Miron Scorobete (n. 1 mai 1933 - Răchitova judetul Hunedoara) este poet, prozator, membru al Uniunii

Scriitorilor din România, membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii

Internaționale a Ziariștilor. Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.

A făcut școala în satul Poieni, la Petroșani, Călan și școala normală din Deva. A absolvit în 1957

Facultatea de Litere la Cluj, perioadă în care a debutat cu poezie în revista Almanahul literar de la Cluj

(1954). A fost redactor la revista "Tribuna" (1957-1970), redactor și director adjunct al Studioului de

Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la "Renașterea Română"

(1994-1995) și redactor-șef adjunct la "Cetatea culturală".

Opera

Manuscris - versuri, București 1962

Fântâni - versuri, București 1966

Drumul Gomorei, București 1967

Ultima vânătoare de toamnă - versuri, București 1969

Comoara din peșterea scheletelor, București 1969

Femeia venită de sus, București 1971

Crâncena luptă dintre „Ate" și „Abile" ,București 1976

Meduza - roman, Cluj Napoca 1976

Cu microfonul, dincoace și dincolo de Styx - I-II (în colaborare cu Vasile Rebreanu) Cluj Napoca 1979-1981

Povesti din curtea mea, Timișoara 1980

Trofeul - povestiri SF, Cluj Napoca 1980

Sus în satul de argint - versuri pentru copii, București 1981

Marile vacanțe, Cluj Napoca 1984

Imperiul unei singurătăți - versuri, București 1987

Scrisori din Isihia - versuri, Cluj Napoca 1987

Valahia în Cartea Genezei - studiu, Cluj Napoca 1996

Norul de martori - eseu religios, Cluj Napoca 2003

Dacia edenica - studiu interdisciplinar, Cluj Napoca 2006