
Acestor vulnerabilități li se adaugă: lipsa unor instrumente fiscale eficiente
pentru susținerea programelor de investiții în eficiența energetică, utilizarea
resurselor regenerabile și dezvoltarea serviciilor energetice; selecția, reținerea și
motivarea în condiții de piață liberă a capitalului uman necesar implementării
strategiei și operării în siguranță a sistemului energetic național; modificări
semnificative ale regimului pluvial, datorită schimbărilor climatice.
În aceeași categorie se încadrează instabilitatea și discontinuitatea în
manageriatul societăților cu profil energetic, în special al societăților cu capital
22
integral sau majoritar de stat, generate de factorul politic prin numiri politice și
partinice ale unor persoane care nu au pregătire profesională și/sau experiență în
domeniul energetic și corupția din sistem- majoritatea achizițiilor publice de bunuri
sau servicii se face prin licitații „cu dedicație”, adjudecătorii fiind adevărate
„căpușe” ale așa- zișilor „băieți deștepți”, care folosesc materiale și echipamente
de cea mai prostă calitate, mână de lucru ieftină, în parte necalificată, pentru a se
putea încadra în ofertele care coboară uneori până la procente de 30-35% din
valorile de control, care nu acoperă nici jumătate din valoarea materialelor și
echipamentelor.
2.7.2. Oportunități ale sistemului energetic național
Cu toate că Sistemul energetic național este afectat de mai multe
vulnerabilități, există și oportunități pentru dezvoltarea energetică :
poziția geografică specială a României în spațiul balcano- caucaziano-
pontic coroborată cu rolul foarte important în noul context geopolitic- după
anexarea Crimeei , pentru participarea activă la dezvoltarea unor noi proiecte de
conducte magistrale paneuropene;
accesul la piețele regionale de energie electrică și un climat atractiv
pentru investitorii strategici, în procesul de privatizare a companiilor românești de
profil în prezent cu capital de stat integral sau majoritar;
creșterea nivelului de încredere în funcționarea pieței de capital din
România- în anul 2013 România a înregistrat cea mai mare creștere economică din
Uniunea Europeană, ceea ce a permis listarea cu succes la Bursa de valori a
companiilor energetice;
2.7.3. Stocarea energiei electrice
Una din marile probleme ale managementului energiei electrice este legată
de faptul că aceasta trebuie consumată când este generată, conservarea ei
realizându-se prin stocare.
23
Cercetarea științifică desfășurată pentru realizarea prezentei teze de doctorat
încearcă să răspundă la câteva întrebări fundamentale pentru asigurarea
funcționării sistemului electroenergetic în cazul unor condiții extreme, cum ar fi
cutremure, furtuni, inundații devastatoare, așa mult discutata posibilă inversare a
polilor magnetici ai Pământului, războaie etc., privind o mare deficiență, o
vulnerabilitate importantă cu repercusiuni dintre cele mai grave, ce poate afecta
sănătatea și viața oamenilor, securitatea și siguranța statului, respectiv:
se poate stoca o cantitate suficientă de energie care să asigure funcționarea
normală a sistemului electroenergetic național pentru o perioadă de timp ?
există posibilitatea alimentării cu energie electrică a unor consumatori de
importanță vitală- dispensare, policlinici, spitale, unități de producție și distribuție
a alimentelor de bază, unități de protecție civilă, unități militare, obiective
industriale și militare strategice, echipamente de telecomunicații (radare, sateliți,
instalații cu unde radio etc.) ?
care este timpul de reacție pentru repunerea în funcțiune a sistemului
electroenergetic în situația unei deconectări totale a sistemului național și cum pot
funcționa, în acest interval de timp, instalațiile și echipamentele speciale care
asigură securitatea energetică ?
Apelând la diferite cunoștințe din domeniile tehnicii, sistemele de stocare ale
energiei (SSE) au la bază principii de conversie cu caracter: mecanic prin pompaj
Hidro și aer comprimat, electrochimic cu pile de combustie, electromagnetic și
termic cu supraconductoare, supracapacitoare.
Problemele cu care se confruntă astăzi sistemul electroenergetic, la care
sistemele de stocare a energiei electrice (SSE) pot oferi în mod sigur și economic
răspuns, sunt:
pornirea echipamentelor după defect, asigurându-se sursa de energie fără
a se apela la rețea;
stocarea energiei în perioada de gol de sarcină și prețuri mici și restituirea
la consumator în orele de vârf și cost ridicat;
24
asigurarea unei rezerve „rapide” la cereri suplimentare de energie;
integrarea sistemelor ce produc energie din surse regenerabile prin stocare
când timpul o permite și o restituie când este nevoie;
2.7.4. Principalele metode de stocare a energiei electrice
În paginile care vor urma se vor prezenta câteva soluții de stocare,
avantajele și dezavantajele diferitelor metode, tendințele actuale privind integrarea
surselor regenerabile și acumularea energiei în câteva sisteme de stocare ce pot fi
dezvoltate în România.
Stocarea chimică a energiei prin combustibilii chimici, care au devenit
forma dominantă de stocare a energiei, atât în generarea de energie electrică, cât și
în cea de transport. Combustibilii chimici de uz comun sunt: benzina, motorina,
gazul natural, gazul petrolier lichefiat (GPL), propanul, butanul, etanolul,
biodieselul și hidrogenul.
Hidrogenul este un operator de transport de energie chimică, la fel ca și
benzina, etanolul sau gazul natural. Caracteristica unică a hidrogenului este că nu
produce emisii de carbon sau are zero emisii la transportul de energie chimică.
Hidrogenul este un produs chimic utilizat pe scară industrială largă, care
poate fi produs din orice sursă de energie primară. Producția de hidrogen, în
cantități suficiente pentru a înlocui combustibilii de hidrocarburi existenți, nu este
încă posibilă.
Biocombustibilii. Dezvoltarea combustibililor din surse regenerabile, cum
ar fi bioetanolul și biodieselul, are o mare importanță în securizarea rezervelor
viitoare de energie, în scăderea dependenței de țiței, în reducerea emisiilor de CO2
și a impactului asupra Mediului, cât și în dezvoltarea economiilor rurale.
Stocarea electrochimică a energiei, se realizează prin conversia
electrochimică a energiei și este un subdomeniu al tehnologiei energetice, care are
ca obiect metode electrochimice de generare și stocare a energiei în pile de
combustie, baterii și acumulatori electrici, supercondensatori, etc.
25
Stocarea mecanică a energiei se poate realiza prin mai multe metode:
stocarea energiei sub forma „energiei potențiale a aerului comprimat”
(CAES) este o metodă deja folosită în proiecte de acest tip, în exploatare care
funcționează chiar la puteri mari. Centralele care folosesc abur comprimat pot
folosi o parte din putere pentru stocarea aerului în peșteri mari din piatră, în
rezervoare de gaze naturale sau în mine dezafectate, cu un volum mare și
rezistență, la presiuni de 40 până la 70 de bari.
Stocarea energiei prin pomparea apei (PSH) sau „stocarea energiei
hidroelectrice pompate” (PHES) este un tip de stocare a energiei hidroelectrice
utilizată de sistemele de energie electrică pentru echilibrarea consumului.
Metoda stochează energia sub formă de energie potențială gravitațională a
apei, pompată de la un rezervor de altitudine inferioară la o altitudine mai mare.
Excedentul de energie electrică produs în afara vârfurilor de consum este
folosit pentru alimentarea pompelor. În timpul perioadelor de consum ridicat, apa
stocată este eliberată prin turbine pentru a produce energie electrică.
2.8. Energia electrică componentă importantă a sistemului național
energetic
2.8.1. Energie electrică din resurse regenerabile
„Energia regenerabilă este considerată, în practică, energia care provine
din surse inepuizabile sau care se regenerează singure. La nivel global s-au
investit sume considerabile în energia regenerabilă, care a continuat să se
concentreze în principal pe sectorul energiei electrice, ceea ce a adus o pondere
tot mai mare a capacității de producție”.
Obiectivul dezvoltării durabile în energetică, stabilit prin Strategia de
Securitate Națională a României impune:
26
„promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile, prin
stimularea investițiilor, îmbunătățirea eficienței energetice pe întregul lanț
resurse-producție-transport-distribuție-consum”;
„promovarea utilizării biocombustibililor lichizi, biogazului și a energiei
geotermale”;
„reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului
înconjurător prin utilizarea tehnologiilor curate”
2.8.2. Analiza celor mai importante surse regenerabile modiale
În România, potrivit Raportului privind energia electrică produsă din surse
regenerabile de energie (E-SRE), la finele anului 2015, numărul producătorilor de
E-SRE, titulari de licență și acreditați, a fost de 698, din rândul cărora: 70
utilizează ca sursă energia eoliană, 89 utilizează energia hidro, 25 utilizează
biomasă și 514 utilizează energie solară.
Energia electrică susținută prin sistemul de promovare a E-SRE din
România a crescut anual, cu o pondere ridicată a energiei electrice produse în
centralele electrice eoliene.
Numărul producătorilor de E-SRE licențiați în România a crescut constant,
pe primul loc, din punct de vedere al resurselor regenerabile, aflându-se energia
eoliană, urmată de energia solară, energia hidro și biomasa.
Energia regenerabilă continuă să atragă investiții în România, tot mai multe
parcuri eoliene și fotovoltaice fiind finalizate, iar în altele urmează să se monteze
noi instalații pentru producția de energie.
2.9. Schimbările climatice, sistemul hidrologic și energia electrică
Schimbările climatice reprezintă una din cele mai mari provocări cu care ne
confruntăm. Ȋn ultimele decenii, s-au acumulat dovezile care arată, fără echivoc, că
activitatea umană influențează climatul și Mediul în mod irevocabil.
27
Concluzia principală este că modificarea climei a devenit un proces
iresponsabil, toată lumea este de acord cu faptul că viitorul va depinde semnificativ
de măsurile care se iau în prezent.
Schimbarea climatică este deja resimțită atât în Europa cât și în întreaga
lume și se află la originea catastrofelor (furtuni violente și uraganuri, inundații,
mărirea nivelului apei mării, lipsa de apă prin secetă prelungită care generează
foamete, inundații de vegetație cu pagube incomensurabile economice, dar și de
Mediu în multe părți ale lumii).
Schimbarea climatică afectează și privește toate țările, sunt însă țări cu
economia emergentă, care vor fi vulnerabile, întrucât nu au disponibilitățile
necesare pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice.
2.11. Resursele de apă
Una dintre amenințările viitorului, pe care omenirea nu își permite să o
neglijeze, este criza apei. Potrivit Comisiei Comunităților Europene (2009),
1,1 miliarde de oameni nu au acces la apa potabilă, iar estimările arată că peste
două decenii, până la două treimi din oamenii planetei vor trăi în regiuni care duc
lipsă de apă. Expresia „apa este viitorul petrol”, a intrat în vocabularul obișnuit
atât din cauza noii valori pe care o va avea, cât și a noilor conflicte pe care le va
genera o singură înghițitură de apă.
Schimbările climatice vor avea un impact semnificativ asupra resurselor de
apă din întreaga lume, datorită legăturilor strânse dintre ciclul climatic și ciclul
hidrologic, ca atare creșterea nivelului precipitațiilor torențiale, care implicit
generează și inundații, va crește și riscul de poluare datorită revărsării apelor
pluviale din canalele colectoare, care intră în contact cu apele uzate din stațiile de
epurare, prin scurgerile de siguranță. Creșterea temperaturii Mediului planetar,
cauzată, în principal, de emisiile de gaze cu efect de seră se va răsfrânge și asupra
temperaturii apelor, factor important în reglarea cotele râurilor, cote care vor
scădea datorită creșterii procesului de evaporare și vor influența calitatea apei, în
28
timp ce numai agricultura, spre exemplu, care utilizează pentru irigații circa 70%
din consumul mondial, sporește necesarul de apă.
Cererea de apă depășește deja posibilitățile de aprovizionare/alimentare în
multe părți ale lumii, iar în multe alte zone, acest dezechilibru este de așteptat să
apară în viitorul apropiat, datorită creșterii populației umane, care va accentua
concurența pentru apă, în timp ce multe dintre cele mai importante rezerve acvifere
ale lumii se epuizează.
Concluzii la Capitolul 2
Timpurile în care România era exportator de petrol și beneficia de avantajele
acestui statut au apus de mult. În prezent, țara noastră își asigură circa 60-65% din
necesar din producția proprie, în condițiile în care marii consumatori industriali din
perioada anterioară anului 1989 și-au redus foarte mult activitatea sau au dispărut.
Speranțele rămân pentru anii următori, când vor fi date în exploatare
platformele de foraj marin, în zona platoului continental adjudecată în procesul
internațional cu Ucraina și, care, dacă vor produce la nivelul estimat, vor asigura
necesarul intern de petrol cu disponibilități chiar și pentru export.
Totuși nu trebuie să uităm că această resursă a fost cedată companiei OMV
Petrom, care în urma achiziționării unui număr important de acțiuni a devenit
acționar majoritar.
Prin această cedare/privatizare în folosul unei companii multinaționale de
prestigiu, România, este ocolită de oscilațiile de moment ale pieței energetice, nu
însă de efectele posibile ale unor crize de lungă durată.
Problema prețului petrolului este complexă, iar reacțiile imediate ale
burselor la cele mai mici disfuncționalități, demonstrează potențialul uriaș al
petrolului în geopolitică.
Accesul la resurse este un factor principal în determinarea ierarhiei
internaționale actuale și unul dintre criteriile de bază care motivează acțiunile de
conducere ale actorilor globali. Creșterea populației mondiale, dezvoltarea
29
economică și scopurile tuturor țărilor, sunt însoțite inevitabil de un consum sporit
de resurse energetice limitate progresiv. Atât economiile dezvoltate, cât și cele
emergente depind de resursele energetice, oriunde s-ar afla pe glob, de aceea
pierderea accesului la resurse poate avea consecințe devastatoare, drept urmare și
geopolitica este dominată de strategiile de resurse, în special în cazul energiei.
Trebuie menționate însă și aspectele negative privind beneficiile bănești,
obținute prin încasarea unor fonduri europene nerambursabile, care finanțează
construcțiile energetice de tipul celor menționate, prin încasarea contravalorii
certificatelor verzi acordate, de către investitorii mai puțin interesați de dezvoltarea
durabilă și de protecția Mediului, și mai mult interesați de obținerea de profit chiar
folosind uneori metode mai puțin legale.
CAPITOLUL 3. RECONFIGURAREA STRATEGIEI
EUROPENE DE SECURITATE ENERGETICĂ URMARE A
NOII SITUAȚII GEOPOLITICE ÎN SPAȚIUL BALCANO-
CAUCAZIANO- PONTIC ȘI A NECESITĂȚII ASIGURĂRII
SIGURANȚEI EUROPENE
3.1. Considerații privind securitatea energetică a Uniunii Europene
Conceptul de „securitate energetică” este legată profund de conceptul de
„securitatea statului”. Atât conceptele teoretice, cât și practica, indică faptul că
strategia geopolitică și statutul geo- economic sunt „cheia fundamentală” pentru
dezvoltarea securității energetice de stat.
Pentru atingerea acestui deziderat este necesar ca strategiile naționale să fie
armonizate astfel încât grupul să devină o putere regională stabilă în energie care
să asigure aplicarea strategiilor naționale în funcție de specificul fiecărui stat.
30
În problematica securității energetice, Uniunea Europeană are un interes
special: astfel este bine cunoscut faptul că cele 28 de state membre ale Uniunii
Europene sunt dintre cele mai mari consumatoare de energie, la nivel mondial.
Exceptând Norvegia, toate celelalte state europene sunt dependente de
importurile de hidrocarburi, predominând cele din Rusia.
Principalele interese ale Uniunii Europene urmăresc atât schimbările
climatice, cât și securitatea aprovizionării Europei cu energie, economia Europei și
prosperitatea cetățenilor săi.
Securitatea aprovizionării cu energie în termeni de geopolitică este o
provocare și un obiectiv major al Uniunii Europene, în acest sens revizuirea
politicii energetice a dus la dezvoltarea unei Comunități Europene a Tratatului
Energiei, a unui nou mecanism de reacție rapidă în situații de criză de energie,
puncte de plecare pentru noi abordări ale problemelor de securitate energetică.
3.2. Evoluția și implicațiile dependenței statelor din Europa Centrală și
de Est de rezervele rusești de energie
Până în anul 2020 Rusia va rămâne furnizorul dominant de energie către
Europa Centrală și de Est, datorită proximității sale față de zăcăminte, legăturilor
de infrastructură și angajamentelor contractuale. Dezvoltarea pieței LNG și
lansarea noilor coridoare de tranzit (Nabucco, Conducta Baltică) ar putea să reducă
gradul de dependență, deși, simultan ar accentua poziția de negociere a
cumpărătorilor în dialogul cu Rusia și ar asigura garanții suplimentare în
eventualitatea ca livrările din est să fie reduse sau oprite. Perpetuarea nivelului
înalt de dependență din statele central europene și estice față de rezervele din Est
vor ridica un număr de provocări legate de tratamentul instrumental al Rusiei față
de livrările în scop politico-strategic și comercial, de riscul reapariției unor dispute
între furnizor și țările de tranzit, de riscul unor eșecuri tehnice și nesiguranța
exagerată din sectorul rusesc de combustibil.
31
3.3.1. Interdependența energetică Uniunea Europeană-Rusia
Conceptul de interdependență susține că legăturile energetice dintre state
aflate în proximitatea geografică, intensifică gradul de securitate între actorii
incluși în acest complex regional.
Ideea centrală dezvoltată în Regional Security Complex Theory (RSCT) este
o teorie a securității regionale și constă în faptul că din moment ce majoritatea
amenințărilor se propagă mai ușor pe distanțe scurte decât pe cele lungi,
interdependența privind securitatea este în mod normal concentrată în grupuri
complexe de securitate la nivel regional.
Interdependența energetică dintre Rusia și Uniunea Europeană poate fi
descrisă ca asimetrică, Rusia fiind mult mai dependentă de piața energetică a
Uniunii Europene decât este Uniunea Europeană de aprovizionarea cu energie din
Rusia. Ca urmare a acestui fapt, vulnerabilitățile Uniunii Europene în raport cu
Rusia (în sensul că ar putea apărea o întrerupere a importurilor de țiței sau gaze
naturale din Rusia) sunt relativ scăzute, deoarece Uniunea Europeană este capabilă
să înlocuiască aprovizionarea sa cu energie din alte surse de energie (energie
nucleară, regenerabilă, GNL) sau de la alți furnizori (prin creșterea importurilor de
gaze din Norvegia și din Africa de Nord sau creșterea importurilor de petrol libian
sau saudit).
3.4. Relațiile Ucraina- Rusia și implicațiile asupra securității energetice
europene
Ucraina ocupă o poziție strategică în Zona Lărgită a Mării Negre și în raport
cu Europa Centrală. Valoarea strategică a acestei poziționări este determinată de
repere politice, militare, economice etc. O relație specială se poate stabili între
valoarea strategică a Ucrainei în context est și central european și securitatea
economico- energetică a continentului. Valoarea economică și politică a traseelor
32
energetice „clasice” și „alternative” spre Uniunea Europeana evidențiază o dată în
plus importanța statului independent Ucraina pe arena internațională.
Raportarea evoluțiilor din Ucraina la problematica traseelor energetice poate
fi abordată pe multiple planuri. Există o dimensiune economică a acestor relații și,
la fel de clare, dimensiuni politico- strategice. Relațiile respective implică, atât
politici de companii naționale și multinaționale, cât și guverne suverane,
parlamente, organizații internaționale, de genul, ONU, FMI, UE, NATO etc.
Din punct de vedere economic, Ucraina are un mare potențial în dezvoltare,
inclusiv o piață cu posibilități de creștere peste media Zonei Lărgite a Mării Negre.
Ucraina se comportă în egală masură, ca un mare consumator de energie (de
hidrocarburi) și ca principala țară de tranzit a conductelor de gaze naturale din
Federația Rusă spre Europa Centrală (Uniunea Europeană), astfel din totalul de
circa 150 miliarde m³ gaze naturale importate de statele Uniunii Europene, 80%
tranzitează Ucraina, ceea ce îi permite acesteia să „filtreze” încă mult timp
exporturile terestre de gaze naturale ruse.
Sub acest aspect există o interdependență, în sensul că traseul conductelor de
hidrocarburi: Drujba, Brotherhood și Soiuz ce tranzitează țara, aduc venituri
substanțiale statului și în același timp încasările Rusiei din exportul către Uniunea
Europeană depinde de buna funcționare a conductelor ucrainene.
Pe de altă parte importurile de hidrocarburi ale Ucrainei din Asia Centrală
tranzitează conducte rusești care se află sub supravegherea Rusiei.
3.5. Peninsula Crimeea
3.5.1. Valoarea strategică a anexării
Harta traseului comercial istoric indică conectarea Uppsala la
Constantinopol prin orașul Cherson. Cele mai importante centre ale „Rusiei
Kievene ” , Kiev, Novgorod și Ladoga , au apărut de-a lungul acestui traseu. În
Marea Neagră porturile din Crimeea oferă acces rapid la Mediterana de Est,
Balcani și Orientul Mijlociu.
33
Niprul este o cale navigabilă și de transport majoră care traversează
continentul european de la nord la sud și leagă Marea Neagră de Marea Baltică , de
importanță strategică, istorică „Drumul comercial al varegilor” către Grecia.
Marea Neagră servește ca arteră economică în conectarea Regiunii Caucaz
cu Marea Caspică spre Europa Centrală și de Est.
Infrastructură energetică. La 200 de mile marine de la linia țărmului
peninsulei sunt aproximativ 45000 miliarde de metri cubi de rezerve de gaze.
Hidrocarburile din platoul Mării Negre ar putea avea un randament de cca 1.5
miliarde de metri cubi pe an.
Crimeea are de asemenea, mai multe câmpuri de gaze naturale , atât pe uscat
cât și în larg , care au început să fie forate de companiile de petrol și gaze din Vest,
înainte de anexare. Câmpurile interioare sunt situate în Ciornomorske și Dzhankoy,
în timp ce câmpurile offshore sunt situate pe coasta de vest în Marea Neagră și pe
coasta de nord-est în Marea Azov.
Republica deține și două câmpuri petroliere: un on-shore, domeniul petrolier
Serebryankse în Rozdolne și un off-shore, domeniul petrolier Subbotina în Marea
Neagră.
Concluzii la Capitolul 3
Relația energetică Uniunea Europeană- Rusia este rezultatul unei interacțiuni
complexe de forțe, dintre care majoritatea sunt de natură geopolitică- economică,
iar altele sunt răspunsuri la factorii specifici de energie. Pe de o parte, energia
contribuie la consolidarea parteneriatului Uniunea Europeană- Rusia, pe de altă
parte, energia cauzează rivalitate în relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia.
Prin expunerea de argumente, în acest capitol, cercetătorul explică într-o
opinie personală, de ce au loc controverse în relațiile energetice dintre Uniunea
Europeană și Rusia, care este caracterul lor și cum influențează acestea securitatea
energetică a României. Astfel, principalii factori care influențează negativ relațiile
energetice și limitarea cooperării în domeniul energetic, sunt după cum urmează:
34
în relația energetică dintre Uniunea Europeană și Rusia, fiecare depinde
de celălalt partener, într-o gradualitate diferită, situație ce poate fi descrisă ca o
interdependență asimetrică.
Analizând situația geopolitică din zonă, pe axa România- Republica
Moldova- Federația Rusă, cu toate componentele sale conexe și interdependente
(adoptarea și modificarea unor strategii naționale de securitate energetică se pot
realiza strict corelat cu efectele generate de situația geopolitică a zonei geografice
din care face parte România în plan politic, economic, social și militar), la data
realizării prezentului înscris, se poate concluziona:
prin anexarea Crimeei- înfăptuită legal sau nu, îndreptățită din punct de
vedere istoric și demografic sau nu, recunoscută sau nu, Federația Rusă, care în
niciun caz nu va mai ceda peninsula, și-a atins următoarele ținte:
a preluat în stăpânire un teritoriu important din punct de vedere
strategic, militar și economic, cu importante zăcăminte de petrol și gaze naturale;
a atins un obiectiv major și mult mai important decât sancțiunile
Uniunii Europene, respectiv controlul a două poziții geostrategice cheie: Sistemul
Strâmtorilor și Intrarea Bosforului, care duc navigația dincolo de Marea Neagră și
Crimeea, adeverind previziunile lui Gheorghe Ion Brătianu, mare istoric și om
politic român, care afirma că „cine are Crimeea, poate stăpâni Marea Neagră”;
Federația Rusă are două obiective de interes major în zonă: Peninsula
Crimeea- obiectiv realizat și Transnistria.
Potrivit unor previziuni, Rusia ar putea lua în stăpânire implicit Insula
Șerpilor cu platoul continental de 12.000 km² și bogățiile imense în resurse de
petrol și gaze și ar dobândi acces la Brațele navigabile ale Dunării.
Dacă aceste scenarii posibile vor avea loc, România poate avea mari
probleme:
economice, pentru că Decizia nr. 2009/9, din 3 februarie 2009, a Curții
Internaționale de Justiție, care a acordat 79,34% din zona în dispută cu Ucraina,
României, incluzând totalitatea apelor teritoriale ale Insulei Șerpilor, nu este
35
opozabilă Rusiei, aceasta nefiind parte în procesul internațional, iar la un moment
dat s-ar putea pune în discuție dreptul României de a exploata rezervele uriașe de
petrol și gaze descoperite în platoul continental al Insulei Șerpilor, cu influențe
directe și majore asupra siguranței energetice naționale;
militare, datorită poziției României de „ultimă frontieră” a Uniunii
Europene și NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord ), la granița unui
posibil conflict militar cu Federația Rusă
CAPITOLUL 4. SECURITATEA ENERGETICĂ A
ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL INTERNAȚIONAL
În acest capitol, ne-am propus să analizăm situația geopolitică actuală și în
permanentă schimbare a spațiului pontic, în principal datorită evenimentelor
militare prin care Rusia a invadat Ucraina, a anexat abuziv și nelegal Peninsula
Crimeea, aceste evenimente petrecându-se la o distanță relativ mică de granițele
României.
Metodologia de cercetare include cercetarea teoretică, care a constat în
lectura a numeroase surse scrise dar și cercetarea a numeroase pagini de internet
pentru aflarea informațiilor din mai multe surse. Totodată, au fost contactate
numeroase persoane, în special români care locuiesc în zonele de contact militar,
pentru a afla opiniile și năzuințele celor direct implicați.
Cercetătorul a aprofundat cercetarea științifică și a reușit să realizeze
conexiunea între conceptul teoretic de securitate energetică și componenta
materială a sistemului electroenergetic, un mix aplicabil pentru eliminarea
efectelor în cazul unor calamități naturale, dezastre, evenimente de forță majoră cu
impact asupra Mediului, care pot afecta sau influența sănătatea și viața populației.
Pentru realizarea cercetării științifice, în funcție de finalitate, s-a folosit tipul
de cercetare exploratorie cu scopul de studiere a fenomenelor, iar ca metodă de
colectare a datelor, observația participativă. Tipul de abordare este studiul de caz și
s-a realizat asupra activității unei societăți de mentenanță din cadrul ELECTRICA,
36
prin metoda cercetare- acțiune (action research), caracterizată prin intervenția
cercetătorului în timpul cercetării, în scopul de a obține cunoștințe noi și de a
schimba realitatea prin acțiune.
A fost abordat conceptul nou de securitate extinsă, concept inclus în
Strategia Națională de Apărare, prezentat la cel mai înalt nivel de Președintele
României, în cel mai democratic organism național, respectiv, Parlamentul
României.
A fost de asemenea cercetat și prezentat un concept nou, foarte puțin
cunoscut care va deveni un element foarte important în viitor în politica energetică,
politică care va stabili căile de eficientizare a consumului de energie,
managementul sistemului și de reducerea consumului de energie, așa cum deja
prevăd directivele europene adopate.
Obiectivele propuse în acest capitol au fost canalizate spre aflarea cauzelor
reale care au generat evenimentele militare din zona geopolitică și pentru a înțelege
și releva care sunt implicațiile viitoare pentru România, în special ale celor de
natura securității energetice.
Rezultatele cercetării privind evenimentele și subiectele abordate în acest
capitol sunt consemnate în partea finală, la concluzii, și au rolul de a sublinia
mesajul că situația actuală geopolitică din spațiul pontic este una favorabilă
României, aceasta trebuind să o valorifice cu inteligență și eficiență maximă.
4.1. Securitatea energetică a României în noul context geopolitic
În conformitate cu politicile energetice europene, prioritățile României în
acest domeniu sunt: competitivitate, asigurarea și diversificarea furnizorilor de
energie, protecția mediului, asigurarea investițiilor pentru creșterea capacităților de
producție și dezvoltare.
Gheorghe I. Brătianu, mare istoric și om politic român spunea că „Prin
bastionul maritim înaintat pe care îl reprezintă Marea Neagră este evident o
37
poziție stăpânitoare peste tot complexul maritim de aici. Deci, cine are Crimeea,
poate stăpâni Marea Neagră”.
Afirmațiile sale sunt susținute de recentele agresiuni militare ale Federației
Ruse care prin acțiuni specifice „războiului rece”, cu tehnici aplicate de război
modern, au ocupat prin forță militară regiunea cunoscută în Antichitate sub numele
de „Bosforul Cimerian”. Republica Autonomă Crimeea împreună cu orașul
Sevastopol, și-au declarat independența față de Ucraina și au aderat la Rusia prin
semnarea „Tratatului de accedere”, din 21 martie 2014.
România poate deveni un nod important de legătură în spațiul balcano-
caucaziano- pontic pentru stabilirea unor trasee economice privind în special
materiile prime, resursele energetice și infrastructura pentru transportul acestora,
dar și un factor generator de stabilitate politică.
4.3. Aspecte problematice în relațiile externe ale României
Din punct de vedere al României, următoarele probleme au prioritate de top:
integrarea europeană a Republicii Moldova, sprijinul pentru identitatea
românească de moldoveni și relațiile cu minoritățile românești din Ucraina,
Polonia, Ungaria, Bulgaria și Serbia;
soluționarea conflictelor „înghețate” ;
securitatea energetică
În același timp, România are o comunitate mare de etnici maghiari care
aspiră la autodeterminare. Atitudinea Ungariei față de această minoritate este
analogă cu atitudinea România pentru propriilor minorități etnice din străinătate.
Relațiile cu Ungaria provoacă o mare anxietate pentru România și prin
urmare au un interes sporit pentru cercetare.
38
4.3.1. Probleme teritoriale cu Ucraina
Problemele teritoriale implicite între România și Ucraina au apărut aproape
imediat după prăbușirea URSS și adoptarea de către Parlamentul român a
declarației privind consecințele Pactului Molotov- Ribbentrop. Deși oficial
România nu a înaintat pretenții teritoriale Ucrainei (cu excepția dreptului de
proprietate asupra platoului Mării Negre), unele acțiuni presupun pretenții
teritoriale cu afectarea mai multor domenii:
Activitatea economică a Ucrainei în Delta Dunării se bazează pe
dorința acesteia de a redirecționa spre ea însăși o parte a fluxului de mărfuri, prin
Brațul Chilia, care trece din Europa de Vest prin partea română a Deltei Dunării
de-a lungul Brațelor Sulina și Sfântu Gheorghe.
Astfel, construcția unui canal navigabil de către Ucraina în albia Brațului
Chilia este considerată de către aceasta a fi un instrument eficient de dezvoltare
economică și consolidare a suveranității asupra zonelor de frontieră. Canalul este o
parte din Coridorul Rin-Dunăre-Marea Neagră, al 7-lea Marea Coridor de
Transport Internațional, cu o lungime totală de 2,415 km și un potențial de tranzit
de aproximativ 20 de milioane de tone de marfă anual.
Contradicțiile teritoriale dintre România și Ucraina nu s-au încheiat și se
manifestă prin încercările părții române de a muta frontiera internațională din
spatele Insulei Maikan, chiar dacă, în conformitate cu tratatele internaționale,
această insulă face parte în prezent din Ucraina. În cazul în care România are
succes în această încercare, o parte din Canalul ucrainean va fi româno- ucraineană
și România va avea potențialul de a bloca complet canalul.
Podișul continental din sudul Insulei Șerpilor.
La data de 16 septembrie 2004, România a depus un memorandum la
Curtea Internațională de Justiție pentru delimitarea platoului continental din zonă.
Curtea Internațională de Justiție, prin „Decizia nr. 2009/9, din 3 februarie
2009, a acordat 79,34% din zona în dispută României, respectiv 9.700 km² cu o
39
adâncime medie de peste 50 m, iar Ucrainei 20,26% din zona în dispută, anume
2.300 km² cu o adâncime medie sub 50 m, incluzând totalitatea apelor teritoriale
ale Insulei Șerpilor, inclusiv în dreptul Sulinei”.
Noua linie stabilește o suprafață mică în jurul Insulei Șerpilor, în mărime de
12 mile marine, apoi trece între malul în lungime de 248 km al părții române și
lungimea liniei de coastă ucraineană de 705 km.
Din punct de vedere administrativ Insula Șerpilor aparține Ucrainei, dar
Instanța a subliniat că stăpânirea administrativă nu trebui să fie luată în considerare
în favoarea Ucrainei în determinarea zonei economice exclusive și a platoului
continental.
Acordarea cetățeniei române pentru locuitorii din zonele de frontieră ale
Ucrainei este un instrument eficient pentru consolidarea identității românești și
pentru a crea o atitudine pozitivă, datorită aderării României la Uniunea Europeană
și în același timp, subminează suveranitatea Ucrainei în zonele de frontieră.
Prezența militară a Rusiei în Crimeea. Ținând seama de conceptele
geopolitice în ceea ce privește regiunea Mării Negre, Crimeea este unul dintre cele
mai importante puncte de ancorare. Prin urmare, bazându- se pe Flota Mării Negre
rusă și a altor trupe prezente, Crimeea asigură controlul asupra întregii Regiuni de
Nord-Vest a Mării Negre. Potențialul de luptă al Flotei Mării Negre rusești,
depășește considerabil potențialul de luptă al forțelor navale din România, așa încât
consolidarea poziției României nu corespunde cu interesele Rusiei. Prin urmare,
România consideră Flota rusă a Mării Negre ca o contrapondere la propriile forțe
navale și este preocupată de prezența Rusiei în Crimea.
Punctul de vedere al României este unul rațional, exprimat foarte clar pentru
soluționarea pașnică a diferendelor Rusia- Ucraina și România- Ucraina.
4.3.2. România, Republica Moldova și conflictul transnistrean
Din punct de vedere al securității energetice, în actualul context geopolitic,
pentru Republica Moldova este extrem de importantă construcția Gazoductului
40
româno- moldovenesc Iași- Ungheni, a cărui inaugurare festivă a avut loc la 27
august 2014 și care ar putea, potrivit Chișinăului, să reducă dependența Republicii
Moldova de gazul rusesc. În acest context, vicepremierul moldovean Adrian Candu
a făcut publice intențiile autorităților moldovene de a prelungi gazoductul Iași-
Ungheni până la Chișinău, declarând că „Republica Moldova intenționează să se
inspire din experiența Lituaniei în ceea ce privește diversificarea resurselor
energetice și asigurarea securității energetice”
Poziția Republicii Moldova este determinată în principal de raportul din
politica internă. Partidul Comunist sprijină conceptul moldovenismului, alte
partide sprijină unitatea cu România. În ceea ce privește problema transnistreană,
Moldova aderă la principiul integrității teritoriale și sprijină eliminarea trupele ruse
din Transnistria.
Poziția Federației Rusă este foarte concis caracterizată de cuvintele
Generalului Lebed A. (2013), fostul comandant al Armatei a 14-a: „Când Rusia va
pierde Transnistria, aceasta va pierde influența în regiune.”
Judecând după acțiunile Rusiei, în ceea ce privește Republica Moldova și
Transnistria, interesul principal al Rusiei este de a menține independența,
neutralitatea și demilitarizarea Republicii Moldova. Rusia acceptă integritatea
teritorială a Republicii Moldova și reunificarea Transnistriei cu un statut special de
autonomie, detalii care ar trebui însă clarificate în cadrul negocierilor cu Republica
Moldova.
4.4. Sistemul electroenergetic furnizor de securitate energetică
Efectele în cazul unor calamități naturale, dezastre, evenimente de forță
majoră cu impact asupra Mediului, care pot afecta sau influența sănătatea și viața
populației pot fi limitate și eliminate cât mai rapid, dacă factorii abilitați
reacționează promt și cu profesionalism.
41
În acest context intervențiile asupra instalațiilor electrice au o importanță
vitală, întrucât societățile care asigură mentenanța, prin angajații lor intră în contact
direct și imediat cu cetățenii.
Pe latura umană, de rapiditatea și calitatea serviciilor specialiștilor depinde
salvarea de vieți omenești, în timp ce, de calitatea serviciilor de mentenanță depind
limitarea pagubelor materiale, restabilirea funcționării echipamentelor electrice
care, la rândul lor asigură prima condiție pentru funcționarea instalațiilor și a
obiectivelor civile și militare din spitale, instituții, porturi și aeroporturi,
telecomunicații etc., respectiv furnizarea de energie electrică, definită metaforic ca
„produs final” al obiectivelor privind securitatea electroenergetică, parte
importantă a securității naționale.
În contextul acestor aprecieri, considerăm că este necesar să se cunoască
structura organizatorică și funcțională a societăților de mentenanță, care asigură
funcționarea instalațiilor în condiții normale și intervin asupra acestora în condiții
excepționale.
Această cunoaștere ne permite să aprofundăm cercetarea științifică, să
emitem concluzii și propuneri în domeniul securității energetice care fără
componenta sa materială, și anume sistemul electroenergetic, ar rămâne la nivel de
concept teroretic.
4.5. Conceptul de securitate națională extinsă
Conceptul de securitate națională extinsă cuprinde următoarele domenii:
- Apărarea, Securitatea socială, Securitatea alimentară, Securitatea
educațională, Securitatea economică, Securitatea financiară, Securitatea
energetică, Securitatea infrastructurilor critice, Securitatea Mediului.
Această abordare se bazează pe convingerea că securitatea are rolul de a
asigura respectarea drepturilor omului, libertățile și valorile umane fundamentale.
România face parte din mediul de securitate internațional și este indisolubil
legat de evoluțiile acestuia. Aderarea la NATO și Uniunea Europeană a consolidat
42
securitatea țării, în timp ce evoluțiile mediului de securitate sunt tot mai dificil de
prezis și sunt mai versatile decât înainte.
Într-o opinia personală, de autor al lucrării și cercetător al evenimentelor în
analiză, apreciez introducerea unor domenii noi în Strategia Națională de Apărare
a Țării, în special al Mediului, și am arătat în cuprinsul lucrării de cercetare
legătura indisolubilă dintre securitatea energetică, ca element important al noului
concept de securitate națională extinsă, și Mediu.
4.6. Conceptul: alternativa rațională
Pornind de la sintagma bine cunoscută că „nu energia este scumpă, ci lipsa
ei”, conceptul alternativa rațională devine „esența societății energetice” care
stabilește relații privilegiate de tip: multisursă, multitip și de raționalizare a
consumului.
Componenta de multisursă asigură producerea și furnizarea de energie
electrică din mai multe surse, unele de bază, altele alternative, interconectate în
sistem buclă (inel) și care oricând pot deveni principale, în funcție de cerințele
sistemului și în funcție de posibilitățile de funcționare cu privire la regimul de
funcționare, la condițiile de funcționare și la cerințele de consum.
Componenta multitip se referă la tipul unităților de producție în funcție de
materia primă folosită, în funcție de clasificarea lor pe surse tradiționale sau surse
regenerabile, produsul rezultat fiind unic cu parametrii tehnici identici, respectiv,
energia electrică.
Liantul teoretic între cele două componente, este raționalizarea consumului.
În prezent, societatea nu poate funcționa fără energie electrică, iar fără
consumatorii de energie, sistemul electroenergetic nu și-ar avea rostul.
Raționalizarea consumului este un obiectiv extrem de important al
managementului energetic care concură la îndeplinirea mai multor obiective :
protejează resursele folosite pentru producția energiei electrice;
43
protejează Mediul și schimbările climatice prin reducerea emisiilor de
mono și dioxid de carbon;
generează importante economii consumatorilor finali, prin reducerea
pierderilor tehnologice ale furnizorilor, în care se regăsesc și furturile de energie
în prețul final al produsului;
asigură îndeplinirea obiectivelor naționale și internaționale privind
consumul de energie electrică
Studiu de caz. Chestionar
Chestionarul este o metodă de colectare a datelor, folosit în metodologia de
cercetare cu scopul de studiere a fenomenelor, în cercetarea de tip exploratorie cu
observație participativă. Formularul de chestionar este anexat prezentei lucrări în
Anexa 1 , la pagina 282, conține 10 întrebări și a fost expediat către 15 subiecți,
primari sau șefi ai Serviciilor pentru Situații de Urgență, din localități situate în
sud- estul județului Brașov. Au răspuns chestionarului un număr de 11 primari.
Ideea pe care s-a construit tematica chestionarului a apărut ca urmare a unei
întâmplări cotidiene. Cercetătorul a însoțit într-o vizită turistică un grup de prieteni
la un monumentul istoric, respectiv o cetate țărănescă, din localitatea de domiciliu
Prejmer (județul Brașov), construită în secolele XV-XVI, inclusă în prezent în
patrimoniul UNESCO.
Cetatea țărănească are două incinte circulare, cu lungimi de circa 80m și
50m, delimitate de ziduri cu grosimea de aproximativ 5m, în care au fost amenajate
275 de încăperi amplasate pe 3- 4 niveluri, legate între ele cu scări de lemn, cu
destinația de adăposturi, fiecărei familii din localitate, (în perioada ulterioară anilor
1550-1600), revenindu-i o încăpere, unde se adăposteau în caz de asediu și unde
aveau depozitate proviziile care le asigurau traiul pentru o perioadă de timp:
alimente conservate prin metode tradiționale, fără conservanți, fără instalații
frigorifice și desigur fără energie electrică așa cum se poate observa în imaginile
de mai jos.
44
Prin întrebările adresate, cercetătorul a dorit să inducă subiecților,
conștientizarea importanței problemelor și în același timp să afle nivelul de reacție
și gradul de înțelegere a legăturii indisolubile între securitatea energetică și
celelalte domenii: social, sănătate, siguranță, Mediu.
La întrebarea nr.1: Funcționează pe raza Unității Teritorial Administrative,
pe care o conduceți un Serviciu pentru Situații de Urgență?, toți subiecții au
răspuns DA.
La întrebarea nr.2: Este acest serviciu pregătit să intervină într-o situație de
întrerupere de lungă durata a energiei electrice?, toți subiecții au răspuns, NU.
La întrebarea nr.3: Aveți pe raza Unității Teritorial Administrative pe care o
conduceți diverse forme instituționale, care nu pot funcționa fără energie electrică
în cazul unei defecțiuni de durată a sistemului electroenergetic?. Indicați câteva,
vă rog!, toți subiecții au răspuns DA și au indicat: dispensare medicale, policlinici,
spitale, unități speciale, unități de telecomunicații, bănci, unități de producție
alimente de bază .
La întrebarea nr.4: Sunt aceste instituții dotate cu surse alternative de
curent ? Ce autonomie de funcționare au ?, 7 subiecții au răspuns DA și au
indicat ca surse generatoarele de curent, care pot funcționa până la 24 de ore, în
timp ce 4 subiecți au răspuns NU.
La întrebarea nr.5: Aveți amplasate pe raza UAT, surse de producere a
energiei electrice? Indicați câteva, vă rog! , 2 subiecții au răspuns DA și au indicat,
ca sursă de producere a energiei electrice, o centrală termică pe cărbune și un parc
fotovoltaic, în timp ce 9 subiecți au răspuns NU.
La întrebarea nr.6: Aveți amenajate sau v-ați gândit să amenajați spații
frigorifice alimentate cu surse alternative și independente de curent, în care
cetățenii ar putea să păstreze alimente de bază, medicamente, în situații de forță
majoră, dacă ar lipsi pentru o perioadă mai lungă energia electrică din rețelele
publice? , 7 subiecții au răspuns NU și 4 subiecți au răspuns NU AM LUAT ÎN
CALCUL ASTFEL DE SITUAȚII.
45
La întrebarea nr.7: Aveți cunoștință dacă, la Serviciul pentru Situații de
Urgență de pe raza UAT, există proceduri operaționale care să reglementeze
modul de intervenție, în situația când lipsa energiei electrice pentru o perioadă
lungă de timp, ar crea în rândul populației stări de frică, nervozitate, depresie,
care ar duce la distrugeri, devastări, jafuri etc.? , 7 subiecții au răspuns NU, în
timp ce 4 subiecți au răspuns DA .
La întrebarea nr.8: Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este DA, cum
ați cota, pe o scală de la 1 la 5, calitatea procedurilor (1 însemnând „foarte
slabă” și 5 „foarte bună”), 9 subiecți au cotat calitatea procedurilor cu 2 ,
respectiv „slabă” și 2 subiecți, cu 1, respectiv „foarte slabă”.
Concluzia studiului de caz este una care ne obligă să afirmăm că societatea
românească nu este pregătită să facă față efectelor unor calimități din punct de
vedere al securității energetice.
Dacă în zona Brașov, o zonă dezvoltată ecomomic, cultural, social, situația
se prezintă conform rezultatelor chestionarului, ce se întâmplă în alte regiuni ale
țării mai puțin dezvoltate ?
Sunt pregătite unitățile speciale (SMURD, AMBULAȚA, ARMATA,
JANDARMERIA, POLIȚIA etc.) să intervină și să acționeze într-o coordonare
centralizată, pe o perioadă mai lungă de timp, fără surse de energie electrică ?
Sunt doar câteva întrebări la care trebuie să găsim cât mai urgent răspunsuri
și care reflectă situații care nu ne permit să vorbim despre securitate energetică.
Obiectivele acestui capitol sunt atât de natură teoretică, cât și practică.
Cele de natură teoretică se referă la concepte noi :
conceptul de securitate națională extinsă;
conceptul de Uniune de Energie Europeană;
proceduri operaționale pentru intervenții și legislația europeană și
națională care reglementează domeniul energetic
46
În același timp, cercetătorul propune un concept nou, și anume cel al
„alternativei raționale”, ca esență a societății energetice ce stabilește relații
privilegiate de tip multisursă, multipunct și raționalizarea consumului.
Obiectivele practice sunt îndreptate spre cercetarea activității de mentenanță
care face ca sistemul electroenergetic să funcționeze în condiții normale, folosind
în orice situație surse directe sau alternative, clasice sau regenerabile.
Rezultatele obținute sunt înscrise în partea de concluzii și sunt un început de
drum pentru următoarele cercetări care se pot face în domeniul energetic privind
îmbunătățirea legislației în vigoare în materie de securitate energetică, și a
modificărilor procedurilor operaționale care să stabilească clar și precis măsurile ce
trebuie adoptate în cazuri extreme de avarii în sistem.
CAPITOLUL 5. DEZVOLTARE DURABILĂ, PARTENERIATE
NAȚIONALE ȘI TRANSNAȚIONALE PENTRU CONSOLIDAREA
SECURITĂȚII ENERGETICE
În acest capitol, ne-am propus să analizăm politica energetică a Uniunii
Europene, eforturile de adaptare a documentelor sale fundamentale la noile realități
generate de globalizarea economiei, de evoluția demografică, de schimbările
climatice, de nevoia de surse durabile de energie și de noile amenințări la adresa
securității.
5.3. Conceptul de Uniune de Energie Europeană
European Energy Union
Profesorul Jean-Michel Glachant, economist cu doctorat la Universitatea La
Sorbonne, director al Programului de Politici Energetice „Loyola de Palacio”, de la
Institutul Universitar European, spunea într-un interviu că: „Uniunea de Energie
pentru Europa, este un vis pentru care Comisia Europeană va întâmpina multe
47
greutăți pentru a-l realiza, cu puterile sale existente, limitate de piața internă și de
dreptul concurenței”.
Piața energiei este „extrem de atrăgătoare”, dar întrebările sunt dacă Europa
este unită într-adevăr pe acest front și dacă instituțiile și politicile actuale sunt
adecvate pentru a oferi o transformare a sistemului energetic.
Întrebat ce este pentru el Uniunea de Energie, profesorul Glachant a răspuns
că Uniunea de Energie „este o cutie goală care nu are nici un conținut, este doar
un cuvânt și nu o instituție sau organizație, care încă nu există” .
5.4. Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020
5.4.1. Securitatea energetică a României în contextul european
România consideră strategia energetică parte a strategiei de apărare și
militează pentru promovarea unei politici energetice comune de securitate la
nivelul Uniunii Europene, precum și a identității energetice naționale, care
corelează politica internă cu obligațiile care îi revin la nivel european.
Securitatea energetică constituie, alături de competitivitate și dezvoltarea
durabilă, unul dintre pilonii Strategiei Energetice a României.
5.4.2. Strategia de securitate națională
În Strategia de Securitate Națională a României , document oficial, aprobat
de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), se identifică drept
vulnerabilități: „dependența accentuată de unele resurse vitale greu accesibile;
tendințele negative persistente în plan demografic; nivelul ridicat al stării de
insecuritate socială; proporția redusă, fragmentarea și rolul nesemnificativ al
clasei mijlocii; insuficienta dezvoltare a societății civile și a spiritului civic;
slăbiciunile infrastructurii strategice; starea precară de sănătate a populației;
disfuncționalitățile sistemului de învățământ; organizarea inadecvată a sistemului
situațiilor de criză”.
48
Atenția pentru securitatea energetică a României s-a amplificat începând cu
anul 2007, când au fost elaborate cele mai complexe măsuri pentru realizarea
acesteia.
Astfel guvernul a pregătit Proiectul de Strategie energetică pentru
perioada 2007-2020, aprobat la 5 septembrie 2007 și discutat în Consiliul Suprem
de Apărare a Țării (CSAT).
Conform Strategiei de Securitate Națională a României (SSNR), garantarea
securității naționale „nu poate fi realizată fără a asigura securitatea energetică a
României prin adaptarea operativă și optimizarea structurii consumului de resurse
energetice primare și creșterea eficienței energetice”.
Concluzii la Capitolul 5
Pentru majoritatea profesioniștilor, securitatea energetică înseamnă
producerea de energie necesară în propria lor țară și minimizarea, pe cât posibil, a
dependenței de importurile străine.
Securitatea energetică este adesea perceput ca o „umbrelă” care acoperă
multe dintre preocupările legate de energie, creșterea economică și puterea politică.
Conceptul de securitate energetică este legat profund de conceptul de
„securitatea statului”. Termenul de securitate energetică, ca sector sau dimensiune
de securitate specifică, este relativ nou. Acesta a fost definit în teoria relațiilor
internaționale și studiilor de securitate de către așa-numita Școala Copenhaga,
reprezentată în principal de Barry Buzan, la începutul anilor 1990.
Scopul Strategiei energetice îl reprezintă asigurarea independenței
energetice în contextul dezvoltării durabile a României și a Uniunii Europene.
Prin Strategia energetică se urmărește „reducerea treptată a dependenței de
resurse energetice primare din import și menținerea unui echilibru între importul
de resurse și utilizarea rezervelor naționale pe baze economice și comerciale”.
49
Asigurarea securității energetice constituie o preocupare a oficialilor
europeni, care consideră că în interiorul Uniunii Europene sunt niveluri diferite de
abordare a acesteia, dar care pot fi contracarate prin acțiuni comune ale statelor.
În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să-și
armonizeze legislația în funcție de tratatele, strategiile și directivele europene care
devin obligatorii pentru toți membrii.
În acest context, eforturile Uniunii Europene de armonizare a principiilor
sale fundamentale la actualele realități date de globalizarea economiei, evoluția
demografică, schimbările climatice, nevoia de surse durabile de energie și noile
amenințări la adresa securității, s-au concretizat prin Tratatul de la Lisabona și
Strategia Uniunii Europene 2020.
În materie de politică energetică, strategiile sunt clare și urmăresc să asigure
„funcționarea pieței și aprovizionarea cu energie a Uniunii și să promoveze
eficiența energetică și economia de energie, dezvoltarea de noi surse de energie și
energii regenerabile și interconectarea rețelelor energetice”.
În cadrul acestui capitol, cercetătorul introduce conceptul de „sistem
electroenergetic furnizor de securitate energetică”.
Sistemul electroenergetic, cu cele două mari componente:
materială, alcătuită din totalitatea instalațiilor de producere, transport,
distribuție, furnizare și mentenanță;
umană, însumează totalitatea lucrătorilor din sistem, în cazul unor
calamități naturale, dezastre, evenimente de forță majoră cu impact asupra
mediului, care pot afecta sau influența sănătatea și viața populației; este sistemul
care asigură limitarea pagubelor materiale, restabilirea funcționării instalațiilor și
echipamentelor electrice ale obiectivelor civile și militare din spitale, instituții,
porturi și aeroporturi, telecomunicații etc.
Pentru a prezenta rezultate și pentru a emite concluzii privind legătura
dintre sistemul electroenergetic și Ordinea Publică și Siguranța Națională,
50
cercetătorul prezintă un studiu de caz la care a participat efectiv privind analiza
SWOT a unei societăți de intervenții și întreținere.
Această legătură se regăsește în conceptul de securitate națională extinsă,
introdus de curând în Strategia Națională de Apărare, și cuprinde următoarele
domenii: Apărarea, Securitatea socială, Securitatea alimentară, Securitatea
educațională, Securitatea economică, Securitatea financiară, Securitatea
energetică, Securitatea infrastructurilor critice, Securitatea Mediului.
Cercetătorul a analizat și prezentat mai multe opinii ale unor experți de
marcă în domeniul energetic, privind înființarea și funcționarea unei Uniuni de
Energie, printre care și a profesorului Glachant, economist cu doctorat la
Universitatea din Sorbona, director al Programului de Politici Energetice „Loyola
de Palacio”, de la Institutul Universitar European, care a definit Uniunea de
Energie ca „o cutie goală care nu are nici un conținut, este doar un cuvânt și nu o
instituție sau organizație care încă nu există” .
CAPITOLUL 6. CONCLUZII
Prezentarea concluziilor în cadrul unei lucrări științifice reprezintă ultimul
stadiu al cercetării, moment deosebit de important, deoarece evidențiază
chintesența rezultatelor întreprinse pe parcursul perioadei de cercetare.
Obiectivul principal al lucrării de cercetare științifică doctorală a fost de a
identifica și analiza metode/tehnici/proceduri, care îmbunătățite semnificativ, să
asigure funcționarea la parametrii normali, în cazuri de forță majoră, a sistemului
electroenergetic național, element important de interes și siguranță națională.
Motivele alegerii temei de cercetare au pornit de la exemple nefericite de
întreruperi accidentale de curent electric de mare amploare cum au fost cele din :
Statele Unite, din august 2003- cea mai mare întrerupere de curent
electric din istorie care a afectat metropola New York și alte mari orașe până în
51
Canada, lăsând fără electricitate peste 50 de milioane de consumatori. Pana de
curent a creat haos în transporturi și a produs cel mai mare blocaj rutier din istorie.
Stările de panică care au cuprins cetățenii au generat morți și răniți,
devastări, jafuri și distrugeri de magazine, autoturisme , iar pana de curent s-a
resimțit până și în cursul dolarului;
India, iulie 2012. Peste 600 de milioane de persoane au fost afectate,
aceasta fiind una dintre cele mai mari pene de curent înregistrate în istorie.
Pana de curent s-a datorat infrastructurii învechite a Indiei și incapacității
guvernului de a face față cererii de energie;
Turcia, din martie 2015 - unde „căderea sistemului electroenergetic” pe
circa ½ din suprafața țării a paralizat efectiv economia Turciei: orașe precum
Istanbul și Ankara au rămas fără energie electrică, au fost închise porturile și
aeroporturile mari ale țării, bolnavii au rămas fără aparatură medicală funcțională
în spitale, oamenii au rămas blocați în clădiri fără ascensoare, fără ventilație etc.;
București, noiembrie 2012 - o pană de curent de numai o oră, la Spitalul
Floreasca, a creat mari probleme, întrucât generatorul propriu nu a putut asigura
energie electrică pentru toate secțiile, fiind alimentate doar sălile de operații și
secția de reanimare. A fost afectată starea de sănătate a pacienților conectați la
aparate, în timp ce alți pacienți au rămas blocați în lifturi, unii în stare gravă;
România, 1 iunie 2016. Cea mai mare pană de curent din ultimii 39 de
ani care a afectat peste 150.000 de utilizatori cu domiciliul în județele Argeș și
Vâlcea. Au fost afectate de pana majoră de curent trei orașe mari: Câmpulung
Muscel, Curtea de Argeș și Râmnicu Vâlcea. Deși pana de curent nu a durat decât
o oră și douăzeci de minute, mai multe orașe au rămas și fără apă caldă, pentru că
nu a fost energie pentru producerea aburului, în timp ce spitalele au pornit
generatoarele.
Zece linii de înaltă tensiune (110 kilovolți) nu au fost alimentate și pentru
compensarea dezechilibrelor din rețea, Hidroelectrica a pornit în doar șase minute
un număr de patru centrale: Lotru- Ciunget, Râul Mare Retezat, Gâlceag și Șugag,
52
restabilind deficitul de putere de pe rețeaua CEZ și de pe rețeaua Transelectrica,
evitând astfel o pană generalizată de curent, similară cu cea înregistrată în 1977,
care putea să producă pagube de miliarde de euro României.
Specialiștii spun că, dacă nu se iau repede măsuri, în cazul unei pene
generalizate la nivel național, efectele sociale și economice vor fi devastatoare,
chiar dacă nu vom rămâne fără energie electrică mai mult de câteva minute, iar
pagubele ar fi comparabile cu cele produse de un cutremur catastrofal.
Analizând aceste exemple, dar și multe altele, cercetătorul, specialist cu
practică în domeniul energetic și-a adresat două întrebări:
este România pregătită să facă față unei avarii majore a sistemului
electroenergetic, care să genereze o întrerupere în furnizarea de curent electric
pentru o perioadă mai lungă de timp?
cum ar fi afectată Ordinea publică și Siguranța Națională într-o astfel de
situație?
Pentru a putea răspunde la aceste întrebări, în capitolul doi al lucrării de
cercetare, s-a analizat situația resurselor energetice la nivel mondial, cu referiri la
categoriile de resurse de tipul combustibililor fosili- cărbuni, șisturi bituminoase, la
gazele naturale, la principala sursă mondială, respectiv, petrolul, dar și la resursele
de tipul metalelor radioactive, de o mare eficiență energetică, cum ar fi, uraniul și
toriul.
S-au prezentat rezultatele cercetării privind geopolitica petrolului, geografia
consumului și date despre actorii importanți pe piața petrolieră cu referiri la Rusia,
principal producător și exportator mondial, dar și date despre apariția unor state tot
mai prezente pe piață, cum ar fi China și India, care și-au declarat interesul pentru
petrolul caspic.
În acest context, coroborat cu situația geopolitică în continuă schimbare,
generată de anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, din martie 2014, rezultatele
cercetării arată că, în prezent, România, care este încă dependentă de importurile
de gaze naturale și petrol, are o singură alternativă din punct de vedere al siguranței
53
energetice: să acorde sistemului electroenergetic o maximă atenție, deoarece acesta
poate funcționa în parametrii optimi, cu resurse tradiționale interne la care se
adaugă resurse regenerabile, care generează un excedent de electricitate disponibil
chiar și pentru export.
Pentru a putea stabili obiective și pentru a emite concluzii privind
capacitatea sistemului electroenergetic de a deveni un factor determinant al
securității energetice, s-a analizat sistemul în componenta sa materială care
cuprinde structurile de producție, transport, distribuție, furnizare și mentenanță.
Analiza sistemului electroenergetic național s-a făcut prin cercetarea
funcționalității sistemului, analizând vulnerabilitățile și riscurile acestuia, dar și
oportunitățile.
Din punctul de vedere al securității energetice s-a analizat cea mai
importantă vulnerabilitate, respectiv stocarea energiei electrice în cantități care să
asigure un timp optim de răspuns și realimentarea sistemului pentru întreruperi
datorate unor situații de fortă majoră, care se regăsesc în aria securității și a
siguranței naționale, analizandu-se posibilitățile înlocuirii tehnologiilor poluante cu
altele, care folosesc surse regenerabile, dar care depind de schimbările climatice
tot mai evidente.
Au fost prezentate (în Capitolul 3) considerații privind securitatea
energetică a Uniunii Europene, cu evoluțiile și implicațiile dependenței statelor din
Europa Centrală și de Est de rezervele rusești, și analizată interdependența
energetică UE- Rusia, politicile energetice și diferitele abordări ale UE și ale
Rusiei în relația energetică. Cercetătorul își concentrează atenția asupra noii situații
geopolitice din spațiul balcano- caucaziano- pontic, deoarece securitatea energetică
a UE este din nou în lumina reflectoarelor, probabil mai mult decât oricând înainte,
datorită evenimentelor din 2014, când Rusia a anexat Republica Autonomă
Crimeea și orașul Sevastopol. Drept urmare, criza din Ucraina a reaprins certurile
perene ale Europei pentru realizarea securității energetice, iar eforturile de a
diversifica sursele de aprovizionare cu energie trebuie să fie intensificate.
54
În acest context, România trebuie să se detașeze de mirajul unor bogății
imense în resurse de petrol și gaze, aflate în platoul continental din zona Insulei
Șerpilor, care vor putea fi exploatate într-un viitor incert din mai multe puncte de
vedere.
Printr-o expunere de argumente, cercetătorul explică într-o opinie personală,
de ce au loc controverse în relațiile energetice dintre Uniunea Europeană și Rusia,
care este caracterul lor și cum influențează acestea securitatea energetică a
României. Este cercetată de asemenea relația UE- Rusia, care poate fi descrisă ca
o interdependență asimetrică, în care unele state care depind într-o mai mare
măsură de importurile din Rusia au poziții și interese diferite.
În Capitolul 4, cercetătorul își propune să analizeze politica energetică a
Uniunii Europene, eforturile de adaptare a documentelor sale fundamentale la noile
realități generate de globalizarea economiei, de evoluția demografică, de
schimbările climatice, de nevoia de surse durabile de energie și de noile amenințări
la adresa securității. A fost aprofundată cercetarea științifică și s-a reușit să se
realizeze conexiunea între conceptul teoretic de securitate energetică și
componenta materială a sistemului electroenergetic, un mix aplicabil pentru
eliminarea efectelor în cazul unor calamități naturale, dezastre, evenimente de forță
majoră cu impact asupra Mediului, care pot afecta sau influența sănătatea și viața
populației.
Au fost cercetate două concepte noi, respectiv, conceptul de securitate
națională extinsă și conceptul de Uniune de Energie Europeană.
Referitor la primul concept, putem afirma cu siguranță că majoritatea
elementelor care definesc securitatea energetică, pornind de la „evaluarea
amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților”, până la interacțiunea între domenii
cum ar fi: apărarea, securitatea socială, securitatea educațională, securitatea
alimentară, securitatea economică, ordinea publică, infrastructura, toate cu impact
asupra securității naționale, se regăsesc în lucrarea științifică prezentă și în
55
conținutul unor materiale redactate, cu multe luni înainte de apariția Strategiei
Naționale de Apărare, prezentată de actualul Președinte al României.
Un concept nou, introdus de cercetător în lucrarea de cercetare este
alternativa rațională. Pornind de la sintagma bine cunoscută că „nu energia este
scumpă, ci lipsa ei”, alternativa rațională devine „esența societății energetice”,
care stabilește relații privilegiate de tip : multisursă, multitip și raționalizare a
consumului.
Multisursa asigură producerea și furnizarea de energie electrică din mai
multe surse, multitip, se referă la tipul unităților de producție în funcție de materia
primă folosită, iar raționalizarea consumului este un obiectiv extrem de important
al managementului energetic, care concură la îndeplinirea mai multor obiective:
protejează resursele, protejează Mediul și schimbările climatice, generează
importante economii consumatorilor finali, asigură îndeplinirea obiectivelor
naționale și internaționale de reducere a consumului de energie electrică cu 20%
până în anul 2020.
În Capitolul 5 este prezentată politica energetică a Uniunii Europene cu
referiri asupra Trataului de la Lisabona și a Conceptului de Uniune de Energie
Europeană (European Energy Union), concept care este deocamdată funcționează
numai financiar și politic.
În timp ce energia electrică produsă cu combustibili fosili se poate stoca-
prin asigurarea unor stocuri de materie primă, acest lucru nu se poate realiza la
centralele eoliene și solare și astfel sursele regenerabile nu vor putea, cel puțin
deocamdată, să furnizeze suficientă energie pentru a susține modul actual de viață.
Mai mult, energia electrică trebuie generată cât mai aproape de consumator,
întrucât sistemele de transport și rețelele de interconexiune nu sunt suficient de
dezvoltate și sunt extrem de costisitoare.
Datorită acestor impedimente majore, coroborate cu interesele economice și
politice ale unor țări din interiorul, dar și din exteriorul Uniunii Europene, Uniunea
56
de Energie nu va putea asigura în perioada următoare securitatea energetică a
țărilor membre UE, obiectivul principal pentru care se dorește a fi creată.
Drept urmare, România, care din punct de vedere electroenergetic este total
independentă, având chiar resurse disponibile pentru export, trebuie să devină un
jucător abil și precaut pe piața energetică europeană și să nu tindă spre o iluzie
alimentată de interesele naționale ale „Marilor Puteri” europene.
Din punctul de vedere al parteneriatelor transnaționale, chiar dacă
perspectiva unor resurse importante de gaze naturale în Marea Neagră ne asigură
un confort energetic pe viitor, România se află în acest moment exclusă de pe
marile rute de transport al gazelor naturale, care vor aproviziona Europa, și singura
soluție de moment, rămâne valorificarea energiei electrice, domeniu în care
dispunem de un excedent de producție disponibil pentru export. În acest sens,
România are parteneriate internaționale în derulare în domeniul energiei electrice
materializate prin: import/export de energie electrică, aplicabil prin rețelele
electrice naționale interconectate cu anumite condiții tehnice de compatibilitate;
investiții străine în România pentru producția de energie electrică în sistem clasic
sau din surse regenerabile, pentru mentenanța sistemului electroenergetic,
distribuția energiei electrice; investiții românești pentru dezvoltarea rețelelor de
transport și realizarea interconectării cu alte sisteme naționale sau regionale.
În aceste condiții, este deplin justificată, acordarea de către cercetător
sistemului electroenergetic valoarea de furnizor de securitate energetică, motivat
și de faptul că efectele în cazul unor calamități naturale, dezastre, evenimente de
forță majoră cu impact asupra mediului, care pot afecta sau influența sănătatea și
viața populației, pot fi limitate și eliminate cât mai rapid, dacă factorii abilitați
reacționează promt și cu profesionalism. Intervențiile asupra instalațiilor electrice
au o importanță vitală, întrucât societățile care asigură mentenanța, prin angajații ei
intră în contact direct și imediat cu cetățenii; de rapiditatea și calitatea serviciilor
specialiștilor depinde salvarea de vieți omenești.
57
Capitolele prezentate au avut ca fundament metodologia empirică de
cercetare. Având în vedere natura de noutate și holistică a temei de cercetare, au
fost selectate două studii de caz care au permis elaborări de recunoaștere, în
profunzime, a interdependențelor și a interacțiunilor dintre elementele interne și
externe ale sistemului electroenergetic.
În primul studiu de caz s-a realizat o analiză de tip SWOT a unei societăți
energetice, care asigură mentenanța unei părți importante a sistemului
electroenergetic, cu identificarea vulnerabilităților și amenintărilor reale, existente
în prezent, dar și a oportunităților de dezvoltare.
Al doilea studiu de caz este un chestionar cu zece întrebări de cercetare,
prezentate și analizate potrivit răspunsurilor primite, care soluționează în mare
măsură întrebările inițiale ale cercetătorului.
6.1. Principalele limite ale studiului
Principalele limite ale cercetării, care pot fi desprinse, sunt îndreptate în
următoarele direcții:
modelul de cercetare propus. Perfecționarea managementului serviciilor
din energetică reprezintă un domeniu de cercetare foarte complex și imperios, și
modelul propus, care vizează orientarea către ordinea publică, către siguranța
națională, către cetățean și spre Mediu, spre diversificarea serviciilor și a
procedurilor operaționale, nu este unul exhaustiv. În acest sens, modelul poate fi
îmbunătățit, dezvoltat și perfecționat în contextul ariei de cercetare;
studiul este de tip exploratoriu, prin intermediul observării totale. Deși
cercetările sunt la nivel regional de reprezentativitate, generalizarea la nivel
național poate fi susținută, deși trebuie privită și analizată cu atenție;
deoarece tema cercetată a fost nouă și complexă, s-a abordat o
metodologie de studiu limitată și empirică, concretizată prin două studii de caz,
care ne obligă să recunoaștem că alegerea acestei abordări, deși calitativă, este mai
dificil de generalizat;
58
perfecționarea managementului serviciilor în unitățile energetice este
tratată, atât din perspectivă managerială, cât și din perspectivă operațională, ceea
ce ne determină să precizăm faptul că cercetarea vizează diversificarea serviciilor,
a procedurilor operaționale cu orientare către legislația specifică, către situații de
urgență și spre OPSN ( Ordine Publică și Siguranță Națională);
proiectarea globală cu multe fațete de cercetare independente, poartă
unele limitări teoretice. Fenomenele din lumea reală tind în general să fie prea
complexe datorită relației cauză- efect. Din acest motiv firul central al acestei
lucrări de cercetare ar putea să pară mai puțin clar decât al unor studii cantitative.
6.2. Recomandări viitoare privind domeniul de cercetare
Ținând cont de limitele cercetării, considerăm important a prezenta
următoarele recomandări privind domeniul de cercetare:
extinderea cercetării la nivel de mai multe regiuni sau chiar la nivel
național, care să includă un număr mai mare de unități studiate, pentru a obține
reprezentativitatea cercetării și a decide sugestii eficiente și abile în domeniul
studiat;
realizarea unei cercetări care să includă un număr reprezentativ de unități
energetice și unități teritorial administrative la nivel național sau internațional;
realizarea unui studiu comparativ și complementar, care să permită
tratarea cercetării Sistemul electroenergetic național în aria securității naționale,
din perspectiva autorităților statului responsabile de OPSN;
în ceea ce privește coerența între intenție și acțiune strategică, sugerăm că
cercetarea ar putea fi îmbogățită cu o perspectivă mai diferențiată, care să ia în
considerare diferitele motive de inconsecvență;
îmbunătățirea modelului de cercetare care este îndreptat în următoarele
direcții: orientarea către OPSN, diversificarea serviciilor și procedurilor
operaționale;
59
realizarea unei analize viitoare care să includă impactul managementului
energetic asupra OPSN, în condițiile globalizării și dezvoltării durabile
Lucrarea de cercetare științifică a contribuit la o mai bună integrare a
sistemului electroenergetic în domeniul OPSN. Deși această integrare nu se
bazează pe o istorie retrospectivă, studiul a arătat că a fost clar influențată de
factori de reglementare. În plus, implicarea factorilor de reglementare a condus la
aliniamente interne ale strategiei din domeniul Ordinii Publice și a Siguranței
Naționale, iar structura a indus răspunsuri direcționate din exterior, care vizează
influențarea mediului domeniului.
În general această lucrare de cercetare a sugerat un cadru integrativ de
management strategic, care include aliniamente și răspunsuri, respectiv strategii
externe, europene.
6.3. Contribuții aduse de lucrarea de cercetare
În primul rând, s-a demonstrat efectul negativ al factorilor de reglementare
cu privire la coerența dintre alocarea resurselor ca strategie de acțiune și intenția
strategică.
În al doilea rând, ne-am derivat propuneri specifice pe secvența de
aliniamente de strategii și structuri corporative. Strategiile și managementul
organizațional au fost aliniate ulterior pentru a sprijini schimbările strategice. În
caz contrar, atunci când o inițiativă de reglementare a fost percepută ca o
amenințare, aliniamentele interioare s-au axat pe sistemele de management pentru
protejarea bazei tehnice a sistemului.
În al treilea rând, am dezvoltat propuneri cu privire la strategiile de răspuns
care vizează gestionarea și implicarea în reglementare prin influențarea proceselor
instituționale, care conduc la crearea mediului instituțional. Strategiile bazate pe
amânări, manipulări și de prevenire sunt mai importante, dacă o inițiativă de
reglementare este percepută ca o amenințare.
60
În al patrulea rând, transpunând rezultatele noastre la un nivel teoretic mai
mare, am dezvoltat o bază, neoinstituțională mai bună decât oricare cadru de
management strategic, care combină aliniamente interne și externe cu răspunsuri
dirijate.
În concluzie, această lucrare a avansat un curent de cercetare, care până în
prezent, nu a fost abordat, prin furnizarea unor informații detaliate privind:
- funcționarea sistemului electroenergetic; vulnerabilitățile și oportunitățile
sistemului; procedurile operaționale care se aplică în situații de fortă majoră pentru
asigurarea securității energetice și alimentarea consumatorilor.
Cu această lucrare, am contribuit, de asemenea, la dezvoltarea unei viziuni
mai cuprinzătoare asupra legăturii indisolubile dintre sistemul electroenergetic și
Ordinea Publică și Siguranța Națională (OPSN) în contextul geopolitic actual, când
România se află în imediata apropiere a unor zone de conflict militar, având
statutul de ultima frontieră a Uniunii Europene, când schimbările climatice se
manifestă dezastruos, iar Europa se confruntă cu un val de emigranți fără
precedent.
În timp ce tendințele de globalizare se manifestă tot mai intens pe principiul
„ce este al tău este și al nostru și ce este al nostru poți folosi și tu, dar în anumite
condiții”, România are oportunități de care trebuie să profite, acum, astfel încât să
devină un factor de stabilitate, care să influențeze securitatea regională, chiar dacă
aplică și principiile dezvoltării durabile.
Credem că această lucrare de cercetare este un pas înainte și sperăm că unele
dintre descoperirile noastre vor fi baza unor cercetări viitoare.
61
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. Constituția României
2. Hotărârea nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a
României pentru perioada 2007-2020, publicată în M.Of., Partea I nr. 1069 din 05
septembrie 2007
3. Legea nr. 23 din 14 martie 2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență
a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008
pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse
regenerabile de energie publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 335 din 7
iunie 2013
4. Legea nr. 220 din 27 octombrie 2008 (actualizată) pentru stabilirea
sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie)
publicată în M. Of., Partea I, nr. 743 din 3 noiembrie 2008
5. ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006 (actualizată)
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în M. Of.,
Partea I nr. 418 din 15 mai 2006
6. ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 57 din 4 iunie 2013 (actualizată)
privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului
de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în
M. Of., Partea I nr. 335 din 7 iunie 2013
7. ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 109 din 30 noiembrie 2011
(actualizată) privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, publicată
în M. Of., Partea I nr. 883 din 14 decembrie 2011
62
8. Hotărârea Parlamentului nr. 30 din 04 noiembrie 2008 privind aprobarea
Strategiei Naționale de Apărare a Țării, publicată în M. Of., Partea I nr. 799 din
28. noiembrie 2008
9. Hotărârea Parlamentului nr. 33/2015 privind aprobarea Strategiei
Naționale de Apărare a Țării pentru Perioada 2015-2019, publicată în M. Of.,
Partea I nr. 450 din 23 iunie 2015
10. Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea Europeană ( cunoscut și ca Tratatul de la Maastricht ) și a
Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene (Tratatul de la Roma
redenumit- Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene C 306 din 17 decembrie 2007
11. Uniunea Europeană, Treaty of Maastrich, TREATY ON EUROPEAN
UNION, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 191 din 27 iulie 1992.
http://eurlex.europa.eu/en/treaties/dat/11992M/htm/11992M.html#00970002
12. Uniunea Europeană,Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea
Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 326 din 26 octombrie 2012
Lucrări de autor, articole, publicații
1. Alexander TABACHNIK, The Transnistrian challenge: Why tensions are
escalating between Russia and Moldova, EUROPP- European Politics and
Policy&the London School of Economics, 22 august 2017
2. Alexandros PETERSEN, European Energy Security: The Future of
Nabucco, Atlantic Council, 2009
3. Alexandrova-Arbatova NADIA, Regional Cooperation in the Black Sea
Area in the Context of EU – Russia Relations, ICBSS Xenophon Paper, no. 5.
Athens, 2008
4. Alexandru PREDA, Sisteme și echipamente moderne în producerea
energiei, Editura Politehnica Press, 2010
63
5. Alexis KYRIAKOULIS, The Southern Gas Corridor, SOCAR, 2013
http://www.hfw.com/downloads/HFW-Oil-Gas-Briefing-0713.pdf
6. Ali KEYHANY &others, Integration of Green and Renewable Energy in
Electric Power Systems, John Wiley & Sons, Inc., New Jersey, 2010
7. Alvin TEOFFLER&Heidi TEOFFLER, Război și antirăzboi, Warner
Books, 1995
8. Andreea FORCOȘ, Optimizarea sistemelor de stocare a energiei eoliene
utilizând energia hidraulică, Universitatea Transilvania, Brașov, 2011
9. Andrei WEHRY& Mircea ORLESCU, Reciclarea și depozitarea
ecologică a deșeurilor, Editura Orizonturi Universitare, 2000
10. Agenția Europeană de Mediu, Greenhouse gas emission trends and
projections in Europe, Publicații, 2012
11. Angelique PALLE, Regional Dimensions to Europe’s energy
integration, The Oxford Institute for Energy Studies, 2013
12. Anthony J. MELLING, Natural Gas Pricing and Its Future. Europe as
the Battleground, Carnegie Endowment for International Peace, 2010
13. Anwar Abdel ALEEM & Joseph R. MORGAN& Philomene
VERLAAN, Encyclopædia Britannica, 9 Mai 2007
14. Ariel COHEN & Conway IRWIN, US Strategy in the Black Sea Region,
The Heritage Foundation, Washinton DC, 2013
http://www.heritage.org/europe/report/us-strategy-the-black-sea-region
15. Aureliu LECA, Gânduri aniversare, Oxygen. Energie pentru afaceri,
Nr. 2 (15)/2012
16. Aureliu LECA, Virgil MUȘATESCU & alții, Managementul Energiei.
Principii, concepte, politici, instrumente, Editura Agir, București, 2008
17. Bakhtiyar BADALOV, The European Union and Russian Federation
Energy relations: Petrification or revival?, Lund University, 2012
http://lup.lub.lu.se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=2740554
64
18. Barry BUZAN, New Patterns of Global Security in the Twenty-first
Century, Royal Institute of International Affairs, Editura Blackwell Publishing,
New Jersey,1991
19. Barry BUZAN&Waever OLE, Regions and Powers: The Structure of
International Security, Cambridge University Press, 2003
20. Bob FESMIRE, Energy Explained: Conventional Energy and
Alternative, Editura Rowman&Littlefield Publishing Group Inc, Maryland, 2011
21. British Petroleum, Statistical Review of World Energy, London, 1998
22. Centru de informare ONU pentru România, Convenția Cadru a
Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice,
http://www.hidroelectrica.ro/rapoarte/Raport%20Mediu%202011-
2014_RO.pdf
23. Codruț I. LUCINESCU & Orescovici Alina, Securitatea energetică –
preocupare actuală și de perspectivă a Alianței Nord-Atlantice, Sesiunea de
comunicări științifice, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București,
2008
24. Comisia Europeană, Acordul de Parteneriat și Cooperare, 1994
http://europa.eu.int/comm/external_relations/ceeca/pca/pca_russia.pdf
25. Comisia Comunităților Europene, Document de lucru al serviciilor
comisiei, Document de însoțire pentru Cartea Albă, Adaptarea la schimbările
climatice asupra sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, Bruxelles, 2009
26. Comisia Europeană, Europa 2020: O strategie europeană pentru o
creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Bruxelles, 2010
27. Consiliul European, Concluziile Consiliului European din 25-26 martie
2010, Bruxelles, 2010
28. Council Of The European Union, Second Strategic Energy Review - An
EU energy security and solidarity action plan, Brussels, 19 februarie 2009
29. Cristian BĂHNĂREANU, Resurse energetice, crize, conflicte, Editura
Militară, București, 2008
65
30. Cristian BĂHNĂREANU, Resursele energetice și mediul de securitate
la începutul secolului XXI, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
București, 2006
31. Daniel YERGIN, The prize: the epic quest for oil, money, and power,
publicată de Simon & Schuster Publishing house, New York, 1992
32. David LUBIN, Petrodollars, emerging markets and vulnerability,
Citigroup, 19 martie 2007
33. David MORRISON, Turkey restricts US access to the Black Sea, 2008
http://www.david-morrison.org.uk/us/turkey-restricts-us-access.html
34. Dilip K. DAS, Electrical Power Systems, Int. Ltd Publishers, New Delhi,
2014
35. Dimitrios TRIANTAPHYLLOU, The Black Sea Region and its Growing
Influence International Center for Black Sea Studies, Quarterly Political and
Economic Review, Issue, 2009
36. Dr. ing. Cristinel ILIE, ICPE-CA - sisteme de stocare a energiei, Revista
Nr.187 Cercetare & Invatamant superior, Septembrie 2016
37. Ed MARKEY, Attacks on Libya 'Because of Oil, HotAirPundit, 2011
38. Edward P. JONES, The Known World, HarperCollins Publishers Inc.,
New York, 2003
39. Energy Information Administration (EIA), World Coal Production,
7 septembrie 2007.
40. Energy Information Administration, International Data,
www.eia.doe.gov/emeu/international/contents.html
41. Energy Policy: Engaging with Partners beyond Our Borders,
http://eur-ex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri= COM: 2011: 0539
:EN:PDF
42. Eric MARTINOT&Carmen DIENST&Liu WEILIANG, Renewable
energy futures: targets, scenarios, and pathways, Annual Review of Environment
and Resources, vol. 32, 2007
66
43. European Commission, An Energy Policy for Europe, Bruxelles, 2007
44. European Commission, Second Strategic Energy Review: An EU Energy
Security and Solidarity Action Plan, 2008
45. European Commission, Eurobarometer 72, TNS Opinion & Social,
Bruxelles, 2009
46. European Commission, Energy 2020. A strategy for competitive,
sustainable and secure energy, 2010
http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0639:
EN: PDF
47. European Commission, On Security of Energy Supply and International
Cooperation- The EU Energy Policy: Engaging with Partners beyond Our Borders,
2011
48. European Commission, The Roadmap to a Resource Efficient Europe,
2011
49. European Commission, Green Paper - Towards an European Strategy
for the security of energy supply, 29 November 2000
50. European Commission, Internal Energy Market, 2014
51. Filippos PROEDROU, The EU-Russia Energy Approach under the
Prism of Interdependence, in: European Security, Vol. 16, pag. 332, 2007
52. Florentina DIACONU, Politica energetică a Federației Ruse, lucrare de
curs SNSPA, București, Editura Politeia-SNSPA, 2013
53. Florin RĂDOI, Securitatea energetică- concept și realități, Forumul
regional al energiei- Foren, Neptun, 2008
54. Francis MCGOWAN, European Energy Policies in a Changing
Environment, Energy Economics and Policy, Springer, 2010
55. Gheorghe ACATRINEI, Poluarea și Protecția Mediului Ambiant, Iași,
2011
56. Gheorghe C. BALABAN, Securitate și dreptul internațional. Provocări
la început de secol XXI, Editura C.H. Beck, București, 2006
67
57. Gheorghe I. BRĂTIANU, Chestiunea Mării Negre, Universitatea din
București, Editura Ion Vernescu, 1942
58. Gheorghe PREDA&Mihai MARINESCU&Gabriel NĂSTASE,
Valorificarea resurselor naturale, vol.I: Bazele resurselor naturale, Editura
Internațional University Press, București, 2004
59. Ghid de bune practici ȋn colectarea selectivǎ a deșeurilor de ambalaje,
Editură Tribuna, Sibiu, 2011
60. Grigore FRIPTULEAC, Ecologie Umană. Probleme ecologice globale
ale Mediului, Chișinău, 2005
61. Harold SCHOBERT, Chemistry of Fossil Fuels and Biofuels, Cambridge
University Press, 2013
62. Helyette GEMAN, Commodities and commodity derivatives: modelling
and pricing for agriculturals, metals, and energy, Chichester, England, 2005
63. Ilie BĂDESCU, Teoria fenomenelor asincrone: Încercări de
reconstrucție creștină în sociologie și în geopolitică, București, 2006
64. Ilie BĂDESCU, Noopolitica, Editura Mica Valahie, București, 2011
65. Institutul European de Energie din Europa, Despre politica de energie a
Uniunii Europene, Proiect PHARE, 2011
66. Ionel STOICA, Geopolitica schimbărilor climatice. Implicații asupra
stabilității și securității internaționale, în Infosfera, Revista de studii de securitate
și informații pentru apărare, Anul IV, nr. 2, 2013
67. Interguvernamental Panel on Climate Change, Climate Change,
Synthesis Report, 2007
http://www.ipcc.ch/pdf/assessment-report /ar4/ syr/ ar4_ syr.pdf
68. Ioan PĂUNESCU & Alexei ATUDOREL, Gestionarea deșeurilor
urbane, Editura Matrix Rom, București, 2002
69. Jacques DELORS, France paving the way for a European Energy
Community, Notre Europe, 2013
68
70. James FISHELSON, The Geopolitics of oil pipelines in Central Asia,
The School of Russian Studies. SRAS, 2012
71. Janusz BUGAJSKI, Cold Peace: Russia's New Imperialism, Publicată în
cooperare cu Center for Strategic and International Studies Washinton D.C, 2004
72. Jaroslaw JAŃCZAK, Borders and border dimensions in Europe.
Between frontierisation and boundarisation, Adam Mickiewicz University, 2014
73. Jean-Michel GLACHANT, Energy manifesto: a new energy policy for
the new European Commission ?, Cadmus EUI' Research Repository, 2015
74. Jeff COLGAN, Petro-Aggression: When Oil Causes War, Cambridge
University Press. Publicat 23 feb. 2013
75. John C. CAMPBELL, The Golden Century of Oil 1950-2050, Kluwer
Academic Publishers, Dordrecht/Boston/London, 1991
76. John GAULT, European Energy Security: Balancing Priorities, OGEL
4, în Energy Security, 2007
77. Jonathan STERN, Reducing European Dependence on Russian Gas:
distinguishing natural gas security from geopolitics, The Oxford Institute For
Energy Studies, 2014
78. Karen RASLER&Wiliam R. THOMPSON, Contested Territory,
Strategic Rivalries, and Conflict Escalation, International Studies Quarterly,
Georgetown University, 2006
79. Katya ZAPLETNYUK, Role of Ukraine in Russian gas supply to
Europe. ICIS Webinar, 2014
80. Last World News, President of Romania does not see Ukraine in EU
next seven years, 2013
http:// news. sevrugin.com/node/18851
81. Leeora BLACK, The Social License to Operate: Your Management
Framework for Complex Times, Greenleaf Publishing Limited, New York, 2013
82. Marilena UNGUREANU&Roxana PATRAȘCU, Tehnologii curate,
Editura A.G.I.R, 2015
69
83. Martin ARMSTRONG, World War III & a Pipeline, Armstrong
Economics, New York, 2015
84. Maury ADELMAN, The Real Oil Problem, Regulation, Spring, 2004
85. Mead E. EARLE, The New Mercantilism, Political Science Quarterly 40,
2015
86. Mert BILGIN, Energy Security and Russia’s Gas Strategy: The
Symbiotic Relationship between the State and Firms, in: Communist and Post-
Communist Studies, Vol. 44, No. 4, 2011
87. Michael T. KLARE, Rising Powers, Shrinking Planet, New York: Henry
Holt and Company, 2008
88. Michael PALMER, Guardians of the Gulf, Simon&Schuster Rockefeller
Center New York, 1999
89. Michael ROSS, The Oil Curse, Princeton University Press, 2012
90. Mihaela STĂNESCU, Amenințare globală: 4 grade C devastatoare,
DESCOPERĂ.RO, 30.03.2009
91. Mihail ORZEAȚĂ, Securitatea și continua transformare în secolul XXI.
Eseuri, Editura Militară, București, 2004
92. Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională pentru
Protecția Mediului, Raportul ANPM privind starea mediului în România în anul
2012
http://apmsv.anpm.ro/docfiles/view/107438
93. Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională
pentru Protecția Mediului, Raportul ANPM privind starea mediului în România în
anul 2013
http://apmsv.anpm.ro
94. Mohan MONASINGHE&Peter MEIER, Energy Policy Analysis and
Modeling, Editura Cambridge University Press, 1993
95. Moldova Foundation, Declaration of Independence of the Republic of
Moldova, Parliament of the Republic of Moldova, 27 August 1991
70
http://www.moldova
96. Moldova Nova, Ghimpu eliberează Transnistria, 2011
http://www.moldovanova .md/ru/ events/ show/452
97. Müller- Kraenner SASCHA, Energy Security, Earthscan, London, 2008
98. Nicolae ANTONESCU, Valorificarea energetică a deșeurilor, Editura
Tehnică, București, 2014
99. Nicolae DOLGHIN, Geopolitica. Dependențele de resursele energetice,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2004
100. Omar ELLABBAN, Renewable energy resources: Current status,
future prospects and their enabling technology, Renewable and Sustainable Energy
Reviews, 2014
101. Peter ZENIEWSKI, Preventive Action Plan and Emergency Plan Good
Practices, European Commission (Joint Research Centre) & Institute for Energy,
2012
102. Philip T. KOTLER, Marketing in the Public Sector, Editura Prentice
Hall, New Jersey, 2007
103. Raportul IPCC, Impacturile schimbărilor climatice, adaptare și
vulnerabilitate, 2014
www.apmbn.anpm.ro/docfiles/view/4095
104. REN 21, Renewables 2014 Global Status Report, Paris
105. Revista Voennoia Mîsli, Moskva, nr.5, 2009
106. Richard C. DUNCAN & Walter YOUNGQUIST, Encircling the Peak
of World Oil Production, Institute on Energy and Man, Seattle, 1998
107. Richard E. ERICSON, Eurasian Natural Gas Pipelines: The political
economy of Network Interdependence, Eurasian Geography and Economics, volum
50, 2009
108. Richard G. LUGAR & James R. WOOLSEY, The New Petroleum,
71
http://lugar.senate.gov/new_petroleum.html. FOREIGN AFFAIRS of The
United States of America Senate,copyright 1999 by the Council on Foreign
Relations, Inc.
109. Road Map for the Common Economic Space
http://ec.europa.eu/environment/enlarg/pdf/road_map_ces.pdf
110. Robert KEOHANE&Joseph NYE, Power and Interdependence, Editura
Little Brown, Boston, 2001
111. Saleh NSOULI, Petrodollar Recycling and Global Imbalances, Fondul
Internațional Monetar, 23 martie 2006, republicat în 14 ianuarie 2017
112. Sergei R. GRINEVETSKY & Igor S. ZONN & Sergei S. ZHILTSOV,
The Black Sea Encyclopedia, Editura Heidelberg, Springer, Berlin, 2014
113. Sergey SVESHNIKOV&Victor BOCHARNIKOV, Modeling risk of
international country relations, Journal of Applied Economic Sciences, 2009
114. Sergiu CELAC, Securitatea globală și geopolitica energiei, curs
SNSPA, București, 2003
115. Simon BROMLEY, The United States and the Control of World Oil,
Government and Opposition, 2005
116. Shilley TELHAMI, The Persian Gulf Understanding the American Oil
Strategy, The Brookings Institution, 2002
117. Soteris KALOGIROU, Progress in Energy and Combustion Science
30, Elsevier Ltd., 2004
118. The Common European Economic Space (CEES), Concept Paper,
Rome, Italy, 2003.
http://www.mid.ru/nsdos.nsf/162979df2beb932569e7e/4f74ca1b4b22OpenD
ocument
119. The Ethical Funds Company of Canada, Raportul intitulat One Is Too
Many (Ethical Funds Company for shareholders), 2007
120. Thomas ASHTON, The Industrial Revolution: 1760–1830, Oxford
University Press, 1948
72
121. Thomas J. KIRKEBY&others, Recycling revisited - life cycle
comparisons of global warming impact and total energy use of waste management
strategies, Resources, Conservation and Recycling Environment & Resources,
Technical University of Denmark, 2006
122. Tom GLEESON&Yoshihide WADA&Marc BIERKENS&Ludovicus
VAN BEEK, Water balance of global aquifers revealed by groundwater footprint,
Revolvy, 9 august 2012.
123. Tratatul Comunității Energetice, Decizia Consiliului Europei
2006/500/EC din 29 mai 2006
http://www.energy-community.Org/portal/ page /portal/EHM/EN _COM /
Legal/Treaty
124. Traian ANASTASIEI&Constantin MOȘTOFLEI, Considerații privind
corelația „ securitate-economie” în România-membru al Alianție Nord-Atlantice,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2004
125. United Nations, Agenda 21, în Capitolul 9, Protection of the
Atmosphere, Rio de Janeiro 1992
http://www.un.org/esa/documents/ecosoc/cn17/1996/ecn171996-22.html
126. United Nations, Vienna Convention on Diplomatic Relations, 2013
http:// legal.un.org /ilc/texts /instruments/ english/conventions/9_1_1961.pdf
127. Valerian O. BOLD & Gelu Agafiel MĂRĂCINEANU, Managementul
deșeurilor solide urbane, Matrix Rom București, 2013
128. Vladimir MILOV, Russia and the West- The energy factor, Institute
Français des Relations Internationales (IFRI) and Center for Strategic and
International Studies (CSIS),Washington D.C 2008
http://csis.org/files/media/csis/pubs/080731_milov_russia&west_web.pdf
129. Walden BELLO, The Threat of Green Protectionism, publicat de
Bridges New, 2007
130. Walter YOUNGQUIST, Shale Oil- The Elusive Energy, Hubbert
Center Newsletter, publicat la 17 aprilie 2008
73
131. William J. BROAD, In Taking Crimea, Putin Gains a Sea of Fuel
Reserves, New York Times, 2014
132. William KOMISS, An Economic Impact Assessment of Maritime Oil
Chokepoints, Center for Naval Analyses, 2010
Surse internet
1. http://66.102.9.104/search?q=cache:EzxZvV8PuIJ.../policypete.htm+
&hl=enfic=UTF
2. http://ec.europa.eu/energy/gas_electricity/internal_market_en.html
3. http://ec.europa.eu/energy/infrastructure/studies/doc/20130902_
energy_integration_benefits.pdf
4. http://ec.europa.eu/energy/gas_electricity/doc/com_2013_public_
intervention_swd04_en.pdf
5. http://english.peopledaily.com.cn/200401/13/eng200401.13_132491.
shtml
6. http://en.ria.ru/world/20120221/171433154.html
7. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:
0539:FIN:EN:PD
8. http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/07/7&
format=HTML&aged=1&language= RO&guiLanguage=en
9. http://gandesteverde.wordpress.com/2013/08/26/utilizarea-durabila-a-
resurselor-energetice - principii-practici
10. http://gv3.com/policypete/policypete.html
11. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/
Environmental_goods_and_services_sector
12. http://incitefulstudios.com/article.jsp?id=767
13. http://www.anre.ro
14. http://www.brookings.edu/views/articles/hill/20020712.html
74
15. http://www.eastkorr.net/power/odessa-prosit-razmestit-voiska-v-
bessarabii
16. http://www.dae.gov.ro/articol/1416/comisia-european-a-adoptat-
strategia-ldquo-energie-2020
17. http://www.dieoff.com/page133.html
18. http://www.dsclex.ro/legislatie/2007/noiembrie2007/mo2007_ 781.htm
19. http://www.fpen.ro/legislatie/Strategia%2014%20mai.doc
20. http://www.geotimes.org/nov.02/feature_oil.html
21. http://www.globalpolicy.org/secury/natres/generaldebate/2001/0601
Klar. html
22. http://www.green-report.ro/evenimentul-zilei-romania-afectata-de-
reducerea-resurselor-de-apa
23. http://www.izv.info/politic/news 84687
24. http://www.izvestia.ru/economic/article 206089
25. http://www.mmediu.ro/departament_mediu/schimbari_climatice/
1-_Documentatie/Protocolul_Kyoto_ro.pdf
26. http://www.ng.ru/courier/2004-01-26/10_kaspiy.html
27. http://www.romaniapozitiva.ro/economie/lansarea-raportului-
decercetare% E2 % 80 % Reciclarea -deseurilor-o-piata-emergenta%E2%80%9D
28. http://romanian.ruvr.ru/2014_09_07/Cooperare-de-succes-intre-Rusia-si-
China-pe-baza-de-petrol-si-gaz-4943
29. http://www.brookings.edu/about/press
30. http://www.solar-magazin.ro/business/investitii/situatia-energiei-din-
surse-regenerabile-la-nivel-global.html
31. https://www.theguardian.com/commentisfree/2008/mar/30/fossilfuels.
water
32. http://www.theinvestor.ro/extern/ - global – trends – securitatea –
energetica – europeana –problema - politica – sau - economica
33. org/page/declaration-of-independence-of-the-republic-of-moldova
75
34. www. latribune .fr / opinions / 20090406 trib 000364162 / leurope-
prend- elle- sa-securite-energetique -au-serieux-.html
35. www.minind.ro/presa_2007/iulie/Strategia_9_iulie.pdf
36. www.opcom.ro
37. www.transelectrica.ro