Caracteristicile muncii în agricultură

Acest articol are ca punct de plecare lucrarea domnului Prof. univ. dr. Popescu,

Gabriel, cu titlul Probleme de politică agrară. Bucureşti: Editura ASE, 2001, capitolul 5.2.

denumit, Caracteristicile muncii în agricultură din care am preluat numeroase idei.

Articolul nu a fost publicat, fiind o creaţie doar parţial originală.

Forţa de muncă în agricultură

reprezintă una dintre cele 3 resurse

fundamentale (alături de terenurile

agricole şi utilajele de producţie) care

influenţează în mod decisiv rezultatele de

producţie.

Foarte mulţi economişti agrari

recunosc importanţa economică a muncii în agricultură prin prisma ponderii mari în structura

cheltuielilor de producţie a celor legate de forţa de muncă. Această pondere se estimează între

30-60% din totalul cheltuielilor, funcţie de tipul de exploataţie, de sistemele de producţie

intensive sau extensive care se practică.”

Cercetările de natură sociologică au evidenţiat faptul că munca în agricultură - ca

factor de producţie - prezintă unele caracteristici şi particularităţi proprii.

http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=157&idb

Profilul muncii din agricultură este determinat de structura complexă a activităţilor

agricole, de mediul în care ea se desfăşoară şi nu în ultimul rând de percepţia societăţii asupra

acesteia.

Prin comparaţie cu specificul muncii din alte ramuri ale economiei precum industria,

serviciile, comerţul putem identifica trăsăturile specifice muncii în agricultură.

Desigur aceste trăsături nu sunt caracteristice absolut tuturor posturilor sau ocupaţiilor

din domeniul agricol dar sunt definitorii pentru acesta.

1. Trăsături tehnice

a) Munca în agricultură este dificilă.

De cele mai multe ori ea se desfăşoară în mediul exterior, în spaţii deschise, sub

influenţa directă a vântului, soarelui şi a altor condiţii climatice, cu temperaturi pozitive sau

negative care ajung la limita suportabilităţii umane. Atunci când se desfăşoară în spaţii

închise, precum adăposturile animalelor, compensaţiile relative privind factorii climatici sunt

umbriţi de obligativitatea de a suporta miros neplăcut, praf sau condiţii de igienă scăzute.

Caracterul dificil al muncii rezultă şi din timpul de muncă zilnic prelungit (10-12

ore/zi), care la rândul său este determinat de necesitatea realizării unor activităţi în termene

stricte, conform cerinţelor biologice ale plantelor şi animalelor din cadrul fermei. Programul

excesiv de restrictiv, care determină prestarea muncii inclusiv în zilele de sărbătoare (ex.:

mulsul vacilor din ferma de vaci pentru lapte în 2 prânzuri zilnice timp de 365 de zile pe an)

este de multe ori cel mai important factor inhibator pentru cei care ar putea alege să se

implice în agricultură, ca întreprinzător sau simplu angajat.

Suplimentar condiţiilor în care se desfăşoară şi programului de lucru se adaugă şi

privaţiunile pe care le provoacă munca în agricultură, aceea de a nu putea petrece timp

suficient alături familie, de prieteni, aceea de a pleca împreună cu ei în concedii, de a locui în

zone îndepărtate de aglomeraţiile urbane şi atracţiile specifice acestora din urmă.

Nu în ultimul rând, în multe exploataţii agricole utilizarea forţei fizice, ocupă un loc

însemnat în realizarea obiectivelor propuse, în ciuda creşterii ponderii activităţilor mecanizate

sau/şi computerizate. Acest lucru îngrădeşte accesul unor categorii de persoane la unele

ocupaţii sau face munca imposibil de susţinut continuu pentru alte persoane nepregătite fizic.

b) Munca în agricultură este periculoasă. Caracterul de pericol ( care are desigur un

sens relativ) rezultă din combinarea mai multor factori precum:

• complexitatea, mărimea şi forţa utilajelor agricole ce sunt folosite în procesul de

producţie şi mai ales din faptul că este foarte greu să se asigure o protecţie adecvată contra

accidentelor, deoarece majoritatea utilajelor sunt mobile şi presupun reglaje sau manipulări

repetate de către operatori.

• toxicitatea substanţelor folosite ca materii prime în activităţile agricole (pesticide,

substanţe de stropit, de dezinfectat, etc.)

• în unele activităţi zootehnice se lucrează cu animale care au o forţă disproporţionat

de mare în raport cu oamenii, comportament imprevizibil şi chiar agresiv.

• animalele şi păsările pot transmite unele boli oamenilor de un real pericol pentru

aceştia

Studiile făcute în UE demonstrează că în agricultură se înregistrează cele mai multe

accidente (mortale şi non-mortale ) raportat la procentul populaţiei ocupate în ramura de

activitate.

http://osha.europa.eu/en/sector/agriculture

c) „Munca în agricultură este diversificată, nu cunoaşte acea specializare a modelului

industrial”. Diversitatea operaţiilor creşte proporţional cu numărul de activităţi distincte din cadrul

unei ferme (de ex: ferma care cuprinde: cultura mare, creşterea animalelor şi vânzarea produselor

lactate) şi cu tipul tehnologiilor agricole practicate.

Acest fapt reclamă ca lucrătorul agricol să posede cunoştinţe din domenii diferite, mai ales

în cadrul fermelor familiale sau de mici dimensiuni, cunoştinţe specifice funcţiilor pe care trebuie

să le îndeplinească pentru a desfăşura activitatea în condiţii de rentabilitate economică (de ex.:

management, administraţie, agrofitotehnie, zootehnie, marketing, etc).

Caracterul diversificat rezultă şi din durata procesului de producţie lung, din posibilitatea

apariţiei factorilor imprevizibili în activitate (precum bolile plantelor sau animalelor, precipitaţii

abundente sau seceta, defecţiuni ale utilajelor deţinute, etc.), care nu permit repetarea la intervale

scurte ale aceloraşi acţiuni în condiţii similare (cum ar fi execuţia pieselor metalice la strung,

realizarea copiilor xerox, răspunsul la telefon, etc.).

Dacă despre caracterele “dificilă” şi „periculoasă” ale muncii agricole se poate aprecia cu

certitudine că acestea pot fi percepute doar ca elemente cu conotaţie negativă, caracterul

diversificat al muncii poate avea sensuri opuse, dacă este privit prin prisma valorilor socio-

economice.

Diversificarea muncii nu poate constitui un avantaj din punct de vedere economic

deoarece ea nu permite o ultra-specializare a lucrătorului din punct de vedere al cunoştinţelor

teoretice şi nici o formare a deprinderilor practice, a automatismelor de acţiune similare celor de

la nivelul ramurilor industriale, comerţului sau serviciilor. Reclamă de asemenea mult timp

consumat pentru înţelegerea şi depăşirea situaţiilor neprevăzute şi lasă loc improvizării şi intuiţiei

prin utilizarea cărora, de cele mai multe ori, rentabilitatea economică are de suferit.

Pe de altă parte specificul muncii în agricultură elimină rutina ca element al scăderii

productivităţii şi permite într-o oarecare măsură exersarea şi dezvoltarea aptitudinilor personale, a

iniţiativei, spiritului critic, ceea ce se transpune într-o mai mare motivare a lucrătorilor ocupaţi în

această ramură a economiei.

d) Munca în agricultură are o intensitate variabilă în timp, fiind strâns corelată cu anumite

perioade calendaristice. În sectorul vegetal, unde în fiecare decadă şi lună se execută lucrări

agricole specifice, apare mai pronunţat fenomenul de sezonalitate şi în consecinţă perioadele

foarte aglomerate alternează cu numeroşi timpi morţi. Nici în celelalte subdiviziuni ale

activităţii agricole (apicultura, silvicultura, zootehnie, etc) intensitatea muncii nu este

echilibrată pe parcursul anului, prin comparaţie cu alte activităţi economice. Caracterul

intensităţii variabile în raport cu sezonul determină dificultăţi majore precum salarizarea

personalului angajat permanent, găsirea, pregătirea şi folosirea forţei de muncă temporare dar

şi dificultăţi în programarea şi execuţia activităţilor în raport cu exigenţele tehnologice şi

cerinţele de performanţă economică.

e) Munca în agricultură este subordonată necesităţilor (trebuinţelor) fiinţelor vii

(animale sau plante-definite în sens larg). Indiferent de sistemul de creştere adoptat pentru

animale (care poate scădea nevoia de forţă de muncă într-o oarecare măsură) acestea nu pot fi

lăsate nesupravegheate/neadăpate/neîngrijite deoarece orice inacţiune sau acţiune care nu ţine

cont de cerinţele de dezvoltare ale animalelor poate avea consecinţe devastatoare pentru

activitate. În cultura plantelor, executarea lucrărilor şi tratamentelor trebuie să se facă numai

la momentele oportune, altfel putându-se compromite în totalitatea recolta.

Lucrătorul din agricultură lucrează cu “viaţa” (chiar dacă nu e vorba de cea umană) şi

oricine are de-a face cu “viaţa” inevitabil se confruntă cu evenimente mai puţin plăcute

precum sfârşitul acesteia.

Pe cale de consecinţă activitatea agricolă poate deveni frustrantă în anumite momente,

mai ales când agricultorul se confruntă cu pierderi de vieţi cauzate de evenimente naturale

insurmontabile sau care survin din vina sa.

f) Munca în agricultură este dificil de evaluat sub aspectul calităţii. În mod normal,

efectele muncii se stabilesc şi devin vizibile la sfârşitul ciclului de producţie, ciclu care în

majoritatea activităţilor economice se încheie în intervale destul de scurte de timp şi nu la interval

de peste 1 an ( la recoltare, la sacrificarea animalelor, etc ).

Din cauza faptului că la rezultatul final - cantitatea de recoltă obţinută - îşi aduc aportul

totalitatea lucrărilor executate potenţate în sens pozitiv sau negativ atât de factorii naturali cât şi de

modul în care reacţionează plantele şi animalele la acelaşi efort depus de om, devine aproape

imposibilă cuantificarea calitativă a fiecărei activităţi şi deci a fiecărei persoane care a fost

implicată în procesul de producţie.

g) Munca în agricultură este greu de controlat.

Procesele de producţie din agricultură desfăşoară pe spaţii extinse, se lucrează în

grupuri mici dacă nu chiar izolat, de unde rezultă o productivitatea scăzută în cazul organizării

necorespunzătoare şi a lipsei de supraveghere şi coordonare. Animalele şi plantele nu pot

comunica starea lor de neîngrijire muncitorilor sau celor care îi supraveghează şi astfel există

tentaţia pentru lucrătorii nemotivaţi corespunzător să se eschiveze de la sarcinile care le revin

sau să le execute necorespunzător.

Inovaţiile tehnologice din ultima perioadă au în vedere pe lângă productivitate şi

dotarea exploataţiilor şi utilajelor agricole cu mijloace moderne de supraveghere şi control a

activităţii muncitorilor (camere video pentru spatii restrânse cum ar fi adăposturile zootehnice,

sisteme computerizate de contorizare a activităţii şi consumului la utilajele agricole, etc.)

h) Munca în agricultură este puţin sigură pentru salariaţi. Necesarul de forţă de

muncă este sezonier şi lucrătorii preferă, cum este şi firesc, o slujbă (un serviciu) mai regulat,

ca în industrie. Salariatul agricol sezonier se află într-o permanentă nesiguranţă datorită

deselor întreruperi ale lucrului cauzate, în general, de timpul nefavorabil.

Concluzii

Cei care au sau vizează statutul de angajat în agricultură, ar trebui să ia în considerare

care sunt limitările şi dezavantajele muncii în sectorul agricol în comparaţie cu recompensele

sale, mai ales dacă se are în vedere doar aspectul financiar al problemei.

Urmarea unor cursuri de pregătire profesională de lungă durată fără a simţi chemarea

către activitatea agricolă vizată poate constitui un pas decisiv, într-o direcţie obscură…

O semnificaţie importantă o are cunoaşterea caracteristicilor muncii în sectorul agricol

de către întreprinzători şi de către managerii de nivel înalt care activează în domeniu.

Iniţiatorii afacerilor în sectorul agricol, care nu au experienţă în domeniu, neglijează în

cvasi-unanimitate greutatea şi disconfortul muncii, atunci când iniţiază o afacere agricolă, mai

ales dacă este vorba de a obţine fonduri nerambursabile. Se pune adesea greşit problema

obţinerii cu orice preţ a unor ajutoare financiare, fără a lua în calcul disponibilitatea de a trăi,

de câştiga bani din activitatea demarată, în stilul de viaţă dictat de aceasta.

Eu le recomand acestora, ca după finalizarea studiului de fezabilitate sau înainte, până

la data când realizarea investiţiei nu mai poate fi revocată, să facă un stagiu de pregătire

practică de minim 30 de zile, într-o exploataţie ca cea pe care urmează să o conducă.

Privind lucrurile din altă perspectivă, întreprinzătorii care conduc exploataţii agricole

ar trebui să acorde o mai mare atenţie organizării muncii în ferma pe lor, prin stabilirea

organigramei şi a sarcinilor ce revin fiecărui lucrător şi apoi conştientizarea rolului fiecăruia

în atingerea obiectivelor propuse. Motivarea şi exploatarea raţională a forţei de muncă poate

aduce însemnate rezultate economice prin asigurarea stabilităţii personalului şi devotamentul

acestuia. Mecanizarea şi automatizarea a cât mai multor procese reduce nevoia de personal şi

implicit nevoia de supraveghere, coordonare şi îndrumare a muncitorilor.

De caracteristicile muncii în agricultură ar trebui să se ţină cont şi atunci când se

gândesc formule de organizare a producţiei agricole la nivel naţional sau forme de sprijin

pentru agricultori. De multe ori se sugerează forme de organizare pe verticală în sector,

încurajând fermierul să se ocupe şi de asigurarea furajelor şi de creşterea animalelor urmând

ca tot acesta să deţină şi o fabrică de preparate lactate cu tot cu magazine de desfacere.

Excluzând lipsa capitalului, chiar şi numai prin prisma nevoii de organizare a muncii, astfel de

soluţii nu pot fi viabile decât în puţine cazuri.

S-ar putea obţine rezultate mai bune în ţara noastră accentuând specializarea producţiei

(care este un proces natural într-o economie de piaţă) concomitent cu crearea unor mecanisme,

centre de informare, procedee, softuri pentru computer, tranzacţii standardizate, modele de

interacţiune între diferitele verigi productive din agricultură. Aceste mecanisme ar avea

scopul să depăşească blocajele care apar între producerea şi consumul produselor agricole,

evitându-se operaţiunile speculative pe seama producătorilor şi luând povara cunoaşterii

multidisciplinare de pe umerii fermierilor.

Caracteristicile muncii în agricultură nu o fac pe aceasta prea apreciată, ca metodă de

asigurare al unui trai decent după standardele moderne, deşi pentru unii ea este plină de

farmec.

Pasiunea şi câştigurile materiale ar trebui însă să suplinească lipsa aprecierii sociale.

Cum pasiunea este uneori înnăscută rămâne să vedem cum realizăm câştigurile…

Cosmin Popa

Bibliografie

Probleme de politica agrara - Prof.univ.dr.Gabriel POPESCU

http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=157&idb=

European Agency for Safety and Health at Work

http://osha.europa.eu/en/sector/agriculture

Fotografia a fost preluată de pe pagina

http://www.oldmacdonalds.co.uk/