mt-de-(ast - libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/678/petronela piure-de-mere... · 2016. 5. 16. ·...
TRANSCRIPT
I
t
Sabine Stnding
Rt"onelaPi.tt e-de-ulil["""
Care vrdjegte si lipegte
Cu ilustrafii alb-negru de
SaBine Brichner
V ?4I'UNIVERS
[J:1i',]fi;Hl"''
8"" din rndr gi
M"t-de-(ast" avete
Petronelei Piure-de-Mere nu-i venea si-si creadl
ochilor. Igi lul furioasi telescopul auriu, de pirat, de
la ochiul sting 9i lustrui lentila cu colgul minecii.
- E cu neputinfi! murmurd ea, apoi se uitl dinnou prin luneti.
intr-adevir! Cinci siluete se strecuraseri in grldinalor gi in jurul vechii mori. Oare n-aveau nimic mai
bun de fhcut pe vremea asta?
Prima furtune de toamn[ mitura piminful,rdpdiain ugi si ferestre, ridica vdrtejuri de frunze 9i scutura
primele mere coapte din copaci.
Petronela incerca cu in ctrpdldnaresi lin5 fix telescopul,
lucru deloc ugor pe o asemenea furtuni. Mai ales dacl
stai intr-un mIr care se clatin[. Ea pocni nerlbdltoaredin degete gi, pe dat[,leglnatul se opri. Asta pentru ciPetronela Piure-de-Mere era o wljitoare.
Dar nu una obignuiti, ca acelea care se glsesc inorice basm sau in orice tren bintuit. Nu, Petronela
Piure-de-Mere era o wijitoare de pom. Mai precis,
o vrejitoare de m[r. $i dupd cum se cuvine unei
vrijitoare de mlr, nu locuia in vreo colibi ddrdpdnatl,
sau intr-o casi din turti dulce, bunl de ronl[it,citrliaconfortabil in fructul unui mir. Casa ei de mir atdrna
intr-un pom splendid, in mijlocul gridinii sllbeticite
a unei vechi mori.
De cind Petronela il speriase pe ultimul morar,
moarase oprise gi casa morarului eragoald,.Petronela
nu mai voia si impartl gr[dina cu nimeni.
Dar acumr pe n€nsteptate, se aflau acolo acegti
cinci oameni. Trei mari gi doi mici.
- Lucius! exclamd ea nervoasi. Lucius, pe unde
te-aivdrdt? La naiba, niciodati nu esti de gisit cdnd
am nevoie de tine!
- Ei, ce arde?
Somnoroas[, o ridagci se tdri pdnd, in camera
Petronelei.
- Nu arde nimic, rispunse Petronela pierzindu-9irIb darea. D ar sunt niste oameni in fatacas ei moranrlui.
Cu greu, Lucius o dldu la o parte pe vrijitoare gi
privi pe fereastr[.
- De ce nu te duci in alt[ parte? bodogini Petronela
si se mutd la cealalti fereastr[.
Nu era momentul s[ se certe cu Luciusr pentru
*
ci ceea ce se intdmpla cu siguran![ nu
insemna nimic bun. Agitati, se uitl iar
prin telescopul ei.
- L-am mai vilzut o datl pe birbatul acela incostum inchis la culoare, spuse ea. Atunci cdnd
Gisbert Piatri-de-Moari a plecat de*aici, moara,i-adat lui cheia.
Acum, birbatul in costum descuie uga de laintrarea in moarl gi, printr-un gest plin de trufie, iiinvitl pe ceilalli iniuntru.
- Celor doi oameni micuEi le este frig, comentiPetronela in continuare.
- Aceia sunt copii.
- Poftim?
Petronela il privi indis-
pusi pe Lucius.
Oamenii mici sunt
copii, repeti el.
- Dar le este frig, spuse
Petronela.
Cei doi copii aveau umerii ridicatip6'nd,1a urechi si tremurau de frig in v6.ntul rece. Cu
toate acestea, femeia carc ftceaparte din grup scuturidin cap. Nu voiau sI intre in casa morarului.
- Foarte intelept, bravo! coment[ Petronela.
Dar, apoi, berbatul o trase pur 9i simplu de
mdneci, iar copiii o urmari fdrd, tragere de inimi.
- Pare a fi vorba despre o familie, i9i dldu Lucius
din nou cu plrerea.
- Nu-mi pasd! pufni Petronela frrd. s5. scape casa
din ochi.
Doui minute mai tdrziu, uga de la intrare se
deschise brusc si femeia iegi val-vdrtej afard..Berbatul,
impreuni cu cei doi copii, o urmari cu pagi grebif.in cele din urm[, birbatul in costum de culoare^1.inchisi pdrisi gi el casa. Incuie cu atenlie 9i pornidup[ familie.
Incruntat5., Petronela i9i lui telescopul de la ochi.
in."pr'r sI se ingrijoreze din ce in ce mai tare. Avea
inc[ proasplt in minte cdt de greu fusese s[-1 alunge
pe Gisbert Piatrl-de-Moarl.
- Ce pirere ai? intrebi ea.
Lucius chtine din cap. inci nu stia ce sd
spuni.
- Pentru orice eventualitate, trebuie
si-i impiediclm si se mute aici, spuse
Petronela hotdrdtd,.
- Eu cred c[ nu trebuie s[-fifaci atitea griji. $tii prea bine in ce
stare jalnicl se afld, casa morarului.Cine s-ar muta acolo de bunivoie?
Lucius pirisi greoi locul de la
fereastri.
- Cred cI ai dreptate.
Totugi, ar trebui s[ ne
uitlm mai atent
la casi. Vreau simi conving ciacoperigul este
intr-adevir atdt
de giuritprecum imi
amintesc.
F""'ili" Iftr"h- rrb""rrd
Lea gi Luis Kuchenbrand erau gemeni. De fapt,
ar trebui si le spunem Luis gi Lea, deoarece Luis era
cu doud ore mai mare decdt Lea 9i, prin urmareravea
ultimul cuvint atunci cind erau de pireri diferite.
Astdzi,ins[, erau de aceeagi pirere.
- Ziua asta e la fel de frumoasd ca o vizitd"
la dentist, spuse Luis la micul dejun, iar Lea nu
putu decdt si fie de acord din
toatb, inima. Pentru cd. astdzi se
mutaseri in casa morarului.
Casa se afla la marginea orasului si era, asa precumsi-o aminteau de la prima vtzitd,, mici, mucegiiti 9iplinn de cripituri. Dar mama lor spunea cI atuncicind va fi cwdgatd, bine gi lucrurile aranjate la locullor, va fi frumoasl.
Lea nu era atdt de convinsn. igi alesese o cameri incare voia sL se mute, dar glsise in ea piianjenii. Cincila numlr, mari 9i gra9i, stiteau ghemuigi pe tavan.in fiecare colg al camerei cite unul si al cincileaagteptdnd in mijloc.
Leaura piianjenii
- Eu nu mL mut aici nici micar pentru un minut!anunti. ea numaidecit. Nu a ajutat nici micar faptulc5, tatdl a prins bestiile gi le*a dat drumul inapoi ingrddind,.
L e a a rcfuzat atdt demult gi de insis tent s i m ai intrein cameri, pdnl, cind i s-a permis sI doarml cufratele ei.
- Pogi sI te mufi cu mine, spuse Luis amabil. insldoar p6.nd cdnd camera ta va sci.pa de piianjeni. $inumai dacl promigi sI te porli respectuos.
In secret, gi el era destul de bucuros ci nu trebuiasd doarmi singur in prima noapte, deoarece, uneori,casa scotea niste zgomote ciudate.
28
Imprejurimile nu ii phceau in mod deosebit. Era
ciudat c[ nu existau vecini sau copii cu care si te pofi
.iuca. Aici nu era decdt o grldini silbatici, o moariveche si un iaz negru, chiar in spatele casei morarului.
Lea nu pdrea deranjatd, de faptul c[ locuinga era atdt
de singuraticn. i9i petrecu o vreme azvdrlind pietre
in apa intunecati., apoi se agezi pe
iarbil.
- Poate c[ nu e chiar aga de
rlu aici, spuse ea dupd o vreme.
Luis o privi uluit.
- Vorbegti serios?
Lea dldu din cap.
- Eu cred c[ iazul ilsta pare'i" oarecum vrijit. Poate cd, aici
locuieste o nimfh care, in realitate, este
o prinfesl fermecati.
Luis se lovi cu palma peste frunte.
- T[ chiar citegti prea multe basme. Acolo nu
locuiegte nicio printesl, ci mai degrabl un spiridug
al apelor solzos si morocinos, care noaptea... tiptil-tiptil iese din iaz gi apoi intri din nou in apd,.
Rise riuticios, pentru ci gtia cit de ugor se speria
sora lui.
,."nl-'- - .-.{ -
29