Muzic gregorianMuzica gregorian, numit icnt gregorian, este ungen muzicalliturgicutilizat n cultulcretin catolic.Inspirat demuzicaprimelor generaii decretinide pe teritoriulImperiului Roman de Apus aceasta avndu-i, la rndul ei, originea nGreciadecadent , muzica gregorian s-a dezvoltat nsecoleleVIXI. Desi de cele mai multe ori melodiile gregoriene erau invatate si transmise prin viu grai in manastiri sau in scoli papale, au fost descoperite si documente sau partituri, cele mai vechi datand din secolul al X-lea. Primele manuscrise au fost gasite in orasul german Regensburg si in localitatile St.Gall si St.Martial din Elvetia, respectiv, Franta. Numele su pleac de la cel alpapeiGrigore I cel Mare(a doua jumtate a secolului al VI-lea), care a condus oreformpentru unificarea muzicilorbisericetipe tot cuprinsulEuropei de vest.EvoluieIstoria dezvoltrii muzicii gregoriene se leag de numele a cel puin trei personaliti. ntr-o etap preliminar,episcopulAmbroziu de Milano(secolul al IV-lea) realizeaz o unitate a textelor folosite n cntul liturgic,demersul lui este ns limitat n spaiuldiocezeideMilano.Faza propriu-zis gregorian, iniiat depontifulGrigore I cel Marecu dou secole mai trziu, practic muzici mai puin variate de la o regiune la alta, cutndu-se descurajareamelismelorde sorgintepopulari aimprovizaiei.Este folosit ca modelcntul bizantin(dezvoltat nestul european). ntr-o ultim faz,clugrulbenedictinGuido d'Arezzo(cca. 990 1050) concepe un sistem riguros de notare i interpretare a muzicii liturgice, ce st n mod tradiional la baza muzicii cultevest-europene. Sunt propuse o primnotaie muzicalbazat peportativ(notaie guidonic),un sistem desolfegiere(numit solmizaie) i un ansamblu de gesturi din partea efului decorce aduce cu roluldirijoruluide mai trziu. Influena puternic a sistemului guidonic va avea ca rezultat depirea cadrului muzicii gregoriene. Compozitorii ce urmeaz vor avea un interes afiat pentru nfrumusearea muzicii bisericeti, pentru dezvoltarealimbajuluieimuzical. Primele astfel de reuite vor avea loc n Franacelei de a doua jumti asecolului al XII-lea, n cadrulArs Antiqua. TrsturiSistemul sonor. VocalitateaMuzica gregorian eramodal, folosind optscri sonore, dintre care erau evitate tocmai cele dou care vor crea fundamentulsistemului tonalnsecolul al XVII-lea.Muzica pornea de la conceptul decantus planus(lat.cnt lin), care dezvluie dou caracteristici de baz ale stilului: utilizarea exclusiv avocii umane i preferina pentrumersul treptatalmelodiei(salturilesunt rare i atenuate prin tehnica numitgradualis). nsecolul al XI-lea, sunt mprumutate elemente din melodica laic (secvene,tropi), n dorina de a crete atractivitatea muzicii. Ritmica i conducerea de vociRitmicaera monoton,excepiile fiind puine la numr (duratemai lungi sauformule ritmicerepezi). Vocile urmau un acelai ritm (izocronie), pentru diversificarea materialului folosindu-se mai trziu tehnicaantifoniei(mprirea cntreilor n dou grupuri care cntau pe rnd, dup modelulntrebare i rspuns).