misteriosul inger pazitor - wordpress.com · adresa din elm street avea un aer familiar pe care...

ROSE ALLYN

Misteriosul \ngerp`zitor

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deELVIRA POPESCU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Helen Emerson se ridic` \n pat ]ipând. Scurt dar strident, strig`tuls`u r`sun` \n noapte [i se repercut` din aproape \n aproape.

|n strad`, un trec`tor \ntârziat \[i gr`bi pasul, nelini[tit.Helen \[i puse mâna pe gur` ca [i când ar fi vrut s`-[i \n`bu[e

strig`tul dar, bine\n]eles c` era prea târziu. Apoi, se rostogoli pe oparte [i aprinse lampa de pe noptier`. Vroia s` \nece fantomele \nlumin`. Ap`sând pe \ntrerup`tor, \[i d`dea seama c`-i tremura mâna.

Ceasul de[tept`tor indica cinci [i jum`tate. Helen nu putea s`-[iaminteasc` visul.

Mai degrab`, un co[mar. Câteva impresii vagi pluteau la suprafa]aspiritului s`u nelini[tit: un zgomot ciudat... Ah! [i de asemenea, uncâine care l`tra.

|[i trecu mâna nervoas` prin p`rul [aten. Se mândrea c` este ofemeie rezonabil` [i ra]iunea \i dicta acest aforism: "un co[mar, nueste altceva decât un co[mar".

Nu era pentru prima oar` când co[marul o vizita pe Helen. Ea nuavea amintiri precise, dar \ntotdeauna era acest zgomot ciudat – unduruit de tobe, de mii de tobe – [i bine\n]eles l`trat de câini.

giannijollys

Helen se ridic`, trase imensul tricou care se \nf`[urase pân` la sâni[i se \ndrept` spre buc`t`rie. |n timp ce \[i preg`tea o cafea tare,cercet` calendarul de pe perete.

Vineri 13... Cum s` nu se \nìmânte c` avea co[maruri?Ridic` perdeaua pentru a arunca o privire \n strad`. Februarie!

Luna cea mai trist` a anului. Mai ales \ntr-un ora[ mare cum eraChicago. Vântul rece sufla pe suprafa]a \nghe]at` a lacului [i n`v`leape str`zi, \nghe]ând totul pân` \n m`duva oaselor. Totul p`reaposomorât [i cenu[iu, frigul devasta totul. Sigur, te puteai consolaspunându-]i c` peste o lun` ap`reau germenii prim`verii.

Cu siguran]`...Dar inima Helenei nu era \nclinat` spre optimism \n acea

diminea]` [i ziua Sfântului Valentin care se profila la orizont, nu-i]inea nici de cald, nici de frig.

{i acum, imediat, avea o prioritate: cafeaua! Repede, Helen \[iumplu o cea[c` [i se duse \n salon ca s-o bea \n lini[te. Dac` iubeaacest imobil, tot mai mult \[i iubea apartamentul. Dup` decenii dedecreptitudine, Elm Street fusese inclus` \ntr-un plan de renovare [ireabilitare, la care Helen se str`duia s` participe. Imobilul de la 1322,care se mândrea c` a fost una din cele mai elegante construc]ii aleora[ului, supravie]uia abandonului, mizeriei [i multor proiecte dedistrugere.

Dar a[tepta \nc` un mecena bogat care s`-i redea splendoarea dealt`dat`.

Dac` Helen nu dispunea de bani decât salariul sù de judec`tor deinstruc]ie, avea \n schimb energie. Neexistând un b`rbat \n via]a sa,nu primea daruri de Sfântul Valentin [i aceasta era pentru ea o zi caoricare alta, pe care o consacra deci, ca [i pe altele, scumpului sùvechi imobil.

6 ROSE ALLYN

Totu[i.... Probabil c` fra]ii sì \i trimiseser` scrisori frumoase cuocazia acestei s`rb`tori. Ea \ns`[i scrisese fiec`ruia dintre cei [aptenepo]i [i nepoate. Dar, se \ntreba, câteodat`, dac` nu era mai bine sùite ce sfânt era s`rb`torit la 14 februarie, [i s` trimit`, \n loc de daruri,cutii cu ciocolat`.

Sfântul Valentin! Un obicei neinteresant care, \n acest an, c`dea\ntr-o sâmb`t`. Helen nu \mp`rt`[ea finele aluzii, comentariiledeocheate, clipirile tic`loase din ochi. Ce durere! Pu]ina pasiune pecare o suscita munca sa era ca o pedeaps` – s`-[i petreac` timpul \ntov`r`[ia criminalilor mai mult sau mai pu]in nesim]itori \i f`ceafiecare zi amar` [i pesimist`.

Helen \[i bù cafeaua cu \nghi]ituri mici, cùtând un motiv ca s`nu mearg` la birou. S` telefoneze pentru a pretexta o grip`.... sau ocriz` de deprimare? Oricine are nevoie de o zi de repaus din timp \ntimp [i alergia la o zi de 13 este un motiv ca oricare altul. O zi lini[tit`,era tentant. Apoi, ar dispune de dou` zile pentru a decide soarta luiBilly Moretti.

Totu[i, Helen era o femeie responsabil` [i dou` zile \n plus sau \nminus nu f`ceau diferen]a.

Ea era judec`tor de instruc]ie [i Billy Moretti, care \nc`lcase legea,trebuia s` pl`teasc` pentru aceasta. Capul sù, de câine b`tut, nuschimba nimic din aceast` situa]ie.

Helen se plimba prin apartamentul sù [i aprinse lumina \n toate\nc`perile, f`r` s` se sperie de factura pentru electricitate. Ziua seanun]a rece, plin` de cea]`, cenu[ie, posomorât`. Helen se \ntrebadac` nu era mai bine s` mearg` imediat la birou pentru a studia dinnou cazul Moretti [i s` termine cu el, odat` pentru totdeauna [ieliberat` s` p`r`seasc` imediat, dup`-amiaz`, palatul de justi]ie. Undejun bun [i apoi, poate, vizionarea vitrinelor.

MISTERIOSUL |NGER P~ZITOR 7

Cu o \nghi]itur` lung`, Helen \[i termin` cafeaua [i sim]i cumtremur`. Se f`cuse frig. Se duse \n camera de baie. Un du[ caldprelungit \i va pune ideile la locul lor [i o va preg`ti s` \nfrunte o zitot atât de posomorât` ca [i cele precedente.

Sub du[, totu[i, continu` s` aud` zgomotul miilor de tobe,\ntrerupte de l`tratul unui câine.

***

Jack Rafferty se sprijini cu spatele de vechiul imobil [i \nchiseochii. |[i amintea bine prima zi \n acest loc [i oroarea pe care o sim]iseatunci. El g`sise garajul distrus, nu mai r`m`sese decât un imensmorman de moloz [i grinzi metalice.

Se f`cuse al naibii de frig. Jack avea picioarele \nghe]ate. Aerul recep`trundea sub vechiul lui palton. Cum nu avea m`nu[i, \[i ]ineamâinile \n buzunare.

|i era foame, \i era frig [i se sim]ea murdar.Deschizând ochii, scoase din buzunar o ]igar` mototolit`, cea pe

care i-o d`duse Marie Moretti, privindu-i ochii mari, plini derug`min]i: Jack nu f`cea decât un scurt sejur la Chicago, timpulfiindu-i foarte plin. Da, aten]ie: nu regreta. |i pl`cuse \ntotdeauna BillyMoretti care, dup` p`rerea sa, merita cel pu]in soarta pe care o avea[i el. Billy Moretti era un pu[tan, nu dintre cei mai r`i. El f`cuseprostii, ca toat` lumea. Era suficient s` i se dea o a doua [ans` [i atuncise va vedea.

I se p`ruse c` Maria Moretti era \nsp`imântat`. Dar cum s` nu seteam`? Nou`sprezece ani, \ns`rcinat` [i un so] care se preg`tea s`

8 ROSE ALLYNgiannijollys

petreac` mul]i ani \n penitenciarul federal de la Joliette. Singurul omc`ruia i se putea adresa se numea Jack Rafferty [i tr`gea o spaim`groaznic`.

De fapt, toat` lumea se temea de Jack [i, de obicei, aceasta \lamuza. Ceilal]i nu-i suportau, mai ales, impasibilitatea. {i apoi, oduritate \n privire care-i f`cea s` dea \napoi, s` schimbe trotuarul, dac`mai aveau timp.

{i Maria Moretti mai \ntâi s-a codit. Dar scumpul sù Billy era \npericol [i pentru el, l-ar fi \nfruntat [i pe diavolul \n persoan`.

Cum putea Jack s`-i spun` nu? Totu[i, el nu dispunea decât depatruzeci [i opt de ore! Patruzeci [i opt de ore care trebuia s` fie plinecât o \ntreag` via]`. Dar el [tia ce \nseamn` aceast` responsabilitate:Billy \l sus]inuse adesea [i el nu putea, de data aceasta, s`-i refuzeajutorul.

El arunc` din nou o privire pe bucata de hârtie pe care MariaMoretti scrisese: "Helen Emerson, judec`tor de instruc]ie".

Jack cl`tin` din cap. O femeie judec`tor de instruc]ie... {i probabilc` avea un b`rbat ca secretar!

El scoase o ]igar` din pachetul [ifonat pe care \l p`stra pe fundulbuzunarului, o aprinse, cu mâinile f`cute cù[ ca s` protejeze flac`rade vânt. Prima sa ]igar` dup` atâ]ia ani.... Ce senza]ie minunat`! Iat`,\nc` o problem`: oamenii fumau din ce \n ce mai pu]in. De fiecaredat` când Jack aprindea o ]igar`, se g`sea câte un rùvoitor ca s`-iarunce o privire ca [i când ar fi f`cut ceva indecent. Chiar se g`siseunul care s`-i atrag` aten]ia asupra pl`mânilor sì – prea pu]in timp\ns` c`ci predicatorul, stingherit de privirea rece a auditorului sù, nu\ntârzia s`-[i ia picioarele la spinare.

Un lucru era sigur: Jack nu se putea bucura de cele patruzeci [i optde ore de libertate dac` nu rezolva mai \ntâi problema lui Billy


Moretti. Era ora [ase diminea]a. F`r` \ndoial`, doamna Emerson nuse ducea la birou \nainte de ora nou`. Ce s` fac` \ntre timp?

S-o a[tepte \n frig? Nici nu se punea problema! Jack trebuia s-og`seasc` pe aceast` femeie [i s-o fac` s`-l asculte. Pentru aceasta, contape farmecul sù. {i apoi, [tia s` vorbeasc` femeilor. Trebuia s-o fac`\nceti[or s` abandoneze greutatea care-l ap`sa pe s`rmanul Billy. {i,dac` nu reu[ea, \i va face o ofert` pe care nu va putea s-o refuze.

Bun! {i dac` \l uita pu]in pe Billy? Pentru a profita de sejurul sùla Chicago, cùtând aventura [i pl`cerea, a[a cum [tia atât de bine s`fac` odinioar`.

Dar, devenise un alt om. Timpul \l schimbase. Avea certitudineac` n-ar fi putut s` se distreze, [tiindu-l pe s`rmanul Billy \n\nchisoare... [i pe s`rmana lui so]ie \ns`rcinat` [i \nfrico[at`. Trebuias` fac` ceva pentru ei, [i tot ceea ce era mai bine.

Adresa din Elm Street avea un aer familiar pe care Jack nu reu[eas`-l deslu[easc`. Cartierul care figurase nu demult printre cele mai [icdin ora[, p`rea c` suferise schimb`ri excesive. Nu era un ghetou, daraproape. Era dificil s`-]i imaginezi c` un judec`tor de instruc]ie arputea s` locuiasc` \ntr-un asemenea loc... chiar [i cu un salariu defunc]ionar.

F`r` s`-[i verifice con]inutul portofelului, Jack lu` un taxi.Vehiculul demar` \n tromb` [i Jack se aplec` \nainte pentru a \ntreba:

– |n ce an suntem?– Nu te sim]i bine, prietene? r`spunse [oferul, aruncând o privire

nelini[tit` \n oglinda retrovizoare.– Ba da. Dar, r`spunde-mi, totu[i.– 1993. E bine?Jack surâse.– Aproape. Vrei s` prive[ti \naintea ta când conduci?

10 ROSE ALLYN

Ajunser` repede la destina]ie. Jack pl`ti cursa, adùgând un bac[i[\ndestul`tor [i cobor\ pe trotuar.

– 1993.... Deci, sunt mort de [aizeci [i patru de ani.

***

Auzind soneria, Helen lovi cu latul palmei \n zid [i scoase o\njur`tur`. Tat`l ei iralndez [i foarte catolic nu era acolo s-o aud`. Nicifra]ii sì. Cei cinci b`rba]i din familie, to]i poli]i[ti, foloseau deseori unlimbaj murdar \n mediul \n care evoluau, dar f`ceau mutre cândmirarea lor avea ne[ansa s` exclame "la dracu" sau "fir-ar s` fie". Ori,Helen g`sea c` un limbaj pu]in colorat \i exprima mai bine gândurile.Func]ia sa \n ministerul justi]iei \i permitea s`-[i formeze, f`r`\ncetare, un bagaj impozant.

Cine putea s` sune la [ase [i jum`tate? O clip` \[i \nchipui o dram`familial`, apoi se gândi c`, \n acest caz, ar fi prevenit-o prin telefon.

F`r` s` \nceteze s` bodog`neasc`, Helen bù repede ultima\nghi]itur` de cafea [i \[i trase fermoarul la fust`.

Apoi, cu un pantof \n picioare [i cu altul \n mân`, [chiop`t` pân`la u[`. F`r` s` ating` clan]a [i bara care o proteja de agresiuni – dinp`cate \ntotdeauna posibile, mai ales datorit` func]iei sale – se uit`prin vizor.

– Cine este acolo? \ntreb` ea cu o voce nervoas`.|n coridorul prost luminat distingea un b`rbat voinic [i brun, cu

figura cioplit` parc`, cu lovituri de corsor..... Genul asasin pl`tit.– M` numesc Rafferty, declar` el. Sunte]i doamna Emerson?De ce acest mod pu]in ironic de a pronun]a cuvântul "doamn`?"


Lui Helen nu-i pl`cea asta, dup` cum nu-i pl`cea tonul, cu unaccent pu]in aspru de pe coasta de Est.

– Da, eu sunt doamna Emerson. Ce dori]i?– Trebuie s` v` vorbesc. Cu privire la Billy Moretti.– Voi fi la birou la ora nou`. V` voi primi acolo.– Imposibil, zise b`rbatul. Nu voi fi \n ora[ decât patruzeci [i opt

de ore, cu un program supra\nc`rcat.... {ti]i de ce, doamn` Emerson?– Nu...– Nu este \nc` ora [apte [i n-am nimic de f`cut o or` sau dou`.

Atunci, v` ofer un mic dejun undeva, ve]i asculta ce am de spus [i apoivoi disp`rea.

– {i dac` spun nu?"Ce te-a apucat s` pui o astfel de \ntrebare? se \ntreb` imediat

Helen. Bine\n]eles c` trebuie s` r`zpunzi nu! Nu po]i s` iei un micdejun cu prietenul unui om pe care o s`-l condamni la pedeapsamaxim` \n viitorul t`u rechizitoriu!"

– Atunci, voi r`mâne aici pân` v` ve]i schimba p`rerea, anun]`necunoscutul ce r`m`sese dincolo de u[`.

Voce rezonabil`, ton implacabil... Va face ce a spus.– Comisariatul de poli]ie se afl` \n col]ul str`zii, domnule Rafferty.

Dac` ve]i crede c` m` ve]i impresiona...Omul oft` cu zgomot.– Ce v` imagina]i? N-am venit s` v` deranjez, ci numai pentru a

face un aranjament cu privire la Billy Moretti.Un aranjament... Ideea merita s` se opreasc`, se gândi Helen,

deoarece cazul Moretti o obseda deja de prea mult timp. Dac` arputea regla afacerea \n primele ore ale dimine]ii, ar putea privi cu al]iochi ziua de vineri 13.....

– Lucra]i pentru Abramovitz?

12 ROSE ALLYN

– Da, r`spunse cel`lalt, f`r` ezitare.Acest r`spuns o f`cu pe Helen s` se decid`. Dac` avocatul lui Billy

\[i p`r`sise domiciliul pentru a o cùta \n zori, ceea ce putea s` facèra s` accepte invita]ia [i s` discute cazul Moretti. Nu erau amândoiprofesioni[ti ai justi]iei? Ar fi fost ridicol s` se arate atât de rigid`.

– A[tepta]i un moment, spuse Helen, umblând la \nchiz`toare.Mâinile sale amor]ite o \mpiedicau s` deschid` repede. Când

retrase bara de siguran]`, regret` de a fi acceptat, dar u[a era deja\ntredeschis` [i era prea târziu s` mai revin`. Ea examin` totu[i cugrij` b`rbatul care a[tepta pe coridor.

El f`cea proba unei r`bd`ri extreme [i calmul sù o enerva peHelen. |nalt [i bine cl`dit, purta haine indescriptibile, f`r` vârst`.Vechituri, porate? P`rul scurt, foarte negru, era piept`nat cu grij` sprespate [i ochii.... ochii p`reau c` nu se tem de nimic.

Impresionat` de privirea vioaie [i fix`, Helen sim]i c` tremur`.Apoi, se sim]i invadat` de o vag` c`ldur` suspect`.

– Nu p`re]i genul oamenilor pe care-i folose[te Abramovitz,remarc` ea.

Era adev`rat, dar trebuia s-o spun`? Da, vizitatorul sù era preaseduc`tor s` lucreze pentru Abramovitz – cu surâsul sù larg, cubuzele senzuale, cu o gra]ie de felin` [i mai ales ochii pe care nimeninu reu[ea s`-i tulbure.

El surâdea [i Helen sim]i c` se lini[te[te. Era un surâs fermec`tor,nu putea s` nege, un surâs studiat, menit s` cucereasc` femeile. {i, cueroism, Helen lupta s` nu se lase cucerit`.

– Bine, atunci, zise vizitatorul. Mergem s` lu`m acel mic dejun?Ce impruden]`! Ar fi meritat s`-i trânteasc` u[a \n nas. |n plus,

sim]ea dorin]a irezistibil` s`-i paseze lui Jenkins dosarul Moretti:pentru a marca lovitura. Dar Jenkins era o brut`, un \nver[unat al


muncii silnice, care considera circumstan]ele atenuante ale clien]ilorsì ca tot atâtea ofense aduse pre]ioasei sale persoane.

Deci, nici un dosar Moretti pentru Jenkins.|nc` o dat`, Helen privi c`tre b`rbatul care zicea c` se nume[te

Rafferty. Dac` se considera o femeie inteligent` [i prudent`, [tia s` se\ncread` \n instinctul sù când trebuia. Ori, instinctul \i spunea s` aib`\ncredere \n acest b`rbat.

Ea retrase lan]ul [i deschise u[a.– Intr`. Revin \ntr-un minut.Introducând \n serviet` hârtiile de care avea nevoie, nu \nceta s`

se \ntrebe despre ciudata sa conduit`. |n general, nu accepta s`primeasc` pe nimeni \n apartamentul sù [i, mai ales, pe colegi sauavoca]i.

Când reveni \n salon, \l g`si pe vizitatorul sù examinând\nc`perea. Cu un aer atât de bizar, \ncât nu se putu \mpiedica s`-l\ntrebe:

– Ai mai fost pe aici?– Nu, r`spunse Rafferty.Helenei nu-i venea s`-l cread`. Dar izbucni \n râs, dându-[i seama

de propria sa absurditate.– Ai dreptate: locatarul dinaintea mea a trìt aici timp de [aizeci de

ani f`r` \ntrerupere.– Ce i s-a \ntâmplat?– B`trânei doamne? Mi se pare c` a murit. Dup` cum se spune, era

o figur`. Unii chiar pretindeau c` f`cuse parte din banda lui AlCapone. Dar e greu de crezut.

– Ai cunoscut-o?– Da. Dar \n circumstan]e atât de dramatice! A fost agresat` [i

jefuit`. Eu reprezentam ministerul public \n procesul vinovatului.

14 ROSE ALLYN

Cred c` m-a acceptat \n cele din urm`. Era o mare doamn`.– Cum se numea?Helene f`cu ochii mari, mirat`.– De ce? Cred c` numele sù nu-]i spune nimic.– Dac`, a[a cum spune]i, a f`cut parte din banda lui Al Capone, o

cunosc cu siguran]`. M-au pasionat \ntotdeauna pove[tile cugangsteri.

– |n acest caz, a[teapt` s`-mi amintesc... Jeane Maxwell.Jack Rafferty se \ncrunt`.– N-am auzit niciodat` acest nume.– Poate c` numele sù de lupt` \]i va fi mai familiar: Crystal Latour.

Nu-mi venea s` cred c` aceast` b`trân` doamn` s-ar fi putut chemaCrystal Latour. Totu[i, chiar ea mi-a spus.

– Crystal Latour... murmur` Jack Rafferty. Ave]i dreptate – e greude crezut.

Helen se \ndrept` spre u[`. Apoi, constatând c` vizitatorul sù n-o urma, \i spuse:

– Haide, nu vii?Rafferty tres`ri. P`rea c` s-a trezit dintr-un vis.– Da... M` \ntrebam cum a]i ajuns aici.Ce [iret, se gândi Helen. Nu a sosit decât de zece minute [i a [i pus

degetul pe via]a secret` a acestui vechi imobil [i a locuitorilor sì.– Ea mi-a l`sat-o, preciz` Helen pe un ton sec. Toat` cl`direa.Jack Rafferty scoase un [uierat.– Adev`rat? Dar ce a]i f`cut \ncât s`-i pl`ce]i atât de mult?– Nimic altceva decât munca mea. Am demonstrat vina

inculpatului [i am ob]inut dou`zeci de ani de \nchisoare.– Da, da, bine\n]eles! exclam` Jack Rafferty cu un mic surâs ironic.

|i pedepsi]i pe rùf`c`tori!


Ei trebuie s`-[i pl`teasc` datoria c`tre societate, cum s-ar spune.Replica Helenei izbucni:– Eu n-am hot`rât din spirit de r`zbunare, dac` asta insinuezi.

Altfel spus, cred c` trebuia s` fac totul pentru a asigura lini[tea uneib`trâne doamne, cum era Crystal Latour.

Rafferty surâse din vârful buzelor.– Sunt sigur c` a]i rezolvat problema ad-mi-ra-bil.Tot vorbind, el f`cu un nou examen am`nun]it al \nc`perii,

\ntârziind asupra ziarelor abandonate pe canapea, pe cea[ca l`sat` pem`su]a rotund`... Helen sim]ea c`-i sare mu[tarul. De ce se amesteca?Dac` b`trâna Crystal Latour vroise s`-i lase imobilul unui judec`tor deinstruc]ie din Chicago, era treaba ei. De altfel, mo[tenireatestamentului nu era adât de admirabil`, cum poate se gândeaRafferty: cel pu]in trei antreprenori o sf`tuiser` pe mo[tenitoare s`demoleze cl`direa pentru a construi altceva – nou, solid, modern.

Totu[i, Helen nu recursese la aceast` solu]ie extrem`. |i pl`ceauliniile \mb`trânite ale imobilului sù, farmecul desuet, linoleumulcr`pat [i ascensorul care circula anevoios. Ea \ntreprinsese restaurareaprimului etaj, unde se situa apartamentul sù [i nu se gr`bea s` fac`la fel [i cu celelalte nivele, unde s-ar fi putut locui. Proiectul i se p`rearealizabil – chiar dac` fra]ii sì nu \ncetau s`-i repete c` viseaz`.

Jack Rafferty examina acum plafonul.– Este vorba, \l \ntreb` Helen, de a discuta despre cazul Moretti

sau despre interiorul meu?– Moretti, ah, da. Cunoa[te]i un restaurant convenabil?– Nu \n apropiere. |]i propun, deci, s` mergem \n cartierul unde

se g`se[te palatul de justi]ie. Este pu]in mai departe, dar putem\ncepe s` discut`m \n ma[ina mea.

– A[a merge, r`spunse Rafferty.

16 ROSE ALLYN

Helen \i arunc` o privire nelini[tit`. O f`cea nervoas`... nu cuadev`rat nervoas`, dar altceva... un sentiment greu de definit.

– Atunci, s` mergem, decise ea. Am foarte mult de lucru ast`zi [inu-mi place s` pierd prea mult timp.

Cu un deget autoritar, \i indic` u[a, invitându-l s-o urmeze, dar elr`mase s` mai priveasc` \nc` o dat` \n jurul s`u, ca [i cum ar fi vrut s`ia cu el imaginea apartamentului.

– Frumos cuib, zise el.Degetul Helenei se agit`. Cu regret, Jack Rafferty ie[i. Pe prag, se

\ntoarse \nc` o dat` [i Helen, care \l urma \ndeaproape, se lovi de el.Jenat`, \[i ridic` privirea spre fa]a lui [i v`zu c` ochii \i erau mai pu]in\ntuneca]i de cum crezuse. C`prui \nchis, cu pic`]ele de aur care\ndulceau r`ceala lor. Ace[ti ochi, pu]in nelini[titori puteauhipnotiza.... \ncânta.... seduce.

Cum el \ncepea s` coboare scara, Helen rezist` tenta]iei foarte put-ernice de a reintra \n cas` [i de a trânti u[a, pentru a se baricada \nspatele \nchiz`torii, a lan]ului [i a barei de protec]ie. De ce o f`ceaacest b`rbat s` se simt` prost? V`zuse atâtea \n cariera sa scurt` – darfoarte plin`!

***

Urmând-o pe Helen \n restaurant, Jack se gândea la ciudatuldestin al lui Crystal Latour.

Ei n-au f`cut mult timp pân` \n centrul ora[ului, \n aceast` mic`ma[in` japonez` pe care tân`ra femeie o conducea cu dezinvoltur`.Jack, obi[nuit cu spa]ioasele [i confortabilele Packard, a trebuit s` se


aplece pentru a intra \n cabina minuscul`. Dar pozi]ia inconfortabil`nu-l \mpiedica s`-[i remomoreze evenimentele pe care le cunoscuse\n tov`r`[ia lui Crystal Latour.

|n urm` cu [aizeci [i patru de ani, a sosit \n Elm Street 1322. Era\n 1929, vineri, 13. |[i petrecuse noaptea \n patul lui Crystal Latour.

Dis-de-diminea]`, era mort.Arunc` o privire direct` c`tre Helen Emerson. Ea \l surprindea f`r`

\ncetare. Se putea spune c` era prea pu]in obi[nuit cu tinerele femeimoderne, cu frumuse]ea lui, cu invulnerabilitatea lor. Aceasta, deexemplu, conducea ma[ina cu o siguran]` demn` de cei mai buni[oferi din band`.

Observând-o mai \ndeaproape, Jack vedea c` era cea mai pu]ininvulnerabil` de cum voia s` par`. Un expert ca el putea s` citeasc` \nprivirea ei ca \ntr-o carte deschis`. De altfel, o lectur` agreabil`, c`ciHelen Emerson \i pl`cea, cu p`rul ei [aten [i gura cu buze senzuale...

O gur` f`cut` s` primeasc` s`rut`rile unui b`rbat.Totu[i, lui Jack nu-i venea s-o \mbr`]i[eze. Mai \ntâi, pentru c` o

g`sea prea slab`. Apoi, pentru c` se \mbr`ca la fel ca un b`rbat [i astaera o lips`. Desigur, era feminist`. Ar putea paria c` este lesbian`.

Jack, care se sim]ea atras de aceast` femeie, n-avea timp s` seangajeze \ntr-o rela]ie sentimental` cu ea. El nu trebuia s` uite c` nudispunea decât de patruzeci [i opt de ore.

– De mult timp lucrezi pentru Abramovitz? \l \ntreb` ea, studiindmeniul.

El \[i aprinse o ]igar`, ceea ce-i atrase o privire de dezaprobare.– Nu, de pu]in timp, r`spunse el, privind \n alt` parte.– Este ciudat; nu ai aerul unui avocat.– |n ceea ce v` prive[te, se vede imediat c` sunte]i judec`tor de

instruc]ie.

18 ROSE ALLYN

Jack, care conta c` prin acest r`spuns abrupt o va obliga pe HelenEmerson s` riposteze [i s` se destìnuie, nu ob]inu decât un surâsglacial [i acest r`spuns:

– Fac ceea ce cred c` este mai bine. Acum, ce decidem pentru BillyMoretti? El risc` opt sau zece ani de \nchisoare [i dac` voi cerejura]ilor, voi ob]ine.

Jack d`du comand` chelneri]ei care le aduse prima cea[c` decafea. Apoi, \[i puse coatele pe mas` [i se aplec` spre interlocutoareasa.

– M` \ntreb ce face]i cu acest caz. Pentru c` vre]i pielea s`rmanuluiBilly...

– S` zicem c` sunt curioas`. Dumneata nu semeni cu juri[tii pecare \i angajeaz` Abramovitz. {i apoi, contrar a ceea ce crezi, eu nusunt convins` c` Billy Moretti merit` o pedeaps` atât de grea. Poate af`cut o simpl` gre[eal`...

– Vre]i s`-mi preciza]i ce \n]elege]i prin gre[eal`?– Nu [tii?– Mi-ar pl`cea s` [tiu opinia dumneavoastr`, r`spunse Jack, foarte

scurt.Era greu de manipulat micu]a doamn`... se gândi el. Cu un aer

ofensat, ea consim]i, totu[i, s`-i explice:– Billy beneficia de libertate condi]ionat`. Cazierul sù judiciar

este lung ca un vagon de cale ferat`. Nimic prea rù, dar acumulareaacestor mici delicte impresioneaz` defavorabil \n ceea ce-l prive[te. El[tia c` trebuie s` fie atent [i, totu[i, a fost surprins cu un pistol \nmân`, \n compania unor criminali \nrì]i... Asocia]ia rùf`c`torilor, a[ase nume[te.

– Ce asocia]ie? \ntreb` Jack.Helen Emerson p`rea enervat` c` a pus prea mult zah`r \n cafea.


– {tii tot atât de bine ca [i mine. Billy \ndeplinea func]ia de [oferla spargerea de la Carnahan. Din acest magazin a fost furat` o \ntreag`valiz` cu bijuterii.

– Ce sistem de ap`rare a adoptat Bill?– Este de necrezut c` n-a f`cut nimic. Ghinionul a fost c` s-a g`sit

la locul nepotrivit, \ntr-un moment nepotrivit. Este greu de crezut, \]idai seama, pentru c` numitul Billy mai fusese arestat de dou` ori cucel care a organizat aceast` spargere.

Jack trase un ultim fum din ]igar` [i o strivi \n scrumier`.– Este, deci, ceea ce ziceam: a]i decis s`-l \nfunda]i.Helen Emerson d`du energic din cap.– Te \n[eli, Rafferty. Din contr`, sunt convins` de faptul c` Billy a

fost antrenat \n aceast` poveste f`r` voia lui. Dar n-am nici o prob` [iel refuz` s` vorbeasc`... Dac` sunt obligat` s`-l \nfund, este pentru c`el m` oblig`.

– Dori]i o idee ca s`-l salva]i? \ntreb` Jack, care \[i bea cafeaua [ireflecta \n vitez`.

– Da.– Gândi]i-v` la omul care a organizat spargerea. Gândi]i-v` bine!Revela]ia o lovi pe tân`ra femeie ca un bici.– Asta-i bun`! Cum de nu m-am gândit pân` acum? Este unul dintre cei mai

periculo[i criminali pe care-i cunosc. El l-a putut \nrola pe Billy \nmod for]at, terorizându-i nevasta, de exemplu.

– Care este \ns`rcinat`, s` nu uit`m asta, preciz` Jack.– Adev`rat? Atunci, totul se leag`. Dar trebuie ca [i Billy s`-mi

vorbeasc`. Avem nevoie de toate probele posibile dac` vrea s`-lcontracar`m pe Morris.

Apropiindu-se, Helen Emerson \[i puse [i ea coatele pe mas`.

20 ROSE ALLYN

– Problema care se pune acum este aceasta: va accepta Billy s`m`rturiseasc`?

– Am s` \ncerc, o asigur` Jack. Chiar dac` pentru asta o s`-i sf`râmoasele.... Când pot s`-l v`d?

– Imediat dup` micul dejun.Chelneri]a sosi [i puse \naintea lui Jack o farfurie cu omlet`,

cârna]i, [unc`, cartofi, pâine pr`jit`. Totul \notând \ntr-un sirop gros[i fierbinte.

– Sunt mort de foame! exclam` Jack \ncântat.Tovar`[a lui, care nu avea decât ni[te sandvi[uri pu]in uscate, \i

arunc` o privire plin` de repro[ cu privire la aceast` mâncare bogat`.– |n fiecare diminea]` absorbi aceea[i cantitate de colesterol? se

interes` ea din curiozitate.– |n fiecare diminea]`!– Crede-m`, vei muri tân`r.– Ave]i dreptate.Mai mult decât emo]ionat, Jack \[i \nfipse furculi]a \n primul

cârnat.Jack Rafferty nu \n]elesese niciodat` de ce \nchisorile au toate

acela[i miros. Poate c` aceasta venea de la frica pe care o sim]eau condamna]ii

când intrau \n aceste locuri sinistre? Disperarea care \i cuprindea când\n]elegeau c` nu vor mai ie[i mult timp?

Doamna Helen Emerson, judec`tor de instruc]ie, \[i avea biroul laal treilea etaj al unui enorm palat de justi]ie, construit ca unblockhaus, acoperit \n marmur` alb`. De la intrarea \n aceast`fort`rea]` a justi]iei, Jack [tiuse, numai dup` miros c` celulele seg`seau la subsol – mirosul lor atât de caracteristic urcând pân` laetaje.


Biroul lui Emerson, tot atât de prost aranjat [i mai incomod decâtapartamentul ei, p`rea totu[i pu]in mai modern. Ochiul exersat al luiJack Rafferty distingea un calculator, ca [i un telefon realizat de unartist al designului.

F`r` s` a[tepte o invita]ie, se l`s` s` cad` pe un scaun [i scoase unsuspin, a[teptând desf`[urarea evenimentelor.

– Am cerut ce voia Bill, \l anun]` Helen Emerson. Presupun c`dore[ti s`-i vorbe[ti \ntre patru ochi?

Jack scoase din buzunar un pachet de ]ig`ri [i-[i strecur` una \ntrebuze.

– Desigur... |ntotdeauna purta]i ace[ti ochelari mari?Helen \[i apropie mâna de obraz ca pentru a se asigura c` faimo[ii

ochelari se g`seau la locul lor.– Nu-i port, preciz` ea, decât când vreau s` v`d.– Nu a]i \ncercat niciodat` lentilele de contact?– Dac` te-ai ocupa pu]in de treburile dumitale, domnule Rafferty?

|]i amintesc c` te afli \ntr-o cl`dire de nefum`tori.|nciudat, Jack \[i puse pachetul \n buzunar.– O cl`dire de nefum`tori? se mir` el. Este prima oar` când aud

a[a ceva. Care va fi etapa viitoare? Un ora[ de nefum`tori?– Dac` mi-ar cere cineva p`rerea, murmur` tân`ra femeie, ar

putea fi [i a[a.Mâna lui Jack, ie[ind din buzunar, scosese un alt pachet mai mic,

pe care \l flutur`.– Sper c` nu exist` legi \mpotriva folosirii gumei de mestecat?– Nu \nc`... Ce marc` este?Jack \[i arunc` privirea pe pachet. Un trifoi cu patru foi, o marc`

uitat`, de la \nceputul anilor '30. Ar fi trebuit s`-[i aminteasc`! Cum s`se explice, acum?

22 ROSE ALLYN

– Cred c` n-o s` v` plac`, doamn` judec`tor de instruc]ie. Estepu]in cam tare.

{i \[i puse, imediat, pachetul \n buzunar.– Merg s` v`d dac` vine Billy, spuse Helen, ridicându-se.R`mas singur \n birou, Jack privi prin fereastr` zgârie-norii care se

profilau, siluete \ntunecate, pe un cer cenu[iu. Chicago se schimbasemult din 1929. |n fiecare an se ridicau noi imobile, mai \nalte decâtprecedentele. Lui Jack nu-i pl`ceau aceste construc]ii mari, f`r` nici ogra]ie. Dezam`git de ceea ce vedea, examin` \nc`perea, \ncercând s`descopere unele indicii cu privire la personalitatea Helenei Emerson.

Trebuia s` recunoasc`: era atras de aceast` tân`r` femeie: o g`seaprea slab`, lipsit` de sâni care s` merite acest nume, prea sigur` pe ea[i totu[i... Alt`dat` ar fi evitat femeile de acest gen. |[i blestemadestinul; nu avea decât patruzeci [i opt de ore de petrecut \n Chicago[i trebuia s` dea peste o femeie ca Helen Emerson.

Pe birou, se g`sea o fotografie mare. |n ea, Emerson a c`rei fust`,foarte scurt`, punea \n valoare o pereche de picioare splendide. O\nconjurau cinci poli]i[ti, patru tineri [i unul mai \n vârst` [i foarteasem`n`tori unii cu al]ii. Tat`l [i patru fii.... {i fiica sa? Jack se aplec`pentru a studia problema.

– Rafferty?Vocea lui Billy Moretti, \nc`rcat` de emo]ie \l trezi din reverie. Jack

se \ntoarse repede pentru a-l examina pe noul-sosit, c`utând urmeleloviturilor. Nu era nimic vizibil. Atunci, travers` \nc`perea pentru a-l\mbr`]i[a pe Billy b`rb`te[te.

– Pari \n bun` form`, b`iatul meu, \i spuse. Nu te-au maltratat?Cel`lalt ridic` din umeri.– Nu mai este ca \nainte. Poli]i[tii nu mai bat decât dac` au

motive... Nu neg c` ne afl`m \ntr-un mare necaz.


– Vrei s` spui, \l corect` Jack, c` tu e[ti \n necaz. Cum de te-aiputut l`sa s` te prind`? Alt`dat`, erai mult mai abil.

Cu un suspin, Billy merse s` se a[eze pe scaunul l`sat liber deprietenul sù. El nu avea \nc` dou`zeci [i cinci de ani [i avea aerulunui pu[ti care a fost prins fumând \n toaleta liceului.

– Nu este \n \ntregime vina mea, preciz` el.– A[a se spune \ntotdeauna, mormì Jack. S`rmana ta so]ie nu [tie

ce s` fac`...Billy se \ng`lbeni. El s`ri de pe scaunul sù.– Ce s-a \ntâmplat? Au deranjat-o? Se simte bine? Dar copilul?– Lini[te[te-te, Billy, comand` Jack, \mpingându-l la loc pe scaun.

Ea este bine. De altfel, dac` sunt aici \n aceast` diminea]`, i sedatore[te ei. Ea mi-a indicat unde te pot g`si.

– Ai dreptate, aprob` Billy, dând din cap cu un aer gânditor.Trebuie s` fi fost grozav de tulburat` dac` a \ndr`znit s` ]i se adreseze.

– De ce? Ce i-ai spus despre mine?– Nimic. Dar, doar privindu-te i se face fric`.– Poveste[te-i ce vrei! Dac` am vorbi acum, serios? Trebuia s` te

\ntorci acas` [i s` stai lini[tit. Mai ales, \n timpul libert`]ii condi]ionate.Ce te-ai apucat s` faci afaceri dubioase cu Morris? }i-era team` c` n-ais` ai suficien]i bani pentru copil?

Billy d`du \ncet din cap, apoi privi \n jurul sù.– Sunt microfoane pe aici? murmur` el.– N-am habar. Dar de ce este atât de important?– Dac` vreodat` aud poli]i[tii ceea ce vreau s`-]i spun, Morris m`

va cùta pentru a-mi lua pielea. {i pe cea a lui Mary. Tu [tii c` ei nu sejeneaz`.

– El te-a obligat s` conduci ma[ina? Este teoria lui Emerson. Eu n-am nici o p`rere cu privire la acest subiect, a[tept s` v`d, s` \n]eleg...

24 ROSE ALLYN

– Doamna Emerson a ta este inteligent`, dar n-a \n]eles nimic, \lasigur` Billy cu un mic zâmbet trist.

Iar eu nu i-am spus nimic.– Nimic despre ce?– Cu privire la Morris.– Dar ce, pentru numele lui Dumnezeu? spuse Jack.Billy se apropie ca s`-i explice:– Mi-a spus c` o s-o omoare pe Mary dac` nu merg cu el. {i sunt

sigur c` ar fi f`cut-o. |]i aminte[ti cum era odinioar`? Rece [iimplacabil. Chiar dac` a[ fi fugit s` m` ascund la cap`tul lumii m-ar fig`sit.

– Nu suntem \n timpul gangsterilor, protest` jack. Nimeni nu vaputea s` ac]ioneze ca alt`dat`.

– |n afar` de Morris, \l corect` imediat Billy. El nu s-a schimbat. Arfi omorât-o pe Marry.

{i cu pl`cere. {tii de ce, Rafferty?– Dac` ai s`-mi spui, \n loc s` te ]ii de ghicitori?– Pentru c` Willy Morris nu a fost \ntotdeauna Willy Morris.

Odinioar` era cunoscut sub alt nume, Drago. |]i spune ceva? RickyDrago! Era, un adev`rat nebun!

|mpietrit, Rafferty nu putu, mai \ntâi, s` fac` un gest. Apoi, cu uncalm de fa]ad`, \[i c`ut` pachetul de ]ig`ri, aprinse una [i inspir` unfum.

– Fir-ar s` fie! murmur` el.

***


Jack Rafferty se gândea la celelalte [ase victime, cei [ase b`rba]iuci[i \mpreun` cu el \n acel garaj, \n diminea]a de Sfântul Valentin, cu[aizeci [i patru de ani \n urm`.

Inteligen]a lui f`cuse s` fie remarcat de Moran. Inteligen]a [i numu[chii. Moran se pricepea la oameni. {tia cum s`-i foloseasc`. Fra]iiScazzetti, de exemplu, \ngu[ti la minte dar cu mu[chi puternici,f`ceau oficiu de gard` de corp [i de recuperatori. Richstein [iTrebbenhoff f`ceau ceea ce li se comanda [i nu puneau niciodat`\ntreb`ri. Tinerelul Billy Moretti nu f`cea parte din band`. El f`ceaunele servicii, pentru care era pl`tit gras, dar rolul s`u se oprea aici.O mam` v`duv` [i trei surori depindeau de el [i ar fi f`cut orice ca s`le asigure o via]` decent`.

{i apoi, bine\n]eles, era Ricky Drago. Nu se putea spune nimicdespre el, \n afar` de faptul c` era un asasin. Doar vederea sângeluicare curgea \i putea aduce buna dispozi]ie. Altfel spus, era sinistru.Psihopat, monstru sângeros, criminal ne\ndur`tor.... nici un calificativnu era destul de tare pentru el. {i problema era c` Ricky Drago p`reac` are o a doua [ans`.

Ceilal]i [ase \[i acceptaser` destinul f`r` s` fac` mofturi. Ei au\ntâlnit moartea \ntr-o diminea]` friguroas` de februarie, \n acel garajdin Chicago. Câteva rafale de mitralier` puseser` cap`t vie]ilor lor atâtde zbuciumate.

{i apoi s-au re\ntâlnit, to]i [apte, mergând pe str`zile din Chicago.Erau desfigura]i [i unii [i al]ii, ne\ncrez`tori [i consultaser`calendarul: era ajunul Sfântului Valentin, dar cu un an mai târziu:1930.

Nu le trebuise mult ca s` \n]eleag` regulile jocului. Se reg`seau laChicago, \naintea garajului, doar pentru patruzeci [i opt de ore. Nuputeau s`-[i desf`[oare activit`]ile favorite. L-au v`zut pe Drago când

26 ROSE ALLYN

\ncerca s` ia un taxi. Ei r`t`ciser` dou` zile, apoi disp`ruser`, absorbi]i\n neant.

Pân` la Sfântul Valentin urm`tor.Nu era decât \nceputul mai multor ani \n care au \ncercat s` scape

de acest ciclu infernal. Unul dintre fra]ii Scazzetti s-a \ndr`gostit de ofat` din vecini. Când reap`ruser`, anul urm`tor, l-au descoperit pecamaradul lor instalat din nou pe p`mânt, printre cei vii. C`s`torit [ifericit.

Unul dup` altul, b`rba]ii se \ndr`gostiser` [i re\ncepuser` o via]`nou`, mai lini[tit`. La mijlocul anilor '80 nu mai r`m`seser` decât trei:Billy, Drago [i Rafferty. Acesta din urm` se gândise c` nici o for]` dincer sau din iad n-ar fi putut s` fac` uitate omorurile lui Drago. Totu[i,o fat` dr`gu]`, pe nume Lizzie, reu[ise aceast` minune.

Billy \i urmase exemplul, mai târziu. O luase de so]ie pe MaryO'Hanahan.

{i, dup` trei ani, Jack revenea singur, \ntr-o diminea]` friguroas`de februarie, pentru a petrece patruzeci [i opt de ore pe p`mânt.Fra]ii Scazzetti muriser` la mijlocul anilor '50. Richstein [i vonTrebbenhoff disp`ruser` de mult timp din circula]ie. Drago locuia cuso]ia sa \ntr-un cartier [ic din Chicago [i Billy, care nu ]inea s`-l\ntâlneasc`, emigrase la cel`lalt cap`t al ora[ului. Dragostea \ischimbase pe oameni, dar trecutul lor \nc`rcat risca s` se \ntoarc`,\ntr-o zi sau alta.

Era exact ceea ce se \ntâmplase, spre marea pagub` a lui Jack, alc`rui scurt sejur pe p`mânt se bulversase. El, care nu revenea decâtpentru a urm`ri evolu]ia lumii [i s`-[i satisfac` unele trebuin]eprimordiale – hran`, ]ig`ri, femei frumoase – \nainte de a disp`readar, mai \nainte, trebuia s` se ocupe de tân`rul s`u prieten [i, dac` eraposibil, s`-l salveze.


|n mai pu]in de dou` ore de discu]ii, eliberarea lui Billy a fostposibil`. Pu]in uimit, Jack se \ntreba de ce riscase atât de mult \ntrecut, \n timp ce era atât de u[or s` te \n]elegi cu justi]ia. Cu unrespect aproape de stupoare, a observat-o pe Helen Emersonmergând din birou \n birou, pentru a-i convinge pe unul dinsuperiorii sì, contestând argumentele altuia, [i f`cându-l pe al treileas` cread` c` ideea de a-l elibera pe Billy o avusese el mai \ntâi.

– Iat`-te \n libertate condi]ionat`, putu ea \n sfâr[it s`-l anun]e petân`r. Supravegheat \ndeaproape, adùg` ea. Este tot ceea ce amputut s` fac mai bine.

Palid, Billy r`spunse:– V` mul]umesc.El implor` din privire ajutorul prietenului sù Rafferty.– Po]i s`-i mul]ume[ti doamnei judec`tor de instruc]ie, c`ci data

viitoare nu vei mai avea aceea[i [ans`.Ascensorul se opri \n fa]a lor [i Jack se \ntoarse spre tân`ra femeie.– Am s` fiu cu ochii pe el.Ea aprob`, cl`tinând din cap."Curios, se gândea Jack, cum ochelarii pot s` ascund` o privire".

|ncepea s`-i plac` privirea Helenei Emerson, care avea ochi mari negriatât de emo]ionan]i.

Cei doi b`rba]i intrar` \n ascensor [i Jack \[i vâr\ mâinile \nbuzunare. |i venea s-o ating` pe tân`ra femeie \nainte de a pleca, s-os`rute pentru a-i spune adio. |l nec`jea ideea c` n-o va mai revedea.

– Pe curând! spuse ea sprijinindu-se de pere]ii strâmtei cabine.– Mul]umesc pentru micul dejun, \i r`spunse ea.U[a se \nchise [i ascensorul cobor\ scâr]âind.– I-ai pl`tit un mic dejun? \ntreb` imediat Billy. Nu-mi vine s` cred.– Ei [i? {tiu s` m` port \n societate.

28 ROSE ALLYN

Am invitat atâtea femei s` ia micul dejun cu mine.– |n general, ele [i l-au câ[tigat \n timpul nop]ii.– Cine \]i spune c` Emerson nu [i l-a câ[tigat pe al sù?– Nu este genul sù, i-o tìe Billy.Jack \[i ridic` ochii spre cer.– Billy! Toate femeile se poart` la fel. Este suficient s` \ntâlneasc`

b`rbatul care le trebuie.– Tu e[ti ce-i trebuie doamnei Emerson?– Eu? exclam` Jack, izbucnind. |]i ba]i joc? }i-am spus de un

milion de ori c` eu nu am nimic de-a face cu dragostea. |mi place via]ape care o duc. Patruzeci [i opt de ore de existen]` terestr` \n fiecarean, f`r` promisiuni, f`r` regrete. Este perfect.

– Bine\n]eles, bine\n]eles... Ce urmeaz` s` facem cu Drago?Ie[ir` amândoi \n strad`. Se f`cea ziu` dar era tot frig. Jack

tremura. Vedea c` paltonul \l proteja din ce \n ce mai pu]in pe m`sur`ce treceau anii.

– Cum a[a, ce urmeaz` s` facem cu Drago? spuse el cu umor.Nimic. Ne ]inem, cât mai mult posibil, departe de el. Mai ales tu. Dealtfel, pariez c` nici el nu ne va contacta când va afla c` justi]ia tesupravegheaz`. Este nebun, dar nu prost. Va g`si un altul pe care s`-lterorizeze.

– Asta este problema, suspin` Billy. Nu m` tem decât pentru mine[i pentru Mary.

– Trebuie s` dispari pentru toat` lumea, s`rmanul meu Billy. N-ai\n]eles \nc` c` asta nu-]i serve[te la nimic?

Jack \[i aprinse o ]igar`, trase un fum [i adùg`:– Bine, s`-l uit`m acum pe Drago.– Nu putem! protest` Billy. }i-am spus c` e nebun. {i-a pierdut

cump`tul când i-a murit so]ia.


Jack \nchise ochii un scurt moment. El nu avea argumente cu cares`-[i contrazic` prietenul.

– Cum a murit? \ntreb` el.– |ntr-un accident de ma[in`. Drago era la volan.Drept singur comentariu, Jack l`s` s`-i scape o \njur`tur`.– Tu ai spus! ad`ug` Billy. M` gândesc c`, \n urma acestei drame,

avea de ales \ntre dou` atitudini: s`-[i asume gre[eala sau s-o aruncepe al]ii.

– |mi imaginez cu u[urin]` solu]ia pe care a adoptat-o. Cine a fostvinovat? Un alt [ofer?

– Imposibil! Drago conducea ca un nebun [i s-a oprit \ntr-unplatan. Era furios pentru c` justi]ia a \ndr`znit s` se intereseze de el.

– {i apoi?– Apoi, Drago a mers la judec`torul de instruc]ie care a \ndr`znit

s`-l bat` la cap [i s`-l considere vinovat de accident. El i-a promis c` os`-l ucid`, cred c` ar fi capabil s-o fac`.

– De care judec`tor este vorba?De fapt, Jack cuno[tea deja r`spunsul. Destinul \i juca astfel de

feste... Nervos, trase un fum lung din ]igara care i s-a p`rut ca un u[orcurent de aer. Normal: tutunul avea aproape [aizeci [i patru de ani...

– Doamna Emerson, r`spunse Billy.– Ea [tie?– Nu [tiu. Este deja o poveste veche, de doi ani, dar Drago [tie s`

a[tepte. |n plus, dac` Emerson se intereseaz` din nou de el, [i cum n-are ce s` piard`, va contraataca.

– Dumnezeule! exclam` Jack. Ce vrei s` fac? S` \ncerc s`-l convingpe Drago? Imposibil!

– Ai dreptate, m`rturisi Billy, cu un suspin. Este complet smintit.Nu v`d ce am putea face \n afar` de a-i atrage aten]ia lui Emerson cu

30 ROSE ALLYN

privire la pericolul care o pa[te. Problema este c` m` va \ntreba deunde \l cunosc. Tu [tii c` eu nu pot s` mint cum trebuie....

Cei doi b`rba]i merser` câtva timp \n t`cere, reflectând la aceast`situa]ie.

– Trebuie s` merg s-o g`sesc pe Mary zise, deodat` Billy. Ea \[iface sânge r`u pentru mine, ceea ce nu este recomandabil \n starea \ncare se g`se[te. Mi-ar pl`cea s` stau cu ea o zi sau dou`. Când veivrea.... hmm! s` pleci, am s` m` ocup de aceste lucruri. Dar \]im`rturisesc: cred c` vei g`si un mijloc de a o preveni pe Emerson, f`r`a m` amesteca prea mult.

Jack privi lung la mucul de ]igar`, pe care \l expedie apoi \n rigol`.– Nu, r`spunse el \n cele din urm`.– Haide, pled` Billy. O zi sau dou`, nu este mare lucru.– Pentru tine, poate. Dar \]i reamintesc c` n-am la dispozi]ie decât

aceste dou` zile [i n-am inten]ia s` le petrec ca baby-sitter.– Rafferty!– Nu! relu` Jack, ridicând vocea. {tii tot atât de bine ca mine, c`

nu pot s` fac nimic ca s`-l opresc pe Drago, dac` acesta s-a hot`rât.Du-te, deci, s` vezi dac` Mary se simte bine [i \ntr-un mod anonim,cheam-o pe Emerson ca s-o previi. Eu am pierdut [i a[a prea multtimp.

L`sându-l acolo pe s`rmanul Billy, \[i ridic` gulerul paltonului [ise \ndep`rt` cu pa[i mari, mergând pe lâng` cl`diri pentru a se feri devânt.

– Am pierdut deja o jum`tate de zi, bomb`ni el ca s` se conving`.E timpul s` m` ocup [i de mine.

F`r` s`-[i dea seama, reveni \n fa]a palatului de justi]ie chiar \nmomentul \n care Helen Emerson cobora monumentala scar` degranit cu o gr`mad` de dosare strânse la piept.


Vântul \i r`sfira p`rul care-i c`dea \n ochi, \mpiedicând-o s` vad`clar.

Jack o observa gândindu-se, pentru c` destinul i-o scosese \n cale,dac` s-o previn` despre pericolul care o amenin]a.

... Deodat`, urechea sa exersat` percepu, printre zgomoteleora[ului, zgomotul unei ma[ini care accelera foarte puternic. El se\ntoarse [i v`zu o berlin` mare, neagr`, care \nainta cu vitez`.

Atunci, travers` strada [i se arunc` \n direc]ia Helenei Emerson.

32 ROSE ALLYN

Capitolul 2

Ajuns pe trotuarul opus, Jack p`ru c` zboar` [i o izbi \n plin petân`ra femeie. Dosarele se risipir` [i c`zur` amândoi pe ciment.Ma[ina se opri \ntr-un zgomot de frâne, \nainte de a porni \n plin`vitez` [i a disp`rea dup` col].

– Vrei s` m` mai sl`be[ti? \l \ntreb` Helen, cu o voce ascu]it`.Ea \[i pierduse ochelarii [i ochii s`i p`reau [i mai negri. Respira

zgomotos.Jack se ridic`. Pentru a o ajuta, \i \ntinse o mân` pe care ea i-o

refuz` la \nceput. |l privi jum`tate speriat`, jum`tate ostil`. Apoi,pentru c` trec`torii se \ntrebau ce f`cea pe trotuar, \[i puse mâna \ncea a lui Jack.

– De ce ai f`cut asta? \ntreb` ea, aranjându-[i \mbr`c`mintea.– Am crezut c` ma[ina venea s` te izbeasc`.– Vrei s` spui c` vroia s` m` asasineze?Cu fa]a foarte palid`, se cl`tin`. Jack \i lu` bra]ul pentru a o

men]ine \n picioare. Crezu c` trebuie s` mint`.– Nu, bine\n]eles. Dar când am v`zut ma[ina care venea prea

repede \n momentul \n care vroiai s` traversezi, m-am repezit, f`r` s`

m` mai gândesc. Nu era sigur c` se va produce accidentul, dar era maibine s` ac]ionez.

– Nu i-ai re]inut, din \ntâmplare, num`rul de \nmatriculare?\ntreb` Helen, vizibil [ocat`.

– Nu, din p`cate...F`r` \ndoial`, Ricky Drago folosise o ma[in` furat`.– Ai ac]ionat repede, coment` Helen. Mi-ai salvat via]a. |]i.... \]i

mul]umesc.– Am jucat fotbal, la universitate, spuse Jack, surâzând cu un aer

vanitos. Mi se spunea Jack Fulgerul.– Ce universitate ai frecventat?Jack fusese unul din pu]inii – [i poate singurul – gangster cu studii

superioare. Dac` Harvard nu se prea lùdase cu acest student atât despecial, Bugs Moran nu rata niciodat` ocazia de a vorbi despre titlurileuniversitare ale locotenentului sù.

– Harvard.– Adev`rat? se mir` Helen. Nu s-ar spune.– {i nu s-ar spune, \n plus, c` sunt avocat! remarc` Jack, pe un ton

plictisit – ce crezi, cu cine seam`n?– Cu Humphrey Bogart.– Vrei s` spui c` am aerul unei vedete de cinema?– Nu, domnule Rafferty. M` gândeam la un gangster.

***

Helen, care se credea o fiin]` rezonabil`, se \ntreba ce cùta \nacest restaurant, a[ezat` \n fa]a unui b`rbat care sem`na cu un

34 ROSE ALLYN

gangster [i care absorbea la o mas` mai mult colesterol decât ea \ntr-o lun` – [i pe deasupra, fuma ca un pompier.

|n plus, se ]inea scai, de ea.Da, Helen sim]ea c` Jack Rafferty se ]inea scai. Desigur, \i salvase

via]a, dar de ce o adusese \n acest restaurant [i-i comandase un paharcu ap` [i dou` pastile de aspirin`? O trata ca [i când ar fi dep`[it sutade ani. Pe drum, ]inuse s`-i duc` dosarele [i s-o ]in` de bra], pentru ao sus]ine \n cazul \n care ar fi le[inat.

Ea protestase. |n zadar.{tia s` se fac` pl`cut. De trei ani, de când era judec`tor de justi]ie,

Helen putea s` recunoasc` jocul unui avocat ce vroia s` seduc`pentru a ob]ine \ncrederea clientului sù.

Rafferty nu avea nici o ra]iune s` se comporte astfel, pentru c` nuavea nimic s`-i cear`. Chiar nimic. Billy Moretti ob]inuse, deja,libertatea condi]ionat`.

Când cùta un pretext pentru a-[i p`r`si tovar`[ul, el se sprijini debanchet` [i-[i aprinse o ]igar`. F`r` s`-i cear` voie. Cu ochii pejum`tate \nchi[i, el trase un fum lung.

– Nu-]i dai seama ce rù este pentru s`n`tate? nu se putu\mpiedica s` \ntrebe Helen.

– De ce? Explic`-mi...Fumul se ridica pe deasupra capului lor, \n u[oare volute alb`strii.– Este mortal.... \l asigur` Helen.Jack d`du din umeri.– Nu, haide!– Corpul medical...– .... nu [tie ce spune. Pariez, domni[oar` Emerson, c` nu voi muri

de un cancer la pl`mâni.– Atunci, poate de un emfizem.


– Nici m`car de atât. Pe mine m` va ucide o rafal` de mitralier`, ca\n filmele cu gangsteri.

– Mergi prea mult la cinema.– M`rturisesc c` da. |mi plac, mai ales filmele vechi. Cele mai vechi

filme. |mi amintesc de tinere]e.– Dar nu e[ti mai \n vârst` decât mine! exclam` Helen.– Oh, ba da! E[ti gata s` ridici ancora?– Ca s` mergem unde?– Te duc acas`.Helen \[i \ncrunt` sprâncenele.– Contrar a ceea ce crezi, m` simt capabil` s` conduc singur`

ma[ina.– Nu. Conduci prea repede. Sunt mirat c` am ajuns \ntregi

azi-diminea]`, \n centrul ora[ului. Deci, te conduc. F`r` nici odiscu]ie!

– Am oroare s` mi se spun` ce s` fac! exclam` Helen pocnind cuambele mâini \n mas`. Toat` copil`ria [i tinere]ea mi-am petrecut-o cuun tat` [i patru fra]i care vroiau \ntotdeauna s` ia hot`râri \n loculmeu, [i dac` emiteam cea mai mic` p`rere, se r`steau la mine [i s` fiv`zut cum! Dar toate acestea s-au sfâr[it. Acum, fac ce vreau! {i cumvreau!

– Ce fel de decizie se lua \n ceea ce te privea? \ntreb` Jack cu uninteres care p`rea sincer.

– Nu vroiau s` fac dreptul [i s` devin judec`tor de instruc]ie.Pentru ei, calea mea era trasat` dinainte: s` m` c`s`toresc [i s` fiu obun` so]ie de poli]ist, care s` dea via]` la câ]iva copii care s` devin` larândul lor poli]i[ti.

– {i n-ai vrut...

36 ROSE ALLYN

– Nu. Nu m-am c`s`torit. {i de altfel, m` \ntreb dac` o s-o fac,cândva.

Jack atinse mâna tinerei femei.– Haide, haide! F`r` defetisme. E[ti destul de dr`gu]`, \n ciuda

ochilor mari, [i....– Mi-o spui doar a[a! exclam` Helen, retr`gându-[i mâna. N-am

\ntâlnit niciodat` b`rbatul care...Interlocutorul s`u o privi, cu un surâs ironic pe buze. Helen nu

[tia ce atitudine s` adopte [i, pentru prima dat` \n via]a sa, \[i spusec` o ]igar` \n col]ul gurii ar fi ajutat-o s` nu se piard` cu firea.

– {tii, relu` el, nu este nimic grav. A r`mâne fat` b`trân` nu estedezonorant.

De stupoare, Helen l`s` s`-i scape cea[ca de ceai. Cu [ervetul \nmân`, \ncerc` s` [tearg` pata care se \ntindea pe mas`, [i \n tot acesttimp, aplecat` asupra mesei, \ncerca s` ascund` ro[ea]a care \icuprinsese fruntea [i obrajii. Fat` b`trân`? Cum \i spusese! {i, de fapt,ce [tia el?

El se ridic`, arunc` pe mas` un pumn de bani [i-i lu` mâna.– Vino, zise el. Te conduc. |mi pari pu]in tulburat`.Helen \i arunc` o privire du[m`noas`, pe care el o sus]inu f`r` s`

clipeasc`, surâzând mereu.– Du-m` acas`! \i arunc` ea. Pentru c` \]i face atâta pl`cere.... Am

impresia c` este cel mai bun mijloc de a sc`pa de dumneata.– Cheile, te rog, zise Jack \ntinzând mâna.Helen fu surprins` de elegan]a mâinii, de degetele lungi [i palma

\ngust`, de \ncheietura fin`, pe care se vedea un ceas de aur, modelvechi. F`r` s` spun` un cuvânt, c`ut` cheile.

Ajungând la ma[in`, Jack deschise portiera din partea pasagerului.Helen, care nu era obi[nuit` cu astfel de maniere politicoase [i nu le


aprecia deloc, se instal` \n lini[te [i \[i leg` centura. Vioi [i u[or,\nso]itorul sù trecu de cealalt` parte a vehiculului, se a[ez` la rândulsù, \nchise u[a... [i contempl` \ndelung tabloul de bord cu multebutoane.

– S-ar zice c` nu [tii s` conduci, observ` Helen.– Sunt obi[nuit cu ma[inile mari.Jack introduse cheia \n contact. Motorul \ncepu s` se aud`.– Unde este ambreiajul?– Nu mai exist`. Este automat`. E[ti sigur c` [tii s` conduci?– Da, r`spunse Jack.Totu[i, ma[ina nu p`r`si marginea trotuarului.– S`-]i explic, urm` Helen, fericit` s`-i dea o lec]ie acestui arogant.

Este suficient s` plasezi levierul \n fa]a literei D, pentru a demara [ima[ina se pune \n mi[care. Este simplu, nu?

– Foarte simplu, murmur` Jack.El execut` manevra. Ma[ina f`cu un salt, Jack puse frâna [i Helen

d`du cu capul \n parbriz.– Formidabil, coment` ea. Ai face mai bine s`-]i pui centura. Mai

\ntâi, pentru c` a[a prevede legea. Apoi, pentru c` am impresia c` nuvom avea o c`l`torie u[oar`.

Jack Rafferty nu conducea poate foarte bine, dar conducea repede,constat` Helen, pu]in dup` aceea. Ma[inu]a evit` \n ultimul momentun camion mare, dep`[i un Mercedes greu, trecu pe ro[u [i o lu` peun sens interzis. Aplecat peste volan, Jack conducea strângând dindin]i. {i Helen strângea din din]i, ]inându-se strâns de centur`.

– Se vede, reu[i ea s` spun`, c` nu e[ti obi[nuit cu ma[inilestrìne.

Piciorul sù ap`sa podeaua, f`r` s` poat` interveni s` \ncetineasc`vehiculul. Se apropiau de Elm Street.

38 ROSE ALLYN

Dac` totul mergea bine, vor sosi \n curând.– Care a fost prima ma[in` pe care ai condus-o? \l \ntreb` Helen.– Un Packard.Jack vâr\ mâna \n buzunar, cùtându-[i ]ig`rile.– Mai bine s` nu fumezi, remarc` Helen.– De ce? Este o ma[in` pentru nefum`tori?– Mai ales pentru c` a[ prefera s` ]ii ambele mâini pe volan.– Atunci, po]i s`-mi aprinzi una.Luar` o turnant` pe dou` ro]i. Helen deschise gura, dar nu putu

s` strige. Ma[ina reveni la pozi]ia vertical`. Jack acceler` [i mai mult.– F`r` ]ig`ri! [opti tân`ra femeie, din ce \n ce mai alb` la fa]`. {i

condu mai \ncet.– Nu. Am nevoie de o ]igar`.– }i-am mai spus c` tutunul face rù s`n`t`]ii.– {i eu \]i spun c` fum`torii au oroare de mustr`ri.– Dac` nu \ncetine[ti, am s` te mustru \n continuare.Restul traseului se desf`[ur` \ntr-o t`cere ap`s`toare, punctat` de

zgomote de frâne [i strig`te de groaz`. La un moment dat, Helen\nchise ochii [i se decise s` nu-i mai deschid` decât \n paradis.

– Cum s` fac s` opresc aceast` ma[in` ? mormì Jack Rafferty.Helen deschise un ochi [i-[i recunoscu locuin]a.– Pune levierul \n fa]a literei P, de la parcare, \l sf`tui ea.Ea \[i desf`cu centura. Bine dispus`, se gândi acum când totul a

trecut c` aceast` c`l`torie animat` fusese foarte excitant`. Se gr`bi s`deschid` portiera pentru a nu-i l`sa timp [oferului s-o fac` el \nsu[i.De altfel, el se ocupa doar de ]igara sa.

– Mul]umesc pentru tot, i se adres` ea. Pe curând.El ie[i la rândul sù [i o privi ]int`, amuzat.– Nu speri, totu[i, s` m` p`r`se[ti astfel?


– Ei bine.... sigur c` nu.... s` bâlbâi ea.– Perfect. Mi-ar prinde bine o cea[c` de cafea. M` invi]i?– Cred c` nu am cafea.– Ap`, atunci.– Ap` de Chicago? strig` Helen, oripilat`. Vrei s` te sinucizi sau ce?Jack Rafferty p`ru afectat de aceast` replic`.– Nu se mai poate bea ap`? o \ntreb` el. Ce s-a \ntâmplat cu acest

ora[? Nu se mai fumeaz`, nu se mai m`nânc` corect, nu se mai poatecircula [i acum \mi spui c` apa nu e bun` de bùt? {i asta, numi]i voiprogres? Se trìa mai bine \n anii '20!

– De unde [tii?– |mi imaginez.... r`spunse el cu un surâs.Helen surâse, la rândul sù. {i, sub farmecul surâsului sù,

m`rturisi:– Am solubil`.– Solubil`? Ce este asta?– Cafea solubil`. Mi-ai spus c` vrei cafea!Jack Rafferty \i arunc` o privire aprobatoare [i \nchise portiera

ma[inii. Urcar`, unul dup` altul, treptele peronului. Helen se \ntrebadac` nu f`cea o mare gre[eal`.

Dar, gre[eal` sau nu, era mul]umit` c`-l primea la ea pe JackRafferty.

***

F`r` \ndoial`, o femeie mai dezordonat` ca Helen Emerson nuexista. Iat` ce gândea Jack inspectând din nou salonul \n]esat de ziare

40 ROSE ALLYN

mototolite. Masa acoperit` cu resturile dejunului, c`r]ile [i dosarelearanjate la \ntâmplare. Mama lui n-ar fi suportat un astfel de spectacol,ea \[i f`cea un punct de glorie din a avea o cas` \ntotdeauna curat` [iaranjat`. Totu[i, lui Jack \i pl`cea mai mult apartamentul Helenei: sesim]ea mai bine aici decât \n casa curat` [i prea ordonat` a mameisale.

|ntr-un col] al \nc`perii se g`sea un televizor atât de mare cum numai v`zuse niciodat`. F`r` \ndoial`, \n culori. El nu [tia la ce serveaucele dou` cutii mari, a[ezate de o parte [i de alta a acestuia.

Lui Jack \i pl`cea televiziunea. |l interesa tot ceea ce putea vedeape micul ecran. Base-ball, hochei, fotbal..... publicitate, foiletoane,jocuri. Prima dat` când descoperise aceast` fantastic` inven]ie, lasfâr[itul anilor '40, uitase de tân`ra femeie care-l primise la ea.Fascina]ia continua [i descoperirea unui televizor \i provoca o emo]iepl`cut`.

– {tiu, zise Helen, care-l vedea pironit \n fa]a televizorului.Televiziunea este f`r` valoare. Dar eu nu o dispre]uiesc.

– Eu, nici atâta.– De fapt, numai aici se pot vedea vechile filme cu gangsteri, cele

\n alb [i negru.– Le preferi pe cele \n alb [i negru? o \ntreb` Jack, foarte surprins.

De ce?Apari]ia televiziunii \n culori i se p`ruse o adev`rat` minune, \ncât

nu \n]elegea aceast` preferin]` pentru o tehnic` dep`[it`.– Poate sunt o reac]ionar`, zise Helen, dând din umeri. Tata mi-a

spus \ntotdeauna c` sunt n`scut` \ntr-un deceniu gre[it. Este adev`ratc` mi-ar fi pl`cut s` tr`iesc \n anii '40 sau chiar '30.

– {i \n anii '2o? Prea violen]i. Mai ales la Chicago.– Probabil c` ai dreptate.


Deodat`, f`r` s` vrea, Jack prefer` s` schimbe subiectul.– Cum ai reu[it s` faci cafeaua atât de repede?– Am un cuptor cu microunde.|nc` o inven]ie pe care Jack o descoperea. Totu[i, ea nu

\mbun`t`]ea calitatea b`uturii care sem`na cu o funingine diluat` \nap` cald`.

– |n tot cazul, cafeaua este delicioas`, remarc` Jack.Helen Emerson izbucni \n râs:– E[ti un mincinos, domnule Rafferty. Cafeaua mea are mai mult

de doi ani [i era atât de compact` c` a trebuit s` folosesc un cu]itpentru a o folosi.

– Nu este o minciun` prea grav`, remarc` Jack, surâzând. Mai ales,din polite]e.

– {i alte minciuni?– Care?Tân`ra femeie b`u o gur` de cafea \nainte de a r`spunde.– Nu e[ti cel care pretinzi a fi. Instinctul mi-a spus de la \nceput.

|mi spui, \n sfâr[it, adev`rul?Jack dorea s` r`spund` a[tept`rilor. Pentru pl`cerea sa. Pentru a

vedea uimirea \n ace[ti ochi negri. Dar nu trebuia. Interzis.– Nu m-ai crede.|ntre ei se a[ternu un lung moment de t`cere. Apoi, Helen ro[i

\ncet dar sigur, \nainte de a \ntreba:– Cine e[ti, domnule Rafferty? {i ce a[tep]i de la mine?

42 ROSE ALLYN

Capitolul 3

Helen nu avea \ncredere \n Rafferty. Când \l sunase pe Abramovitz,acesta p`rea c`zut din nori când \l \ntrebase despre avocatul Rafferty.{i jurase pe to]i zeii c` la el nu era nimeni cu acest nume.

Pentru Helen, aceast` revela]ie fusese cauza unui rù real. Ea n-arfi comis niciodat` o astfel de gre[eal`. Se gândise \ntotdeauna c`, maimult sau mai pu]in, Billy Moretti merita o a doua [ans` [i fusesefericit` de a for]a mâna destinului. Cu toate metodele surprinz`toare,un pic prea directe, \l g`sise simpatic pe Jack Rafferty.

Acum, nu vedea \n el decât un mincinos obi[nuit. B`nuia c` "salvatorul" sù inventase toat` povestea. Dar \n ce scop, pentru cèliberarea lui Billy era deja realizat` \n acest moment? Mister.....

De ce ap`ruse Jack Rafferty s-o arunce pe trotuar? De ce ]inuse s-o duc` \n acel restaurant? De ce insistase s-o conduc` acas`?Mister....

– Nu \n]eleg de ce m` \ntrebi cine sunt, spuse el, punând joscea[ca. }i-am spus....

– Mi-ai servit numai minciuni! i-o tìe Helen. Abramovitz n-a auzitniciodat` vorbindu-se despre dumneata.

Jack Rafferty nu p`ru afectat de aceast` dezv`luire.– Abramovitz nu are memoria numelor, r`spunse el cu aplomb.De data aceasta, Helen se \nfurie.– Abramovitz nu este atât de ramolit. M-ai min]it, Rafferty. Nu e[ti

nici m`car avocat.– Am f`cut totu[i, un an de drept.– Unde?– La Princenton.– Nu exist` catedr` de drept la Princenton.– De fapt, era un ciclu preg`titor, recunoscu Rafferty cu o mi[care

din umeri. La Harvard.– Nu ai aerul unuia care a studiat la Harvard.El surâse. Acest joc p`rea s`-l amuze din ce \n ce mai mult.– Dac` ai decis s` nu m` crezi, de ce \mi mai pui aceste \ntreb`ri?Se \ndrept`, \[i \ntinse picioarele, ca [i când ar fi fost la el acas`.

Helen \l privea, f`r` s` \ndr`zneasc` s` se a[eze \n prezen]a lui.– De ce m-ai min]it? gemu ea.– Nu te-am min]it. Ai dedus din cuvintele mele unele concluzii

premature – pe care am crezut c` nu trebuie s` le dezmint!– Ai o atitudine neobi[nuit`, bomb`ni Helen. |ntotdeauna te

compor]i astfel?– |ncerc... Acum, a[az`-te [i-]i promit s`-]i r`spund cu sinceritate

la toate \ntreb`rile.Dându-[i seama, Helen ezit` o clip`, apoi declar`:– De acord. S`-mi r`spunzi la \ntreb`ri, apoi s` pleci. Pe de alt`

parte, prefer s` stau \n picioare.– A[az`-te! repet` Rafferty cu o voce calm`.Subjugat`, Helen se a[ez`. Regreta c` nu ]inea \n mâini o cea[c`

din cafeaua oribil`, o cea[c` pe care s-o \ntoarc` u[or \ntre degete, \n

44 ROSE ALLYN

timp ce interlocutorul sù o privea, o studia. Helen ]inu ochii jos câtputu mai mult, f`cându-[i curaj s`-[i ridice capul pentru a \nfruntaprivirea lui ironic`.

– Tot ceea ce a[ putea s` spun, remarc` ea, este c` e[ti un prietenal lui Billy Moretti [i c` ai zburat \n ajutorul sù.

– Iar \ncepi, observ` Jack Rafferty.– Ce \ncep?– Concluzii pripite.... Nu am zburat \n ajutorul lui Billy pentru c`

nu am aripi.– Foarte amuzant. Dac` mi-ai povesti, mai bine, ce te-a determinat

s` vii s` m` vezi?– Nimic mai u[or.... Ai o scrumier`?Nu, nu exist` scrumier` \n acest apartament. |n]elegând c`

interlocutorul sù vroia s` fumeze, Helen \i r`spunse cu rùtate:– Folose[te farfurioara, dac` nu po]i s` te ab]ii [i s` nu fumezi.– Nu-mi interzici?– Dac` a[ avea vreo [ans` s` fiu ascultat`, a[ face-o cu pl`cere.– |ncearc`... dar ceremi-o politicos.– Pune-]i \n buzunar aceste gunoi de ]ig`ri!– Ah! exclam` Jack Rafferty pe un ton extaziat. Iat` c` a zis-o. |mi

place tonul vioi, incisiv.El \[i puse mâinile pe genunchi. Pentru a doua oar`, Helen

observ` c` erau frumoase, cu degete lungi [i fine. F`r` inele... Daraceasta \nsemna ceva?

– Nu gre[e[ti \ntru totul, declar` el. Sunt un prieten al lui Billy. Unvechi prieten. So]ia sa a venit s` m` vad` când a avut.... probleme. {tiitot atât de bine ca [i mine c` a fost antrenat \mpotriva voin]ei sale.Este un bun camarad, care nu merit` s` cad` pentru o sec`tur` caMorris.


– Asta ]i-a povestit el? se mir` Helen. C` Morris l-a antrenat \naceast` spargere? Va accepta s` depun` m`rturie \n acest sens?

– Nu.– Nu.... de ce?– Nu [tii nimic despre regulile jocului, domni[oar` judec`tor. Nu

e[ti din aceea[i tagm`. Noi doi vorbim limbi diferite. Apar]inem ladou` lumi foarte distincte. Billy [i cu mine facem parte dintr-ocategorie diferit`, dintr-o epoc` diferit`...

– Permite-mi, te rog! protest` Helen. Billy [i cu tine nu-mi p`re]iasem`n`tori, cum vrei s` m` faci s` cred. Mai \ntâi, c` ai aproape zeceani mai mult ca el. Apoi, ai f`cut studii universitare, \n timp ce el esteun produs al str`zii.

– Ai dreptate, admise Jack. Dar avem alte lucruri \n comun.|nc` o dat`, Helen se l`s` transportat` de aceast` voce grav`, ale

c`rei accente metalice \i d`deau frisoane delicioase. Ea relu`:– Atunci, trebuie s`-mi explici....|n acest moment, sun` telefonul.– ... de ce....– Nu r`spunzi la telefon, se mir` Jack.– Inutil.... Am un robot.El o privi ca [i cum i-ar fi vorbit chineze[te.– Un robot?P`rea atât de sincer, se gândi Helen, \ncât puteai s` crezi c` chiar

nu [tia ce este un robot.– |nceteaz` s`-]i ba]i joc de mine, domnule Rafferty! \i r`spunse ea.

Spune-mi mai bine...Roborul sun` [i deodat`, o voce cunoscut` se auzi \n \nc`pere.– Hm... Sunt Billy Moretti.... Hm... Domni[oar` judec`tor, m`

\ntrebam dac`...

46 ROSE ALLYNgiannijollys

Se sim]ea c` tân`rul era nesigur.... F`r` \ndoial`, va \nchide. Cuvioiciune, Helen Emerson se repezi la aparat.

– Sunt aici, Billy. Presupun c`-l cau]i pe Rafferty. A[teapt` câtevasecunde.

– Este la dumneavoastr`?Billy nu se pref`cea c` este stupefiat.– Este aici, confirm` ea, \ntinzând invitatului sù receptorul,

precizându-i: po]i s` vorbe[ti f`r` fric`. Te las pu]in cu prietenul tù.Apoi, p`r`si ostentativ \nc`perea [i \nchise u[a dup` ea.Refugiindu-se \n camera de baie, se a[ez` \n fa]a oglinzii plasat`

deasupra chiuvetei. Abia se mai recuno[tea, ceea ce nu o mira preamult. Cu p`rul \n dezordine, cu obrajii palizi [i ochii \ncerc`na]i, aveao fa]` cu care nu era obi[nuit`. |[i scoase ochelarii [i se sp`l` cu ap`rece. Apoi, trecându-[i un pieptene prin p`r, \ncerc` s`-[i pun` ordine\n gânduri. Foarte repede, ajunse la concluzia care trebuia pentrusalvarea sa, s`-l dea afar` pe mincinosul care st`tea \n salonul sù [is`-l uite pentru totdeauna.

Totu[i, exista o problem`: nu dorea s`-l vad` disp`rând pe JackRafferty. Dorea \nc` s`-i aud` vocea viril` [i senzual`, s` suporteprivirea prea calm`, s`-i observe pe furi[ figura frumoas`. Sim]eadorin]a s`-l ating`...

Helen \[i administr` dou` palme.– Revino-]i, Emerson! arunc` ea imaginii sale din oglind`.

Poart`-te ca un adult.Enervat` contra ei \ns`[i, \[i puse din nou ochelarii. Ascultând, nu

auzea nici un zgomot din salon. Poate Jack Rafferty plecase? Poate nu-l va revedea niciodat`?

Nu era a[a, constat` ea, deschizând u[a. |ntins mai degrab` decâta[ezat pe canapea, privea fascinat la televizor.


– Este mai interesant dac` \ntorci butonul, observ` Helen, cuumor.

– Avem o invita]ie la cin`, o anun]` Rafferty, ignorându-isarcasmul. {i am acceptat-o.

– Poftim?– Billy ne-a invitat \n aceast` sear` s` mânc`m spaghete [i i-am

spus c` suntem liberi. Mi se pare, de fapt, c` \]i va face pl`cere s`consta]i modul \n care tân`rul \[i folose[te libertatea condi]ionat`. N-am dreptate?

– Ai dreptate, r`spunse Helen, descurajat`.– Ah! exclam` Rafferty cu o voce plin` de triumf. Deci, ai s` mergi

cu mine?– Da. La ce or` vei veni s` m` iei?O lucire de amuzament se aprinse \n ochii lui Rafferty.– Ce aud? Vrei s` m` vezi \nc` o dat` conducând?– Am supravie]uit prima oar`, remarc` Helen pe un ton de

fatalitate. De ce nu [i a doua oar`?– Singura problem` este c` eu nu am ma[in`. Va trebui s-o folosim

tot pe a ta.– Atunci, voi trece eu s` te iau. Unde locuie[ti?– Alt` problem`: nu locuiesc nicìeri. Nu mi-am g`sit \nc` un

hotel. Tocmai sosisem \n ora[ când am aflat despre necazurile lui Billy[i asta mi-a luat tot timpul.

Când el arunc` o privire asupra ceasului sù, Helen nu se opri s`remarce frumuse]ea obiectului, asem`n`tor cu al bunicului sù, decare acesta era tare mândru odinioar`.

– Dou`sprezece [i zece, anun]` el. Billy [i Mary ne a[teapt` la [ase.|n aceste condi]ii, de ce n-am petrece dup`-amiaza aici... M`\ntrebam...

48 ROSE ALLYN

– Nu! protest` Helen. Eu am de lucru. Mi-am adus ni[te dosare[i...

– |]i promit s` nu te deranjez. Am s` m` uit la televizor.– Nu este nimic interesant, doar ni[te seriale u[oare.– Ador serialele. Mai ales cele u[oare.– Am nevoie de o mic` siest`.Abia pronun]ase aceste cuvinte c` Helen ar fi dorit s` le \nghit`.

Privirea lui Jack fu str`b`tut` din nou, de o lucire pozna[`. El nuspunea nimic, dar surâdea, surâdea...

– N-am s` dau sunetul prea tare, promise el.|n]elegând c` argumentele sale nu vor servi la nimic, Helen

renun]`. Se decise s` aib` \ncredere \n b`rbatul care o min]ise de laprima \ntâlnire [i despre care nu [tia exact ce urm`rea.

– Foarte bine, zise ea. Te las singur \n salon. Folose[temagnetoscopul dac` vrei s` vezi un film.

– Dac` \mi ar`]i cum func]ioneaz`. N-am folosit unul niciodat`.– Rafferty! Orice fiin]` uman` [tie cum func]ioneaz` un

magnetoscop. |nceteaz` s`-]i ba]i joc de mine!Totu[i, el avea un aer atât de serios, \ncât Helen \l crezu.– Foarte bine, zise ea, trecând \naintea lui, este destul de mare ca

s` nu-l atingi. Ce vrei s` vezi? Comedii, filme cu gangsteri, aproapetoate ale lui Alfred Hitchcock, comedii muzicale.... La alegere.

– N-are importan]` ce, cu excep]ia filmelor cu gangsteri.Helen \[i permise un zâmbet.– A[ fi crezut c` este genul pe care-l preferi.– Da, dar nu acum. Pune-mi ceva care s` m` distreze.– Fra]ii Marx?– Mai filmeaz` \nc`?– Opre[te-te s` mai spui prostii, Rafferty.


Helen puse caseta cu "O sear` la oper`" [i ap`s` pe un buton,\nainte de a se \ndrepta spre u[`.

– Nu te ui]i cu mine? o \ntreb` Rafferty, decep]ionat.Ea nu avea decât o dorin]`: s` se \nchid` \n camera sa pentru a

studia dosarele [i s` uite de acest b`rbat tulbur`tor care n`v`lise \napartamentul ei. Nemaispunând \n via]a sa.

– Dac` vrei, r`spunse ea.Dintre cele dou` fotolii, \l lu` pe cel ce se g`sea mai departe de

canapea. Primele imagini defilar` pe ecran.– Helen? \ntreb` Rafferty dup` câteva minute.– Da... r`spunse ea, \ntorcând spre el privirea unei spectatoare

deranjat` \n timpul spectacolului.– |mi place parfumul t`u. Ce este?Nu r`spunse. El nu \nceta s-o cerceteze cu coada ochiului. Ea

privea la televizor, asculta replicile actorilor ca [i când ar fi fost vorbade Jur`mântul de pe munte. Ea nu râdea. Nici lui nu-i ardea s` râd`.

De ce Helen nu putea s` se abandoneze? De ce p`rea atât deinaccesibil`? De ce nu reu[ea s-o seduc` foarte u[or [i s` petreac`dup`-amiaza cu ea \n pat? Ca s-o iubeasc`, bine\n]eles, dar [i pentru ao proteja de inten]iile funeste ale lui Ricky Drago.

Dar nu trebuia s` ]in` cont de acestea. Jack nu va \ncerca. Pierderede timp.... Dac` era, f`r` \ndoial` astras` de el – [i cuno[tea destulfemeile ca s` simt` acest lucru – nu va face niciodat` primul pas.Domni[oara judec`tor de instruc]ie nu avea obiceiul s` sar` \n pat cuun cvasinecunoscut. Indiferent despre cine era vorba.

– Nu-]i place canapeaua? \l \ntreb` ea, deodat`.– Ba da... de ce m` \ntrebi?– Pentru c` nu \ncetezi s` te r`suce[ti ca [i când te-ai fi a[ezat

prost. Eu o g`sesc confortabil`.

50 ROSE ALLYN

– Atunci, vino s` te a[ezi al`turi de mine. Este loc destul.Helen, cu un surâs, d`du din cap c` nu.– Nu cred c` este o idee bun`. Nu este atât de mult loc cum

pretinzi.– Ba da! Vino s` vezi.Dac` reu[ea s-o conving`, se gândea Jack, urm`rile ar fi u[oare. De

ce nu se gândise s`-i cear` ceva mai incitant ca Fra]ii Marx? Poate c`domni[oara judec`tor de instruc]ie avea unele filme fierbin]i, numaipentru auzul s`u personal? Nu pentru c` Jack ar fi avut nevoie destimulente – parfumul tinerei femei era suficient ca s`-i trezeasc`sim]urile. {i totu[i, nu. Trebuia s` \nceteze cu aceste fanteziipericuloase. Un Jack Rafferty nu trebuia s` \ncerce giumbu[lucuri cuun judec`tor de instruc]ie. {i probabil, dup` cum se pare, virgin`.

Jack Rafferty \[i aduse aminte c` nu-i pl`ceau decât blondele.Femei care acceptau s`-[i petreac` un timp \n bra]ele unui b`rbat, f`r`s` a[tepte avantaje. |i pl`ceau femeile care râdeau, care se dezbr`caurepede [i care nu se sinchiseau de lege.

Când filmul era pe sfâr[ite, Helen lu` de pe mas` o telecomand`pe care o \ndrept` \n direc]ia televizorului. Se juc` pu]in cu butoanelepân` când g`si canalul pe care-l c`uta. Dup` câteva minute, JackRafferty \[i spuse c` nu sperase la un spectacol mai amuzant.

Cuplul care se mi[ca pe ecran nu avea nici un fel de \mbr`c`minte.B`rbatul, lungit peste femeie, o acoperea de s`rut`ri entuziaste, pecare Jack le considera chiar prea exagerate. Dup` cum exagerate i sep`rea [i gemetele pe care le scoteau cei doi [i muzica languroas`, \ncare domina vioara.

– Vrei s` schimbi canalul, Rafferty? \ntreb` Helen cu o voce gâtuit`.Jack \ntoarse c`tre ea o privire uimit`.– Nu. De ce?


Ea ro[i [i b`rbatul se \ntreb` cum de r`m`sese atât de inocent`\ntr-o lume atât de pervers` [i câteodat` dezgust`toare.

– Ei bine... Nu [tiu nimic despre intriga ce se desf`[oar`, r`spunseea. Nu cunoa[tem bine personajele [i, deci, nu ne \ntereseaz` delocce fac.

– N-a[ zice asta, afirm` Jack pe tonul profesional al unui critic deteleviziune.

– Schimb` canalul, strig` Helen.El ar`t` telecomanda [i surâse.– Nu [tiu cum func]ioneaz`.Furioas`, tân`ra femeie lu` obiectul [i ap`s` la \ntâmplare pe unul

din butoane. D`du de alt cuplu, de data asta \mbr`ca]i din cap pân`\n picioare, care se plimba cu pa[i len]i pe o plaj` \nsorit`.

– Nu! decret` ea, enervându-se pe butoane.– Nu-]i plac scenele de dragoste? se mir` Jack.– N-am spus asta.– Nu-]i place sexul?Jack [tia c` juca un joc periculos, dar nu se putu ea ab]ine. Dar \[i

reveni repede.– Rafferty! Spune ce vrei. Eu m` duc s` lucrez \n camera mea.

Prive[te la ce-]i place... Cât timp ne trebuie s` ajungem la Moretti?– |n jur de cincisprezece minute. {tiu o scurt`tur`.– Perfect. Voi fi gata la cinci [i jum`tate.– Bine, domni[oar`.– Vezi c` al`turi de telefon se g`se[te o carte de telefon. Ar trebui

s` cau]i un hotel convenabil [i s`-]i rezervi o camer`.– Bine domni[oar`.Neluându-i \n seam` sarcasmul, Helen ie[i din \nc`pere.

52 ROSE ALLYN

Cu coada ochiului, vedea c` Jack se \ntindea deja pe canapea. |ipl`cea confortul....

***

Helen f`cuse câteva prostii \n via]a sa, dar s` se urce din nou \ntr-o ma[in` cu Jack Rafferty era probabil cea mai spectaculoas`. {i \nplus, \[i pusese o rochie neagr`.

Despre aceast` rochie declarase \ntr-o zi fratele s`u Harry, c`trebuia scoas` \n afara legii [i Helen [tia c` nu gre[ea \ntru totul. Dealtfel, nu \ndr`znise s-o poarte \n fa]a tat`lui s`u. Mai \ntâi, era preascurt`. Treizeci de centimetri deasupra genunchiului. Chiar [i purtat`cu ciorapi negri, r`mânea tot scurt`. Dar Helen avea sl`biciunea s`cread` c` are picioare frumoase. Era singura parte a corpului de careera mândr` [i nu se putuse \mpiedica s` profite, \nc`l]ând pantofi cutocuri cât mai \nalte.

Când intr` \n salon, Jack Rafferty r`mase mut un minut sau dou`.El observa apari]ia surprinz`toare, care-l f`cea s` uite pasionantaemisiune de vânzare la domiciliu la care privise pân` atunci. Agasat`pentru c` se sim]ea studiat`, Helen sfâr[i prin a spune:

– Sunt, poate, prea \mbr`cat`?– Nu, r`spunse Jack. Cred c` lui Mary \i va pl`cea s` te vad` a[a. {i

mie \mi place.|nchise televizorul [i se ridic` de pe canapea.– E[ti sigur c` este o idee bun`? \ntreb` Helen, f`r` s` [tie cu

adev`rat la ce se referea \ntrebarea sa.– Nu [tiu, r`spunse Jack, zâmbind.


Dar Mary vrea s`-]i mul]umeasc` pentru c` l-ai eliberat pe Billy [icel mai bun mijloc este a-]i preg`ti o farfurie enorm` de spagheti. Estechiar gata s` accepte s` stea \n fa]a mea timp de câteva ore.

– De ce aceast` remarc`? se mir` Helen. Mary te ur`[te, dac`trebuie s` fac` un efort ca s` r`mân` \n prezen]a ta?

– Deloc. Dar \i este fric` de mine.– Este ridicol! De ce i-ar fi fric`?|n loc de r`spuns, Rafferty \i arunc` o privire \ntunecat`, plin` de

repro[uri nedefinite [i \n acela[i timp teribile. Helen \[i spuse c`\ncerca s-o \nspìmânte, ca pe aceast` s`rman` Mary Moretti, dar nuva reu[i.

– Opre[te-te pu]in din acest joc stupid, Rafferty! spuse ea pe unton ironic, sco]ându-[i ochelarii. Am de-a face de-a lungul zilei cuasasini nebuni, violatori, maniaci sexuali. Tot ceea ce lumea producemai rù se \ntâlne[te \n biroul meu. Am v`zut astfel de asasini, al`turide care Hanibal Lecter pare un mizantrop. Nu vei reu[i s` mìmpresionezi.

– Cine este Hanibal Lecter?– Nu-l cuno[ti? N-ai v`zut deci "T`cerea \ngerilor"?– N-am auzit niciodat` de a[a ceva. E vorba de un film?Helen d`du de mai multe ori din cap. Din ce \n ce mai mirat`, ea

exclam`:– Dar de pe ce planet` vii? Din Marte?Jack surâse.– Din Pluto. Este mai departe.... M` la[i s` conduc?– Niciodat`!Jack f`cu atunci ceea ce Helen, mai mult sau mai pu]in con[tient`,

a[tepta. |[i trecu degetele lungi prin p`rul ei \ntr-o mângâiere foarte,foarte tandr`.

54 ROSE ALLYN

– Haide, domni[oar` judec`tor! \i spuse el. Pe posturile deteleviziune se spune c` nu avem decât o singur` via]` [i trebuie s`profit`m de ea... |mi place foarte mult s`-]i conduc ma[ina ridicol deiute: n-ai inima s` m` refuzi!

Helen abdic`, \ntrebându-se de ce ceda atât de u[or \n fa]a acestuib`rbat.

– De acord, suspin` ea. Dar promite-mi c` ai s` conduci mai pru-dent. Sunt prea tân`r` ca s` mor.

– {i eu, r`spunse Jack, ca un ecou.El se str`dui, dar nu se putu \mpiedica s` ia pu]in câte pu]in o

vitez` comparabil` cu circuitul de la Indianapolis. Punându-[i centurade siguran]`, Helen se mul]umi s` \nchid` ochii. Când ma[ina ajunsela destina]ie, se gândi c` ar fi incapabil` s` g`seasc` singur` la\ntoarcere drumul spre cas`.

– A fost bine, nu? \ntreb` Jack plin de mândrie.– Presupun c` bine, dac` mai suntem \n via]`, fu de acord Helen.Ea \[i desf`cu centura, cobor\ \n strad`, \n timp ce genunchii \i

tremurau.Billy \i a[tepta \n pragul apartamentului. El \[i piept`nase cu grij`

p`rul [i era \mbr`cat la trei ace. Al`turi de el st`tea o tân`r` femeie\ns`rcinat`, ai c`rei ochi clipir` imperceptibil când \l z`ri pe JackRafferty.

Apartamentul era format din trei \nc`peri imense, impecabile [ipu]in mobilate. Billy \i invit` pe o canapea uzat` [i le oferi pahare cuvin.

– Mi-ai p`strat valiza? \ntreb` imediat Jack. Mi-a[ da zece ani dinvia]` pentru un du[ cald [i haine curate.

– Este \n camer`. Comport`-te ca la tine acas`.– }i-ai l`sat lucrurile aici? se mir` Helen.


– Da.– Când ai fost ultima dat` la Chicago? Acum un an, dac` \mi aduc

bine aminte?– Da, ei [i? |mi place s` c`l`toresc.F`r` alt` explica]ie, Jack se ridic` [i p`r`si \nc`perea.– Merg s` v`d ce este cu cina, anun]` Mary \ndreptându-se spre

buc`t`rie.Helen o \nso]i. Amestecând salata, ea o \ntreb`:– De când e[ti m`ritat` cu Billy?– De opt luni, \ngìm` Mary, \ng`lbenindu-se. Copilul trebuie s`

se nasc` la sfâr[itul lui aprilie... Domni[oar` Emerson, vreau s` v`mul]umesc c` i-a]i dat o [ans` lui Billy. {ti]i, este un bìat bun [i doarcircumstan]ele nenorocite.... evenimentele nepl`cute.... pot explica...

Se bâlbâia. Helen \i veni \n ajutor:– |n]eleg ce vrei s`-mi spui. {i sunt de acord cu tine. |n acest caz,

ne-am condus dup` instinctul meu [i al lui Rafferty.La auzul acestui nume, Mary se emo]ion`. |n acela[i timp, se

sprijini de zid, ]inându-[i pântecul cu mâinile [i gemând \nceti[or.– Ce se \ntâmpl`? o \ntreb` Helen.– Mi-e rù. M` tem c` se apropie na[terea.– Fir-ar s` fie!Sus]inându-se, cele dou` femei n`v`lir` \n salon.– Rafferty! Billy! strig` Helen. Veni]i repede! Avem nevoie de voi!U[a camerei se deschise imediat [i Billy se repezi spre so]ia sa care

gemea pe canapea.– Primele dureri, \l inform` Helen. Trebuie mers imediat la spital.– Dar, e prea devreme! Nu este decât \n [apte luni!– {apte luni! Glume[ti! Credeam c`...

56 ROSE ALLYN

Dar mâna lui Mary se ag`]` de a sa [i Helen \n]elese c` se aventurape un teren alunecos.

– {apte luni este destul, spuse ea. Mai ales c` bebelu[ul nu paredestul de mare.

– Sun` la spital! \i ordon` Jack lui Billy. V` voi duce eu, cu ma[inaHelenei.

– Voi conduce eu, interveni aceasta! Este de preferat ca viitoareamam` s` ajung` \ntreag`.

– Dac` ai s` conduci tu, viitoarea mam` nu va ajunge \nainte desfâr[itul anului, protest` Jack. Dac` nu vrei s` intervii singur` lana[tere...

Tân`ra femeie se gândi [i spuse:– De acord, ai s` conduci. Dar cu aten]ie. Vei vedea, adùg` ea pe

un ton lini[tit, aplecându-se asupra lui Mary, c` totul va fi bine.|n buc`t`rie, Billy se enerva la telefon.– Nu trebuie s`-i spui, oft` Mary. Vezi c` nu-i place c` primul sù

copil a fost conceput \n afara c`s`toriei. E mai bine s`-l l`s`m s`cread` c` este vorba de un copil prematur. Nu este decât o mic`minciun`.

– Nici o problem`! interveni Jack. Billy vine dintr-o lume \n careb`rba]ii nu [tiu nimic, dar chiar nimic despre cre[terea copiilor.

– Haide, haide! zise Helen cu un aer [iret. {i din ce lume vineBilly?

– Din aceea[i ca [i mine: Pluto.– Ne a[teapt`, anun]` Billy, care revenea \n salon.– S-o ajut`m pe Mary s` urce \n ma[in`, propuse Helen. S` nu

pierdem timpul.C`l`toria nu se desf`[ur` prea rù. Jack era s` acro[eze câ]iva

pietoni, dar \i evit` abil. A[ezat` \n spate, Helen o ]inea de mân` pe


Mary, culcat` pe banchet`. Ea se \ntoarse [i remarc` o ma[in` neagr`mare, care p`rea c`-i urm`re[te. Cum se apleca pentru a \ncerca s`disting` silueta [oferului, Mary \ncepu s` geam`.

– Spune-i lui Rafferty s` se gr`beasc`.Acesta nu a[tept` s` i se spun` de dou` ori. El ap`s` pedala de

accelera]ie [i ma[ina ]â[ni \ntr-un trafic intens, f`r` s` ia \n seam`claxoanele [i farurile care \ndemnau la ra]iune.

Printr-un miracol, sosir` f`r` necazuri la destina]ie. Un comitet de\ntâmpinare era gata s`-i primeasc`. Dou` infimiere o a[ezar` pe Marype o targ` [i o duser` \n spital. Billy, care o ]inea de mân` spre so]iasa, se \ntoarse spre prietenul s`u.

– Nu-]i face griji, \l asigur` acesta, m` ocup eu de tot.– De tot... ce? \l chestion` imediat Helen.– Formele. Cred c` o s` fie nevoie.Câteva minute mai târziu se g`sir` \n fa]a unei secretare care-l

observa pe Jack cu o privire b`nuitoare.– V-am spus, deja, c` nu are asigurare \i explica el pe un ton

lini[tit.– {i eu v-am spus deja, c` avem nevoie de o garan]ie de plat`.

Unde este tat`l?Helen interveni.– Este \n sala de na[teri. Va veni mai târziu s` semneze hârtiile.– Bine! Ce v` trebuie ca garan]ie? relu` Jack.– O carte de credit, de exemplu.– N-am.|nsp`imântate, Helen [i secretara se uitau la acest b`rbat care nu

avea carte de credit.– Atunci, ne-ar conveni un cec \n alb.– Nu am cont \n banc`, zise Jack, cu un calm olimpian.

58 ROSE ALLYN

– Dar ce ave]i? vorbi strident femeia \n alb.– Bani lichizi.– Bani lichizi?– Da, o ironiz` Jack. |i [ti]i: buc`]ile acelea de hârtie verde, cu cifre

\n partea de sus. Câ]i trebuie pentru a rezolva problema?– O mie de dolari. Pentru \nceput. Dar v` previn c` na[terea ar putea costa pân` la

cinci mii de dolari [i...Secretara era s` se \nece v`zându-l pe Jack sco]ând din buzunar un

pachet gros de bancnote, din care fiecare valora o mie de dolari.Transporta o adev`rat` avere. Neglijent, alinie cinci pe tejghea [i maiad`ug` pe a [asea.

– |n caz c`.... coment` el.– Cel pu]in, sunt adev`ra]i? se bâlbâi fata.– Cât se poate mai adev`ra]i. {i acum, s` mergem s` vedem ce

face Billy [i so]ia sa.|ntorcând spatele secretarei care examina bancnotele de o mie de

dolari, Jack o lu` de bra] pe Helen [i se \ndep`rtar`.– Este prima dat` când v`d bancnote de o mie de dolari, m`rturisi

tân`ra femeie, dup` ce f`cuse câ]iva pa[i.– Adev`rat? \ntreb` Jack cu un zâmbet ironic. Nu sunte]i bine

pl`ti]i, \n justi]ie?– Cum ]i-ai procurat ace[ti bani?– Asta nu te prive[te.– Cel pu]in, nu faci trafic de droguri? \ntreb` Helen, dup` o scurt`

ezitare.Jack se opri brusc, \ntorcând-o cu fa]a la el.– S` punem lucrurile la punct, o dat` pentru totdeauna,

domni[oar` judec`tor. Poate c` n-am urmat \ntotdeauna drumul


ar`tat de lege, dar nu m-am atins niciodat` de droguri – nici deaproape, nici de departe. |]i este clar?

– Da, bâigui Helen, cu o voce mic`.– M` crezi, sau nu?– Da.Jack d`du din cap cu satisfac]ie.– Perfect. Acum, s` mergem s` vedem ce face Billy. Bietul, cred c`

s-a plictisit \n sala de a[teptare.– Cred c` mai degrab` \[i \ncurajeaz` so]ia.– S`-[i \ncurajeze so]ia? exclam` Jack. Dar na[te, nu joac` fotbal.– Rafferty! Pe ce lume trìe[ti? Ast`zi, so]ii \[i asist` so]ia \n

chinurile facerii. O ]in de mân`, o ajut` s` respire.– Atunci... ei asist`.... la tot?– Da.Jack se opri din nou [i reflect`.– Las`-m` s`-]i spun ceva, Helen. Chicago a devenit un ora[ de

nelocuit. Sper c` nu ne invit` [i pe noi \n sala de na[teri?– Nu, \l asigur` ea. Numai pe tat`. Totu[i, po]i s` m` ]ii de mân`,

adùg` ea, luându-l \n râs.Tocmai f`cuse gre[eala serii. Jack o lu` de b`rbie [i-i murmur` cu

o voce r`gu[it`:– Dac` vrei, pot s` te ajut s` respiri. Ceva mai repede... dac`

\n]elegi ce vreau s` spun.– Ajunge! i-o tìe Helen, tulburat`. Avem altceva de f`cut, decât s`

glumim.– Ca, de exemplu?– S` ne ocup`m de copilul care va veni.Jack zâmbi cu \n]eles.– Asta ne va lua mult timp. Mai \ntâi ne vom ocupa de respira]ie.

60 ROSE ALLYN

Capitolul 4

Noaptea fu lung`. Jack a f`cut tot ce i-a stat \n putin]` de a restauracâteva tradi]ii, dar personalul spitalului n-a vrut s` coopereze.Membrii familiei n-aveau voie s` fumeze \n incinta spitalului [i nuexista destul loc nici \n sala de a[teptare pentru a se \nvârti ca un leu\n cu[c`. Jack trebui s` se mul]umeasc` s` stea pe un scaun prost, dinmaterial plastic, bând ce[ti de cafea, una dup` alta.

Amar`, dar se consola repetându-[i c` petrecuse nop]i [i maiproaste.

El o observa pe Helen, pe furi[. De fapt, o g`sea din ce \n ce maifrumoas` [i se \ntreba cum nu remarcase acest lucru mai devreme.Avea cei mai frumo[i ochi din lume, pe care ochelarii mari nu reu[eaus`-i ur`]easc`.

Gura era, de asemenea bine desenat` [i Jack era ner`bd`tor s`-imângâie buzele. Va avea ocazia, \n cele din urm`? {i-o dorea cudisperare.

{tia acum c`, fa]` de ce crezuse mai \nainte, Helen dispunea detoate atuurile care fac o femeie dezirabil`: sâni, umeri, picioare....Mica sa rochie neagr` le punea foarte bine \n valoare.

La unsprezece [i jum`tate, Billy \[i f`cu apari]ia \n sala dea[teptare. Foarte palid, se trânti pe un scaun [i \[i [terse fruntea plin`de sudoare.

– |mi pl`ceau mai mult vechile obiceiuri, suspin` el. Femeile \nsala de na[teri, b`rba]ii \n spatele u[ii.

Helen schi]` un zâmbet ne\ndur`tor.– Sunt dezolat` tinere, dar asta se petrecea \n preistorie. Acum,

trebuie s` participi. S` nu v` plânge]i c`, cel pu]in voi, nu suferi]i.– Ba da! o asigur` Billy. V` jur c` m` sim]eam tot atât de r`u ca [i

Mary. Chiar am plâns.– }ts! }ts! Crede-m`, ea sufer` mai mult.– Câ]i copii ai? \ntreb` Jack.– Am o liot` de nepo]i [i nepoate, r`spunse Helen, f`r` s` se lase

intimidat`. {tiu deci ce vorbesc.– Bine! Trebuie s` m` \ntorc, murmur` Billy ab`tut.Când disp`ru \n coridor, Helen se \ntoarse c`tre Jack [i-l \ntreb`:– Cum v-a]i cunoscut, Billy [i cu tine? El \i arunc` o privire ascu]it`, \[i \ntinse picioarele, \[i vâr\ mâinile

\n buzunare. Apoi, pe un ton acid, \i r`spunse:– Domni[oar` Emerson, pentru a suporta judec`torii care caut`

s`-mi smulg` m`rturisiri, pot s`-]i spun c` tehnica ce o folose[ti nueste pus` la punct.

– E nu vreau s` smulg nimic! F`ceam conversa]ie, atâta tot.– Atunci, hai s` vorbim, mai bine, despre tine. Despre familia ta de

poli]i[ti. De cariera ta de judec`tor. De celibatul t`u prelungit. De cenu exist` nici un b`rbat \n via]a ta, la vârsta asta?

Helen ro[i violent.– Ce te face s` crezi asta?

62 ROSE ALLYN

– Dac` ar fi fost cazul, observ` Jack cu un aer [iret, n-ai fi fost aiciast`-sear`. Sau, atunci, acest b`rbat este un imbecil. {i, pentru c` tecred prea inteligent` pentru a te compromite cu un imbecil....

|ntre ei se instal` un lung moment de t`cere. De câteva ori, Jack se\ntoarse pentru a privi \n spatele s`u [i pentru a observa umbrele depe coridor. Avea impresia ciudat`, obsedant`, c` este urm`rit, spionat.Cel de-al [aselea sim], pe care cei [aizeci [i patru ani de via]` nu-lsl`biser`, \i indica s` se team`. Drago. Nu putea fi vorba decât deDrago, care a[tepta ora r`zbun`rii.

***

Jack Moretti \[i f`cu intrarea \n lume la ora zero cincizeci [i trei deminute. Deci, de ziua Sfântului Valentin. Cl`tinându-se de fericire [ide oboseal`, Billy reveni \n sala de a[teptare, unde fu felicitat cuc`ldur`.

– Este bine, murmur` el

misteriosul inger pazitor - wordpress.com · adresa din elm street avea un aer familiar pe care...

Documents