Iubitor de Iaşi

Monica AGHION, clasa a XI-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”, Iaşi

M-am născut în Iaşi. Acesta este oraşul meu. Aici am copilărit, lui i-am descoperit cu drag fiecare străduţă, în joacă, la plimbare sau, cine ştie, din necesitate... I-am fost alături în momente de schimbare şi el mi-a fost alături în procesul de maturizare. Aş vrea să se poată converti enorma sa Lumină într-o fiinţă imensă şi învăluitoare căreia să-i pot povesti toate acestea, să-i pot mulţumi.

Sunt un cetăţean oarecare şi acesta este oraşul meu pe care vi-l prezint apelând la cunoştinţele adunate în toţi aceşti 17 ani, îmbibate cu emoţii şi amintiri de o inestimabilă valoare. Sunt cuvinte simple pe care consider că oricine le poate asocia fără reţinere acestui oraş minunat, într-o încercare poate puerilă de a-l descrie, căci oricâte ai spune, oricâte ai scrie, la sfârşit realizezi că nu e destul. Ceea ce e firesc până la urmă, căci oraşul e într-o continuă evoluţie.

Totul a început în vremuri străvechi de la o mică aşezare ce avea să devină în timp capitala culturală a Moldovei. Acest drum uluitor este presărat cu multă istorie; istorie pe care o poţi simţi asupra ta în fiecare moment în care te afli în Iaşi, oraş al iniţiativei, al reuşitei, simbol al uniunii şi al educaţiei. Aici a fost înfiinţată prima scoala în limba română şi o tipografie în biserica Trei Ierarhi, ridicată de către voievodul Vasile Lupu. În această tipografie a apărut prima carte de legi în limba română, cu titlul “Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe”.

Orasul Iaşi a fost mereu primul când a venit vorba de educaţie, aici fiind înfiinţată prima instituţie de învăţământ superior din Moldova, “Academia Mihăileană”, urmată de prima universitate de medicină din România şi, desigur, faimoasa noastră universitate “Alexandru Ioan Cuza”. Oraşul este bogat în unităţi de învăţământ de elită, oferind noilor generaţii şansa de a se educa într-un mod pragmatic şi armonios. Fie că vizitează unul din marile sale muzee sau o casă memorială, precum “Bojdeuca lui Creangă”, fie că fac o plimbare în Copou, participă la un atelier de creaţie sau la un cerc de lectură lângă teiul lui Eminescu, vizitatorii, elevii, studenţii au în fiecare zi oportunitatea de a se îmbogăţi sufleteşte.

Oraşul meu drag m-a făcut un om mult mai atent la tot ce se petrece în jurul meu, mai puţin ignorant, dornic să descopere cât mai multe lucruri despre sine şi tot ce îl înconjoară. Îmi amintesc de primul meu drum la Muzeul de Istorie Naturală, unde am putut vedea, la o distanţă de câţiva centimetri, animale incredibile. Copil fiind, am rămas impresionată de această diversitate a fiinţelor vii şi am început să cercetez mai mult. Fac anual cel puţin o plimbare prin Grădina Botanică, pentru că e o oază de linişte, unde mă pot regăsi după o perioadă agitată din viaţă. Acolo parcă timpul se aşază lângă mine pe bancă şi purtăm o conversaţie înţeleasă doar de noi.

Iubesc oraşul Iaşi pentru momentele memorabile pe care mi le oferă, pentru şansa la educaţie, la performanţă.Iubesc oraşul Iaşi pentru istoria şi legendele sale, pentru străzile care îmbină vechiul cu noul, iscându-se o tulburătoare simbioză, un mister care-l atrage şi a doua

oară pe cel ce se pierde pentru întâia dată pe străzile Cetăţii. Iubesc Iaşiul pentru arhitectura sa care mă inspiră: fiecare unghi, fiecare fereastră, fiecare vârf înalt, semeţ ce împrăştie lumina în toate frridele întunecate, în fiecare cămin.

Iubesc oraşul Iaşi pentru sărbătorile sale, pentru starea de seninătate care mă învăluie când îi bat străzile în zilele sfinte sau pe zăpada aşternută fără grabă, îmi plac serile rătăcite într-o explozie de decoraţiuni, când mă pierd printre oameni curioşi, vioi, în ritmul unor melodii care nu se sperie de trecerea timpului.

Iubesc oraşul Iaşi pentru terasele colorate care apar pe toate străduţele odată cu venirea verii, asemenea unor ciupercuţe după ploaie, pentru toneta cu îngheţată, pentru simigeria de lângă staţie, pentru localuri, cafenele, pizzerii...

Iubesc oraşul Iaşi pentru spectacolele extraordinare de teatru, pentru concertele extaziante, pentru artificiile care încântă în fiecare an cetăţenii, pentru faptul că ştie să se facă remarcat! Nu numai prin acestea, ci şi prin târgurile care promovează produsele tradiţionale, de la ţesături lucrate cu migală, la mâncăruri alese, brânzeturi fine, gemuri parfurmate, băuturi, până la oale închipuite de mâini dibace şi tablouri pictate cu măiestrie de meşteri români. Iubesc oraşul acesta pentru mirosul florilor de tei, pentru târgurile de carte, pentru anticariate, librării, biblioteci...

Iubesc oraşul Iaşi pentru personalităţile sale unice precum Eminescu sau Creangă, Ionel Teodoreanu, Benjamin Fondane, Cezar Ivănescu şi mulţi alţii care au stârnit în mine dorinţa de a citi, de a picta, de a crea la rândul meu fără frica de critică sau respingere.

Iubesc oraşul Iaşi pentru tot ceea ce reprezintă. E casa mea şi va fi mereu locul în care mă voi întoarce cu drag pentru a-mi relua obiceiurile, chiar şi pentru o scurtă perioadă, şi ca să văd cât s-a mai îmbogăţit în lipsa mea, ca să-i arăt că nu l-am uitat şi să-i spun că m-am apucat de răspândit poveşti despre frumuseţea sa în lumea largă, poveşti captivante ce nu se vor termina niciodată, căci rămân generaţiilor viitoare care vor continua să le îmbogăţească şi să le înfrumuseţeze, după cum va înflori şi li se va dezvălui Iaşiul, oraşul meu de suflet..

Iașiul – citadelă de cultură și civilizație

MălinaBEJINARU, clasa a XI-a Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Iașiul este un loc cu multiple valențe spirituale și, imaginați-vă, eu am avut șansa să

pot locui aici. Cu toate că majoritatea dintre noi se plânge de locul în care trăiește, trebuie să recunoaștem că fiecare cotlon al pământului are un farmec aparte, dar Iașiul cu precădere este cel mai frumos colț de patrie în care mă simt mereu ca acasă. Și nu pentru că m-am născut aici, ci pentru că îmi oferă căldura unei familii și siguranța formării mele ca om de cultură, ca cetățean model, cu spirit de inițiative, care îmi permite să cunosc, să creez, să gândesc, să particip activ la viața orașului.

Iașiul este prin excelență o citadelă de cultură și civilizație, este un oraș universitar, care păstrează din boemia și căldura trecutului,careîmpletește zbuciumul tineresc și dinamic al studenților cu liniștea înțelepților bătrâni de pe aleile Copoului în zilele de duminică. Este ceea ce iubesc la acest oraș. Îmi oferă zilnic evenimente, lucruri, oameni, fapte de care să fiu mândră. Iașiul este mereu plin de viață, de exuberanță, de pasiune, este înconjurat de verde, de frumos, de dragoste și de armonie. Totul transpiră prin pereții vechi și noi ai clădirilor și ai monumentelor culturale. Deși muncite de timp, multe vestigii emană încă gânduri, cugetări, înțelepciune, chiar imaginea caldă a celor care le-au însuflețit cândva.

Pe bună dreptate Iașiul este considerat un adevărat muzeu. Personalități marcante ca Mihai Eminescu, scriitorul nostru cel mai cunoscut, poetul nostru național, Emil Racoviță, primul român care a călcat în Antarctica, George Emil Palade, important biolog al lumii, și câți alții nu au fondat temelia culturii acestui oraș. Dar Iașiul nu se mândrește doar cu oameni ci și cu instituții. Aici a fost primul Teatru Național, cu a cărei arhitectură ne mândrim și astăzi, prima Universitate, a cărei absolventă doresc să fiu cât mai curând, prima Grădină Botanică, pe unde cu drag mă plimb adesea, primul Teatru Evreiesc,primul Muzeu al Teatrului, chiar singurul din țară. Tot aici s-a înființat prima Societate Științifică românească de Medici și Naturaliști, în al cărei sediu dincasa Rosetgăsim și vechiul Muzeul de Istorie Naturală.Iașiul este și casa multor centre culturale străine Francez, German, British Council,Cel al Americii Latine și Caraibelor, sau Elen „Panellinion”, deschise după 1990. Să vrei și să poți accede la toate este mai mult decât și-ar dori un tânăr în devenire. Cine nu și-ar dori să fie atât de aproape de atât de multă cultură și noutate.

Cum să nu fiu mândră și să nu-mi iubesc Iașiul meu natal, această punte între trecut și prezent, acest loc sfânt de pelerinaj, această urbe tipic romană așezată pe șapte coline inundate de priveliști covârșitoare. În acest loc viu nu existămonotonie, trebuie doar să vrei să mergi, să te miști, să înveți, să vizitezi, să admiri, să respiri pe urmele „pașilor pierduți” ai personalităților care au străbătut cândva aleile de o neasemuită bogăție spirituală și culturală.

1

Mă gândeam uneori de ce se aude așa de des expresia „Iaşiul cultural”, oare nu este de acum un pleonasm?Oare când spunem Iaşi ne gândim imediat la un vechi centru de cultură. Iașiul a devenit sinonim cu acest cuvânt „cultură”.

În lumina celor prezentate, nu-i așa că putețiafirma alături de mine cu certitudine că Iașiul este un oraș feeric, un muzeu complex, pe care orice român este obligat să-l cunoască și să-l iubească.Oare „sunt români care n-au fost niciodatăîn Iași”,așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga? Nu cred că trebuie furată șansa vreunui român de a străbate frumosul trecut viu al orașului nostru.

2

La pas prin oraşul meu

Ilinca BERINDE, clasa a X-a Colegiul Național „Emil Racoviţă”

Ne plimbăm prea rar pe străzile propriului oraş doar pentru a privi spectacolul pe

care acesta îl are de oferit şi prea des absorbiţi de gânduri şi fără să observăm nimic în jur. M-am născut în Iaşi. Aşa a ales soarta pentru mine. Şi tot aici am şi crescut. Cu toate astea, cu toate că am cutreierat în cei 16 ani de viaţă majoritatea străzilor, mereu există ceva ce mă surprinde, ce mă pune pe gânduri. Aşa că azi mă plimb pe străzi, nu cu vreun scop, ci doar pentru că mi-e dor să (re)descopăr, să privesc, să iubesc locul vieţii mele.

În această plimbare, mă gândesc că nu dimensiunea unui oraş îl face impunător, ci atmosfera. De aceeapot spune că îmi iubesc Iaşul tocmai pentru aerul pe care îl are şi care a căpătat densitate cu fiecare perioadă care a trecut. Aşa că, oricât de indiferent ai fi, îţi vei aminti mereu de capitala unei ţări apuse când îţi va ieşi în faţă Palatul. Sau te vor pune pe gânduri blocurile cenuşii din timpuri nu atât de luminoase. Iar pe bulevardul care se revarsă din deal spre Râpa Galbenă îi vei vedea nu pe junii de azi, ci pe junimiştii de altădată.

Îmi iubesc oraşul, pentru că are un anumit farmec, oricum l-ai privi. Chiar dacă treci prin aglomeraţia urbană din miezul zilei sau dacă te plimbi noaptea pe străzile pustii şi reci, chiar dacă priveşti imparţial de pe acoperişul lumii, de la etajul 13 al hotelului Unireasau te aventurezi să colinzi străzi principalesaualei înghesuite şi misterioase, ce ascund poveşti nespuse, oraşul poartă farmecul dulcelui târg moldovenesc ca pe o bijuterie de preţ.

Îmi iubesc oraşul, pentru că am plecat de atâtea ori şi m-a primit totuşi înapoi; pentru că am văzut în lume locuri fascinante şi totuşi m-a chemat de fiecare dată la el. Cred că suntem într-un anume fel influenţaţi de oraşul în care ne-am născut. Parcă şi oamenii sunt diferiţi, în funcţie de locul unde s-au născut şi simţi uneori că poţi să-i recunoşti pe cei cu care împarţi acelaşi loc natal. Căci oamenii care sunt ai locului tău natal au altă-nfăţişare, au altă privire.

Îmi place la nebunie să stau pe terasa unei cafenele şi să-iprivesc pe ieşeni trecând pe Lăpuşneanu, să încerc să îmi dau seama ce poveste a Iaşului ar spune fiecare dintre ei. Adevărata personalitate a unui oraş stă, defapt, în oameni. În cei care s-au născut acolo sau care au ales să fie acolo, în cei care sunt doar în trecere sau care îşi petrec aici întreaga viaţă. Iubesc Iaşul pentru oamenii care înseamnă Iaşi. Pentru că, poate, un poet aspirant îşi trece paşii pe urmele tânărului Eminescu de demult, pentru că doar la Iaşi copiii îşi amintesc de Capra cu treiieziîn faţa casei lui Creangă. Pentru că un bătrânel stând în faţa binecunoscutului lui anticariat, în vitrina căruia doarme o pisică alb cu negru, este ceea ce fiecare ieşean cunoaşte. Fiecare stradă, fiecare loc spune o poveste, poartă parfumul cuiva sau ecoul unor paşi. Pentru oamenii celebri sau pentru fiecare trecător care alege să îşi lege povestea de Iaşi şi se alătură tabloului acestuia minunat, pentru asta iubesc Iaşul.

Iașiul– oraș legendar

Ștefan TheodorBOTEZAT clasa a V-a C

Colegiul Național „C. Negruzzi“ Într-o zi de toamnă, am răsfoit câteva pagini de istoria a Iașiului și am aflat multe

lucruri fromoase despre acest oraș legendar.M-am gândit că ar fi interesant să străbat orașul de-a lungul și de-a latul.

Iașiul este menționat încă din antichitate.De-a lungul timpului,el s-a dezvoltat încetul cu încetul, devenind un oraș modern.A fost la început un sat, care a crescut și a devenit prin secolele al VII-lea – al X-lea un mic târg.

Iașiul a fost asaltat de diferite triburi migratoare, cum ar fi pecenegii, cumanii, tătarii.În secolul al XIII-lea se consideră că Iașiul a fost ocupat de alani, de la care i-a rămas probabil numele.Cu toate acestea, orașul a rezistat și s-a dezvoltat în timp, devenind cu mult mai modern decât în vechime.

Plimbându-mă în frumoasa grădină a Copoului, mi-am adus aminte că arheologii au descoperit aici, în zona viilor, urme romanice, dar și monede imperiale lângă dealul Cetățuia.Curiozitatea arheologilor i-a îndemnat să cerceteze și în alte locuri din Iași.La Valea Lupului, ei au descoperit morminte sarmatice, așezări din secolul al IV-lea, ceramică de tehnică și formă specifică Moldovei de nord.

Iașiul este un nume care aduce aminte oamenilor de multe evenimente care au avut loc în timp.Trecând pe lângă Biserica Trei Ierarhi, am apreciat străduința domnitorului Vasile Lupu de a face ca Iașiul să devină un vestit centru cultural.El a înființat prima școală în limba română și o tipografie pe lângă Biserica Trei Ierarhi.Prima carte de legi în limba română a apărut în acest oraș.Dornic de a aminti oamenilor că timpul trece, dar este foarte valoros, Vasile Lupu a instalat primul orologiu din Țările Române în turnul Bisericii Trei Ierarhi.Biserica Trei Ierarhi a fost poleită în aur, iar otomanii au topit aurul de pe suprafața acesteia, dezvelind-o de bogăția ei.

De multe ori în istorie, orașul Iași a fost asediat, dar localnicii s-au făcut scut în apărarea orașului.Deși asupra lui s-au abătut multe nenorociri,localnicii fiind loviți de o grea epidemie în 1734, totuși Iașiul s-a redresat și a renăscut de fiecare dată.

Iașiul este presărat cu numeroase mănăstiri, biserici și catedrale.Trecând pe lângă Catedrala Mitropolitană, mi-am amintit că a fost sfințită în secolul al XIX-lea, în prezența regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.Toate bisericile și mănăstirile ascund o bogăție spirituală pentru toți cei care doresc să o descopere prin pelerinajele lor.

Numele orașului emoționează prin prezența marilor scriitori Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, care au lăsat în urmă opere strălucite pentru urmași.De ei mi-am adus aminte vizitând Casa Pogor și bojdeuca lui Creangă.Orașul este presărat cu muzee unde se păstrează documente și cărți care dovedesc

trecerea prin acest oraș a marilor scriitori.Am observat că teiul lui Eminescu adună în jurul său numeroși turiști, dar și ieșeni care iubesc acest oraș și îi admiră frumusețea.

Astăzi, Iașiul se mândrește cu cele mai frumoase monumente de artă și este apreciat de mulți oameni ca fiind un oraș cultural.Aici s-a construit primul Teatru Național din România în 1840 și primul muzeu din țară, în 1834: Muzeul de Istorie Naturală, pe lângă care trec zilnic.Iașiul este un centru spiritual, prin construcția multor lăcașuri sfinte unde și eu mă pot ruga lui Dumnezeu și mă pot închina la moaștele sfinților: la Sfânta Cuvioasă Paraschiva, la Sfântul Nectarie de la Eghina, dar și la alți sfinți.

Iașiul este un centru economic bine dezvoltat prin noile centre comerciale ridicate, prin care îmi face uneori plăcere să mă plimb.

Sunt fericit să trăiesc într-un oraș încărcat de istorie și să învăț într-un colegiu de prestigiu, ce poartă numele marelui scriitor Costache Negruzzi.După călătoria făcută prin orașul Iași, am învățat săprețuiesc mai mult comoara de valori moștenită de la strămoși.

Iubitor de Iaşi

Laura BUHUŞ, clasa a XI-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”, Iaşi

Iaşi, oraşul unde m-am născut, oraşul unde am întâlnit persoane cu totul şi cu totul speciale, oameni interesanţi, originali, cu simţul umorului; oraşul în care am avut parte de cele mai frumoase,i nteresante, triste şi amuzante experienţe. Iubesc acest oraş pentru că mi-a oferit extrem de multe, pentru că m-a facut să trec printr-o mulţime de experienţe, pentru că transformă în clipe de neuitat nişte banale plimbări pe alei. I-am vizitat fiecare colţişor, de 17 ani trăiesc în acest superb oraş şi adun amintiri de neuitat.

Aici mi-am cunoscut cei mai buni prieteni, care m-au ajutat să trec peste nenumărate

momente de nelinişte din viaţa mea, am râs împreună până ni s-a tăiat respiraţia, am făcut năzbâtii cu carul, ne-am ajutat reciproc, am făcut mii de poze şi am avut parte de cele mai speciale momente. Sunt foarte recunoscătoare că m-am născut în acest colţ plin de omenie şi căldură al României. Cu toate că am fost în multe alte frumoase oraşe, Iaşi a fost, este şi va fi acela care va rămâne mereu în sufletul meu. Are o frumuseţe cu totul aparte şi fiecare român şi de ce nu, stăin, ar trebui să viziteze această mică părticică de Paradis. Copou, Tătăraşi, Piaţa Unrii, Lăpuşneanu sunt doar câteva dintre locurile de aici, care ne fac să simţim că trăim cu adevărat, că suntem în stare să creăm, ne inspiră şi ne motivează. Obiective turistice sunt,de asemenea, din plin: Palatul Culturii, Teatrul Naţional, Statuia lui Mihai Eminescu din Parcul Copou, Grădina Botanică, Bojdeuca lui Ion Creangă, Piaţa Palatului şi altele. Ce-i drept, pot afirma cu bucurie că Iaşiul are de toate şi că e imposibil să te pictiseşti vreodată de el.

Aici am învăţat lucruri esenţiale în viaţa fiecăruia, cum ar fi adevărata importanţă a

gândirii optimiste, mi-am format o perspectivă asupra lumii în care trăim, am învăţat să apreciez inteligenţa şi să fac bine. Aici mi-am descoperit pasiunea cititului, mi-am dat seama că este printre principalele activităţi care îmi provoacă o plăcere intelecutală cu totul deosebită. Aici am decis că voi luptasă ajung exact ceea ce îmi doresc. Aici am trăit, am descoperit,am învăţat, m-am distrat, am iubit, am râs şi am apreciat oamenii din jurul meu. Toate acestea se vor asocia mereu cu oraşul meu, pe care, sunt mândră să spun, îl iubesc. Da, îl iubesc foarte mult şi am o mie de motive pentru asta.

De fiecare dată când mă simt rău sau când pur şi simplu nu am chef să fac absolut

nimic, ies. O plimbare prin Copou sau prin Piaţa Unirii a reuşit mereu să-mi îmbunătăţească starea de spirit. Sunt unele zile când am nevoie doar de priveliştea Parcului Copou pentru a reuşi să merg mai departe. Mereu m-au inspirat anumite locuri de-aici, m-au făcut să mă simt mai cu viaţă ca niciodată şi m-au făcut să-mi dau seama că merită să ne bucurăm de orice, că n-ar trebui pierdută nici macăr o clipă şi, ce e cel mai importan cred eu, să fac cât mai multe din ceea ce îmi place şi mă face fericită. Fiecare loc în parte conţine amintiri vechi, noi, frumoase, mai puţin frumoase, amintiri care mă fac să mă simt ca acasă. Da,acasă e cuvântul cel mai potrivit pentru Iaşi. Aici am cunoscut de aseamenea şi toţi profesorii mei, care m-au îndrumat în tot acest timp şi au fost alături de mine.

Oraşul emană bucurie, speranţă, poftă de viaţă, înţelepciune, istorie, inspiraţie, iubire,

frumuseţe, artă, , fericire, zâmbete, mulţumire şi împlinire sufletească. Cum poţi să nu iubeşti un asemenea loc, care are atâtea de oferit? Locurile care îţi deschid noi orizonturi, care te duc

cu gândul la istoria românilor, la frumuseţea ce ne înconjoară şi pe care mulţi dintre noi am uitat să o admirăm şi să o preţuim aşa cum se cuvine.

Iaşi, oraşul celor şapte coline. Se subînţelege că nimic nu poate fi comparat cu el. Are o

stea a sa, care străluceşte puternic, ne ghidează paşii când zăbovim în întuneric; steaua lui, steaua noastră... Oraşul meu natal are ceva aparte, ceva ce nu poţi întâlni la tot pasul. Fiecare ieşean ar trebui să spună cu mâna pe inimă cât de mult înseamnă acest binecuvântat loc pentru el. Priveliştile de aici sunt senzaţionale, prilejuri inedite de a-ţi regăsi propriul eu, unde te poţi vedea pe tine, cel adevărat. Deşi am doar 17 ani, pot susţine că Iaşiul mi-a dăruit senzaţii, sentimente puternice, peisaje, idei, practic s-a instalat în sufletul meu pentru totdeauna. Oriunde unde voi merge, indiferent câte alte locuri voi vizita şi cât de mult îmi vor plăcea, cert e că niciunul nu mă va impresiona la fel cum a făcut-o dragul meu oraş natal.

Iubitor de Iaşi

Bianca CHIRILĂ, clasa a XI-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”, Iaşi

Deşi sunt la o vârstă la care viața e abia la început, pot spune cu încredere că, dacă aș fi

avut oportunitatea de a alege unde să trăiesc. aș fi ales Iașiul. Orașul meu este locul în care marile idei au prins rădăcini și au dat naştere unor lucruri

de durată. Este locul din care au pornit multe nume sonore care au rămas și astăzi în sufletele noastre. Sunt personalităţile pe care noi, elevii, le studiem la şcoală, oamenii de la care învățăm și de la care ne inspirăm. Ion Creangă, Mihai Eminescu, Octav Băncilă, Sabin Bălașa sunt doar câteva nume care au lăsat in urmă roadele muncii lor. Când generația mea va reuși să se afirme în domeniul dorit, cu siguranță va conştientiza importanţa locului de unde a pornit fiecare. Avem modele demne de urmat, ce au ales calea cea bună în viață, sunt ei înşişi un bun sfat pentru orice tânăr din zilele noastre. Luându-ne după pașii marilor caractere, putem ajunge până unde au ajuns ei.

Sunt de părere că omul sfințește locul, iar orașul meu natal a crescut din multe puncte de

vedere datorită unor oameni cu inițiativă care au construit frumusețe. Cele șapte coline au fost împodobite de-a lungul timpului cu mănăstiri, grădini, parcuri, locuințe, biblioteci, cinematografe, universități și locuri grandioase ce se înmulțesc de la an la an. Eu însămi locuiesc intr-un loc în care în fiecare dimineață mă trezesc cu frumosul deal al Cetățuii în fața casei mele. De mică am iubit acest loc, mai ales datorita aerului curat și proaspăt. Crescând, am avut curajul și curiozitatea de a explora. Astfel, am dat peste adevărate comori precum bibliotecile, locurile cele mai potrivite pentru călătoriile în sine. Am vizitat Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” şi am rămas cu o impresie mai mult decât plăcută. Sunt nerăbdătoare să devin studentă și să am oportunitatea de a studia la această bibliotecă. Dar acum am acces la multe filiale ale Bibliotecii “Gh. Asachi”, unde am făcutcunoștință cu primii scriitori din viața mea ce mi-au arătat lumea fascinantă a lecturii. Din fericire, am reușit să întâlnesc in realitate niște personalităţi marcante în cadrul Cenaclului Rug din anul 2013.Am realizat că scriitorii nu au numai darul de a scrie, ci și pe cel de a vorbi, de a povesti și de a genera idei, de a trezi întrebări în mintea oamenilor. Nu doar frumusețea spirituală este de apreciat, ci și cea spirituală, de care noi, ieșenii, nu ducem deloc lipsă. Am fost plăcut impresionată când pentru a doua oară a fost organizat " Festivalul Internațional de literatură și traducere", un eveniment din care oricine se alege numai cu lucruri bune. Sunt convinsă că scriitorii, pictorii, actorii, cântăreții din ziua de astăzi vor face și ei istorie la rândul lor, și priceperea lor va dăinui în timp..

Un lucru care mă face sa iubesc orașul Iași cu atâta pasiune sunt oamenii; oamenii care

au fost lângă mine, care îmi sunt alături şi care am speranţa că-mi vor fi mereu. Părinţii şi familia mea, prietenii, vecinii pe care îi salut cu respect şi oamenii care zâmbesc pe stradă,

care emană fericire, cei care plâng doar atunci când îi văd pe alții plângând, toți aceștia mă fac să vreau să cresc, să trăiesc aici. De asemenea, sunt mândră de dascălii pe care i-am avut de-a lungul timpului, oameni care muncesc pentru a ne conduce spre un viitor sigur, frumos, pe măsura puterii şi priceperii noastre. Sunt cei de la care, pe lângă lecțiile propriu-zise, înveți mereu, în sala de curs ori la activități extrașcolare. Voi fimereu recunoscătoare celor care ne-au ajutat si încă ne ajută să ne valorificam potențialul.

Orașul Iași este plin de oameni cu suflet, oameni care oferă și primesc în schimb

bunătate, oameni curajoși, talentați si inteligenți. Istoria ne demonstrează că se pot face lucruri mari aici, iar viitorul poate fi strălucit datorită persoanelor cu o bună perspectivă. Sunt mândră de orașul meu și niciodată nu aș renunța să trăiesc aici.

Iubitor de Iaşi

Doriana CIOCLU, clasa a XI-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”, Iaşi

„Iaşul este o mare istorie a poporului român”(Lucian Blaga) Oraşul Iaşi a fost punctul iniţial de contopire a Principatelor Române în timpul lui

Mihai Viteazul, prin urmare, locul de unde a luat naştere dorinţa de unire a poporului român. Mai târziu, acest oraş a fost şi capitala ţării noastre timp de doi ani. Încă de pe atunci, Iaşiul păstrează drept suveniruri sublimele monumente istorice precum Palatul Culturii, Teatrul Naţional, Mănăstirea Golia, dar şi case memoriale, statui, parcuri.

Iaşiul a fost, este şi va rămâne iubit de către popor. Mă consider un iubitor împătimit al acestui oraş dintr-o multitudine de motive. Printre primele motive se numără faptul că Iaşiul este locul meu natal.De el mă leagă sentimente intense şi amintiri frumoase.

Iubesc Iaşiul pentru felul cum a evoluat. Aici, trecutul se îmbină cu prezentul, tradiţionalul cu modernul, iar cu fiecare pas pe care îl fac am senzaţia că trăiesc în două lumi frumoase şi diferite. Păşesc pe bulevardul „Ştefan cel Mare” şi văd în dreapta Mitropolia, care îmi dă o stare de linişte sufletească. Observ în stânga Teatrul Naţional „V. Alecsandri” şi sunt tentată să intru pentru a viziona o piesă de teatru. Şi, în sfârşit, văd în faţa mea impunatorul Palat al Culturii, care îşi înnoieşte înfăţişarea. Privesc cu mândrie cum oraşul meu este în continuă dezvoltare.

Sentimentele mele pentru Iaşi sunt puternic legate de primele mele experienţe. Aici am cunoscut viaţa de şcolar şi, mai târziu, de licean. Aici m-am regăsit în povestirile primei cărţi citite: „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, şi tot aici m-am îndrăgostit prima dată în atmosfera miresmei îmbietoare a teilor din Parcul Copou. De asemenea, primele experienţe de socializare le-am avut la şcoală. Odată cu şcoala s-au ivit multiple oportunităţi: primele excursii în zona Moldovei, primul permis la o bibliotecă renumită precum Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” , unde am avut întâile interacţiuni cu o gama variată de cărţi.

Totodată, oraşul meu mi-a răsfăţat pentru prima dată papilele gustative cu mâncărurile tradiţionale ale bunicii. Oare altcineva în afară de bunicii noştri găteşte mai bine „brânzoaicele”, „papanaşii” ori sărmăluțele învelite cu viţă de vie?

De Iaşi mă leagă mii de amintiri plăcute. Iubesc să petrec sărbătorile Crăciunului şi Paştelui în familie! Ador momentele în care prietenii şi familia se reunesc şi creează o atmosferă primitoare! În acest oraş am cei mai mulţi prieteni. Oare de ce? Pentru că ieşenii sunt oameni cu care mă împrietenesc uşor, cu care glumesc tot timpul şi pe care îi consider nişte vecini de încredere, generoşi şi cu suflet bun.

Iaşiul este cel mai frumos oraş din toată România! Aici a fost înfiinţat primul teatru din ţara noastră (Teatrul Naţional „V. Alecsandri”), a fost construită prima universitate (Universitatea Alexandru Ioan Cuza), a fost înfiinţată prima asociaţie culturală (Societatea „Junimea”) şi, nu în ultimul rând, s-a jucat Hora Unirii pentru prima dată în piaţa centrală, care găzduieşte celebra statuie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Iubesc Iaşiul deoarece, în ciuda faptului că a cunoscut multe momente de cumpănă, a renăscut, devenind astăzi un oraş modern. Zona Moldovei dispune de cel mai important centru cultural, economic şi social. Oameni din alte judeţe vin la Iaşi să viziteze casele memoriale, ansamblul urbanistic „Palas” şi să se închine la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Iubesc să păşesc pe străduţele vechi care nu şi-au pierdut farmecul, să privesc arhitectura sa impunătoare regăsită atât în construcţii recente, cât şi în cele timpurii şi să colind Copoul înveşmântat în aroma florilor de tei.

O zi prin oraşul meu

Anca Georgiana DAMIAN, clasa a XI-a Colegiul Național „Emil Racoviţă”

Veșnic tânăr. Infailibil. Inexpugnabil. Astfel văd eu Iașul, acest spațiu vitalizant care

de 17 ani îmi poartă ființa efemeră, mă amețește în agitația-i perpetuă și mă provoacă să îl descopar mereu, tot mai mult, cu o aviditate pantagruelică. Ineluctabil, orașul mă domină, iar eu mă regăsesc adesea cutreierându-istrăduțele labirintice și parcurile verzi, hipnotizatăde farmecul său.

Iubesc Iașul cudiminețile lui amorțite,aproape imperturbabile, cu aer clar și tremurător, cu oameni prea apăsați și grăbiți ca să ridice privirea și să privească în jur. În lumina plăpândă a zorilor de zi, orașul mi se pare vulnerabil, încremenit de agitația crescândă. Suntem damnați, pentru că în graba noastră eternădevenim ființele austere ce ignoră beatitudinea conferită cu atâta simplitate de oraș, negăm acest fior al eternității pe care străzile haotice și clădirile din vremuri imemoriale, mângâiate de olumină străvezie, imaculată, ne-o conferă. Arhitectura Iașului, această osmozădintreclădirile cu aer vetust și impunătoarele conglomerate de blocuri moderne, spectaculoase,pare mută, iar eu, năpădităde inerție în fața acestuimiracol, devin tulburată de fiecare dată.

Iașul mi se arată la orele prânzului în febrilitatea-ifrapantă. Animat de o agitație cutremurătoare, orașul pare asfixiat, însă îl iubesc și acum, pentru că devine o scenă în care oamenii, aceste ființe raționale ce par a-șifi pierdut impetuozitatea specifică,odata cu înregimentarea în grijile cotidiene, devin pionistăpânițiși apărați, totodată,de măreția lui. Debusolați sau mult prea concentrați, stigmatizați sau adulatori, fericiți sau abătuți, Iașul ne ocrotește pe toți cu o insațiabilitate deconcertantă, astfel că fiecare dintre noi își gasește locul în acest oraș al contrastelor.Cum să nu iubesc orașul care în lumina albă a zilei unește mii de spirite joviale în cafenele înghesuite, dar cochete, în Copoul cuprins de un calm aproape ataraxic, în bibliotecile arhipline sau în multitudinea galeriilorși muzeelor ce reflectă voracitatea ieșeniloraserviți artei și frumosului?

În intervalul nocturn, în mod paradoxal, Iașul nu doarme niciodată. Cu o recrudescență mirabilă, orașul se transformă într-un spectacol dansant, pentru care, de asemenea, îl iubesc.În lumina artificială, obscură, trimisă furtiv pentru a nu fi profanat, orașul,care reunește atâta viață și istorie,își arată latura cabalistică. Străzile sale aproape pustii, cufundate într-un întuneric sedițios, îmi domolesc frământările și mă fac să-mi pironesc privirile în obscuritatea copleşitoarea nopții. Acest oraș“al celor șapte coline”, privitîn ceas tardiv de noapte de pe una dintre acestea pare, din nou, ca în orele timpurii ale dimineților inerte, infinitezimal,oferind o priveliștecare mi s-a părut întotdeaunaaproape neverosimilă.

Iașul trebuie iubit. Noi, ieșenii, am fost binecuvântați cu darul de a-l avea, de a viețui în spațiul contrastelor sale seducătoare; şi,fiepentru splendoarea sa, fie pentru trecutul său

tulburător sau pentru oamenii cordiali, Iaşul ar trebui să ne bucure în fiecare minut al vieții noastre.

Iubitor de Iaşi

Simona DORNEANU, clasa a XI-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”, Iaşi

De ce iubim Iașul? E o întrebare la care mulți nu prea ştiu cum să răspundă... E casa, acasă, căminul, primul cuvânt, prima zi de şcoală, prima iubire...

De ce iubim Iașiul? Poate pentru istoria sa bogată, pentru personalitățile remarcabile, pentru frumusețea lui, pentru voioşia miilor de studenţi, pentru străzile aproape pustii în zori, pentru ploi, pentru minunaţii prieteni pe care ni-i dăruieşte!

Iașiul are o frumusețe aparte, pe care i-au clădit-o natura şi tehnologia dimpreună. Frumusețea sa se mai ascunde însă şi în oameni, în povești inedite, dar şi în întamplări sau zile normale. Contrastul dintre vechi și nou se remarcă în fiecare colțisor al orașului: clădiri vechi, încărcate de istorie, împovărate de trecutul care palpită zidurile lor, clădiri noi, unele cu aspect lor futuristic, care te scot de sub vraja istoriei și te trimit în viitorul incitant.

Oraşul Iașul este un amestec de iarbă și piatră, de nou şi vechi, de ieri şi azi, de azi şi mâine...

Iașul este orașul în care te simți comfortabil, împlinit, fericit, în care ai șansa să te întâlnești cu persoane dragi pe stradă, persoane care îți fac dintr-o zi obișnuită o zi mai frumoasă,un moment mai special.

Cel mai potrivit cuvânt pe care îl putem ”atașa” Iașiului este cuvantul ”primul”: prima mare unire, prima Grădină Botanică din România, prima Universitate de Medicină, primul muzeu literar memorial (Bojdeuca din Țicău), primul Muzeu de Istorie Naturală, prima școală superioară de muzică (Universitatea de Arte ”George Enescu”) sau primul spectacol de teatru în română.

Cea mai veche universitate din România se află tot în Iași, pe dealul Copou, și anume Universitatea ”Alexandu Ioan Cuza”, o universitate de renume, care oferă o multitudine de oportunități.

Ne putem mândri și cu cea mai veche bibliotecă din țară, Biblioteca Centrală Universitara ”Mihai Eminescu” deținând foarte multe exemplare, unele chiar foarte rare.

Nu există ieșean să nu cunoască următoarele obiective: Parcul Copou, unde se află renumitul tei al lui Mihai Eminescu, Grădina Botanică- o minunată oază de plante exotice sau rare din întreaga lume, Obeliscul cu lei care este primul monument român din țară, sau Palatul Culturii –una din cele mai importante instituții culturale din Iași -, aceasta fiind și o clădire emblematică pentru oraș. Cu siguranță fiecare dintre locuitorii orașului are o mică amintire legată de obiectivele turistice ale Iașiului.

Ne putem lăuda cu multitudinea de muzee aflate în Iași, printre cele mai importante fiind Muzeul Literaturii Române și Complexul Muzeal Național ”Moldova”. Acestea reprezintă centrul artistic al orașului, unde spiritul flămând al oricărui tânăr se poate hrăni pe alese, iar atmosfera este întotdauna caldă și primitoare.

Dintre personalitățile marcante ale Iașiului fac parte cei mai mari scriitori români, Mihai Eminescu și Ion Creangă,dar și savanți, biologi cum ar fi Emil Racoviță, considerat întemeietorul biospeologiei, sau pictori precum Emanoil Bardasare.

Eu iubesc Iașiul pentru tot ceea ce îmi oferă, pentru literatură, istorie, artă, personalități dar și pentru cei pe care îi am în jur, pentru prieteni, familie, oameni dragi, cunoscuți sau necunoscuți. Este o plăcere să știi că orașul în care trăiești e încărcatde magia istoriei și că în ciuda întâmplărilor neplăcute și a rutinei la care suntem supuși ne mai găsim puțin timp să mergem la muzeu, să citim o carte la o bibliotecă sau să ascultăm un scriitor vorbind despre viața sa la un festival literar.

Așadar, Iașiul este uneori ca un tablou abstract căruia te străduieşti să-i surprinzimesajul, aleori ca un bunic pus pe istorisit poveşti cu răzmeriţe şi iubiri tainice, este oraşul în care locuiesc împreună, în bună înţelegere, arta, tehnologia, literatura, istoria și câte altele!,care îl definesc și îi dau viaţă, asigurându-i veşnicia.

De ce iubesc Iașul?

Emanuel ENACHE, clasa a VII-a Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti”

Răducăneni, județul Iași În 7 iulie 2001 m-am născutvăzând sfânta lumină a lumii, lumina dragului meu Iași.

Am plâns de bucurie având o presimțire bunăîn legătură cu Iașul. Aș fi dorit din toata inima să stau acolo, dar, din păcate, familia mea trăieșteîntr-o localitate învecinată, unde am copilărit și încă copilăresc.

Mulți oameni măîntreabă: „De ce iubești Iașul?”, iar eu răspund: „Ai timp să mă asculți?”, căci Iașul este un oraș tare bătrân,adăpostind zeci, ba chiar sute de comori naționale, fără de care nu ne-am ști istoria. Dacă cealaltă persoana răspunde afirmativ, eu încep:

Iașul este mereu darnic să-și povestească memoriile cu gust de pace și prosperitate, o lacrimă rostogolindu-se pe obrazul brăzdat de tăieturi când ajunge la timpul din război, căci Iașul nu a avut numai pace, ci a fost pentru multă vreme un câmp de bătălie, capitală a țării la nevoie, leagăn al patriotismului românesc.

Muzeele împânzesc orașul, fiecare colț ascunzând un crâmpei din istorie, fiecare ieșean fiind mândru de orașul de baștină. Iașul a fost și este capitala Moldovei, oraș indispensabil pentru apărarea patrieiîmpotriva oricărei invazii.

Imperiul Otoman a pus o mare umbrăasupra Iașului de-a lungul vremii, deoarece se impuneau taxe uriașe în bani, mâncare și oameni, ori se ajungea la război. De multe ori am fost împinși în zid de Imperiul Otoman, dar tot de multe ori am sărit și ne-am luptat cu el și i-am ținut piept. Ne-am bătut cu parșivii ieniceri, am rupt documentele despre taxe și i-am scuipat pe sultani. Ne-au omorât mulți conducători sfinți, ne-au transformat oamenii buni în sclavi și ne-au tăiat mâna în care țineam bucuria, pacea și prosperitatea.

Am avut multe perioade de pace, toate scurte, după care am plătit cu viața pentru libertate și iar am luptat. Pentru multe secole, românii, dar mai ales moldovenii, au plătit scump traiul pe aceste meleaguri, au luptat și au tot luptat, pânăîn timpul Primului Război Mondial, când,într-un final, am demolat coruptul și puturosul imperiu. Nu numai că ne-am salvat patria, dar am salvat întreaga Europă! Am sfidat poruncile și am primit loviturile, ca o mamă ce-și protejează copiii, sperând că la atingerea maturitățiio vor proteja și ei.

Dar apoi, când eram slabi și obosiți după crunta bătaie, ca pușlamale lașe ce erau, Puterile Centrale au săritși ne-au luat Transilvania și Țara Românească! Chiar și după ce s-a terminat războiul, tot acolo au stat! Și iar ne-au împins în zid, și iar le-am sărit în cap, pânăîn Budapesta, unde ne-am câștigat independența!

A urmat și Al Doilea Război Mondial, unde am fost forțați mai întâi de naziști, apoi de comuniști să ne sacrificăm populația evreiască, sacrificându-ne și credința în Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, până la Revoluție, când, din nou, am luptat cu omul mai mare și am câștigat. Am avut și pace, am avut și război, dar mereu și mereu, Iașul a fost

1

acolo. Fie în hainele de biserică, rugându-se, fie în uniforma militară, luptând, am fost acolo. Și să fim al dracului dacă n-am făcut o treabă bună!

Revenind din ceața istoriei…De ce iubesc eu Iașul? În Iași nenumărați mari maeștri ai artei scrierii au petrecut timp aici, în case, în

hanuri, inspirându-se din lumea din jurul lor, identificându-se printre marea de suflete de oameni obișnuiți. Aici,în Iași, s-a născut, ceea ce numim noi,o parte din literatura românească.

Iașul i-a găzduit pe Ion Creangăși Mihai Eminescu o vreme; pe maestrul ce jongla cu fericirea copiilor, pe Nică, în bojdeucăși pe poetul melancolic și filozof, pe Mihai...Aici, dânșii și mulți alții, au scris împreună, discutând și aruncând idei, intrând în „templul” lor, „Junimea”, simțind aromaînțelepciunii.

Chiar și acum, când intri în Iași,simți o slabă aromă, simți cum cultura s-a răspândit și înmulțit ca un virus, ca o epidemie printre muritorii de rând și aplantat în ei sămânța cunoașterii ce acum o simțim în noi ca un tei înflorit. Acum aș vrea să continui cu o întâmplare de la Iași, despre un tei anume...

Fusesem invitat la o decernare de premii pentru scrierea de prozăși poezie la Iași,în Parcul Copou, ce aproape explodadeliteratură! Când am intrat cu mama, cultura m-a lovit în nas ca o nicovală dulce. Mi-am deschis ochii și-am văzut lumina…Statuile maeștrilor, aproape vii, uitându-se la tine cu mare interes, florile ce aruncau sărutări spre observator, copacii parca te îmbrățișau cu crengile moi,pline cu frunze și foi. Am străbătut parcul o orăîntreagă (ajutat de o pungă mare de popcorn), orbit de frumusețea din jurul meu. Apoi am văzut un lucru ce m-a schimbat, în bine, de altfel.Un tei. Un tei înflorit, umbros, cu o mireasmăîmbietoare. M-am uitat în josul său si am… nu pot descrie senzația de după observație…Flori, mii de flori, lalele, trandafiri, petunii! Flori pe lateral, ținute strâns de un gard viu, ca verdele pădurii. Jos, pe trotuar, totuși, erau litere în alb, atât de albe, încât se puteau citi următoarele:

„Legile unui popor, drepturile sale, nu purced decât din el însuşi.”

Mihai Eminescu Am fost uimit de cât patriotism, onoare și înțelepciune poate curge dintr-o singură

frază. Am fost schimbat. Mama repede m-a îndemnat: „Haide! Hai să-ți fac o poză lângă tei! Te rog!”, cu zâmbetul pe buze.

Tot cu ochii pe mărețul citat, am răspuns: „Nimeni nu poate călca pe cuvintele lui Eminescu! Nimeni, decât el însuși, sau

Domnul!” De aceea iubesc eu Iașul…

2

De ce iubesc Iașiul?

Carmen-DanielaIFTIME, clasa a XI-a Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” Iași

Iașiul este orașul care nu doarme niciodată! Orașul despre care se spune, fără pic de

exagerare, că este cel mai frumos din România, locul de prilej al tuturor, al celor care trăiesc zi de zi măreția și grandoarea unuia dintre cele mai frumoase orașe din întreaga țară. Centru politic,cultural și academic, Iașiul reprezintă chiar unul dintre cele mai vechi orașe, dar care se păstrează mereu tânăr prin vigoarea studenților care reiterează an de an știința și cultura locală. La Iași„fiecare piatră vorbește de trecut”, fiecare piatră care stă temelie nenumăratelor mănăstiri, muzee sau case memoriale. De aceea, putem spune că orașul Iași este un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de artă pe care le are. Urbea noastră ieșeană, este plină de tradiții și cultură, care propulsează o puternică viață spirituală. Avem academie, avem o serie de instituții de învățămnât superior sau de artă, lăcașe de cult. Avem și iar avem… Nu ne dăm seama însă că trăim cu nostalgia vremurilor trecute, când există realmente o efervescență creatoare.

Iașiul este al tuturor celor care se lasă copleșiți de emoția plimbărilor în Copou, de vizitarea celor mai impunătoare clădiri. Eu trăiesc în Iași și sunt convinsă că acesta nu se aseamănă cu nici un alt oraș european. Poți oare să compari regina nopții cu o păpădie? Categoric nu. Iașiul, oraș al celor șapte coline, străjuiește și definește România, impunându-se prin grandoarea sa culturală. Iașiul este o carte, o carte groasă în care de veacuri întregi se scrie sute de capitole. Carte deschisă acum la pagina 2014... Orașul are o viață bogată, adăpostind o mulțime de monumente, care mai de care mai impunătoare, respirând aerul a zeci de veacuri de existență și istorie zbuciumată. Fiecare oraș are farmecul lui, așa cum fiecare om are ceva bun în el. Zi și noapte Iașiul respiră romantism. Se pare că această citadelă are efect afrodisiac asupra fiecărui cuplu, căci nicăieri în altă parte, manifestările de afecțiune în public, nu sunt atât de frecvente ca aici: îndrăgostiți îmbrățișați pe o bancă, cupluri sărutându-se pasional, tineri tolăniți pe iarbă cu trupurile împletite fără prejudecăți, fără inhibiții.

Iașiul îți oferă la fiecare pas altceva. Te îndrăgosteși de el ori de câte ori te plimbi pe străzile cu arhitectură deosebită. Uneori ai impresia că deși trăiești aici de ani de zile, tot nu cunoști atât de bine acest oraș. Însă el...te cunoaște, te primește la sânul lui și te ascultă. El este singurul martor la tristețele tale, al lacrimilortale care îi udă pământul, la tot ceea ce gândești și la ceea ce faci. Și nu spune nimănui. Iașiul a fost, este și va ramâne pentru totdeauna o sursă de inspirație pentru toți cei care se exprimă prin literatura cea plină de mister, plină de influența sutelor de ani de schimbare și care a avut sălașul în mintea scriitorilor ieșeni, iar aceștia nu sunt puțini. Acest Iași plin de valori uimește doar prin simpla sa existență.

Și da. Iubesc Iașiul! Îl iubesc pentru că nimeni nu te-ar întreba vreodată de ce stai cu un aparat foto în mână să prinzi instantanee la cea mai matinală oră din zi, de ce ai prefera să dormi o noapte pe treptele Palatului Culturii sau pe o bancă din Copou. Iubesc Iașiul

pentru că regăsesc pe străzile acestuia opulență și modestie, modă și tradiție, liniște și agitație, nou și vechi, strălucire și umbre. Pășesc adesea pe aleile unor monumente istorice impunătoare prin forța creatoare a celor care le-au înălțat și simt. Simt că trăiesc viața care se învârte în jurul unorclădiri a căror cultură dăinuie de generații, a căror cultură este mai vie decât credeam la o primă vedere a lor. Fiecare pavelă de pe străzile centrului acestui oraș încărcat de istorie, conține amprenta emoțională a miilor de oameni care l-au pășit.

Iubesc Iașiul pentru frumusețea sa arhitecturală, pentru atmosfera sa boemică, pentru seninătatea oamenilor pe care îi întâlnesc pe stradă. Iubesc Iașiul pentru că frumusețea sa este greu de descris în cuvinte, pentru că este singurul oraș care are ceva de oferit pentru fiecare dintre noi. Mă consider într-adevăr o persoană specială, din simplul motiv că m-am născut aici, în acest oraș în care dăinuie pacea și totuși ecourile războiului răsună, unde dăinuie linișteași totuși liniștea asta țipă, unde, deși a trecut prin lungi și rigide procese de modernizare, a rămas același Iași, încărcat de viziunile tuturor celor care măcar o dată în viață au stat pe o băncuță în parcurile liniștite și și-au lăsat gândurile să zboare și să le ducă imaginația pe culmi știute doar de ei.

Mai presus de toate astea, iubesc Iașiul pentru că este orașul meu natal, pentru că fiecare colț al său mi-a auzit gândurile și nu le-a spus nimănui, pentru că zi de zi mă ajută să ma descopăr pe mine. Pentru mine trecutul, prezentul şi viitorul se contopesc într-o poveste care începe şi se termină în Iași.

DE CE IUBIM IASI-UL

Roberta-Carlota IMBIR, clasa a IX-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”

Iași-ul este cel mai important centru politic, economic și cultural al Moldovei. Este situat in nordul țarii în Câmpia Moldovei. Este al doilea oraș ca mărime din România și are anual mii de vizitatori din numeroase țări, care încep să aprecieze farmecul acestui oraș.

Iași-ul atrage atenția lumii cu frumusețile lui uimitoare. Chiar și scriitori faimoși, precum Nicolae Iorga, apreciază splendoarea orașului: "Sunt români care n-au fost niciodata la Iași, deși n-ar trebui sa fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate sa străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește in acest loc mai viu si mai bogat decât oriunde aiurea. În conștiinta lui natională ar fi o lipsă daca el n-ar fi vazut orasul care a fost și zace incă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…"

În fiecare anotimp orașul oferă scenarii mirifice ce merită văzute. Toamna copacii ce populează fiecare colțișor încep să păteze fiecare parc și orice alee găsesc transformând orașul din cenușă în aur. Iarna,podoaba străzilor te face să uiți de orice griă și nevoie înlocuindu-le cu bucurie și căldura sufletească. Primăvara și vara căldurile dogoritoare sunt uitate în cafenelele de la colțul tuturor străzilor în care fiecare persoană se grabește pentru a mai uita putin de îmbulzeala și fierbințeala de afară.

Iubim acest oraș deoarece nu contenește în a ne uimi.Pe 03.Iunie.2012 au fost lansate peste 12.000 de lampioane,rupand un record mondial si creând o atmosferă de vis și romantică cu miile de lampioane plutind deasupra orașului și tuturor locuitorilor.

Iubim la Iași credința pe care o au locuitorii. Dovedesc acest lucru în fiecare an pe 14 octombrie când persoane din toata Moldova și România vin să se roage Sfintei Paraschiva pentru noroc si sănatate în viată, pentru bolnavii din familia lor, pentru fericire, pentru iubire și pentru nenumărate alte lucruri sperând ca Sf. Paraschiva le va îndeplini..Tradițiile continuă de la generatie la generatie, sărbătorile fiind celebrate diferit an de an cu evenimente speciale, atent pregătite de oamenii ce au placerea sa îi înveseleasca și sa îi uimească pe altii… De Craciun și Paște oamenii lucrează din greu la diferite meșteșuguri și preparate specifice fiecărei sfinte sărbători si le aduc pe Bulevardul Ștefan cel Mare unde musafirii vin cu sutele și examinează tarabele ce înconjoara toată strada.

Alt lucru pe care îl iubim la Iași este arhitectura și mănăstirile numeroase ce uimesc pe fiecare persoană care pașesc pragul lor. Pe primul loc se află Palatul Culturii. Palatul ne duce cu gandul la timpurile antice și la copilărie când doream cu atâta înfocare să fim cavaleri și prințese intr-un asemenea palat granduos asteptând pe Făt-Frumos în unul din turnurile lui.Cele 94 de ferestre din fațada îi oferă un aspect neconfundabil iar încaperile dinăuntrul lui unde găsim portetele diferitelor domnitori atrag din ce in ce mai mulți turiști însetați după istorie și arhitectura.

Biserica ce atrage la ea pe toți credincioșii este "Catedrala mitropolita din Iasi". Fiind o bjuterie arhitecturală și reprezentând una din cele mai vizitate puncte din oraș ea uimește cu

arhitectura ei complexă și cu detaliile ei tulburătoare pe fiecare vizitator al ei. Iubim acest oraș deoarece este capabil și dornic de a se moderniza și de a crea o nouă

viziune asupra anumitor clădiri și monumente din Iași. Palas este un exemplu viu al acestei idei.Când intri în acest spațiu este clar vizibil efortul pus in modernizarea locului și putem susține afirmația că Palas este "Un oraș in inima orașului". Este situat lânga Palatul Culturii și cuprinde: un mall pentru toți iubitorii de shopping,numeroase restaurante moderne și elegante, apartamente contemporane și alte multe lucruri noi printre care și un parc amenajat special cu diferite design-uri ce îi oferă o latură naturală si revigoranta.

Iași este unul din centrele academice ale României, universitățile din oraș întâmpinând peste 60.000 de studenți atât din țara noastră cât si din alte țări străine in fiecare an.Aici a fost inaugurată și prima universitate a țării noastre care mai datează și în zilele noastre sub numele de "Universitatea Alexandru Ioan Cuza".

Un detaliu pe care îl iubim la acest oraș este transportul. Nu te vei simți niciodată singur in timp ce mergi cu tramvaiul. Dimineața drumul pană la școala sau serviciu te va trezi cu siguranță deoarce înghesuială și zgomotul nu te va lăsa să ațipești nici măcar pentru o secundă. Dar noi tot iubim Iași-ul, indiferent de înghesuială pe care trebuie să o suportăm în fiecare zi în transportul public.

Iași-ul nu se compară cu vreun alt oraș mare al lumii. Dar încet, încet, va ajunge cu siguranță la un nivel mai avansat în cațiva ani dacă și noi suntem deschiși și vom contribui cu tot ce putem, pentru a face acest oraș un loc mai modernizat și vizitat de cât mai multe persoane din toate colțurile lumii.

Iubitor de Iași

Alexandra-Alina LUCA Colegiul Costache Negruzzi Iasi

Oază de cultură și civilizație, Iașiul, oraș pe care nu l-aș putea părăsi niciodată.

Iubesc la el totul: atmosfera plăcută, parcurile sale, locuitorii veseli ce trec pe stradă și mirosul acela mentolat care nu se găsește decât toamna.

Dimineața, când merg spre școală, vântul suflă încet în frunzele amorțite pe crengi, iar răcoarea aceea revigorantă îmi inundă ființa. Un mozaic de culori pavoazează strada, cerul e limpede, iar lumina soarelui se profilează pe una dintre cele mai vechi clădiri, aceea a Universității ‘Alexandru Ioan Cuza’, prin fața căreia trec zilnic în drum spre școală. Statuile par niște străjeri ce apără cu tenacitate un templu al culturii și învățăturii.

În depărtare, se văd ca niște săgeți zvelte ce străpung cerul vârfurile turnulețelor Palatului Culturii. Printre frunzele teilor, încerc să ghicesc cu ochii minții locul în care se află rozeta, ce împodobește frontispiciul conturându-i o aura de mister ce așteaptă, parcă de sute de ani, să fie descoperit.

Mereu mă las furată de măreția edificiilor istorice pentru că îmi place să-mi imaginez cum ar fi fost să trăiesc în acele momente pe care izvoarele scrise le tezaurizează pentru posteritate. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada interbelică să-l pot vedea pe Mihail Sadoveanu urcând dealul Copoului, cu pași măsurați, vâltorind frunzele arămii căzute din tei, și îndreptându-se spre curtea casei, ale cărei tufe de lilieci erau despodobite de toamna aurie. Îmi imaginez însuflețite personajele din ‘Dumbrava Minunată’, pe Lizuca jucându-se în pridvorul casei și căutându-și partenerul de călătorie în lumea viselor copilăriei, Patrocle, care o ademenește în lumea lui.

Cred că cel mai frumos este faptul că orașul și-a păstrat aroma romantică, cu parfum de tei și clădiri medievale ce așteaptă să-și spună povestea.

Nu pot fi uitate edificiile creștine care au constituit fundamentul culturii ieșene. Astfel, Școala Vasiliana de la Biserica ‘Sfinții Trei Ierarhi’ sau tiparnița din turnul Bisericii Sfântul Sava unde s-au tipărit primele cărți bisericești, Catedrala Mitropolitană și Mănăstirea Golia ce amintește de pagini glorioase de istorie a Moldovei sunt un prilej de pietate și respect pentru înaintași.

Când străbat orașul, indiferent de anotimp, sufletul îmi este inundat de bucuria contemplării priveliștilor totdeauna deosebite prin amprenta măreției istoriei și a culturii ce reține trecerea la ‘Masa umbrelor’ a unor personalități precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Geoge Topârceanu, Otilia Cazimir și altor nume ce dau notorietate orașului meu iubit.

Întruchiparea Luceafărului ia forma din penelul maestrului Balașa. În Sala pașilor pierduți poți să te lași îmbrățisat de un buchet de sentimente ce aduna laolalta știința, dragostea, nemurirea, istoria, stabilind magic legatura dintre Om și Divinitate.

Urcând usor Copoul pașii te poartă pe aceleași alei unde cu doar o vreme inainte își purtau iubirea Veronica și Eminescu. Este feeric să realizez că doar timpul face diferentă

intre peregrinările poeților care pe aleile înguste din Grădina Botanică și-au găsit inspirația și plimbările pline de emoție a celor ce azi iubesc.

Pașii te poartă involuntar către "Aminitirile din copilarie". Ce ar putea să ilustreze mai bine în mintea unui copil minunea copilăriei decât Bojdeuca lui Creangă de unde râsul copilului inseninează pană și zilele de toamnă tarzie.

Aș putea așterne mii de rânduri despre splendoarea și fericirea de a trăi intr-un oraș atât de cosmopolit, dar și plin de istorie, cultura, respect, pasiune pentru frumos, educație. Fiecare piatră din oraș are o poveste nespusă, fiecare stradă te poartă spre o minune, fiecare ungher ascunde o mister ce se dorește descoperit, fiecare adiere în Iași înseamnă inspirație, înseamnă frumos și înseamnă o dragoste nelimitată si necondiționată pentru orașul pe care sufletul meu îl numește simplu: ACASA.

Iubitor de Iasi

Alexandra-Elena MICU Liceul de Informatica „Grigore Moisil”

Cand spui “Iasi” te gandesti fara sa vrei la istorie, la traditie, la cultura si la credinta. Iasul este un important centru cultural, economic si academic din Nord-Estul Romaniei.

Pe langa aspectele economice, Iasul are o frumusete aparte ce te incanta inca de la prima vedere. Nu poti sa nu te lasi ademenit de mireasma eminesciana din parcul Copou si sa nu te lasi purtat de fosnetul frunzelor ce doinesc ecoul versurilor melancolice. Bojdeuca lui Ion Creanga iti va aminti de copilarie si de toate nazbatiile pe care le-ai facut. In Mitropolia Moldovei si Bucovinei iti vei gasi pacea si linistea. Palatul Culturii te va coplesi cu frumusetea sa arhitectonica, te va purta in timp, facandu-te sa te simti ca intr-o alta lume, printre regi si regine. Gradina Botanica Anastasie Fatu te va imbratisa cu adierea parfumata a florilor si te va relaxa.

Oamenii minunati din Iasi te vor cuprinde cu caldura lor sufleteasca. Locuitorii sunt niste oameni speciali, la fel ca orasul.

Am fost o picatura de apa ce a dansat usor spre pamant si si-a gasit caminul protector intre petalele celui mai frumos trandafir-Iasul. M-am pierdut printre petalele lui-strazile care pastreaza amintirea pasilor din copilarie si am fost coplesita de parfumul sau imbietor. Printre petalele sale catifelate, eu, o minuscule picatura, simteam ca am lumea la picioare si ca puteam sa fac orice. Cu timpul, m-am obisnuit cu mireasma sa si fiecare strada este trecut si prezent, mister si sublim. In universul meu catifelat gaseam protectie, iubire si caldura, daruite cu gingasie.

Trezita din visul inocentei, faceam primii pasi spre scoala. Fiecare frunza a Teiului lui Eminescu fosnea cate un vers, iar eu prin adieri inmiresmate, descopeream emotia poeziei.

Mai tarziu am calcat pe urma pasilor voievozilor straluciti ai Moldovei: Stefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Alexandru Lapusneanu si Vasile Lupu. Iar apoi, cu cat universul literaturii a luat amploare, am simtit prezenta umbrelor lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, George Topirceanu si Otilia Cazimir.

Cladirile istorice pareau insufletite de amintirea vremurilor de odinioara transmitandu-mi emotia acelor perioade de glorie.

Anii au trecut odata cu caderea frunzelor, iar micuta picatura gingasa de apa s-a transformat intr-un boboc de liceu. Acum privesc cu alti ochi Iasul si ma simt si mai atasata de el. Chiar daca nu i-as fi cunoscut istoria, l-as fi iubit pentru prezent si pentru amintirile legate de oras, ceea ce il face etern in sufletul meu.

Fiecare loc din Iasi este magic, fiecare copac isi spune povestea, fiecare cladire isi spune legenda, iar fiecare adiere racoroasa te inconjoara de mister.

Umbrele tainice ale marilor personalitati ma calauzesc si trezesc in mine nostalgia unui trecut din care mi-ar fi placut sa joc macar un act. Cu fiecare pas facut pe urmele inaintasilor ma simt partasa ale acelor vremuri de mult apuse, dar totusi prezente.

Nu este vreun loc prin Iasi care sa nu aiba o poveste. Inca din nume, Iasul iti inspira mister, profunzime si o incarcatura istorica. Aspectul acestui oras minunat este reintregit de cele sapte coline ale sale ce il diferentiaza de toate celelalte orase ale Romaniei.

Iasul va fi mereu ca un colt de rai pentru mine pentru ca imi va aminti de momentele frumoase din viata mea. Este leaganul copilariei mele si imi aminteste de toate poznele, de locurile in care ma jucam, de locul in care am cazut prima data cu rolele, de locul in care am avut primul sarut, de locul in care am avut prima intalnire. Toate plimbarile, toate intalnirile, toate clipele cu o incarcatura emotionala de pe strazile Iasului vor dainui peste ani si ani. Fiecare strada va trezi in mine o alta amintire si alte emotii.

Poate ca atunci cand suntem mici nu observam frumusetea Iasului, dar pe masura ce crestem, devine din ce in ce mai frumos fiind completat si de bagajul de amintiri ce insufletesc fiecare strada si fiecare loc. In copilarie, Iasul ni se pare o aglomeratie de cladiri, dar acestea se transforma cu timpul in “casa noastra”-locul fara de care nu putem trai si pe care il cunoastem si cu ochii inchisi.

Peste ani, voi sta pe o banca veche dintr-un parc si imi voi aminti cu emotie si nostalgie de fiecare clipa petrecuta in Iasi, invaluita de o briza incarcata de mister, simtind aievea fiecare memorie. Iar din suflet imi va picura o lacrima ce a mai ramas din acea picatura de apa care am fost odata, ce ma va alina ca o pace eterna. Asa cum orasul nu este efemer, poate voi fi si eu o stea vesnica pe cerul marilor personalitati ale Iasului.

De ce iubesc Iașul?

Ioana Alexandra MINDIRIGIU, clasa a IX-a Colegiul Național ,,Costache Negruzzi“ Iași

Istorie. Dragoste. Cultură. Artă. Prin câteva cuvine, aș putea sintetiza valorile ce caracterizează orașul nostru, însă nu mă voi rezuma doar la câteva vorbe fără culoare.

M-am născut în Iași și, de atunci, 16 ani din viața mea au fost cultivați prin respect,

dragoste, pasiune, educație, cultură. Cu toate că mulți oameni ar spune că viața noastră nu este conturată de orașul în care trăim, eu consider că fiecare dintre noi este un exponent al lumii urbane în care s-a născut. Dacă ne naștem într-un oraș care promovează minciuna, ilegalitatea, nedreptatea, așa ne vom dezvolta și noi, conturându-ne caracterul pe baza acestor nonvalori. Orașul Iași ne construiește dezvoltarea personală prin principii, prin moralitate, întrucât promovează iubirea pentru frumos, pentru artă, dezvoltă proiecte culturale, aduce elogii istoriei simple, dar importante ale acestuia, captează toate clasele de vârste și ne face să ne îndrăgostim de simplitatea și frumusețea ce îl conturează. An de an, suntem impresionați de concerte, piese de teatru, de noi evenimente culturale, suntem imortalizați în recorduri mondiale și învăluiți de fericire și curiozitate în fața noilor descoperiri.

Tot în sfera umanului, pe lângă valorile promovate, sub protecția orașului Iași își duc veacul clădiri, instituții de peste sute de ani. Prin dragostea pentru arhetip, prin respectul pentru istorie purtat de comunitate, aceste clădiri au devenit un simbol al orașului, creând o legătură între noi și orașul nostru. Cu o istorie în urmă, teatrul ,,Vasile Alecsandri” îmbracă centrul orașului într-o proiecție a sufletului juvenil, biserica ,,Trei Ierarhi” conturează un fundal al credinței și al meditației, în timp ce Palatul Culturii, chintesență a tuturor adevărurilor străvechi, păzește timpurile trecute și viitoare.

Aceste câteva proiecții ale frumosului m-au făcut să mă îndrăgostesc de partea știută a orașului meu. Partea știută de trecătorii grăbiți, partea știută de turiști, partea știută de cei ce iubesc doar înfățișările.

Cu toate acestea, copilărind în acest oraș, am ajuns să îi aflu secretele, am ajuns să îndrăgesc fiecare colțișor al acestuia, cunoscând acea parte ce se deschide doar celor 300 de mii de suflete ale orașului. Făcând o analogie cu vorbele spuse de Rebreanu, aș putea afirma că nu frumosul mă atrage spre a iubi orașul meu natal, cât pulsația vieții. Orașul Iași trăiește prin intermediul nostru, este adus la viață de oamenii de cultură, de studenții petrecăreți, de vârstnicii liniștiți, existând un loc de regăsire pentru fiecare dintre ei. Este fascinant cum atâtea personalități, atâtea pasiuni diferite, atâtea vârste pot coexista și primi intimitatea proprie într-un oraș precum Iașul. Ni se oferă fiecăruia oportunitatea de a ne construi o identitate, un viitor, căi prin care ne putem relaxa în săptămânile aglomerate, moduri de a ajunge să transformăm străinii pe lângă care trecem zilnic în prieteni vechi de o viață. Iubesc această parte a Iașului, această parte care te cucerește prin simplitatea și naturalețea iluziei vieții trăite a orașului.

1

Cum am spus și la început, în 16 ani am ajuns să iubesc aproape fără să vreau orașul în care m-am născut. Aștept să trăiesc mai departe în și prin el ceea ce înseamnă viața mea: Istorie. Dragoste. Cultură. Artă. Prietenie…

2

Orașul speranțelor mele

Radu MOCANU, clasa a V-a Colegiul ‟Costache Neg

În urmă cu câteva zile, întrebarea: “De ce iubesc Iașul?” m-ar fi făcut să mă gândesc mult

timp, dar acum pot spune clar și răspicat: iubesc Iașul pentru clipele frumoase petrecute cu familia, ori pentru aventurile cu prietenii pe aleile parcului, dar și pentru că este orașul speranțelor părinților mei, precum și al speranțelor mele.

Dragostea pentru acest oraș a fost sădită în inimile noastre acum mult timp, prin strădaniilecelor de dinaintea noastră. Aceștia ne-au lăsat moștenire aleile,bulevardele și parcurile de care ne bucurăm astăzi și fără de care sufletele noastre nu ar mai fi fericite și pline de candoare;pământul reavăn pe care călcăm,acum învelit într-un covor de frunze calcinate care își amintesc de pașii lui Ion Creangă,Mihai Eminovici precum și Veronica Micle; a fost de asemenea un dar de la bunicii bunicilor noștri,ce se bucură acum de el prin inimile noastre. Poate că unii oameni ar spune că îndrăgesc acest orașpentru monumentele,evenimentele de aici sau persoanele celebre care au locuit în acest oraș, dar eu iubesc Iașul și pentru căexistă oameni ce îl iubesc mai mult ca mine, iar acest lucru mă face să spun mândru: Sunt ieșean! Instituțiile de educație cum ar fi Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” sau Universitatea de Medicinăși Farmacie ”Grigore T. Popa” au fost rampe de lansare pentru mari personalități care, la rândul lor, au inspirat generații ce pot aspira acum la Premii Nobel și să ne facă mândri.Eu iubesc Iașul pentru peisajele pe care le oferă și pentru oamenii cu care am format prietenii, dar și pentru necunoscuții care până la urmă fac parte din marea familie a ieșenilor.Îndrăgesc acest oraș pentru starea de melancolie ce mă învăluie gândindu-mă că locurile pe unde merg au fost călcate de adevărate personalități ce au contribuit la evoluția omenirii în literatură, chimie sau matematică.Iașul este un oraș ce a contribuit enorm la creearea unei societăți moderne și intelectuale în țara noastră. Nu te poți gândi la Iași fără să ai în minte imaginea lui Mihai Eminovici stând la povești cu Ion Creangă.

Iubesc acest oraș pentru grădinile și parcurile pe care le putem vizita în fiecare zi pentru plăcerea sufletului și pentru a ne bucura de tinerețe, copilărie și gingășie... Pentru mine, Grădina Botanică este un loc de relaxare unde sufletul se liniștește, iar mintea se limpezește.Acest templu al liniștii este sanctuarul multor plante și flori exotice care se găsesc pe tot globul pământesc, și care pot fi întâlnite și aici, fie în aer liber, fie în sere în care se imită clima lor. Iubesc Copoul toamna, când parcul este învăluit într-o plapumă ruginie de frunze, iubesc Copoul primăvara, când copacii înverziți explodează, iubesc Copoul iarna, când copacii săi dorm într-un somn adânc învăluit de gerul năpraznic.Vara, anotimpul lui Cuptor, când soarele aruncă cu săbii de foc despicând creștetele copacilor, când asfaltul frige asemenea cărbunilor, vârstnici stau la umbra copacilor, iar copii merg cu bicicleta ori cu rolele bucurându-se de umbra care îi apără de vremea toridă!Acesta este orașul Iași, locul unde m-am născut, unde am învățat să merg, să mănânc, să

citesc, să scriu și să-i admir pe cei ce m-au ambiționat să încerc mai mult, sperând că într-o zi voi ajunge să reprezint țara la olimpiade și să aduc acasă o medalie, făcându-mi orașul mândru că sunt ieșean.

Iubesc Iașul așa cum îmi iubesc familia, prietenii și pe toți cei apropiați. Locuitorii acestui oraș formează o familie mai mare și sper să aud într-o zi cât mai mulți oameni spunând: “Noi facem parte din familia numită Iași,un loc unde «vreau să» devine «pot să», un oraș cum toate ar trebui să fie, un loc perfect pentru a deveni om și a ajunge respectat și mai ales iubit de cei din jur...”. De ce iubesc Iașul? Îl iubesc fiindcă este locul în care am venit pe lume, îl iubesc fiindcă aici sunt prietenii și familia mea, îl iubesc fiindcă mă face să visez și să sper că într-o zi mă voi plimba pe aleile parcului Copou împreună cu nepoții mei...

De ce iubesc Iașul?

Ana-MariaMUSTAȚĂ,clasa a VI-a Școala Generală „B.P.Hașdeu”

O zi de toamnă. Cerul este înnorat, iar temperatura este normală. Păsărelele se plimbă în stoluri, luându-și rămas bun de la meleagurile prin care au călătorit toată vara și de la copacii care le-au adăpostit. Eram la școală, la ora de română, auzind tema propusă în concurs. Era o simplă întrebare: DE CE IUBIM IAȘUL? Am ajuns acasă și m-am apucat de temă. O întrebare simplă care îmi dădea mult de muncă. Nu știam cum să încep, cum să mă exprim, dar îmi veni pe moment inspirația, așa că m-am așezat la masă de lucru și am dat frâu liber tocului pe foaia albă din fața mea.

A ne încumeta să scriem despre Iași înseamnă a îndrăzni să ne situăm pe aceeași treaptă cu oameni de valoare care au scris de-a lungul timpului despre acest mare oraș ce are rădăcini milenare, fiind locuit din tipuri îndepărtate. Mii de pagini au fost umplute de povești, întâmplări, amintiri și istorie.

Numeroși cercetători, arheologi, istorici, mai caută și astăzi izvoare care să ateste „nasterea”Iasului nostru drag. Poeți, prozatori , istorici , oameni politici au descris de-a lungul timpului atmosfera boemă a Iașului în diverse etape ale istoriei și existenței noastre.

Iașul de astăzi este un adevărat muzeu deschis publicului non stop. Fiecare clădire își are istoria sa, amintirea sa, povestea sa. Făcând o plimbare din Centrul orașului , traversând strada Lăpușneanu și urcând spre parcul Copou, ne imaginăm pașii încărcați de poezie și melancolie ai dragului nostru poet național Eminescu, care s-a inspirat din fiecare colțisor „de rai” al orașului nostru iubit și ne așteptăm să-l zărim ieșind din Biblioteca Universitară cu zâmbetul pe buze. Urcând spre Universitate ne amintim cu drag de toți oamenii de valoare zămisliți în această instituție academică și mă gândesc cu drag că într-o zi voi fi una dintre persoanele ce vor păși sfios treptele acestei instituții.

Iubesc Iașul pentru că aici m-am născut, aici am învățat să merg, să vorbesc și aici am crescut. Iubesc tradițiile, sărbătorile și oamenii din jurul meu. Îmi place stilul de viață al oamenilor și îmi plac și atracțiile turistice. Când sunt nevoită să plec din Iași pentru câteva zile, simt că o parte din sufletul meu rămâne acolo, acasă. Respect Iașul nu doar pentru simplul fapt că locuiesc aici, îl respect pentru că m-a primit în brațele sale, pentru că mi-a arătat frumusețile pe care le are și în special faptul că mi-a dăruit o familie bună care mă iubește și mă învață tot ce e bun.

Putem asemăna Iașul cu patria, unde te naști și trăiești, unde ești fericit și unde iubești. Iașul e ca un stejar ce ascultă murmurul izvorului, este stejarul ce vorbește ușor. În Iași înveți de mic să fii credincios, e locul în care îl slăvești pe Isus Hristos. Iașul e un simbol al istoriei

românești cu care se mândrește poporul. Eroii neamului și-au dat viața și sângele pentru ca Iașul nostru să fie cel de astăzi, un oraș liber.

SUNT MÂNDRĂ CĂ SUNT IEȘEANCĂ, mă mândresc cu orașul meu natal și cu cei ce locuiesc în el, sunt mândră de școlile pe care le avem, de istoria noastră, de bogăția culturală și spirituală care ne înconjoară la tot pasul.

Deschide ochii, forfota te aşteaptă

Emilia ROMAN, clasa aIX-a Colegiul Național „Emil Racoviţă”

Lumea artei mă atrage cu o forţă inimaginabilă, atât de puternică încât îmi provoacă

o dorinţă arzătoare de a-i descoperi toate misterele greu de pătruns. Şi asta mi se întâmplă, poate, din cauză că locul în care trăiesc este un oraş al culturii, înzestrat, precum o scenă, cu cele mai deosebite decoraţiuni şi cu vitalitatea întreţinută de forfota spectacolelor, de discuţiile interminabile ale scriitorilor, de gândurile şi speranţele care zboară în mintea creativă a adolescenţilor care se întorc de la liceu.

Stând în autobuz, în aglomeraţia înnăbuşitoare de dimineaţă sau de la ora prânzului, privesc afară şi visez cu ochii deschişi la acea lume pe care am menţionat-o, ce-mi poate oferi un stil de viaţă neatins de mediocritate. Îmi amintesc cu plăcere de toaleta pe care am purtat-o cu o seară în urmă, aşezată comod pe scaun, în sala mare a Teatrului Naţional. În faţa mea, scena parcă aştepta şi ea nerăbdătoare sosirea actorilor, vrând să afle povestea lui Tartuffe. Pe de altă parte, mă gândesc acum şi la vitrina galeriilor de artă, care mi se arată câteodată, chemându-mă înăuntru să privesc noi creaţii ale unor artişti încă necunoscuţi. Din păcate, porţile sunt închise la şase seara, iar eu citesc afişul precum un copil, care priveşte cu lăcomie şi speranţă vitrina unui magazin de dulciuri, trăgându-şi de mânecă părinţii, care nu au timp de aşa ceva în acel moment.

Dragă cititorule, probabil nu mă crezi o scriitoare prea organizată, nu? Probabil că, vorbind despre oraşul meu, încă aştepţi cu nerăbdare să îţi înşirui multele locuri care îmi plac. Dar nu despre acestea toate voi aminti, ci doar despre unul singur, care m-a făcut să fiu mândră de Iaşi. Dacă ai şti cât de amărâtă îmi era inima numai la gândul că s-ar putea să nu văd cu plăcere, pentru prima dată, o piesă pentru adulţi. Teatrul copilăriei e atât de diferit de cel nou descoperit. Cu mama lângă mine, am văzut în fiecare duminică, la Tetrul Luceafărul, piesele cele mai fermecătoare, descoperind costumele şi figurile de stil cele mai ameţitoare. Şi totuşi, ieri seară aplauzele au fost din suflet, iar zâmbetul meu a fost simbolul celei mai sincere bucurii pe care am trăit-o în oraşul meu, alături de lumea artei. Mergând la teatru, am simţit că acolo este locul meu, că acolo mă definesc ca om, că acolo, o nouă etapă a vieţii a luat locul copilăriei.

Cum deci să nu iubesc Iaşul? Cum să nu mă gândesc la cultura care îl animă? Poţi tu, cel care citeşti acest ultim rând, să îţi închipui câtă însemnătate are această dimensiune a Iaşuluipentru mintea şi sufletul meu în formare?

Dulce regăsire...

Sofia TeodoraSOROCEANU, clasa a V-a Colegiul,,CostacheNegruzzi”

Când mă gândesc la locul nașterii mele, se scaldă în vis gânduri de mândrie, de aleasă

recunoștință, căci sunt ieșean, mă simt om al cetății, iubesc Iașul, loculunde îmi trăiesc clipele fericite deazi și îmi amintesc momentele de bucurie de ieri. Niciun alt oraș din lume nu se compară cu Iașul meu, în care pot visa, în care mă regăsesc șipotsă dăruiesc prietenilor zâmbetele din copilăria mea.

Când mă plimb prin Iași, mă mișc într-un univers sferic și infinit și sunt pe deplin fericită pentru că pot simți cu toată făptura mea bucuria de a trăi într-un oraș distins, cu renume și o tainică istorie.Povesteaîncepe de undeva de sus, din vestitul parc Copou, un spațiu sacru văzut prin ochi de copil, plin de viață și minuni pe care natura ni le-a dăruit generoasă.Ador să mă plimb prin Copou, să descopăr pașii Luceafărului,să zbor pe aripile poveștilor, să ascult istorisirile fiecărui copacși să simt plăcerea de a fi ieșean.

Teiul lui Eminescu foșnește la fiecare amintire a versurilor sale, murmură la orice mângâiere caldă a vântului. Primăvara, când înflorește tot parcul îi îmbrățișează parfumul și culoarea, iartoamna, parcul se transformă într-un imens pastel fascinant.Uneori, seara, când stai și asculți liniștea, când admiristelele dansând pe nesfârșita simfonie a cerului, iar pleoapele ți se închid ușor, poți auzi glasul domol al lui Eminescu, dezmierdând blând somnoroasele păsărele.

Coborând spre Biblioteca Centrală mă opresc să admir Universitatea,,Alexandru Ioan Cuza”, care deschide porțile viitorului,miilor de studenți care au ales să urmeze calea cea dreaptă a învățăturii, pentru ca astfel să poată cunoaște unde se află fiecare cheie a întrebărilor și să găsească după fiecare ușă a curiozității un răspuns. În Sala Pașilor Pierduți, atunci când încerc să-mi măsor mersul visător, mă pierd printre hotarele cerului de safir șimă dizolv în albastrul picturilor.

Biblioteca... Este locul magic pe care l-am descoperit când încă nu cunoașteam magia literelor sfioase ca de abanos. Acolo, am fost fascinată de rafturile mari cu cărți de povești și poezie, învăluite de o liniște pătrunzătoare, cum numai în versurile lui Eminescu mai întâlnești. Apoi, treptat, am cunoscut adevăratul miracol al cărților, zburând pe o aripă de vânt ce călătorește până-n zarea plină de lumină a cunoașterii. M-amafundat printre codurile înțelepciunii și m-am lăsat învăluită de trăiri pline de mister și farmec.Fiecare pagină pe care am citit-o mi-a vorbit despre bine, adevăr, dreptate, bucurii şi tristeţi, mi-a înaripat mintea şi sufletul, mi-a dezvăluit tainice comori de înţelepciune șimi-adeschis porţile spre o lume apusă. Așa am ajuns să cunosc și alte locuri pline de farmecul istoriei ieșene, o adevarată provocare culturală.

Elegantă, strada Alexandru Lăpușneanu mă ajută să cuceresc tărămurile trecutului, pe acordurile muzicii divine a orchestrelor ascunse în cel mai mare anticariat din oraș. În vitrina sa,

pe măsuța lucrată din lemn de arțar, îmi încântă privirile cărțile, instrumentele și obiectele vechi de artă care așteaptă să fie dezmierdate.

Ascunsă de vacarmul străzii, pe ulița copilăriei,Bojdeuca lui Creangă din cartierul Țicăuluimă face să descoper o lume miraculoasă, în care printre trandafiri și sălcii parcă auzi strigătele de bucurie ale Smărăndiței și ale lui Nică a lui Ștefan a Petrei fugărind cocoșul ce-și plimbă țanțoș punguța cu doi bani.

Impunătorul Palatal Culturiicare veghează mândru orașul din vremuri de mult apuse este o adevărată poartă către universul științei și al artei. Magicafortăreaţă cu ferestre mângâiate de soare, prin care ochii copiilor pot privi în viitor, cuîncăperi mari, luminate precum aripi de fantasme aşteaptă în fiecare dimineaţă cuminte momentul când ne va purta într-o nouă aventură de istorie și civilizație.

În Iași, aici, acasă,am înțeles că potevada din realitate şi descoperi o lume fascinantă în replicile actorilor de la Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri” sau printre partiturile vestitelor spectacole ale Operei Naționale.Piramide de înțelepciunemi-au clădit școlile al căror prag l-am trecut, deschizându-mi orizontul către fascinante lumi ale cunoașterii.

Iașul este un oraș de poveste, inspirația fiecărui artist, tânăr și bătrân sub cupola timpului,asemenea unei păduri în care arborii cresc mereu spre lumină, spre zări albastre infinite. Orașul meu natal va rămâne ecoul vibrant din sufletul meu care m-a ajutat să învăț că nu întotdeauna toamna este tristă, iarna neprietenoasă, primăvara prea timidă ori vara plină de arșiță.

De ce iubesc Iașul?Pentru că este un oraș Ilustru, Admirabil, Ștrengar printre amintiri și Importantîn construcția puzzle-lului capitalelor europene. Iașul este o părticică din sufletul meu, un colț de lume cu inimă de aur, fascinat de magia teilor înfloriți, în care mă regăsesc azi și ieri, în trecut și în viitor. Ce lungi sunt nopțile când sunt departe de Iași, locul sacru binecuvântat de moaștele Sf.Parascheva.!

Iașul rămâne acel ceva pe care nu-l pot denumi exact, dar în inima mea, îl țin strâns, nu-i dau niciodată drumul și pentru că în sufletu-miîncăpător păstrez fiecare sămânță a amintirilor mele plantate cu drag, cu emoție.Povestea continuă…E o poveste fără sfârșit și de aceea, oriunde mă vor îndrepta pașii în viață, voi fi mereu încântată să revăd Iașul într-o dulce regăsire!

Iaşul, minusculă parte a universului

Ştefania-Tatiana STĂNOI Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”

Multe persoane mă întreabă de ceva ani, de când m-am mutat în acest oraş, cum este

Iaşul în viziunea mea dar şi în realitate. Iaşul, pentru mine, este o a doua casă care m-a primit cu braţele deschise şi în care mi-am petrecut o frumoasă parte a copilăriei şi adolescenţei. Aici mi-am descoperit pasiuni şi abilităţi, prieteni, colegi şi am învăţat să fiu eu însămi, de fiecare dată. Oraşul acesta îmi oferă o stare de bine şi de linişte interioară, mai ales pentru că, făcând atâtea călătorii prin Copou, am descoperit natura în adevăratul sens al cuvântului, locuri şi peisaje fără de care aş fi incompletă.

Locul cel mai misterios, romantic şi impresionant este colina Copou, în toată splendoarea ei. Parcul, în care se află vestitul Tei al lui Eminescu, oferă multor persoane inspiraţie, regăsire de sine şi acel sentiment de desprindere de viaţa de zi cu zi, de aglomeraţia cotidiană şi stresul acumulat şi te conduce spre un univers paralel, în care totul îţi este permis, iar creativitatea este la ea acasă. Natura oferă protecţie, ascunzând tot ceea ce vede, în spatele unei perdele groase, fără să dezvăluie nimic din tainele pe care i le împărtăşeşti. Aceasta se lasă analizată odată cu sfârşitul fiecărei zile. Aici poţi observa începutul primăverii, înflorirea copacilor, vârfurile verzi ale ierbii, coloritul pastelat al florilor... Odată cu sfârşitul zilelor de relaxare şi odihnă pe care le aşteaptă elevii în fiecare an, atmosfera devine una sumbră. Frunzele copacilor încep să cadă, pe jos se aştern covoare multicolore, micile vieţuitoare se ascund de frigul care va urma să vină, iar păsările se ridică în înaltul cerului pentru un ultim zbor şi apoi se îndreaptă spre o călătorie lungă şi istovitoare.

Ieşind din acestă lume minunată şi fără de sfârşit, oraşul Iaşi ne oferă şi o multitudine de obiective turistice, încărcate de istorie, ştiinţă, inspiraţie, dăruire, credinţă şi entuziasm. Clădirea cea mai cunoscută şi cea mai impunătoare este Palatul Culturii, construit în perioada 1906 - 1925, pe locul fostului Palat Domnesc, care din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, a devenit reşedinţa stabilă a voievozilor Moldovei.

Mergând de-a lungul Uliţei Mari, astăzi, bulevardul pietonal Ştefan cel Mare, observăm primăria oraşului, care până în anul 1891 a fost reşedinţa familiei Rosetti – Roznovanu. Având ocazia să vizitez o parte a palatului în Noaptea muzeelor, gândul m-a dus către domnii şi domniţele care altădată valsau la balurile din saloanele fastuoase şi la personalităţile importante care i-au trecut pragul, monarhi ai României şi celebrităţi artistice ale timpului.

La numai câţiva paşi de acesta, se află Catedrala Mitropolitană din Iaşi, care găzduieşte moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi Bucovinei. Aici regăsim o mare încărcătură spirituală, mai ales în această perioadă a anului, în care mii de credincioşi se adună pentru a o cinsti pe Sfantă. Pacea şi armonia din sufletele oamenilor plutesc în aer, iar orele petrecute în linişte de miile de pelerini, par a fi clipe fără nici o

1

valoare, în comparaţie cu starea de bine şi energia pe care o primesc aceştia de la Sfintele moaşte expuse spre închinare.

Cuvintele nu îmi ajung să pot exprima tot ceea ce este frumos, important şi special în oraşul Iaşi, pot spune doar că această minusculă parte a universului, este acea piesă de puzzle care mă completează perfect pe mine, o floare trecătoare, care se deschide primăvara şi păleşte la prima brumă a toamnei.

2

De ce iubesc Iaşul?

Andreea CeraselaTOMA, clasa a X-a Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”

Mulţi se întreabă “De ce iubiţi Iaşul, de ce vă mândriţi aşa mult cu el?” . Astăzi însă, am să

le răspund la această întrebare exprimându-mi punctul de vedere şi părerea proprie. Iaşul pentru mine este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România. Poate sunt

subiectivă pentru că locuiesc în acest oraş sau probabil credeţi că spun asta pentru că sunt doar un elev şi nu am văzut adevăratele frumuseţi ale României. Dar nu e chiar aşa. Am vizitat şi eu locuri, m-am documentat şi tot la concluzia asta am ajuns: Iaşul este o adevărată bijuterie atât istorică cât şi medievală.

Aşadar când vorbesc de Iaşi nu pot să nu vă pomenesc de istorie, iar pentru cei care nu l-au vizitat încă, dar au de gând să o facă , vor simţi cum îi îmbrăţişează istoria, pentru că pe lângă Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, vă veţi întâlni cu Mihai Eminescu si Ion Creangă. Veţi putea sta pe terasa unde cei doi îşi beau ceaiul, veţi putea citi o poveste scrisă de Creangă în umbra aceluiaşi tei sub care însuşi Eminescu şi-a găsit inspiraţia în Parcul Copou. Dar să nu credeţi că Iaşul a rămas încremenit în vremea lui Creangă şi a lui Eminescu. Chiar din contră. Zecile, sutele de studenţi ce au trecut prin Prima Universitate din România au lăsat urme adânci în cultura si istoria României.

Pentru cei care vor vizita pentru prima dată Iaşul, vă propun să vă cazaţi la Hotelul Traian conceput şi construit de însuşi Gustav Eiffel. Vă sună cunoscut? Da, este cel care a construit chiar Turnul Eiffel din Paris, dar şi Statuia Libertăţii din America. Hotelul a fost renovat destul de recent, dar tot îşi mai păstrează savoarea vremurilor prin care a trecut. Îl găsiţi unde altundeva decât în Piaţa Unirii, aflată foarte aproape de locul unde a fost semnată Unirea Principatelor Române la 1859, de către Alexandru Ioan Cuza, nume onorific pe care îl poartă şi liceul pe care-l reprezint. În urma acesteia, Capitala României s-a mutat la Bucureşti şi printr-un act ce datează din acea perioadă s-a stabilit ca Iaşul să fie recompensat cu suma de 148.150 pentru pierderea suferită. Suma nu a fost plătită niciodată.

Tot în Piaţa Unirii se află, cum altfel, Hotel Unirea. E un hotel de 13 etaje şi de la ultimul etaj se vede panorama de 360 de grade a Iaşului. Tot de acolo puteţi vedea perfect mozaicul din Piaţa Unirii ce ilustrează Întemeierea Moldovei, Dragoş Vodă luptându-se cu bourul.

Din Piaţa Unirii porniţi alene spre Palatul Culturii, construit în 1906-1925, pe locul fostei Curţi Domneşti. Cum porniţi din Piaţa Unirii ar trebui să vedeţi destul de bine Palatul, graţie tăierilor masive de tei înterprinse de actualul primar al Iaşului. Nu m-am putut abţine să nu specific şi acest amănunt. Desigur, probabil veţi spune că în acest oraş sunt şi mici dificultăţi în construcţii. Dar dacă stăm bine şi ne gândim mai bine, într-un final construcţiile se vor termina, iar atunci oraşul va deveni mai modern şi mai frumos.

Revenind la subiect, nu părăsiţi bine Piaţa Unirii şi în stânga veţi vedea o veche stradă a Iaşului, Cuza Vodă. Este îngustă, un magazine de o parte şi de alta şi cu şine de tramvai pe mijloc. Mergeţi încet, moldoveneşte, spre Palat şi la un moment dat veţi vedea în stânga Teatrul Vasile Alecsandri, iar în dreapta Catedrala Mitropolitană. Sunt două clădiri impunătoare, ce fac parte din istoria Iaşului. Trebuie să vă spun că în Iaşi sunt, cred, cele mai multe biserici din Moldova.

Aşa arată doar o parte a Iaşului privită de ochii unui elev. Dar lista nu se opreşte aici, ea continuă cu mii şi mii de întâmplări istorice. Pentru mine Iaşul e un adevărat mister ce-mi trezeşte multe sentimente. E plin de curiozitaţi istorice şi de aceea sunt mândră de oraşul în care locuisc şi în care cresc.

De ce iubim Iașul

Delia-ElenaȚUȚURMAN, clasa a IX-a Liceul Teoretic “Al.I.Cuza”

Oraș al marilor iubiri trăite de scriitori și retrăite de noi.Căci,unde mai au teii frunze

aurii,crengi bătrâne și vise mari? Unde mai cresc tei visători,melancolici?Care tei mai îngroapa amintiri și iubiri pierdute?Doar teiul lui Eminescu, bătrân copac sub care înfloreau povești pierdute ce păreau îngropate de timpul care curgea ca un râu învolburat.

Iașul este un oraș plin de suflet, plin de zâmbetele colorate ale elevilor și studenților.Chitările vesele ce umplu străzile de bucurie iar vocile cristaline ce ne spun mereu povești sunt muzicalitatea orasului, căci Iașul cântă neîncetat, vorbește neîncetat, suficient de matur pentru a grăi adevar dar suficient de tânăr pentru a-și simți vorbele, pentru a le grăi din suflet. Noi, cei din Iași suntem tineri pentru că nu încetam să vedem frumusețea, pentru că avem artă și pentru că tot ce-i în jur nu încetează a ne vorbi.

Renumitul Palat al Culturii, unde să îl mai găsim decât la Iași?Palatul este dovada că avem și cea mai frumoasă arhitectură ce ridică orașul până la cer și câțiva metri deasupra.Deasupra tuturor. Te pierzi în acele străzi pline de chipuri vesele ce au suflet, nu doar mașini triste și posomorate. Ne iubim orașul pentru că are o istorie frumoasă și încărcată, Iașul fiind capitala Moldovei. Suntem un oraș plin de idei,iubim arta si literatura,aici fiind primul spectacol de teatru în limba română. Ne simțim mândri pentru că educația înflorește pe zi ce trece,aici amintim de vechea și renumita Universitate “Al.I.Cuza”.

Tot in Iași, Ion Creangă a revărsat pe foi o întreagă copilarie. Poate datorită lui copiii fură cireșe și se scaldă în râuri, însă cel mai important lucru este că datorită celor ca el, copiii vor să învețe, vor să citească. Datorită oamenilor ca el avem modele, căci Creangă ne-a învățat să ne iubim copilăria indiferent de circumstanțe iar Eminescu a aprins primele scântei în inimă, primele dorințe arzătoare de a trăi iubiri.

Amplitudinea și frumusețea Iașului îl fac un loc superb. Clădirile vechi sunt opere de arta iar natura înfrumusețează în mod plăcut urbanismul. Copacii se înalță cu mândrie spre cer ca adolescenții în ascensiune iar florile pun pete de culoare în griul posomorât.

Deși orașul se modernizează pe zi ce trece datorită influențelor externe, cultura ramânebaza Iașului deoarece oamenii sunt însetați de cultură, de cunoaștere. Iubim Iașul dar cel mai multil admirăm deoarece nu și-a pierdut din esență, nu și-a pierdut valorile și principiile. Călătorim spre alte orizonturi însă mereu ne întoarcem in orașul natal, căci aici ne cheamă viața, ne cheamă sufletul, ne cheama pământul. Aici la Iași, sufletul răsare precum o floare rară într-un pământ fertil.Aici, sufletul iși murmură neîncetat cântecul ca o pasăre în toiul primăverii. Aici la Iași, pentru că de aici răsare viața!

De ce iubim Iașiul?

EcaterinaURSACHE, clasa aXII-a Colegiul Costache Negruzzi Iași

De ce nu? ...Acesta este primul gând pe care îl am atunci când aud această întrebare...Inevitabil

nenumărate emoții se nasc în sufletul meu, cu privire la faptul că la Iași fiecare piatră spune o poveste...Ceea ce cândva, demult, bătrânii îl numeau Târgul Ieșilor, care a rămas în literatură drept orașul marilor iubiri sau a marilor destine iar pentru istorici orașul celor șapte coline, mica Romă, inima Moldovei sau capitala de facto a Principatelor Unite, acest punct de o incontestabilă valoare la nivel național, rămâne pentru mine,locul în care m-am născut și față de care am o datorie morală de a-l prețui și de a-l iubi...

În aceste zile de sărbătoare, doresc să aduc prin lucrarea de față un omagiu adresat în primul rând orașului meu, în al doilea rând, personalităților ieșene ce ne-au înscris în eternitate și ne-au confirmat în timp adevărata valoare dar cel mai important ieșenilor de pretutindeni cărora le urez un sincer la multi ani!

Iaşul a fost considerat mereu o matcă a celor mai remarcabili oameni de cultură ai României, un sfânt pământ, binecuvântat de Dumnezeu, un colț de rai așa cum apare ilustrat în poveștile lui Cranga, un loc bogat în aşezări monahale, un teritoriu încărcat în tradiţii şi folclor cu nenumărate legende şi mituri ce au lăsat sub patina timpului un aer fascinant, ce ne va provoca mereu spre descoperire.

Este esențial să menționăm că prima atestare documentară a Iaşului a fost foarte târziu, tocmai în secolul al XV-lea, anul 1408, când era vamă la trecerea dinspre occident spre orient, un târg după cum se povesteşte în Privilegiul comercial al lui Alexandru cel Bun, ca mai târziu să înflorească devenind capitala Moldovei în 1594 sub a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu.

Când spun Iaşi îmi vin în minte atât de multe nume sonore precum Grigore Ureche, Miron Costin, Gheorghe Asachi, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Octav Băncilă, A.D.Xenopol, Mihail Sadoveanu şi mulţi, mulțialţii...Tot la Iaşi Mihai Viteazul a înfăptuit la 1600 unirea celor trei ţări româneşti.Iaşul a dat semnalul revoluţieide la 1848, la Iaşi s-a dansat hora unirii mari întemeiată de Alexandru Ioan Cuza, aici s-a înfiinţat Junimea, aici se află un puternic centru universitar de la 1860 până în prezent, aici a fost, este şi va fi cu alte cuvinte un “nod” cultural în istoria României de ieri şi de azi.

Unii spun că Iașiul ne-a oferit în timp România de care toți ar trebui să fim mândri și că dacă nu ar fi existat acest izvor nesecat de minți luminate și voci puternice cu siguranță românii nu ar fi avut nici măcar jumătate din istoria și cultura de care ne bucurăm astăzi.

Iubim Iașiul ca umaniști pentru numeroasele date scrijelite cu trudă în paginile timpului, dintre care amintim doua momente remarcabile din anul 1640 și anume înființarea primei școli cu predare în limba română de către Vasile Lupu dar și a primei tipografii în cadrul bisericii „Sf. TreiIerarhi”.În 1698 se redacta prima lucrare filosofică

românescă scrisă de Dimitrie Cantemir, anul 1835 marcând deschiderea porților“Academiei Mihăilene”, prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova.În toamna lui 1860are loc inaugurarea Universității din Iași, prima universitate română, urmând ca în 1863 să vorbim despre înființarea Societății Culturale“Junimea”.

Ca iubitori de artă sau artiști în adevăratul sens al cuvântului trebuie să recunoaștem că acest domeniu a ocupat întotdeauna un loc privilegiat în spațiul cultural ieșean.Mărturie a acestui fapt,ne mândrim cu primul Teatrul Național din România,deschis publicului în 1840 dar și prima reprezentație a unei operete româneștiîn anul1848 “Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher,amintind negreșit de momentul 1876 în care se înființează și primul Teatru Evreiesc din lume.Nume mari din pictură, ce ne-au făcut celebri peste hotare, s-au născut la Iași :Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Octav Băncilă sau Sabin Bălașa care a oferit prin al său talent remarcabil viață și culoare holului universității ieșene, denumit generic “Sala Pașilor Pierduți”.

Ca oameni de știință avem suficiente motive pentru care sa găsim la Iași mândria că suntem români și anume înființarea în 1834 al primului muzeu din România: Muzeul de Istorie Naturală, în 1856 a primei grădini botanice românești dar și a primei universități de medicină din țară în 1859. Anul 1868 ne-a oferit un om de valoare, Emil Racoviță, fiind primul român participant la o expediție științifică internațională.Alte nume mari ale savanților ieșeni sunt Ștefan Procopiu, PetruPoni, Dimitrie Ioan Mangeron.Medicina nu ar fi avut succesul meritat fără ai noștri Vladimir Buțureanu, Vasile Dobrovici, C.I. Parhon și Grigore T. Popa. În final George Emil Palade este singurul roman(ieșean) care a primit “Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicina” în 1912.

Ca politicieni, iubim Iașiul pentru modelele desăvârșite pe care ni le-a oferit de-a lungul istoriei.De altfel, politica a fost încă din trecut o preocupare frecventă a oamenilor erudiți ieșeni dintre care amintim ca personalități de stat pe M.Kogălniceanu, Petre P.Carp, Al.I.Cuza și I.C.Brătianu.

Dacă am vorbit despre personalitățile ieșene care ne-au construit în timp un renume, despre acei oameni vizionari care au crezut în viitor luptând constant și neobosit pentru progres, este firesc să aducem în discuție și cele mai importante centre de formare ale tinerilor capabili de excelență.Ca tineri intelectuali, cu siguranță nu ne putem imagina Iașiul fără Colegiul Național“Mihail Sadoveanu” (1828), Colegiul Național “Mihai Eminescu” (1864)-fosta școală de fete și Colegiul Național “Costache Negruzzi” (1895)-fosta școală de băieți, ce au pus bazele învățământului de elită ieșean.Cu alte cuvinte încă de la început acest oraș a avut ca scop promovarea și susținerea competiției în rândul tinerei generații, prin cultivarea spiritului național dar și a mândriei desăvârșite de a face parte dintr-un centru de formare prestigios.

Turiști de pretutindeni s-au îndrăgostit de orașul Iași cu tot ce are el de oferit…Astfel este necesar să facem o scurtă trecere în revistă a celor mai importante obiective ce ne reprezintă atât la nivel național cât și european.Dacă ne dorim câteva clipe de răgaz, câteva momente de profunda spiritualitate, câteva ore în rugăciune și liniște divină Iașul este cunoscut ca fiind un centru religios desăvârșit în care putem vizita Catedrala Mitropolitană a Moldovei și Bucovinei care dețin și moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva,Catedrala romano-catolică “Sf.Fecioara Maria, Regină”, Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea

“Sf.TreiIerarhi”, Biserica Armenească sau Biserica Lipovenească.Diversitatea religioasă se datorează în primul rând diversității culturale șientice care s-a format în timp la Iași.

Dacă dorim să retrăim sau sa rememorăm imaginile cu parfum de epocă, cu rochii desprinse din vederile franțuzești, cu domni prezentabili purtând monoclu, baston, melon, papion sau joben, Iașiul ne va capta mereu atenția fascinându-ne prin Bulevardul “Ștefan cel Mare”, Teatrul Național, Piața Unirii cu celebrul hotel Traian-ridicat sub semnătura marelui Gustave Eiffel dar și prin Strada “Al.Lăpușneanu” ce ne surprinde prin creațiile expuse în cadrul galeriilor de artă, prin Muzeul Unirii, prin anticariatele ce sunt mereu la dispoziția publicului avid de lectură și mai ales al cofetăriei Tuffli cu o tradiție de peste 140 de ani.Tot în acest loc de poveste, vom descoperi o colecție impresionantă de antichități ce par să vorbească de la sine despre gloria Iașiului de altădată și anume Anticariatul “D.Grumăzescu”.Urcând spre “Târgușorul Copoului” cum este menționat în documentele foarte vechi, intrăm de fapt într-un spațiu academic vibrant la porțile căruia stă de mai bine de un secol Biblioteca Central Universitară “Mihai Eminescu”, Casa Pogor, în care se desfăsurau ședințele Junimii, Universitatea “Al.I.Cuza” și Colegiul “C.Negruzzi”.În Parcul Copou s-au scris decenii după decenii cele mai frumoase povești de iubire, în mireasma teiului, în culorile toamnei acolo unde și Eminescu și-a descoperit vocația de scriitor.Grădina Botanică reprezintă atât pentru ieșeni cât și pentru străini o oază de armonie și frumusețe, un cadru natural spectaculos ce ne provoacă indiferent de anotimp la descoperire.

Sigur că da, toate acestea nu reprezintă decât o scurta sinteză din tot ce are de oferit Iașiul de la origini până în prezent.Dacădupa Revoluția din 1989 orașul a intrat într-un unghi de umbră, în ultimii ani a renăscut și mai ales din2013 când a fost nominalizat pentru titlul de “Capitală Culturală Europeană” în anul 2021.Iubesc din ce în ce mai mult Iașiul pentru energia sa de a rămâne o valoare istorică fiind mereu în pas cu progresul modernității, iubesc Iasiul pentru oamenii minunați pe care îi descopăr zi de zi.Un oraș efervescent, tânăr, cald, neobosit în ciuda timpului neiertător s-a remarcat prin numeroase proiecte ambițioase ce s-au desfășurat în ultimul timp dintre care amintesc: FILIT(Festivalul Internațional de Literatură și Traducere), FIE(Festivalul Internațional al Educației), Street Delivery și FreshArt Fest(festivaluri stradale de artă contemporană), Seara Valorilor (festivitate de premiere pentru cele mai reprezentative nume academice, culturale, educaționale, civice și nu numai, atât din Iași, cât și din țară) dar și consacratele spectacole ale Operei ieșene ce au devenit un punct de referință la nivel național.Toate acestea au avut o susținere constantă din partea autorităților locale fapt ce a încurajat ieșirea la rampă a noilor valori desprinse din rândul tinerilor.

În concluzie, iubesc Iașiul pentru ceea ce m-a format ca om, deoarece aici m-am născut, am crescut și am studiat, aici am întâlnit oameni extraordinari, artiști talentați, profesori dedicați, locuri fascinante, povești uimitoare care mi-au întărit credința în Dumnezeu și în propria mea țară, Iașiul m-a făcut mândră că sunt român și m-a învățat până la urmă tot ce știu până acum.În Iași m-am îndrăgostit de viață și carte, Iașiul m-a învățat să lupt pentru visele mele, pentru viitor, pentru o lume mai bună…prea puțin timp, prea multe de spus…

În încheiere doresc să adaug un citat celebru, ce confirmă de fapt de ce iubesc Iașiul sau mai bine spus de ce ar trebui să îl iubească toți românii:prestigiosul istoric

N.Iorgaafirma că „Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conştiinţa lui naţionala ar fi o lipsa dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei...”

P.S.:Tu de ce iubești Iașiul?

Renaştere

Marilena-Cristiana URSACHE, clasa a IX-a Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” Iași

Iaşul este locul unde iau naştere genii, talente, persoane înzestrate spiritual, fizic şi

psihic în mod deosebit. Este un colţişor de ţară, de lume, de univers, unde poţi găsi totul şi nimic. Aici s-au născut persoane deosebite, tot aici au şi murit, toate au câte o poveste deosebită iar acest ocean de oameni, vieţi, istorii, culturi, iubiri, războaie, formează marea poveste: Iaşi. Este oraşul istoriei, al ştiinţei, al artei, al iubirii şi al cunoaşterii, al fericirii şi al tristeţii, al tuturor şi al nimănui, s-au fabricat mari genii şi talente, s-au dezvoltat mari personalităţi, s-au născut legende, caractere şi suflete nobile. Este un loc bine dezvoltat turistic, poţi veni să-l vizitezi şi cu siguranță îţi va părea rău că pleci, rămânând cu amintirea lui în suflet ca a unui om foarte drag.

Eu nu m-am născut şi nu locuiesc în Iaşi, dar sunt aici de la începutul anului şcolar la Colegiul Naţional de Arte „Octav Băncilă”, şi în această perioadă relativ scurtă am ajuns să-l iubesc. De ce? Eu sunt din oraşul Roman şi am venit aici la liceu şi prin comparaţie, Iaşul este un oraş imens, iar pentru mine, o fată de 15 ani care a venit aici singură a fost o schimbare majoră şi precoce având în vedere faptul că, de obicei, aici vin studenţi de departe şi nu liceeni. În acest interval de timp am aflat ce este un tramvai, aglomeraţia, instituțiile mari, un oraş mare. Întâi am fost puţin stingheră, puţin speriată şi dezorientată, dar am început să descopăr. Am început să învăţ să descopăr cu adevărat. Şi ce am aflat? Vă voi răspunde puţin mai târziu...

Am început de la zero. Nu ştiam să spun cuiva strada pe care locuiesc acum, nu ştiam unde se află o bibliotecă, cum să ajung la ea, nu ştiam drumul până la şcoală şi nici cel de întoarcere spre casă, nu ştiam nimic. A trebuit să învăţ singură totul. Pare greu, dar nu e chiar aşa. Am început adevărata descoperire.

Ce credeţi că am găsit? Am găsit un oraş mare, plin de posibilităţi, cu o vastă activitate culturală, unde te poţi pierde dar te poţi regăsi renăscut, unde poţi uita dar poţi reînvăţa totul şi mai bine, un oraş al contrastelor, cu zone prea aglomerate şi zone pustii, cu oameni din România şi din toată lumea, cu locuinţe noi dar şi cu locuinţe vechi de sute de ani, un loc iubit până şi de Dumnezeu iar eu cum să nu-l iubesc? De ce iubit şi de Dumnezeu? Pentru că lui Dumnezeu îi place diversitatea, iar Iaşul este oraşul diversităţii, varietăţii şi al renaşterii.

Pot spune că am venit de la întuneric şi tocmai am ajuns la lumină, sau că am început o nouă viaţă mai activă. M-am regăsit altfel: mai puternică, mai sigură pe mine, mai hotărâtă. Am renăscut într-un alt corp, cu altă minte, dar totuşi, aparent, aceleaşi. Adevărata descoperire nu constă doar în cea împrejurimilor, ci şi a sinelui. Am venit timidă, îmi era ruşine să întreb pe cineva cum să ajung într-un loc anume, acum nu-mi mai este. Am devenit altcineva, dar totuşi cu acelaşi chip. Am o altă viaţă, o altă gândire şi poate un alt trup, chiar dacă par la fel ca înainte.

1

În exterior am descoperit, după cum spuneam, varietatea. Şi de aceasta îmi era frică. Mă aşteptam să fie aşa, dar altfel a fost în realitate. Altfel văd acum lucrurile. Mă pregătisem psihic şi sufleteşte pentru această schimbare, dar prea puţin. Însă nu am păţit nimic rău, doar am avut un şoc, ce m-a transformat în altă persoană. O persoană mai matură. Am găsit artă peste tot: sculptură, arhitectură, design, o altă cultură a aceluiaşi popor. Mai multă activitate spirituală, mai multe biserici, mănăstiri, mai multe spectacole în aceeaşi seară, mai multă aglomeraţie, mai mulţi oameni, mai multă agitaţie şi gălăgie dar şi mai multă linişte şi pace, mai multe parcuri şi biblioteci dar şi mai multe discoteci, mai multă cultură dar şi incultură, mai multe stiluri şi mai multe caractere, iar în toată această aparentă dezordine m-am regăsit, de fapt, pe mine. Asta am descoperit cu adevărat. Mi-am descoperit noi forţe pe care nu ştiam că le am. Toate acestea datorită Iaşului. De aceea iubesc Iaşul, pentru că îţi arată cine este el, îţi dă tot ce are, şi bun şi rău, iar cel mai important îţi arată cine eşti tu şi te ajută să te descoperi şi să te redescoperi, să cauţi în adâncul tău şi să găseşti mereu pe altcineva. Aş fi putut alege Piatra Neamţ, Bacău sau Bucureşti, însă am ales Iaşul, iar el mi-a dovedit că a meritat şi că nu trebuie să-mi pară rău de alegerea făcută. Am aflat că mi-a schimbat viaţa.

2

Rânduri despre oraşul meu

Miruna Ioana VLIONCU, clasa a IX-a Colegiul Național „Emil Racoviţă”

Un oraş provincial în care forfoteşte o populaţie foarte românească: bătrânei arţăgoşi,

bătrânele (exagerat de) religioase, gospodine modeste şi postcomuniste, intelectuali rafinaţi - crème de la crème-ul oraşului - şi tineri occidentalizaţi care se amestecă printre ei, aceştia împreună formează o imagine interesantă. Toţi străbat oraşul pe jos, pe străzile gri sau cu autobuzele arhipline şi prăfuite. La fel ca ei, şi eu îmi străbat oraşul şi atunci îmi dau seama că, uneori mai mult, alteori mai puţin, îl iubesc.

Îl iubesc tocmai pentru că e un oraş provincial, dar sunt şi momente în care simt că nu mă potrivesc cu el. Îmi place ritmul domol în care curge timpul la noi în oraş şi intimitatea pe care acesta mi-o oferă, dar mă pierd când devine ameţitor. Sentimentele mele faţă de oraşul meu sunt un ghem de contradicţii, dar contradicţii frumoase.

Îmi place să mă plimb prin centrul oraşului, dominat de clădirea ascuţită a Palatului Culturii, simbol al oraşului. Bulevardul Ştefan cel Mare, care parcă e rupt dintr-un peisaj occidental, îmi dă o stare de apartenenţă la acel loc când îi văd pe toţi ceilalţi plimbându-se, ca şi mine, absorbiţi de propriile lor vieţi. Mă laud adesea că teatrul nostru naţional e cel mai vechi din ţară, pentru că mă simt mândră când trec pe lângă clădirea acestuia. Şi îmi place să merg la teatru mai ales când văd acolo alţi tineri ca mine. Sunt şi momente în care oraşul începe să mă ameţească, momente în care parcă timpul o ia razna şi trece fulgurant. Atunci îmi place să mă plimb prin Grădina Botanică, unde simt că mă liniştesc, unde pot să-mi aud gândurile şi să-mi odihnesc privirile asupra peisajului din al cărui verde sănătos îmi iau doza de energie.

Am şi o mare slăbiciune pentru parcul Copou, poate pentru că îl percep în două moduri complementare de care am nevoie în egală măsură: în centru e viu, agitat, luminos, iar pe aleile lăturalnice găsesc o umbră care mă învăluie calmant. Îmi place să mă gândesc că merg pe unde a păşit cândva Eminescu, iar când trec pe lângă teiul lui, parcă simt adierea veşniciei. Mai fac câţiva paşi şi dau de acelaşi bătrânel care stă în acelaşi loc şi cântă aceleaşi note la un soi de fluier sau văd doamne în vârstă care discută aceleaşi lucruri (la ce biserică au mai fost, cine a mai murit, ce mai fac copiii lor). Văd părinţi ocupaţi şi copii agitaţi. Sau tineri care se ascund, suavi şi rebeli, pe aleile lăturalnice, la un sărut, la o ţigară. Pot să observ tot oraşul doar în parcul Copou.

Îmi place şi Piaţa Unirii, unde copiii fugăresc porumbei şi adolescenţii se întâlnesc la câte o cafenea. Şi îmi place şi la Palas, unde vine toată lumea, unde mă duc şi eu cu prietenii mei, unde toţi tinerii merg cu prietenii lor. Nu suport aglomeraţia, dar încerc totuşi un sentiment plăcut când simt energia oamenilor care îşi văd de vieţile lor. Mi se pare interesant cum un singur oraş poate să strângă în el atâtea vieţi, atâtea întâmplări şi atâtea sentimente.

Şi, pe lângă toate astea, oraşul meu este ceea ce numesc eu acasă: un soi de sanctuar zgomotos, în care de multe ori mă pierd, dar, de cele mai multe ori, mă regăsesc. Pentru că ştiu

că oriunde m-aş duce şi orice aş face, am nevoie să mă întorc acasă. Adică acolo unde timpul curge domol, unde am intimitate, în oraşul meu cu străzi gri şi oameni coloraţi.

Iubitor de Iași

Cristina-Iuliana VOROBCHEVICI, clasa a XII-a Liceul Teoretic "Alexandru Ioan Cuza"i

De ce iubesc Iașul? Ei bine, am ales să iubesc acest oraș, așezat pe șapte coline,

deoarece nu încetează să mă uimească, în frumoasa sa evoluție. De-a lungul anilor, am avut ocazia să remarc schimbările, prin ochii unui copil dornic să descopere tot, cât și prin ai unui adolescent visător. Oriunde am ajuns, mereu mi-am amintit cu plăcere de Iași, singurul loc ce-l pot numi acasă.

M-am mutat în Iași, pe când aveam nici măcar 5 ani. Țin minte și acum, cât de teamă îmi era în acest nou oraș, ce mi se părea atât de mare. Tot ce vedeam era nou pentru mine cât și plin de mister. Pentru a mă acomoda mai repede, mama a decis să mi-l prezinte chiar ea, vizitând în fiecare final de săptămână, câte un nou loc. A început prin a îmi prezenta Parcul Copou în toată splendoarea sa. Când am pășit acolo pentru prima data, am știut că-mi îndreapt pașii spre un loc cuprins de magie. În acea zi, actorii de la Teatrul Luceafărul dădeau un spectacol în aer liber, iar numeroși copii însoțiți de părinții lor, se aflau acolo. Prinți și ursitoare, regi și regine, se perindau prin fața mea, într-o ploaie de flori și de aplauze, lăsându-mă fără grăi. Atmosfera era ca de basm și astfel am ajuns să o rog pe mama să mă aducă cât mai des, la spectacolele ce se organizau acolo în acea perioadă. De asemenea mergeam la diversele târguri meșteșugărești unde mereu eram atrasă de forma fiecărui obiect prezentat.

Alergam nestingherită printre ceilalți, în timp ce mama încerca să mă oprească pentru a nu face o nouă boacănă. Nu înțelegeam de ce voia acest lucru, când acel loc magnific, cerea să fie descoperit cât mai mult. Așa am dat peste Obeliscul cu lei, ce pentru prima dată m-a făcut să mă opresc din alergat. Aleea Scriitorilor era singurul loc ce-l consideram ca fiind unul sacru, căci în viziunea mea, aceștia noaptea se trezeau la viață și porunceau tuturor să aducă magia asupra lumii întregi. Tot învârtindu-mă pe acolo, am dat de un tei bătrân. Îmi plăcea enorm de mult acel loc. În scurt timp am aflat că sub această, Mihai Eminescu prefera să-și scrie poeziile. La vremea aceea nu înțelegeam prea bine semnificația lor, însă știam un lucru sigur: farmecul pătrundea în inimă mea. Curând am ajuns în față unei porți imense și ușor înfiorătoare. Ulterior am aflat că era intrarea în Grădina Botanică, un loc de o frumusețe aparte, concepută parcă de zâne. Acolo îmi plăcea să-mi petrec timpul cât mai mult cu putință. Culorile vibrante mă atrăgeau și mă tot indemneau să îmi imaginez diverse povestioare, ce i le spuneam mamei.

De acolo și până a începe să-mi doresc să aflu cât mai multe despre Iași, a fost doar un mic pas. Prin Piața Unirii, adesea treceam pentru a hrăni porumbeii. Eram atât de fericită când aceștia se apropiau de mine pentru a ne juca împreună. Prima vizită în Muzeul de Istorie Naturală și acum mi-o amintesc. Mă fascina totul, căci mereu era câte ceva nou ce îmi stârnea interesul, chiar dacă la început îmi era milă de toate animalele. Cel mai mult îmi plăcea să-mi petrec sâmbetele și duminicile plimbându-mă pe bulevardul Ștefan cel Mare iar atunci când sărbătorile se apropiau, vizitam diversele târguri, așteptând cu nerăbdare

spectacolele din fața Palatului Culturii. Plângeam când trebuia să mă întorc acasă, căci tot ce îmi doream era să rămân cât mai mult în acele locuri.

Vremurile astea însă nu au durat prea mult, căci abia ce mă acomodasem când a trebuit din nou să părăsesc orașul. Îmi era atât de greu. Trebuia să renunț la tot ce îmi plăcea. M-am întors în Iași abia după câțiva ani, când am constatat că nimic nu mai era la fel. Pe moment eram foarte confuză. Nu-mi mai aminteam mai deloc anumite locații și nu înțelegeam de ce. Acum eram deja o adolescentă, ce privea diferit lucrurile din jurul ei. Ceea ce vedeam nu consideram numai frumos, consideram unic. Multe din locurile mele preferate, în decursul anilor se schimbaseră radical. Realizasem că fiecare loc are câte o poveste de spus. Încetișor am început să caut cât mai mult despre fiecare în parte, descoperind adevărata valoare a fiecărui lucru. Simțeam că trebuie din nou să descopăr acest minunat loc și de aceea mi-am luat inima-n dinți și am început să străbat străzile, în cautare de noi aventuri. De data aceasta, prieteni noi își făcură apariția în viață mea. Alături de ei, zi după zi găseam noi puncte atractive, participând la diversele activități în aer liber. Mă atașasem de fiecare loc, fără să-mi dau seama.

Palatul Culturii, mereu era în centrul atenției. De-a lungul anilor, întreaga zonă ce-l înconjoară, a fost total schimbată. Parcul de distracții, ce-mi animase copilăria, de mult nu se mai află acolo. Imaginea bulevardului se schimbase cel mai mult. Acum nu mai erau acei tei iar mica porțiune ce se închidea în weekend, era accesibilă trecătorilor și în timpul săptămânii. Terenul din preajmă Palatului acum era un adevărat paradis verde, în care te putea relaxa și în același timp să te distrezi alături de cei dragi. Indiferent de vreme și de vârstă, nu aveai cum să te plictisești, deoarece mereu se găsea câte ceva de făcut, ce reușea să te scoată din casă.

Iasul s-a imbracat in "haine noi"!! Abia în preajma Crăciunului, am văzut însă că magia nu a dispărut; eu doar crescusem. Era doar o altă zi în care alesesem să mă plimb pe bulevard, trecând prin fața Mitropoliei. Colindele răsunau peste tot în timp ce atenția îmi era distrasă de decorațiunile frumos aranjate, ce parcă erau desprinse din filme. Era plăcut tot ceea ce mă înconjura. Aveam privirea pierdută in acele lumini, cand am observat că ninge. Fulgi mari, se așezau pe asfalt în timp ce luminițele aprinse făceau locul atât de pur și de minunat. Pentru o clipă m-am oprit, căci tot ce îmi doream era doar să admir frumusețea ce aveam ocazia să o văd atât de clar. În minte apoi mi-au venit fugitiv imagini ale aceluiaș bulevard de acum 5 respectiv 10 ani în urmă. Atunci mi-am dat seama de ce iubeam atât de mult acest oraș. Cât de mult se schimbase acel loc!

Pe zi ce trece, am devenit tot mai atrasă de ceea ce deține acest oraș, ce reușește să mă fascineze prin arhitectură, cultură și mai ales istorie. Locurile acestea, au cu ce se mândrii, căci au oferit și oferă personalități marcante, spre crearea unui viitor cât mai prosper. Anual, mii de tineri, atât din țară cât și din străinătate, aleg Iașul deoarece dispune de o foarte bună pregătire profesională, încurajând valorile. În evoluția să, nu a uitat trecutul glorios, din contra l-a pus în valoare prin diverse expoziții sau scrieri. Îmi place nouă imagine. Are câte ceva din fiecare.

Totuși de ce iubesc acest loc? Îl iubesc pentru tot ce îmi oferă zi după zi. De când m-am întors, nu e moment în care să nu constat frumusețea ce mă înconjoară. Acesta este singurul loc ce m-a făcut să vreau să mă întorc, indiferent de unde m-au purtat pașii. De mică am fost cucerită de peisajele sale atât de spectaculoase și mai ales de exemplul pozitiv ce-l

oferea tuturor. Aici se îmbină atât de plăcut trecutul, prezentul și tot ceea ce ține de viitor. Ușor și sigur, pătrunde în sufletul meu, și astfel ajung să îmi doresc ca fiecare clipă petrecută în orașul celor șapte coline, să dureze cât mai mult. Locul ăsta magic, te atrage și nu te mai lasă să pleci. Chiar iubesc orașul acesta, căci nu încetează să mă fascineze.

De aceea, Iaşul...

Olimpia ZAGNAT, clasa a IX-a Colegiul Național „Emil Racoviţă”

Am chef de o plimbare. Haide, nu fi morocănos, sigur îţi va plăcea.Acum, când a

venit toamna, locul pe care vreau să ţi-l prezint pare un coş cu mandarine coapte, cu coji moi, catifelate, parfumate, întocmai ca străzile pe care ne vom plimba astăzi. Nu este vorba nici de romanticul Paris şi nici de pasionanta Roma. Este vorba despre Iaşul meu.

În Iaşul meu, frunzele sunt poezii de-ale lui Eminescu. De aceea, când suflă vântul, copacii recită volume de poeme din Copou până în faţă la Trei Ierarhi. Dacă ajungi aici, ţi-e greu să nu admiri sculptura delicată de pe această biserică. Vopseaua lăptoasă gustă azurul cerului şi îi fură din înalt cu crucea sa măreaţă. Îţi închipui tu, cititorule, câţi ochi de artişti au fost inspiraţi de aceste peisaje?

Dar să ne întoarcem la plimbarea noastră. Hai mai bine, dacă tot suntem aici, să mergem o fugă până la Casa Cărţii. Nu fi timid! Alege-ţi ceva. Sunt o babă comunistă, de Dan Lungu. Ştiai că e ieşean? Până la urmă, putem să ne mândrim nu doar cu scriitorii noştri, ci şi cu talentul nostru de a ne deschide sufletul şi de a vedea tot ce e frumos, ca adevăraţii artişti. Aşa că, pe străzile oraşului meu poţi vedea ieşeni romantici. Indivizi cuceriţi de nostalgii şi de artă. Unii dintre noi ne căutăm orbi de dragoste în cafenele sărace şi ne găsim în Grădina Botanică, lângă arborii bătrâni pentru că... aşa suntem noi. Plângem când vine ploaia şi ne furnică pielea când e lună plină. Viaţa noastră se învârte în jurul câte unui sentiment. Iubim frenetic şi apoi scriem, pictăm sau cântăm despre asta.

Acum am ajuns pe dealul mănăstirii Cetăţuia. De aici se vede tot oraşul. E un colţişor de lume unde se strâng de multe ori suflete de îngeri care se îndrăgostesc de el şi îi dau o aură luminoasă specială. Uneori, aceasta e pictată pe pânză, alteoriscrisă pe hârtie dar, oricum ar fi, ea tot iubire de ieşean se cheamă.