EGO grafii

© 2010 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROMIaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

Naºterea: istorii trãite / coord. Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir. � Iaºi :Polirom, 2010

ISBN 978-973-46-1646-6

I. Miroiu, Mihaela (coord.)II. Dragomir, Otilia (coord.)

821.135.1-94

Printed in ROMANIA

POLIROM2010

Mihaela Miroiu este prof. univ. dr. la Facultatea de ªtiinþePolitice SNSPA, Bucureºti. Coordoneazã colecþia �Studii de gen�a Editurii Polirom. A publicat : Gândul umbrei. Abordãri femi-niste în filosofia contemporanã (1995), Jumãtatea anonimã.Antologie de filosofie feministã (1995), România. Starea defapt (în colaborare, 1997), Societatea retro (1999), Etica pro-fesionalã (coautoare, 2000), Politici ale echitãþii de gen (2003).La Editura Polirom, a editat Lexicon feminist (în colaborare cuOtilia Dragomir, 2002), Patriarhat ºi emancipare în istoriagândirii politice româneºti (în colaborare cu Maria Bucur,2002) ºi a publicat Învãþãmântul românesc azi (în colaborare,1998), Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã (2002), Drumulcãtre autonomie. Teorii politice feministe (2004), R�Estul ºiVestul (în colaborare cu Mircea Miclea, 2005), Nepreþuitele femei.Publicisticã feministã (2006) ºi Dincolo de îngeri ºi draci. Eticaîn politica româneascã (2007). Publicã sistematic în revistele22 ºi aLtitudini, precum ºi în cotidianul România liberã.

Otilia Dragomir a fost cercetãtoare la Institutul �Iorgu Iordan�al Academiei Române, apoi lector univ. dr. la Facultatea deªtiinþe Politice, SNSPA, MA în studii de gen, SNSPA, specialistãîn analiza discursului ºi studii de gen, membrã fondatoare aCentrului de Studii de Gen FILIA. Titularã a cursurilor deintroducere în studii de gen ºi limbaj, gen ºi putere în cadrulmasteratului de studii de gen, SNSPA. La Editura Polirom amai publicat Lexicon feminist (în colaborare, 2002) ºi Femei,cuvinte ºi imagini. Perspective feministe (în colaborare, 2002).În prezent lucreazã la Parlamentul European, la Luxemburg.

Dedicãm aceastã carte Mamelor noastre

6

7

Cuvânt înainte

La începuturi am fost doi

Fiecare dintre noi, înainte sã fie persoanã distinctã, aexistat ca parte a altei persoane : mama. Noi venim dinele. Nu ne-am nãscut, ci am fost nãscuþi din ºi de cãtrefemei. Nu venim pe lume ca Venus din spuma mãrii sauAtena din capul lui Zeus, nu suntem generaþie spontanee,ci suntem aduºi pe lume. De aceea mamele nu sunt înstare sã se desprindã niciodatã de cofiinþarea, de simbiozacu noi. Ele nu pot sã ne perceapã ca pe altcineva. Larândul nostru avem faþã de ele sentimentul de atracþieiraþionalã faþã de origini, faþã de starea de doi. Oricât amevolua, oricât ne-am individualiza, oricât ne-am înstrãina,oricât ne-am cãuta autonomia, undeva, acolo, în cele maivechi straturi ale inconºtientului, starea de comuniuneprimordialã rãmâne.

Pe cât ne este de limpede, în adâncul sufletului nostru,cã aºa ne trãim experienþa iniþialã a fiinþãrii, pe atât ne estede obscur din punct de vedere cultural. Trãim în lumi încare despre cele mai femeieºti dintre experienþe, sarcina,naºterea, lãuzia, hrãnirea din trup, aflãm din tratate imper-sonale de medicinã sau de puericulturã, din legi ºi politiciale maternitãþii, din scrieri religioase, cel mai adesea, dacãnu exclusiv, scrise de bãrbaþi. Ei, din pãcate, nu au cum sã

8

fie altfel decât contemplatori externi ai acestor experienþecruciale. Nu este nimic rãu în faptul cã bãrbaþii formuleazãidei, teorii, percepþii publice, norme ºi instituþii desprenaºtere. Cu adevãrat rãu este sã colaborãm prin tãcere lastarea de monopol bãrbãtesc.

Ca sã înþelegem naºterea ca parte a conºtiinþei de sinefemeieºti, prima noastrã datorie este aceea de a întrebafemeile ce au gândit, simþit, cum ºi-au trãit starea de sarcinãºi naºterea.

Ce am scris

Volumul pe care v-aþi hotãrât sã îl citiþi este chiar ceea cespune titlul : istoria trãitã a naºterii povestitã de douãzecide femei care au ales sã scrie despre cea mai profundã ºimai constitutivã dintre experienþele femeieºti.

Am preferat formula istoriei trãite în locul interviurilorºi forma directã, literarã în locul unei cercetãri cu iz deneutralitate, desigur, mult mai relevantã ºtiinþific, dar multmai puþin relevantã uman.

Iniþial, ambiþiile erau legate de povestiri mult mai structu-rate, potrivit unui ghid predeterminat. Pe parcursul lui 2009,însã, am primit poveºtile personale în forma unor disidenþeclare în raport cu ghidul iniþial. În mare mãsurã, acesteidisidenþe îi datorãm faptul cã noi, cele douãzeci de femei,nu am scris rapoarte seci despre naºterea copiilor, ci amretrãit ºi ne-am scris pe noi înºine, cele de atunci, celecare eram în urmã cu mai mulþi sau mai puþini ani, iar înultimul caz, cu câteva luni. Recitindu-le pentru ultima oarãînainte sã le facem publice, recitindu-le de dragul lor ºi nuca sã cãutãm hibe, aºa cum trebuie sã o facã oricineediteazã o carte, am fost noi înºine surprinse de impactullor emoþional asupra noastrã, râdeam, lãcrimam, ne îngri-joram sau cãdeam în uluire extaticã odatã cu ele. Le suntem

9

foarte recunoscãtoare pentru aceasta celorlalte optsprezececolaboratoare.

Istoriile trãite sunt organizate în succesiune cronologicãîncepând cu anul 1955 ºi terminând cu anul 2009. Întâm-plarea a fãcut sã rãspundã provocãrii femei � cãci multenu au rãspuns sau au scris cã nu li se pare cu putinþã sãscrie despre acest subiect, e prea intim � cu experienþe alenaºterilor din etape foarte reprezentative din comunism,tranziþie postcomunistã ºi europenizare. De aceea ele suntconcludente ºi istoric. Cum douã dintre femei au nãscut(ºi) în altã parte a lumii (SUA ºi Spania), avem ºi o altã niºãde abordare decât cea care plãteºte strict tribut variilordeterminisme instituþional-istorice româneºti.

Sunt poveºti personale, în care istoria mare a lãsat urme,nu numai materiale, ci mai ales ideologice. Volumul ar puteafi foarte bine intitulat ºi De la Sâncrai la Guadalajara sauchiar De la patefon la oxitocinã ºi epiduralã, iar pentru noi,editoarele, periplul temporal ºi ideologic a fost pitoresc ºifascinant. În 1961, Cornelia Grünberg se situa în avangardamãmicilor informate, pregãtindu-se de naºtere cu exerciþiide respiraþie dupã plãci de patefon franþuzeºti. În 2009,femeile decid dacã vor naºte cu sau fãrã oxitocinã, cu saufãrã anestezie epiduralã.

În ultimii cincizeci ºi cinci de ani, taþii au început treptat,târziu, greu ºi timid sã participe la evenimentul crucial alnaºterii copiilor lor. Absenþi sau aºteptând temãtori câtevazile în faþa maternitãþii, taþii volumului de faþã ajung înfinal sã fie prezenþi ºi chiar sã participe activ la naºtere.

Cartea este ºi o istorie subiectivã a relaþiilor cu insti-tuþiile medicale, cu discursul medical, precum ºi o istoriea receptãrilor subiective ale singurei cãrþi în domeniu pânãîn anii �90 destinate publicului larg, Mama ºi copilul deHerta ºi Emil Cãpraru.

10

De ce am scris

Se scriu tomuri întregi despre marea istorie a rãzboaielor,a revoluþiilor, ni se analizeazã totul, de la ADN la vitezasemnalului electric între neuroni, la câmpurile electro-magnetice pe care le emitem. Se scriu volume despreEuropa, despre tradiþii apuse sau tradiþii care se nasc. Darse tace, încã, despre experienþa primordialã a fiecãruiadintre noi, naºterea.

Maternitatea, în sens substanþial, ºi mai ales debutulacesteia sunt încã absente în spaþiul ºi în discursul nostrupublic. Acest subiect a rãmas mai mult sau mai puþin tabu,expediat de cele mai multe ori în sfera discursului medicalsau situat în spaþiul sacrului pur prin contemplarea ºiînchinarea la icoanele cu Maica Domnului ºi Pruncul.Naºterea, însã, nu este numai un eveniment medical sauun atribut al adoraþiei divine. Este experienþa originarã afiecãruia. Filosofii nefeminiºti susþin cã nu existã decât opropoziþie universal afirmativã adevãratã despre oameni :Toþi oamenii sunt muritori. Ei bine, ei ignorã faptul cãprecondiþia acestei universal afirmative este o alta, la felde adevãratã : Toþi oamenii sunt nãscuþi.

Emanciparea femeilor a fost cea mai importantã ºi maiprofundã transformare socialã a secolului XX, cãci a afectatstructura de bazã a societãþii ºi a determinat profundeschimbãri la nivel individual. Dar, dupã un secol revolu-þionar în care femeilor le-a fost recunoscut dreptul de vot,accesul la educaþie ºi la profesii interzise pânã atunci,dreptul la salarii egale, dreptul sã nu mai fie vândute,bãtute sau umilite sexual etc., experienþele lor umane celemai profunde, modul în care le trãiesc ºi se raporteazã laele rãmân încã încuiate în gineceu, continuând sã fie untabu pentru discursul public românesc. Dupã ºtiinþa noastrã,

11

cu excepþia notabilã a cãrþii Ioanei Nicolaie, Cerul dinburtã, istoriile noastre cu naºterea ca subiect central nu auun trecut substanþial în spaþiul culturii româneºti.

Pentru cine am scris

Pentru cine am scris, noi, cele douãzeci de femei ?Unul dintre taþi, Lazãr Vlãsceanu, beneficiar al lecturii

înainte de publicare, spunea cã aceastã carte ar trebui sãfie bibliografie obligatorie pentru bãrbaþi. Obligatorie nupoate sã fie, necesarã însã, da. Un alt tatã, Sergiu Vintilã,s-a simþit discriminat, de ce nu au fost întrebaþi ºi taþii, ºi ei ausimþit lucruri unice, ºi ei pot sã-ºi structureze sentimenteleîn scris.

Credem cu toatã convingerea cã acest volum foloseºteºi taþilor, ºi fiilor, actuali ºi viitori, sã înþeleagã de unde vin,cum au fost aduºi pe lume ei ca fii, cum i-au trãit mamelelor înainte sã se trãiascã singuri. Acest lucru este valabil ºipentru femeile care nu sunt încã, sau pur ºi simplu nusunt, mame. Sperãm cã ºi femeile, ºi bãrbaþii care intrãîntr-un astfel de sistem de referinþã vor putea sã îºi maitempereze rãbufnirile misogine : pânã la urmã, existãmfiindcã o femeie a spus Da ! existenþei noastre. Cu cecosturi ? În ce circumstanþe ? Câtã durere ? Câtã grijã ? Cucât dispreþ cultural faþã de faptul cã, dãtãtoare de viaþãfiind, femeile sunt mai aproape de naturã decât de spirit,aºa cum spune cultura a mai bine de patru milenii detradiþie patriarhalã ? Câtã asurzitoare tãcere femeiascã trebuiesã ne mai copleºeascã în privinþa actului prin care existãmcu toþii ?

Dar aceastã carte este, desigur, scrisã ºi pentru cele carecunosc experienþa naºterii. Speranþa noastrã este aceea cãle va provoca retrãirea propriilor lor poveºti ºi dorinþa sãle spunã cu voce tare, în spaþiul privat ºi în spaþiul public.

12

Nici nouã, celor douãzeci, nu ne-a fost uºor. La începutreacþia a fost foarte sfioasã. Despre lucrurile acestea nu sevorbeºte, iar dacã se vorbeºte, nu se scrie, iar dacã, totuºi,se scrie, mãcar nu se publicã.

* * *

Mulþumim tuturor celor care au scris pentru acest volum,mulþumim ºi celor care nu au scris. Tãcerea lor ne confirmãfaptul cã volumul este necesar ºi poate va descuia uºiferecate de ºi cãtre noi înºine, cãtre cei din jurul nostru. Lemulþumim ºi celor care se vor alãtura proiectului nostru pecare îl vrem continuat în spaþiul virtual, atât de ambiguuspaþial, dar atât de prezent în vieþile noastre. Proiectul vacontinua pe viitorul site al cãrþii, unde aºteptãm nu numaireacþii la acest volum, ci mai ales posibile noi poveºti alemamelor, dar ºi ale taþilor...

Mulþumim din nou lui Silviu Lupescu ºi colegilor de laEditura Polirom pentru curajul de a sparge un tabu ºi de ane prilejui �ieºirea în lume� nu numai în calitate de autoare,ci ºi de mame !

Mihaela Miroiu

Otilia Dragomir

13

Autoarele

1. Emilia Bîrsan

Am nãscut-o pe Mihaela în 10 martie 1955, laSâncrai, Hunedoara.

Am ºaptezeci ºi ºase de ani ºi încerc sã mã bucurde viaþã atât cât se poate. Am fost treizeci ºi opt de aniînvãþãtoare ºi mi-am iubit din suflet profesia. Mi-edrag sã îmi revãd elevii. De treizeci de ani sunt ºibunicã, nu doar mamã, ºi asta m-a fãcut sã descopãro altã formã de dragoste, totalã ºi necondiþionatã.În ultimii nouã ani mã împart între Bucureºti ºiHunedoara, între fiica mea ºi locurile natale. Fetiþade atunci este o femeie aºa cum am visat sã fie.

2. Cornelia Grünberg

Am adus-o pe lume pe fata mea în 31 ianuarie1961, la Bucureºti.

Copilul meu este mândria mea. O fiinþã inteligentã,sensibilã, loialã, deschisã la tot ce este omenesc. Ceîºi poate dori mai mult o mamã ? În rest, o viaþã desperanþe trãitã �sub vremuri�.

14

3. Ana Maria Sandi

Fiica mea s-a nãscut pe 10 decembrie 1971 laBucureºti.

Sunt, probabil, un exemplu al teoriei schimbãriiprofesiei ºi carierei mai mult decât o datã pe parcursulvieþii : de la doctorat în matematicã la studii asupraviitorului, studii de gen, proiecte de dezvoltare comu-nitarã ºi de politicã ºi reformã educaþionalã. ªi schim-bãrile par sã continue... Constantã : familia ºi centrulei, fiica, arhitectã, ocupatã cu reabilitãri de clãdiri înAnglia ºi Franþa.

4. Grete Tartler Tãbãraºi

Am nãscut-o pe Ana Stanca în septembrie 1977, laBucureºti.

Sunt scriitoare, muzicianã, doctor în filosofie,autoare a unor volume de poezie, eseuri, literaturãpentru copii ºi traduceri din germanã, englezã, fran-cezã ºi arabã clasicã. În calitate de diplomat amlucrat la Viena, Copenhaga ºi Atena. Acum suntscriitoare freelance. Volumele mele recente sunt atâteseuri academice pentru adulþi : Identitatea euro-peanã, 2006, Înþeleptul singuratec, 2006, cât ºi cãrþipentru copii. Fiica mea a studiat filosofie ºi limbistrãine, a fãcut douã doctorate în studii culturaleeuropene ºi în filosofie. Acum este cercetãtoare înistoria ideilor la Universitãþile din Mainz ºi Greifswald.S-a cãsãtorit în 2009 cu C. Daniel Hoffmann.

15

5. Sofia Vãcãrescu

Am nãscut douã fete : Theodora Eliza, în 13 iulie1978, ºi Ioana Irina, în 1 septembrie 1985, amândouãîn Bucureºti.

Regretele unei femei de aproape ºaizeci de ani ?Cã nu s-a nãscut într-o casã cu cãrþi, cã nu-ºi amin-teºte sã se fi jucat în copilãrie, iar mai târziu n-a avuttimp sã se joace cu copilele ei ºi, în general, n-a preaavut timp pentru oamenii importanþi din viaþa ei.Bucuriile unei femei de aproape ºaizeci de ani ? Cãcele douã copile fac ceea ce ºi-ar fi dorit mama lor sãfacã � scriu ºi cãlãtoresc. ªi asta nu e puþin lucru...

6. Mihaela Miroiu

Pe Andrei l-am nãscut în 27 ianuarie 1979, laHunedoara.

Dupã aceea am continuat sã fiu mamã ºi pro-fesoarã tot timpul. Prin ºansã istoricã, de când copilulmeu avea unsprezece ani, am putut sã-mi dezvoltºi alte talente decât cele profesoral-materne ºi deprietenã. Am studiat, cãlãtorit, scris, publicat, aminiþiat specializãri noi, am donquijotit în ultimii douã-zeci de ani ca politologã, eticianã ºi, mai ales, cafeministã. Grãdinãresc cu dragoste. Lungi perioadeam crescut intelectual, am cercetat, scris, publicat ºidescoperit lumea odatã cu fiul meu. Acum el estepeste ocean. Acolo are rãgaz sã dea curs, în sfârºit,pasiunii sale reprimate, adesea de pãrinþi, pentruistorie. Experienþa cea mai revelatorie a acestei etape

16

din viaþa mea este cã îmi descopãr în profunzimepropria mamã.

7. Otilia David

L-am adus pe lume pe Ciprian în 29 aprilie 1981,la Hunedoara.

Sunt medic primar la propriul meu cabinet, OTISAN.Sunt medic de familie, ecografistã ºi medic de între-prindere, adicã vreo patru doctori într-unul. Maiformez ºi medici de familie. În plus, mai organizez ºiexcursii artistice, istorice ºi de ridicat tonusul înlumea largã. Sunt divorþatã, deci liberã ºi indepen-dentã. Am rãmas boemã, artistã, pianistã, solarã ºi...optimistã. Copilul din poveste a fãcut Medicinã vete-rinarã ºi un master în Marketing, acum lucreazã ºiface naveta între Timiºoara lui ºi Hunedoara mameiºi bunicii sale.

8. Aida Ferat Postolache

Pe Andrei l-am adus pe lume în 5 iunie 1985, în Iaºi.

Pentru Andrei mi-am dorit sã fie sãnãtos ºi sã aibãce nu am avut eu : un tatã. M-am implicat în creºterealui, ajutându-l sã îºi dezvolte propria personalitate.Nu l-am dominat, nu l-am umilit. I-am respectatalegerile. A ales Medicina dentarã ºi îºi pregãteºteexamenul de rezidenþiat. Am contribuit la creºtereaºi educarea a 23 de promoþii de medici veterinariformaþi la Iaºi, oferindu-le ce am ºtiut ºi am scris eumai bine. Am predat Anatomie veterinarã ºi Istoria

17

medicinei veterinare, fiind autoare a patru cãrþi dereferinþã, câte douã pentru fiecare dintre cele douãdomenii. Am colaborat la alcãtuirea a douã revistede creaþie ºi culturã universitarã : Coloana a V-a ºiFeedback, apãrute la Cluj-Napoca, participând cupoezii ºi eseuri. Am adus pe lume ºi douã cãrþi depoezie, intitulate Vârstele Clipei (2005) ºi Cea maifrumoasã tristeþe a mea (2009).

9. Cornelia Pãsculie

L-am nãscut pe Silviu Tudor la data de 9 iunie 1987,în Hunedoara.

Pe mine mama m-a nãscut tot la Hunedoara, în 23iunie 1962. Sunt liberã ºi independentã din 2001,respectiv divorþatã. Lucrez ca secretarã la o firmã deconstrucþii ºi confecþii metalice din Hunedoara, pen-tru întreþinerea mea ºi a fiului meu, care este studentla Facultatea de Informaticã din Timiºoara � în primulan de master în �Inteligenþã artificialã�. Este organi-zator pentru a patra oarã a IT-FEST-ului din Timiºoaraºi redactor al revistei cu acelaºi nume.

10. Mihaela Vlãsceanu

Pe Ana-Maria (zisã Anouk) am nãscut-o acumdouãzeci ºi unu de ani, la Bucureºti.

Sunt sociolog, profesoarã, autoare în domeniu.Am o cãsnicie durabilã (treizeci ºi nouã de ani) ;supravieþuire ºi capacitate de luptã în contexte dra-matice ; carierã profesionalã satisfãcãtoare (mai ales

18

gândindu-mã la generaþiile de studenþi care m-aumotivat sã nu abdic), perseverenþã în urmãrirea cre-zurilor mele legate de dreptate, corectitudine, mora-litate, indiferent de faptul cã, de cele mai multe ori,am eºuat ; un mic mãnunchi de prieteni din aniitinereþii (câþi au mai rãmas !) despre care ºtiu cã îmivor fi aproape de câte ori voi fi în restriºte. Anoukeste acum o tânãrã minunatã, studentã la Drept.

11. Laura Grünberg

L-am nãscut pe Matei în 23 martie 1989, la Bucureºti.

Sunt mama lui Matei � un copil plin de har, pânãnu demult vedetã la baschet, acum un tânãr (prea)sensibil ce viseazã ºi învaþã sã facã regie de film. Înrest �mã� trãiesc pas cu pas aºa cum pot : predau,citesc, organizez, �particip�, public, vin ºi plec de laun serviciu birocratic, cumpãr, achit taxe ºi impozite,scriu din când în când cãrþi pentru copii ºi asta îmiface bine, ºofez în Bucureºtiul halucinant, merg laschi, plâng uºor la orice film siropos, zâmbesc rar,am frici, nostalgii, orgolii, entuziasme, deziluzii.

12. Cristina ªtefan

L-am nãscut pe Horia în 24 iunie 1996, la Bucureºti.

Sunt licenþiatã a Facultãþii de Filosofie, Universita-tea Bucureºti (1991), licenþiatã a Facultãþii de Sociologieºi Asistenþã Socialã (2001), Universitatea Bucureºti,M.A. Studii de Gen (2000), doctor în ªtiinþe Politice,ªcoala Naþionalã de ªtiinþe Politice ºi Administrative

19

(2004). Sunt autoare de studii pe probleme de gen,coautoare de manuale ºcolare, profesoarã. Desigur,mai presus de toate sunt mama lui Horia Mihai, acumelev în clasa a VII-a ºi un mare pasionat de înot.

13. ªtefania Miclea

Pe Mara am nãscut-o în 31 martie 1998, la Cluj.

Nu e uºor sã spui cine eºti. Mai degrabã ce ai, ceºtii, ce poþi, ce vrei, deºi nici asta nu e uºor... treizeciºi ºapte de ani, femeie, mamã, soþie, prietenã, psiho-log... Destul, nu merge. Citesc mult, prefer vinulroºu sec, râd mult, joc volei, lucrez cu multã plãcereîn grãdinã, a început sã-mi placã sã ieºim cu cortul...Aºa mai merge. Mara seamãnã cu ea însãºi. Indepen-dentã, cu o palmã mai micã decât mine, isteaþã, citeºteºi vorbeºte mult, puternicã, înoatã foarte bine, încãpã-þânatã, gata de aventurã alãturi de fratele ei, Mihai.

14. Claudia Miroiu

Am nãscut trei fete : Alexandra, la 14 octombrie1999, Theodora, la 19 mai 2001, ºi Stephania, la 12ianuarie 2009, toate în Bucureºti.

În toatã aceastã perioadã mi-am cãutat drumul ºiîncã îl mai caut : am urmat un curs postuniversitar deComunicare ºi management resurse umane la Univer-sitatea Bucureºti (când Theodora avea un an), amabsolvit masterul de Gen ºi Politici Europene la SNSPABucureºti, iar acum încerc sã continui o idee frumoasãpe care am gãsit-o pe acest drum (Bugetarea de gen)

20

ºi sunt doctorandã la ªtiinþe Politice, SNSPA Bucureºti(când Stephania nu are încã un an). Încerc sã fac ceeace simt cã pot face acum : sã-mi schimb drumul înviaþa profesionalã. Poate cã voi avea noroc. Alexandraare zece ani ºi este în clasa a IV-a � o fetiþã extremde sensibilã ºi iubitoare, deºteaptã, ambiþioasã ºicochetã. Este echilibrul dintre cele trei surori, ceacare iubeºte ºi mângâie, ocroteºte. Theodora are optani ºi este ºi ea o ºcolãriþã de clasa a II-a � veselã,vorbãreaþã, energicã ºi plinã de haz. Iar mezina,Stephania, are zece luni � un copil vesel, care doarmetoatã noaptea de la douã luni ºi cãreia i-au ieºit ºasedinþiºori fãrã sã plângã aproape niciodatã.

15. Otilia Dragomir

Am nãscut-o pe Mãriuca la 18 decembrie 2000, laBucureºti, ºi pe Tudor la 31 ianuarie 2003, la Bruxelles.

Am fãcut Filologia, un doctorat în Lingvisticã,masterate în Studii de Gen ºi Integrare Europeanã.Am mai început un doctorat în ªtiinþe Politice, spercã am sã-l termin. Am fost cercetãtoare la Institutulde Lingvisticã, apoi lectorã la SNSPA. Acum lucrez laParlamentul European ºi stau la Luxemburg. Nu ºtiuce o sã mai fiu sau o sã fac pe viitor, am vocaþiaschimbãrii drumurilor... ºi a þãrilor. Am scris câtevastudii ºi cãrþi (filologie, feminism ºi studii europene),lucrez la o carte despre maternitate în discursul publicromânesc. Îmi place la nebunie sã ºofez, ascult multãmuzicã ºi îmi încerc talentele artistice în diverseartefacte pe care le expun prin casã. Visez sã locuiesc

21

într-o dependinþã a muzeului Tate Modern, la Londra(mãcar o perioadã), sã devin scriitoare freelance ºi sãîmi iau brevet de pilot de avion. Cred în poveºti ºi înnevoia de poveºti. Sunt soþie ºi mamã. Mãriuca e înclasa a III-a, e fluentã în trei limbi, face pian ºi cursuride artã. Vrea sã se facã actriþã. Tudor e în clasa I, îiplace matematica ºi face înot ºi fotbal. Vrea sã se facãºef la fabrica de Lego ºi Bionicle. Îmi (re)descopãrcopiii în fiecare zi cu uimire ºi, odatã cu ei, ºi pe mine.

16. Maria Bucur

Mi-am nãscut bãieþii în Bloomington, Indiana,SUA : pe Dylan Deckard în 30 octombrie 2000, iar peElvin Deckard, în 23 august 2003.

Sunt profesoarã universitarã la catedra de IstorieEst-Europeanã la Universitatea Indiana, Bloomington,directoare a Institutului de Studii Ruseºti ºi Est-Euro-pene. Recent am publicat o lucrare intitulatã Eroi ºivictime. Rememorarea rãzboiului în România seco-lului XX (Indiana University Press, 2009). Lucrezîmpreunã cu Mihaela Miroiu ºi o echipã de docto-rande de la SNSPA la un proiect de istorie comparatã,intitulat �Genul ºi cetãþenia de zi cu zi�. Scriu povestirifeministe pentru cititori tineri. În timpul liber, mergcu ai mei pe munte ºi la festivaluri de muzicã. Învãþ sãcânt la bas electric. Dylan Deckard este în clasa a III-aºi e pasionat de pokemon, bakugan, the Beatles, EricClapton ºi Bob Dylan. De doi ani învaþã sã cânte lavioarã, chitarã ºi de curând a început sã participe laTae Kwando ºi joacã hochei pentru echipa Sconcºii

22

de mlaºtinã. Elvin Deckard are ºase ani ºi merge dejala clasa pregãtitoare la aceeaºi ºcoalã ca fratele sãu.A declarat cã vrea sã devinã fie geniu nebun, fiearheolog. Acum joacã hochei ºi învaþã vioarã.

17. Ana Bulai

Am nãscut-o pe Eva la Bucureºti în 2002.

Am fãcut Liceul Pedagogic din Râmnicu Vâlcea(un liceu de calitate, momentan desfiinþat, în careîncã se simþea vechea ºcoalã pentru fete). Am absolvitFacultatea de Psihologie, Sociologie ºi Asistenþã socialãdin Universitatea Bucureºti (la rândul ei transformatã),dupã care am urmat cursurile unui master în cadrulFacultãþii de Filosofie (master ºi el desfiinþat). Deprofesie sunt cercetãtoare a curiozitãþilor vieþii. Nuºtiu sã fi realizat ceva special în viaþã. Am cunoscutcâþiva oameni de excepþie, în a cãror liniºte sufleteascãmã refugiez uneori. Am scris câteva articole pe diverseteme sociale, am colindat aceastã þarã în locuri superbe,triste, interesante, sinistre, excepþionale, dar niciodatãfade. Am vizitat multe din locurile lumii unde mi-amdorit sã ajung. Iubesc oamenii ºi spectacolul vieþii,deseori mai mult decât pe mine însãmi.

Mã numesc Cora, sau Ana, sau Maria. Indiferentcum m-a chemat înainte, în funcþie de prieteni ºivremuri, de ºapte ani mi se spune �mami�.

18. Ramona Pãunescu

Pe Matei l-am nãscut pe 1 decembrie 2005, laBucureºti.

23

Sunt licenþiatã în Filosofie, specializarea FilosofiePoliticã, am absolvit un masterat în Politici Publice încadrul Universitãþii Bucureºti ºi am urmat cursurile despecializare de un an de la École Nationale d�Admi-nistration (ENA), Paris, Franþa, obþinând o diplomã destudii aprofundate în domeniul afacerilor europene.În prezent sunt manager public în cadrul Departamen-tului pentru Afaceri Europene, Guvernul României.Matei, bãieþelul meu, are acum patru ani ºi se aflã îngrupa mijlocie la o grãdiniþã bucureºteanã.

19. Daniela Palade Teodorescu

Am nãscut-o pe Isidora în 15 mai 2006, la Bucureºti.

Sunt redactorã-ºefã a revistei Avantaje, pentrucare lucrez de aproape paisprezece ani, aºa cã potspune cã am crescut odatã cu aceastã publicaþie, caprofesionistã, dar mai ales ca om. E un privilegiu sãscriu despre lucruri care îmi plac ºi care mã repre-zintã, care au legãturã cu aºteptãrile mele ca femeie,mamã, profesionistã, persoanã responsabilã, cu simþcivic. Avantaje mi-a oferit multe repere solide înprivinþa imaginii mele despre maternitate, fie cã auvenit de la specialiºti consultanþi, colege, intervievatesau cititoare care ne fac pãrtaºe la experienþa lor deviaþã. Aºa cã fetiþa mea datoreazã multe dintre aptitu-dinile mele de pãrinte ºi ºansei de a lucra la o revistãpentru femei. Acum Isidora merge la grãdiniþã ºi mãîntreabã foarte serios : �Mama, dar eu sunt tânãrã ? Eucum o sã îmbãtrânesc ?�. Îl iubeºte �pânã la avioane�pe frãþiorul ei, Victor, cu doi ani mai mic decât ea.

24

20. Mihaela Elena Gorea

Pe Sebastian David l-am nãscut în 25 aprilie 2009la Guadalajara, Spania.

Sunt o tânãrã mãmicã, care, pânã în momentul încare a aflat cã va da naºtere unei mici fiinþe, credeacã cel mai important în viaþã este sã ai cât mai multediplome, sã studiezi, sã te specializezi. Astfel, amterminat Facultatea de Economie ºi AdministrareaAfacerilor în Iaºi, specializarea Administraþie Publicã(2007), sunt licenþiatã ºi în Relaþii Internaþionale ºiStudii Europene, tot în Iaºi, ºi am terminat un masterîn Dreptul Uniunii Europene în Madrid, la UniversidadAutónoma, în perioada 2007-2008. Apoi am fost stagiarãla Bankinter, o importantã bancã din Spania, undemi-am oprit activitatea cu zece zile înainte de naºtere.

ªi acum consider studiul foarte important, însãdin momentul în care mi-am þinut copilaºul în braþe,am ºtiut cã nimic nu este mai de preþ pe lume. Iaracum David îmi zâmbeºte mereu ºi ºtiu cã este ceamai mare realizare a mea !

25

1955

Darul lui Dumnezeu

Emilia Bârsan

�Anii mei tineri vor trece în zbor,

ªi niciodatã nu se vor mai întoarce.�

Aºa îmi începeam eu jurnalul în care îmi însemnamtoate bucuriile, fericirile ºi durerile, în vara anului1954. Am scris, am iubit, am plâns, m-am bucurat ºim-am întristat pentru cã tinereþea mea a fost de multeori confuzã, prea des tristã ºi cu bucurii mai rare.

Eram o învãþãtoare tânãrã de douãzeci ºi unu deani într-un sat de la poalele munþilor Poiana Ruscãidin judeþul Hunedoara. Era vremea aceea pe carenumai cine a trãit-o o poate înþelege, anii începutuluicomunismului în þara noastrã, cu multe spaime pro-duse de alþii ºi bucurii pe care încercam sã ni lefacem singuri, departe de �colhoz�, �întovãrãºiri� ºiosanalele aduse lui Stalin ºi Gheorghiu-Dej. Viaþa eraplinã de evenimente speciale, iar noi, dascãlii satelor,eram antrenaþi la toate acele �munci de lãmurire� a

26

þãranilor sã se înscrie în colectiv, sã facã activitãþi demasã la cãminul cultural din sat, serbãri ºi câte altele,cu aceeaºi amprentã de comunism sovietic, adicã deceva straniu pentru noi.

ªcoala în care fusesem repartizatã era micã ºimodestã, o casã cu douã camere a unui þãran din sat.La fel de micã era ºi locuinþa noastrã cu chirie la unpreot bãtrân ºi foarte cumsecade. Lui îi datorez multãrecunoºtinþã pentru felul în care ne-a primit în casasa, cu mult drag ºi cu toatã dorinþa sã ne ajute, sã nesfãtuiascã, plin de vorbe bune, un preot singur ºifoarte bãtrân. În acelaºi timp am început sã construimºcoala pe care o doream cu atâta ardoare. Eram doidascãli tineri, eu ºi soþul meu. Împreunã am fãcutplanul viitoarei ºcoli, foarte modestã de altfel, formatãdin douã sãli de clasã, o cancelarie, o camerã ºi obucãtãrie pentru noi. Eram atât de fericitã cã voiavea locuinþa mea, încât ne-am pus pe lucru cuadevãrat. Dupã orele de curs mergeam la ºantierulºcolii, unde lucram cot la cot cu zidarii, le gãteammai mult eu ºi aveam timp sã mai car câte o gãleatãde mortar sus pe schele.

Pânã într-o zi când, pe neaºteptate, am constatatcã s-ar putea sã devin mamã. Eram emoþionatã laculme, nu ºtiam nimic despre o sarcinã, nu ºtiam nicice trebuie sã fac. Am hotãrât sã merg la medic, înoraº. Nu cunoºteam pe nimeni, nu existau medici laþarã decât foarte rar, în unele comune, aºa cã ammers la o policlinicã în Hunedoara de una singurã, încãutarea unui medic. Nu am gãsit decât o doctoriþãinternistã care m-a luat la întrebãri :

27

� Eºti mãritatã ? Când ai avut ultimul ciclu ? Undestai ? Ce meserie ai ?

Mi-a confirmat cã sunt însãrcinatã ºi sã îmi vãdmai departe de treabã. Am ieºit de acolo bucuroasãºi destul de dezorientatã. Nu m-a luat în nicio evi-denþã, nu mi-a dat niciun sfat sau ceva în legãturã cusarcina. Primul lucru pe care l-am fãcut când am ieºitde acolo a fost sã mã duc la piaþã ºi sã îmi cumpãrmulte fructe ºi multe flori, pe care le-am dãruit primeifemei bãtrâne pe care am întâlnit-o în cale. M-amdus în parcul oraºului ºi m-am aºezat pe o bancã.Am început sã mãnânc caise ºi sã plâng de bucurie.În sfârºit nu voi mai fi singurã, voi avea pentru cinesã trãiesc, cu cine sã mã bucur de viaþã. Nu aveampe nimeni sã-i împãrtãºesc bucuria. Aº fi vrut sã fiemama, dar era departe. Am plecat în satul Boj, laºcoalã ºi acasã, unde era soþul meu, sã îi spun mareamea bucurie, marea mea emoþie. El nu a reacþionatîn niciun fel, doar atât :

� ªtiam, nu ºtiu de ce te-ai mai dus la doctor !Am înmãrmurit ºi nu am spus nimic ; în schimb,

m-am dus la prietena mea, Elena, care locuia lângãºcoalã, ºi ne-am bucurat împreunã. Ea era deja mamãºi i-am zis :

� Trebuie sã mã înveþi de toate despre un copil,fiindcã nu ºtiu nimic despre sarcinã ºi nici nu am deunde sã aflu.

Ea, râzând, mi-a rãspuns :� Fato, toate astea le înveþi de la sine, nu e

nevoie de nicio ºcoalã. Ce ºtiu o sã îþi spun. Dar vei

28

învãþa tu totul pe timpul sarcinii. Un lucru îþi zic, sãnu te mai prind pe schelele ºcolii.

Eram în vacanþa mare ºi era o varã caldã ºi fru-moasã sau, cel puþin, aºa mi se pãrea mie. Îmi sim-þeam sufletul uºor ºi plin de bucurie. Am mers lapãrinþii mei sã îi anunþ ºi sã îmi petrec vara în satulnatal. Le-am spus mai întâi mamei ºi bunicii. Ne-ambucurat împreunã. Bunica, draga de ea, m-a rãsfãþatcu plãcinte pe tigaie, aºa cum se fac în Ardeal, bunede þi se topeau în gurã.

Nu aveam nicio problemã deosebitã cu sarcina.Nu aveam greþuri, niciun fel de stare de rãu. Eramliniºtitã cum nu mai fusesem de mult, fericitã cã voiavea un copil cãruia i-am pus numele de la trei luni :Mihai dacã era bãiat, Mihaela dacã era fetiþã. Însufletul meu eram sigurã cã fiinþa dragã ce se dez-volta în mine era fatã ºi îmi pãrea bine sã cred asta,chiar dacã îmi doream sã fie bãiat, ca sã îi fie maiuºor în viaþa asta. Bunica spunea :

� Draga bunii, fetele sunt mai bune decât bãieþii,fiindcã ele au milã ºi mai mult drag de pãrinþii lor.

Aºa a ºi fost.Mi-aduc aminte cã, în vara aceea, când eram doar

cu pãrinþii ºi cu bunicii mei, am fost mai rãsfãþatãdecât oricând, mai protejatã, mã simþeam bine ºimâncam ca o spartã, în special castraveþi muraþi, dedimineaþa pânã seara. M-am îngrãºat ca un caºalot.Aveam douã-trei rochii cu elastic, pe care le lãrgeampe mãsurã ce îmi creºtea burta.

Pe vremea aceea sarcina era un fel de �jenã�, unfel de tabu despre care se vorbea mai discret ºi cu

29

precauþie. Când vãd cã azi femeile tinere îºi etaleazãcu mândrie ºi fãrã pic de reþinere burtica, îmi aducaminte de felul cum pe vremea mea acest lucru erainadmisibil. Era totuºi un lucru bun prin faptul cãbãrbaþii ne priveau cu respect ºi consideraþie.

Vara aceea a anului 1954 a fost una dintre celemai ciudate ºi frumoase din tinereþea mea. Stãteamîn livadã sau culegeam flori de câmp, împleteamcoroniþe, vorbeam cu copilaºul meu. Eram convinsãcã va fi o fetiþã, mi-o doream tare mult ºi Dumnezeum-a ascultat. Fãceam drumuri lungi pânã la holda depeste vale, unde pãrinþii ºi bunicii mei erau la secerat.Îmi plãcea sã merg sã le duc apã rece ºi plãcinte calde,pe care le fãceam pentru ei. Nu mã lãsau sã secer, eisecerau cu secera, nu cu combina � despre care nicimãcar nu ºtiam cã existã. Eu stãteam la umbrã lanucul din capul holdei ºi fãceam legãturi pentrusnopii de grâu. Ciudat, nu ? ! Dar câtã pace ºi câtãliniºte în sãtucul dintre dealuri unde auzeam cântatulcocoºilor ºi mugetul vitelor care veneau de la pãscut !

Aºa mi-am petrecut acea varã binecuvântatã, gân-dindu-mã cã în curând nu voi mai fi atât de singurãºi cã o sã am pentru cine sã trãiesc. Serile aceleafrumoase, când bunicul meu Gheorghe venea de lapãºune cu vitele, nu am sã le uit niciodatã. În perioadacãpºunilor ºi a frãguþelor, bunicul îmi aducea în corde-luþa de la pãlãrie frãguþe de pãdure. Mi-amintesc ºiacum pãlãria lui din paie, cu cordeluþã neagrã, careera înconjuratã de fragi cu codiþe, exact aºa cum îiculesese. Era bucuria mea de searã ºi mai ales abunicului, care spunea :

30

� Uite ce v-a adus moº !Vorbea la plural, gândindu-se ºi la copilaºul meu.

Toatã vara aceea � adicã aproape trei luni de vacanþãde varã � am stat la pãrinþii mei, care m-au înconjuratcu atâta dragoste ºi cãldurã, încât nu mã gândeamprea mult la nefericirea cã acel copilaº, probabil,curând nu va avea un tatã aºa cum ar fi trebuit, ci unulvoiajor ºi musafir pe acasã. În vara aceea a plecat lacursuri de perfecþionare pentru o lunã, apoi în satulîn care eram amândoi învãþãtori, pentru construcþiaºcolii. Fetiþa mea nu a avut parte de mângâieri înburtica mamei niciodatã de la tãticul ei. În schimb aavut parte de atâta iubire de la mine, de la bunicii ºistrãbunicii ei.

Timpul trecea, venea toamna ºi începea ºcoala.Eu a trebuit sã plec, pe 15 septembrie începea noulan ºcolar. Am pãrãsit cu pãrere de rãu satul naºteriimele, mergând în alt sãtuc, acolo unde predam. Mi-amgãsit elevii uitându-se la mine miraþi. Era normal,plecasem de la ei subþiricã ºi mã întorceam dupã treiluni, grasã ºi cu o burtã mare-mare. Între timp s-aterminat de construit ºi ºcoala, iar în octombrie amintrat cu toþii în clãdirea nouã. Era micuþã, dar mie îmipãrea un rai, mai ales cã în clãdire aveam o camerã ºio bucãtãrie (lucru mare), locuinþa noastrã, locul undeavea sã creascã pentru un timp fetiþa din burticã.

În toatã perioada de atunci ºi pânã am nãscut, amfost o singurã datã la medic. Spre ghinionul meu, amnimerit aceeaºi doctoriþã care m-a vãzut când aveamtrei luni de sarcinã. Acum aveam ºapte luni ; m-aconsultat ºi mi-a spus :

31

� Dragã, totul este normal ºi bine. Ai o burtã aºade mare, de parcã ai avea doi gemeni.

La început m-am speriat puþin, dar, în inconºtienþamea, mi-am zis :

� Ce ºtie asta, nu poate fi adevãrat !Am mers mai departe fãrã sã îmi pese de nimic.

Eu eram bucuroasã cã voi fi mamã.Am început sã îi lucrez hãinuþe copilului meu, i-am

fãcut singurã cãmãºuþe, scufiþe ºi îi croºetam botoºei.În acele timpuri, pe acolo nu erau magazine cu con-fecþii pentru copii. Totul trebuia fãcut din materialepe care le cumpãram ºi le confecþionam noi, mãmi-cile, bunicile sau o croitoreasã. Ce bucurie aveamcând vedeam cã din mâinile mele ieºeau primelelucruºoare pentru copilaºul meu ºi ce mândrã eramde ele !

A venit iarna cu frumuseþile ei, iar eu mã gândeamcã iarna viitoare îmi voi plimba copilaºul cu sãniuþape uliþele satului, înfofolit foarte. Mã simþeam bine,împlinitã, fericitã ºi puþin îngrijoratã de evenimentulpe care îl aºteptam cu atâta emoþie. Nu aveam cãrþidespre viitoarea mamã, nu aveam îndrumare specialãpentru naºterea copilului, mã bazam doar pe bunulDumnezeu ºi pe experienþa bunicii ºi mamei mele.Astfel, cu bucurii ºi necazuri a venit dupã multeaºteptãri ºi momentul cel mai frumos, mai emoþio-nant, dar ºi cel mai confuz din viaþa mea.

Eram tot la þarã, în casa pãrinþilor mei. Nici princap nu mi-a trecut cã trebuie sã mã duc la spital. Mãcãlãuzeam dupã experienþa miilor de femei carenãºteau acasã, fãrã asistentã medicalã, doar cu vreo

32

moaºã comunalã. Eu o aveam pe moaºa Melania,care era tot atât de emoþionatã ca ºi mine. Aveamînsã încredere în ea, încrederea unei tinere irespon-sabile, care nu prevedea nimic rãu în evenimentul ceavea sã vinã.

Începutul lui martie 1955, o iarnã care nu se maisfârºea, cu nãmeþi mulþi, cu frig ºi ger. A începuttravaliul, care a fost lung ºi greu. Au trecut aproapedouã zile cu dureri uºoare la început, apoi din ce înce mai grele. Tata a plecat sã îl aducã pe soþul meu,care era la ºcoalã, la o distanþã de 15 kilometri. Eramult, pentru cã nu exista niciun mijloc de transport.Naºterea fiicei mele a fost destul de grea. Într-unfinal, au adus doi medici din Cãlan ºi aceºtia m-auajutat sã o aduc pe lume pe fiica mea dragã, careavea 4 kilograme. Era frumoasã ºi dolofanã. Când amvãzut-o, am avut sentimentul acela de uºurare, debucurie cã e întreagã, fãrã defecte, Doamne-fereºte !Mi-a dat-o în braþe doctorul, care mi-a spus :

� Uite, domniþã, ce mândreþe de fetiþã ai !A plâns puþin, apoi s-a liniºtit ºi îºi miºca mânu-

þele, pe care n-am încetat sã i le sãrut. O mareobosealã a pus stãpânire apoi pe mine. Dupã untravaliu lung ºi greu, am adormit.

Când m-am trezit, fetiþa mea era îmbãiatã, înfãºatãºi aºezatã într-o albiuþã de lemn. Dormea cu pum-niºorii strânºi, ca ºi cum ar fi vrut sã þinã în mâinitoatã lumea. A început problema alãptãrii. Când mi-ampus fetiþa la sân, am încercat cele mai mari emoþii. Îmiera fricã cã nu va putea suge, cã nu voi avea lapte são hrãnesc. Era mai dificil, fetiþei îi era foame, eu

33

aveam lapte insuficient. Atunci mama mea a chemato prietenã din vecini, pe Valeria, care avea un bãiatde douã sãptãmâni, ºi a alãptat-o ea. Acum fetiþamea cea frumoasã era cu adevãrat mulþumitã ºi sãtulã,dormea bine în scutecele ei lângã mine în pat. Eu nuputeam dormi de fricã sã nu i se întâmple ceva � îmipãrea atât de fragilã ºi de gingaºã, cã îmi era fricã são iau în braþe. Încurajãrile au venit de la bunica mea,un om ºi jumãtate.

Ea, mai mult decât toþi ai mei, m-a învãþat detoate în legãturã cu felul în care trebuia sã o îngrijescpe fiica mea. Îmi fãcea demonstraþii pe masã cum sãîi fac masaje dupã baie, cum sã o înfãº, ºi alte lucruripe care nu le ºtiam. Partea bunã era cã instinctulmatern te învaþã totul cu privire la îngrijirea ºi creº-terea copilului tãu. Este, cred eu, cel mai frumossentiment pe care poate sã îl aibã o femeie mamã : sãvezi cã ai adus pe lume o fiinþã atât de micã, degingaºã ºi cã tu trebuie sã faci tot posibilul ca aceafiinþã sã fie sãnãtoasã ºi sã creascã frumos. Dupãdouã zile am putut sã îmi îngrijesc singurã fiica,fetiþa mea, Mihaela mea dragã ºi iubitã, care a rãmaspânã în ziua de azi pentru mine raþiunea mea de atrãi. Fiica mea a fost ºi va fi cel mai minunat dar pecare mi l-a dat Dumnezeu.

Toþi ai mei, soþul meu, pãrinþii ºi bunicii, eraufoarte fericiþi ºi nu ºtiau cum sã ne mai rãsfeþe. Unlucru foarte hazliu îmi stãruie ºi acum în minte. Încurtea casei aveam foarte multe gãini, raþe ºi o droaiede curci. Curcanii mai ales, când e zãpadã, fac ogãlãgie cu glu-glu-urile lor de rãsunã satul. În zilele

34

acelea, bunicul meu stãtea cu bãþul lângã curcani sãnu mai facã zgomot pentru cã trezeau copilul ºi erafoarte supãrat pe curci. Îi spunea bunicii :

� Taie-i, Mãriþi, cã ãºtia nu vor lãsa fetele sãdoarmã cu gãlãgia lor !

Cum eram la þarã, trebuia sã respectãm tradiþiilelocale. Una dintre acestea era cã moaºa va aduce treizile hranã pentru lãuzã, mâncare tradiþionalã în satulmeu : supã de gãinã cu tãiþei, carne fiartã cu piure decartofi ºi plãcintã cu brânzã iarna sau cu fructe vara.O alta consta în venirea moaºei în fiecare searã, timpde o sãptãmânã, sã-i facã baie copilului. O bãiþãspecialã cu flori de �zacsin� ºi flori de fân, toatefierte în apa de scãldat în care, dacã era fetiþã, sepunea câte o crenguþã de busuioc, ca sã fie iubitã debãieþi când va fi mare. Îmi plãceau aceste ritualuricare se fãceau seara, iar bunica fãcea câte o micãrugãciune înainte de a începe baia fetiþei mele. Cucât drag ºi bucurie a fost primitã de noi toþi în viaþanoastrã ! Totul pãrea o poveste frumoasã într-o iarnãtârzie care cu greu voia sã plece.

Eu eram preocupatã de fiica mea în fiecare clipã.O culcam cu mine în pat, în pernuþa ei pentru bebe,fãcutã de mine înainte de a se naºte. Problema erauscutecele, pe care le fãcusem din pânzã moale definet. Trebuiau multe, multe, de diferite mãrimi, maimici ºi mai mari. Dupã fiecare folosinþã trebuiauspãlate, fierte ºi apoi cãlcate pentru a deveni cât maimoi pentru copilaº. Pe acea vreme nici prin gând nuîmi trecea cã o sã existe scutece de unicã folosinþã(pamperºi, ce nume prost, da� ce lucru bun !). Pânã

35

la ºase sãptãmâni o înfãºam pe fetiþa mea în scutececu mânuþe cu tot. Copilul era legat ca un castravete.Eu mã revoltam împotriva acestui fel de înfãºat, darbunica ºi mama îmi spuneau cã altfel copilul va aveapicioarele strâmbe, iar cu mânuþele se va zgâria. Devoie, de nevoie, a trebuit sã accept acest fel de a�lega� copilul, dar în fiecare zi o lãsam o perioadãdesfãºatã ºi mã jucam cu ea sau îi fãceam scurtemasaje, în special seara, dupã baie.

Primele ºase sãptãmâni de dupã naºtere nu amavut voie sã ies din curte ºi nici sã îmi scot fetiþaafarã (nu-i vorbã cã nici nu prea era posibil din cauzatimpului destul de rece ºi umed din acel martie). Nua venit niciun medic sã îmi vadã fetiþa, nu se obiºnuiape acele vremuri, mai ales la þarã. Te vizitau rudelesau prietenii, ºi cam atât era tot contactul cu lumeadin afara casei. Conform tradiþiei noastre creºtin-orto-doxe, femeia lãuzã nu avea voie sã iasã niciundepânã când copilul nu era botezat ºi mama nu aveafãcutã moliftã. Eu m-am conformat la toate acesteobiceiuri care nu mã deranjau cu nimic, fiindcã minteamea era deplin ocupatã cu activitatea de proaspãtãmãmicã la douãzeci ºi unu de ani.

Mã preocupa felul cum trebuie sã o cresc, sã oîngrijesc ºi, mai presus de toate, sã fie bine hrãnitã.O hrãneam la piept, acum aveam lapte ºi era obucurie pe care nu o poþi simþi decât dacã eºti mamãºi îþi þii copilul la sân ºi vezi cum îþi zâmbeºte în felullui de fiinþã micã-micã, îi auzi scâncetele. Dar maiales e bucuria de a-l privi gândindu-te cã Dumnezeua fãcut cu tine o minune.

36

De fapt, asta e maternitatea, o minune a luiDumnezeu ºi o binecuvântare. Nu mã supãra foartetare cã tatãl fetiþei mele venea destul de rar sã nevadã, dar nici nu îmi era indiferent cã venea atât derar. Acest lucru mi-a uºurat starea de mai târziu, cândel a plecat definitiv din viaþa noastrã, a amândurora,pentru totdeauna. Cazul nostru a fost o situaþie aparte,aºa cã nu pot generaliza cã toate femeile au trecutprin astfel de situaþii. Atunci am suferit mult, dar maitârziu am mulþumit lui Dumnezeu cã nu era cu noi.

Când fiica mea a împlinit ºapte sãptãmâni, laîndemnul preotului din sat, pãrintele Emil care m-abotezat ºi m-a cununat ºi pe mine, am hotãrât s-obotezãm pe Mihaela. Toatã familia a fost de acord ºibotezul a avut loc într-o duminicã de aprilie. Naºiifetiþei mele au fost naºii mei de botez ºi de cununie,de-acum oameni mai în vârstã, foarte buni ºi foartedragi mie pentru inteligenþa ºi pentru bunãtatea lor.Pregãtirile pentru botez le-a fãcut familia mea la casanoastrã din Sâncrai unde, desigur, au fost invitaterudele ºi câþiva prieteni.

Toate lucruºoarele pentru botez din trusoul fiiceimele au fost fãcute la croitoreasã ºi brodezã, cum ammai spus, în acele zile nu existau magazine cu con-fecþii pentru adulþi sau copii. Lucruºoarele erau aºafrumoase, colorate în roz ºi alb.

În satul meu era obiceiul ca în timpul botezuluimama sã nu participe la slujbã, deoarece nu fusesesã i se facã molifta de �despurcare�, un fel de slujbãcare s-a fãcut abia dupã botez. Mama trebuia sã steaacasã în timpul ceremoniei ºi sã facã multe munci

37

casnice pentru ca fiica ei sã le deprindã când va fimare : sã mãture, sã ºteargã praful, sã gãteascã, sãscrie, sã citeascã ºi multe alte lucruri pe care trebuiasã le facã fetiþa când va creºte. Acelaºi ritual trebuiasã-l facã ºi mama de bãiat, numai cã trebuia sã facãmunci specifice bãrbaþilor (hazliu, nu ?).

Odatã cu molifta de patruzeci de zile, mama puteasã iasã cu copilul din casã. Pentru mine a fost foartebine-venit acest lucru pentru cã era o primãvarã fru-moasã, caldã ºi blândã, dupã o iarnã destul de lungã.Dupã sfârºitul acestei perioade de opt sãptãmâni, amplecat ºi eu cu micuþa Mihaela în satul Boj, undeeram învãþãtoare. Locuiam în camerele de la ºcoalãºi eram bucuroasã cã, în sfârºit, eram în casa noastrã,pe care am mobilat-o ºi am aranjat-o cum am pututmai bine. Spun asta pentru cã în acele vremuri eramfoarte mulþumitã dacã aveam o camerã ºi o bucãtãrie.Când mã gândesc la ce au mulþi oameni ºi tinerii azi,mã apucã râsul cât puteam sã fim de nepretenþioºi ºicum ne mulþumeam cu atât de puþin.

Acum, când scriu aceste rânduri, sunt o femeie deºaptezeci ºi cinci de ani, bunica lui Andrei, nepotulmeu iubit care trãieºte acum peste ocean, prici-nuindu-mi un dor imens, dar ºi mândrie în acelaºitimp, iar fiica mea este o femeie în toatã firea.

Mihaela mea, fetiþa mea pe care am crescut-o cuatâta drag, acum a ajuns la vârsta la care îºi doreºteºi ea o nepoþicã sau un nepot. Când privesc în urmã,într-un fel îmi pare cã povestesc lucruri care s-aupetrecut nu demult. Dar au trecut de atunci cincizeciºi patru de ani, o viaþã. Lucrurile au evoluat enorm,

38

cum este ºi firesc, faþã de tinereþea mea ºi a altorfemei contemporane mie. Nu vreau sã accentuezmodul civilizat în care este sfãtuitã azi o viitoaremamã, nici condiþiile culturale ºi materiale în caretrãieºte azi, deoarece aceste lucruri sunt ºtiute detoatã lumea. Vreau sã remarc însã faptul cã azi, cândo femeie tânãrã îºi propune sã devinã mamã, totuleste complet diferit de timpurile pe care le-am descris.Condiþiile materiale, faptul cã medicina ºi mentali-tatea oamenilor au evoluat mult fac ca azi un copilsã se nascã în siguranþã, mama sã fie în siguranþã ºitoate condiþiile de creºtere sã fie altele, civilizate ºifoarte moderne, în pas cu lumea de azi, desigur,dacã poþi sã þi le permiþi, dacã ai ceva bani.

Privind înapoi la ceea ce am trãit eu, la experienþamea de mamã în acele vremuri destul de grele ºi detulburi, nu regret deloc cã le-am trãit aºa cum erau.A fost cea mai frumoasã ºi mai interesantã experienþãa vieþii mele. M-am bucurat de puþinul pe care îlaveam din punct de vedere material, dar mai ales destarea de miracol cu care erau încãrcate toate acelemomente ale vieþii mele.

Este bine ca tinerele mame de astãzi sã ºtie ºi sãcunoascã felul cum au nãscut ºi cum au crescut copiibunicile lor. Au ce învãþa ºi, mai ales, pot sã îºi deaseama cã viaþa lor de tinere mãmici este total diferitã.Sã îi mulþumeascã lui Dumnezeu ºi evoluþiei istorieipentru zilele pe care le trãiesc acum în experienþamaternitãþii. Desigur, nu înseamnã cã ele nu au pro-bleme, dar problemele lor sunt total diferite de aleînaintaºelor lor. Pretenþiile sunt altele, mentalitãþile

39

la fel. Tatãl copilului de astãzi poate participa la toateetapele sarcinii mamei, ba chiar ºi la naºterea copi-lului, ceea ce era în afara oricãrei discuþii în aniidespre care am vorbit. Acest lucru ºi multe alteatitudini ºi comportamente îi fac pe cei doi soþi(pãrinþii copilului) sã fie mult mai apropiaþi ºi sã îºiasume fiecare partea de responsabilitate în naºtereacopilului, în dezvoltarea lui fizicã ºi sufleteascã. Dez-voltã încrederea ºi iubirea unul faþã de celãlalt ºi,împreunã, faþã de mica creaturã care vine pe lume.

Aceste rânduri exprimã pãrerile mele, experienþelemele din acele timpuri. Nu pot afirma cã toate femeilede vârsta mea au avut aceste experienþe. O naºtereeste unicã pentru fiecare mamã. O împlineºte, oîmbogãþeºte sufleteºte ºi o face mai bunã ºi mult mairãbdãtoare cu toþi cei din jur. De aceea repet : a fimamã, a aduce pe lume fiinþe atât de dragi este obinecuvântare de la Dumnezeu.

august 2009

40

1961

�Asta-i tot ? !�

Cornelia Grünberg

Zilele acestea am citit într-un ziar : �La maternitateaIC s-a terminat vaccinul pentru femeile cu RH-ulnegativ�. ªi odatã cu aceastã ºtire mãruntã a nãvãlitpeste mine un trecut plin de emoþii, spaime, bucuriiºi aºteptãri.

Era anul 1960 ºi pierdusem pânã atunci nu maiºtiu câte sarcini. De data asta mã decisesem sã ducsarcina pânã la capãt, cu orice preþ. Eram una dintreacele �ciudãþenii� cu RH negativ. La noi abia începusedepistarea unor asemenea cazuri. Am fost luatã înevidenþã ºi trebuia sã mã duc periodic la control la ounitate sanitarã situatã pe strada Doctor Felix. Ceºtiam despre asta ? Cã dacã partenerul are RH-ulpozitiv (adicã îl are) ºi copilul la fel, organismulmamei produce anticorpi. Ca urmare, sarcinile suntcu risc, deseori fãtul putând fi chiar eliminat. Seînþelege cã soþul meu avea RH-ul pozitiv ºi copilul,probabil, aºijderea. Ce departe eram atunci de unvaccin preventiv !

41

Dar eu eram decisã sã nasc acel copil. Mã duceamcu conºtiinciozitate la control. Primele luni au fostun coºmar, eliminam orice mâncam ºi ceva în plus...Ajunsesem sã arãt ca o stafie ! M-am întâlnit într-o zicu un prieten din copilãrie ºi la început nu m-arecunoscut, iar apoi a afiºat o minã atât de compã-timitoare, încât m-am grãbit sã plec cât mai repede.Altã datã eram în tramvaiul 14, care mergea atuncipe bulevardul Elisabeta, ºi am simþit cum totul seîntunecã. I-am spus lui Ludi, soþul meu :

� Mi-e rãu !El mi-a rãspuns încurajator :� Imediat ajungem în staþie !Dar nu am mai ajuns acolo. Am cãzut, tramvaiul

s-a oprit... Leºinasem, cred, de foame. Dar eram atâtde hotãrâtã sã înving, încât, aºa prãpãditã cum eram,aveam simþãminte de erou !

Partea a doua a sarcinii a fost însã extraordinarã,îmi era bine. Mã simþeam femeie, atrãgãtoare ºi impor-tantã. Purtarea bãrbaþilor faþã de mine era foarteinteresantã. Erau atenþi, prevenitori, aº zice chiarcurtenitori. Oare chiar aºa erau sau percepeam eu cutotul altfel ? Îmi amintesc nenumãrate situaþii pe stradã,în magazine, în mijloacele de transport în comun... Îmiamintesc o întâmplare. Stãteam în tramvai în faþã, amîntâlnit de câteva ori privirea ºoferului, un bãiat tânãrºi arãtos. La staþia la care am coborât eu, a coborât ºiel. A rupt o floare de dupã gard ºi a înfipt-o înpoartã. ªi acum regret cã nu am luat floarea !

Îmi plãcea în acea perioadã sã merg la coafor, sãmã îmbrac bine, sã umblu prin magazine. Port o

42

mare recunoºtinþã elevilor mei, lucram la o ºcoalã aMinisterului Industriei Uºoare. Aveam clase de maiºtri,de ucenici ºi postliceale de specialitate. Fãrã excepþie,gãseam geamul deschis, deºi era ianuarie ºi o iarnãgeroasã, paharul cu apã pe catedrã ºi o disciplinãbinevoitoare, caldã. Am lucrat pânã în ultima sãptã-mânã ºi m-am simþit minunat în activitate.

Eram atât de fericitã, cã mã prostisem ! M-amsurprins uneori amuzându-mã de degetele mele. Mãbucuram de o dimineaþã seninã, de o mâncare, deun batic nou. ªi aºa a sosit sorocul. Oh, am uitat sãspun cã eram foarte instruitã. Citeam tot ce se gãseadespre naºtere. M-am delectat citind la BibliotecaAcademiei niºte cãrþi de specialitate. Remarcaþi nivelul,nu ? ! Am avut ºi un disc de patefon franþuzesc încare noi, femeile, eram învãþate cum sã respirãm,cum sã ne miºcãm, ce sã facem etc.

Înarmatã astfel, m-am prezentat însoþitã de soþulmeu la Maternitatea Giuleºti. ªi a început calvarul. Ozi ºi noaptea urmãtoare. Totul pãrea fãrã sfârºit. Soþulmeu a rãmas la poartã ºi mã suna din jumãtate înjumãtate de orã sã mã întrebe cum mã simt. A trebuitsã îl rog sã se ducã acasã ºi sã nu mai sune. Desigur,pe atunci nu existau telefoane mobile, totul se petre-cea la telefonul sãlii de naºtere. I-am dat cuvântul deonoare cã, imediat ce se va produce evenimentul, îlvoi suna. În acele vremuri, bãrbaþii nu erau acceptaþila naºtere. Mai mult decât atât, spitalul era în carantinãdin cauza unei gripe (nici aviarã, nici porcinã, eraaltã gripã !). Mai târziu am aflat cã s-a dus acasã ºi nui-a lãsat pe vecini sã doarmã cu agitaþia lui.

43

Durerile naºterii nu cred cã pot fi descrise. Noroccã le uiþi repede. Altfel nimeni n-ar mai face al doileacopil. Spre dimineaþã mi-a scãzut tensiunea. Doctorulm-a întrebat îngrijorat :

� Mai poþi ? Dacã nu, sã mergem la cuþit !Încã nu ajunsesem vremurile în care pentru ceza-

rianã era nevoie de aprobãri speciale ºi nici avorturilenu erau interzise. Aveam gura uscatã ºi putere cât unfiricel firav de apã.

Moaºa mi-a stors niºte mandarine în gurã ºi, cu unultim efort, copilul a apãrut pe lume. Fetiþa abianãscutã era ºi ea obositã ºi, ca urmare, scotea suneteslabe. Doctorul, moaºa, surorile m-au lãsat baltã ºis-au concentrat pe copil. M-am înfuriat îngrozitor.M-am chinuit atât ºi acum nu mai contam ! M-amridicat sã vãd pentru cine m-au trãdat ºi m-am emo-þionat... De pe mãsuþa medicalã se vedea o mutriþãchinuitã, roºie ca un rac, chealã ºi strâmbãcioasã. Nuºtiam ce sã fac, sã plâng sau sã râd. Dar furia nu m-apãrãsit. Când doctorul s-a reîntors cãtre mine, i-amzis ceva urât.

� Bravo ! a replicat el, stau cu tine o zi ºi onoapte, ºi tu...

Au urmat procedurile obiºnuite, eliminarea placen-tei, toaleta etc. ªi m-am trezit într-un salon de vreodouãsprezece paturi, în ordinea naºterilor. Înainteamea a nãscut o tânãrã femeie rromã. A þipat de zdrãn-gãneau geamurile, dar a fost gata într-o orã. Bãiatulnãscut era oacheº, cu mult pãr, frumos ºi zgomotosca mama lui. În salon ea avea o mare plãcere sã mãstrige pe nume ºi mai ales atunci când aþipeam !

44

Mie copilul nu mi l-au dat la supt pânã nu i s-aufãcut analizele, avea RH-ul tatãlui sãu, iar mie mi s-aanalizat laptele. Se pare cã ºi laptele putea sã pro-ducã anticorpi. Directorul Maternitãþii Giuleºti era peatunci profesorul Sârbu, o somitate în specialitate,Om cu O mare, format în ºcoala medicalã interbelicã.Zilnic fãcea �vizita mare�. Trecea prin toate saloanele,se oprea la toate paturile, acorda timp ºi atenþiefiecãreia dintre noi, indiferent de nivelul de culturãsau de starea materialã. O asemenea purtare nedãdea o stare de siguranþã confortabilã. Mã întrebînsã cum s-a produs în anii urmãtori schimbarea, demedicul a ajuns sã nu se uite decât la pacienta lui.Pentru cezarianã era nevoie mai târziu de aprobarespecialã, ca în perioada nefericitã în care a nãscutfata mea, la sfârºitul anilor �80.

La externare, sora care mi-a �eliberat� copilul mi-adat ºi cartea de vizitã a profesorului Sârbu, cu indi-caþia sã îl sun. Cum sã îl sun eu, un nimeni, pe dânsul,o somitate, am gândit eu, trebuie sã fie o glumã !

Jos mã aºtepta soþul împreunã cu alþi tãtici ne-rãbdãtori. Când am apãrut cu �pacheþelul�, agitatulmeu partener s-a uitat zãpãcit ºi a exclamat tare :

� Asta-i tot ? !A fost un râs general. ªi aºa am ajuns în camera

noastrã închiriatã, într-un apartament în care locuiamîn comun cu oameni cumsecade.

Pe profesor nu l-am sunat, dar dupã câteva zilem-a sunat dânsul, m-a certat ºi apoi mi-a dat sfaturipentru RH-ul meu buclucaº. Primele bãi erau ca niºteexperienþe ºtiinþifice, cu aer metafizic. În mâinile

45

mele o fiinþã fragilã se unduia, totul era aºa de gingaººi depindea de priceperea mea ca baia sã decurgã cao plãcere. Soþul meu, care fãcea muncile grele (aduceaapa, instala baia etc.), stãtea fascinat ºi speriat. Dincând în când mã apostrofa : �Fii atentã sã nu îi rupivreo mânã sau vreun picior !�. La baia fetiþei asistauºi vecinii, rudele sau prietenii, era un fel de petrecerecolectivã.

În alte clipe, l-am surprins pe Ludi uitându-seminute întregi la copil. L-am auzit odatã cum ºi-achemat la telefon un prieten :

� Hai, vino, ajutã-mã sã mã obiºnuiesc !Interesant este faptul cã nu ne era fricã de microbi,

cã simþeam nevoia sã ne împãrtãºim bucuria cu ceidragi... Dar nu toatã suflarea participa la emoþiilenoastre, pisica pe care o îndrãgeam mult ºi pe caream rãsfãþat-o fãrã mãsurã, din gelozie, a plecat ! Amcãutat-o în tot cartierul, dar nu am mai gãsit-o.

Au urmat luni de griji ºi bucurii. Prima ieºire laplimbare... Mame care mã opreau, cerându-mi sã-iacopãr faþa ca sã o apãr de ger. Dar eu eram o mamãmodernã, respectam recomandãrile din lecturi. Dealtfel, ºi doctorul pediatru era un inovator. Fiecare ziaducea ceva nou, o miºcare deosebitã, un zâmbet, ovorbã.

Am reînceput munca, dar capul îmi era acasã. Amâncat, n-a mâncat, a fãcut, n-a fãcut... acesta eraobiectul discuþiilor mele telefonice. Îmi amintesc cummã amuza un asemenea comportament ºi cum îmipromiteam sã nu mai fac aºa ceva, dar nu mã puteamabþine. Viaþa are regulile ei de la care este greu sã te

46

abaþi ºi, dacã stau sã mã gândesc bine, manifestãrileacestea, sã le numim primare, le-au dat oamenilorforþa de a trece prin rãzboaie, calamitãþi, totalitarism...

În aceastã ordine de idei, m-a urmãrit mult timp osecvenþã din filmul Procesul de la Nürnberg : jude-cãtorul, un american oripilat de grozãviile pe care leafla în fiecare zi, i-a întrebat pe cei care îi îngrijeaucasa : �Cum aþi putut sã trãiþi ?�. Femeia a rãspunssimplu : �Am trãit !�...

Este uºor sã faci analize teoretice dupã, omul areînsã o singurã viaþã ºi nu-ºi poate alege nici epoca,nici þara în care sã se nascã. Marile ºi micile trãiri :prietenia, iubirea, sexul, copiii care cresc, succeseleºi eºecurile, moartea... oricât ar fi de colorate social,rãmân taine personale, bucurii sau dureri, miracolesau coºmaruri. De aceea nu înþeleg graba unora dea-ºi rescrie biografiile prin grile ideologice mai favo-rabile zilelor noastre. Cred cã aºa se explicã ºi tendinþatinerei generaþii de a demitiza totul, poate excesivuneori. Dorinþa lor de a gãsi esenþele, fãrã prea multeornamente. Ei se cautã ºi cautã acele semne careidentificã viaþa simplã ºi adâncã, în toatã frumuseþeaºi urâþenia ei.

iunie 2009

47

1971

Un copil ca o portocalã

Ana Maria Sandi

Bucureºti, la început de decembrie, nu era încãiarnã. Ninsese însã îndeajuns ca zãpada sã acopereurâciunile strãzii. Soarele se reflecta în albul strãluci-tor, dând semne cã avea sã se întâmple ceva miraculos,iar soþul ºi mama mea stãteau cu nasurile turtite degeamul maternitãþii ca sã vadã minunea. O asistentãbinevoitoare le indicase locul de unde puteau sãvadã cel mai bine camera de naºtere, aflatã la parterulbãtrânei maternitãþi în care ºi eu venisem pe lume.

Cu douãzeci ºi ºase de ani în urmã, mama meatrebuise sã meargã pe jos o distanþã bunicicã pentrua ajunge la spital atunci când începuserã durerile. ÎnBucureºtiul tocmai ieºit din rãzboi, nu gãseai nicimãcar o birjã. Spaima o însoþea la gândul cã nenoro-cirea s-ar putea repeta. Cu un an în urmã, pierduseun bãieþel la naºtere, în refugiu fiind, pentru cãdoctorul care urma sã o asiste nu reuºise sã soseascãla timp pentru o naºtere care s-a dovedit a fi maicomplicatã decât se credea.

48

Eu am fost mai norocoasã ºi atunci, fiindcã mamaa ajuns cu bine la spital, dar ºi acum. Aveam maºinãºi nu erau încã timpurile restricþiilor absurde la ben-zinã din anii �80, aºa cã am ajuns cu bine la spital. Sesubînþelege cã ambulanþe care sã transporte viitoarelemãmici la spital, chiar ºi din cele mai îndepãrtatecãtune, nu existau. Dacã erai la oraº, mai aveai oºansã. Dacã nu, Dumnezeu cu mila !

�Ooah�... ºi cel mai important ºi minunat momentdin viaþa mea se petrecuse. Ieºise din mine o viaþã !Cine n-a trecut prin aceastã experienþã nu poate înþe-lege. Cine a fãcut-o este un om fericit. Dupã mulþi ani,un director american ne-a întrebat la un retreat :

� Care a fost cel mai fericit moment din viaþavoastrã ?

Rãspunsurile au fost dintre cele mai neaºteptate :câºtigarea unui meci, cumpãrarea mult visatei maºini.ªeful ºi cu mine am avut aceeaºi mãrturisire : naºtereaunui copil. Am vrut sã-l întreb ce a simþit el ca bãrbatatunci, dar nu am apucat. Ce am simþit eu este atâtde unic, încât nu poate fi descris.

�Portocala� mi-a fost arãtatã o clipã, apoi asisten-tele au înºfãcat-o, iar eu am rãmas pe mâna doctorului.

Cei doi privitori de la fereastrã s-au asigurat cãtoate sunt în regulã ºi au plecat acasã, unde îi aºteptauîncã multe pregãtiri.

Nu existau pe atunci examinãri ecografice princare sã se urmãreascã evoluþia copilului ºi care sã-þispunã dinainte sexul. În consecinþã, nimic nu fusesecumpãrat, cãci, dacã habar nu ai ce copil vei avea,

49

nici nu ºtii ce culoare trebuie sã aibã hãinuþele : rozsau bleu. Exista, bineînþeles, ºi varianta neutrã aalbului, dar intervenea superstiþia lui �nu e bine sãcumperi dinainte�.

Cei pricepuþi îºi dãduserã cu pãrerea :� Este bãiat, fiindcã burta ta este þuguiatã.Doctorul anunþase când scosese copilul la luminã :� Este fetiþã !Eu eram fericitã oricum. Îmi aminteam încã de

sentinþa doctoriþei de la policlinicã atunci când mãdusesem la consult :

� Ce copil, duduie, ai un chist fibromatos pecare trebuie sã-l scoatem.

Am încercat timidã sã-i introduc un element dedubiu :

� ªtiþi, sunt proaspãt mãritatã ºi ne dorim amândoiun copil. Nu ne-am ferit ! Poate cã totuºi...

� Nici vorbã, este un chist. Trebuie scos ºi te-amprogramat pentru operaþie.

Erau vremuri în care multe cupluri tinere se luptausã scape de sarcini nedorite. De anticoncepþionalenu se auzise ºi metodele bãbeºti funcþionau uneori,dar alteori dãdeau greº. Prietene de-ale mele fãcuserãchiuretaje extrem de riscante : condiþii improprii ceau dus deseori la infecþii ºi, uneori, la infertilitate peviaþã. Poate ºi din aceastã cauzã, soþul meu ºi cumine ne hotãrâserãm sã ne asigurãm, adicã sã facemun copil înainte de a risca sã nu mai avem niciodatãurmaºi.

Vestea nenorocirii mele a fost comunicatã urgentîntregului clan ºi consiliul de familie a hotãrât : voi fi

50

vãzutã ºi de socrul cumnatei mele înainte de a mãsupune deciziei doctoriþei de la policlinicã.

Nici nu putea fi vorba de a-l vizita la cabinetulmedical. Doctorii ginecologi erau strict supravegheaþiºi un consult al unei persoane �din afarã� puteapãrea suspect. Ruda noastrã era medic ginecolog lao mare fabricã de pantofi. Da, pe atunci, marileuzine ºi fabrici aveau propriile unitãþi sanitare, cudoctorii aferenþi.

Cu inima strânsã am mers acasã la cumnaþi, amfost lãsatã sã mã dezbrac în sufragerie, s-a pus opãturã pe masa cea mare ºi mi s-a spus sã mã urc. Nuuit nici acum senzaþia de jenã ºi umilinþã. Dar... dupãce m-a rãscolit ºi apãsat în toate pãrþile ºi dupã ce �s-auitat�, bãtrânul doctor a conchis destul de repede :

� Ce chist, drãguþã, ai un copil cât o portocalã !� Sunteþi sigur ?� Cât se poate de sigur !A urmat un ºuvoi de invective la adresa individei

ºcolite probabil �pe puncte� ºi ajunse la un postcentral pe baza carnetului de partid, care numaidoctoriþã nu se putea numi ºi care fusese cât pe cesã-mi scoatã din burtã frumuseþe de copil mult dorit.

Ne-am întors acasã fericiþi ºi... au început peri-peþiile. Sarcina era semitoxicã, adicã aveam greþuricumplite, vãrsãturi, internare o lunã de zile ºi spaimacã nu voi putea duce sarcina pânã la capãt. Apoi,totul a trecut ca prin minune, burtica a început sãcreascã ºi eu sã înfloresc. Lucrurile s-au precipitatdin nou spre final, când au apãrut niºte contracþii

51

premature. Din nou internare, stat nemiºcatã o lunã,apoi din nou problemele au dispãrut tot atât de subitprecum apãruserã.

Aveam deja �doctorul meu�, care îmi urmãrisesarcina, lucru pentru care încasase o sumã frumuºicã.Era unul din renumiþii vremii ºi mã asigurase cã voinaºte fãrã dureri, fiindcã îmi va administra el unmedicament adus cu mari sacrificii din Vest, din careavea doar câteva doze, pentru cei aleºi. Urma sã mise provoace contracþii controlate. Inutil sã mai zic cãtotul s-a petrecut exact pe dos. Celebrul doctor nus-a priceput sã administreze miraculosul medicament,iar eu m-am chinuit mult mai mult decât ar fi fost,probabil, necesar. Dar ce conta ! Totul fusese datuitãrii din momentul acelui �Ooah... !�.

Aventurile abia urmau sã înceapã, însã. Bebeluºulîmi era adus la ore fixe la alãptat. În rest, era þinutîmpreunã cu ceilalþi copii într-o camerã separatã,unde noi, mamele, nu aveam acces. Era strâns înfã-ºat, ca o mumie (încã se credea cã astfel copilul vaavea picioare drepte). Mititica refuza sã mãnânce,stãtea bleagã, fãrã sã sugã. Surorile mã liniºteau însã :

� Nu face nimic, îi dãm noi ceai.Aºa s-a fãcut cã, în loc sã ia în greutate, fetiþa

nãscutã cu 3 kile ºi 800 de grame a fost adusã acasãmult slãbitã. La un moment dat, cât eram încã înspital, mi-am luat inima în dinþi ºi am desfãºat copila,ca sã vãd dacã este întreagã. ªi ce sã vezi : capul,care îi cãdea într-o parte, fãcuse o gaurã serioasã înumãr. Degetele mari de la mâini ºi picioare nu stãteaudrept, ci erau strânse spre palmã ºi talpã.

52

Disperarea a fost imensã. Degeaba au cãutat doctoriisã-mi spunã cã de vinã era o poziþie defectuoasã înburtica mea ºi cã, într-o lunã sau poate mai mult,totul va reveni la normal.

� Bine, dar cât poate fi acest �poate mai mult ?�� Pânã în trei ani !Rãspunsul a cãzut ca un trãsnet ! Întreaga familie

s-a alarmat ºi tatãl meu ºi-a luat inima în dinþi ºi s-adus la Palatul Telefoanelor sã dea un telefon unorprietene plecate în Franþa. Lucru de mare curaj ºi deneimaginat pânã atunci, date fiind repercusiunileunui astfel de gest într-un regim în care contactelecu strãinii erau practic interzise. Am uitat însã toþi defricã ºi... am cerut ajutor. Sã caute ele un doctor bunla Paris (cãci eram siguri cã toþi doctorii de acolo eraumai buni ca ai noºtri). Sã explice situaþia excepþionalã.Sã întrebe ce este de fãcut. Rãspunsul liniºtitor a venitrelativ repede. Doctorii români avuseserã dreptate.Situaþia nu era defel excepþionalã ºi totul avea sã serezolve în timp. Un prosop fãcut sul ºi pus între capºi umãr urma sã îndrepte poziþia defectuoasã, iardegeþelele îºi vor reveni de la sine. ªi aºa a fost.Într-o lunã, nici urmã de �defecþiuni�.

Dar, între timp, trecusem ºi treceam prin alteemoþii. Locuiam încã în douã camere la parterul uneisuperbe vile aproape de ªosea, �la comun�. Nu maieram însã în situaþia de a trece prin dormitorul uneifamilii pentru a ajunge la baia ºi bucãtãria la care maierau arondate încã alte patru familii (adicã un total deopt-zece persoane, în funcþie de fluctuaþiile familiilor).În urma emigrãrii în Israel a foºtilor proprietari, ne

53

�extinseserãm� ºi în camera lor ºi acum aveam accesdirect la mult râvnitele încãperi. Dar rãmãseserãm cualtele �la comun� cu restul familiilor. Aveam însã unWC cu o chiuvetã la care aveam numai noi acces. Neimprovizaserãm ºi o bucãtãrioarã în fosta garderobãa vilei, care comunica cu subsolul printr-o scarã deserviciu. Acolo, jos, depozitaserãm câteva lucruriaduse când fuseserãm evacuaþi din casa în care mãnãscusem eu. Ei bine, în acel subsol îºi fãcuse sãlaºulun ºobolan. Urca noaptea în bucãtãrioarã, cãutândhranã. Nu reuºeam sã scãpãm de el cu toate otrãvu-rile ºi capcanele puse. Serviciul public de deratizareera ca ºi inexistent.

Cât eram la maternitate, mama îl luase din scurtpe ginere :

� Trebuie sã prinzi ºobolanul, altfel bebeluºulnu poate veni acasã.

Ginerele, care în viaþa lui nu omorâse o muscã (leprindea în mânã ºi le dãdea drumul pe geam), darã-mite un ditamai animalul, s-a conformat. A golit beciulde cufere ºi a rãmas faþã în faþã cu dihania carealerga pe conductele caloriferului. Respectul meufaþã de erou a crescut înzecit în faþa acestei supremedovezi de curaj, cãci din confruntarea directã a ieºitvictorios, cu ajutorul unei mãturi.

Deci, scãpând de inamicul insalubru, am venit acasãamândouã. Asistenta de circumscripþie s-a înfiinþatimediat ºi ne-a dat câteva instrucþiuni sumare. Apoi adispãrut ºi noi am rãmas cu mogâldeaþa. Nu se auzisepe atunci de cursuri pentru pãrinþi, iar cãrþile lipseaucu desãvârºire. De fapt, mama pãstrase cu strãºnicie

54

o carte pentru pãrinþi în limba germanã, dupã caremã crescuse pe mine. Cartea cu pricina urma sã deasentinþele ºi în privinþa creºterii fetiþei mele.

A venit seara ºi vremea primei bãi. De desfãºat afost uºor, dar de îmbãiat... Mânuþele ºi picioruºelefragilei fiinþe erau atât de mici, încât atât eu, cât ºimama am rãmas blocate. Din nou, soþul meu a datdovadã de un curaj neaºteptat. ªi-a luat frumuºelfetiþa în braþe, a pus-o în apã ºi... a instaurat nouaceremonie a bãilor de searã la care el era maestrul :scãldat, gimnasticã ºi masaj, toate fãcute cu mareconºtiinciozitate de cãtre expertul tatã.

Pamperºii nu se inventaserã sau nu sosiserã încãîn România noastrã cea izolatã. O tânãrã fusese anga-jatã sã ne ajute cu spãlatul, adicã : scutecele murdareerau puse la înmuiat în gãleþi cu apã, apoi erauspãlate în apa încãlzitã pe aragaz ºi limpezite ; urmafierberea timp de o orã în imense cazane. Din nouclãtire, uscare ºi la urmã cãlcare. Întreaga procedurãocupa total o persoanã. Dupã câþiva ani, când amvãzut cât de simplu se creºtea un copil în Vest, numi-a venit sã cred. Funduleþul copilului era spãlat lachiuveta la care curgea apã caldã. ªters, uns ºi puspampersul miraculos !

Tot atunci m-am minunat la vederea borcãnaºelorcu mâncare pentru bebeluºi. Scos din frigider, încãlzitºi dat copilului. Noi ne luptam cu curãþatul legumelorºi fructelor, fierberea ºi pasarea prin sitã (nu existaublendere !). Poate cã hrana astfel preparatã era maisãnãtoasã, dar timpul înghiþit de prepararea ei eraimens. Noroc cu mama, fiindcã eu eram total prinsã

55

de pregãtirile pentru alãptat, alãptat ºi din nou pre-gãtit. La început, ca sã fim siguri cã supsese câttrebuia, biata fetiþã era cântãritã înainte ºi dupã supt.Apoi, n-a mai fost nevoie, fiindcã pofta era, evident,foarte mare.

Cât timp stãteam cu copilul la sân, citeam intenstot felul de documentaþii, fiindcã aflasem cã tocmaiatunci se scotea la concurs postul de cercetãtor lacare trebuia sã candidez. Trei luni, atât am putut sãstau acasã. Apoi, cu tot programul redus acordat destat pentru continuarea alãptãrii, bunul lapte materna dispãrut ºi bebeluºul a trebuit sã se mulþumeascãcu laptele praf, procurat cu mari sacrificii.

* * *

Cam asta e povestea noastrã. Nu am putut sã mãabþin ºi i-am fãcut o vizitã doctoriþei de la policlinicã,cu... portocala cu ochi albaºtri în braþe. Am deschisuºa cabinetului medical ºi am spus :

� Doamna doctor, vã prezint chistul fibromatos ! ! !Nu am mai aºteptat sã vãd reacþia împricinatei,

dar chiar ºi azi, când trec pe strada Batiºtei, prindreptul policlinicii, am o strângere de inimã.

mai 2009

56

1977

Peruzeaua norocoasã

Grete Tartler Tãbãraºi

Într-o noapte de ianuarie 1977 am visat o farfuriecu pietre scumpe, din care alesesem o peruzea. Visulnu era lipsit de suport real, deoarece dupã terminareacelei de-a doua facultãþi, arabã-englezã (cu un anînainte), avusesem o bursã de studii în Egipt, undevãzusem asemenea lucru de mirare : farfurii de faianþãciobite, acele farfurii fãrã model, cu margini ondulate,cum vedeai în bucãtãriile tuturor, iar în ele, cele maiminunate fructe ale miezului pãmântului ºi mãrii :ochi de tigru, piatra lunii, agate, ametiste, citrin, topaz,rubine, smaragde, safire, lapislazuli, mãrgean roºu ºiroz, peruzele� Mi se pãruse de necrezut cã asemeneacomori sunt pãstrate cu atâta lipsã de grijã, în asemenearecipiente. Imaginea lor nu m-a pãrãsit niciodatã.

I-am povestit lui Stelian ce visasem. În acea zi aluat o monedã de argint, pe care a decupat-o înformã de inel (cu o floare la mijloc, ale cãrei petalesã prindã, fiind întoarse, piatra). Eram amândoi într-o

57

perioadã de mare pasiune pentru artele plastice,sculptam, pictam, Stelian îmi fãcea coliere din pietrerotunjite de apele mãrii, eu îmi vopseam în culorinaturale rochiile din pânzã de casã, pe care le croiamîn stil antic sau medieval. Forma de argint obþinutã afost bãtutã cu ciocanul, apoi în mijlocul corolei Steliana montat peruzeaua pe care o adusesem drept talisman(fiind Sãgetãtoare, ºtiam cã aceasta e piatra mea dezodie). �O sã avem o fetiþã�, mi-a spus. �Peruzeauavisatã de tine e semn bun.�

La puþinã vreme, în aceeaºi lunã, am descoperitcã eram însãrcinatã � lucru pe care îl doream amândoi,cãci eu împlinisem douãzeci ºi opt de ani, el treizeciºi ºapte, eram deja cãsãtoriþi de cinci ani. N-am apucatsã ne bucurãm prea mult de veste, cã în martie 1977a fost cutremurul, care ne-a prins acasã. Locuiamîntr-un bloc cu paisprezece etaje ºi legãnarea a fostînspãimântãtoare. Din fericire, totul a trecut pentrunoi cu bine, nici mãcar nu ne-am speriat prea tare,neºtiind ce înseamnã aºa ceva (abia a doua zi, vãzândBucureºtiul în ruine, ne-am dat seama). Dar am cobo-rât în stradã, ca toatã lumea � ºi, desigur, nu ne-amgândit sã luãm nimic, nici mãcar actele. În stradã, amsimþit cã mã înþeapã ceva în pantof : era peruzeauacare cãzuse acolo, din inel. Se desprinsese, dar nu sepierduse la îmbrãcarea în grabã, pe întuneric ; neapãra. De atunci am fost sigurã cã prin oricâte încer-cãri voi trece, toate se vor termina cu bine.

A fost o sarcinã uºoarã ºi am purtat-o cu inconºtienþafarfuriei de faianþã, care nu ºtie ce comoarã gãzduieºte.Munceam, scriam, stãteam nopþile cu lanterna legatã

58

de frunte sã termin ceea ce scriam (cãci în timpul luiCeauºescu lumina ne era luatã noaptea, ore la rând ;iar eu ziua predam, mergeam la bibliotecã, vedeamde casã, nu aveam timp de scris decât noaptea târziu).Ca panaceu, beam oþet de mere. Era moda cãrþii luiJarvis, care fãcuse din oþetul de mere elixirul vieþii :voiai sã slãbeºti, beai oþet de mere ; voiai sã te îngraºi,beai oþet de mere ; voiai sã ai copii, beai oþet demere ; voiai sã nu ai copii, beai oþet de mere etc.Despre naºtere habar nu aveam ºi nici nu mã interesasubiectul ; aveam sã mã gândesc la asta mai târziu,�toate la vremea lor�. Mama mã încuraja, povestin-du-mi cã a nãscut uºor, iar soacra mea, care avuseseºase copii, vedea totul ca pe o rutinã. Una peste alta,naºterea mi se pãrea ceva foarte natural, nu mãîngrijora deloc. În timpul verii � ca profesoarã, aveamdouã luni de vacanþã � umblam pe munþi, am locuit ovreme la Fundata, pe creastã, în familia unor prieteni,unde nu gãseam apã decât în vale, coborând ºi urcândzilnic kilometri întregi (ulterior, mama mi-a mãrturisitcã avea cu ea mereu o foarfecã în geantã : dacã nasccumva pe acele coclauri � eram deja în ºapte luni � sãaibã cu ce tãia cordonul ombilical !). În rest, ascultamºi fãceam tot timpul muzicã � predominant, Mozart,Bach ºi preclasicii, Wagner, Brahms, Mahler.

În Bucureºti fusesem deja la doctor � doctoriþaLuca, al cãrei soþ era ºi el medic ginecolog la spitalulElias. ªtiam cã urmeazã sã aibã ei grijã de mine cândvoi naºte, aºa cã nu-mi bãteam prea mult capul cu ceva fi. Totuºi, am dobândit la un moment dat o cartefranþuzeascã despre sarcinã (mi-a dat-o profesoara

59

mea de la Universitate, Nadia Anghelescu, care are ºiastãzi grijã de studenþii ei ca o a doua mamã), pecare am studiat-o în amãnunt � prãpãdindu-mã derâs, cãci francezii recomandau viitoarei mame� numai mult de un pahar de vin roºu la fiecare masã ! ªieu, care o þinusem numai cu oþet de mere !

În 1977 nu puteai afla dinainte dacã vei aveabãiat sau fatã. Existau niºte �metode magice�, învâr-tirea verighetei legate de un fir deasupra burþii � ºi,dacã se învârtea într-o direcþie (nu mai ºtiu care), erafatã, în cealaltã, bãiat. ªi dupã forma burþii, femeilecu experienþã puteau sã-þi spunã dacã va fi bãiat. Noiam fost mereu siguri cã va fi fatã, asta ne doream. Amumblat îmbrãcatã în roz ºi roºu : Stelian spunea cãsemãn cu un cocoºel foarte mândru ºi bine-vestitor.Eram foarte elegantã, costumaþiile mele fiind createde mama, care avea un talent extraordinar la toate �cânta, scria ºi recita poezii, broda. Era atât de fru-moasã, de veselã, de harnicã � mi se pãrea desãvâr-ºitã. O chema Ana ºi aºa trebuia sã se numeascã ºifetiþa mea. De altfel, Anna se numise ºi mama tatãluimeu, sas practic ºi înþelept din Transilvania, Anna senumea ºi sora lui ; aºa cã se declara mulþumitã ºipartea germanã a familiei.

Odatã, eram în luna a ºaptea, mi s-a pãrut cã auddin burtã un glas, un fel de strigãt scurt, ca o chemare.Citeam, sub o tufã de rãsurã, la Sinaia. Nimeni în jur.Nu avea cine sã vorbeascã în afarã de Fãt-Frumosdin burta mea. Ce-ar fi sã fie totuºi bãiat ? m-a fulgeratgândul. Nu aveam nici nume pregãtit, cãci pe fetiþãurma sã o botezãm cu numele ambelor bunici �

60

problema era de mult rezolvatã. Dacã e bãiat, va fiun mare filolog, îmi spuneam (aºa credeam ºi desprefatã, pe care o vedeam însã ºi muzicianã) � ºi pe locam hotãrât cã ar trebui sã-l cheme Treboniu ! Noroccã n-a fost bãiat�

Dupã �prevestirile� doctoriþei, ar fi trebuit sã nascîn prima decadã a lui octombrie. Mã bucuram, fiindcãavusesem în timpul ºcolii o prietenã ºi un prietennãscuþi în acea perioadã � ºi amândoi erau talentaþi,frumoºi, inteligenþi, mã înþelesesem cu ei de minune.Dar, în dupã-amiaza de 25 septembrie, cu douãsãptãmâni înainte de sorocul anunþat, am simþit unfulger dureros. �Sã ºtii cã nasc�, i-am spus lui Stelian.Repede, un taxi � ºi dusã am fost la Elias. Am luat cumine doar niºte struguri ºi un volum din operele luiRückert, scriitorul german pe care îl admiram cel maimult în acea perioadã (traducerile maqamat-elor,semnate de el, sunt cele mai bune din lume, ca ºipoezia lui sapienþialã). Pe coridor, aºteptând sã intrula consult, citeam Rückert ºi dãdeam din picioarevehement (auzisem cã aºa fac� cãprioarele când levine sorocul, participasem la o vânãtoare cu câþivaani în urmã). �Doamnã, vreþi, vã rog, sã lãsaþi puþincartea ca sã naºteþi ?�, m-a întrebat din uºã doctorulLuca, zâmbind.

Am lãsat cartea ºi m-am întins pe masa (ca unpat) unde urmam sã nasc. (Ulterior, când am publicat�opera�, redactoarea mea, Mihaela Ciuncan, mi-apropus s-o datãm : s-a distrat grozav � nãscuse ºi eaun bãiat � aflând cum am lucrat pânã chiar înaintede naºtere.)

61

Între �tãierea apei� ºi momentul naºterii au fostcâteva minute dureroase, ca niºe valuri care taierãsuflarea. �Mor�, am strigat. O asistentã medicalã(care auzise probabil, de fiecare datã, acest strigãtstandard ºi avea folclorul pregãtit) s-a aplecat asupramea ºi� mi-a recitat niºte versuri� adecvate. M-acuprins un val de indignare mai puternicã decât dure-rea : ce bate asta câmpii  ? ce ºtie ea ce înseamnã� ?Deodatã, gata. Totul a trecut. �E o fetiþã pletoasã�,am auzit. (�Oþetul de mere !�, mi-a trecut prin minte.�De-asta are pãr lung.�) Mi-au arãtat-o. Þipa ca din gurãde ºarpe. (Da, eram în Anul ªarpelui ºi Ana-Stancaurma sã aibã înþelepciunea lui). Am apucat sã mã uitla ceasul din perete � voiam sã ºtiu exact ora naºterii.Apoi am adormit.

A doua zi, Stelian mi-a povestit la telefon cã,seara, o garoafã s-a desprins din buchetul pe care îlaveam pe masã � s-a rupt de la sine ºi a cãzut. A fostsigur cã în acel moment se nãscuse fiica noastrã.Care semãna cu noi amândoi.

Când au aflat vestea, pãrinþii mei, care îºi doreauºi ei o fetiþã, au început sã valseze prin casã. Sora luiStelian, Milica, ºi soþul ei, împreunã cu nepoþii noºtriau apãrut cu prima jucãrie : un cãþel alb de pluº, culabe þepene ºi coada covrig. Prietenii noºtri cei maiapropiaþi, câþiva actori, câþiva compozitori (OctavNemescu, Corneliu Cezar), câþiva scriitori (DanielaCrãsnaru ºi alte poete din �generaþia mea�), câþivafoºti prieteni ai mei de la ºcoalã ne-au compus totfelul de urãri. Acasã mã aºteptau flori, felicitãri, scrisori.Sora tatãlui meu, care se numea ºi ea Anna, ºi frateletatãlui meu din Nürnberg trimiseserã telegrame.

62

Ana ºi Stanca. Cele douã nume ale ei înseamnã�reginã� în douã limbi diferite (Stanca, am citit, vinede la Sultana). Regina noastrã era de treabã, mâncabine, dormea noaptea, era sãnãtoasã, frumoasã, înþe-legãtoare cu pãrinþii ºi bunicii ei ocupaþi. Stãtea oreîntregi pe o pãturicã ascultând Mozart ºi �vorbind�cu o frunzã de þelinã (prevãzãtori, ºtiind cã un copil�gustã� tot ce are în mânã, îi dãdeam tulpini deþelinã, mãcar sã fie o degustare plãcutã). Când aveamtimp, dupã ce o îmbãiam ºi schimbam scutecele, îiciteam� ce-mi plãcea ºi mie sã citesc : Iliada, Odiseea,romane cavalereºti, filosofie, poezie în diferite limbi,mai ales Goethe. Am vorbit de la început cu ea îngermanã ºi românã � de fapt, aºa îi vorbisem tottimpul dinainte sã se nascã �, dar nu ezitam sã-icitesc texte în englezã, francezã, latinã. Dupã ce autrecut primele ºase luni, mi-am reluat slujba � nu maiaveam rãbdare sã stau acasã. Pãrinþii mei au fostfericiþi sã ne ajute ºi aºa a crescut Ana fãrã sã simtãnimic din amãrãciunile acelor timpuri.

Din fericire, nu a avut nevoie nici de hranã artifi-cialã, nici de altele care nu se gãseau. A început sãvorbeascã mai devreme decât alþi copii ; mi se adresamie ºi tatãlui meu în germanã, lui Stelian ºi mameimele, în românã. Noi o consideram �colega noastrã�ºi o tratam ca pe o persoanã cu experienþã, discutândla modul cel mai serios tot ce ne preocupa, cerându-isfatul, distrându-ne ºi copilãrindu-ne când aveamchef de asta. S-a vãdit cã avea o memorie ieºitã dincomun, cã învãþa totul uºor ºi cu plãcere. Stelian oînvãþa, de exemplu, numele plantelor ºi în latineºte.

63

Nu avea nici doi ani când, la Bran, s-a burzuluit laNicolae Carandino ºi la compozitorul Petru Stoianov,care o sfãtuiau sã arunce buruienile cu care se juca :�Asta nu e buruianã, e Herba Centhauri !�.

Nu ºtiu dacã� oþetul de mere, sau armoniilemozartiene inhalate prin lichidul amniotic, sau poveº-tile spuse de bunici, sau �discuþiile colegiale� despreliteraturã ºi muzicã, sau zodia Balanþei, sau numai ºinumai Dumnezeu i-au dat Anei sãnãtatea care m-aajutat sã o cresc cu aceeaºi uºurinþã cu care am dussarcina. Totul a decurs de la sine, studiul la vioarã ºipian, lecþiile de limbi strãine ºi înot, studiul la douãºcoli în paralel (ºcoala germanã ºi ºcoala de muzicã),apoi la douã facultãþi� Sigur cã a experimentat ºi eafazele sãrãciei comuniste (ne distrãm ºi astãzi amin-tindu-ne cum, de exemplu, Stelian pleca la serviciuºi îi lãsa un bileþel pentru când venea de la ºcoalã :�Azi þi-am fiert un singur ou / cã le-a cartelat un bou. /Mâine-ncepe luna nouã / ºi-avem dreptul iar la ouã�).Dar, una peste alta, punctele de greutate ale existenþeinoastre în trei n-au fost niciodatã cele materiale.

aprilie 2009

P.S. Între scrierea acestui text ºi sfârºitul anului 2009l-am pierdut pe soþul meu, dupã patruzeci de aniîmpreunã. Primul gând care m-a fãcut sã rezist a fostcel cã am pus împreunã în lume un om minunat.Nimic nu te face sã simþi mai clar cã viaþa are sens.

ianuarie 2010

64

19781985

�Mama, când naºti ?�

Sofia Vãcãrescu

Luni dimineaþã, 10 iulie 1978, ora 2.30 � primeledureri ritmice, însã slabe, apariþia (desprinderea)dopului gelatinos.

Marþi, 11 iulie, ora 15.00 � confirmarea dr. B. cãnaºterea a început (dilataþie 1 cm) ºi sfatul de a mãinterna.

Ora 18.30 � internarea la Maternitatea Polizu.Ora 22.00 � dilataþia 2 cm, dureri din ce în ce mai

puternice, ritmice. Din orã în orã mi se spune cã nasc.

Miercuri, 12 iulieDureri puternice, din trei în trei minute, nu fac

altceva decât sã numãr secundele dintre contracþii.Totul doare, începând cu umerii ºi terminând cucãlcâiele ºi firele de pãr. Dilataþia lipseºte sau, maibine zis, stagneazã, 3 cm miercuri seara.

65

Mi se face papaverinã. Sunt întrebatã de ce nu þip.Îmi muºc mâinile, strâng de marginea patului sã potrezista. În tot acest interval n-am putut bea nici apã,aºa cã organismul se deshidrateazã. Mi se fac injecþiicu glucozã ºi o mulþime de vitamine...

Vorbesc cu doctorul de la Elias, care este deserviciu pânã joi dimineaþã. Dr. P. este excesiv deblând, pare rãbdãtor ºi optimist. �Ai rãbdare, totulmerge perfect��

Miercuri seara � dureri din ce în ce mai puternice,insuportabile. Simt cum corpul va fi pulverizat deniºte forþe necunoscute. Apãsarea extrem de puternicãmã slãbeºte îngrozitor. Cred cã m-au vãzut vreoºapte-opt medici. Am impresia cã unii sunt curioºi sãafle cine sunt, cu ce mã ocup, pentru cã-i vãd intrândîn rezerva în care am fost adusã ºi consultând fiºa deinternare. Presupun cã s-au interesat cei de la biroude mine ºi, ca întotdeauna, firma i-a impresionat pecei de-aici.

Dr. P. e la camera de gardã. Asistenta L. vine dince în ce mai des ºi mã încurajeazã. Se pare cã seapropie clipa, dar e de-abia ora 22-23 ºi sunt din ceîn ce mai epuizatã. Numãr, numãr, numãr...

Joi, ora 2.00Doctorul X de la Polizu constatã cã e în pericol

copilul (bãtãile inimii lui se accelereazã). �Tahicardie�,�colaps�, �dr. P.� � aud cum se agitã cei din apropiereamea. Mi se face prima perfuzie, mi se dã oxigen, dinnou vitamine, glucozã etc....

66

Durerile devin din ce în ce mai puternice. Acumnu mã gândesc la nimic în afarã de durerea fizicãinsuportabilã. Nu mã intereseazã cum se va sfârºi,dar sã se sfârºeascã odatã... Cei rãmaºi acasã ? Înspaþiul existenþei mele nu mai e nimic în afarã dedurere. Nici nu mai vreau sã supravieþuiesc. Mi separe cã sunt alertaþi ºi medicii. Perfuzii din nou,vitamine, din nou oxigen...

Dr. P. e tot optimist. Urmãreºte pe ceasul luidurata contracþiilor ºi i se pare curios cã dilataþia nueste mai mare. Mai am ore bune de suportat dacãmerge tot aºa.

În sfârºit, 3 dimineaþa. S-a fãcut iar ziuã. Amurmãrit-o apãrând, i-am numãrat secundele, i-amvãzut zorile. Sunt din ce în ce mai epuizatã, se parecã fizic nu mai pot rezista contracþiilor.

Sunt urcatã pe masã, perfuzia mi se face în conti-nuare ºi se aºteaptã minunea. Cum dilataþia tot nus-a fãcut nici cu dilatatorul din eprubeta care-mistimuleazã contracþiile atât de mult cã am impresiacã mã vor pulveriza sub apãsarea continuã, dr. P.opereazã : taie colul, taie perineul, taie punga apelor.ªi nici acum nu mi-e mai uºor. Sunt atât de obositã,încât organismul îmi refuzã comenzile. �Doctore Pavel,forcepsul, folosiþi forcepsul !�

Joi, 13 iulie, ora 8.30...�AVEÞI O FETIÞÃ, SÃ VÃ TRÃIASCÃ !�Nu, acum nu mai conteazã ce este, nu mai con-

teazã nimic. Vreau sã dorm, sã nu mai aud nimic, sãnu mai simt nimic.

67

Îl întreb pe doctor de ce nu þipã copilul...În sfârºit, totul s-a terminat.Încerc sã dorm, sã mã odihnesc. Doctorul îmi spune

cã s-a temut ºi el pentru viaþa mea. Din douãzeci denaºteri, dacã este una ca a mea...

Sâmbãtã, 15 iulie, ora 23.30Fetiþa este în braþele mele, se încruntã ºi suge la

sânul meu. Am pornit amândouã într-o viaþã nouã.Sã ai noroc în viaþã, Theodora, ºi sã nu semeni cu

mama ta ! Sã nu-þi faci probleme din gândurile nelã-murite care-þi pot tulbura viaþa, sã nu vrei niciodatãmai mult decât ai !

Sã ai noroc în viaþã ºi sã nu vrei decât ceea ce sepoate !

Dialog spontan

Vineri, 3 mai 1985Azi am simþit nevoia sã încep acest �dialog spontan�

cu starea mea de-acum. Pentru cã, oricum, este ostare neobiºnuitã, care nu se va mai repeta. Nece-sitatea dialogului nu s-a ivit acum ºapte ani pentrucã, probabil, în subconºtient, simþeam cã voi mai trãievenimentul.

El-Ea îmi creeazã probleme. Mã simt din ce înce mai obositã, mai sfârºitã, dar mai înþeleaptã. Ceînseamnã aceastã �înþelepciune� voi descifra eu însãmidin rândurile care se vor aduna � sau nu se vor aduna �aici. Îmi doresc însã ca întrebãrile sã lipseascã din

68

acest �dialog� (încã nu i-am gãsit un nume maipotrivit acestei încercãri de a vorbi cu mine, cu E-E).

P.S. T. m-a întrebat : �Mama, ai sã mã duci ºi pemine la ocean ?�.

Sâmbãtã, 4 maiDe ani de zile am un vis care se repetã. O casã în

construcþie, o casã care nu se mai terminã, cu foartemulte camere, la Potigrafu. Azi-noapte eram în casaaceea, cu etaj, într-un apartament ( !), parcã cumvaseparat, de trei camere. De ani de zile încerc sãdescifrez semnificaþia visului. Cert este cã, pe fondde obosealã ºi de stare mai puþin bunã fizic, visul serepetã cu mici modificãri.

Azi mã simt biniºor. �E-E� dã semne serioase deagitaþie. Sunt la birou, dupã-masã voi avea un pro-gram serios. Îmi stãruie în minte tabloul despre caream citit asearã : un ceas pliant, pe o frânghie de rufe,pe o plajã pustie. Timp care trece, timp care curge,pustiu de timp...

Duminicã, 12 maiBunã seara ! Sunt în Cotroceni, singurã. Asearã

am avut invitaþi. A fost plãcut, dar teribil de obositor.T. m-a sunat astã-searã de la Predeal. �Mama, cefaci ?� ªtiu ºi eu ? Poate cã bine...

Marþi, 14 maiAm fãcut o plimbare mai lungã pe jos. De la

metrou din Piaþa Universitãþii pânã la Sf. Vineri.Doamne, ce de lume ! Ce mulþi copii frumoºi pe

69

stradã ! I-a scos ºi soarele din casã. Altãdatã, cândvedeam o gravidã, traversam pe partea cealaltã a strãzii.Azi le caut cu privirea prin mulþime ºi mã compar cufiecare. La ani. Mi se pare cã sunt atât de bãtrânã !

E-E dã semne din ce în ce mai puternice. Îmiplace sã-l simt, sã-l ºtiu aici, în fiinþa mea. Doamne,ce miracol ! Cât de greu îmi este sã ºtiu cã mai amatâta de aºteptat. Oricum, timpul trece prea încetacum.

Ieri noapte am visat cã am douã fete gemene.Dimineaþa, la farmacie, am vãzut douã fete gemenede un an ºi douã luni. Semnul de întrebare rãmâne.

Joi, 23 maiSãptãmâna trecutã am fost în concediu medical.

Acum sunt la birou. În maºini începe sã mi se oferelocul. Burtica a crescut simþitor. ªi oboseala. Chiarmã întreb, o sã am vreodatã liniºte ?

Azi merg cu T. la medic, iar mâine merg eu. Sãvedem ce spune despre E-E, care s-a mai cuminþitpuþin...

Luni, 27 maiIeri dimineaþã (duminicã) mirosea a vacanþã. De

fapt, era uimitor de prezentã marea în gândul meu,prin dimineaþa cãlduroasã ºi cu un pic de vânt. Dar...

Aºtept cu nerãbdare sã treacã sãptãmânile, lunile...Sunt momente când uit de noua mea stare, dar celemai multe sunt pline de aºteptare. Sunt atâtea lucruride fãcut. ªi reparatul casei, care parcã nu avanseazãdeloc.

70

Marþi, 11 iunieAu trecut atâtea zile de la ultima însemnare. Con-

versaþiile dintre mine ºi E-E au avut loc altfel. Estedin ce în ce mai puternicã, miºcãrile se simt acumfoarte bine, ba mi se pare chiar cã desluºesc formacapului, a genunchiului, a funduleþului�

Sunt din ce în ce mai obositã. Cred cã, în ceea ce mãpriveºte, oboseala nu are margini. Oricând poate fi dince în ce mai mare... Ceea ce mã deranjeazã cel maimult sunt coºmarurile care parcã nu se mai epuizeazã...Între timp am fost la Potigrafu, m-am vãzut cu N.

Luni, 1 iulieDoamne, ce de vreme a mai trecut ! În fiecare zi

aº fi vrut sã-mi notez gândurile, dar...Burtica e mai mare, iar persoana care se agitã

de-acum poate sã-i schimbe forma. Bineînþeles, îmieste din ce în ce mai greu. Am 59 de kilograme. Dormprost, visez prost, merg greu, respir greu. T. este lamare. Am vorbit ºi azi cu ea la telefon. E o ºmecherãºi jumãtate. În privinþa persoanei E-E, se pare cã maiam douã luni de aºteptat. Timpul trece relativ repedesau relativ încet ( ? !).

Joi, 4 iulieTare aº vrea sã fiu ºi eu un om normal. Sã nu mai

visez urât, sã nu-mi mai fac probleme pentru orice.Ieri a plouat îngrozitor. Poate de aceea am fost toatãziua ameþitã, slãbitã pânã la leºin.

T. este tot la mare. N., cu copiii ei premianþi, seîntâlneºte cu ea ºi se plimbã pe falezã, ca asearã,

71

pânã la 9.30. Eu am o singurã dorinþã, pe care orepet pânã la epuizare : sã treacã, sã treacã... E-E mãapasã, mã loveºte cu picioruºele. E-E mã doare...Doamne, fã ca totul sã fie bine !

Luni, 8 iulieBonjour, S. ! Sunt la birou, singurã. Am un minut

rãgaz ºi vreau sã-mi adun gândurile. Am recitit ultimaînsemnare. Aºa este ºi azi, ºi mâine, ºi... Sã treacãtimpul repede, sã treacã, sã treacã... Sunt atât degreoaie, mã miºc atât de încet... ªi dacã pânã acumnu mã gândeam la naºtere, acum mã gândesc. Cuteamã. ªi teama este mai puternicã decât speranþa�

Marþi, 23 iulieAu trecut atâtea zile... S-au întors de la mare T. ºi

N. Pe N. am aºteptat-o la garã. Cu flori. M-a impre-sionat faptul cã erau oameni care aºteptau cu flori.Starea de obosealã este maximã. Nu mai am timp denimic, uneori nici sã gândesc nu mai sunt în stare.Fiica mea m-a întrebat : �Mama, pe cine iubeºti tumai mult, pe mine sau pe ãla micu� ?�.

Miercuri, 24 iulieAzi sunt ceva mai optimistã. Dr. B. mi-a spus cã

burtica merge biniºor. ªi analizele sunt mai bune.Ceea ce mã deranjeazã cel mai mult sunt coºmarurile.ªi asta de la sistemul meu nervos pãcãtos.... Mi-e dorde câteva zile de vacanþã. Ce minunat trebuie sã fiesã nu ai nici o grijã, sã te gândeºti numai la odihnã.În ceea ce mã priveºte...

72

E-E dã semne de neastâmpãr. Agitat, obrãznicuþ.Parcã nu-i mai ajunge culcuºul... T. este o scumpã.Toatã vremea când sunt acasã este cu mine. Mã totîntreabã : �Mama, pe cine iubeºti tu mai mult ?...�.

Miercuri, 31 iulieE dimineaþã devreme, azi voi merge cu dr. B. la

maternitate. Dacã am emoþii ? Poate. Mi-e însã foartegreu, din ce în ce mai greu...

Vineri, 2 augustIeri a fost cutremur. S-a simþit destul de bine. Primul

meu gând a fost la T., care era plecatã. Ce sentimentciudat de neputinþã, de teamã fãrã leac în faþa unuicutremur. Am fost la dr. O., care mi-a spus cã evenimen-tul va fi la sfârºitul lunii. Sufãr îngrozitor de cãldurã.Nu pot dormi noaptea. Azi am plâns pe stradã,printre necunoscuþi, fiecare, probabil, cu probleme.

E-E se agitã dureros pentru mine. Aºtept sã rãsarãsoarele.

Sâmbãtã, 3 augustAm avut o noapte îngrozitoare. Mi-a fost cald,

m-a durut burta, am visat urât. Dimineaþa am fost cuT. la dr. B. Am avut succes ºi sper sã rezolv cât sepoate de bine cu ochiºorii fetiþei mele. Sunt la birou,singurã. A început sã plouã ºi este o zãpuºealã cumplitã.Sper ca dupã-masã sã mã odihnesc puþin pentru cãnu mã simt deloc bine. Tensiunea poate, bebeulpoate. Parcã niciodatã nu m-am simþit atât de rãu.Vreau un strop de liniºte ºi odihnã. În fiecare zi îmi

73

promit cã de mâine am grijã de mine : mãnânc maimult, dorm mai mult, iau medicamente. ªi în fiecarezi am de fãcut atâtea lucruri, încât nu îmi mai rãmânenici un strop de putere pentru mine. Trãiesc pentrucopilul meu, pentru ca totul sã fie bine, trãiesc pentrualþii, muncesc pânã cad pur ºi simplu din picioare.Gândurile scrise mã despovãreazã. Încerc metodaacestei spovedanii în speranþa gãsirii unei cãi dedegrevare, a unei supape. Am fãcut ordine în birouri,în sertare. Cine ºtie cât va mai dura...

Marþi, 6 augustIeri am luat trimiterea pentru maternitate...

Dupã-masã m-am plimbat pe strãzi, în speranþa gãsiriiunui ritm de respiraþie normal. Mi-e cald, îngrozitorde cald. Tot ieri am avut musafiri. Azi sunt zdrobitãde obosealã. Cred cã ºi E-E este la fel... Toatã lumeamã întreabã, mã iscodeºte, mã �bagã în seamã�.

Joi, 8 augustÎn fiecare zi ne luãm �rãmas-bun� de la cei cu care

ne vedem... Aºa spunea undeva, cândva, Prévert...

În sfârºit, s-a fãcut 17 august.N-am dormit toatã noaptea ºi sunt desfiinþatã. Mã

doare E-E-ul. Dimineaþã am fost la dr. O., care mi-aspus cã mai dureazã o sãptãmânã. Cine ºtie, poate vafi aºa. Ad litteram. Ieri am fost în vizitã la o fatã carea nãscut. Tânãrã. Optimistã, fãrã probleme. Doamne,fã ca anii sã nu mã apese atât de tare. Scriu ºi plâng.E atât de greu sã fii înþeles, sã nu fii nedreptãþit...

74

T., fiica mea, m-a întrebat la telefon (ea fiind laCovasna) : �Mama, când naºti ?�.

Acum sunt la birou. Singurã. Aºtept sã plec acasã.E sâmbãtã ºi zi scurtã. Ultima sâmbãtã de serviciu. Oalta va fi cine ºtie când... Mã obsedeazã versul �Întinzimâna ºi dai de neant...�. Cred cã mã va obseda încãmultã, multã vreme... Întinzi mâna ºi dai de neant.Fãrã ghilimele...

SearaMã simt destul de rãu. Poate oboseala, poate

cãldura. Poate. Sunt sfârºitã. Dupã birou am fost ladr. B., care mi-a spus : �Nu-mi place cum arãþi !�. ªinici analizele n-au ieºit bine, dimpotrivã.

Luni, 19 augustAzi n-am voie sã nasc pentru cã am de spãlat,

mâine n-am voie sã nasc pentru cã vine T., joi am degãtit, vineri ºi sâmbãtã fac curãþenie...

Marþi, 20 augustMai am o sãptãmânã. Nu-mi vine sã cred. Merg pe

stradã ºi vorbesc singurã � MAI AM O SÃPTÃMÂNÃ !Asearã m-am simþit foarte rãu. Nici n-am mai spus

nimic. Azi îmi este cald, cald. Toate cunoºtinþelemele se mirã de puterea pe care o am. Dupã birou,gospodãrie, treburi administrative. E-E are momentecând se înfurie. Iar eu merg pe stradã ºi plâng deobosealã. Piciorul drept nu mã mai ascultã. Mergºchiopãtând. Mai am o sãptãmânã. Aºa ar trebui sãfie ºi aºa sper sã fie. Bonjour, S. !

75

Miercuri, 21 augustMi-am pregãtit sacoºa pentru internare. S-a întors

T. de la munte. Simt din ce în ce mai acut nevoia deafecþiune. Sunt obositã, îmi curge sânge din nasdestul de des. Plâng.

Miercuri, 28 augustAu trecut ºi ultima zi de birou, ºi prima zi de

concediu, ºi termenul teoretic de 27 august. Aºtept.Azi-noapte mi-a fost rãu. N-am trezit pe nimeni, însperanþa cã voi rezista pânã dimineaþã. Ceea ce s-a ºiîntâmplat. La ora 8.00 eram la dr. O., care e eliptic cade obicei. �Merge bine, ai rãbdare. Dacã nu se întâmplãpânã luni, te internez.� Atât. Punct.

Sâmbãtã, 31 augustA venit toamna. Plouã. Am telefonat lui R. sã-i

spun de dopul gelatinos. �Stai liniºtitã dacã nu apardurerile.� Stau liniºtitã. Am spãlat rufe, am fãcutordine. Dar mai am încã o groazã de lucruri de fãcut.

Ora 23.30Apar durerile. Din ce în ce mai dese, din ce în ce

mai puternice. Urmãresc ceasul din sfert în sfertde orã. Nu trezesc pe nimeni. Aº vrea sã se facã6 dimineaþa, sã pot chema Salvarea ºi sã dau niºtetelefoane....

Duminicã, 1 septembrie6.20 � internare9.10 � AVEÞI O FETIÞÃ, SÃ VÃ TRÃIASCÃ !

76

Dacã Dumnezeu ar puteaSuferinþele copilului sã le dea mamei,Iar ea � ca pe un dar � sã le primeascã,Lumea ar mai face un pas înainte...

Ora 15.00Sunt singurã în rezervã. Nu realizez încã faptul cã

totul s-a sfârºit. Nu realizez existenþa micuþei meleEa decât ca pe o uºoarã teamã ºi emoþie. Sã fie totulbine. Sânii au început sã facã lapte. Doamne, asta afost tot ? Sunt slãbitã, ameþitã, tremur. Hemoragiacontinuã.

Orele 18-19Am vãzut fetiþa. Ochii albaºtri, mari, nãsuc ºi

guriþã, urechiuºe, periºor. Plescãia ºi se uita la mine.

Luni, 2 septembrieDimineaþã, doctorul pediatru îmi dã amãnunte

despre copilã. La naºtere � nota 7, dupã douã-treiore � nota 10. Totul se pare cã e perfect. Spun �separe�, pentru cã putea sã fie rãu.

Ora 15.00Primul supt la sân. Începem sã intrãm în normal.

În afarã de hemoragie, de durerile de uter ºi deameþealã.

Duminicã, 15 septembrieAu trecut douã sãptãmâni. Cum � nu ºtiu. Nu am

timp sã respir. Tare greu cresc copiii. Totul mi se pareschimbat. ªi T. Cred însã cã eu m-am schimbat. Numai am aceiaºi ochi pentru ceea ce e în jurul meu.

77

Au trecut douã sãptãmâni. Cum � nu ºtiu. IOANA,MICUÞA MEA, SÃ AVEM PUTERE ªI RÃBDARE PEN-TRU TOT ! T. începe ºcoala. Evenimentul acesta nul-am putut trãi. Sunt atât de prinsã cu I., încât nimicnu mai are importanþã pentru mine. Îmi spuneam cãdacã nasc, va fi mai uºor. Of, Doamne, nimic maifals ! Acum vreau sã treacã douã-trei luni...

Marþi, 1 octombrieA fost un sfârºit de septembrie frumos. În rest,

totul e greu, apãsãtor, obositor.

Joi, 5 decembrieAu trecut trei luni. Atâtea evenimente în acest

interval ! 23 noiembrie � botez plus cununie. Pot sãspun cã emoþiile au fost mai puternice la câteva zile.De fapt, nu emoþiile, ci realizarea evenimentelor. Câtde mici ºi neînsemnaþi suntem ! Azi, 5 decembrie,sunt internatã la spital cu I. Doamne, prin ce emoþiiam trecut ! Se pare cã e bine, vom ieºi peste douã zile.

Însemnãrile începute în 3 mai se încheie aici, în5 decembrie. Dialogul început în 3 mai azi prindecontur. EA, Ioana, îmi zâmbeºte, îmi vorbeºte.

� BUNÃ ZIUA, I. !� BUNÃ ZIUA, S. !

1978 ºi 1985

78

1979

Andrei, copilul 33

Mihaela Miroiu

La început, pe copii îi aducea barza. Dar nu ºtiamcând. Urmãream berze în Sâncraiul1 copilãriei. Poatenoaptea îi aduceau, cã ziua nu aveau nimic în gheare,nimic sau doar niºte paie. Mai uºor mi-a fost cu rându-nicile, cu gãinile. Puii veneau din ouã. Mai greu cumieii ºi viþeii. Bunicii mã fereau sã vãd cum vin pelume. Îi gãseam gata uzi, clãtinându-se pe picioare.

Pe copii îi aducea barza în mod misterios. Auzeamcã femeile �rãmân grele�. ªi mai târziu, cã bãrbaþii lelasã grele. La paisprezece ani, când mi-a venit ciclul,mama mi-a spus cã de acuma sunt femeie ºi cãtrebuie sã mã feresc de bãieþi, cã pot pãþi ruºinea sãrãmân însãrcinatã. Cu trei ani mai devreme o auzisemvorbind cu prietena ei Jeni cã Ceauºescu le-a nenoro-cit dând Decretul ºi cã o cale prin care vin copiii esteprin ordin de la Partid. De atunci încolo a urmat un

1. Un sat mititel între Cãlan ºi Hunedoara.

79

lung ºir de ani în care sarcina = catastrofã, ruºine,spaimã. Femeile îºi ascundeau burþile cât puteau. Nule vedeai umblând þanþoº, parcã cu un trofeu al împli-nirii femeieºti. Cu fetele nu prea vorbeam despreasta, nici despre sex. În adolescenþa mea se foloseafie expresia trivialã (când era vorba de ceva brutalsau întâmplãtor), fie �a face dragoste�, când erarezultatul de apogeu al unei relaþii romantic-tandreîn care, la un moment dat, îþi luai inima în dinþi ºiriscai virginitate, reputaþie, sarcinã sau o luai întinsspre drumul respectabil al cãsãtoriei. Râdeþi sau nu,în generaþia mea cele mai multe fete se mãritau cuprimul bãrbat din viaþa lor.

Bãrbaþii nu vorbeau despre sarcinã. Subiect muieresc.Poate cã în intimitate fãceau gesturile acelea fantas-tice de îmbrãþiºare a pântecelui, poate cã îºi aplecauurechea sã asculte ticãitul de copil, poate bãteaudarabana pe burticã încât sã simtã zvâcnituri depicioruºe. Dar nu o spuneau, nu o arãtau public. Erao conspiraþie a tãcerii masculine asupra sarcinii ºinaºterii. ªi, mai ales, o tãcere mormântalã în presã,televiziune, publicaþii. Apãreau uneori cãrþi tehnicedespre sexualitate ºi sarcinã, semitratate jumãtate înlatinã, în care nu era nimic omenos sau omenescîncât sã înþelegi. Oficial nu exista sarcina ca trãireafectivã, ca experienþã, ci doar sarcina ca obiectmedical de studiu. Politic, nenãscuþii existau ca pro-ducþia de boabe la hectar, ca indicator demografic.Mamele erau mijloace ale politicii demografice, copiiierau planul de viitori constructori ai societãþii socialistemultilateral dezvoltate.

80

Aveam douãzeci ºi trei de ani. Eram mãritatã dedoi ani cu colegul meu de bancã ºi grupã Adrian.Matur ºi el de nu se poate. Avea aproape douãzeci ºipatru de ani.

Istoria ca datare era 1978, sfârºit de aprilie (o lunãfermecãtoare : totul îmboboceºte, pânã ºi femeiletinere). Nimic nu a fost premeditat, dimpotrivã. Eramîn ultima sesiune din anul IV, înainte de examenul dediplomã ºi de repartiþia �în producþie�. Începând cu1974, oraºele mari ºi posturile în învãþãmântul superiorºi cercetare erau închise pentru absolvenþi. Ulteriors-a demonstrat cã nu pentru toþi : dacã erai �tare-ntatã� sau puþin securist, puteai sã te strecori binemerci pe sub bariera legalã în faþa cãreia se spunea cãse opresc boii (ca noi), pe sub care se strecurau cãþeii(informatorii) ºi peste care sãreau dulãii : activiºtii departid ºi securiºtii sau persoanele care puteau oferi oresursã rarã în vremuri de penurie.

Nu eram odrasle cu pedigree corespunzãtor. Nicicãþei, cu atât mai puþin dulãi. Eram doar doi absolvenþifoarte buni. ªtiam însã cã asta ne plasa cel mult laoraº. ªtiam cã oraºele puteau sã fie diferite. ªtiam cãîþi fãceau buletin ºi te legau de glie. ªtiam cã am fiputut face naveta unul cãtre altul. Cã probabil aº fistat cu chirie în gazdã ºi cã mi-aº fi plimbat burta cuCFR-ul sau cã aº fi aºteptat tatãl copilului de lanavetã. Nimic nu era clar, trãiam din plin o incer-titudine ireductibilã. Pânã la repartiþii nu am fostdecât pur ºi simplu speriatã.

Nici Adrian nu era mai breaz. Cred cã era maisperiat ca mine. Pe vremea aceea nu ºtia decât sã

81

înveþe excelent. Alte ipostaze îl depãºeau. ªtia cã nueste descurcãreþ (calitate vitalã în comunism, tranziþie,societãþi anomic-instabile).

Mama a spus : �Vai de mine !�. Tata a tãcut. Socriierau intimidaþi. Bunica zicea cã nu vrea sã plece dinSâncrai sã stea cu copilul. Dupã nouã luni, însã, ar fiplecat ºi în Patagonia. În fine, nimeni nu jubila. Lumeape care urma sã vinã copilul era foarte alienantã, iarcriza bunurilor de consum tocmai îºi scotea colþii.

Repartiþiile ne-au scos incertitudinea din minte :din purã întâmplare, în acel an au fost cinci posturiîn Bucureºti (trei licee, douã ºcoli generale). Da,copilul urma sigur sã se nascã dintr-o mamã profe-soarã la un liceu de textile (seral) ºi un tatã ºef depromoþie pe þarã, profesor la un liceu de mecaniciauto. Ura ! A fost o fantasticã eliberare. Repartiþiane-a fãcut sã ne asumãm deplin ºi liniºtit starea deviitori pãrinþi.

Din momentul asumãrii, pe faþa mea s-a întipãrit oexpresie de care lui Adrian îi este mereu dor. Doamne,încã o datã zic : cât de minunat este sã alegi sã fiipãrinte, nu sã te sileascã tradiþia sau partidul. Amavut o sarcinã foarte sãnãtoasã. Eram o raþã fericitãcare-ºi clãtina burta tot mai mare, pãºind apãsat pepãmânt.

Atunci am înþeles ce înseamnã sã fii femeie : altcevadecât un bãrbat, mândrã cã eºti femeie. Pânã atuncim-aº defini mai degrabã ca misoginã. Aveam unoarecare dispreþ pentru tot ce este muieresc. Voiamminte de bãrbat, libertate, creativitate intelectualã.Eram curajoasã, aveam spirit de aventurã ºi stofã de

82

lider. Nu dãdeam doi bani pe pompoane ºi cochetãrii(conta ºi influenþa hippy). Ceea ce nu însemna cã nuîmi plãcea sã fiu atrãgãtoare ca femeie. Nu agreamtrucurile ºi artificiile, preferam sã farmec prin calitãþiºi expresie. Da, sarcina mi-a scos misoginismul dinsuflet. Din minte, fãrã feminism nu l-am scos.

Copilul îl ºtiam din reveriile de adolescentã, cândnu mã visam mireasã, însã hotãrât îl ºtiam cu un felde preºtiinþã femeiascã : un copilaº Andrei, exact aºacum era când l-am vãzut prima oarã. Preºtiinþa a fostecografia mea. Îl descriam lui Adrian. Raþional, desi-gur, mã speriam : dacã nu e întreg ? Cum o sã fiu euîn stare sã fac un om ? În Sâncraiul copilãriei expresiaera cã �eºti de a face�. De a face prunc. Îl simþeam castare interioarã, chiar dacã nu îl percepeam. Cotropisetotul : sânii care creºteau ºi pe care îi simþeam grei,cumva smulºi pe dinãuntru, sub diafragmã creºteaceva. Nu mâncam singurã, nu respiram ºi nu dormeamdoar eu. Eram �de a face�. Eram doi, ca pãpuºileMatrioºca. De fapt, era ca ºi când eram înveliºul lui.În capul meu era capul lui, în picioare, în trup, încoaste era el, celãlalt-necelãlalt, alt eu. Copilul dinmine era în mine toatã. Doar anatomic stãtea în burtã.

În piaþa Obor miroseam amândoi. Ne plãceaufructele, atât de mult, încât seara mã culcam cu douãmere în fiecare mânã. Am vrut porumb. Am vrut atâtde mult, cã am cules câþiva necopþi ºi i-am fiert.Pofta copilului din tine este atât de imperativã, încâtte copleºeºte. Aproape cã ai crede cã, dacã nu îi daice vrea, iese singur sã-ºi ia. Aºa l-a apucat cu niºtepepeni, într-o duminicã de septembrie... ziceam cã

83

vine sfârºitul lumii. Adrian s-a dus sã caute. Nu erausupermarketuri, ci doar niºte þãrani care dormeauduminica dupã-amiazã pe mormanul lor de rãmãºiþede pepeni scofâlciþi, dar, Doamne, atât de frumos ami-rositori, încât cineva din trupul meu s-a potolit îndatãce mireasma de pepene galben a intrat în casã !

Da, în casã... Acum îmi vine sã râd ºi îmi e greu sãcred cum mi-am petrecut de nomad primele ºaseluni de sarcinã. Procesul-verbal de constatare a însãr-cinãrii (întârzierea ciclului, o senzaþie stranie în sâni,în nici un caz test de sarcinã, de care habar nu aveam)s-a petrecut la cãminul din Grozãveºti. Minunate con-diþii ! Aveam camera noastrã sigurã, aranjatã de noi,decoratã frumos. Dar de acolo a trebuit sã plecãmimediat dupã ce am primit repartiþia. Ne-am luat totce aveam (douã valize) ºi am lãsat cãrþile la prieteni.Vara am stat o lunã la Hunedoara1 (la pãrinþi) ºi la

1. Perioada a coincis cu cea în care Adrian îºi fãcea stagiulmilitar de dupã facultate, cel în urma cãruia le dãdeauabsolvenþilor grade în armatã. Valentin, post-adolescentulfrate a lui Adrian, mã însoþea în plimbãrile mele ecolo-giste. Într-una dintre ele, pe la începutul lui august, ne-aîncercuit un grup de cinci tineri borfaºi locali ºi l-ausomat pe Vali sã plece, cã ei pe mine mã vor. Totul a fostfulgerãtor. Vali a încercat sã îi mituiascã în timp ce i-ablocat ºi mi-a strigat sã fug. ªi am alergat cât m-au þinutplãmânii. El a rãmas acolo, încasând pumnii furioºi aiunor brute excitate ºi dezlãnþuite. Îl zãream de la distanþã,de la o distanþã de siguranþã, ºi în mânã þineam douã sticlesparte de Cico pe care eram dispusã sã le vâr în primulvenit. Au plecat. Vali s-a întors cu coastele teºite, respi-rând greu. Copilul din mine a început sã se zvârcoleascã

84

Buzãu (la socri). Dupã aceea a început umblatul întotalã nesiguranþã. Am plecat la Bucureºti pentru cãla 1 septembrie trebuia sã ne prezentãm la posturilenoastre (la �job�, cum se zice acum). Doi prieteni dincopilãrie (Mimi ºi Nelu Platon, mediciniºti) ne-au datcamera lor de cãmin pentru douã sãptãmâni. Amînceput sã cãutãm neîndemânatic gazdã : tot pentru�cetitorii� tineri : nu existau agenþii imobiliare, nicianunþuri oficiale de închiriere, nici cunoºtinþe cuknow-how ºi relaþii (capital social) pe care noi nu leaveam în micul nostru cerc de studenþi ºi, pe deasupra,ºi filosofi. Ne-am mutat la Radiana, o prietenã gene-roasã care ºi-a împãrþit garsoniera cu noi. Am statacolo mai bine de o lunã, strâns uniþi, în deplinãintimitate, tuspatru. Nici mãcar gesturile acelea dis-crete de drag nu erau posibile. Adi nu mai mângâiapruncul. Era prea pudic ºi gesturile acestea erau maiintime decât sãrutul. Într-o bunã zi, un unchi s-aîndurat de noi ºi ne-a fãcut rost de o garsonierã cuchirie, foarte aproape de Obor. Scumpã, dar intimã.Am luat-o în primire. M-am nãpustit cu colocatarultrupului meu cu tot pe vãruit, spãlat, curãþat. Pevopsit mobila aceea scorojitã, o mobilã de þarã. Pealungat gândacii ºi rãzuit aragazul. Cândva, la mijlocde octombrie, aveam o locuinþã.

Garsoniera, odatã curãþatã ºi decoratã, era un mareprogres : faþã de cãmin, aveam baia noastrã. Faþã de

a contracþii. Pentru o jumãtate de orã am crezut cã îlpierd pe loc acolo, la marginea pãdurii adolescenþeimele, ºi cã, de îl pierd, nu voi mai fi mamã niciodatã.

85

traiul cu Radiana, aveam intimitate ºi noi, ºi ea. Faþãde nomadism, aveam stabilitate, mãcar pentru un an.Mai mult, tata a venit câteva luni la niºte cursuri, mãînsoþea la piaþã ºi îmi deconta toate poftele alimentare.Salariul meu ºi al lui Adrian era de 1.800 de lei. Chiria,întreþinerea ºi transportul ne costau cam 1.400. Cuhainele o duceam bine. Elena, prietena din facultate,prima mãmicã în ordine cronologicã, mi-a dat rochiaei tip sarafan bleumarin din catifea reiatã, sub careputeam pune fel de fel de cãmãºi ºi o batistã asortatãîn buzunar, ca sã fie ºic. Dupã aceea a fost predatãaltor douã mãmici succesoare. Dacã aº avea-o, i-aºface o vitrinã specialã în muzeul istoriilor comune.Uniforma de gravidã, model anii �70, croialã personali-zatã pentru un grup de tinere filosoafe cãrora Partidulle-a luat filosofia, dar le-a lãsat maternitatea.

Între timp am aflat de la sindicat cã povestea cuapartament de la stat vizeazã clasa muncitoare, nupãtura afiliatã : intelectualitatea. În consecinþã... mergeþivoi, tovarãºi, la ICCV ! (Habar nu aveam ce înseamnã,dar era pentru cumpãrare de apartamente.) Exista unsingur centru la Primãria Capitalei. Pile nu aveam. Atrebuit sã alegem ce era la vedere. La vedere erauviitoare apartamente în ªoseaua Berceni (Berceni ? Ceînseamnã ? Unde vine asta ?). Fãrã mofturi. Asta avem.Avans ? 50.000 de lei, rate pe douãzeci de ani. Nuputeam împrumuta la salariile noastre decât 15.000.Pãrinþii ? Ne-au ajutat în ordinea putinþei. Dar ne-auajutat. Au fãcut CAR-uri (Casa de Ajutor Reciproc =formã de împrumut prin ajutor reciproc). Restul nii-a dat CEC-ul. Singura bancã. Banca de stat. Urmeazã

86

peripeþiile cu adeverinþe, inclusiv o adeverinþã cã nuavem nevoie de adeverinþã (pentru curent, cã am statîn cãmin). Personajul interior creºtea. Adrian a rãmassingur în aventura ICCV. Nu a ºtiut, nu ºtie, nu poate sãdea ciubuc. Partea nedescurcãreaþã a familiei. Mergeagreu. El se simþea aºa de umilit când îl trimiteau toþide la unul la altul ca într-un carusel nebun, în bãtaiede joc. Iar eu, femeie gestantã, voiam cuib ! Cuib ºigata ! Aproape în fiecare zi se repeta aceeaºi scenã.Adrian rãsucea cheia în broascã. Mã înfiinþam la uºã :

� Adi, ai luat cãsuþã ?Lui îi cãdea faþa ºi se intimida.� Nu, încã nu. Da, curând, îþi promit !În garsonierã bãtea un vânt rece. Nimic nu era

izolat. Pe la colþuri înflorea igrasia. Toatã vãruialanoastrã nu a fost decât sãrãcie cu ciucuri. Nu puteamsã nasc în Bucureºti, sã îmi aduc copilul între flori demucegai, în bãtaia curentului ºi cu o nouã promoþiede gândaci mândri, hoarde de nestãvilit de prin cana-lizãrile blocurilor. O sã plec la Hunedoara. La mama,la tata, la bunica. O sã plec în luna a noua, când îmidã concediul de maternitate legal. Cã nici doctori nucunoºteam, nici ciubucuri mari nu aveam cum sãdau (eu aveam curajul sã rezolv aceste plãþi). Laconsult am fost de douã ori. Prima oarã, prin luna aºaptea. M-au înregistrat oficial ºi mi-au fãcut carnetde gravidã. A doua oarã mi-au dat concediu dematernitate. ªi asta a fost tot.

Am mers în fiecare zi la liceul meu de textile,pânã în luna a noua. Cum eram ultima venitã, mi-audat tot ce au lãsat ceilalþi : ore de istorie la toate

87

tipurile de seral. Cum seraliºtii lucrau în trei schim-buri, eu lucram în douã ºi aveam ore dimineaþa de la7.30 la 10.30 ºi seara de la 5.30 la 8.30.

Acolo am cunoscut gineceul profesional. IuliaFlorescu ºi Nicole Paulescu, femei deja coapte ºi fãrãiluzii, inteligente ºi imaginative ; femei protective,m-au luat sub aripa lor maternã ºi m-au rãsfãþat acolo,în mica noastrã debara de hãrþi ºi cafele, anexacabinetului de istorie. Totuºi, nici ele nu prea vor-beau despre sarcinã ºi naºtere. Tãcerea, când nu eºtiaproape de familia de origine, este asurzitoare. Însãnici nu te astenizeazã, nu te sperie... Era ca ºi cândtrãiam în lumi paralele : cea despre care se poatepovesti, lumea ºcolii ºi a cãrþilor, ºi cea despre carese tace. Cea trãitã în mine.

Noi, genitorii, eram niºte huhurezi singuri. Tata,aflat mai prin preajmã, dar ºi la prima sarcinã înfamilie (m-a adoptat când aveam patru ani ºi am fostsingurul lui copil, asumat, nu conceput), avea operplexitate mutã faþã cu fenomenul.

Mai mult pãreau sã empatizeze elevele mele de laseral. Îmi lãsau pe colþul catedrei pateuri calde. Însecret îmi croiau hãinuþe mai personalizate pentrucopil. În mare secret. Am aflat de-abia la Hunedoara,când a sosit pachetul lor de unicate. Hãinuþele pentrucopii erau de mega-serie. Rar gãseai o prãpãditã derãþuºcã pe un pieptãraº. Lor le datorez înseninãriledupã reprize în care directorul liceului tãbãra înclasã, rãgea ca leul sã stãm toþi drepþi când intrã el,iar eu mã ridicam cu o greutate de plumb. Deveneaimperativ ºi nerãbdãtor :

88

� Ce-i, tovarãºa profesoarã ? Încã nu aþi învãþatrespectul faþã de conducere ?

Ochii fetelor îi aruncau fulgere ucigaºe. Din cauzanoastrã. Pentru cauza noastrã de copil în-mãmit ºi demamã în-copilitã.

Înainte de Crãciun (oficial, se numea numai vacanþade iarnã) am plecat singurei (adicã noi, nenãscutul ºinãscânda) pe un drum lung de nouã ore spre lãcaºulmatern. Acasã însemna acolo : la mama, la tata, labunica, la Eva, la Dana, la Mariana. Ele ºi tata erau�acasã� a mea. Acum, din acasa mea au rãmas mama,Eva ºi Dana. Acasã însemna ºi la Loþi (Làszló), mediculmeu din adolescenþã. Acasã nu eram nimeni ºi nici animãnui. Aveam doctori, resurse, aveam oameni sãîmi poarte de grijã, sã mã ocroteascã. Dar nu îl aveampe Adi. Acasã aveam locul meu, camera mea cochetã,fãrã flori de mucegai ºi fãrã invazii de gândaci.

Pentru mine, bombardamentul cu întrebãri, sfaturiºi prognoze s-a întâmplat doar atunci.

� Sã te legi cu un ºtergar de in peste burtã dupãce naºti, ca sã nu rãmânã flascã.

� Ce nume îi daþi dacã e fatã ?� Nu ne-am gândit. Eu m-am gândit de mult cã e

Andrei ºi gata. Adi vrea sã îi spunã Eupsihie (râseteîn cascadã).

� Totuºi, dacã e fatã ?Am început sã caut. Am gãsit, dar incert : Natalia,

Magdalena... da, Natalia sau Magdalena.Dupã Crãciunul cel frumos ºi întreg (venise ºi

Adi), a urmat o lunã grea, grea ca plumbul clocotit ºisperiat. Medicii mã luaserã în primire :

89

� Naºti pânã în 15 ianuarie. Copilul e micuþ, o sãfie uºor. Nu e nevoie de cezarianã, iar dacã va finevoie, încearcã totuºi sã nu depãºeºti termenul, cãse terminã planul de cezariene (douã la numãr pelunã) ºi nu mai avem ce-þi face. Poate dacã naºtidupã 1 februarie.

Dupã 10 ianuarie am trãit în fiori continui.� Fã miºcare, fã multã miºcare !Coboram ºi urcam ºapte etaje de la blocul nostru

cu lift abstract. Coboram cu tata. Mã sprijinea strâns,sã nu alunec pe poleiul lãþit prin tot oraºul.

� Tatã, ce faci dacã pe mine mã apucã durerile laplimbare ?

� Tu eºti o persoanã decentã. O sã ai grijã sã numã pui în situaþia asta.

Vocea îi tremura. Nu vorbea de copil. Nici desarcinã. Mã plimba, asta era misia lui.

� Draga mea, uite cum stau lucrurile, o spuneauºi cãrþile, ºi fundul ceºtii de cafea prin gura consensualãa prietenelor mele : dupã ce vine de la drum cinevacu M, te apucã durerile. O sã naºti pe 27 un bãiatsãnãtos ºi mare !

Da, ºtiam oricum cã în nici un caz nu trebuiesã nasc pe 26 ianuarie. Era ziua blestematului deCeauºescu, iar copilul meu nu trebuia sã se nascã înacea zi. De pe 25 am încetat sã mã mai miºc, sã nucumva sã îl aduc pe lume în cea mai urâtã aniversaredin viaþa românilor.

Pe 26 seara a apãrut Mama Milia, bunica. Ne-amaºezat amândouã în fotoliile noastre ºi un curent viumi-a trecut prin rãrunchi. M-am ridicat ca arsã. Pe

90

picioarele mele se prelingea un lichid. Nu am zisnimic. Mi-am controlat valijoara ºi l-am sunat pedoctorul meu, Loþi. Eram atât de ataºatã de el camedic personal, încât nu mi-a trecut prin cap faptulcã, deºi pe diploma de specializare era ginecolog,lucra la unitatea militarã din oraº, iar experienþa luiobstetricã practicatã pe soldaþi era cvasi-nulã.

� S-a rupt apa !� Bine. Plecãm amândoi odatã. Te gãsesc la

internãri.Tata a îngãlbenit. Mama a început sã tremure,

bunica se închina. Dar am plecat. M-a dus tata cumaºina.

Acolo m-au luat în primire oficianþii internãrii :clismã, cãmãºoaia de noapte roz-maþe, buletinul deidentitate, fiºa, carnetul de gravidã.

Era 9 seara când am ajuns în salonul cu gemete ºiurlete din rãrunchi. Am sã fiu decentã. Nu am sã þip.O sã mã abþin. Sunt o persoanã educatã.

Loþi mi-a spus cã am de aºteptat. Bine, aºtept. Pela 12 noaptea durerile s-au nãpustit de ziceai cã îmisfâºie burta ca o haitã de lupi. Acuºi o sã nasc, nu-iaºa ? Altfel nu voi suporta. O sã mor de durere !Urletele îmi presau gâtlejul, dar nu le lãsam. Patulavea bare de fier. Destul de subþiri. Peste douã zile,Loþi m-a dus sã îmi arate ce am fãcut. Nu ºtiu dacã lapuºcãrie m-aº fi descurcat sã evadez îndoind gratii,dar în travaliu, da ! Barele arãtau ca niºte picioare decavalerist. Ele erau sursa mea de decenþã în suferinþã,în nãpustirile atroce ale durerii, cale de ºaisprezeceore. Un tsunami din ce în ce mai mare, mai fioros.

91

� Aºteptãm dilataþia !ªi ea nu venea îndeajuns.Femeile de lângã mine veneau ºi nãºteau. Veneau

ºi nãºteau. Una l-a scãpat în veceu, într-o contracþiemai mare. Sau nãºteau cu moaºã. Eu am pile. Amdoctorul care s-a internat cu mine. Eu nu o sã mainasc niciodatã. Niciodatã !

� Dã, cucoanã, dacã n-ai ilasticu� bun ! Io îi scotca pe cireºe !

Pe la 12.30 ziua providenþa o aduce pe ºefa secþiei,mama primului meu amorez din adolescenþã :

� Voi nu vedeþi cã i s-au spart toate vasele desânge, ce dracu� mai aºteptaþi ? Urcaþi-o pe masã !

Mi-am aruncat o ultimã privire la poalele materni-tãþii. Mama, tata ºi, da, ajunsese ºi Adi. Atunci m-amschimonosit din toatã faþa ºi urletul acela reprimattimp de cincisprezece ore, care se dilataserã cât oviaþã, a ieºit din mine ca dintr-o fiarã sãlbaticã. Maitârziu mi-au povestit înfricoºaþii de sub geam :

� Taicã-tu, când te-a auzit, a luat-o la fugã. Aumblat ceasuri în ºir prin pãdure, bãtut de crengi. PeAdrian l-am þinut pe loc : �Aicea stai ! Dacã fata meapãþeºte ceva, te omor cu mâinile mele !�.

Douã etaje mai sus, pe burta mea se nãpustiserãambii doctori sã împingã, înfipþi în diafragmã, copilulrefractar. Au tãiat perineul pe viu. Nu aveau anestezicfiindcã o altã biatã femeie fãcuse ºoc anafilactic ºimurise. Anestezicul era expirat.

N-au tãiat destul. Copilul cel mic s-a dovedit mare,iar eu eram primiparã. Din mine a pornit ceva nãvã-litor, ca ºi când îmi ieºeau creierii, sângele, venele,

92

muºchii, oasele, ca ºi când îmi pleca viaþa. Asta se ºiîntâmpla. Viaþa ivitã din ºi în mine ieºea în lume. Numai era doar a mea ºi nici eu nu mai eram ºi ea înacel sens constitutiv-simbiotic, trãit numai de femeicu prunci în ele. În urlet suprem, m-am separat defiinþa din fiinþa mea. Am vãzut întâi un cap uriaº, plinde pãr negru. L-am vãzut ieºind. Tanti Vali, mamaDanei, mã þinea de mânã de ceasuri bune :

� Gata ! E frumos, e tare frumos !Am presupus cã se referea la copil ºi cã ieºise cu

totul. Abia am auzit foarfecele care ne separa definitiv.� E întreg ? Are mânuþe, picioruºe, ochi ?Atâta voiam sã ºtiu.� Are ºi douã ouþe ! a adãugat Loþi, foarte mândru

cã moºise unul din sexul privilegiat.Apgar 101. Pe el l-au luat sã îl cureþe. Pe mine

m-au lãsat pe masã, întâi sã iasã placenta cât maiîntreagã (se exporta pentru cosmetice) ºi apoi sã mãcoasã, tot pe viu. Altã orã întreagã în care acul îmiintra prin carne : douãzeci ºi patru de cusãturi : zececu aþã, paisprezece cu catgut. Mare greºealã catgutul !S-a resorbit prea repede, iar eu a urmat sã mai tragºase sãptãmâni de suferinþã grea ºi alte sute de sãptã-mâni de consecinþe ale înþeleptei politici pronatalistea partidului, care m-a scos din planul de cezariene.

1. Scorul (indicele) Apgar reprezintã o cuantificare a func-þiilor vitale ale nou-nãscutului, apreciate de neonatologîn primele 60 de secunde dupã expulzie. Punctajul estede la 0 la 10 ºi a fost stabilit de Virginia Apgar, unadintre primele specialiste în neonatologie (n.r.).

93

� 4 kile, 54 de centimetri ! Are numãrul 33.Mi l-au arãtat de aproape în timp ce mã coseau.

Era uluitor de frumos. Era Copilul din vis. Era Andrei...Când Adrian a reuºit sã îºi arunce un ochi spre

mine, adus la sala de naºteri în mare secret ºi cu pilegrele, Andrei nu mai era acolo, în schimb era mãce-lãria din jur, sânge pe pereþi peste tot ºi fericitamãmicã, vânãtã, cu vene plesnite, cu ochii scoºi,rãpusã de ºaptesprezece ore de dureri insuportabile.Singurele dureri care duc la ceva extraordinar. Dure-rile care fac oamenii posibili. Claudia, cumnata mea,mama celor trei fetiþe, are dreptate :

� Nimeni nu are dreptul sã-i treacã prin faþã uneimame !

Apoi nu am mai ºtiut nimic vreo douãsprezeceore. Eram prea rãu ca sã mã þin în picioare, iar eiprea carcerali ca sã scoatã copilul de la silozul cubebeluºi ºi sã îl aducã la cel cu mame.

Seara a deschis uºa o asistentã :� Cine e mama copilului 33 ?� Eu sunt, doamnã.Vai, ce fricã îmi era : de ce mã întreabã ?Ea mi-a privit sluþenia post-partum cu o strâmbã-

turã ºi mi-a zis :� În schimb, aveþi un copil superb, doamnã !Pe când se întâmplau toate acestea, tata a ajuns

acasã, cu hainele rupte ºi faþa zgâriatã. A cãzut îngenunchi în hol, spunând :

� Doamne, orice, numai nu-mi lua fata !Bunica l-a privit duios pe bãrbatul puternic, de

patruzeci ºi nouã de ani, prãbuºit la picioarele ei.

94

� Maicã dragã, fata ta are un ficior de tãtã fru-museþa !

A trãit târziu, foarte târziu, naºterea primului copildin familie din viaþa lui. Nimeni dintre noi nu ºi-a datseama cât s-a temut, cât era de neexperimentat, câteemoþii a adunat în sufletul lui atât de cenzurat.

Dupã paisprezece ore de la naºtere m-au chematsã merg târâº, sprijinitã de pereþi, pânã la salonul denou-nãscuþi, înºiraþi ca soldãþeii. Am putut, în sfârºit,sã îl vãd bine pe copilul 33. Uluitor de frumos. Camde douã ori mai mare decât ceilalþi, gene lungi,sprâncene foarte conturate, un pãr bruneþel foartedes, un zâmbet de un farmec care mi-a cucerit inimapentru totdeauna. Þineam în braþe un miracol dumne-zeiesc. Am ºtiut de atunci încolo cã niciodatã nu o sãmai fiu doar eu. Cã el face parte din identitatea,gândurile ºi dorurile mele atât timp cât voi mairespira pe lumea asta.

Am avut revelaþia cã poþi iubi pe cineva infinitmai mult decât pe tine însãþi. Poate socio-biologiiexplicã asta prin teoria genei egoiste : ne iubim ºiprotejãm genele mai tinere, mai viabile decât ceeace conþinem noi. Explice fiecare cum vrea, raþiona-lizeze fiecare cum poate ! Nu au decât sã se extaziezefilosofii necrofili în faþa experienþei morþii. Noi unelene extaziem în faþa experienþei cã naºtem lumea, cãdin noi purcede fiecare om.

Nimeni nu trece, de fapt, înaintea unei mame,oricâte socluri mitico-filosofice ar ridica frustrareatrufaºã a celor care negã întâi-stãtãtoarele reale, nu

95

imaginare, ale acestei lumi. ªtiu cã Dumnezeu neiubeºte mai mult decât pe Sine. Îi percep dragosteaaidoma celei materne, dar nesfârºite, cãci copiii luisunt nenumãraþi ºi nenumãrabili. Dumnezeu, MareleCreator, este Mama eternã ºi Tatãl etern deopotrivã,dar fãrã limitele noastre de trãitori, genitori ºi gândi-tori în timp ºi spaþiu.

Da, gândurile acestea le aveam atunci, revelaþiileacestea le-am trãit de atunci, începând cu ziua dincare sunt mamã. Sã le spun cu voce tare ºi cu deplinãasumare am învãþat mai târziu.

Atunci, a doua zi, am luat în braþe omuleþul încare o lume iarãºi îºi fãcea încercarea. Numai cã, pelângã starea mea de reverie fericitã a esenþelor ultimeca trãire ginomorficã, s-au strecurat griji cum nu sepoate mai fizice, subminând intens ispitele meta-fizice. Copilul 33 nu era doar mare, dar era ºi mân-cãcios. Cum pe aceastã temã þipa imperativ de vibraugeamurile, asistentele de la nou-nãscuþi i-au dat laptecu biberonul.

� Sã nu vã luaþi dupã ce scrie, doamnã : copilulãsta înfulecã 150 de mililitri la o masã.

Înfuleca, bine, dar îi era prea lene sã sugã. Bibe-ronul avea gãurele mari ºi curgea din el ca din cornulabundenþei.

� Atunci eu ce sã mã fac ?� Mare lucru : vã mulgeþi, puneþi în biberon ºi îi

daþi sã mãnânce.Mare lucru, într-adevãr. Perineul meu prost cusut

nu se prindea. ªase sãptãmâni nu am putut sta nici-odatã în fund. Mâncam pe frigider ºi îmi hrãneam

96

copilul în picioare sau culcatã. În plus, în ecuaþiemai apãruse ºi mulsul. Moral nu mã simþeam prost.În adolescenþã mulgeam vacile noastre. Analogia numã supãra. Cred cã am învãþat de micã sã îmi asumtot ce este omenesc sau natural. Dar era aºa de greuºi aºa de dureros !

Copilul 33 a primit prin porumbel certificatul denaºtere ca Andrei, cãci pe tatãl lui nu l-au lãsat sã îlvadã. I l-am arãtat eu pe geam. O mogâldeaþã de laetajul patru. Adrian nu ºi-a vãzut copilul în primeledouã sãptãmâni. A trebuit sã se întoarcã la Bucureºti,la serviciul de profesor de filosofie ºi istorie la meca-nicii auto. Învoire nu i-au dat decât trei zile, cele încare a apucat sã fie þintuit de soacrã cu forþa lapoalele maternitãþii, sã vadã mãcelãria post-partumºi sã se declare tatãl copilului întrezãrit pe un gemuleþla patru etaje distanþã.

Din maternitate m-au scos mama ºi tata dupãcinci zile. Drept sã spun, îmi doream enorm sã îmiiau copilul ºi sã plec de acolo. Dar îmi era ºi tarefricã : ce mã fac eu cu el de acum încolo ? Învãþasemfulgerãtor sã simt ca o mamã, dar nu ºtiam sã fac nimicca o mamã. Din maternitate nu am plecat cu mareknow-how, ci mai degrabã cu ignoranþã ºi teamã.

Dar existã un noroc în toate. Grija mea o aveamama. În privinþa copilului, trãiascã familia Cãpraruºi Mama Milia, sprijin nepreþuit în analfabetismul încare mi-am început cariera maternã ! Soþii Cãprarusunt autorii cãrþii Mama ºi copilul. Mama Milia estebunica, cea care m-a crescut pe mine în pruncie. Ea

97

ºtia, de exemplu, cã apa din cãdiþã nu se mãsoarã cutermometrul de corp, ci cu cotul. Foarte bine. Altfelfãcea pneumonie. Ea ºtia cã pruncii, când sunt agitaþi,mai trebuie ºi legãnaþi ºi cã nu e bine sã te iei doardupã cãrþi. Ea ºtia cã :

� Voi aþi inventat microbii ! Pe voi v-am crescutfãrã faºã pe gurã, v-am þinut sub nuc, în holdã ºi uitecât de mari ºi de zdravene sunteþi !

Asta ne-a scutit de ceaþa s-o tai cu cuþitul de laaburii din casã de atâta fierturã de rufe ºi biberoanea primelor ºase sãptãmâni. Ne-a scutit de atmosferade corabie în furtunã. Am luat-o mai firesc, mainormal, mai cu bun-simþ ºi am pus capãt festivaluluicu mascã ºi fãrã mascã atunci când ne ocupam decopil. Dar cel mai mult ºi mai mult a contat felulrãspicat în care mi-a spus cã doarme ea cu copilul ºipe mine mã scoalã doar când suge, cãci între timptânãrul a sãrit peste lenea dobânditã în maternitate,s-a îndurat de caznele mele ºi s-a pus pe supt. A fostbunã decizia bunicii. Eram dupã acea primã lunãextaziant infernalã în care am avut dureri atroce, nuputeam sta ºi, ca orice mamã debutantã, nu puteamdormi. Când copilul dormea liniºtit, sari repede sãvezi dacã mai respirã. Când se agita în somn, sari sãvezi de ce se agitã. Când plângea în afara timpuluide foame, te treceau fiori pe ºira spinãrii. Cândsughiþa, te apuca disperarea. Luai cartea Cãprarilor,te nãpusteai la index, la litera S : sughiþ.

Copiii mici se manifestã mai ales prin gurã ºipoponeþ. Un bebeluº þinut în braþe însemna sã teschimbi ºi tu, pânã la piele. Tata, care avea mereu

98

ambiþia sã îi dea ceai pânã sã apuce sã se dezbracede uniforma lui de colonel, nu mai ºtia ce suntpantalonii kaki cu vipuºcã, în formã uscatã, cãlcatã ºielegantã. Bebeluºul l-a cucerit într-aºa un hal, încâtnu a mai lãsat nimic din sobrietatea lui. Da, copiii teprostesc într-un mod foarte fericit. Cu Andrei tata nua mai fost nici raþional, nici rezonabil. A fost bunic.Bunic. L-am lãsat sã îl rãsfeþe fãrã sã protestez. Îidatoram bucuria asta. Mie mi-a fost tatã, nu tãtic. Pemama nu am lãsat-o sã facã ce vrea. Era mama meaºi, în ordinea naturii, era mãmicã, deci o luam forgranted. Cu ea nu fãceam rabat de la voinþa mea, dela încãpãþânãrile mele, de la þâfnele mele de mamãcu bibliografie pe noptierã.

Prietenele mele Dana, Eva ºi Sanda au devenittuºici, moºici, nãºici. Vali, cumnatul meu, a devenitunchiuþ. O horã a adorãrii pruncului. Am uitat detoate. Cã trãiam în comunism, cã aveam o profesieparalelã cu dorinþele mele, cã aveam 800 de leiconcediul de maternitate, cã mai aveam de stat îngarsoniera aceea igrasios-gândãcoasã. Pentru trei luni(atâta cât mi-a îngãduit statul pronatalist) am fostmãmicã ºi doar mãmicã. Ei bine, recunosc, dupãºase sãptãmâni mai dãdeam ºi meditaþii pentru admi-tere la Drept contra ouã, smântânã, lapte, pui de þarã.

Adrian stãtea ca pe ghimpi la Bucureºti. Mai fugeapentru o duminicã între douã trenuri de noapte sãne îmbrãþiºeze, un pic intimidat, un pic stingheritcãci noi, între timp, ne schimbam. În lipsa noastrãmergea la serviciu, fãcea logicã, citea Iosif ºi fraþii sãiºi visa sã ne vadã.

99

Andrei creºtea aºa de repede ! La ºase sãptãmâniîºi þinea foarte bine capul. Era încã zãpadã. Trecea încãruþ pe sub copaci ºi se bucura cu tot corpul. La treiluni râdea în hohote. La ºase luni spunea mamã,mamã, mamã, ma ºi mamã însemna tot ce îi plãcea.Dupã ce ºi-a dat seama cã mamã sunt eu, l-a introduspe ham-ham care era, din nou, orice îi plãcea, darmai ales epoleþii de artilerist ai bunicului.

Depãºesc un pic primele ºase sãptãmâni. Mã ispi-teºte, ca experienþã trãitã, mai ales botezul copiluluimeu, la care am luat parte cu urechea lipitã de porþileînchise mie ale bisericii Popa ªapcã. Nu îmi fãcusemmoliftele de curãþenie, deci nu aveam puritatea ºidemnitatea sã intru în bisericã. Naºterea de prunci,în mintea ciudat vechi-testamentarã, neizbãvitã demesajul Evangheliilor, a Sinodului Bisericii Ortodoxe,continuã sã ne creadã necurate tocmai faþã cu celmai izbãvitor act : naºterea de prunci. Pot sã îmiexplice de o mie de ori Tradiþia ca izvor cutumiar.Nu am sã înþeleg niciodatã de ce nu schimbã asta.Niciodatã. Poate fiindcã nici unul dintre ei nu a trãitnaºterea de prunci. Nu a þinut în braþe miracolulnãscut din el însuºi.

* * *

Rãstãlmãcesc vorbele lui Pavel pe potriva poveºtii :Dacã iubire nu sunt, nimica nu sunt. Iubirea de

mamã este îndelung rãbdãtoare, îndelung iertãtoare.Venim dintr-un lung ºir de mame ºi de mame ale

100

mamelor, într-un continuum existenþial. Un lung ºirde mame care ne iau mereu în braþe ºi ne spun :soarele meu ! ºi care, prin noi, îl trãiesc intens peDumnezeu. Mulþumesc, Mamã !

aprilie 2009

101

1981

Minunãþia

Otilia David

Ce este de fapt o naºtere ? Un miracol, un actfiziologic, o trecere de la nimic la viaþã ? O perpetuarea ta, a noastrã, într-o nouã fiinþã, un alter ego, oimensã transformare a unicitãþii într-un miracol, careva duce apoi toate gândurile, speranþele ºi viselemereu ºi mereu mai departe� toate la un loc�

Era vremea flower-power, a pãrului lung, a florilorprinse în pãr, a blugilor trapez� a iubirilor libere :make love, not war, a tinereþii lipsite de frici, ceaplinã de entuziasm ºi mai ales de vise� Eram stu-dentã ºi pentru prima datã eram liberã într-un oraºmare ºi tentant, dar constrânsã de atât de multereguli ºi restricþii din educaþie. Adaptarea nu a fosttocmai uºoarã, erau în mine atâta romantism ºi unnoian de vise, încât colegii miºtocari m-au ºi numit�muzicã ºi poezie� pentru cã în mintea mea circulaunumai versuri, frânturi de cãrþi ºi citate celebre. Încãmai alergam sã nu pierd concertele de pian sau

102

ultima piesã de teatru montatã, mã strecuram cuprietenii care fãceau figuraþie la operã, privind avidã,cu ochii provincialei, tot miracolul de pe scenã.

Era în acele timpuri ale sfârºitului de comunismuºor liberalizat o foame mare de culturã, viaþa mea sedesfãºura între cursurile aride, nesfârºite de anatomieºi fuga în sanctuarele artei, iar serile în discotecile încare visam la o iubire unicã, totalã ºi veºnicã. Aveamacea candoare ºi inocenþã care îmi sporeau farmeculde fatã atrãgãtoare, dar care erau un impedimentpentru bãrbaþii dornici de aventurici de bifat rapid ºide încãrcat agenda lor de cuceritori.

Aºa cã nu a fost o tinereþe tocmai linã, ci maidegrabã cu dezamãgiri, eºecuri, cu lacrimi ºi durere,dar ºi cu izbânzi efemere. În tipul acesta de context amajuns sã fiu la un moment dat chiar ºi un soi de miss,dar în cu totul alte condiþii decât acum. Concursul sedesfãºura la un bal al Facultãþii de Medicinã, iar noi,medicinistele, primeam la intrare câte un numãr dinhârtie, ca un ecuson, pe care îl prindeam de rochie.Urma petrecerea, iar la sfârºit, într-o urnã specialã,bãrbaþii votau numãrul preferat� ºi uite-aºa m-amtrezit, în acordurile Phoenixului, cã sunt dusã pe scenãºi încoronatã. Nici nu ºtiu dacã a fost bine sau rãu, saua fost doar încã o încercare din partea vieþii, pentru cãdevenisem celebrã peste noapte. ªi era o povarã multprea mare pentru sufletul meu de artistã. Dintr-odatãam devenit þinta atenþiei tuturor bãrbaþilor, mã urmã-reau ca pe un trofeu ºi nimeni nu mã voia pentrumintea mea, pentru personalitatea mea romanticã,ci pentru valoarea mea judecatã doar în parametri

103

estetici� Estetica sufletului nu era interesantã pentrunimeni, era chiar un balast care dãdea rãu la imagine !

Aºa cã, devenitã de-acuma celebritate, a începutnebunia ceaiurilor dansante... cu îmbrãþiºãri pasionaleºi cu muzicã nonconformistã, niciodatã auzitã la radiosau televizor, a se citi Jimmy Hendrix, Janis Joplin,dar sub securea îngrozitoare a moralei comuniste ºia sarcinilor nedorite. Nu existau nici un fel de mjloacecontraceptive, dar existau pãrinþi intransigenþi ºi omamã care îmi þinea nesfârºite teorii despre morali-tatea copiilor de cadre didactice, despre virginitateca subiect tabu ºi despre toate aºteptãrile ºi frustrãrileei de mamã într-un regim totalitar pe care ºi-l însuºiseîn totalitate, cu bune ºi rele !

Astfel cã niciodatã nu am reuºit în anii aceia sã-midepãºesc aceste inhibiþii ºi sã trãiesc aºa cum îmidictau personalitatea, sufletul ºi hormonii. Demoniiconºtiinþei nu mã lãsau. ªi aºa m-am trezit eu ultimafatã virginã, ca în comediile americane, deºi admira-torii insistenþi stãteau la pândã. Peste toate astea avenit, ca o furtunã în deºertul existenþei mele, o iubirepasionalã, nebunã ºi foarte neîmpãrtãºitã pentru uncoleg frumos ºi teribil de afemeiat. Era timiºorean,fiu de medic, avea tot ce-ºi putea dori cineva, faimã,bani, relaþii, doar de o femeie aºa ca mine nu ar fiavut nevoie. Era pe atunci la bãrbaþii aceia tineri onevoie imperioasã de a colecþiona suflete, pe unicateînsã nu se punea preþ, mai ales pe cele fabricate înprovincie ºi care mai aveau ºi prejudecãþile din dotare.ªi aºa a început caruselul revenirilor ºi despãrþirilorde S., pentru cã nici eu, nici el nu reuºeam sã punem

104

punct unei relaþii care din start era sortitã eºecului.Spun asta pentru cã, peste mulþi ani de zile, am aflatcauza realã pentru care familia lui nu mã acceptase. Elera copil înfiat, iar pãrinþii reali locuiau în Hunedoara,mama lui naturalã fiind tot învãþãtoare, colegã cumama mea. Familia lui, respectiv vestita ginecologãtimiºoreancã, ascunsese o viaþã întreagã acest secret�Îmi amintesc acum, cu multã compasiune, fricile ei,angoasele ei legate de apariþia mea meteoricã înexistenþa aºezatã ºi bine rânduitã a familiei, cum m-aprimit cu ostilitate tot timpul ºi m-a umilit ori de câteori a avut ocazia. Astfel cã a fost din start �cronicaunei morþi anunþate�, dar care a trecut totuºi prininima mea avidã de iubire, cu toate aripile întinsespre zbor, un suflet de cãprioarã rãnitã, cu toatãinocenþa ºi frumuseþea acelor ani. Am purtat iubireaadolescentinã ani de zile în suflet, ca pe un stindardal tinereþii mele, ca pe o neîmplinire, care probabilrãmâne în sufletul multor femei.

Pe fundalul neîmplinirilor acelor timpuri, am cunos-cut la una din petrecerile noastre un bãiat simplu,retras, tãcut ºi despre care am crezut cã ar fi o alegeremult mai înþeleaptã. Aºa cã am acceptat curtea discretãºi previzibilã a lui G. Încet-încet, insidios, el a devenitprietenul oficial care mã însoþea ca o umbrã, nu îmicerea nimic ºi pãrea limanul liniºtii ºi echilibrului pecare mi le-am dorit atât de mult.

Dar nu a fost nici prima ºi nici ultima oarã cândm-a dezamãgit un bãrbat. Am crezut cã proveninddintr-un mediu ostil, educat în preajma unui tatãalcoolic, violent, lipsit de afecþiunea paternã, lângã o

105

mamã protectoare, dar mult prea supusã, va apreciaceea ce primea din partea mea ºi a familiei mele.Sfânta naivitate a femeii... care spera cã va schimbacaracterul unui bãrbat. Cred cã mai repede schimbireligia unui popor decât personalitatea unui oltean !

Am ajuns astfel ca, fugind de himerele unei iubirineîmpãrtãºite, sã accept cãsãtoria cu un bãrbat totalnepotrivit din toate punctele de vedere, contribuindla asta cu succes ºi mama mea, grijulie cu gura târguluiºi care m-a atenþionat în repetate rânduri : �Sã nu îndrãz-neºti sã vii acasã nemãritatã la sfârºitul facultãþii ! ! !�.

Erau niºte timpuri când toþi absolvenþii de facultãþitrebuiau sã îºi aleagã câte un post, în funcþie de niºtecriterii absurde, cum ar fi buletinul de identitate alpersoanei respective sau al partenerului, media deabsolvire fiind cea mai puþin importantã. Aºa apãreaucele mai hazlii situaþii, de cãsãtorii ad-hoc fãcutepentru repartiþie, cãci spectrul unei vieþi la þarã planaca un coºmar în sufletele noastre. Vã puteþi imaginace ºanse mai avea o tânãrã doctorã de a-ºi gãsi idealulmasculin la Cucuieþii-din-deal.

La sfârºitul anului al ºaselea curgeau cãsãtoriilecele mai ciudate posibil. Cupluri pe care niciodatãnu þi le-ai fi putut imagina împreunã apãreau directcu verigheta pe mânã. Aºa cã, dupã o scurtã logodnã,m-am trezit mireasã, cu alai de nuntaºi, cu voal, rochielungã vaporoasã, lacrimi, tristeþi, angoase, muzicãdisco (spre disperarea familiei) ºi, mai ales, fãrã strigã-turile de adunare a �darului� la masã. O nuntã elegantãºi discretã pentru acele timpuri, în care totul era oprovocare, totul, dar absolut totul, fiind hand-made.

106

A urmat o scurtã lunã de miere, vreo ºapte zile lamare, în gazdã, la Constanþa, fãcând naveta zilnic laMamaia, cu autobuze supraaglomerate, agãþaþi pe scãri,arareori pe scaun. Mai era ºi nebunia gãsirii unui locpe vestita plajã de acolo, om lângã om, cearceaf lângãcearceaf, cu muzica ascultatã la maximum, cu þipeteledisperate ale mamelor pentru a potoli neastâmpãrulcopiilor. Ultimul lucru din aceastã ecuaþie era iubi-rea� M-am simþit atât de singurã ºi tristã în aceaperioadã, având doar tãcerile sau scurtele revolte alesoþului, încât la întoarcere nici nu am observat cã îmiîntârziase ciclul. Eram sigurã cã era vorba de o tulbu-rare hormonalã, de adaptare la noua viaþã sexualã,mintea refuzând ideea cã în pântecul meu încã ado-lescentin putea sã înmugureascã o nouã viaþã. Învâltoarea începerii carierei profesionale la spitaluldin Hunedoara, lipsa ciclului nu pãrea sã mã preocupeprea mult.

Doar mama, o mare iubitoare de copii, prin me-seria ei, trâmbiþa în tot oraºul vestea cea mare ! Zilelezburau, adaptarea era grea, viaþa de spital impre-vizibilã, cel mai greu era faptul cã nu aveam un local nostru. Locuiam împreunã cu pãrinþii mei, patruoameni în douã camere, ºi uneori mai venea acasã ºifratele meu, încã student pe atunci, motiv pentrucare noi, tinerii, ne mutam �cu cãþel ºi cu purcel� lamãtuºa mea Tyotyo, cea de a doua mamã a mea. Înconcluzie, �pãsãricã, mutã-þi cuibul�... în funcþie denecesitãþi.

Lunile treceau, iar eu mã obiºnuiam încet, încetcu ideea unei sarcini. Corpul meu adolescentin lua

107

forme de viitoare mamã. Nu mã simþeam de nici unfel în stare sã îmi schimb viaþa, mai ales cã trecereade la regimul spartan de studentã la Medicinã, cuexamene istovitoare ºi mult prea puþine momente dedistracþie ºi relaxare, era prea bruscã. Ce sã maivorbesc de pregãtirea psihologicã de viitoare mamã,eu fiind de fapt încã un copil bulversat de tot ce i seîntâmpla. Mai era în plus adaptarea la mediul spita-licesc, într-o lume atât de diferitã de cea �civilã�, cugãrzi nesfârºite ºi mult prea istovitoare, cu responsa-bilitãþi mult prea mari pentru un proaspãt absolventcãruia i se ceruse doar sã-ºi însuºeascã niºte noþiuniteoretice ºi prea puþinã practicã realã. Dar trebuia,conform uzanþelor, sã mã ºi înregistrez ca gravidã, sãfiu luatã în evidenþe. Aºa cã am ales, tot la indicaþiamamei, un medic ginecolog bãrbat, doctorul F., careera un fost medic militar ºi care nu se potrivea subnici o formã spiritului meu rebel. Iar el a condus aceleluni de griji ºi renunþãri în cel mai cazon stil posibil.Viaþa mea decurgea mult prea alert, iar eu îmi urmã-ream evoluþia de la o tânãrã visãtoare inocentã la omamã responsabilã ºi implicatã. Încercam sã trãiescca o femeie normalã, lucram ºi învãþam, aºteptând sãaparã minunea. Am fãcut chiar ºi un revelion cuprietenii mei, fiind în vreo cinci luni de sarcinã, undeam dansat fãrã grija dragii poveri. Erau însã multenopþi de coºmaruri pe care cred cã le trãieºte oricefemeie conºtientã de riscurile naºterii. Dar în minteamea cea mai mare problemã era acea imensã respon-sabilitate pe care o ai ca mamã ºi mi se pãrea cã, dinmomentul naºterii, eu nu voi mai exista ca femeie ºi

108

ca om ºi cã de acum înainte viaþa mea se va desfãºuraîntre doi parametri unici : copilul ºi iar copilul !

În întreaga mea existenþã am fost o femeie de oprofunzime ºi de o implicare, pot spune, chiar pato-logice, deºi mama mea mi-a mãrturisit peste ani cãse sfãtuise cu tatãl meu sã preia toate grijile pãrinteºtilegate de copilul meu, deoarece eu nu manifestasemniciodatã nici cea mai micã înclinaþie maternã ! Sau,cel puþin, nu pãrea sã am nici cea mai vagã preocu-pare pentru tot ceea ce se numea copii. În acestcontext, într-o frumoasã zi de primãvarã, 29 aprilie,la primele ore ale dimineþii, undeva pe la 5, amsimþit cã s-a produs ceva anormal ºi i-am anunþat petoþi cã se pare cã a sosit sorocul. Am mai zãbovitceva în pat, m-am pregãtit de spital. Dar era ora deraport de gardã a medicilor ºi m-au anunþat sã aºteptcuminte� Ca ºi cum astfel de momente pot fi pro-gramate� ªi orele treceau, asistentele mã pregãteau,ras, spãlat, ºi doctorul � nimic, niciunde� Durerileerau foarte, foarte uºoare, iar eu mã tot întrebam dece femeile þipã ºi se zvârcolesc când pe mine nu mãdoare ? ! Dupã vreo douã ore, ca o vijelie ºi cu mulþinervi, a coborât ºi colegul F.

� Dumnezeule� dar aici avem o dilataþie de 6centimetri ! Repede, clismã, calciu IV ºi pregãtiþi sala !

Toatã lumea a executat totul, eu priveam uimitã ºisperiatã la soþul meu, care, ca în filmele americane,participa la eveniment, dar numai pentru cã eramedic, altfel nu ar fi fost permis. Iar colegele stagiareºi prietenele mele erau ciorchine lângã mine. Cred cãam nãscut precum reginele, erau mai mulþi spectatori

109

decât era cazul pentru spectacolul care urma sã fie.Au urmat vreo trei ore de coºmar, efectele clismei,durerile acelea ca de moarte, agonia aceea, þipetelemele, mã întorceam în toate poziþiile posibile ºi niciuna nu îmi alina durerea, aveam sentimentul cãniciodatã nu se va termina ºi cã nimic ºi nimeni numã mai poate salva. Eram sigurã cã voi muri ºi, în totacest timp, ginecologul meu profesionist þipa ca dingurã de ºarpe la mine, aruncându-ºi boneta pe jos :�Cine naiba m-a pus sã mã încurc cu tine� Naºteodatã în p***da mã-tii, cã pierd meciul ºi îmi facinumai probleme ! ! ! �. Am uitat sã spun cã era o zimãreaþã pentru microbiºtii obsedaþi ai României, seara,la ora 8, juca marea echipã a României pe Wembleycu echipa Angliei. ªi eu, nenorocita, încurcam toateplanurile de suporter înfocat al dlui dr. F. ! Dar recu-nosc cã nici eu nu m-am lãsat mai prejos, i-amrãspuns cu aceeaºi monedã, înjura el � înjuram ºi eu !ªi ping-pongul verbal era cu atât mai intens cu câtdurerile mele deveneau tot mai mari ! Nici unul dinnoi doi nu obosea ºi se crease o atmosferã de tragico-medie totalã. Cei de pe margine, mai ales cã nu eraupuþini, se ascundeau sã râdã� în timp ce eu mureampuþin câte puþin�

M-au deranjat multe aspecte ale acelei naºteri,mai ales cã ar fi fost normal sã îmi facã o cezarianã,având în vedere cã eu chiar aveam niºte problememedicale care mi-ar fi permis-o. Dar, cum bãrbaþii nunasc, niciodatã nu vor opta pentru aceastã variantã�Domnul doctor, disperat pe viaþã, înnebunit de tre-cerea orelor fãrã o finalizare rapidã, a luat hotãrârea

110

cea mai facilã pentru el : s-a urcat efectiv pe burtamea ºi a împins� adicã a pus ºi el o mânã de ajutorla distrugerea mea ca femeie ! Cuvintele� ce suntcuvintele sã poatã exprima gradele durerii fizice ? !Atunci cred cã am trãit cea mai mare durere fizicãdin existenþa mea. Dar dintr-odatã am auzit un þipãtºi pe toþi strigând : BÃIAT ! ! ! ! ! ! !

Am uitat sã spun cã, în cele nouã luni de sarcinã,nici mãcar o zi nu m-am gândit cã voi naºte un bãiat.Eu simþeam cã voi avea o fetiþã dulce ºi delicatã ºi cãea va fi un alter ego. Iar acum, pe lângã toate durerileºi dezamãgirile mele, eu, care nu aveam nici mãcarun nume de bãiat în minte, în loc de Patricia Silvana,a venit un bãrbat !

M-am trezit sleitã, învinsã de dureri, cu o mo-gâldeaþã micã, frumosul meu copil, în braþe. Era atâtaperfecþiune în fiinþa aceea micã ºi neajutoratã, încâtsimþeam cã toate sensurile vieþii mele de pânã atunciau luat o altã cale, cã nimeni ºi nimic nu va putearupe legãtura aceea indestructibilã care s-a nãscutîntre noi�

ªi, cum nu mã gândisem decât la alternativa uneifetiþe, mãtuºa mea cea dragã (care tot timpul stãtuseascunsã în capul scãrilor, cu o ºampanie în mânã,strigând din când în când : �A nãscut doctoriþa ?�) avenit într-o fugã sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã convingãcã vãzuse ea un film în care era erou un bãrbat frumoscare cânta extraordinar la vioarã ºi-l chema Ciprian !Am acceptat imediat, zâmbind trist cu gândul la destinulgenialului Porumbescu� Oricum, din acel moment,miracolul meu, perfecþiunea absolutã, era acolo, în

111

braþele mele, ºi nu aveam sã-l pãrãsesc niciodatã. Dealtfel, Dumnezeu a vrut sa fiu apoi, peste ani, pentrucopilul meu, ºi mamã ºi tatã, ºi prieten ºi confident,ºi medic ºi psiholog, sã suplinesc acea lipsã acutã derepere masculine. Dar am primit înapoi de la el,Ciprianul meu, înzecit� Aºa cã, deseori, spuneam cãunicul bãrbat adevãrat din existenþa mea e copilul meu.

Au urmat orele acelea de dupã naºtere, primanoapte albã din zecile în care am vegheat la cãpãtâiullui, i-am urmãrit somnul, respiraþia, am tremurat ºiam plâns pentru toate bolile, eºecurile sau bucuriilelui, iar evoluþia de dupã a fost normalã din punctulde vedere al medicului, însã nu ºi al meu. Eu, caredevenisem o mamã exageratã, aveam lactaþie pentrutoatã secþia, dar el nu voia sã sugã ! Plângeam ºi îlcântãream la nesfârºit ºi îl alimentam cu biberonul ºimã mulgeam cu aparatele acelea rudimentare, pentrucã laptele curgea, curgea, într-o furie nebunã ! Eraunopþile mereu grele, cu plânsetele lui ; avea un bioritminversat, cã doar era copilul meu. Probabil, toþi aniimei de insomnii se transmiseserã, prin acele resorturiinexplicabile, în micuþa fãpturã. Numãram fiecare zi,fiecare gram ºi mã bucuram, aºteptând ziua în careva umbla, în care va rosti primul �mama� ºi în carene vom povesti unul altuia totul.

Venirea acasã a fost o nouã provocare, cu toþimembrii familiei în aºteptare, cu prietenii mei pecare nu i-am lãsat sã-l vadã decât cu mãºtile pe faþã,temãtoare cã ar putea sã-l îmbolnãveascã. Abia acumrealizez ce caraghioasã ºi anxioasã puteam sã fiu. Daramalgamul acela de temeri ºi anxietãþi mã bântuia

112

non-stop, iar norocul meu a fost mama mea ceadragã, cu siguranþa ei de leoaicã mereu învingãtoare,�generalul� casei, care m-a ajutat ºi susþinut mereu.Împreunã cu mãtuºa Tyotyo eram o armatã în jurulunui copil, fãceam cu rândul de gardã, nopþile ºizilele treceau, iar micuþul creºtea ca în poveºti�

O întâmplare pe care mi-o amintesc cu nostalgieºi duioºie : eram într-o zi singuri acasã ºi o albinã aintrat în coºuleþul copilaºului, iar eu, îngrozitã deconsecinþe, am alergat ºi am strâns-o în pumn� Darce e o albinã pentru o leoaicã ce îºi apãrã puiul ? !

Tot ce aº putea sã spun acum, dupã ani ºi ani derealizãri ºi de sacrificii, de altfel normale, dupã atâteabucurii ºi împliniri� doar cã abia acum înþeleg celebrazicalã :

Pentru cã Dumnezeu nu putea fi pretutindeni, ainventat mamele�

august 2009

113

1985

Când am fost fericitã...

Aida Ferat Postolache

Mã numesc Aida, dar am depãºit condiþia persona-jului liric al cãrui nume îl port. Am supravieþuittinereþii, rodind. Nici nu vreau sã-mi imaginez cumar fi fost viaþa mea dacã nu-l nãºteam ºi creºteam peunicul meu fiu, Ioan-Andrei, care are acum douãzeciºi patru de ani ºi a terminat Facultatea de MedicinãDentarã. În miez de Cireºar, a îmbrãcat roba responsa-bilitãþii ºi a rostit Jurãmântul lui Hipocrate, împreunãcu iubita lui, Oana, alãturi de ceilalþi colegi ai lor.

Acum douãzeci ºi patru de ani, cu patru zileînainte de a-l naºte pe Andrei, trãiam eu emoþiileunui curs festiv ºi ale unui banchet, ca absolventã aFacultãþii de Medicinã Veterinarã din Iaºi. Soþul meuterminase aceeaºi facultate cu doar un an înainte.

Pe diploma de absolvire am cea mai bunã foto-grafie din viaþa mea, deºi dateazã din ultima lunã desarcinã ! E în privirea mea o magie a rodirii ! E toatãforþa de a purta ºi de a modela o nouã viaþã. Elumina eternitãþii�

114

Singura noastrã înveºnicire concretã este facereade prunci ºi construirea de oameni. Aºa am simþit ºicând am aºezat acea imagine lângã fotografia Mameimele tinere, pe monumentul nostru funerar.

Pe Andrei l-am conceput în noaptea de 7 septem-brie 1984, pe lunã plinã. Eram tineri, frumoºi, sãnãtoºiºi binedispuºi. Soþul meu abia îºi susþinuse examenulde diplomã ºi îºi aºtepta repartiþia. Eu intram în ultimulan de facultate.

Recunosc cã am calculat �evenimentul�, în ideeade a naºte un copil la sfârºitul studiilor ºi, mai ales,la începutul verii. Pânã la venirea frigului, bebeluºulse ridica în funduleþ ºi îºi putea admira primul luibrad împodobit ! Se mai rezolva o problemã : uscatulscutecelor la soare. Nu am sã înþeleg niciodatã de cenu existau ºi la noi scutece tip pampers, ar fi fostposibilã �copierea� lor. Nu cumva spãlatul scutecelorfãcea parte din programul general de supunere ºi deumilire ? Sã aibã femeia treabã ! ªi ce dacã nu doarmenopþile, dedicându-le sugarului ei ? Sã se �revigoreze�spãlând� ce-a mai fãcut rodul iubirii ei ! Nu e demirare cã, în 2009, ziarul oficial al Vaticanului apublicat un articol intitulat aproximativ : �Maºina despãlat a emancipat femeia�.

Revenind la calcularea concepþiilor, am avut privi-legiul de a termina un liceu sanitar care m-a pregãtitpentru viaþã. Încã de la paisprezece ani, am înþelesmulte despre condiþia umanã. Aspecte ascunse multorami-au fost descifrate în cadrul obiectelor de studiu.Anatomia ºi fiziologia omului, Psihologia, Psihiatria,Neurologia, Obstetrica ºi ginecologia, Farmacologia,

115

Bolile interne, Bolile infecþioase ºi Tehnica îngrijiriibolnavului sunt numai câteva dintre disciplineleparcurse la Liceul Sanitar din Bacãu. Eram numaifete, ºaptezeci ºi douã de fete selectate dintr-un totalde ºapte sute, din mai multe judeþe. Eu am intratprima. Am stat la cãmin. Discutam cu colegele decamerã despre ce am aflat la ore ºi eram încântatede sporirea cunoaºterii noastre despre noi înºine ºidespre relaþiile cu ceilalþi.

Aflasem cã nu puteam zãmisli un prunc decât îndouãsprezece ore din douãzeci ºi opt de zile, iar astamãrea minunea momentului ºi ne dãdea libertatea sãîl alegem. Studiul formãrii embrionului ºi al evoluþieifãtului ne fãcea sã ne dorim sã fim cândva fericiteleamfitrioane ale unui astfel de parcurs unic ºi irepe-tabil. Prin clasa a XI-a, profesorul de Obstetricã ºiginecologie, doctorul Zarea, ne-a spus cã �în dra-goste, unul trage trãsurica ºi celãlalt stã în trãsuricã�.

E vechi aforismul ! Asta nu m-a împiedicat sã-lîntreb retoric de ce nu trag amândoi trãsurica în carestau copiii fãcuþi din acea dragoste ! A zâmbit frumos,nu numai pentru cã era un bãrbat frumos.

Pe soþul meu, Ioan (Nelu), l-am ales dintre colegiimei de facultate. Era ºi este deosebit. L-am cunoscutîn circumstanþe în care a demonstrat cã este uman,cã poate fi cuprins de milã, cã poate avea grijã de ocolegã de-a lui, atunci rãmasã vãduvã, ºi de fetiþa ei.Eu nu mi-am cunoscut tatãl. Pãrinþii mei s-au des-pãrþit imediat dupã ce am împlinit un an. Buniculmatern a fost singurul meu tatã ºi chiar m-a iubit !Când l-am vãzut pe colegul de-atunci plimbând-o cu

116

sania pe fetiþa orfanã, am ºtiut cã are în sufletul luiceea ce tatãl meu biologic nu a avut.

Dupã nici un an, vãduva s-a dovedit a fi� veselã !Cu prea mulþi�

În iarna urmãtoare, ieºeam într-o searã de la cursulde englezã. Mã aºtepta Omul meu. Mi-a spus : �Ce-aizice sã mergem sã bem o cafea ?�. �Sã mergem !�,i-am rãspuns.

Am fost la Unirea. Nu o sã vã vinã sã credeþi, darcel mai vestit hotel-restaurant din Iaºi nu avea cafea.Nici mãcar nechezol ! Am bãut câte o bere. Mi-aînmânat o invitaþie la o expoziþie colectivã de picturã,organizatã de ASC (Asociaþia Studenþilor Comuniºti).O am ºi acum. Avea ºi Nelu trei tablouri expuse acolo.Era ºi ºef de an ! Ne-am cãsãtorit în vara anului urmã-tor, pe 27 august 1983. Colaboram foarte bine, vor-beam aceeaºi limbã, iubeam aceeaºi muzicã : Mozart,Vivaldi, Phoenix, Alifantis ºi, nu în ultimul rând,Beatles ºi Pink Floyd.

În toamna lui 1984, el a început serviciul. Pleca laora 6 din casã ºi se întorcea la 7 seara. Stãteam lapãrinþii lui. Când i-am anunþat cã mai vine �unPostolache�, toatã lumea a fost fericitã ! Pe la trei luniºi trei sãptãmâni de sarcinã, când am vrut sã maiîncap într-o pereche de blugi de care uitasem, amtras cu greu fermoarul ºi imediat l-am simþit pe Andreial nostru reacþionând. E o senzaþie unicã ! Bãrbaþii nepot invidia pentru asta. Unii chiar o declarã. Ar daoricât sã aibã ºi ei puterea asta ! E dovedit faptul cãau o anumitã stare de frustrare atunci când mama îºiîndreaptã toatã atenþia spre fiinþa din fiinþa ei. Nelu

117

chiar mi-a spus, când tot ascultam cu stetoscopulinimioara lui Andrei (dupã luna a cincea de sarcinã) :�ªtiu cã de-acuma nu ai sã-mi mai dai nici un pic deatenþie !�. Se alinta, desigur. Nu îi stã în caracter sã ofacã. Nici mie ! Dacã a fost sã alintãm pe cineva,acela a fost Andrei, în limite necesare.

Simþeam cã voi avea un bãiat ! Mi-am dorit un bãiatpentru cã mi-ar fi plãcut sã fi fost ºi eu �Number 1� !Credeam în tainã cã, dacã îmi doresc cu adevãratceva, Dumnezeu îmi va dãrui ! Am avut bunul-simþsã nu îmi doresc prea multe ºi nici imposibilul. Auexistat câteva semnale biologice care îmi sporeaubucuria. Am dus sarcina foarte uºor, fãrã probleme(greþuri, vãrsãturi) ºi fãrã a deveni mai �grea� decâtera fiziologic. Mã simþeam puternicã ! În sângele meucircula testosteronul eliberat de testiculele fiului meu.Neuroendocrinologii au dreptate când afirmã cãsuntem suma hormonilor noºtri.

În 1985 nu se practicau în mod curent ecografiilecare sã confirme sexul copilului. Era mai frumos aºa !Mai trãiai o tainã. Îþi mai lucrai un pic imaginaþia,mai fãceai scenarii. Bãrbaþii mai puteau spera pânãîn ultima clipã cã vor avea un bãiat !

Circula un calcul nedemonstrat ºtiinþific : dacãadunai numãrul de ordine al lunii în care ai conceputcopilul cu numãrul anilor împliniþi pânã în acel mo-ment ºi rezulta un numãr impar, era bãiat. Dacãieºea cu soþ, era fatã. În cazul nostru s-a confirmat.Septembrie 1984 era luna a noua ºi aveam douãzeciºi patru de ani împliniþi. 9+24=33 !

118

Perioada mea de graþie procreativã nu a fost lipsitãde evenimente riscante.

Pe 30 ianuarie 1985, am alunecat pe gheaþã ºi amcãzut. Mã întorceam de la facultate, pe Copoul devenitpatinoar. Un coleg mi-a oferit braþul lui, dar l-amrefuzat, gândindu-mã la ce vor spune ceilalþi. Dupãdouã secunde, mi-am fracturat radiusul stâng. Amajuns la spitalul Parhon, unde am refuzat sã fac oradiografie fãrã a purta un ºorþ de plumb protector.Degeaba îmi explicau medicii cã un fãt de cinci lunieste deja format ºi cã nu mai existã nici un risc malfor-mativ. Eu, nu ºi nu ! Mi-au adus ºorþul, apoi mi-auaplicat ºi ghipsul. A doua zi, ar fi trebuit sã pregãtescaniversarea soþului meu, care împlinea douãzeci ºinouã de ani. Despre luna urmãtoare n-am mai pãstratîn memorie decât faptul cã am mâncat câte un ou pezi ºi multã brânzã de vaci, pentru formarea calusuluimeu ºi a scheletului lui Andrei.

La numele Andrei m-am gândit încã din liceu.Mi-a plãcut mult actorul ªtefan Iordache ºi o sã-miplacã o veºnicie de acum încolo ! Personajele AndreiSabin din Strãinul ºi Andrei din Bunã seara, Irina !au fost �naºii� pruncului meu, cu mult timp înaintede a fi zãmislit ! Dupã ce s-a nãscut, i-am zis ºi Ioan,din dragoste ºi respect pentru soþul meu. Mama mea,Carolina (Nina), îºi dorea o nepoatã, Iulia. Acum ºieu mi-aº dori una�

În ultimele douã luni de sarcinã, mi s-au accentuatvaricele de pe glezna ºi gamba stângã. Le aveamîncã de pe la douãzeci de ani. Le-am moºtenit de latatãl meu �carele n-a mai venit� ºi de la surorile lui.

119

Dacã e sã moºteneºti ceva, sigur vei duce mai departedefectele pãrinþilor tãi. Am purtat rochii suficient delungi ºi ciorapi. �O lady nu umblã fãrã ciorapi�, nicimãcar vara, nu-i aºa ? Am avut o rochie din tergal gripe care mi-a cumpãrat-o mama. Clasica rochie degravidã, cu platcã ºi cu fundiþã. Am pãstrat-o. Dincând în când, o spãl ºi o reaºez pe un umeraº, îndebaraua cu amintiri. Este costumaþia mea glorioasã !Am mai purtat un sarafan de cânepã, cu bluze albede in topit. Nu-l mai am. L-am dãruit unei alte gra-vide. La banchetul de absolvire, cu patru zile înaintede a naºte, am îmbrãcat o rochie arãbeascã largã,dreaptã de la umeri pânã la tãlpi, ºi un ºal asortat.Profesorul de Biofizicã, Florin Rusu, cel care mi-adat prima notã de 10 din viaþa mea de studentã, m-ainvitat la dans. Am dansat în cerc, pe un ritm pop.Când m-a condus înapoi la masã, a realizat cât eramde însãrcinatã ºi ºi-a cerut scuze. Nu a fost acelasingurul dans. Mi-a plãcut ºi îmi place sã dansez.Mi-e greu sã ascult un ritm fãrã sã mã miºc. ªi luiAndrei îi place sã danseze. Am dansat cu el prin casãpânã când era prin anul I de facultate. Pe urmã, adansat cu Oana. Sã ne întoarcem la banchetul de pe1 iunie 1985 ! Stãteam la masã cu familia de profesoriMaria ºi Mihai Cotruþ, titularii de la catedrele deBiochimie ºi Fiziologie. Doamna profesoarã a glumitde când m-a vãzut, întrebându-mã dacã mi-am adusºi-un prosop. ªtiam cã nu era cazul. Mã cunoºteamfoarte bine. Citisem. Aflasem.

Apãruse, nu demult, cartea soþilor Herta ºi EmilCãpraru, Mama ºi copilul. Încã se reediteazã ºi este o

120

carte de referinþã în pregãtirea tinerelor mame. (L-amvãzut recent pe doctorul Cãpraru ca invitat al EugenieiVodã, la emisiunea �Profesioniºtii�.) Dupã patru zile,pe 5 iunie dimineaþa (era într-o miercuri), am simþitprimele dureri. Mi-am fãcut bãgãjelul ºi l-am rugatpe unchiul meu, Paul, sã mã ducã la maternitate. Amluat cu mine 400 de lei (375 de lei costa o pereche depantofi de damã Guban), i-am pus în buzunarul uneimoaºe ºi i-am spus : �Este ora 7.20. Pânã la ora 19.00,când ieºiþi dumneavoastrã din turã, vreau sã nasc !�.A fost cea mai lungã ºi mai grea zi din viaþa mea. Maiales dupã-amiaza ! Lunga dupã-amiazã fierbinte ! Dure-rile deveniserã greu de suportat. Mi-am amintit însãgraficul din cartea soþilor Cãpraru, graficul dureriicare creºte pânã la un punct culminant, dupã caredescreºte. Ajungeam în culmea durerii ºi aºteptam sãcobor. De câteva ori am zis : �Mamã !�.

Mama nu a putut veni în Iaºi. Mai avea încã ore.Pregãtea ºi serbarea de sfârºit de an cu elevii ei de laªcoala generalã nr. 1 din Buhuºi.

Dupã 6 seara, lucrurile s-au precipitat. Degeabamã mai forþam ! Am auzit-o pe moaºã spunându-mi :�Opreºte-te, cã-þi crapã ochii !�. Nu am aflat la ce sereferã decât câteva ore mai târziu, când mi-am vãzutîn oglindã ochii însângeraþi ºi faþa plinã de pistrui, înurma spargerii vaselor de sânge.

În final, moaºa ºi-a chemat o colegã, care s-aaplecat peste pântecul meu ºi a împins în locul meu.Aºa l-am nãscut pe Andrei. Era ora 18.50. A avut3.750 de grame ºi 52 de centimetri. Când mã gândesccã eu m-am nãscut prematur ºi am avut 1.450 de

121

grame ºi 35 de centimetri ! Puteam sã-l ºi pierd. Aavut dublã circularã de cordon. Era vânãt ºi n-a þipatdin primul moment. Scorul lui Apgar a fost 9, dar s-adovedit a creºte ca un bãiat de nota 10 ! Dupã naºtere,am fost duºi la etajul IV. Au �inaugurat� cu noi un salonde lehuze ºi unul de nou-nãscuþi, recent igienizate. Pemozaicul planºeului se repeta din loc în loc emblemaMaternitãþii Cuza-Vodã, reprezentând o mamã caredã sã îºi ridice în braþe copilul. Braþele ei îl cuprind,iar el e cu mânuþele ridicate. În difuzoare, muzicã.Întâmplare sau nu, aud Mother and child union.

Mi se pãrea cã toate astea erau pentru mine. N-atrecut o jumãtate de orã ºi l-am auzit pe Andrei plân-gând. Avea un plâns tãrãgãnat. N-a fost niciodatã unindivid strident. M-am ridicat ºi m-am dus sã vãd ce seîntâmplã. Era singur ºi desfãºat. Îi era sete ºi foame.Am încercat sã-l înfãº, dar n-am reuºit. Zbaterea luivârtoasã era mai puternicã decât priceperea mea.L-am luat în braþe aproape gol ºi m-am aºezat cu elpe un scaun în camera de alãptare. I-am dat sã sugã.Nu prea ne-a reuºit nici asta ! Obosea. L-am aºezatînapoi în pãtuþul lui ºi am pornit în cãutarea asistenteipediatre. Am gãsit-o dupã o cãutare în care m-amsimþit ca o leoaicã apãrându-ºi puiul. A venit, l-aînfãºat pe Andrei, i-a dat niºte ceai ºi au urmat vreodouã ore de liniºte în care am privit intermitentimensul buchet de trandafiri trimis de soþul meu, cuun bilet pe care scria : �I love you both ! �.

Aproape cã adormeam, când a intrat o infirmierãsã mã cheme la telefon. Mã sunase Licã, fratelemamei, sã-mi spunã : �Sã trãieºti, mamã de bãiat !�.

122

Eram prima din familie care nãscuse un bãiat. Mamaºi fraþii ei au avut numai fete. Aveam o anume starede fericire. Sã fi fost de vinã ocitocina, endorfinele ?Trãiam o stare de graþie. Expresia �a sta în pat ca olehuzã� nu s-a adeverit în cazul meu.

A doua sau a treia zi, în timpul alãptatului, Andreiplângea cãutând mamelonul ºi, lipindu-ºi ºi dezlipin-du-ºi guriþa de sân, a reuºit sã �zicã� mamã, spremirarea ºi amuzamentul tuturor ! Dupã alte douã zile,ne-am întors acasã, asta însemnând apartamentulbunicilor paterni. Mama îmi trimisese un trusoucomplet pentru Andrei, un landou alb, chiar ºi uncântar ! Mama soacrã a presãrat câteva violete deParma în landoul care avea sã fie ºi pãtuþ. În primadupã-amiazã, am stat ºi ne-am privit �minunea� oreîn ºir. Andrei era frumos ºi trandafiriu. ªi acum efrumos !

Când m-am uitat la el imediat dupã naºtere, mi-amspus cã seamãnã cu Nelu. Distanþa dintre nas ºi gurã,aspectul nãrilor, toate acestea dovedeau asemãnarea.Dupã vreo douã luni, o coanã preoteasã m-a ajutatsã mã dumiresc, când mi-a spus : �Seamãnã cu Nelu,dar are fineþea ta�. Socrul meu a þinut sã-mi spunã ºiel cã Andrei are zâmbetul meu.

Am rãmas o vreme în Iaºi, cu gândul sã-mi maidau niºte examene din ultima sesiune. Nu a fostchip. Dupã trei sãptãmâni, am plecat la mama, laBuhuºi. N-am mai suportat sfaturile soacrei. Nici eanu mi-a iertat faptul cã am învelit clanþele uºilor cuvatã ºi tifon, bine îmbibate periodic cu alcool sanitar !Aveam ºi un caiet în care notam cât a supt Andrei (îi

123

fãceam proba suptului, cântãrindu-l, înainte ºi dupãalãptare), la ce orã a avut scaun (ºi cum, ºi cât !)...

Bineînþeles cã la al doilea copil nu aº mai fi fãcutnimic din toate astea ! Conform unei bine-cunoscutelegi a lui Murphy, �o experienþã reuºitã nu trebuieniciodatã repetatã� ! Am aplicat legea asta. Dupãdouãzeci ºi patru de ani, consider cã a fost o expe-rienþã reuºitã, la care au contribuit toþi : pãrinþi, bunici,rude, prieteni. O sã vã întrebaþi : de unde atâþia ?Toate flash-back-urile provocate de aceastã temãpropusã de Mihaela Miroiu reprezintã tablouri cumai multe personaje.

Botezul lui Andrei a fost o adevãratã sãrbãtoare curitualuri magice. Parcã îl vãd adormit, dupã cufunda-rea în cristelniþã. Dulcele lui abandon în �braþele�credinþei pãrea sã ne aducã aminte cã nu are rost sã leluãm pe toate asupra noastrã. Sã le mai lãsãm ºi în grijaCelui de Sus ! Preotul Constantin Bratu din Buhuºi,cel care ne-a oficiat ºi cununia, cu doi ani înainte, îifusese duhovnic mamei mele. Dumnealui ºi prezbiterasa, Elena, ne-au fost vecini ºi prieteni. Amândoi eraucalzi, sfãtoºi ºi buni ca pâinea lui Dumnezeu !

Prima scaldã de dupã botez a fost ca-n poveºti.Mama, naºa ºi încã o prietenã, Angela, bune �ursi-toare�, i-au menit lui Andrei tot ce îºi poate dori unom pe lume. Ca sã fie iubit ºi bine-mirositor, i-aupresãrat în cãdiþã petale de trandafiri ºi câteva picã-turi de parfum. Au mai vrut sã fie uºor (sau sã-i fieuºor !) ºi i-au adus ºi o panã. Au scufundat ºi un pix,ca sã-i fie dragã cartea. Pentru a fi bogat, l-au îmbãiatºi cu doi-trei bani de argint rãmaºi de la strãbunicii

124

lui. Pânã la urmã, toate au semnificaþia acordatã ºimenþinutã de noi.

În lunile urmãtoare, Angela a venit în fiecare zi sãne ajute la cãlcatul scutecelor. Tot Angela l-a �convins�pe Andrei sã facã primii paºi de unul singur, pe launsprezece luni. L-a pãcãlit cu un cordon. I-a datiluzia cã se þine de acel cordon dintre el ºi ea. Înrealitate, ea slãbise legãtura, iar Andrei a fãcut primiidoi-trei paºi fãrã sprijin. Eu nu aº fi avut curajul sã-llas sã pãºeascã singur, atunci.

Îmi amintesc acum ºi de primul lui brad de Crãciun.Avea ºase luni, când Lili ºi Titi Cibotaru de la Bacãu,veri cu mama, ne-au intrat în casã cu un brad alb ºiuriaº, cum nu mai avuseserãm niciodatã ! L-am decoratcu bucurie ºi am aºezat sub brad vreo patru-cincijucãrii chinezeºti. Sã nu vã imaginaþi cã toate eraumaºinuþe teleghidate ! Douã erau pãpuºi. Una mergeaºi cânta, era o doll learning to walk, iar una era ca decârpã (necontondentã !), dar avea o faþã nostimã foc.O �botezasem� Carmen, ca pe naºã. A fost jucãria luipreferatã pânã pe la trei ani. Plângea dacã n-o gãsea.

Andrei a gângurit foarte devreme, ºi asta pentrucã toatã lumea a vorbit cu el. Am vorbit cum sevorbeºte, fãrã diminutive ridicole. Ne rãspundea înfelul lui : �N-gu, N-ga, Ba-bu, Gu-ga...�. Ce mai ? !Fraze întregi !

I se aprindeau ochii de dorinþa de a sta cineva cuel, de a conversa cu el. κi ridica ºi capul, ºi umerii,cu o bucurie cãreia nu-i puteai rezista. Când învãþampentru examenele pe care nu le-am mai putut da însesiunea din iunie, era lângã mine pe pat, gângurea

125

ºi zâmbea. La sfârºitul lui august, mi-am susþinutexamenele restante ºi examenul de diplomã, cu ofrecvenþã de un examen pe zi. Mã rugam la Dumnezeusã mã ajute sã-mi pãstrez echilibrul... În septembrie,mi-am luat repartiþia dublã, obþinând un râvnit locîntr-un cunoscut institut de cercetare, ICVB Pasteur,în Bucureºti. Chiar dacã, prin cãsãtoria cu un ieºean,nu am mai ajuns la Bucureºti, aceastã repartiþie acontat mult în CV-ul cu care m-am prezentat pentruocuparea unui post în învãþãmântul superior. La1 octombrie, m-am prezentat la locul de muncã,pentru efectuarea stagiului obligatoriu de doi ani, înimediata apropiere a Iaºiului.

Andrei a rãmas la Buhuºi, cu mama ºi cu vreopatru bone care s-au succedat destul de rapid, dinmotive clasice : lipsa de igienã sau indiferenþa.

Dupã doi ani, mama s-a pensionat, a venit la noiºi a avut grijã de Andrei, zi de zi, pânã la unsprezeceani ai lui. Primisem, încã din 1985, apartamentul cutrei camere în care stãm ºi acum. În 1996, mama s-amutat efectiv în Iaºi, cumpãrându-ºi un apartamental ei, dupã ce l-a vândut pe cel din Buhuºi. A conti-nuat sã ne ajute, efectiv, afectiv ºi financiar, pânã aînchis ochii, în octombrie 2006. Dacã aº numãranumai cozile la care a stat, trezindu-se de la 3 dimi-neaþa ca sã lase douã sacoºe cu câte douã sticle delapte în faþa alimentarei din colþul strãzii ! La ora 6mã duceam ºi eu, ca sã luãm 4 litri de lapte. Am avutperioade în care ne-am descurcat mai greu, dar ºiperioade în care am putut procura lactate de lafermele în care am lucrat eu ºi soþul meu. Într-o

126

vreme, fãceam un troc foarte convenabil cu o prietenãcare lucra la un abator de pãsãri. Schimbam tele-meaua ºi smântâna pe pulpe ºi ficãþei de pasãre.Ambalam separat câte o pulpã sau câte doi ficãþei depasãre ºi le puneam în congelator pentru piureulzilnic al lui Andrei. Cred cã ne-am încadrat printrecei care s-au �descurcat�. Faþã de contextul actual,hainele, jucãriile ºi rechizitele erau mai ieftine ºi decalitate, chiar dacã erau tot chinezeºti, în marea lormajoritate. Puterea de cumpãrare era categoric maimare. Iar vacanþele au fost vacanþe !

Sunt nostalgicã, nu ? Cui nu-i e dor de tinereþealui ? Unii ºi-au trãit tinereþea în vreme de rãzboi ºi totau tânjit dupã ea. De la bunul meu bunic-tatã, VasileFerat, am reþinut ce le spunea fiilor ºi fiicelor lui,deveniþi, la rândul lor, pãrinþi : �Acum sunteþi fericiþi,cât aveþi copiii mici !�.

Viaþa mi-a confirmat ºi mie acest adevãr. Existã unfarmec al începutului ºi o minune a creºterii ! Trãieºtiacea stare de pãrinte zãmislitor care întemeiazã onouã fiinþã. Iar acea fiinþã are nevoie de tine, multdupã ce nu mai vrea sã recunoascã aceastã nevoie.Aºternând aceste rânduri, m-am lãsat, deseori, pradãimaginaþiei de a avea alãturi o nepoatã care sã mãîntrebe ce litere adun în cuvinte ºi a cui este povesteape care o scriu. A ta e povestea, dragã fetiþã care neurmezi pe lume, oricum ai fi ºi oriunde te-ai afla,deocamdatã !

iulie 2009

127

1987

Ziua zilelor mele

Cornelia Pãsculie

�Copilãria este o lume de mira-cole ºi de uimire a creaþiei scãldateîn luminã, ieºind din întuneric,nespus de nouã ºi de proaspãtãºi uluitoare.�

Eugen Ionescu

Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut dacã nu aº fi fost al doileacopil al pãrinþilor mei ! Dupã o frumuseþe de bãiat, înanul 1962, în iunie 23, am apãrut eu pe lume, fatatatii mult visatã, frumoasã ºi blondã ºi cuminte foc. ªidacã nu mi-ar fi dat prin gând ca la cei doi aniºori aimei sã-mi trag un litru de lapte clocotit peste capul ºitrupul meu fraged, aº fi rãmas cu siguranþã cea maicuminte� Dramaticã experienþã pentru pãrinþii meiatunci, mai ales pentru mama, care a trãit drama meacu toatã intensitatea, urmând sã treacã cu mine prindouã come pânã la restabilirea mea pe linia de plutire.

128

Dupã intervenþia excepþionalã a doctorului Simionescu(spitalul din Hunedoara poartã acum numele acestuidoctor de excepþie !) am fost readusã la viaþã, urmândo convalescenþã lungã, cu eforturi de aproape un anpentru a putea merge pe propriile picioare.

Întâmplarea nefericitã de atunci am conºtientizat-oabia când, în copilãrie, mergând la scaldã la un pârâudin apropierea localitãþii în care m-am nãscut, copiiimã întrebau una-alta despre urmele lãsate de arsurãpe spate ºi picioare. De atunci a început ºi complexulmeu, o stare permanentã care m-a fãcut sã am mereuo atitudine mult prea rezervatã faþã de toþi cei cu caremã comparam, un minus pe care l-am resimþit în toatemomentele mele de mare încercare ºi competiþie.

ªi uite-aºa am ieºit puþin nefericitã dintr-o astfelde copilãrie, în care doar adoraþia faþã de fratele meumai mare N. era definiþia existenþei mele.

Am fost ocrotitã puþin preferenþial de cãtre pãrinþiimei, fiind veriga slabã din lanþ ; oameni buni ºi simplide la þarã, tata muncitor, mama casnicã, cu o educaþieonestã, m-au susþinut în toate. Au încercat, dupãputerile lor, sã îmi susþinã moralul ori de câte ori eranecesar, ori de câte ori simþeam frustrarea. ªi poateatunci, în acea copilãrie fericitã ºi nefericitã câteodatã,mi-a înmugurit ideea sã fac ºi sã cresc copii PERFECÞI,nu ca mine...

ªi iatã-mã, adolescentã de paisprezece ani, croin-du-mi drum spre Liceul de matematicã-fizicã dinHunedoara � secþia Filologie, unde, cum eram proaspãtadmisã, a urmat o socotealã smintitã a Ministerului Învã-þãmântului de pe atunci (din 1977), când reprofilarea

129

a venit în anul imediat urmãtor : matematicã-fizicã ! ªiuite-aºa s-a sucit ºi destinul meu� oarecum devreme.

Mi-am urmat drumul în liceu ºerpuind, trecând dela filologia din clasa a IX-a la matematica-fizicã dinclasa a X-a, care mã fãcea sã cred cã visez, apoi la otreaptã superioarã, treapta a II-a, care era marcatã deun examen la mijlocul liceului, ºi cu tot norocul ºimintea mea din acea vreme, deºi învãþam tare bine,am cãzut prima sub linie la examenul de treaptã, decinu am luat �coroniþa� de data asta. M-am îndreptatspre Liceul nr. 3 � Construcþii, de unde mi-am bãtutapoi în cui diploma de gimnaziu.

Cu fluturii din dotare în cap, romanticã de mãînecam de plâns la Madrigalul rãsturnat al lui GeoDumitrescu (deºi nu gustasem încã experienþa) ºivisam cu ochii deschiºi la sãrutul sublim din talpapiciorului al lui Nichita Stãnescu, m-am pomenit învara dintre clasele a XI ºi a XII-a cã citesc prima meacorespondenþã mult visatã... versuri din Baudelaire...ºi astfel mi-a cucerit mintea, definitiv ºi irevocabil,Vergiliu al meu (pentru cã Virgil îl chema pe cel ceurma sã-mi fie soþ), în anul de graþie 1979, când mãironizam cu versul : �Ea era tânãrã ºi castã, iar el(student) avea culturã vastã, deh !�.

Da, aºa m-am îndrãgostit iremediabil de umorul,inteligenþa ºi personalitatea celui ce avea sã-mi fiesoþ. Viitorul inginer metalurg îmi spunea cã ºi el erodul unei lozinci la modã : �Dormi, copile, dormi înpace, þara inginer te face !�.

Ce mai, bleagã de emoþie (cã asta fãceau emoþiaºi îndrãgosteala din mine), mi-am deschis tuspatru

130

cãmãruþele inimii mele lui ºi numai lui... ºi am þinut-oastfel vreo douãzeci ºi doi de ani, pânã când el m-aºi ne-a pãrãsit pentru prietenul lui, Bacchus...

Îndrãgostitã ºi convinsã cã e omul viselor mele,l-am urmat în capitalã ºi m-am avântat cu toatãinconºtienþa sã mã fac ºi eu inginer... instalator, lasfatul �familiei� lãrgite, care avea aceeaºi pãrere cãera mai bine inginerã decât profesoarã. ªi, în loc sã-mirespect vocaþia de filoloagã, eu, cea care nu deose-beam robinetul de deget (ºi aici a se citi popular),am cãzut la examen cu aplauze, dar am rãmas înbraþele lui Vergiliu, care, dupã o pândã rãbdãtoare devreo doi ani, mi-a dãruit (din prima, punct ochit-punctlovit), la cei doar nouãsprezece ani ai mei, o sarcinãcu care nu eram deloc pregãtiþi sã ne confruntãm. Elstudent fãrã nici o sursã de venit, eu tânãrã ºi derutatãde tot ce mi se întâmpla, nedorind în nici un chip sãcomplic lucrurile, cu toate cã era rodul celei mai curatecontopiri. Eu, disperatã, nepregãtitã, cu un Vergiliunepoet de astã datã ºi care nu-ºi dorea o asemeneaîncurcãturã în cel de-al treilea an de facultate, bân-tuitã de prejudecãþile vremii, mã ºi vedeam renegatãde pãrinþi, rude, prieteni, aruncatã într-o umbrã delocfavorabilã, la marginea unei societãþi absolut ipocriteºi bolnave. Toate astea s-au întâmplat cu siguranþã ºialtora, dar acum mi se întâmplau mie.

De abia acum realizez ce victimã uºoarã am fost înani, 1981-1982, atunci erau acele legi care interziceauoricum avortul, iar dacã-l fãceai în mod ilegal ºi eraiprins, puºcãria era triumful maxim al societãþii puritanecomuniste asupra bietei femei expuse, neinstruite,

131

fãrã acces la educaþie sexualã ºi anticoncepþionale.ªi eu eram cu siguranþã o victimã, pentru cã eraexclus sã le pot spune asta pãrinþilor mei !

Astfel, hãituitã ºi disperatã, aflatã în situaþia încare un copil era nedorit de o parte (de tatãl speriatcã un copil �acum� i-ar încurca viaþa), am �rezolvat�problema cu un ginecolog, care, pe viu, m-a ajutat înacþiunea mea de mutilare fizicã ºi sufleteascã. Daraºa am scãpat de �ruºine� ºi mi-am liniºtit prietenul,care ºi-a continuat împãcat studiile !

Eu, însã, nu am uitat nimic din detaliile acelormomente cumplite ºi cu siguranþã acum nu aº maiface la fel.

ªi-au mai trecut niºte ani, vreo patru, în care eum-am angajat ca secretarã la o firmã de construcþii, ºiiatã-mã cerutã în cãsãtorie de Virgil, inginerul metalurgde acum. Astfel, în augustul lui 1985 ne-am hotãrâtsã ne ºi cãsãtorim, deja ne era teamã cã nu ne mai ianimeni, aºa, cam dupã vreo ºase ani de �prietenie�încercatã.

ªi cununia noastrã civilã ºi religioasã ne-a adunatfrumos ºi restrâns în jurul evenimentului, dupã care,obiectivul fiind atins, în sufletul meu nu mai eradecât o singurã dorinþã, un copil.

Era în mine o teamã nemãrturisitã cã nu voi maiavea copii, asta ºi pentru cã prietenii ºi colegii dinfacultate ai soþului meu, trecând prin experienþesimilare, în urma unor intervenþii mai mult sau maipuþin medicale, ele, fetele, studente fiind (e vorba detrei cupluri), nu au mai avut sarcini, iar în urmãtoriizece ani au înfiat copii. Având aceste modele ºi din

132

cauzã cã sarcina s-a lãsat aºteptatã încã doi ani, aveamnu o datã sentimentul cã voi avea aceeaºi soartã.

Dar nu a fost aºa, acolo sus cineva sigur mãiubeºte ºi... în toamna anului 1986 am simþit cã onouã viaþã a sãlãºluit în mine. Eram nebunã de fericire,nu-mi mai pãsa de nimic, de carierã, de facultateamea de Filologie pe care atâta mi-am dorit-o, ce maicontau toate astea : urma sã fiu mamã�

ªi astfel, iertatã divin, dãruitã cu suprema bucurie,mã strecuram cotidian printre valurile de colegi,prieteni, cu acea mândrie pe care nu am mai avut-ovreodatã, tãcutã, reþinutã, dar tot mai mândrã pemãsurã ce umbra mea era tot mai mare, pântecul mairotofei, iar picioarele ca douã perne umblãtoare.

Chiar nu-mi pãsa de edemele care îmi defor-maserã picioarele, cã purtam în ultimele trei luni desarcinã papuci cu cinci numere mai mari. ªtiam cãpot sã duc totul pânã la capãt, de data asta nu maivoiam sã ratez întâlnirea cu copilul meu.

Problemele avute în frageda copilãrie mi-au dete-riorat multe funcþii ºi, dupã ce medicii mi-au stabilitun diagnostic, �sarcinã cu risc mare�, mi-a fost indi-catã naºterea prin cezarianã.

Cu toate aceste riscuri ºi mari probleme de sarcinã,cu doar douã sãptãmâni înainte de a mã interna înspital pentru naºterea ce urma, dansam, eu, zepelinuluriaº, cu bucurie ºi o inconºtienþã totalã, la aniver-sarea prietenilor mei. Eram fericitã !

ªi aºa, la început de iunie 1987 am pornit sprespital cãtre o naºtere �anunþatã�, pentru cã ºtiamprecis cã în 10 ale lunii voi fi operatã prin cezarianã.

133

Totul a decurs firesc, am fost internatã cu aproapedouã sãptãmâni înainte de soroc, am fost tratatã ºipregãtitã pentru o naºtere de succes ºi am fost lãsatãîn grija doctorului ginecolog C., care m-a pregãtit ºiapoi m-a ºi operat. O convocare a doctorului C. la Cluja fãcut ca data stabilitã pentru naºterea prin cezarianãsã fie cu o zi mai devreme, respectiv în 9 iunie. ªidin nou spun cã acolo sus cineva mã iubeºte, pentrucã micuþul, supramaturat, nu ar mai fi rezistat încãdouãzeci ºi patru de ore în acel lichid care s-a dovedita-i fi atât de nociv.

ªi s-a fãcut dimineaþa celei mai importante ziledin viaþa mea... Ziua zilelor mele, 9 iunie 1987, ora10.30, fãrã dureri, eram în cea mai bunã dispoziþiecu putinþã, urma sã fiu dusã în sala de travaliuîmpreunã cu o prietenã care trebuia operatã, totpentru sarcinã ºi imediat înaintea mea. Eu, vrând s-oîncurajez pentru cã era prima care, credeam eu, vaurca pe masa de operaþie, m-am folosit de tot regis-trul meu comic pentru a-i atenua teama, deºi ea mainãscuse cu doi ani înainte o fetitã.

Toate bune ºi frumoase ; am fost duse într-o salãde travaliu în care nu eram decât noi douã, eu ºicolega mea de suferinþã, Valentina, care mi-a ºoptit :�Ce-ai zice dacã tu vei fi prima ?�. ªi aºa a ºi fost ! Amfost pregãtitã prima pentru cezarianã. Mi s-a stins ºizâmbetul, instantaneu, venise momentul în care euurma sã nasc. ªi de abia acum mi se fãcuse teamã.Docilã, însã, cãci nu era altã cale, m-am îndreptatspre masa de �execuþie�.

134

ªi aºa a început naºterea, cu armata de medici ºiasistente în jurul meu, cu anestezistul, medicul O.,care îmi spusese cã numai fatã nu va fi, deºi eunumai asta visam, of, Doamne, ce cãldurã, un infern,toþi vorbeau ca la carmangerie, de una, de alta, eupe masa de naºtere, adunatã cât puteam, cu butoiaºulcrãpând de atâta apã, aºteptam acul în coloanã, ºideodatã doctorul F., înnebunit de cãldurã ºi vrând sãmai destindã puþin atmosfera, exclamã : �Mãi sã fie,mi-e aºa de cald, de îmi vine sã operez în pieleagoalã !�.

Instantaneu am izbucnit în râs ºi s-a dus naibiiprima tentativã de anestezie, când mi-am imaginatcum ar fi toþi, medici ºi asistente, în ºorþuleþele lor,goi puºcã, o nebunie, ºi... ce mai debut de naºterecu sughiþuri de râs ! ªi abia dupã ce mi-am potolitpuþin isteria ºi-a putut face ºi anestezistul treaba.

ªi am simþit apoi un ºuvoi cald pe burtã ºi nu multdupã aceea un scâncet ºi doctorul O. îmi arãta cevaroºu ºi mic ºi negru, mânuþe ºi picioruºe, ceva vag ºinedefinit, ºi urla �BÃIAAAT ! ! ! Þi-am zis eu cã va fibãiat ! ! !�� ºi cum mintea mea sedusã de narcotice ovoia pe fetiþa mult doritã, pentru care avem cele maifrumoase nume din lume... doar atât am mai auzit,scurt ºi surd : �OXIGEN !... Repede, o pierdem...�.

ªi-am adormit� dar m-am încãpãþânat sã revin laviaþã, cã aveam pentru cine. Am fost transportatã înReanimarea spitalului ºi abia târziu, seara, m-amtrezit buimacã rãu ; îmi amintesc doar niºte figuricunoscute cu gurile pânã la urechi, care parcã dansauhaotic în jurul meu ºi mã enervau cumplit cã nu le

135

vedeam rostul ºi mi-era sete ºi somn... ºi-am adormitdin nou.

Noaptea am fost dusã în salon, unde m-am trezitde-a binelea, mi-am verificat coordonatele, mi-amamintit întâi identitatea ºi uitându-mã în patul alãturat,colega mea de suferinþã dormea ºi parcã îmi amin-team ceva vag... ºi dintr-odatã am strigat : �COPILUL !�.ªi am încercat sã mã ridic brusc, ºi o durere cumplitãîn burtã ºi o mânã agãþatã în ceva nu mã lãsau sãajung cu ea la burtã, la locul dureros, ºi, Doamne,am realizat cã nãscusem...

Asta a fost naºterea mea ! O cezarianã care mi-adeformat ideea de naºtere. Nimic din ce vãzusemprin filme, pentru cã mie mi-au lipsit durerile prena-tale ºi naºterea în sine. Eu am urcat fericitã pe masade operaþie ºi acum zãceam în cele mai cumplitedureri, pentru cã am început la câteva minute de latrezire sã le simt, la intervale destul de mici de timp.Dupã vreo orã, s-a trezit Valentina, care cu siguranþãavea aceleaºi senzaþii, ºi astfel am aflat cã fetiþa s-adus la ea ºi bãiatul a venit la mine... ea îºi dorea bãiatpentru cã mai avea o fetiþã acasã, iar eu îmi doreamo fetiþã� ha, ha, ha !

Am mai adormit puþin, dar trosnetul sec al uºilorpentru tratamentul de dimineaþã ne-a trezit la calvarulce urma sã vinã. Zilele erau atât de toride, poziþianoastrã numai pe spate foarte dificilã, eram imobi-lizate din cauza inciziei, nici la toaletã nu puteammerge. ªi astfel, scurtcircuitatã de dureri la intervalemici de timp, am traversat cele mai dificile trei zile

136

din viaþa mea. A doua zi durerile s-au diversificat. Auînceput sã mi se umfle sânii ºi o lactaþie abundentãurma sã vinã. O minune de femeie de serviciu dinspital m-a ajutat, masându-mi cu dibãcie sânii pânãs-au drenat canalele, ºi astfel lactaþia era normalã ºisânii s-au pornit pe produs lapte. Grea misiune, cãcieram imobilizatã la pat, aºa cã nu puteam alãpta,trebuia ca acest lapte sã fie muls ºi �donat�. Ampresãrat atunci printre durerile mele o bucurie caremi-a dat puterea sã alunec uºor ºi sã mã desprind depatul suferinþei spre întâlnirea cu fiul meu, pe careîncã nu îl vãzusem. Fãcuse ºi el, micuþul, iniþial de2.800 kg, scãzând apoi la 2.500, un icter pe care îl facde obicei nou-nãscuþii, ºi era izolat pânã-ºi revenea.

În zorii celei de-a treia zi, m-am opintit, m-amridicat cu mare greu din pat ºi numai un exerciþiu devoinþã m-a fãcut sã rãmân pe picioare, dupã un vertijºi o hemoragie foarte puternicã. M-am mai avântat odatã, ºi de astã datã am reuºit sã pornesc la drumspre salonul de alãptare, unde era ºi timpul sã-mivãd ºi sã-mi hrãnesc copilul.

ªi, Doamne, ce întâlnire cosmicã ºi pãmânteanãtotodatã mi-a fost dat sã am ! Cãci am intrat cu oinimã înnebunitã de cea mai frumoasã emoþie a lumii.M-au aºezat pe scaun ºi mi l-au adus în niºte scutecealbe în care, scotocind, am gãsit o mogâldeaþã micã,vânãtã, descuamatã ºi cu pãr negricel pe faþã, uncimpanzeu mic ºi dulce, care nu semãna cu copiii pecare îi mai vãzusem aproape nou-nãscuþi, ºi am gânditîn sinea-mi : �Doamne, numai eu o sã-l iubesc !��Dar imediat dupã ce l-am luat în braþe, am simþit cã

137

eram cu totul altcineva, mi-am simþit abandonul meuîn braþele încã nedeschise, lipite regulamentar detrupul lui, iar momentul cel mai înãlþãtor al contopiriinoastre, sânul atins de cea mai frumoasã guriþã dinlume, cãutarea aceea disperatã de foame ºi, în sfârºit,prinderea ºi suptul acela cu nesaþ, în care percepivoluptatea fiecãrei înghiþituri... oare ce poate fi maiminunat ? ? ?

Aceastã senzaþie mi-e vie ºi dragã, ºi unicã înfrumuseþea ºi în desãvârºirea ei.

Aºa a început cea mai frumoasã ºi cea mai înãlþã-toare legãturã mamã-fiu, indestructibilã ºi incompara-bilã. I-am numãrat degeþelele, i-am desenat sprânceneleºi i-am cântat din prima clipã ceva hazliu, încât râdeautoate mamele din jur de toate improvizaþiile mele.

Dupã încã douã zile am reuºit sã-l numimSILVIU-TUDOR, rezonanþã a numelui bunicului desorginte romanã ºi cea de pandur a tatãlui sãu, ºiiatã-ne cu actul de naºtere la zi. Ne-am întors acasã,în casa bunicii Maria, la cel mai frumos înger-om,care cu douã mâini firave ºi frumoase l-a îmbãiat cugrijã, l-a primenit ºi mi l-a adus la sân în perioadaconvalescenþei mele. Operatã fiind, eram ºi eu uncopil care trebuia îngrijit în acelaºi timp cu copilul.

I-a îndepãrtat toate semnele suferinþei fetale curãbdare ºi multã pricepere ºi adoraþia de pe chipul eis-a oglindit pe faþa micuþului meu, care s-a fãcut înscurtã vreme cel mai frumos copil din lume... iar euam învãþat, pas cu pas, atunci, de la mama mea, cumsã-l spãl, sã-l înf㺠sã nu-l doarã, cum sã-l dezmierdºi cum sã-l iubesc pe Silviu, cu GRIJà !

138

Ce iubiþi suntem de zei când ne primim în darcopiii, ºi nu cred cã putem absolvi o academie maiînaltã decât aceea în care devii MAMÃ.

�Dormi, copile, dormi în pace... mama mare Omte face !�... îi cântam la culcare.

Acum, când îl privesc, pe mica ipotenuzã de la1,64 metri ai mei la cei 1,82 ai lui, de la cei patruzeciºi ºapte de ani ai mei la cei douãzeci ºi doi ai lui, dinHunedoara unde eu mã aflu acum la Timiºoara undeel îºi continuã studiile universitare la Facultatea deInformaticã pentru un Master în Inteligenþã artificialã,necãsãtorit încã, dar îndrãgostit lulea de o frumoasãtârgoviºteancã, de la înãlþimea fragilã a unei situaþiimateriale pe care o poate avea o mamã atunci cândºi-a crescut aproape singurã fiul, îmi vine sã-i strigprintre lacrimi de fericire :

Îþi mulþumesc, Silviu, cã îmi spui atât de frumosMAMÃ !...

septembrie 2009

139

1988

Anouk

Mihaela Vlãsceanu

Prima rugãminte de a scrie o �poveste� desprenaºterea �copiilor personali� mi s-a pãrut pe cât deinteresantã ca �proiect de cercetare socialã�, pe atâtde nepotrivitã pentru ceea ce aº fi putut oferi euîntr-un astfel de proiect. Dezvãluirea emoþiilor, senti-mentelor, trãirilor din viaþa privatã nu a reprezentatniciodatã un punct forte al expresivitãþii mele înspaþiul public. Prin urmare, la momentul respectiv,decizia mea a fost de a nu da curs acestei invitaþii ;ceea ce nu înseamnã cã nu aºteptam cu mare interessã citesc �poveºtile� altora. Iatã însã cã Mihaela Miroiu,insistentã ºi hotãrâtã sã-ºi finalizeze în mod rigurosproiectele în care crede, revine, aproape imperativ,cu o a doua �chemare� prin care-mi solicitã nu un�studiu de caz�, ci �retrãirea în scris� a unor momentemarcante ale vieþii. ªi ce anume poate fi mai marcantdecât naºterea copiilor, cel puþin pentru noi, femeiobiºnuite, în împrejurãri pe care viaþa obiºnuitã ne

140

cheamã pur ºi simplu sã le trãim ? Dupã alte câtevaezitãri ºi amânãri, m-am simþit înclinatã de a recon-sidera prima mea decizie. Citind cu mai multã atenþiecerinþele legate de descrierea �poveºtii personale�,m-a frapat o anume expresie : �Încerc sã selectezmame cu experienþe din etape istorice diferite�. Recu-nosc, aceastã solicitare m-a determinat sã revin asupraprimei decizii din simplul motiv al curiozitãþii dea-mi rãspunde mie însãmi la întrebarea : oare careeste epoca în care mã pot cãuta, regãsi ºi, eventual,cu care mã pot identifica ? Sã mã explic.

Am împlinit anul acesta ºaizeci de ani. Prin urmare,conform uzanþelor, dar mai ales percepþiei tinerilor(inclusiv percepþiei mele la vârsta tinereþii), m-aºîncadra în generaþia a treia. Am o fetiþã în vârstã dedouãzeci ºi unu de ani, ceea ce înseamnã cã amnãscut-o la treizeci ºi nouã de ani. Totuºi, având învedere vârsta fiicei mele ºi mai ales fãcând abstracþiede vârsta mea biologicã, pentru a da curs unei vociinterioare mult mai puternice ºi mai expresive, m-aºîncadra în generaþia a doua. Pe de altã parte, observcu interes o schimbare radicalã a concepþiei tradi-þionale, conform cãreia �fetele cuminþi� trebuie sã fiemãritate pânã la cel mult douãzeci ºi cinci de ani, iarcopiii trebuie aduºi pe lume pânã la maximum trei-zeci de ani. Nu este intenþia mea de a explica în niciun fel cauzele acestor schimbãri de concepþii, per-cepþii, practici. Au fãcut-o alþii mult mai bine decâtaº putea-o face eu. Cert este cã în ultimul deceniuasistãm la un fenomen ce ar fi fost catalogat în trecutfie ca o abatere sau devianþã de la normã (într-un

141

discurs radical), fie ca un �accident� (într-un discurstolerant). Totuºi, eu am trãit ºi am dat naºtere unuicopil în �epoca istoricã� marcatã de aceste idei, atitu-dini, concepþii sau preconcepþii �tradiþionale�. Aºaîncât, dacã tot am încãlcat normele într-o vreme încare exista doar o anumitã simpatie (raþionalã !) pentrupersoanele deviante de la normã, le voi încãlca ºiacum. Asta înseamnã ºi cã nu cred cã voi putearãspunde cu rigoare întrebãrilor sau cerinþelor formu-late în acest proiect. Ar fi o exhibare în care nu mãpot aventura întrucât nu îmi stã în fire. Voi povesti înschimb ceea ce cred cã a fost important pentru mineºi implicit pentru soþul meu, pentru familia mea.

Povestea mea are douã episoade, cu un decalajde optsprezece ani între ele, dar ambele încãrcate cusurprizele propriilor apariþii. Primul a venit imediatdupã cãsãtorie, când, complet nepregãtitã pentru aºaun eveniment, mã trezesc gravidã. Eu, sã am uncopil la douãzeci ºi unu de ani ? Nici vorbã ! ªi începecalvarul cãutãrii ºi înfãptuirii unui avort. Totul în con-diþiile în care existau douã lumi : cea oficialã, a inter-dicþiei avorturilor ºi a pedepselor uriaºe aruncate încapul celor care cutezau sã o încalce, ºi cea a pieþeiavorturilor, ascunsã ºi teribil de scumpã : cu interme-diari ºi cu moaºe sau doctori gata de acþiune, cu pre-þuri uriaºe, în bani ºi pierdere de libertate, dar ºi culocurile obscene ºi bine apãrate ale ascunderii decapcanele urmãritorilor. Am ajuns pe cãile acesteipieþe, destul de aducãtoare de venituri pentru unii,fãptuitorii, ºi de ameninþare a vieþii �beneficiarilor�,adicã a noastrã, a femeilor, care mai mult sau mai puþin

142

întâmplãtor ne atinseserãm fãrã suficiente precauþiide fructul interzis al plãcerilor necenzurate. Cãileastea erau pe cât de obscure, pe atât de încãrcate deteamã : tremurai tot timpul, dar tot nu te opreai. Eracâte ceva din multe cele : contestarea sistemului,lupta cu el, aventura pe o piaþã ºtiutã de toþi ºi bineascunsã, dar mai ales acþiunea din cadrul ei, alimen-tatã de iluzia libertãþii feminine de a decide când sãai un copil cãruia eºti pregãtitã sã-i dai întreagadragoste de mamã. Totul s-a produs în întunericulascunderii ºi în lumina ameninþãrii. Am ieºit completbuimacã, nu mi-am revenit decât dupã o sãptãmânãîn care am bolit de fricã, de durere, de dor dupã unfiu pierdut, dar pe care nu eram deloc pregãtitã sã-lîntâmpin. Trauma a rãmas cu mine mult timp, defapt nu m-am vindecat niciodatã, aºa cum am des-coperit când am vãzut filmul 4-3-2 al lui Mungiu.

Al doilea episod a venit peste mulþi ani. Am aflatcã sunt din nou însãrcinatã la vârsta de treizeci ºi optde ani, când atât eu, cât ºi soþul meu ne pierduserãmorice speranþã legatã de naºterea unui copil natural.Îmi aduc aminte cã se pusese la un moment datproblema înfierii unui copil, însã nu am avut curajulsã trecem dincolo de ceea ar fi însemnat �posibili-tate�, �opþiune�, �alternativã� etc. Riscul ni se pãreaprea mare ºi nici unul dintre noi nu pãrea doritor sãºi-l asume. A înfia un copil în jurul vârstei de patruzecide ani însemna nu doar curaj, dar mai ales semi-certi-tudinea cã eºti destul de valid, sãnãtos, puternic,lipsit de prejudecãþi pentru a-þi asuma ºi, mai ales,pentru a duce la capãt o asemenea responsabilitate.

143

Prin urmare, ca oameni responsabili, cum ne conside-ram pe vremea aceea, am exclus aceastã posibilitate.

Ne-am cãsãtorit la o vârstã aºa-zis �fragedã� : eudouãzeci ºi unu de ani, el douãzeci ºi patru. Eramtineri, sãnãtoºi, puternici, cu poftã de viaþã ºi totfelul de aspiraþii : habar nu aveam ce doream de fapt,poate doar sã ne împlinim profesional, sã rãmânemtineri ºi sã ne iubim pânã la adânci bãtrâneþi, sã nuasistãm la moartea nimãnui, în fapt sã încremenim învârsta aceea biologicã, noi ºi cei dragi nouã, dar sã ºiprogresãm, cu vise (familie frumoasã, copii, pãrinþiîndelung trãitori ºi iubitori), ambiþii, speranþe ºi, maiales, cu nemãrginitã dragoste. Soarta a fãcut în aºafel încât ne-a pus la încercare dragostea, proiectelecomune, viitorul. La puþin timp dupã ce ne-am cãsã-torit ºi am trecut prin experienþa avortului provocatºi ascuns, ne-am ºi despãrþit. La modul fizic, nujuridic. Timp de aproape ºase ani am fost plecaþicare încotro, ba în stagiu militar, ba într-un stagiu dedocumentare. Practic, ne-am cãsãtorit în anul 1970,dar am început sã �convieþuim� într-o relaþie decãsnicie realã, nu virtualã, din anul 1977. Între timpeu m-am cãptuºit cu o boalã cronicã, ceea ce a fãcutca un timp îndelungat sã nu mai rãmân însãrcinatã.Aproape cã ne luaserãm orice speranþã de a maiavea un copil. Eu eram mai detaºatã în legãturã cuaceastã �nerealizare�, soþul meu suferea însã profund.Iubea atât de mult copiii, încât lipsa unui copil ºi maiales lipsa de perspectivã începuserã sã-i creeze unprofund sentiment de neîmplinire. De altfel, dupãmulþi ani de la naºterea copilului mi-a ºi mãrturisit

144

cã, dacã nu s-ar fi nãscut acest copil, probabil cã amfi avut o bãtrâneþe foarte dificilã împreunã.

Sufeream ºi eu, dar din alte motive. Mama meamurise la vârsta de cincizeci ºi trei de ani dintr-ostupidã eroare medicalã. �Murise cu zile�, cum sespune. ªocul a fost atât de mare, încât mulþi ani deatunci încolo am simþit cã trãieºte numai o jumãtatedin mine, cealaltã fiind împreunã cu ea. Aºadar goluldin mine, boala, lipsa oricãrui sprijin pe care mi l-arfi putut oferi pãrinþii (tatãl meu era ºi el atât deafectat ºi îndurerat, încât nu se putea pune problemasã mã bizui pe el), toate astea îmi creaserã o anumestare de indiferenþã faþã de viaþã, în general. Sã numai spun cã am dezvoltat un egoism, o centrare pesuferinþa propriei persoane ºi aproape cã devenisemindiferentã faþã de sentimentele celorlalþi dragi mie.Mi se pãrea de la sine înþeles cã trebuie sã mãînþeleagã ºi sã nu-mi cearã nimic. ªi chiar nu-mi aducaminte sã-mi fi cerut ceva, nici în sensul imperativ(este de datoria ta sã faci sau sã rezolvi asta !), nici însensul drãgãstos (poate ar fi cazul sã ne ajuþi sãtrecem împreunã peste nenorocirea asta !). Poatetocmai datoritã acestei înþelegeri depline pe care amsimþit cã mi-o oferã soþul ºi tatãl meu am început sãdezvolt un anumit simþ al responsabilitãþii.

Pânã la moartea mamei mele habar nu aveam ceînseamnã grijile sau problemele întreþinerii unei case.Locuiam împreunã cu pãrinþii mei, iar mama, din dra-goste necondiþionatã pentru mine, dar ºi din dragosteºi admiraþie pentru soþul meu, hotãrâse sã ne despovã-reze de toate îngrijorãrile legate de gospodãrirea casei.

145

Aºadar, imediat dupã dispariþia ei, m-am confruntat,pentru prima datã în viaþa mea, cu cele mai pragma-tice probleme cu putinþã. Era de presupus cã trebuiasã preiau rezolvarea celor mai multe probleme cas-nice, nu pentru cã cineva mi-o cerea, ci pentru cãîmi dãdeam seama cã nimeni altcineva nu putea sã ofacã. Tatãl meu fusese mult prea dependent de mamaºi era mult prea bulversat ca sã-l mai intereseze ceva,iar soþul meu pãrea complet neajutorat. (Soacra mea,o femeie simplã, dar extrem de inteligentã ºi, prinurmare, tolerantã cu toate �fiþele� mele de fatã crescutãla oraº, dincolo de îndurerarea pe care neîndoielnico trãia, a fãcut la un moment dat urmãtoarea remarcã :�Mi-e teamã cã o sã moarã bãiatul meu de foame,Mihaela nu face ºi nu ºtie sã facã nimic de-ale casei !�.)Nimeni nu-mi cerea nimic, dar instinctiv îmi dãdeamseama cã cei doi bãrbaþi ai mei aveau nevoie sãmãnânce, sã aibã lenjeria spãlatã ºi cãlcatã ºi unminimum de curãþenie în casã. Cine sã facã asta ?

Aºa stând lucrurile, nu mi-am propus niciodatã ºinici nu am încercat sã abordez medical problemainfertilitãþii. Nu eram dispusã sã mã supun la nu ºtiuce chinuri, surghiunuri sau experimente (dupã cumfusesem informatã de unele prietene ale mele cã seîntâmplã), simþeam cã îndurasem deja prea multe.Pe de altã parte, sufeream pentru suferinþa soþuluimeu. Se dovedise atât de iubitor, înþelegãtor, sensibil,delicat în perioadele mele de cumpãnã, încât într-unfel mã simþeam vinovatã, mai mult faþã de el decâtfaþã de mine. Totuºi, nu pot sã nu recunosc faptul cã,odatã cu trecerea timpului, începusem sã devin eu

146

însãmi îngrijoratã. Într-un fel, aveam convingerea cãcel puþin curiozitatea, dar mai ales dorinþa de a aflacum aratã (doream sã fie blond[ã] cu ochi albaºtri/verzi ca ai soþului meu), cum se va dezvolta copilulnostru, mi se va îndeplini.

În fapt, aºa cum i-am mãrturisit ºi soþului meu,aveam aproape certitudinea cã aceastã aºteptare vafi împlinitã. ªi aºa a fost sã fie. Fãrã proceduri medi-cale, aproape fãrã speranþe, am aflat, la treizeci ºiopt de ani, cã sunt însãrcinatã. Evident, ca oricefemeie responsabilã, cum mã consideram pe vremeaaceea, (mult prea) maturã, dar mai ales cu proble-mele unei boli cronice, am pus dorinþa naºterii unuicopil pe planul doi, sãnãtatea ºi normalitatea acestuiaapãrând în prim-plan. Aºa încât, dupã cum era deaºteptat, am început sã consult medicii. Prima datãam discutat cu o femeie excepþionalã, doctora carem-a îngrijit de-a lungul tinereþii mele ºi care, avândîn vedere cã suferea de aceeaºi boalã ca mine, credcã mi-a dat cele mai bune sfaturi. În esenþã, mi-aspus sã nu ratez aceastã oportunitate pentru cã este�ultimul tren� pe care, din pãcate, ea nu l-a maiprins. Ca �Toma necredinciosul�, nu m-am mulþumitcu acest sfat, aºa cã am apelat la un genetician,regretatul dr. Maximilian. Interesul meu era de a afladacã boala mea era sau nu geneticã ºi dacã ar puteacumva afecta sãnãtatea copilului meu. Ca orice doctoronorabil ºi respectabil, profesorul Maximilian a studiatcãrþi, tratate, manuale de medicinã ºi a dat verdictul :boala ta nu este geneticã, în principiu poþi da naºtere

147

unui copil perfect normal. Evident, nu m-am mulþumitcu acest rãspuns.

� Dar faptul cã am treizeci ºi opt de ani (dincolode problemele mele medicale) nu cumva afecteazãnaºterea unui copil normal ? am întrebat eu.

� Draga mea, mi-a rãspuns profesorul, aº vrea înprimul rând sã ºtiu cu cine stau de vorbã : cu o inte-lectualã, zice-se femeie deºteaptã, sau cu o precu-peaþã din Piaþa Matache ? Dacã eºti fatã deºteaptã,cum bãnuiesc cã eºti, nu ar trebui sã-mi pui astfel deîntrebãri. În ceea ce priveºte boala ta, te-am asiguratcã nu existã riscuri. Boala nu este geneticã, nu estetransmisibilã, aºa cã nu ai de ce sã îþi faci probleme.În legãturã cu vârsta, da, îþi poþi face probleme.Oricine ºtie cã odatã cu înaintarea în vârstã aparriscuri. Pe de altã parte, dacã astãzi ar veni la mine ofatã de optsprezece ani, însãrcinatã, cerându-mi sã oasigur cã va naºte un copil perfect sãnãtos, fii sigurãcã nu o voi face. ªi asta pentru cã vârsta biologicã,prin ea însãºi, nu este un garant absolut al sãnãtãþiisau al succesului. Aºadar, decizia privind pãstrareasarcinii îþi aparþine în totalitate. Riscurile unei sarcinicomplicate sau ale naºterii unui copil cu problemecresc, este adevãrat, pe mãsura înaintãrii în vârstã,dar aceasta nu este variabila-cheie în decizia privindaducerea pe lume a unui copil.

Astfel de sfaturi nu puteau decât sã-i dea o satisfacþienemãrginitã soþului meu. Avea �dovada� medicalã cãoptimismul lui, ºi nu pesimismul meu se adeverea. Prinurmare, dacã într-adevãr doream acest copil în egalãmãsurã, dacã amândoi �gândeam pozitiv� (sloganul

148

americanilor în care nu am crezut niciodatã ºi nu îmiimaginez cã voi crede vreodatã), atunci nu ar mai fitrebuit sã existe nici o piedicã în decizia de a lãsasarcina ºi de a o duce la bun sfârºit. Cu toate astea,nu eram deloc liniºtitã. Aveam nevoie de minimecertitudini ºi nimeni nu mi le putea oferi. Mã gân-deam, dincolo de riscurile legate de vârsta mea, laceea ce va urma. Nu mai aveam mamã, bunicã saualte persoane apropiate mie ºi cunoscãtoare totodatãîn ale creºterii unui copil, care sã mã sprijine, sã mãajute, sã mã susþinã. Nu avea cine sã îmi dea sfaturi,cine sã mã îndrume. Aveam o mãtuºã, sora mamei,care a fost aproape ca a doua mamã pentru mine. Eaînsã nu avea copii ºi, dincolo de asta, trecea printr-operioadã foarte dificilã legatã de îngrijirea soþului ei,care de un an de zile trãia ca o legumã. Tatãl meudezvoltase o oarecare indiferenþã faþã de viaþã ºi faþãde orice dupã moartea mamei mele, aºa încât, dupãce i-am cerut sfatul în legãturã cu posibilitatea de adeveni mamã, a avut o singurã reacþie : �Poate ar fibine pentru tine, pentru voi, pentru cãsnicia voastrã,dar crezi cã vei putea face faþã ?. Decizia este a ta,oricum, dupã cum greutãþile, cele mai multe griji, teasigur, le vei îndura în cea mai mare parte tot tu�.

Decizia trebuia sã fie a mea, este adevãrat, darputeam sã nu þin seama ºi de dorinþa soþului meu, defericirea lui (radia încontinuu !), de speranþa lui cãimposibilul poate deveni realitate ? Pe de altã parte,intuind cã s-ar putea sã nu aibã sorþi de izbândã deunul singur în determinarea mea de a duce la capãtsarcina, soþul meu îºi luase un aliat credincios, un

149

bun prieten de al nostru de atunci, Cãtãlin. Era per-manent cu noi, venise cu noi la întâlnirea cu doctorulMaximilian, mergeam în lungi plimbãri împreunã,întorceam lucrurile pe o parte ºi pe alta, ne întâlneamîn fiecare zi, discutam, îmi expuneam neliniºtile, dile-mele, îngrijorãrile. Sfatul lui coincidea în permanenþãcu dorinþa soþului meu : nu ai nici un motiv sã renunþi,trebuie sã încerci, totul va fi bine, suntem siguriamândoi ! Nu pot sã nu-mi amintesc ºi nici sã trecpeste faptul cã o lungã perioadã de timp dupã naºte-rea copilului Cãtãlin m-a sprijinit ºi m-a ajutat (moralºi profesional) pe mãsura îndârjirii cu care îl susþineape soþul meu în lunga perioadã de �deliberare�.

Ceea ce m-a determinat în ultimã instanþã sã îmiasum riscul naºterii a fost asigurarea pe care mi-adat-o soþul meu cã, dacã eu nu mã voi simþi în staresã fac faþã creºterii copilului, va face el totul. Chiaraºa s-a exprimat : �Tu doar trebuie sã ai grijã de tine,naºte acest copil ºi dupã aceea voi prelua eu absoluttotul. Tu nu trebuie sã mai faci nimic�. Îmi vine ºiacum sã râd de cât de naivã am putut fi (mai ales lavârsta aceea, în care este de presupus cã naivitateaeste înlocuitã de raþionalitate ºi de judecãþi mature)dacã l-am ºi crezut. (Peste ani de zile, povestindu-iunei prietene acest episod, aceasta mi-a replicat cumult umor : �ªi tu chiar ai putut sã fii atât de proastãîncât sã îl crezi ? Nu mã aºteptam tocmai de la tine laaºa ceva !�.) În fine, am luat decizia de a duce lacapãt sarcina, rugându-ne timp de ºapte luni ca totulsã fie în ordine, sã nasc un copil normal ºi sãnãtos.

150

Am intrat în grija unui doctor de la o policlinicã,doctor ce ar fi urmat sã mã asiste ºi la naºtere. Pevremea aceea nu se fãceau ecografii ºi alte minuniprin care sã afli sexul copilului sau posibilele pro-bleme pe care acesta le-ar fi putut avea încã dinperioada intrauterinã. Exista însã un test ce se fãceadupã aproximativ trei luni de sarcinã (un fel depâlnie ce se punea pe burta gravidei) prin care seputea asculta inima copilului. Am fãcut acest test ºiam trecut prin niºte emoþii groaznice, atât soþul meuºi cu mine, cât ºi doctorul, cred. Dupã mai multeîncercãri, tot mutând pâlnia dintr-un loc în altul, nuse auzea nimic. În sfârºit, a dat Dumnezeu ºi, la unmoment dat, pâlnia se pare cã a ajuns în locul potri-vit, aºa încât am auzit destul de tare inima copilului :bum, bum, bum. Doctorul pãrea satisfãcut, noi eramfericiþi cã aveam un �copil cu inimã�, cã doar oauziserãm. Dupã toate emoþiile prin care am trecut,nu ne-a mai trecut prin cap sã întrebãm de ce a durataºa de mult pentru a-i fi descoperitã inima. În fapt,doctorul aºezase iniþial pâlnia în locul în care era deaºteptat sã se afle inima copilului. Neaflându-seacolo, a început sã bâjbâie pe tot abdomenul meu,cu o oarecare disperare, recunosc, descoperind-omai târziu în cu totul alt loc decât cel �normal�. Dinpãcate, asta nu i-a dat de gândit ºi nici nu ne-aatenþionat cã ar putea exista o problemã în legãturãcu poziþionarea copilului. Abia mai târziu, la naºtere,am aflat cã fiica mea avea o poziþie intrauterinãdiferitã de cea relativ comunã (zice-se normalã) ºi deaceea doctorul, relativ ignorant, nu ne-a explicat ce

151

s-a întâmplat cu cãutarea pâlniei lui pe abdomenulmeu bombat.

Lucrurile decurgeau normal cu sarcina. Mã îngrã-ºam de la o zi la alta (dar nu excesiv, mai ales cãdoctorul mã atenþionase sã mã opresc cu îngrãºatuldupã ce luasem aproximativ 6 kg în plus faþã degreutatea mea normalã), iar fãtul începuse sã se agiteºi sã reacþioneze în felul lui la întâmplãri de viaþã, lamuzicã, la râsete sau la oboseala mea. Întâmplarea afãcut însã ca într-o searã, când eram deja cam înºapte luni de sarcinã, sã avem invitaþi un vechi prietende-al nostru (din tinereþe !) ºi pe soþia lui, doctorãginecolog. Nu o cunoscusem personal pânã atunci,însã relaþiile pe care le-am dezvoltat între timp s-autransformat într-o adevãratã prietenie. M-a atenþionatîn acea searã cã, totuºi, având în vedere vârsta meaºi problemele de sãnãtate, era �puþin cam irespon-sabil� sã mã las pe mâna oricãrui doctor, mai ales încondiþiile în care urma sã nasc prin cezarianã. Ealucra la un spital specializat, sub îndrumarea prof.dr. Luca, un mare specialist obstetrician-ginecologpe vremea aceea. În urma acestei discuþii am decis,neîndoielnic, sã fiu consultatã ºi de domnul profesor.Evident, dupã prima întâlnire cu Domnia Sa, mi-afost de ajuns sã-mi dau seama cã naºterea prin ceza-rianã nu este �floare la ureche�, iar riscurile ºi impli-caþiile sunt prea mari pentru a nu coopera cu undoctor cu mare experienþã. Urmarea acestei întâlniria fost decizia de a renunþa la doctorul meu curant ºide a naºte cu profesorul Luca. Bunã decizie ! Laînceputul lunii a noua am fost consultatã de profesor,

152

el apreciind cã mai trebuie aºteptat cel puþin douãsau trei sãptãmâni. La mai puþin de o sãptãmânãdupã acest consult, la ora 9 seara, au fost primelesemne ale declanºãrii naºterii. Naºterea s-a produs,de fapt, la sfârºitul primei sãptãmâni din luna a noua,ceea ce, probabil, nu a fost prea benefic pentrucopilul nostru. Am sunat-o pe prietena mea, care, dinfericire, era de gardã în seara aceea. Mi-a spus exactce trebuie sã fac în urmãtoarea jumãtate de orã,dupã care eram aºteptatã la spital. Când am ajuns euacolo, profesorul era deja pe drum, dacã nu cumvaºi ajunsese (solicitat de prietena mea, bineînþeles).Mi-am fãcut bãgãjelul, ne-am suit în maºinã ºi acondus soþul meu. (Cred cã era prima datã cândconducea el în prezenþa mea, în rest eu am condusmaºina pânã în acel moment, având în vedere cã nueram prea voluminoasã.) Gândindu-mã în urmã laacel episod, cred cã el era mai emoþionat ºi îngrijoratdecât mine. În urmãtoarele ore, totul s-a desfãºurat�ca la carte�. Mi-am pus bãgãjelul într-un salon pentrulãuze, am fost pregãtitã pentru a intra în sala deoperaþie, i-am vãzut pe profesor ºi pe prietena mea,care m-au îmbãrbãtat, bineînþeles, ºi am adormit. Amintrat în operaþie la ora 11 noaptea, iar copilul s-aîntâlnit cu �lumea realã� la ora 11.20. Am fost �trezitã�la ora 12 noaptea de cãtre anestezist, care îmi spunea :�Doamna Vlãsceanu, mã auziþi ? Aveþi o fetiþã de 2 kilo-grame ºi 44 de centimetri�. Îl auzeam, ºi singurullucru pe care l-am putut spune a fost : �Dumnezeule,ce micã este�. Soþul meu, cãruia îi fusese permis sãasiste la naºtere de dupã un geam, dintr-o altã încãpere,

153

nu mai suportase presiunea ºi, exact când fuseseadusã pe lume fetiþa, ieºise sã fumeze o þigarã. Avenit o asistentã la el ºi l-a informat, extrem deanxioasã, cã a devenit tatã.

� Ce este, fatã sau bãiat ? Este sãnãtos copilul ?,întreabã el, extrem de îngrijorat.

� Este fatã, îi rãspunde asistenta, îngrijoratã, larândul ei, de posibila lui dezamãgire.

� Ah, este exact ce îmi doream, o fatã îmi doream,sunt cât se poate de fericit !

Dupã terminarea operaþiei urma sã fiu dusã însalon. Îmi aduc aminte (sub efectul anesteziei) cãera o discuþie în legãturã cu cine sã mã ia în braþe ºisã mã mute pe patul mobil ce urma sã fie transferatîn salon. Soþul meu a insistat : �O duc eu, o iau eu�.Asta a ºi fãcut. M-a luat în braþe ºi m-a dus direct însalon, fãrã sã mã mai lase pe patul mobil. Dupã ojumãtate de orã a plecat, lãsându-mã �sã mã odihnesc�.A revenit a doua zi la ora 8 dimineaþa cu trei buchetesuperbe de flori pentru mine, pentru profesor ºipentru prietena mea. Nu m-am odihnit nici o clipãdupã acea operaþie (cu anestezie cu tot). Nu am pututadormi timp de trei zile ºi trei nopþi nici un minut. Mãminunam cum dormeau lãuzele din salonul meu (carenãscuserã prin cezarianã) câte paisprezece-ºaispre-zece ore fãrã sã deschidã un ochi. La un moment data fost adusã pe un pat mobil o tânãrã extrem decorpolentã, aproape adormitã, pe care asistenta s-astrãduit aproape o jumãtate de orã sã o ia în braþe ºis-o mute pe patul din salon. Dupã ce a reuºit, în sfârºit,a spus cu necaz : �Dacã mi se mai întâmplã o datã sau

154

de douã ori aºa ceva, ori mor, ori îmi dau demisia.Ce dracu�, femeile astea însãrcinate îºi închipuie cã lise cuvine sã fie ºi nesimþite ºi sã se facã de 100-120 dekile doar pentru cã þin un copil în burtã�.

Am rãmas încã trei sãptãmâni în spital. Copilulera prea mic, fusese trimis la secþia de prematuri. Nuputeam s-o alãptez natural, aºa cã mã duceam laorele fixate ºi o alãptam cu biberonul. Cred cã esteuna dintre cele mai dramatice situaþii cu care m-amconfruntat în viaþã. Doctora ce o îngrijea, de altfel deun profesionalism excepþional, nu dorea sã-mi deanici un fel de asigurãri. O întrebam în permanenþã :�Doamna doctor, ce face fetiþa mea, credeþi cã se vadescurca ?�. Rãspunsul ei era invariabil acelaºi : �Nuvã pot spune nimic deocamdatã, ºtiþi cã aþi nãscut uncopil foarte, foarte mic, cu probleme�. ªi de fiecaredatã fãcea ºi un anumit gest : îºi deschidea mâinilepe o distanþã foarte micã pentru a-mi aduce amintece firavã este fetiþa. Trei sãptãmâni am plâns încon-tinuu. Soþul meu venea în fiecare zi la mine ºi stãteamîmpreunã cu orele. Era luna iunie, o caniculã îngro-zitoare, nu prea aveam unde sã mã spãl. Am fost labaia comunã de câteva ori ºi efectiv nu am putut sãmã spãl din cauza mizeriei de la duºuri (fuseserãtransformate în toalete). Îmi puneam un scaun îndreptul unei chiuvete din rezerva în care stãteam ºiîncercam sã-mi rezolv problemele de spãlare pebucãþele. Când prietena mea era de gardã, mã duceamla camera de gardã, cu acordul ei, bineînþeles, ºi îmifãceam repede un duº. Peste vreo douã sãptãmâni,când copilul se pare cã începuse sã aibã mai multe

155

ºanse, însãºi doctora care o îngrijea îmi permitea sãplec acasã, pentru duº, relaxare etc., dupã alãptareade la 10 noaptea, urmând sã mã întorc la spital pânãla ora 6 dimineaþa. Îmi propunea lucrul acesta numaicând era ea de gardã, asigurându-mã cã se va ocupaea personal de copil peste noapte.

Experienþa pe care am trãit-o în cele trei sãptãmânide spitalizare este, neîndoielnic, unicã în viaþa mea.Dincolo de îndurerare, suferinþã, plâns, îngrijorare înlegãturã cu soarta fetiþei mele, nu puteam sã fiuindiferentã la ceea ce se întâmpla în jur. Observam,de exemplu, cu mare atenþie comportamentul mame-lor, asemenea mie, din secþia de prematuri. La orelede alãptare ne prezentam toate acolo, foarte discipli-nate, echipându-ne cu halate, mãºti, bonete etc.Odatã ce erau aduºi copiii ºi puºi în braþele mamelorlor, se crea un fel de miraj, o vrajã, o atmosferã demister, acea tãcere adâncã din care rãzbãtea doar�sunetul� dragostei necondiþionate, lipsitã de cuvinte,�ochi în ochi�. Mamele erau atât de preocupate depropriii lor copii, de cât ºi cum mãnâncã, de speranþacã masa respectivã le va da o ºansã în plus, încâtaproape cã nu aveau ochi pentru nimic altceva.

Totuºi, gândindu-mã în urmã, îmi dau seama cãse crease o anume competiþie, cel puþin între mamelecare aveau locurile alãturate. De exemplu, eu stãteamlângã o altã mamã, de etnie rromã, care avea unbãieþel, Marian. Se uita în permanenþã la biberonulfetei mele, încercând sã observe cât a mâncat saudacã a mâncat tot. Dacã, din întâmplare, bãiatul einu mânca la fel de bine la ora respectivã, îl certa :

156

�Mãnâncã, Mariane, mãnâncã tot, nu vrei sã scãpãmde-aici ? Ce dracu�, eºti bãrbat sau ce ? Mãnâncã fetelemai bine ca tine ?�. Din când în când îl mai ºi zgâlþâia,pentru a se asigura cã este în stare de veghe ºireceptiv la dorinþele ei. Sã nu care cumva, Doamnefereºte, sã adoarmã înainte de a mânca tot. Instinctiv,am început sã observ ºi eu cât mãnâncã fetiþa mea încomparaþie cu Marian. Aºa încât, pe parcursul ºederiimele acolo, dezvoltasem o anumitã dependenþã deMarian ºi mama lui. Îmi þineam copilul în braþe,atentã ºi grijulie faþã de ea, trãgând însã cu ochiul înpermanenþã la biberonul lui Marian. Exact acelaºilucru îl fãcea ºi mama lui Marian. Din când în cândne mai aruncam priviri de triumf sau, dimpotrivã, dedezamãgire, în funcþie de �performanþele� copiilornoºtri. Într-o zi însã, mama lui Marian a decis cã numai vrea sã-ºi hrãneascã bebeluºul cu biberonul.Decizia nu fusese de fapt a ei, ci a tatãlui lui Marian.Acesta o determinase sã �îl înveþe� pe Marian sã sugãde la sân : �Ce mama mã-sii, bãrbat este sau nu ? Pãimergem acasã ºi ce faci ? Stai sã-i faci biberoane sausã faci treabã ?�. Aºa încât mama lui Marian, convinsãde spusele bãrbatului (mai deºtept, oricum, dupãcum ea însãºi mãrturisise cu o oarecare mândrie), adecis sã-l hrãneascã natural. Normal, Marian era uncopil nãscut prematur, neavând încã habar de con-venþiile sociale, aºa încât nu s-a supus deciziilortatãlui. Drept pentru care nu a mai mâncat deloc.

Doamna doctor, de altfel extrem de implicatã ºianxioasã cu privire la copiii prematuri pe care îiîngrijea, aflând de acest episod, s-a supãrat atât de

157

tare, încât i-a spus mamei lui Marian cã, din momen-tul acela, era liberã sã facã ceea ce doreºte ºi ceea cecrede ea cã e bine sã facã pentru binele copilului. Aordonat sã nu i se mai dea nici un biberon lui Mariantimp de douã zile, timp în care bãiatul nu a vrut cunici un chip sã sugã de la sân. Îmi dãdeam seama dedilemele, suferinþele, îngrijorãrile unei mame care numai ºtia ce sã creadã despre ce este bine sau maipuþin bine în viaþã, cui sã dea credit în deciziilemajore, mai ales o mamã aflatã într-o admiraþie neþãr-muritã pentru soþul ei. În fond, el �ºtia mai bine totuldespre viaþã�, alãturi de el ºi cu sprijinul lui va creºteacest copil. Era bãrbat, ce naiba, nu putea sã-i deadecât sfaturi sãnãtoase, spre binele lor comun, albãiatului lor, al familiei lor. Abia dupã ce mama luiMarian � observând cã bãiatul nu mãnâncã deloc ºislãbeºte � a implorat-o pe doamna doctor sã o ajute,aceasta a acceptat sã se ocupe din nou de bãiat,punând-o pe mamã sã jure cã nu va mai lua niciodatã(cât este în spital) o decizie fãrã sã o consulte.

Am ieºit din spital, cu acordul doamnei doctor,mai devreme decât ar fi impus regulile (oricum, maidevreme decât Marian, care, din cauza nesãbuinþeimamei, regresase). Altfel spus, fetiþa mea nu aveadecât 2,3 kg, ºi nu 2,5, cum era de presupus, pentrua fi externatã. Cu toate astea, doamna doctor eraconvinsã cã sunt destul de responsabilã pentru aîngriji copilul acasã, poate chiar mai bine decât eraîngrijit la spital. ªi sper cã n-am dezamãgit-o. Ne-avizitat o datã, la câteva sãptãmâni dupã externare, ºi,

158

dupã ce a vãzut cum era îngrijitã, a exclamat : �Doamne,ce norocoasã eºti cu aºa pãrinþi !�.

Cel puþin pânã când a împlinit un an, fetiþa noastrãa fost crescutã dupã cele mai riguroase reguli deigienã, hranã, consulturi medicale etc., pe care le-amcitit în cele mai bine cotate cãrþi ºi manuale, româ-neºti ºi strãine. În lipsa mamelor, naºilor, bunicilor ºia oricãror alte persoane care ne-ar fi putut sfãtui,îndruma, ajuta, i-am fãcut prima bãiþã noi doi, soþulmeu ºi cu mine, îngrijoraþi, temãtori, mult vorbitori,dar încrezãtori ºi fericiþi. A fost mai greu cu înfãºatul,pe care îl exersasem necontenit (adicã timp de celpuþin douã luni), conºtiincioasã cum sper cã sunt, peo pãpuºã. Îmi ieºea perfect pe acea pãpuºã (aproapede mãrimea unui copil), dar nu-mi ieºea deloc pe o�pãpuºã vie�. Îmi aduc aminte cã soþul meu chiar m-aadmonestat : �Ziceai cã ºtii, cã nu ai nici o problemã !�.Mã uitam la el neputincioasã, îngrijoratã, încãrcatãde sentimentul eºecului, încercând sã-i explic de ceteoria nu se potriveºte cu practica.

A crescut, a fost sãnãtoasã, ne-a adus multe bucuriiºi nu regret nici o clipã decizia pe care am luat-o înperioada mea dilematicã. Este adevãrat, nu am reuºitsã îmi înãbuº regretul cã fata noastrã nu s-a bucuratde ºansa unor pãrinþi mai tineri, mai apropiaþi devârsta ei, care sã fie alãturi de ea pentru mai multtimp decât, probabil, o vom putea face noi.

Abia acum înþeleg cu adevãrat strãvechea zicalã :�Cea mai mare realizare a unui cuplu este creºtereaunui copil�. Iar dacã acest cuplu se întâmplã sã dãinuietimp de aproape patruzeci de ani, cum este cazul

159

nostru, dacã se întâmplã sã fi trecut prin bune ºi rele,împreunã cu ºi alãturi de copilul sãu, dacã se întâmplãsã mai supravieþuiascã încã dupã toate încercãrile princare a trecut, atunci înseamnã cã nu a trãit degeaba.

A fost greu, dar am izbândit. Mai greu a fost ceeace a urmat dupã un an. Despre asta însã, altã poveste,altã datã.

septembrie 2009

160

1989

46 de bucãþi de gresie gricu inserþii albe

Laura Grünberg

A rãmâne gravidã, a duce cu bine o sarcinã ºi anaºte fac parte dintr-un ritual de dobândire a femini-tãþii. Un ritual în jurul cãruia s-a construit o adevãratãmitologie care, în ultimã instanþã, ajutã femeile sãtreacã prin aceastã experienþã grea, caligrafiind deta-liile astfel încât lucrurile dureroase sunt uitate, iarcele frumoase amplificate ºi chiar idealizate. Amparcurs acest ritual pe vremea lui Ceauºescu. Nu ºtiuîn ce mãsurã mi-am dobândit feminitatea aºteptatãsocial, dar ºtiu cã naºterea a fost unul dintre mo-mentele de cumpãnã din viaþa mea. Maternitatea, înschimb, mi-o amintesc drept o perioadã de maximãîmplinire ºi liniºte.

Am nãscut la începutul lui 1989, prin operaþie decezarianã fãcutã în ultimul moment, dupã o noaptede chin ºi incertitudine, într-un spital bucureºtean carese dezafecta din cauza unui microb ce producea

161

diaree gravã la nou-nãscuþi. Doctorul Briceag (numepredestinat !), deºi mã vãzuse lunã de lunã, nu ºi-adat seama cã am un copil de 4 kilograme ºi 350 degrame ºi puþin lichid, ºansele unei naºteri normalefiind, în acest context, minimale. Tot ce mi s-a întâmplatîn ziua de 23 martie 1989 mi-a demitizat aura creatãºi întreþinutã cultural în jurul experienþei naºterii.Câteva ingrediente � unele conjuncturale, iar altelegeneral umane � au fãcut din aceastã experienþã,potenþial cea mai frumoasã din viaþa unei femei, uncoºmar pentru mine. Desigur, din perspectiva mira-colului de dupã, termenul pare nepotrivit.

Deºi am vrut sã nasc normal, fiind pregãtitã emo-þional pentru aceastã experienþã unicã, am ajuns laspital în situaþia de a nu putea face acest lucru. Nuputeam însã nici beneficia de cezarianã, cãci îmilipsea aprobarea prealabilã pentru asta. Nu am nãscutdeci la termen, ci mi s-a provocat naºterea, nu dinmotive medicale care þineau de organismul meu, cidin motive de cu totul altã naturã. Cu o searã înainte,am primit un telefon sec de la doctor, care mi-aspus : �Spitalul intrã în carantinã în câteva zile. Dacãvreþi, veniþi mâine, vã internez ºi provocãm naºtereapentru cã oricum sunteþi la termen � e o chestiunede zile. Dacã nu, mergeþi la alt spital, vorbesc eu cuun coleg�.

Am decis sã renunþ la experienþa ruperii apei ºialergatului la spital pentru care eu ºi cei din jur erampregãtiþi ºi sã nasc la comandã cu medicul care mã

162

luase în grijã, la care cotizasem lunã de lunã, cu caremã simþeam cât de cât confortabil pentru a trece cubine acest moment. M-am internat a doua zi. A urmatpregãtirea obiºnuitã : îmbrãcatã într-un halat ponosit,rasã jos de o asistentã plictisitã care fãcea lucrulacesta pe bandã, înregistratã ca pacientã, dusã însalon. Absolut nimic plãcut, delicat, mirific. Au urmatinjecþiile de indus dilataþia, fãcute de o sorã cãreiai-am strecurat printre degete ºpaga, dupã care amfost lãsatã singurã într-o salã rece ºi neprietenoasãunde mai era doar o pacientã, care deja nãscuse ºide-abia aºtepta sã plece acasã înainte de a i seîmbolnãvi copilul. Îmi amintesc cã mi s-a spus cã,atunci când încep contracþiile, sã merg pe gresia depe jos ºi sã numãr bucãþile de gresie ca sã îmi maidistrag atenþia de la dureri. Asta am ºi fãcut câteva orebune. Erau patruzeci ºi ºase de bucãþi de gresie gricu niºte inserþii albe pe care nu o sã le uit niciodatã.

Din când în când venea o asistentã ºi mã maiîntreba cum mã simt. Mã simþeam groaznic, cu durericare nu apãruserã spontan, ci fuseserã provocate, cuteamã de ce va urma ºi cu o presimþire cã ceva nuera în regulã.

Când dilataþia a fost suficient de bunã, m-au suitpe pat ºi au constatat cã fãtul era prost aºezat ºi foartemare. Îi auzeam vorbind : �Nu merge decât princezarianã�, �Are peste 4 kilograme�, �Unde e directo-rul ?�, �E imposibil, uite, are bazinul mic��. Acordulprealabil pentru cezarianã (acord care se dãdea pen-tru situaþii speciale de sãnãtate, dar pe care, dacã aveaipile, îl puteai obþine) lipsea, eu aveam contracþii din

163

ce în ce mai dese, dar era tot mai evident cã nu voiputea naºte decât prin operaþie. Doctorul meu ºi alþidoctori din spital de la acel moment veneau acum des,mã suiau pe pat, îºi bãgau mâinile adânc ºi nedelicatprin uterul meu, ºuºoteau, aproape nu vorbeau cumine, îºi aruncau mãnuºile la gunoi, se spãlau pemâini ºi plecau agitaþi. Eu mã dãdeam jos, mã târampânã în salon ºi numãram în continuare bucãþelelede gresie de pe podea. Mereu patruzeci ºi ºase...

Aºa au trecut ore în ºir. Nimeni nu îºi asuma risculsã decidã pentru cezarianã fãrã aprobare, iar directo-rul spitalului nu era de gãsit. La un moment dat,panicatã ºi exasperatã, am reuºit sã o rog pe colegade camerã sã sune acasã ºi sã anunþe cã se complicãsituaþia. Am înþeles cã tatãl meu a intrat în prizã ºi aajuns rapid pânã la ministrul Sãnãtãþii de atunci. Separe cã doar aºa lucrurile s-au deblocat în timp util,s-a obþinut aprobarea pentru operaþie ºi, dupã onoapte de chin steril, mi s-a fãcut în sfârºit cezarianã.

Din cauza situaþiei (mi s-a spus cã lichidul amioticera foarte tulbure deja) am fãcut febrã imediat dupãoperaþie ºi am început sã iau antibiotice, aºa cãalãptatul la sân a trebuit amânat. Am fãcut ºi crizã decalciu, mi s-au încleºtat maxilarele ºi am avut palpi-taþii. În spital nu exista nici o fiolã de calciu, familiafiind cea care s-a ocupat de procurarea lor. A doua zidupã operaþie, mama a luat copilul acasã, cãci înspital pericolul de epidemie de la microb era foartemare, mult mai mare decât îmi imaginasem eu saudecât îmi explicase succint doctorul atunci când mi-asugerat internarea. Aproape singurã, am mai rãmas

164

în spital încã vreo câteva zile sub antibiotice, cuanemie ºi cu calciul scãzut de la pierderea de sânge,stimulându-mi sânul de câteva ori pe zi (o experienþãdeloc plãcutã) pentru a mai avea o ºansã sã alãptez.Aproape nu mi-am vãzut copilul, preluat de mama ºide o prietenã priceputã, care au organizat totul acasã.Starea pe care mi-o amintesc este de buimãcealã ºiepuizare fizicã ºi psihicã.

Cazul meu a devenit mai cunoscut datoritã inter-venþiilor de sus fãcute prin tata în noaptea cu pricina,motiv pentru care, începând de a doua zi, eramprost vãzutã în spital. Se pare cã în zilele urmãtoaredoctorii au fost luaþi la întrebãri. Când mi-am revenitcât de cât, aveam, ceea ce-i drept, o reacþie de osti-litate faþã de toatã lumea de acolo. La externare audorit sã îmi punã diagnosticul de depresie postnatalã,drept pentru care mi-au trimis un psihiatru care mãpunea sã duc mâna la nas, apoi la ureche, sã merg înechilibru. Doctorul curant, cel care nici nu a intuitgreutatea fãtului, nici nu ºi-a asumat o cât de micãrãspundere, nici nu a arãtat un pic de grijã faþã demine în noaptea respectivã, de-abia trecea pe la patulmeu. Dupã revoluþie am citit prin presã ºi alte cazurilegate de acest ginecolog cinic ºi fãrã vocaþie.

Acestea sunt, pe scurt, faptele. Miracolul naºterii ?Cel mai frumos moment din viaþa unei femei ? ! Numi se poate cere mie sã spun aºa ceva. În acelemomente, dacã aº fi citit-o pe Shulamit Firestone,care spune cã �femeile trebuie eliberate de tirania

165

reproducerii�, probabil cã aº fi fost de acord cu ea.Dar, de a doua zi, când, printr-un miracol, toatechinurile unei naºteri se uitã, cu siguranþã aº fi râs deasemenea radicalisme feministe ! Nimic din ce îmiînchipuiam legat de acest moment unic, magic nu mis-a adeverit. Am avut acest ghinion. Viaþa mea ºi ceaa copilului au fost puse inutil în pericol, complicaþiilecare au urmat m-au vãduvit de experienþe maternaleimportante precum alãptatul sau chiar þinerea copi-lului în braþe în primele zile de viaþã. Calitatea servi-ciilor medicale a fost execrabilã, corpul meu s-a simþitumilit ºi profund agresat, feminitatea mea îngenun-cheatã în acea noapte în care ar fi trebuit sã exalte,fiind acoperitã cu o mâzgã groasã de indiferenþã ºilaºitate umanã. Nu am decât amintiri neplãcute legatede acest eveniment, amintiri pe care nu le pot puneexclusiv pe seama perioadei ceauºiste. Dincolo decontextul aberant al politicilor pronataliste ale acelorvremuri, cazul meu, experienþa ionescianã prin caream trecut se datoreazã ºi unor oameni care, în oricecontexte, ar fi fost probabil la fel de inumani, neempa-tici, fricoºi, indolenþi.

Desigur, apariþia lui �Hercule�, cum a fost numitcopilul pentru cã avea peste 4 kilograme, momentulîn care l-am simþit în braþe au fost unice. Desigur,momentul în care m-am trezit dupã anestezie ºisalonul era plin de flori a fost, de asemenea, plãcut.Desigur, am fost emoþionatã atunci când, pe lângãfamilie ºi prieteni, au venit sã mã vadã ºi câþiva elevidin clasa unde eram dirigintã. Dar îmi era aºa de rãu

166

ºi eram aºa de obositã, încât nu pot spune cã amsavurat aceste momente la maxima lor valoare. Voiamdoar sã plec de acolo cât mai repede ºi sã uit tot ce s-aîntâmplat. Se vede asta ºi în puþinele poze alb-negrupe care le am.

Dacã naºterea mea în sine a fost un coºmar,despre maternitate pot spune cã a fost o perioadãabsolut specialã. M-am simþit frumoasã, importantã,rãsfãþatã, sigurã pe mine. Fãrã sã fac investigaþii, amºtiut cã voi avea bãiat pentru cã toatã lumea îmispunea asta. Dupã forma burþii ºi mai ales conformunui verdict de grup, pus ca urmare a unor semne pecare, desigur, nu le pot explica, mi s-a spus tot timpulcã �se vede� cã sunt mamã de bãiat. Am avut o sarcinãuºoarã, am dansat la revelion cu puþin timp înaintede a naºte. Îmi era greu sã mã închei la pantofi, nusuportam roºiile ºi am dormit mai prost în ultimalunã, dar în rest eram calmã, echilibratã, împlinitã.

Expertiza de mamã a venit de la sine. Cu un micajutor de la asistenta de cartier, am deprins repedecum se schimbã scutecele, cum se face baie, cum securãþã cu grijã ºi se unge �cocoºelul� sau cum se facemasaj la un picioruº deformat de la statul înghesuitîn burticã. Am þinut un jurnal zilnic luni de zile,jurnal pe care îl citesc azi cu mare plãcere. Îmi notamscaunele, temperatura, ridicatul capului, primele sunetedistincte. Sunt primele mele dialoguri cu Matei. Eramconcentratã pe el, pe fiecare miºcare, gest, scâncet,râgâialã, zâmbet.

167

Fragment din jurnal

Am fost, din perspectiva normelor sociale, o mamãbunã. Cu mici excepþii. La una din primele ieºiriafarã mi-am uitat copilul în casã. Da ! M-am aranjat,

168

dichisit, fardat, îmbrãcat cu haine pe care de mult nule mai purtasem. Am închis uºa în urma mea, amieºit din bloc, am fãcut câþiva paºi ºi am realizat cãuitasem (probabil, sper, din obosealã) esenþialul �cãruþul cu copilul meu pregãtit sã ia o gurã de aer.

A fost ºi un moment în care m-am simþit o mamãesticã. Venise revoluþia ºi primisem de la rudeledin strãinãtate câteva pachete cu hãinuþe ºi cutii cupampers. Hãinuþele i-au dat lui Matei un aer debebeluº occidental, mai puþin obiºnuit la începutulanilor �90. Având ajutor de la mama, nu am folositînsã pamperºii, continuând sã spãlãm scutecele înmod obiºnuit, fãrã maºina de spãlat pe care nu oaveam. Când am vrut, în sfârºit, sã folosesc o pere-che, am constatat cã sunt mici � scria clar pe cutie cãsunt special pentru prima lunã. Scria clar pentru lumeacivilizatã, ºi nu pentru noi, femeile din România, celecare pânã atunci habar nu aveam cã aºa ceva existã.

În toatã aceastã perioadã postnatalã, cea mai apro-piatã persoanã din jurul meu a fost, categoric, mama.Cu eficienþã, devotament ºi drag, m-a ajutat continuu.Bãrbaþii din jurul meu, soþul sau tata, topiþi dupãcopil, au fost mai curând executanþi de sarcini lacerere. Soþul nu a schimbat niciodatã un scutec ºi cugreu se mobiliza sã mã ajute la baia copilului. Nujudec în nici un fel, dar îmi e greu sã înþeleg motivele :fricã, incompetenþã alimentatã cultural ? Emoþionalera prezent ºi fericit. Am trãit, fãrã îndoialã, în cuplubucuria ºi agitaþia de început ale acestui moment.Practic era prezent, dar �folositor� doar pentru sarcini

169

clare ºi precise care trebuiau sã i se dea. Tatãl meufãcuse melenã pe fond nervos la naºterea mea, aºa cãne temeam cu toþii sã nu se streseze prea tare acum,mai ales dupã emoþiile legate de naºtere, moment încare mobilizarea lui a fost impecabilã. Cred însã cãamãnuntele acestea genizate nu þin doar de istoriamea individualã ºi cã posibilele contraexemple, caresigur existã, nu fac decât sã confirme regula.

Pe Matei aº fi vrut sã îl cheme Simon (Matei era aldoilea pe lista mea), dar soþul a decis în final ºi, untimp, mi-a pãrut rãu. În contrapartidã, mi-a fãcut însãun cadou neaºteptat : în semn de respect ºi dragpentru mine ºi familia mea, mi-a fãcut surpriza de a-ipune copilului ambele noastre nume de familie.

Faptul cã ani de zile dupã 1989 am citit literaturãfeministã mi-a permis sã îmi teoretizez, poate cu maimultã acuitate, experienþa maternitãþii. În prelungireaacestei poveºti trãite se pot face multe divagaþii legatede maternitate ca instituþie spre deosebire de mater-nitate ca sentiment ºi multe trimiteri la aspecte legatede feminism sau/ºi de sociologia corpului.

Din perspectiva sociologiei corpului, maternitatea,naºterea, corpul postnatal sunt teme importante. Dinperspectivã feministã, sunt multe aspecte genizateale acestei experienþe pe care, fizic, doar femeia otrãieºte. Experienþa femeii gravide cu corpul ei esteuna cu totul specialã, lucru pe care orice gravidã îlsimte dincolo de teorie. În contextul graviditãþii,corpul este un corp al tãu ºi nu doar al tãu. Este un

170

corp care, pentru nouã luni, este destinat ºi altora.Maternitatea, consideratã de unii teoreticieni drept�generozitate corporalã�1, este o stare unicã pentrufemei. Douã corpuri coexistã, comunicã, interrelaþio-neazã într-un mod cu totul special. Acel trafic decelule între fetus ºi mamã, în ambele direcþii (se parecã celulele fetale continuã sã circule în corpul mameiºi dupã naºtere !), acea comuniune corporalã dinperioada sarcinii, este, la nivelul trãirii acestei expe-rienþe, ceva miraculos care nu va putea fi niciodatãexplicat în amãnuntele sale. Este ceva care poate fidoar trãit.

Corpul gravid este, pe de altã parte, un corp altãu, dar nu doar al tãu, în sensul cã este un corppublic. Este vãzut, analizat, admirat, comentat, pipãit,atins. Existã o întreagã mitologie legatã de corelaþiadintre forma burþii sau de ce mãnânci în perioada dedinaintea sarcinii ºi sexul copilului. Orice mamã aprimit ºi are de dat sfaturi legate de ce trebuie sã faciîn perioada de graviditate ca sã nu te îngraºi, ca sãfie fãtul sãnãtos ºi liniºtit. Comparând maternitateamea cu cea a femeilor de astãzi, aº remarca faptul cãeu am trãit totuºi o graviditate destul de privatã. Cuexcepþia atinsului pe burtã de cãtre cei apropiaþi ºi acontroalelor lunare, fãcute destul de rudimentar, nuam avut acces la tehnologiile medicale de astãzi. Nuam fãcut analize sofisticate pentru stabilirea unor

1. Rosalyn Diprose, Corporeal generosity. On giving withNietzche, Merleau Ponty and Levinas, Suny Series inGender Theory, Albany, 2002.

171

eventuale anomalii, nu am fãcut poze 3D cu fãtul peperioada evoluþiei sarcinii, nu am folosit proceduriºi aparate care sã îmi pãtrundã în interior, sã îmivizioneze uterul, fãtul� ºi mai ales sexul lui ! etc.Atunci nu era la modã sã stea cineva apropiat cu tinela naºtere, care sã te ºi ajute sau sã filmeze eveni-mentul. Erai singurã, într-un salon septic (oarecum !),populat cu doctori ºi asistente care fãceau o meseriede rutinã. Chiar dacã li s-ar fi permis, generaþia soþilornoºtri nu cred cã era pregãtitã pentru o astfel deimplicare psihicã ºi emoþionalã care, se spune, creeazão legãturã cu totul specialã în cuplu. Astãzi, problemaprivatitãþii graviditãþii ºi naºterii este evident cã sepune în cu totul alþi termeni.

Spre deosebire de femeile care nasc acum, eu nuam trecut prin faza denumitã în literatura de spe-cialitate faza �maternitãþii suspendate�1 � perioadã încare, gravidã fiind, îþi faci fel de fel de analize tot maisofisticate pentru a vedea pericolul unor anomaliicongenitale, al unor deficienþe în evoluþia fãtului.Este o perioadã în care starea de maternitate devineprovizorie pentru cã, potenþial, existã posibilitateaca rezultatele analizelor sã indice necesitatea între-ruperii sarcinii printr-un avort terapeutic. Eu ºi copilulmeu nu am avut asemenea momente de incertitudine

1. Diane Beson, �Technological Rythms in Pregnancy : Thecase of Prenatal Diagnosis by amniocentesie�, în T. Dusler,K. Garrett (coord.) Cultural Perspectives on BiologicalKnowledge, Ablex, Stamford CT, 1984.

172

în relaþia noastrã prenatalã, chiar dacã frica �celor cincidegete de la mâini ºi picioare� am resimþit-o ºi eu.

Am în comun cu gravidele de astãzi sentimentulacela unic de a simþi viaþa în corpul tãu cu toate cã, încazul meu, fãtul fiind foarte mare, nu am avut realmentebucuria loviturilor de picioare în burtã, senzaþia corpo-ralã clarã cã poþi prinde un picioruº, cã poþi simþicum miºcã în interiorul tãu o altã fiinþã umanã depen-dentã total de tine. Deºi nu l-am putut vedea cumtrãieºte înãuntrul meu pe ecranele unui computersau în poze, prezenþa lui Matei în mine, cu mine,cred cã mi-a dat acelaºi sentiment de coparticipare laun miracol al lumii, miracol pentru care noi, femeile,am fost �inventate�.

ªi ieri, ºi azi gravidele emanã o stare specialã. Sespune cã toate gravidele sunt frumoase. Aºa este. Stareade siguranþã care vine din interior atunci când porþiviaþã în tine este, probabil, asemãnãtoare, dincolo decontextele temporale sau politice. Pe de altã parte,etalarea graviditãþii diferã de la o epocã la alta. Eu nuam în comun cu gravidele postrevoluþionare modulîn care mi-am afiºat starea de graviditate, de careeram, ca orice femeie, foarte mândrã. Fãrã discuþiecã ºi generaþia noastrã era cochetã. Se purtau rochiilargi, cusute pe mijloc, din materiale drãguþe, purtamtocuri, aveam grijã de siluetã. Noi mascam oarecumburta cu cochetãrie ºi cu un soi de responsabilitatede a face corpul sã se simtã cât mai comod. Astãzieste la modã o graviditate mai explicitã vizual, maiagresivã public. �Burtica� este la vedere, în spatele

173

unor tricouri sau pantaloni mulaþi. Dinamica modeiîn ce priveºte etalarea graviditãþii þine pânã la urmãde o dinamicã fireascã a modelelor de gen.

Cred cã am în comun cu gravidele postrevoluþionarepreocuparea pentru corpul postnatal, grija pentrurevenirea la silueta dinainte. Problema îngrãºatuluiera ºi atunci, ºi acum. Informaþia ºi ofertele de recu-perare sunt azi mai variate, dar ºi nouã ne pãsa decum arãtam, încercam sã þinem regim, sã mai facemexerciþii. Imaginea de sine de dupã graviditate e otemã importantã. Bucuria de a fi mamã compenseazão perioadã deformarea inerentã a trupului. Dar reve-nirea la forma corporalã normalã este o obsesiepentru orice mamã, fiind cu siguranþã ºi o cerinþãalimentatã social ºi cultural. Pe vremea mea fãceammai curând foame, astãzi folosim regimurile disociateºi apelãm la un nutriþionist.

Experienþa naºterii mele este una profund ancoratãîn politic, dar, cum spuneam, eu nu îi dau doar cono-taþii politice. Din acel moment unic ºi definitoriu pentruorice femeie, eu îmi amintesc mai ales cele patruzeciºi ºase de bucãþi de gresie gri cu inserþii albe numãratela nesfârºit, într-o noapte, într-un salon pustiu al unuispital bucureºtean. Paradoxal poate, de atunci, jocconstant numãrul 46 la Loto. Explicaþia este simplã :în fond ºi la urma urmei (câtã substanþã ascundeaceastã expresie), dincolo de toate, mi-a adus noroc.

iunie 2009

174

1996

De Sânziene

Cristina ªtefan

Despre foarte multe aspecte ale vieþii pe care oduceam acum treisprezece, paisprezece ani nu îmimai aduc aminte. Nu mai ºtiu dacã vremea era pre-ponderent frumoasã sau dacã ploile stârneau furtuni,dacã oamenii erau mai buni ca astãzi, nu-mi aducaminte ce preferinþe aveam, multe dintre gânduri,unele dintre speranþe�

Chiar ºi cele de care îmi amintesc nu sunt faptelepur ºi simplu, ci doar ceea ce s-a decantat prinprisma evoluþiei ulterioare a evenimentelor, o reali-tate refãcutã sub influenþa prezentului, într-o anumitãordine menitã sã-mi permitã un oarecare echilibruinterior.

Realitatea socialã din anii 1990 era una pe carene-am obiºnuit sã o numim a tranziþiei. Încadrareaaceasta ne justifica suportabilitatea provizoratuluiprezent ºi aºteptarea cã, în post-tranziþie, vom aveao siguranþã liniºtitoare privind ziua de mâine.

175

1996 a fost un an electoral, se consuma a douaexperienþã a alegerilor democratice, dupã 1989. Politi-cienii pãreau preocupaþi de dreptul mãrii ºi proiectausã ratifice o Convenþie a Naþiunilor Unite privindutilizarea mãrilor ºi a oceanelor.

Michael Jackson vizita pentru a doua oarã Româniaºi susþinea un concert impresionant pe stadionul LiaManoliu, reprezentaþie pe care a încheiat-o cu bine-cunoscutul HIStory.

Nae Caranfil regiza Asfalt Tango, un film în caresoþul, disperat sã-ºi apere cãsnicia, încerca sã-ºi aducãnevasta înapoi, o soþie care voia sã-ºi gãseascã împli-nirea ca artistã, la Paris ; puþin din visul fiecãruiadintre contemporani, speranþa cã fericirea nu va maifi amânatã.

În realitatea personalã, eu eram cumva mulþumitãde faptul cã obþinusem titulatura ºi definitivatul în învã-þãmânt, aveam, cum se spune, casã, masã ºi un salariumic, dar sigur. Locuiam separat de pãrinþi, într-un apar-tament cu douã camere, aproape de Parcul Herãstrãu.Duceam un stil de viaþã studenþesc, cu puþine implicaþiigospodãreºti, deºi mã cãsãtorisem de ceva timp, depeste cinci ani. Rudele mai apropiate sau mai înde-pãrtate aºteptau, conform modelului clasic al familieifericite, sã avem copii. Ne întrebau insistent ori decâte ori ne întâlneam, ba chiar ºi când vorbeam numaila telefon : �Dar copii când faceþi ?�. Urmau interogaþiimenite sã ne conºtientizeze necesitãþile fundamentaleale vieþii : �Pe voi cine o sã vã îngroape ?�. S-o gãsicineva, gândeam noi, cu detaºarea celor pentru carebãtrâneþea este un fapt îndepãrtat, trãit de alþi oameni.

176

Eu credeam cã a deveni pãrinte se întâmplã de lasine, atunci când este sã fie, iar amestecul din afarafamiliei mici, aºa cum ne numea mama, este inoportun.

În familia noastrã lãrgitã se încingeau dezbateri,negocieri, discuþii aprinse pe teme legate de condiþiaumanã� privind datoria de existenþã, ca ºi cumcopilul se putea concepe cu ajutorul tuturor, doar înplanul ideilor.

Femeile din familia mea au avut mulþi copii. Bunicamaternã a avut douã fete ºi un bãiat, iar bunicapaternã doi bãieþi ºi o fatã. Înþelegeam cã, dacã dinpunct de vedere biologic puteam sã port o sarcinã ºisã nasc un copil, era normal ca cei din jurul meu sãse aºtepte cã voi face aceste lucruri, cã sunt ce potdeveni. Doar cã nu deocamdatã�

Am apelat la sprijin medical, am fãcut investigaþiiºi am cerut ajutor. Pe mãsurã ce primeam asigurãri cãsãnãtatea este bunã ºi se va întâmpla cândva sã amcopii, realizam cã aceastã parte a vieþii devenise proble-maticã : depindea mult de aranjamentele sociale.

Sunt în viaþa fiecãruia evenimente cu o semnifi-caþie deosebitã, foarte importante direct, dar ºi princonsecinþele lor, pe care le valorizezi nu doar îndimensiunea concretã, ci ºi, asemenea trecerii unuiprag, spre o altfel de viaþã, ca alegere a unei direcþiila o rãscruce de drumuri. Un astfel de moment deprag am trãit atunci când mi-am dat seama cã eramgravidã. Pãrea o transformare magicã, prin care mãdespãrþeam de mine, cea de dinainte, ºi intram într-unalt timp, cu o profunzime mai mare ; începeam sãînþeleg ceea ce s-ar numi seriozitatea vieþii.

177

Am recunoscut ºi pentru ceilalþi sarcina de SfântulDumitru, stãpânul spiritual al iernii, cu ocazia uneivizite a pãrinþilor lui Cristian, de ziua numelui mameilui. Deºi îi prevenisem cã am pregãtit un cadou aparte,la aflarea veºtii pãrea cã nu le vine a crede, multepot fi posibile pe lumea asta, dar existã totuºi limite,mãcar unele de bun-simþ. Pãrea cã suntem la un filmpe care nu avem permisiunea sã-l vedem decât cuacordul pãrinþilor. Eu ºtiam pur ºi simplu, fãcusem ºiun test de sarcinã... Pe mãsurã ce informaþia eraacceptatã, starea de spirit se schimba ºi, în cele dinurmã, pãrinþii s-au entuziasmat, aºa cum ne aºteptam.

Tata insista cã, de acum, nu o sã ne fie fricã demoarte : îmi explica o credinþã a oamenilor de lamunte, dupã care, atunci când cineva drag piereprematur, nu poþi avea zile bune decât dacã viaþa îþiaduce un copil. Nou-nãscutul era ºansa unei altevieþi pentru fiecare.

Cristian le-a adus aminte pãrinþilor cã noi necunoºteam de peste cincisprezece ani, fuseserãmcolegi de liceu, iar ceea ce urma sã se întâmple nuera decât un semn al continuitãþii ºi al stabilitãþii înviaþa noastrã. Ca în gluma care avertiza cã tot cetrece de zece ani devine o permanenþã pe care nupoþi sã o ignori, ca un proces ireversibil.

Dupã câteva sãptãmâni, ne-am hotãrât, eu ºi copilulmeu, cã trebuie sã fim vãzuþi de un medic. Din primazi, relaþia noastrã este foarte bunã� Desigur, de cândcopilul a deprins limbajul, comunicarea a devenitmai complicatã, dar am sentimentul cã ne înþelegembine, chiar dacã nu suntem întotdeauna de acord. E un

178

mod aºa de nuanþat de comuniune, cum nu am maiexperimentat cu nimeni, nici mãcar cu pãrinþii mei.

În perioada de supraveghere a sarcinii, am fost laconsult periodic, lunar, chiar bilunar la începutul ºisfârºitul sarcinii, la un cabinet particular, pe CaleaVictoriei 178, dar la acelaºi medic, doctorul P. Era undomn brunet, în jur de patruzeci de ani, scund,energic, cu un aer sportiv, brutal de tranºant. Aveamatitudinea unor oameni de afaceri care se implicãresponsabil într-un lucru bine fãcut. Îmi convenea.

Aveam încredere în el, mi-a plãcut de la primaîntrevedere. Era concis, vorbea exact ceea ce eracazul sã vorbeascã, nimic de complezenþã. Ora 17,intru dupã vreo douã ore de aºteptare, îi întind pestebirou chitanþa prin care dovedeam cã am achitatconsultaþia. Îi spun cã am venit cu un gând bun.Zâmbeºte. Gândul bun se adeverea. Îmi dã recoman-dãri pentru analize complexe. Totul era în regulã.Sarcina era, o confirmase, ºi pãrea una normalã. Laplecare, trec prin aceeaºi salã de aºteptare, un tãrâmde un realism crud, în care femeile triste, cu mimicãpreocupatã, unele chiar cu lacrimi în ochi, pãreau cãtransmit despre femeiesc un mesaj de un îngrijorãtordramatism. Oricine le privea putea sã fie pãtruns deteamã. Mi se pãreau ca la un priveghi, în care îºideplângeau moartea corpului, fie ea ºi lentã, cumvasuportabilã. O doamnã gravidã într-o lunã mare, darcare nu pãrea din lumea aceasta, avea o luminãblândã pe chip� fãcea excepþie.

Pentru naºterea propriu-zisã, am apelat la servi-ciile medicale de stat, la o maternitate bine-cunoscutã :

179

Polizu. Nu mai ºtiu de unde aflasem cã aºa se pro-cedeazã : ca sã ai parte de o internare onorabilã,trebuia sã soliciþi mai întâi serviciile cabinetului parti-cular, apoi medicul organiza ca la spital sã primeºticeea ce doreai, o rezervã, în cazul meu. Nu voiam sãstau într-un salon, pentru cã acolo erau cam zece,poate mai multe mame, cu bebeluºii care se trezeauºi plângeau în momente diferite de timp. Mã gân-deam ºi la puþinã intimitate.

Sarcina a decurs bine. Primisem recomandãri dealimentaþie pe care le urmam cu uºurinþã, prepon-derent fructe ºi lactate� Nu am avut greþurile lunilormici ºi nici poftele lunilor mari. Fãceam multã miº-care ; am fost la serviciu pânã în ultima clipã, pânã la15 iunie, când toþi cei din învãþãmânt au intrat, ca deobicei, în vacanþa de varã.

În aceastã perioadã am purtat o mare diversitatede haine pentru doi, îmi comandasem o mulþime delucruri noi, de parcã starea respectivã avea sã durezemult timp : sarafane în diverse culori, rochii elegante.Mã ajutase croitoreasa mamei, doamna Sebe, pasionatãsã inventeze tot felul de modele, cu detalii prin carese face remarcatã o hainã. De micã mergeam la ea, oînsoþeam pe mama la câte o probã, duceam unmaterial sau luam ceva nou. La fiecare început de anºcolar, mama se preocupa de ceva aparte pentru amarca ºi vestimentar evenimentul. ªtia probabil cãoamenilor le plac lucrurile frumoase ºi ocaziile încare se pot bucura de noutãþi.

Din prima pânã în ultima zi de sarcinã, am avut ostare afectivã deosebit de bunã. Graviditatea era o

180

experienþã deosebitã, pe care o priveam ca pe oreuºitã, venitã poate dupã prea mult timp. Un tipluminos de normalitate fericitã. Criticul interior setransformase într-un protector binevoitor, sentimen-tul de inadecvare, pe care îl încercasem de multe oriîn relaþiile cu ceilalþi, dispãruse. Trãiam acea stare deliniºte ºi blândeþe iubitoare care face vizibile pãrþilefrumoase ale vieþii.

Numãrul de sãptãmâni preconizate trecuse, terme-nul era depãºit, copilul se tot lãsa aºteptat. Citisem înrevista Mami cã mulþi dintre nou-nãscuþi vin pe lumela date calendaristice care au o anume semnificaþieîn acea familie. Mi se pãrea o simplã coincidenþã,care dãdea loc la diverse speculaþii. Chiar m-am jenatde ceea ce avea sã se petreacã. Am nãscut într-o zide 24, exact data la care era nãscut ºi Cristian. Mulþiani, din ºase în ºase luni, iarna, apoi ºi vara, pe 24,invitam familia ºi prietenii pentru a-i sãrbãtori.

Mã gândisem cã, pentru a nu deranja mediculduminica, era potrivit sã nasc lunea, iar dacã totuldecurgea normal, îmi fãceam planul ca, pânã la sfâr-ºitul sãptãmânii, sã fim acasã. Ironic este cã aºa amplanificat, aºa s-au derulat faptele. La orele 3-4 dimi-neaþa, au început frãmântãrile, contracþii foarte dure-roase la anumite intervale de timp, mai rar la început,apoi mai des. Aveam un mic bagaj deja pregãtit, încare îmi pusesem ce credeam cã este necesar pentruperioada când stãteam la spital. Puþine lucruri, ca ºicum astfel puteam sã mã întorc mai repede acasã.Printre altele, ºi vitamina K, despre care ºtiam cãajutã la coagularea sângelui.

181

Pe la 5 dimineaþa, am început sã dau telefoane ºisã-i informez pe ai mei cã mã duc sã nasc. Bunicii,îmi aduc aminte, erau deosebit de emoþionaþi ºimiraþi de calmul cu care pãrea cã stãpânesc starea defapt. La 5.30, am plecat împreunã cu Cristian uºurelcãtre spital. M-a întrebat dacã luãm un taxi. I-amspus cã este prea aproape ºi cã oricum trebuie sã îmitreacã din timpul de aºteptare, deci cã îmi pareamuzant sã mergem cu tramvaiul. Ceea ce am ºifãcut. Erau doar trei staþii. În aceeaºi formulã aveamsã ne ºi întoarcem, adicã tot cu tramvaiul, de dataasta cu copilul în braþe. Mi se pãrea un comportamentcorect, în care viaþa era perceputã simplu, aºa cum ºieste în momentele ei de mare frumuseþe.

Ne-am prezentat la camera de gardã, am fãcutconºtiincios toate actele necesare ºi apoi ne-am des-pãrþit. Eu am fost preluatã de medicul de gardã, odoamnã tânãrã ºi binevoitoare, prea înceatã faþã decât de severe erau de acum contracþiile. M-au dus însala de naºteri, într-un corp de spital, unde þipetecrâncene, tensiunea ºi un du-te-vino continuu m-aufãcut sã-mi fie teamã : înþelegeam cã urmeazã cevagreu. Mi s-a spus cã doctorul meu a fost anunþat, cãva veni ºi sã-mi vãd de treabã în continuare, adicã sãsuport cu rãbdare durerile din ce în ce mai mari.Asistentele pe care le vedeam preocupate cu diverseactivitãþi erau cum îmi imaginam cã sunt moaºele :supraponderale, greoaie, cu un aer protector, matern.Nu mi se pãreau însã prietenoase, mai degrabã ase-menea unor gardieni care dãdeau ordine scurte ºicare ºtiau cã cei pe care îi au în pazã nu sunt tocmai

182

cum ar trebui sã fie ; se purtau cu o anume suspiciunerãutãcioasã. Mi-am zis cã nu poate dura mult ºi amsã plec de acolo. Începusem sã înþeleg cã ceea ceurma nu mai era doar între noi, între mine ºi copil, cicã totul se complica de la un minut la altul ºi puteafi chiar rãu. Un amãnunt de care îmi aduc aminteeste cã infirmiera care m-a dus la patul unde urma sãstau întinsã pânã ce nãºteam mi-a ordonat sã îmbraco cãmaºã de spital, curatã, dar foarte uzatã. La reþi-nerea mea mi-a spus, cu o grimasã convingãtoare, cãoricum o sã o murdãresc îngrozitor ºi cã nu are rostsã-mi port hainele aduse de acasã. Am fãcut aºa cummi s-a spus. Corpul îmi era cercetat de diverse per-soane, îmi fãceau diverse investigaþii, despre care nuîmi spuneau în prealabil mai nimic, sau îmi dãdeaufrânturi de informaþii cu greu ºi numai dacã întrebam.Concluzia era cã la prima naºtere e mai dificil, cã dela a doua ºtiam ce mã aºteaptã� Medicul meu avenit, m-a vãzut ºi el în ce stadiu eram, iar eu m-amsimþit ceva mai bine, constatând cã se bucura de multrespect între colegii lui. Mi-a spus cã va face vizitade dimineaþã prin saloane ºi revine, eu sã continuiprocesul care decurge bine. Habar nu aveam sã fac ceîmi zicea, dar se pare cã, în fapt, corpul meu ºtia�

A urmat o aºteptare care mi s-a pãrut nesfârºitã,parcã medicul plecase în jurul pãmântului sau, celpuþin, al tuturor saloanelor din spital.

Era un timp greu, bolovãnos, încãpãþânat sã zãbo-veascã. M-am hotãrât sã nasc pur ºi simplu. Mi-amadunat toate puterile ºi, când era sã o fac, medicul aapãrut cu un aer preocupat ºi revoltat, de parcã mã

183

prinsese la furat cireºe. Asistentele, moaºele se înghe-suiau sã nu piardã spectacolul� Spre marea meaindignare, m-au rãsucit într-o parte, cu picioarelestrânse într-o poziþie înghesuitã, de parcã eu eramfãtul din pântecele mamei. O asistentã mã þineaputernic de glezne, nu cumva din miºcarea travaliuluisã mã rãsucesc. Am pierdut orice fel de control înlegãturã cu ceea ce mi se întâmpla. Cred cã am þipatîn rând cu toatã lumea� nu mai ºtiu. Eu ºi copiluleram în contratimp cu cei care ne asistau. Noi voiamca naºterea sã aibã loc chiar atunci, pe loc, iar ei neamânau dupã reguli numai de ei ºtiute. Apoi mâinizdravene m-au sãltat ºi m-au urcat pe patul special denaºtere. Ca în filme, îmi cereau sã respir ºi sã împing.Durerea îmi spunea tot ce ºtia despre nuanþele sufe-rinþei umane�

Un þipãt scurt ºi încã unul au fãcut o liniºte respec-tuoasã, ca în bisericã : copilul se nãscuse. 24 iunie,ora 11.15, greutate 2,50, lungime� 47 cm, Apgar 9�oare de ce ? De fapt, cred cã primul lucru pe care mil-au comunicat a fost cã am un bãiat ºi îmi urau sã-mitrãiascã.

M-au anesteziat� adormeam� de Sânziene.Noaptea dintre 23 ºi 24 iunie este Noaptea deSânziene, în care tradiþia spune cã se deschid porþiledintre lumi, iar femeile pornesc spre locuri ºtiutenumai de ele, un cult al recoltei ºi al fecunditãþii...Calendarul creºtin-ortodox marca naºterea SfântuluiIoan Botezãtorul.

Când m-am trezit, nu înþelegeam prea bine ce seîntâmplã� Mã simþeam ca abia revenitã pe pãmânt,

184

ca astronauta Sally Ride. O asistentã mi-a transmisvoioasã cã am nãscut, cã suntem bine ºi eu, ºi copilulºi cã o sã fiu mutatã la rezerva numãrul 2. M-ambucurat de cele auzite, dar parcã era vorba de alþioameni� am mai stat o vreme, apoi am plecat cupaºi mici, ca o chinezoaicã, cu picioarele legate�am urcat trepte, nu multe, încercam sã mã orientezpe culoare� m-am întâlnit cu Cristian ºi cu mamalui� stãteau pe o canapea� Pãreau foarte surprinºicã mã vedeau. Ei m-au dus în rezervã.

Cristian a convins o asistentã sã ne aducã pentrupuþin timp copilul. Prima datã când m-am vãzut cucopilul meu, am trãit o stare de o tulburãtoare sin-ceritate umanã : fãceam cumva cunoºtinþã într-unraport de exterioritate. Mã încurajam cu gândul cãtot noi suntem� cine putem fi ? Era înfãºat cu totul,avea scutecul trecut ºi peste cap. Îl priveam cu omare curiozitate, de parcã era primul copil pe care îlîntâlneam în viaþã. Îmi pãrea foarte mic. Cristian ne-afãcut poze. În una dintre fotografii, lumina bliþuluiapare reflectatã ca o aureolã în spatele capului copi-lului. Ne-am mirat când am vãzut-o. Ne mai mirãm ºiastãzi. Pãrea cã imaginea a surprins ceva deosebit defrumos, iar noi, pãrinþii, eram pe cale de a ne treceînþelegerea despre lumea aceasta prin lumea poveº-tilor, a simbolurilor, pentru a face posibilã o lume pecare, de dragul copilului, o doream mai bunã.

În lumea imediatã, un adevãrat Institut de CunoaºtereTacitã, asistentele ºi celelalte femei, internate sau doarîn vizitã prin spital, vorbeau mult despre corp, naº-teri, dãdeau amãnunte, fãceau interpretãri, comentau

185

fãrã obosealã. Spune-mi cum ai nãscut ca sã-þi spuncine eºti� La întoarcerea acasã, fiecare femeie plecaºi cu un bagaj impresionant de informaþii despre mater-nitate. Pentru însoþitori era o bunã ocazie de a aflaDe ce iubim femeile, cum ar spune Mircea Cãrtãrescu.

Spre searã, au urmat vizite cu flori multe ºi felici-tãri sincere : tata � cel mai fericit dintre pãmânteni �,sora lui, bunica maternã, vãrul Dan, în zilele urmã-toare alte rude ºi prieteni au trecut prin camera undestãteam eu ºi prin faþa geamului prin care puteau fivãzuþi nou-nãscuþii. κi aduceau aminte de mine înprimele zile de viaþã ºi discutau despre cum trecetimpul� se regãseau într-o solidaritate de familie,de care bãiatul cel mic îi fãcea sã se simtã mândri.

A doua zi, am fost condusã într-un salon undemai multe mãmici alãptau. Pãreau mulþumite, îi ºilegãnau pe bebeluºi, vorbeau cu ei� În pãtuþul lângãcare ne-am oprit era un copilaº tare mic, delicat,înfãºat strâns ºi cu o expresie amuzant-dezorientatã.

M-am încântat cã el este, cu un sentiment deiubire fulgerãtor, îl recunoºteam : era copilul meu.De atunci, bucuria pe care mi-o provoacã întâlnireacu un om a devenit un reper bun, privind calitatearelaþiei posibile cu acea persoanã. Intuisem un sistemde referinþã semnificativ : aflasem ce este bucuria.

Eram foarte emoþionatã ori de câte ori mergeamsã alãptez. Pe mine însã corpul nu mã mai ajuta, nuam cunoscut uºurinþa alãptatului, deºi mã strãduiam�veneam prima ºi plecam ultima� deprinsesem diversetehnici de manevrare a copilului, care sã-i permitã sãînghitã bine. Totuºi, copilul nu pãrea sãtul, asistentele

186

mi-au dat de înþeles cã nu plecãm acasã decât dacãse mai întremeazã puþin. Am trecut prin toate proce-durile pe care femeile de acolo, asistente ºi mãmici,mi le-au impus sau mi le-au recomandat. În cele dinurmã bãtãlia a fost declaratã pierdutã ºi copilul a fosttrecut pe lapte praf. Îl alãptam ºi eu, dar continuamcu lapte din biberon.

Deºi în saloane erau alãturi, în aceeaºi camerã,mamã ºi copil, era aceastã practicã în maternitate ; eusufeream cã nu aveam copilul cu mine. Mi s-a spuscã este prea mic ºi va rãmâne într-un mediu suprave-gheat, într-un spaþiu special pentru bebeluºi. Mergeameu acolo din trei în trei ore, când trebuia sã alãptez.În rest, de copil se îngrijea personalul medical, era înatenþia unui medic pediatru.

În intervalul dintre secvenþele de hrãnire puteamsã dorm, sã primesc vizite, sã mã plimb prin spital,ceea ce ºi fãceam. Rezerva în care dormeam aveadouã locuri. În patul celãlalt a venit o mãmicã ope-ratã, care nãscuse prin cezarianã. Spre deosebire demine, nu pãrãsea patul decât cu ajutor ºi numai pentrua rezolva probleme strict medicale. Pãrea cã nu sesimte bine ºi se afla mai tot timpul semi-adormitã,probabil ca efect al unor sedative. Chiar mã jenamde faptul cã nu-mi gãseam locul, mã ducem sã mãuit pe geam la bebeluºi (nu era permisã intrareadecât în programul de alãptare), am descoperit desti-naþia unor încãperi, o salã amenajatã ca vorbitor, ocapelã micã, birouri. Seara veneau sã ne vadã Cristianºi vãrul meu, Dan, care se pregãtea sã devinã naº alcopilului. Mã intriga faptul cã, deºi eram aºa de

187

aproape de casã, trebuia sã rãmân în spital. Copilulnu lua în greutate ºi nu ne externau. Pentru primadatã fãcusem o internare care pãrea cã nu mai iasfârºit, am stat acolo o sãptãmânã.

În fiecare dimineaþã, medicul constata cât mã sim-þeam de bine, fãcea preponderent consiliere, aspectelelegate de corp fiind trecute în revistã printre altele.Medicul mã întrebase ce ºtiam despre depresia post--partum ºi� ce am mai aflat între timp. Eu mã decla-ram doar deosebit de stânjenitã, voiam cu ardoare sãplec din spital. Nu mâncam mai nimic, revenisem lagreutatea de dinainte de sarcinã, trãiam o stare dealertã ca în faþa unui pericol iminent. Credeam cãpentru depresie trebuie sã ai o anume plictisealãexistenþialã, articulatã pe un fond de siguranþã coti-dianã, condiþii care nu erau întrunite. Realizam treptatcã ritmul meu de viaþã o sã se schimbe, cã nevoile pecare le consideram prioritare deveneau secundare,învãþam sã þin cont ºi de trebuinþele altcuiva, cãimportant era sã aºtept. Cât o sã dureze aceastã stare ?l-am întrebat pe tatãl meu, când depresia chiar înce-pea sã mã prindã, ceva mai târziu. Mi-a rãspuns cãva dura toatã viaþa ºi cã o sã mã obiºnuiesc sã trãiescaºa. De atunci, pentru mine, lumea avea sã se împartãîn douã categorii de oameni : cei care trãiau expe-rienþa de a fi pãrinte ºi ceilalþi.

La câteva zile, Cristian a realizat demersurile nece-sare pentru certificatul de naºtere. Copilul era recu-noscut ca cetãþean, cu nume, prenume, pãrinþi ºiadresã. Ca mâine, ne gândeam� o sã aibã buletin,apoi o sã voteze, o sã se cãsãtoreascã� poate, iar

188

într-o zi va duce la rândul sãu certificatul de constatarea nãscutului viu spre biroul unde alt copil, nepotulnostru, o sã primeascã certificatul de naºtere.

Am aflat cã medicul P. avea o strategie privind naº-terea. Þinea foarte mult ca pe timpul sarcinii gravidasã nu ia în greutate mai mult de un kilogram pe lunã(îmi aduc aminte cã m-a certat sever odatã, când, laun control, într-o lunã mare, constatase la cântar cãdiferenþa faþã de luna precedentã era de un kilogramºi ceva, oricum pânã în douã), copil mic, naºtere fãrãprobleme. Aºa a ºi fost, recunoºteam, o naºtere uºoarã.Manevra cu întorsul pe o parte, credeam eu, eramenitã sã amâne expulzarea fãtului pânã se crea otensiune suficient de mare� încercam sã-mi explic.

Dar erau foarte multe alte lucruri despre care nuaveam cunoºtinþã. De pildã, nu ºtiam sã înfãºãmbebeluºul. Ne-au învãþat asistentele în maternitatedespre cele trei rânduri de scutece. Cristian pãreamai priceput decât mine, apoi mi-a mãrturisit cãprinsese câte ceva de la mama lui� În fiecare ziaflam ceva important pentru îngrijirea bebeluºului,dar temerile noastre erau totuºi mari privind buna luistare, ne pãrea extrem de fragil. Era aºa de mic, cã labãiþã (totul trecea la diminutiv în preajma lui) îlþineam în braþe cu un prosop împãturit, ca sã avemun suport bun ºi sã fie în siguranþã. Deprindeamtreptat cum sã-l ocrotim, dar conºtientizam cã, oricâteeforturi am face, tot vom mai avea multe de aflat ; laºcoala pãrinþilor nu existã vacanþe, ci doar o învãþarepermanentã. Un stadiu avansat, aveam sã constatîn timp, este cel în care ajungi sã îþi exerciþi grija

189

pãrinteascã nu numai faþã de copii, ci ºi faþã depropriii pãrinþi.

Din comparaþii ieºeam, deocamdatã, în dezavantaj.Alãptam alãturi de alte mãmici ºi toate îmi pãreaumai cunoscãtoare decât mine. Nu doar cele care eraula a doua sau a treia sarcinã, ci ºi cele mai tinere. Euaveam douãzeci ºi opt de ani ºi prea puþinã pricepereîn a îngriji un nou-nãscut. O stare de vinovãþie pro-gresivã se contura cu fiecare zi. ªi totuºi� în fiecarezi fãceam atât de multe lucruri pentru viaþã, o susþi-neam nu doar prin fapte concrete, dar ºi prin ceea cegândeam. Îmi doream, ca în poveste, sã mi se des-chidã cãile spre izbândã ºi sã pot aduce apa vie.

Cunoscusem, în timp, oameni care, prin modulcum se raportau la ceilalþi, îi încurajau sã se simtãmai buni, sã gãseascã resursele necesare împlinirilor,oameni care lansau idei hrãnitoare, oamenii cumse-cade. ªtiam însã ºi alþi oameni, în conflict cu ei înºiºiºi cu lumea, mereu critici, sceptici în mod con-secvent, pentru care orice se întâmpla era fie preatârziu, fie prea devreme, cei în preajma cãrora viaþadevine grea. De cei din urmã începusem sã mã ferescmai demult, dar acum temerile mi se accentuaserã.Aveam o sensibilitate aparte, o vulnerabilitate datãde grija pentru un copil de doar câteva zile.

Acasã ne-am instalat cât am putut de comod. Amorganizat schimburi pentru îngrijirea bebeluºului ºirezolvarea treburilor gospodãreºti. Intrau alternativîn turã, alãturi de mine ºi Cristian, mama lui ºi tata.Toþi fãceau ceea ce era necesar, dar existau ºi unele

190

specializãri. Mama lui Cristian pregãtea mai des demâncare, tata nu cãlca niciodatã rufele.

Pãtuþul copilului ºi cele necesare bebeluºului fuse-serã aranjate de Cristian în timp ce noi eram încã lamaternitate ; el a cumpãrat totul, conform tradiþiei,dupã ce nãscusem, a confecþionat scutece la maºinade cusut. Uneori, în miez de noapte, copilul se trezeavioi ºi se uita cu o curiozitate vie prin camerã ;contempla minute în ºir câte un obiect, în timp cenoi încercam sã negociem cu el cã este bine sã maidormim ºi promiteam sã reluãm cu bunã-credinþãtotul a doua zi. Ne plângeam tuturor de o obosealãprogresivã.

Medicul de familie venea pe la noi destul de desºi ne tot sfãtuia ce este mai bine sã facem privindalimentaþia copilului, am schimbat diverse sortimentede lapte praf. Referindu-se la copil, folosea termenulprematur, iar noi percepeam o anume preocupareîngrijoratã.

Copilul se dezvolta însã bine, iar noi credeam cãeste cuminte ºi deosebit de frumos. Când plângea,intram în panicã, de multe ori îl luam în braþe ºifãceam lungi plimbãri cu el prin casã. Dacã dormeamai mult timp peste zi, mi se fãcea dor sã se tre-zeascã, sã-l aud ºi sã vãd cum se mai manifestã. Nezâmbea binevoitor de multe ori, aveam senzaþia cãne îngãduie stângãciile ºi chiar cã ne priveºte cuînþelepciunea unui bãtrân. Ne sfiam adesea ºi nemustram cã nu suntem pãrinþi atât de buni pe cât amfi vrut sã fim. Treptat, casa noastrã a fost invadatã dejucãrii, care deveneau din ce în ce mai multe ºi care

191

se împrãºtiau miraculos peste tot. Prezenþa copiluluipersonaliza vizibil spaþiul, iar noi ne simþeam uneoriasemenea unor oaspeþi veniþi în vizitã. Nu ne gãseamlucrurile, nu ne mai respectam programul planificat,eram rãvãºiþi.

Eu mã revoltam împotriva familiei, pe care ocalificam drept o instituþie totalã, care te constrângela un trai limitat, ca într-o puºcãrie. Îmi doream alteactivitãþi decât cele din casã, îmi era dor sã vorbesc ºicu alþi oameni. Exista o lume dincolo de uºa casei�

Cristian a dat, fãrã sã ne previnã, admitere laColegiul Universitar de Institutori Waldorf. Pãrea cãPolitehnica, pe care o absolvise, nu-i mai era deajuns. Într-o searã am ieºit sã ne plimbãm ºi, ca dinîntâmplare, am ajuns pe aleile de la Agronomie.Locuiam în vecinãtate. Tot într-o voie bunã am des-coperit panoul unde erau afiºate rezultatele de laadmiterea recentã. Uimire maximã : numele lui Cristianera pe listã ºi chiar cu o medie foarte mare. Glumeºti,i-am zis, doar nu ai de gând sã urmezi cursurile... Numi-a rãspuns, dar îmi era clar cã le va face. Probabil,mã gândeam cu bunãvoinþã, pedagogiile alternativene vor fi de folos, urma sã studieze psihologia copi-lului ºi putea fi bine�

Dupã ce am parcurs dificila perioadã a copilãrieifoarte mici, anii au trecut frumos, marcaþi de venirealui Moº Crãciun, a Iepuraºului primãvãratic, trãiþi cucãldurã umanã în relaþii deschise cu din ce în ce maimulþi oameni. Copilul nostru ne împrietenea cu toatãlumea. De la medicul pediatru, frizeriþa care îl tundea,educatoare, la mulþi copii ºi pãrinþi ai acestora, cu care

192

ne întâlneam ocazional sau sistematic la locurile dejoacã. Pot spune cã, prin copil, ne-am integrat în comu-nitate. Ne bucuram de bunãvoinþa pe care oameniine-o arãtau atunci când eram cu copilul în cãrucior,de mânã, apoi alãturi, iar mai de curând, umãr lângãumãr. Parcul Herãstrãu a devenit o a doua casã, încare petrecem ore bune în fiecare zi. Acolo s-a creato adevãratã comunitate, cu bunici ºi pãrinþi care seajutã la supravegherea copiilor, un adevãrat Club alpãrinþilor, care îºi împãrtãºesc experienþele, se sfã-tuiesc, vegheazã asupra copiilor, uneori chiar preiaudin grijile unuia dintre cei care se confruntã cuprobleme urgente.

Separãrile sunt întotdeauna dureroase. Pentru mamãºi copil, la maternitate, are loc o primã separareasistatã. Pentru multe altele însã, tot greul le revinecelor în cauzã, fãrã mediatori. Ultima datã ne-amdespãrþit în utilizarea calculatorului. Unul nu ne maiera de ajuns. M-am mutat nu numai cu fiecare docu-ment, ci chiar cu lumea mea cu tot pe un laptop.

Raportul dintre trecut ºi viitor stã în cumpãnãîntre noi, pentru mine din ce în ce mai mult trecut,pentru copil un viitor menit sã-i împlineascã aºteptãrile.

Anul 2009 este unul electoral : au loc alegeri euro-parlamentare ºi prezidenþiale. România ºi Ucrainaºi-au disputat dreptul asupra Mãrii Negre în faþa CurþiiInternaþionale de Justiþie de la Haga.

Criza economico-finanicarã pe care o traversãmla nivel global þine în România salariile mici, dar ºi

193

speranþele ; este interpretatã adesea drept o crizã deîncredere.

Michael Jackson a murit subit, la numai cincizecide ani, mii de fani îndureraþi îi omagiazã talentul.

Filmul Poliþist, Adjectiv, regizat de CorneliuPorumboiu, este remarcat internaþional ºi obþine Pre-miul Juriului secþiunii Un Certain Regard, Cannes2009 � Premiul FIPRESCI, Cannes 2009.

Realitatea are doar alte amãnunte� Doar Noapteade Sânziene, pe care Mircea Eliade o recunoºtea,numind astfel ultimul sãu roman, ca având semni-ficaþii aparte, rãmâne fascinantã� oferã de fiecaredatã o stare de spirit potrivitã pentru a fugi din timpulistoric ºi a recepta transcendenþa. Este noaptea încare poþi sã imaginezi cã timpul se opreºte sau chiarse întoarce înapoi, cã totul este posibil ºi se însufle-þeºte povestea Tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi a Vieþii fãrãde moarte. Pãmântenii îºi închipuie cã cerurile sedeschid, iar ei îºi depãºesc condiþionãrile lumii lor ºise alãturã ritmurilor cosmice nemuritoare.

iulie 2009

194

1998

Burtocea

ªtefania Miclea

Am doi copii.Am vrut doi copii.Am ºtiut cã voi avea doi copii de când eram micã.

Poate pentru cã am o sorã, deºi nu cred cã ãsta emotivul. Oare ai nevoie de un motiv pentru a aveaun copil ? Un motiv, un copil. Un copil, un motiv.Deja nu-mi mai place cum sunã.

Soþul meu m-a întrebat de ce vreau atât de mult aldoilea copil. �Dã-mi trei motive. Dã-mi trei motive,sã înþeleg ºi eu de ce-þi doreºti atâta încã un copil... !�I-am spus cã se vor putea ajuta unul pe celãlalt, cãvor avea mereu pe cineva care sã-i ajute oricând, cuorice. Un singur motiv, suficient sã nu mai avemdiscuþii pe tema asta. Mai era, însã, un motiv. Unmotiv pe care ºi acum mi-e fricã sã-l gândesc, darã-mite sã-l spun. Aºa cã îl scriu.

Dacã se întâmplã ceva cu unul, va rãmâne celãlalt.Ce sã i se întâmple ? Nu ºtiu. Nici atunci nu ºtiam.

195

Nici nu vroiam sã ºtiu. Orice. Orice s-ar fi pututîntâmpla era un motiv mai serios decât orice altceva.Pentru mine, atunci, era. Era mai mult decât unmotiv, era o putere. Care mã îndemna sã protejezcopilul. Ideea de copil.

Aºa cã acum am doi copii. Nu li se întâmplã nimicºi li se întâmplã o mulþime de lucruri.

N-am vorbit niciodatã serios despre copii saudespre avut copii. Era un lucru de la sine înþeles cã seva întâmpla odatã ºi-odatã. Cândva. Nu prea repede,aºa cum s-a nãscut primul copil al colegului de liceucare s-a însurat primul din toatã clasa ºi care, înainte desesiunea de varã a primului an de facultate, era tãticulmândru ºi obosit al unei fetiþe. Nici prea târziu, fãrã sãºtiu exact ce înseamnã asta, dar cu o imagine destulde clarã a mea ca bunicã jucând fotbal cu nepoþii.

În vara aceea, prin iunie, am bãnuit ceva. Eram lamunte, hãlãduind de câteva zile prin pãduri, bucu-rându-ne unul de altul ºi de tot. Nimic neobiºnuitpânã aici, mai fusesem pe munte, chiar prin pãrþileacelea. ªi totuºi, parcã eram mai obositã sau oboseammai repede, parcã nu-mi mai plãcea carnea de mielfriptã la foc de cetinã, iar plânsul de nervi, pornit dinsenin ca ploaia de la munte, m-a mirat ºi înciudatpânã ºi pe mine.

Þin bine minte cã i-am zis, a doua zi, pe vârful demunte unde tocmai ajunseserãm, cã, �dacã sunt cumvaînsãrcinatã, o sã-þi fac un bãiat nãzdrãvan !�. Eternasperanþã a bãrbaþilor, absurd încurajatã de femei, caîntâiul nãscut, oricare sau toþi, dacã se poate, sã fiebãiat.

196

Dupã vreo douã-trei sãptãmâni, douã liniuþe albas-tre ºi apoi încã douã, la fel de albastre, la câtevaminute dupã primele, îmi confirmau bãnuiala. Înziua aceea, l-am aºteptat sã vinã acasã ºi i-am spuscã am o surprizã pentru el. �Ce surprizã ? Unde ?�, aîntrebat zâmbind. �Aici...�, i-am spus, punându-i mânape burta mea.

Zilele curgeau de la sine. Nu citisem încã nimicdespre sarcinã, copil, naºtere. De fapt, nicicând numã prea interesasem eu de aºa-numitele �treburifemeieºti�. Cred cã aveam la activ pânã atunci doarunul sau douã consulturi ginecologice, nici nu maiºtiu pentru ce. Nu cunoºteam nici un ginecolog,cum, de fapt, nu ºtiam nici un alt fel de medic, denici o specialitate. N-aveam nevoie sã ºtiu. În rareledãþi când am avut nevoie de medic, am trecut pe lapoliclinicã sau am mers direct la farmacie. De dataasta, însã, m-am interesat �dacã ºtie careva un medicbun�. Dintr-odatã, �treaba� era serioasã. Tatãl uneifoste colege de facultate era medic ginecolog, ceeace îl fãcea automat �medic bun�. Lipsea din oraºpentru mai multe zile ºi mi l-a recomandat pe colegullui, cu care împãrþea unul dintre primele cabineteprivate de ginecologie din oraº : doctorul Hammad.

Numele nu mi-a inspirat încredere din start. Unstrãin, cel mai probabil un arab, sirian sau ce puteafi. În facultate auzisem o grãmadã de poveºti desprestudenþii strãini, nici una care sã-mi fie acum de folos.Am încercat, fãrã succes, sã gãsesc alt �medic bun�,adicã, mai exact, sã gãsesc pe cineva de încredere,care sã ºtie pe cineva de încredere. N-am avut ce face

197

ºi, dupã mai bine de o sãptãmânã de cãutãri, aºteptamcuminte în faþa cabinetului doctorului Hammad.

Acum sunt la al patrulea ginecolog din viaþa mea,însã nici unul n-a fost mai atent, mai rãbdãtor ºi maidelicat decât el. Vorbea perfect limba românã.

Mergeam lunã de lunã la control. Am început sãînþeleg ce e cu sarcina, pentru cã învãþam de fiecaredatã câte ceva. Am primit de la o prietenã o carte,mai precis Cartea, pentru cã Mama ºi copilul erasingura carte disponibilã atunci. O recomand ºi acumunei viitoare mame, chiar dacã au apãrut între timpzeci de alte cãrþi pe aceeaºi temã, cu informaþii deultimã orã, cu rezultate ale cercetãrilor marilor spe-cialiºti în domeniu. Femeile nasc de mii ºi mii de ani.Oricâte lucruri s-ar descoperi, oricât de moderne arfi metodele de asistenþã sau de îngrijire a copilului,femeia îºi va naºte copilul la fel ca întotdeauna. Nucorpul femeii, nu naºterea, nu copiii s-au schimbat,ci ideea de a evita neplãcerea, durerea, disconfortul,teama de a risca, nevoia de a face ceva ca sã teasiguri cã nimic rãu nu þi se poate întâmpla þie saucopilului. Un fel de a schimba mereu ceva ce nu areneapãrat nevoie de schimbare, dar care se schimbãcã n-are ce face.

Nouã luni am tot citit. Citeam ºi reciteam. Cânddespre sarcinã, când despre naºtere, când despre cumsã-þi îngrijeºti copilul. De discutat, n-am prea discutatcu nimeni. Mama s-a bucurat mult de vestea cã va fibunicã, la fel s-au bucurat ºi tatãl ºi sora mea, însãnici unul dintre noi nu s-a gândit cã ar fi bine sã vorbimpe tema asta. Chiar aºa, nu ne-am gândit ! Niciodatã

198

n-am discutat lucruri foarte serioase între noi, doarnu era sã începem tocmai atunci ! Nu ne vedeam ºinici nu vorbeam mai des decât înainte, deºi aveamtelefon fix acasã, nu ca în studenþie, când sunam deprin oraº dupã ce îmi umpleam pumnul de fise.

Am aflat cã sunt cursuri pentru gravide, gimnasticãpentru gravide, destul de târziu. Am mai apucat sãmerg de vreo ºase-ºapte ori la gimnasticã. Ideea de amerge la curs nu-mi surâdea deloc. Dupã ce cã nu-migãseam locul pe scaun, ba cã mã durea spatele, bacã mi se umflau picioarele, ba cã-mi venea mie, aºa,din senin, o chestie de nu mai aveam rãbdare, sã maistau ºi la curs vreo douã ceasuri... ! ªi-apoi, nu sim-þeam cã am nevoie sã mã înveþe neapãrat cineva cume cu sarcina ºi cu naºterea ; mi-era de ajuns ce citeam.

La gimnasticã mi-a plãcut. Un cârd de gravide,care urcau scãrile cu grijã, nu care cumva sã serostogoleascã. Uºa ce se deschidea, larg, de fiecaredatã. Burta sau burtica ce apãrea, mai înainte deorice. Nu ºtiai ce e mai rotund : burta sau faþa femeii.Burta ºi faþa, întregi, zâmbeau invariabil. Încetineala,vorbãria, seninãtatea erau generale. Acolo am vãzutcã ºi altele se luptau, ca ºi mine, sã-ºi tragã ºosetele,sã-ºi încheie ºireturile. Acolo am început sã am oidee despre ce, cum ºi cât pot vorbi femeile cândsunt mai multe la un loc. Ideea mi s-a întregit, câtevaluni mai târziu, în parc, cu cãruciorul.

Când eram cam în ultimele douã luni de sarcinã,soþul meu a primit un telefon mobil de care ne-ambucurat amândoi, pentru cã aºa îl puteam gãsi maiuºor ºi mai repede la nevoie. La nevoie, adicã în caz

199

cã se întâmpla ceva cu sarcina ºi trebuia sã îl anunþde urgenþã. Atât. Nu aveam nevoie de telefonul mobilpentru altceva. El era unde era, fãcea ce fãcea, seîntâlnea cu cine se întâlnea, nici o grijã, nici o agita-þie, nici o nevoie de a verifica.

Acea lipsã de grijã m-a ajutat sã mã bucur dedouã cãlãtorii frumoase : la Philadelphia ºi New York,când eram în luna a cincea, ºi la Viena, când eram înluna a ºaptea de sarcinã. Mersul cu trenul, o noapteîntreagã, pânã la Viena nu cred cã l-aº mai faceacum. Atunci era normal, cu ce sã fi ajuns pânãacolo ? Nu aveam maºinã, altã treabã pe care acumn-o mai pot concepe.

Nu mi-a fost rãu decât foarte puþin, la început.Ceva greaþã dimineaþa, o stare vagã de disconfortpeste zi, uneori. În schimb, am avut o poftã nebunãde ridichi, taman când n-aveai de unde sã le iei... !Treaba cu poftele e niþeluº cam ciudatã : pe de oparte, cred cã sunt semnale din partea organismuluicã ceva lipseºte ºi cã e cazul sã primeascã, aici ºiacum, acel ceva, dar pe de altã parte cred cã suntexpresia unei nevoi a aceluiaºi organism de a fi încentrul atenþiei, de a arãta lumii întregi cã nimic nue mai important acolo ºi atunci decât acea femeie ºipruncul ei.

La fel cred cã e ºi cu suportatul sau nesuportatulanumitor lucruri. Nu suportam mirosul de peºte,imaginea de peºte, gândul de peºte. Pânã într-osearã, când soþul meu a venit acasã cu o ºtiucã. Numai vãzusem niciodatã o ºtiucã, ce sã mai zic demâncat ! M-am strâmbat, am dat ochii peste cap, am

200

plecat rapid din bucãtãrie, luând parcã cu mine miro-sul de peºte ºi lãsând în urmã, ca un zid de apãrare,vorbele : �Da� sã ºtii cã tu îl faci ! Mie nu-mi trebuie !�.ªi l-a fãcut. A venit în camerã, dupã mine, ghiduº :�Hai numai sã guºti, sã vezi cum e !�. În bucãtãrie eraun fum general ; geamul deschis ºi hota huruind nupridideau sã facã lumina respirabilã. Masa era aran-jatã, ºtiuca trona pe un platou. Cum de ºtia pe undesunt lucrurile prin bucãtãrie ? Am fost servitã, ca odoamnã, am mâncat, scepticã, pentru cã vãzusemdinþii ascuþiþi ai ºtiucii, dar m-am lecuit de nesupor-tatul ideii de peºte.

La a doua sarcinã n-am avut nici pofte, nici gre-þuri, nici alte chestii de nesuportat. Ce þi-e ºi cufemeile astea... !

La 25 de kilograme în plus faþã de cât aveam înaintede sarcinã, am renunþat sã mã mai cântãresc. Þineamun jurnal cu greutatea ºi tensiunea arterialã luate sãptã-mânal. ªtiam, pentru cã mi se spusese ºi citisem înCarte, cã, în sarcinã, femeia pune undeva pe la 10-12,maxim 14 kilograme. Eu pusesem deja 14 dupã pri-mele patru luni ! Mi-era mereu foame. Eu fac urât dacãmi-e foame sau somn ºi nu pot sã mãnânc sau sãdorm. Sunt nervoasã, mã rãstesc la toatã lumea, nimicnu-i bine. Cum eram ºi însãrcinatã, atâta mai lipsea,sã ajungã sã mi se facã foame ! Nu m-au deranjatdeloc kilogramele în plus. La final nu mai puteam sãmã încalþ, nici sã-mi iau mãcar ºosetele, însã puteamsã þin în echilibru o canã pe burtã ! Burtocea. Unalint din partea soþului meu, un mãrþiºor cu un aricisimpatic ºi burtos, pentru Burtocea. Îl am ºi acum.

201

Toatã sarcina nu mi-a trecut prin cap sã-mi cumpãrhaine speciale pentru gravide. Nu-mi mai amintescprecis, dar nu cred cã erau prea multe oferte dehaine pentru viitoarele mãmici. Am primit de la oprietenã care nãscuse cu doi ani înainte un sarafanlung ºi larg, iar mama mi-a tricotat câteva veste-tuniciîncãpãtoare, pe care le luam peste orice se nimerea.Fãceam rocada ºi þinuta era gata ! Nici altceva specialnu fãceam, cu mâncarea, miºcarea, serviciul, cumpã-rãturile, prietenii ori familia.

Prin luna a cincea sau a ºasea am aflat cã trebuiesã mã înscriu la medicul de familie, pentru �luareaîn evidenþã a gravidei�. Nu aveam medic de familie.La fel ca prima datã, am cãutat �un medic bun�.Am mers la cel pe care mi-l recomandase persoanade încredere. Fuma în timpul consultaþiei. Am maimers la el o singurã datã, scurt, cât pentru concediulprenatal.

Periplul meu pe la medici era departe de a se fiîncheiat. Doctorul Hammad nu mã putea asista lanaºtere, pentru cã nu era �din sistem�. Eu ce mã fac ?a fost primul ºi îngrozitorul gând. Recomandarea ce aurmat a fost cãtre ºeful clinicii de ginecologie, vechiprieten de-al ºefului meu de pe atunci. Am fost asigu-ratã cã se va ocupa îndeaproape de mine, ca ºi când arfi fost vorba de cineva din familie. Ultimele consultaþiilunare mi le-a fãcut el. Fãrã discuþii, fãrã întrebãri,fãrã nimic altceva în afarã de ecograf. În liniºte, ca ºicum pe domnul doctor l-ar fi putut fi deranja vorbele.�Totul e bine. Ne vedem luna viitoare.� Ce bine cãtotul e bine, dar aº fi vrut sã vãd interes pentru mine,

202

pentru copil, sã aflu informaþii utile despre naºtere,sã simt cã îmi poartã de grijã. A venit la naºtere ;vreau sã cred cã ar fi venit ºi dacã era miezul nopþii,nu al zilei, în timpul orelor de serviciu. Apoi nu l-ammai vãzut. Cel puþin, nu ca medic al meu.

Ultimul consult a fost într-o luni. Ca de obicei, îlaºteptam în faþa cabinetului sãu, dimineaþa, înaintede raportul de gardã, alãturi de alte paciente, chematetoate la aceeaºi orã. Din nou, totul era bine, urma sãne vedem peste o sãptãmânã, pentru cã intram însãptãmâna 40, teoretic ultima. Nu ºtiam ce va fi : fatãsau bãiat. La prima sau a doua consultaþie, medicul avrut sã ne spunã ce va fi, însã l-am oprit. Aºa amfãcut ºi la a doua sarcinã, doar cã într-o altã clinicã ºicu un alt medic. De ce sã ºtii ce va fi ? Nu poþischimba nimic ºi e pãcat sã nu ajungi sã cunoºtitoatã taina naºterii...

A doua zi, dimineaþa, rãmasã singurã acasã ºi camfãrã ocupaþie, m-am apucat sã spãl haine. O cadã dehaine, cã n-aveam maºinã de spãlat. M-am gândit eu,aºa, cã ar fi mai bine sã fie spãlate pe când mã voiduce la spital. Acuma i se zice �sindromul cuibuluide barzã�, atunci n-avea nume. Nu mã simþeam înapele mele ºi parcã voiam sã mã asigur cã las totul înbunã ordine. Mã trezisem de câteva ori peste noapte,cu tot ritualul întorsului de pe o parte pe alta, ºi parcãnu mã odihnisem destul. Pe la 10, chiar dacã haineleerau spãlate, tot nu m-am simþit mai bine. L-am sunatpe soþul meu, cu gândul sã mergem, totuºi, pânã laspital. Acolo, medicul mirat ºi neîncrezãtor în ceeace spuneam eu cã simt � cã doar tocmai mã consultase

203

cu o zi înainte ! � m-a consultat rapid. �Doamnã,dumneavoastrã nu mai mergeþi acasã ! Rãmâneþi inter-natã, cã aþi început sã vã dilataþi ! Azi naºtem !�

Pluralul care-l implicã ºi pe medic l-am întâlnit ºila celãlalt ginecolog : �Stãm cuminþi !�, �Luãm vita-minele�, �Ne ridicãm încet...�. Ca ºi cum am faceîmpreunã lucrurile astea, el ºi cu mine, el ºi cu fiecaredintre pacientele sale. O formã de implicare, cred,care, în mintea medicilor, înlocuieºte adevãrata impli-care, grija realã pentru pacient ºi care e, de departe,mai comodã ºi mai rapidã.

În timp ce secretara completa fiºa de internare,soþul meu a dat o fugã pânã acasã, sã-mi aducãbagajul, adicã gentuþa pregãtitã cu grijã de sãptãmânibune, în care îmi pusesem tot ce scria în Carte cãtrebuie sã ai la spital. Era pregãtitã ºi pusã bine, lavedere, ca sã poate fi luatã de oricine se nimerea sãfie trimis dupã ea. Pânã sã ajungã lucrurile mele,eram deja internatã ºi instalatã în sala de travaliu,echipatã cu o cãmaºã de noapte de-a spitalului, definet, cu flori mov, spãlãcite.

Travaliul e travaliu, de-aia se numeºte cum senumeºte. Soþul meu stãtea cu mine, þinându-mã demânã ºi repetându-mi ºoptit : �O sã fie bine, o sã fiebine...�. Stãteam în pat, chircitã, strângând tare dinochi la fiecare contracþie ºi încercând sã nu fac multãgãlãgie. În sala vecinã era o altã gravidã, care dãdusefrâu liber durerii ºi umplea cu gemetele ºi strigãteleei tot spaþiul ºi timpul din jur.

Dupã mai bine de o orã de �O sã fie bine, o sã fiebine...�, l-am dat afarã. Nu mai voiam sã-l vãd, sã-l

204

aud ; voiam sã plece ºi sã mã lase-n pace. Chinul amai durat vreo orã, pentru cã nu ºtiam sã împing.Treaba cu împinsul era nouã ºi habar n-aveam cetrebuie sã fac. O moaºã s-a îndurat de mine ºi mi-aexplicat cum stã treaba. Am început sã exersez ºi, separe, am învãþat repede, pentru cã am fost mutatãcurând în sala de naºteri. Medicul a fost chemat sã�naºtem�. Instrucþiunile lui ºi ale moaºei curgeau unadupã alta ºi încercam sã fac ce mi se spunea.

Nu ºtiu de cât timp eram pe masã, însã, la unmoment dat, am plecat. Nu mai eram acolo. Eu numai eram eu, cea care nãºtea ; eram o altã eu, care numai simþea nimic, care nu mai auzea nimic. M-amridicat, parcã, deasupra mea, undeva deasupra capu-lui. Mã vedeam întinsã pe masã, îmi priveam corpulºi cãmaºa cu flori mov, iar imaginea se închidea,spre margini, cu medicul, moaºa, masca de oxigen,branula din braþul stâng. Ajunsesem, parcã, într-unfel de loc de unde �a fugit toatã durerea, întristareaºi suspinarea�. Atunci când trebuie, mintea ºi corpulîºi gãsesc calea de a ieºi din impas, de a trece cubine peste rãu ºi greu. Mintea mea a fãcut, atunci, unsalt ºi a reuºit sã treacã peste ce nu putea trece altfel.

Nu ºtiu cât timp a durat. Nu cred sã fi fost maimult de câteva clipe. Când m-am întors, medicul mãapãsa pe burtã, iar moaºa se rãstea la mine : �Împingeîncã o datã ! Acuma, lung, þine, þine...�. În tot timpulacesta, soþul meu a rezemat tocul uºii, nemiºcat,încordat, cumplit de tãcut. Mi-a spus mai târziu câtde imens de greu este sã vrei sã faci totul ºi sã nupoþi face nimic.

205

Am auzit-o þipând ºi am vãzut-o, micã-piticã,undeva, la picioarele mele, pe o mãsuþã. Am întinsmâna, s-o ating, dar n-am ajuns la ea. I-am cerutmoaºei sã mi-o dea. Când mi-a aºezat-o pe burtã,direct pe piele, a tãcut. S-a fãcut liniºte. În mine, înea, în noi...

Am revãzut-o câteva ore mai târziu, spre searã. Însalonul mare, cu opt paturi mari ºi opt pãtuþuri mici,transparente, aveam locul de la geam, pe dreapta. Oasistentã a adus doi copii, înfãºaþi ca niºte sãrmãluþe.Îi þinea cu o uºurinþã uimitoare, pe antebraþe, legã-nându-i în ritmul mersului. O sãrmãluþã era Mãmãruþa.Mara, Mãruca, Mãruþa, Mãrucuþa, Mãru�, Mãmãruþa,Mãmãruþicuþa. ªi acum îi spunem tot aºa, când-cum,care-cum.

Era vremea de alãptat. A trebuit sã vinã din nouasistenta, sã-mi arate cum sã o þin, cum sã o trezescdacã adoarme la sân, cum sã mã mulg mai apoi.Greu, dureros de greu. Dupã alte nouã luni, aproapede Crãciun, capitolul alãptat se încheiase. Cititul dinCarte a continuat, pentru diverse lãmuriri de careaveam nevoie ºi despre lucruri care nu credeam cãse pot face ºi cum ziceau ceilalþi, fie ei medici, soþisau mame.

Soþul meu a venit sã ne vadã chiar dupã ce seterminase prima ei masã. A luat-o în palme încetiºor,a dat s-o ridice, dar a rãmas cu braþele îndoite ºiaplecat de jumãtate. Parcã þinea un cofraj cu ouã !M-am distrat, în sinea mea, dar n-am îndrãznit sã-ispun nimic. În privirea-i aþintitã asupra ei vedeambucurie, uimire, mândrie, grijã, niscaiva teamã ºi

206

neîncredere cã ce face face bine. Niciodatã apoi nui-a mai fost teamã ºi n-a mai fost neîncrezãtor. Bucuria,uimirea, mândria, grija au rãmas.

În zilele care au urmat, am învãþat sã alãptez, sã oschimb, sã o spãl direct la chiuvetã, þinând-o la fel deuºor precum o vãzusem pe asistenta aceea în primazi. Dupã vreo douã zile ne-am mutat într-o rezervãcu doar douã paturi. Înainte eram prea multe însalon, acum eram prea puþine. Am început sã plâng.Început al unui lung ºir de smiorcãieli, care a duratsãptãmâni bune. Cã de ce plânge asta micã ; cã de cesupa de pui are ºi morcovii în ea ; cã de ce mã doaretãietura ; cã de ce nu ne lasã odatã acasã ; cã de cemama a lãsat o cutã când a cãlcat scutecele ; cã de cenu mãnâncã mai mult, aºa cum mãnâncã copilulvecinei de pat ; cã de ce... În ultima zi, când sã nelase acasã, au constatat cã icterul nu-i trecuse cum arfi trebuit ºi au dus-o peste noapte într-un incubator,pentru raze. Am plâns cu nasu-n pernã pânã amadormit.

Când am ieºit din spital, afarã era deja primãvarã.Intrasem cu iarna în spate ºi ieºeam într-o primãvarãnouã, înmiresmatã, fermecãtor de blândã. Soþul meumi-a spus cã primãvara venise odatã cu Mara.

Mama a venit la noi dupã câteva zile. Intrasemdeja într-un iureº de alãptat, schimbat, spãlat, dormit,smiorcãit, iar mama a fost mult mai mult decât unajutor cu celelalte treburi, rãmase nefãcute. A fost deo rãbdare ºi de o discreþie monumentale. N-a comentatla nici una din hachiþele mele, cum n-a comentatnimeni altcineva. Cel puþin, nu de faþã cu mine...

207

Greul devenea tot mai uºor cu fiecare zi ce trecea.Înainte sã începem plimbãrile prin parc, a trebuit sãînchei cu plimbãrile la spital, pentru cã sutura fãcutãde un rezident, chiar dacã sub privirile experte alemedicului ºef de clinicã, a fost proastã, iar rana seinfectase. Tratamentul a fost lung ºi complicat, pentrucã nu puteam lua mare lucru din cauza alãptatului ºinici nu eram pe deplin refãcutã.

Viaþa noastrã se învârtea în jurul copilului. Eucred cã eram constant agitatã, temãtoare, dornicã ºipreocupatã sã fac ºi sã se facã toate lucrurile cumtrebuie. Cum trebuie însemna cum spuneam eu. Eudecideam cum o îmbrac, care sunt orele de masã, deplimbare, cine ºi cât stã cu ea, tot. Nu gândeam binede fiecare datã. Aºa a fost ºi în primele zile de varã,când Mara plângea fãrã rost, ziceam eu, ºi nu sepotolea nicicum. �Oare nu-i e cald ?�, a întrebat, timid,soþul meu. Cum sã nu-i fi fost, îmbrãcatã fix la fel cala ieºirea din spital, cu cãmãºuþã, pantalonaºi lungi,altã bluziþã deasupra, plus cãciuliþã ! În Carte nu sespecificase clar cã trebuie sã adaptezi îmbrãcãminteacopilului la vremea de-afarã... Gravitaþia mea în jurulcopilului a durat mai mult decât ar fi fost cazul, faptde care mi-am dat seama abia câteva luni mai târziu,când, într-o searã, la cinã, l-am întrebat pe soþul meu :�Ce vrei sã papi ?�.

Nevoile erau altele, mai multe. Libertãþile eraualtele, mai puþine. Aveam nevoie de maºinã. Am luatuna ; eu aveam permis, soþul meu, nu. Cu toate cã nuîºi dorea în mod expres sã-ºi ia permisul, a fãcut unefort, pentru cã nu era nici comod, nici eficient sã

208

ºtiu conduce numai eu. La urma urmelor, �toþi proºtiiîºi iau carnetul�, o încercare a mea deloc inspiratã dea-l face sã se mobilizeze. A fãcut-o pentru fiicã-sa,aºa cum va continua sã facã mereu. De fapt, el ºi-adorit mereu fatã. Mi-a ºi spus-o, încã înainte de a senaºte ºi a ºti ce va fi. Spunea cã o fatã îl va þine lângãea dacã va fi mereu în formã ºi astfel, ca sã poatã filângã ea mereu, va fi nevoit sã aibã grijã de elconstant. O iubire egoistã, într-un fel. Nu mai puþinadevãratã.

Nu mai ieºeam atât de des. Nici la plimbare, nicila restaurant, nici la film. Mara avea vreo ºase lunicând m-am dus la film pentru prima datã dupã ce amnãscut, ºi asta singurã, pentru cã cineva trebuia sãstea cu ea. Nu mai vorbeam atât de mult. Vorbeamdespre Mara, e drept, despre ce a fãcut în ziua aceea,despre cum va fi când va creºte, dar nu mai aveamscânteia ºi, poate, nici dorinþa sã fim numai noi doi.

Dupã prima sãptãmânã acasã, am început sã þinun jurnal. Cu faptele Marei, cu gândurile ºi trãirilenoastre. Am scris eu, soþul meu, sora mea. Cu miciexcepþii, am scris în toate zilele a doi ani. Doi anipentru un copil, doi ani pentru celãlalt. Am încercatsã i-l dau Marei pe-al ei, sã îl citeascã, însã istoria,chiar dacã cea proprie, nu prezintã, deocamdatã,nici un interes pentru ea. Va veni, poate, vremeacând zilele vieþii ei de la începuturi pânã la doi ani ovor interesa. Pe ea sau pe copiii ei.

L-am recitit de curând, încercând sã-mi reamintesccum a fost atunci. Uitãm foarte repede, chiar ºilucruri care pãreau cã au lãsat urme. Mi-am adus

209

aminte lucruri pe care le uitasem : cã îi plãcea suculde portocale ºi nu cel de morcovi, cã îi spuneamCântãreaþa chealã sau Kellog în perioada în care i seschimba pãrul, cum îi rodea tatãlui ei degetul arã-tãtor, când erau la plimbare, în ham, prima poezie,cu dedicaþie, de la tatãl ei, cum au piºcat-o þânþariide ºaizeci ºi ºapte de ori în noaptea în care am fostcu ea la o nuntã...

Totul e scris deja. Ce nu e scris, am scris, în parte,aici. Restul fie nu va fi scris ori spus niciodatã ºi varãmâne pe veci uitat, fie va ieºi la ivealã, când ºicând, precum un colþ de piatrã de sub valuri de apã,la rugãmintea unei prietene...

septembrie 2009

210

1999

Casa cu trei fete

Claudia Miroiu

O provocare interesantã... sã scriu despre expe-rienþa mea maternã... mai bine zis despre experienþelemele, pentru cã pot spune cã sunt fericita mamã a TREISUPERBE FETIÞE : ALEXANDRA (ALE), THEODORA(THEO) ºi ªTEFANIA (STEPHI). Cele trei sarcini alevieþii mele s-au materializat în trei copii minunaþi,bucuria vieþii mele, dar nu numai a mea, ci ºi asoþului meu, Vali ; un tãtic absolut deosebit, aºa cum,cred eu, orice adult ºi-ar fi dorit sã aibã în copilãrie :prezent, participativ, creativ, inventiv în tot ceea ceînseamnã viaþa fetelor lui. ªi nici bunicii nu sunt maipuþin fericiþi. Îmi aduc aminte cum ne-a urat mamamea dupã ce am nãscut-o pe Ale : �Vã doresc dintoatã inima sã ajungeþi ºi voi bunici. Este un senti-ment cu totul aparte : te bucuri de copii fãrã a mai fiîncãrcat de grijile de pãrinte. Te bucuri din tot sufletulºi alinþi cât încape. Restul, educaþia, grijile ºi nevoilesunt pe umerii pãrinþilor�. Socrul meu a trãit sã-ºi

211

cunoascã primele douã nepoþele ºi mereu îmi spuneacã n-ar fi rãu sã mai avem un copil, din experienþalui de tatã prea devreme rãmas fãrã bãieþi (doar doila numãr) lângã el. Totdeauna a tânjit dupã o fatã ��ar fi rãmas ºi lângã noi cineva, tatã�, potrivit con-cepþiei sale. ªi toate astea spuse cu acelaºi ton caldcu care îmi spunea când se trezea cã iar m-am tunsscurt : �Lasã, tatã, cã-þi creºte�.

Din dorinþa de a nu copleºi, voi �povesti� doarprima experienþã maternalã, celelalte fiind asemã-nãtoare, deºi unice fiecare dintre ele.

De unde se poate începe o astfel de istorisire ? Cemoment consideri a fi relevant când priveºti înapoiºi te întrebi de unde ºi când a pornit totul ?

Pe Vali l-am cunoscut în cea mai neagrã perioadãa vieþii mele (de pânã acum ºi sper, cu toatã frica dinlume � unica !). Ne-am cunoscut la serviciu pentru cãacolo era singurul loc unde existam de dimineaþapânã noaptea. Fãrã sã premeditãm, dintr-o dorinþãpurã ºi simultanã, ne-am mutat împreunã la vreolunã ºi jumãtate dupã ce ne-am cunoscut. A duratatâta pentru cã, brusc ºi crud, aºa cum numai viaþaºtie sã fie câteodatã, a doua zi dupã ce ne-am cunos-cut, am plecat în Anglia pentru o lunã ºi jumãtate,dupã o noapte nedormitã ºi povestitã, în stomac cuun mare nod ºi în suflet cu o mare vraiºte. Ne-amtrezit apoi într-o bunã zi, la vreo patru luni dupãrevedere, cã suntem hotãrâþi sã ne cãsãtorim, lucrupe care l-am ºi fãcut, în Joia Mare a Paºtelui, în

212

secret, fãrã pãrinþi ºi prieteni, doar cu naºii ca martori(ei �mirosiserã� ceva...). Asta a fost cununia noastrãcivilã ; apoi, la cununia religioasã, am avut �milã� depãrinþi ºi fraþi, pe care i-am invitat. Atât. Frumos.

Acum mã uit în urmã ºi nu ºtiu dacã aº rezista cafetele mele sã facã la fel, însã sigur mi-aº aduceaminte de experienþa noastrã ºi aº tãcea... neputin-cioasã ºi uºor înþelegãtoare.

O �carierã� profesionalã simplã, comunã, nimicspectaculos : economistã, dar cu o dorinþã perma-nentã de a învãþa ºi a face ceva nou. Drumul meu nue gãsit. Încã...

Revoluþia din decembrie 1989 m-a prins în anul doide facultate, ºtiam despre copii ceea ce discutasemcu prietenii, niciodatã cu pãrinþii, ºi ceea ce învãþasempe la liceu. Nu prea mare lucru însã. Înainte de 1989,exista frica de a nu rãmâne gravidã, pentru cã nu aveaice face dupã aceea : trebuia sã îl naºti, casã nu, posi-bilitãþi de creºtere a unui copil � aproape nule. Pãrinþiimã învãþaserã cã întâi trebuie sã-mi termin ºcolile ºiabia apoi mã pot gândi la �aºa ceva�, probabil dinexperienþa grea a mamei mele care m-a nãscut la nouã-sprezece ani (copil care a fãcut copil), motiv pentrucare nu a mai terminat liceul (decât târziu, la maturi-tate, dar cu brio !), urmând apoi o viaþã închinatãcelor doi copii ai ei, cu neajunsuri, insatisfacþii ºi lacrimi.

În �89 mi-am început viaþa sexualã (fãrã ºtireapãrinþilor), însã mijloacele contraceptive erau extremde puþine ºi procurate cu greu. S-a întâmplat sãrãmân însãrcinatã destul de curând, la cei douãzeci

213

de ani ai mei. Ni s-a pãrut o catastrofã (mie ºipartenerului meu de douãzeci ºi doi de ani), a cãreipovarã am purtat-o pe ascuns. Cu ajutorul mameibãiatului, am fãcut un chiuretaj la spitalul Giuleºti,iar medicul, îngrozit, se pare, de numãrul mare dechiuretaje la care erau supuse fetele tinere în primã-vara lui 1990, m-a sfãtuit sã-mi pun un sterilet. Lucruextrem de neinspirat, care mi-a adus multe neajunsuriatunci când mi-am dorit sã am copii. Dupã cãsãtoriacu Vali, ne-am propus sã avem un copil (primul dincei trei pe care eu mi i-am dorit dintotdeauna), însãam constatat cã nu pot rãmâne gravidã. A început unlung ºir de analize, tratamente ale diverselor afecþiuni(steriletul, batã-l vina !), iar dupã un an, în iarna lui1998, am primit vestea cea mare : �Sunteþi amândoiinfertili, singura posibilitate de a avea copii estefertilizarea in vitro !�. Am rãmas muþi. Am încercat sãnu dramatizãm, deºi mama spune cã aveam niºtefiguri livide ºi zbuciumate. Pentru mine, cel puþin,copiii erau forma unei existenþe împlinite. La douã-zeci ºi ºase de ani trãisem cumplita experienþã adispariþiei de pe acest tãrâm a unui om foarte drag,care-a lãsat în urmã doar multã ºi mutã durere, câtevafotografii, o minge de la Real Madrid ºi o chitarã.Hotãrâsem cã viaþa n-are nici un sens dacã nu poþilãsa în urma ta un suflet de om mãcar. Aceasta erapercepþia mea la douãzeci ºi nouã de ani.

Ne-am zis cã vom face un efort financiar sã încer-cãm o singurã fertilizare (destul de scumpã, de altfelºi doar de atâþia bani dispuneam), iar dacã nu e sãfie, vom înfia un copil. N-am stat sã judecãm prea

214

mult, plusuri ºi minusuri, erau doar atâtea sufleþelecare nu aveau pe nimeni... iar noi nu puteam sãavem unul al nostru... Zis ºi fãcut : ne-am prezentatcuminþi ºi speriaþi la doctor, ne-a instruit ce ºi cum,aveam de aºteptat puþin pânã la începerea unuitratament hormonal ºi apoi urma fertilizarea.

Numai cã nu a mai fost nevoie sã urmãm trata-mentul hormonal, pentru cã Dumnezeu, sau viaþa,sau cine-ºtie-cine, ne-a arãtat încã o datã cã are alteplanuri cu noi. O viaþã nouã se încuibãrise în mine :minunea noastrã ! Era sfârºit de ianuarie 1999, minu-nat început de sfârºit de secol.

Bucuria, surpriza, uimirea erau copleºitoare.A urmat o perioadã superbã pentru noi (subliniez :

noi, amândoi). De la primul control pânã la naºtere,Vali a fost prezent în permanenþã. Era ceva nou, în1999, ca tatãl sã asiste la fiecare control ginecologicºi la fiecare ecografie. Destul de greu îl convingeampe doctor cã nu numai gravida trebuie sã stea încabinet. Dar pânã la urmã s-a lãsat convins. Primadatã când i-am vãzut ºi auzit inimioara (o gâlmãmicuþã care pulsa) ºi sunetul scos de ecograf când îimãsura fluxul sangvin, am plâns ºi-am râs ca doicopii. Apoi, în fiecare duminicã, citeam în Carteaviitoarei mame (Biblia noastrã în acele nouã luni) cetransformãri se produc cu bebe, cât mãsoarã, cegreutate are, ce modificãri se petrec cu mine : de cerespir mai greu, de ce merg din ce în ce mai greu, dece mi se umflau picioarele ºi de ce eram obositã (înprimul trimestru) ºi deosebit de activã (în ultimultrimestru). Vali citea mereu cu glas tare, ca sã audã

215

�bebe� ºi sã se obiºnuiascã ºi cu vocea lui încã de peatunci, ciocãnea uºor ºi vorbea cu burta mea, neînchipuiam cum arãta boþul de om dinlãuntrul meu.

Ne-am hotãrât cã nu vrem sã aflãm sexul lui bebe,sã rãmânã aceeaºi aºteptare ºi surprizã pânã la sfârºit.Erau atât de puþine surprize plãcute în viaþã, încâtmerita sã aºteptãm nouã luni pentru a afla cea maifrumoasã veste din viaþa noastrã. Ne-am dorit un copilsãnãtos. Vali parcã ar fi vrut sã fie fetiþã, eu nici atâtnu eram în stare sã conturez. Voiam COPILUL. Atât !

La Spitalul Municipal, unde activa doctorul Anca,ce ne-a urmãrit pe parcursul sarcinii, am aflat cãse înfiinþase �ªcoala pãrinþilor�, unde te învãþau ceînsemnau, sarcina, naºterea ºi primele noþiuni desprecreºterea copilului. O asistentã inimoasã, Vania Limban,înfiinþase aceastã ºcoalã dupã modele din alte þãri ;ulterior, mult mai târziu, am aflat cã ea a înfiinþatºcoala de moaºe în România, meserie inexistentãpânã la acea datã la noi. Am urmat ºi aceastã ºcoalãde câteva sãptãmâni ; acolo am întâlnit ºi viitori tãtici,care aflau, alãturi de viitoarele mame, ce înseamnãsarcina, travaliul, cum aratã la propriu o naºterenaturalã, totul în cadrul unui proiect mai amplu alSpitalului Universitar Municipal Bucureºti de creºterea numãrului de naºteri naturale, într-o perioadã încare mamele, dorind sã evite durerile cât mai multcu putinþã, alegeau naºterea prin cezarianã. Nu ºtiudacã au reuºit sã-ºi atingã scopul, ceea ce cred cã aureuºit a fost sã-i stimuleze ºi pe destul de mulþibãrbaþi sã afle despre experienþa sarcinii ºi a naºterii.Dupã pãrerea mea, simpla titulaturã a cursului, �ªcoala

216

pãrinþilor �, a încurajat viitorii tãtici, le-a dat senzaþiacã nu sunt ridicoli dacã stau alãturi de femeile lor înaceastã perioadã.

Ne-am pregãtit psihic pentru ce înseamnã travaliulºi naºterea, învãþând tehnici de respiraþii (ele) ºi moda-litãþi de susþinere afectivã ºi fizicã (ei). Numai cã oîntâmplare extrem de nefericitã din familie ne-a zdrun-cinat încrederea ºi ne-a paralizat de fricã : soþia frateluimeu, Alina, însãrcinatã cam în aceeaºi perioadã cumine, a pierdut copilul la naºtere. Totul se petrecea cutrei luni înainte de naºterea copilului nostru. Tragediane-a zguduit pe toþi, deopotrivã, într-un mod în carecuvintele nu-ºi mai gãseau sensul. Viaþã, viaþã, viaþã...

Eram instruiþi de doctor cum cã trebuie sã aºteptãmcontracþiile, dar nu trebuie sã ne alarmãm decât atuncicând sunt la un interval de cincisprezece-douãzecide minute. Habar n-aveam ce-s alea contracþii. Multmai târziu am aflat... la al treilea copil ! Cert e cã laultimul control ginecologic, care s-a petrecut la spital,instinctul matern ºi-a spus pe deplin cuvântul. Veni-serãm cu arme ºi bagaje, hotãrâþi cã �trebuie sã naºtem�.�Bebe� voia sã iasã, nu reuºea, însã simþeam cã parcãva evada pe gurã, atât de tare împingea. Doctoruln-a fost de aceeaºi pãrere, colul era închis, aºa cãne-a invitat sã ne vedem dupã încã o sãptãmânã.Numai cã, atunci când i-am povestit cã burta mi seîntãrea ca un lemn ºi presiunea era insuportabilã,punând mâna pe burtoiul meu umflat, s-a schimbatla faþã ºi m-a expediat urgent la sala de operaþii �cezarianã de urgenþã. La ditamai Spitalul MunicipalBucureºti nu mi-au fãcut nici o ecografie, nu au

217

auscultat fãtul, nu s-au asigurat în nici un fel cã totule ok, bazându-se doar pe consult, deºi timp de nouãluni fusesem la controale la cabinetul particular alaceluiaºi medic... Drept pentru care au constatat înoperaþie cã lichidul începuse sã se deterioreze, ter-menul era puþin depãºit, colul nu se deschidea, iarfãtul se tot forþa sã iasã din mediul care nu-i mai eraprielnic de vreo câteva zile. Mã întreb ce s-ar fiîntâmplat dacã instinctul meu nu ar fi funcþionat ºidacã n-aº fi fost atât de hotãrâtã cã puiul meu trebuiesã fie scos, indiferent de opinia doctorului ? !

Cezariana a decurs ºi ea cu oarece peripeþii în ceeace mã priveºte. Am optat pentru anestezie epiduralã,pentru cã îmi dãdea posibilitatea sã fiu conºtientã ºisã-mi vãd copilul imediat. Auzisem atâtea ºtiri (reale ! !)despre copii încurcaþi dupã naºtere, ba chiar la scoate-rea din maternitate, încât am hotãrât sã fac faþãoricãrei situaþii din salã (mediu ce nu-mi era delocplãcut), numai sã VÃD CU OCHII MEI COPILUL,convinsã fiind cã nu-i voi uita chipul. E drept cã ºivoiam ca mãcar atât sã-mi rãmânã din tot ceea cevisasem cu privire la naºterea altfel plãnuitã : momen-tul venirii pe lume a bebeluºului meu.

Am fost avertizatã cã îmi va scãdea tensiunea întimpul operaþiei, aºa cã trebuia sã le semnalez oricesimþeam. Zis ºi fãcut : la un moment dat am simþit cãmã ia cu leºin, le-am spus, dar mie nu-mi mai pãsade absolut nimic. Îi auzeam cum se agitã în jurulmeu, însã eu vedeam o luminã atât de albã ºi defrumoasã, încât aproape cã mã distram de zbuciumullor. Þin minte cã cel mai tare m-a amuzat când mi-au

218

luat tensiunea, am auzit cã era 7 ºi ceva, dar am auzitºi când cineva se întreba : �Ãsta e cel care aratã cuunu mai mult sau cu unu mai puþin ? !�. Mã rog, mi-aufãcut ce mi-au fãcut ºi mi-am revenit, iar în scurttimp am auzit cele mai frumoase cuvinte din viaþamea : �Claudia, ai o fetiþã !�. ªi-un scâncet dulce. Amplâns de-o fericire cum nu se poate descrie. Cred cãatunci când va fi sã mor, dacã e adevãrat ce se spunecã revezi filmul vieþii, cel puþin momentele în careau venit pe lume copiii mei vor fi cele care mi se vorperinda prin faþa ochilor ºi fericirea purã pe care amsimþit-o de fiecare datã !

Astfel cã, cu exact ºapte zile înainte de a împlinitreizeci de ani, pe 14 octombrie 1999, într-o frumoasãzi de joi, de Sfânta Parascheva, am primit cadoulvieþii mele : Alexandra, o superbã fetiþã de 3.800 degrame, 50 de centimetri, cu o faþã uºor supãratã ºi cutâmpla stângã însemnatã de efortul de a se împingeîn oasele bazinului care devenise neîncãpãtor.

De-atunci încoace, orice cadou de ziua mea mi separe inutil. Eu mi-am primit CADOUL. Iar viaþa a fostaºa de bunã cu mine, încât m-a mai cadorisit de douãori ! ! ! Cu sufletul la gurã, rãvãºiþi de atâta aºteptareîncordatã, Vali ºi mama au vãzut o mogâldeaþã cu pãrnegru care li s-a perindat rapid prin faþa ochilor, îndrum spre analizele suplimentare necesare. În materni-tate ? N-am învãþat mai nimic. La terapie intensivã, latrei ore dupã ce am nãscut, o asistentã solidã, cu oprivire absentã ºi o voce tãioasã, a adus trei mogâldeþeîmpachetate pe care a început sã le distribuie ca pecolete operatelor de acolo. Am crezut cã o omor când

219

am vãzut cum a trântit-o pe Alexandra pe un pat ºi-apoia ridicat-o de scutec ºi mi-a �livrat-o� : la alãptat ! Ceera aia ? Noroc cu mama, care-a stat cu mine, m-aajutat ºi m-a învãþat uºurel cum se procedeazã. Aurmat un ºir interminabil de alãptãri nereuºite. Dupãdouãzeci ºi patru de ore, m-au transferat într-unsalon, mi-au dat fetiþa lângã mine, în schimb numi-au dat nici un ajutor calificat. Operatã, ameþitãdupã prima ridicare din pat, conºtientizând acutfiecare muºchi al abdomenului la orice respiraþie,fereascã Dumnezeu de un strãnut, trebuia sã mãridic de fiecare datã când puiuþa micã plângea. Mi-auarãtat cum sã o spãl la chiuvetã, absurd ºi neomenosprocedeu, apoi gata ! Vali a stat lângã mine douã zileºi noaptea dintre ele, dormind strâmb, când se putea,pe un scaun ºi cu capul la picioarele mele. Dumnezeuºtie cum a fãcut faþã tuturor etapelor prin care atrebuit sã treacã : discuþii cu echipa de doctori carem-au operat, cu medicul neonatolog care preluasecopilul, cumpãrãturile minime care trebuiau fãcute ºiformalitãþile de declarare a copilului. Cu drag ºi curãbdare, deºi era ºi el speriat de nu se mai putea,mi-o dãdea în braþe pe Alexandra de fiecare datãcând plângea, ziceam noi, de foame. Sau o plimba înbraþe de fiecare datã dupã masã, ca sã scoatã gazele.Oricum, era un calvar de neînþeles. De ce plânge atât ?E clar, nu-i ajunge laptele sau mama nu are laptebun, au zis doctoriþa ºi asistentele. Bãgaþi suplimentde lapte praf ! ªi cu asta s-a ales praful de alãptatulmeu. Dar asta aveam sã înþeleg abia dupã zece ani,la al treilea copil...

220

Acasã... acasã era o locuinþã de serviciu, lucruextrem de rar în acea vreme, ca ºi acum, de altfel. Unapartament generos de douã camere (66 de metripãtraþi), frumos aranjat ºi mobilat de noi amândoi.Am adus mogâldeaþa noastrã într-o casã complettransformatã de Vali în cele trei zile cât noi fuseserãmla maternitate. Doamne, când avusese vreme ? ! Primulpãtuþ de lemn (schimbat apoi cu unul cu lateralelede plasã, de mila loviturilor pe care le încasa cãpºorulAlexandrei pe la cinci luni, când învãþase sã se rosto-goleascã), prima jucãrie (un carusel muzical cu omu-leþi haioºi care se învârteau deasupra pãtuþului ºi pecare abia la douã luni a reuºit sã-i urmãreascã cuprivirea), beþiºoare de urechi, ºampon, ulei, alcool,ser fiziologic, cãdiþã, scutece, hãinuþe, biberoane,încãlzitor de biberoane... Nu mai era ºi nu avea sãmai fie niciodatã la fel. Teritoriul era cucerit de totfelul de lucruºoare de care avea nevoie puiul de omabia venit pe lume...

Mama a stat cu noi în primele nopþi în care noi,rãpuºi de obosealã, nu înþelegeam de ce Alexandraplânge atât. Bunica mea i-a fãcut prima bãiþã ºiprimul masaj cu ulei, sub privirile noastre îngrozitecã ne va rupe copilul. Nimeni n-a citit însã biletul deexternare, în care se recomanda toaletarea riguroasãa ombilicului, pânã la cãderea acestuia. Drept pentrucare l-am ocolit cu grijã pânã s-a infectat (bietulcopil !) ºi-am ajuns din nou la spital. Pediatra ne-arecomandat îmbãierea în apã cu puþin permanganatde potasiu, dar noi n-am ºtiut ce înseamnã puþin ºiînrozeam apa din cãdiþã de era sã-i producem arsuri

221

micuþei. Se zice cã existã un Dumnezeu al copiilorcare-i apãrã de toate relele. Eu zic cã-i apãrã mai alesde propriii pãrinþi neºtiutori ! Am eºuat în acþiuneade alãptare la sân, poate pentru cã nu aveam suficientlapte sau poate pentru cã nu am ºtiut ºi nimeni num-a învãþat cã trebuie sã am rãbdare ºi sã nu introduclaptele praf imediat, pentru cã aºa nu îl forþez pebebeluº sã sugã mai mult ºi sã stimuleze lactaþia.

ªtiu cã eram mereu obositã, cu toate cã în primeledouã sãptãmâni de viaþã ale Alexandrei Vali a stat cunoi, iar mama era mereu pe-acolo, suportând custoicism fricile, toanele ºi ideile mele.

N-am sã uit niciodatã prima dimineaþã când Vali aplecat totuºi la serviciu : s-a aplecat duios deasuprapãtuþului, cu ochii umezi, de credeam cã i se va sfâºiasufletul, iar eu am simþit cã-mi fuge pãmântul de subpicioare... Apoi eu mi-am intrat complet în rol.Noaptea mã culcam târziu ºi mã trezeam la ore mici,orbecãind ºi þinându-mã somnoroasã de pereþi, casã-i fac lãpticul.

ªtiu cã scriam într-o agendã TOT ce fãcea Alexandraîn fiecare zi : cât mânca, la ce ore, cât dormea, lasfârºitul zile adunam cantitatea de lapte bãutã ºi nu-mãrul de ore de somn, îi mãsuram greutatea, înãlþimea(refuzând cu vehemenþã termenul de lungime, cã doarnu era stofã la metru ! ! !) ºi comparându-le cu statisticiledin muntele de cãrþi pe care-l tot citeam ºi rãsciteam :copilul era mai mare decât cei din cãrþile franþuzeºtiºi englezeºti, cam ca aceia din cartea Mama ºi copilula lui Cãpraru, dar metodele pe care le foloseam eraude inspiraþie vesticã... deh ! aveam de unde alege.

222

Îmi aduc aminte cã la început m-am încãpãþânatsã nu folosesc decât scutece de bumbac. Citisem eu cãsunt mult mai igienice decât cele de unicã folosinþã,mai ales pentru fetiþe (lucru perfect adevãrat, de altfel),dar dupã trei sãptãmâni igrasia aproape cuprinsesebucãtãria de atâta fiert ºi rãsfiert de scutece. La noi erao micã fabricã de fiert ºi cãlcat lucruºoare minuscule.Într-un final dramatic, vestiþii �pampers� au câºtigatîn faþa tradiþionalelor scutece de finet alb. Mã întrebcum au putut rezista mamele înainte de �89 ? !

Hãinuþele nu erau o problemã decât în mãsura încare erau ºi sunt în continuare extrem de scumpe,lapte aveai pe alese, tot felul de mãrci, care mai decare, cereale, biberoane cu tetine de silicon sau latex,ultimul rãcnet în materie de modele de suzete, jucãriiºi câte ºi mai câte... bani sã fi avut ! Bugetul familieia fost brusc deturnat cãtre tot felul de articole pentrubebeluºi. Trãiascã societatea de consum !

Am urmãrit ºi filmat, fotografiat fiecare zi a nouvenitei în familie, fiecare lunã mai târziu, astfel încâtmunþi de casete video (ce-ºi aºteaptã rândul sã fietransferate pe dvd-uri) se gãsesc prin casã. Probabilcã la pensie, mult mai singuri, ne vom delecta cumomentele acelea, când copiii ne erau mici ºi noieram mai tineri...

Epilog

Aºa cum am mai spus, povestea aceasta este doar unadin cele trei poveºti ale vieþii mele. Din dorinþa de anu copleºi cu repetarea de trei ori a experienþelor

223

mele maternale, am decis cu de la mine putere cãprima este revelatoare, deºi fiecare este unicã, aºacum unice sunt istorisirile tuturor mamelor care audecis sã depãºeascã spaþiul privat ºi sã scrie despreele ºi experienþele lor.

Aceasta este povestea naºterii primei noastre fetiþe,Alexandra. 14 octombrie 1999, în Bucureºti � superbsfârºit de secol ºi început de o altfel de viaþã pentru noi.

Deseori m-am gândit cã nu e drept ca celelaltedouã fetiþe sã nu poatã citi undeva care a fost poves-tea lor, dinainte ºi puþin dupã venirea lor pe lume, ºi cãmã vor judeca. Sper cã vor înþelege ºi poate, cine ºtie,voi putea sã scriu � pentru ele, de data aceasta � cumau venit pe lume ºi cât de mult ne-au luminat viaþa.

Pentru cã trebuie sã vã spun cã, de la momentul14 octombrie 1999, casa noastrã s-a îmbogãþit. Maiîntâi, la unsprezece luni dupã naºterea Alexandrei,s-a întâmplat nesperatul : ºi-a anunþat dorinþa de aveni pe lume al doilea copil al nostru. Nici despreacesta nu aveam sã ºtim decât la naºtere cã este fetiþã.Theodora a venit pe lume când a vrut ea, în ciudatuturor diagnosticelor negative ºi împotriva tuturorprognosticelor privitoare la data naºterii : în 19 mai2001, cu trei sãptãmâni înainte de termen. ªi aºa arãmas, cel puþin pânã acum : totul se întâmplã cumconsiderã ea : lapte nu a bãut aproape deloc în viaþaei de sugar, în schimb mai aveam puþin ºi îi puneamfotografia ca reclamã pe borcãnelele de iaurt ; iar laºapte luni numai sarmale, fasole ºi fripturã nu-i dãdu-serãm sã mãnânce, din disperarea noastrã de a o hrãnicu ceva. În rest, are o încredere nemãrginitã în ea ºi

224

forþele ei, face în general doar ceea ce îi place, noro-cul nostru cã îi place sã fie bunã în ceea ce porneºte.

Anii au trecut ºi cele douã surori au crescut (prea)repede, una lângã alta ºi una pentru alta. Se iubesc ºise ciorovãiesc deopotrivã, fereascã însã Dumnezeusã te iei de vreuna din ele ! Se apãrã reciproc precumniºte micuþe leoaice, paradoxal, cea mai micã ocro-tind-o ºi apãrând-o constant pe cea mare.

Era sã zic cea micã, însã între timp ierarhia s-aschimbat în casa noastrã. Pentru cã, atunci cândnimeni nu credea cã se va mai putea întâmpla, lapatruzeci de ani ai mei ºi cincizeci de ani ai soþuluimeu, am mai avut o fetiþã ! Micuþa noastrã Stephaniaa venit pe lume pe 12 ianuarie 2009, lângã douãsurori care au dorit-o foarte mult (n-am sã uit nici-odatã cum Alexandra mã ruga în genunchi sã-i maifacem o �frãþioarã� !) ºi care o iubesc nemãrginit.

ªtiu cã ceea ce mi-a dat viaþã, mai presus deorice, este faptul cã sunt mama a trei minunate fete,soþia unui bãrbat care ºtie, înainte de toate, sã fie unprieten critic ºi un partener de nãdejde ºi fiica unorpãrinþi adevãraþi. Fãrã toate acestea n-aº fi fost nimeniºi nimic. Cu toate ce vor veni voi fi ceea ce voi fi.

Aceasta este casa noastrã : CASA CU TREI FETE !ªi nu pot sã spun decât atât : mulþumesc pentru

aceastã ocazie de a împãrtãºi din preaplinul bucurieinoastre !

septembrie 2009

225

2000

�ªtiþi cã aþi fãcutun macrozom ?�

Otilia Dragomir

De mult mi-am propus sã scriu o �poveste� desprenaºterea primului nostru copil, dar am avut mereu oreþinere care mã fãcea sã cad în dulcele pãcat alamânãrii. Naºterea Mãriucãi, aºa cum am trãit-o euºi cum pot sã o povestesc, e mai mult un fel delove-hate story ; dragoste pentru minunea care a urmat,urã, însã, pentru circumstanþele medicale ale naºteriipropriu-zise. Nu aº vrea ca, atunci când va citi acesterânduri, copilul meu sã creadã cã venirea sa pe lumea însemnat o traumã. Sper, însã, cã pânã atunci va fiaflat deja de virtuþile autoterapeutice ale scrisului ºiva putea discerne între dragostea cu care a fostaºteptatã ºi primitã pe aceastã lume ºi contextulmedical al naºterii sale.

Amintirile mele despre perioada în care am nãscutsunt un amalgam haotic de fapte rememorate, inevi-tabil reconstruite în amintiri, dar mai ales de senzaþii

226

acut-dureroase : uºurare cã s-a terminat cu parteamedicalã, neputinþã ºi fricã în faþa unei fiinþe atât deaºteptate, dar care ia forma unui corp venit parcãdin altã lume direct în braþele tale ºi, în primele zile,vini difuze, neajutorare ºi multe altele, pe un fond dedisconfort fizic maxim (disconfort e, evident, uneufemism).

Dar toate acestea sunt raþionalizãri post factum ;rememorarea evenimentelor, cel puþin pânã în mo-mentul spitalizãrii, îmi face plãcere acum.

Aveam treizeci ºi unu de ani, de fapt aproapetreizeci ºi doi, ºi, ziceam eu, o viaþã plinã pânãatunci, cât se putea de plinã în cei nouã ani atât detulburi de dupã cãderea Cortinei de Fier. Reuºisemsã scap cu succes de scriptul social care i-a nefericitpe mulþi dintre colegii mei de generaþie : cãsãtoriadin timpul facultãþii sau imediat dupã terminarea ei.Trecusem cu bine de tumultul primilor ani ai ieºiriidin adolescenþã ºi reuºisem sã nu confund pasiunilehormonale cu gãsirea unui partener de viaþã. Amputut sã-mi aleg propriul traseu profesional, fãrãpresiuni familiale sau sociale. Ieºisem cu mai multeburse �pe afarã�. Pãrinþii îmi cumpãraserã la termi-narea facultãþii un apartament în Bucureºti ºi avusesemtimp berechet sã-mi desluºesc propriul traseu inte-lectual. Aveam de patru ani un partener de viaþã cucare împãrtãºeam aceleaºi preocupãri ºi valori.

Îmi doream foarte mult copilul, la fel ca ºi Sergiu,soþul meu. Pierderea unei sarcini în patru luni ºi jumã-tate, cu un an înainte, a avut darul de a transformadebutul sarcinii într-un fel de pariu cu mine însãmi.

227

Simþeam o nevoie din ce în ce mai mare de a faceceva concret, palpabil, viu, în afarã de masterate,doctorate, lecturi, publicaþii. De ce tocmai acum...misterele sorþii sau labirintul hazardului, cine ºtie...Argumentele cu ceasul biologic nu mi s-au pãrutniciodatã prea serioase în cazul meu. Mi se pãrea,cum mi se pare ºi acum, cã am toatã viaþa înainte...

Îmi era clar cã existã o motivaþie în mare parteegoistã, dar în ce consta ea era încã nelãmurit. ªtiamdoar, sau credeam cã ºtiu, cã acest copil nu era doritnici pentru satisfacþia bunicilor, nici pentru consoli-darea relaþiei cu soþul meu, nici pentru propagareaspeciei ºi nici mãcar pentru repararea potenþialuluidemografic al unei societãþi tulburate iremediabil ºietern de tranziþie. Nu sufeream de tipul acesta deconºtiinþã civicã.

Momentul primei conºtientizãri a sarcinii ca atareare însã conotaþii dionisiac-culinare. Revelaþia m-apãtruns ca un fulger, dar sub formã de unde sonore,în mijlocul unui dans, la discoteca Why Not, undestudenþii noºtri organizaserã o petrecere în primãvaraanului 2000 (într-adevãr, De ce nu ? !). Râdeam, dansamfericitã ceva foarte ritmat la modã atunci ºi am simþitcum îmi vibreazã sunetele direct în uter ! Am ºtiutinstantaneu cã sunt gravidã. Preºtiinþa aceea specificãfemeilor... ªtim, pur ºi simplu ºtim, fãrã argumente,fãrã motive, cauze ºi deducþii logice. Confirmareaam avut-o peste câteva zile, în drum spre Hunedoara,când ne-am oprit la un han ºi am început sã mãnânccu poftã ciorbã de burtã (licoare pe care am refuzatcu obstinaþie chiar ºi sã o gust în cei treizeci ºi unu

228

de ani de existenþã anterioarã). Astfel încât la consultulginecologic imediat am anunþat triumfãtoare de cumam intrat în cabinet : �Sunt gravidã ! ! !�, spre scepti-cismul doctoriþei, care mi-a spus cã n-am cum sã fiusigurã dupã numai cincisprezece-ºaisprezece zile.

Dupã inerenta perioadã de somnolenþã de la înce-putul sarcinii, am avut norocul sã nu am nici un fel deneplãceri, senzaþii de vomã, anxietãþi sau insomnii...Trãiam bune intervale de timp într-un extaz mai multsau mai puþin autoindus, anticipând cu nerãbdareîntâlnirea cu viitoarea fãpturã, fantazând la bucuriinemaiîntâlnite, totul într-o condiþie fizicã treptat elefan-tinã. Mã lãsam invadatã de imaginile idilice tradiþionaleale maternitãþii, prea absorbitã de extazul meu ºi derevoluþia hormonilor din mine ca sã mai pot discernemitul de realitate. Îmi trãiam sarcina imaginându-mide multe ori viitoarea condiþie maternã ca pe un felde izbãvire, de cicatrizare definitivã a rãnilor din�rãzboiul copilãriei mele� (dupã cum frumos spuneacineva recent pe un psiho-blog), ca pe un triumfsuprem asupra propriilor traume, o ieºire la luminãdin adâncurile tulburi ale propriilor psihisme.

O împlinire fireascã a unei solaritãþi ambetantecare mã inunda zilnic. Un cocteil de hormoni, mituri,fantazãri, plus o supraenergizare din cantitãþile multprea mari de fructe ºi legume proaspete pe care leconsumam conºtiincioasã zilnic, toate acestea mãfãceau sã contemplu adesea beatitudinea. Dacã lavenirea acasã, într-una din seri, aº fi deschis uºa ºide pe canapea mi-ar fi zâmbit Zâna Zorilor, mi s-ar fi

229

pãrut un lucru absolut firesc ºi aº fi întrebat-o plinãde solicitudine ce aº putea face pentru ea.

Graþie ecografiilor, care nu erau în 3D �pe vremeaaceea�, depãºisem spaimele atavice de început (eîntreg, are douã mâini, cu cinci degete fiecare, aretoate la locul potrivit). Trecusem cu bine ºi de revo-luþia pe care tot eu am provocat-o când eram gravidãîn ºase-ºapte luni, de neînþeles pentru parteneriinoºtri, când te apucã brusc ºi iremediabil reamena-jarea casei. Norocul sau ghinionul lui Sergiu a fost cãsingura încãpere care se mai putea preta elanurilormele �cuiburistice� era... bucãtãria. Mi se pãrea vecheºi incongruentã stilistic cu starea mea... Aºa cã bucã-tãria mea pãrãsitã a devenit albã, nouã ºi strãluci-toare, la fel ca ºi sentimentele stãpânei ei. Am avutîntotdeauna o reacþie de cacofonie vizualã în faþabucãtãriilor maro, la fel ca ºi în cazul icoanelorînºiruite pe pereþii din dormitorul conjugal, încãpe-rile având pentru mine semnificaþii clare, bucãtãrianu e salon de mobilã clasicã, iar dormitorul (celpuþin cel �matrimonial�) nu e altar.

Poftele mele erau ca ºi non-existente, cel puþinacasã. O perioadã... Dar, când eram gravidã în cinciluni, am avut o bursã de trei sãptãmâni la o uni-versitate din Londra ºi aici poftele mele au avutmanifestãri bizare. Dacã ar fi sã-mi aduc aminteevenimentele marcante din perioada de la Londra,aº putea spune cu siguranþã cã acele zile mi-au fostpunctate în mod esenþial de : achiziþionarea multorvalize cu cãrþi pentru nou înfiinþatul Centru de studiide gen Filia, descoperirea lui Harry Potter (tocmai se

230

lansa cu o orgie de marketing volumul al IV-lea) ºilectura compulsivã a celor patru volume în patruzile, revelaþia cãrþilor Isabelei Allende, urmatã, desi-gur, de altã serie de lecturi compulsive, precum ºi orelaþie de admiraþie ºi respect pentru berea Guinessla halbã, combinatã cu sirop de coacãze � relaþiecare dãinuie neºtirbitã pânã în ziua de azi. Dintreaceste porniri de nestãvilit, cel mai greu de realizatera însã consumul de Guiness, care trebuia abilnegociat cu soþul meu (diplomat înnãscut ºi specialistîn relaþii internaþionale, viitor tatã extrem de respon-sabil de binele copilului). Singura care mã susþineaîn prezentarea omagiilor cãtre dl Guiness era prietenamea, Sylvia, o irlandezã super simpaticã, care nunumai cã îmi furniza literaturã academicã de speciali-tate din biblioteca universitãþii la care era lectorã,dar avea grijã sã precizeze când ne întâlneam searala cinã cã, în Irlanda, în mod tradiþional, toate femeilegravide beau Guiness din cauza aportului de nutrienþiindispensabil bunei dezvoltãri a fãtului ! ! !

În propriul pântec începea sã se simtã din ce înce mai mult un locatar cu program ºi voinþã proprii.Dar copilul imaginaþiei mele era cu totul altul decâtcel �vizualizat� la ecografiile lunare. Forþa imaginaþieimele depãºea umbrele alb-negre de pe ecranul eco-grafului, care îl tulburau atât de mult pe Sergiu. Mãuitam cu mare interes la ecran, dar rareori reuºeamsã disting ceva coerent. În afarã de mâini ºi degete,un craniu care de multe ori mi se pãrea cam stilizatºi o coloanã vertebralã curbã, nu prelucram nimicdin ceea ce vedeam. Copilul nostru era în imaginaþia

231

mea, nu pe acel ecran impersonal, era produsulpropriilor fantazãri, nu prea avea de-a face cu formainiþial reptiloidã care creºtea conform graficelor, dela lunã la lunã, în propria-mi burtã.

Eram ºi într-o efervescenþã intelectualã de zilemari, citeam mult, fãceam tot felul de proiecte, ºofamzilnic, cu mare plãcere, ca ºi acum. Mã rãsfãþam cuBach ºi ascultam aproape zilnic Rapsodia dupã o temãde Paganini a lui Rahmaninov, cu aprehensiuneacuiva care aºteaptã interpretarea unor semne premo-nitorii din partea destinului. Privind retrospectiv, ceavea sã urmeze a fost în consonanþã mai mult cudramatismul lui Rahmaninov decât cu seninãtateahieraticã a lui Bach.

Cu câteva luni înainte de a rãmâne gravidã îmiterminasem un doctorat lung ºi extenuant, care atunci,dupã susþinerea tezei, îmi pãrea mai mult un exerciþiude masochism intelectual. Eliberatã acum, lucrammult cu studenþii, alergam sã rezolv tot felul deformalitãþi juridice ºi administrative pentru înfiinþareaCentrului Filia, eram într-o formã de zile mari la caremã raportez ºi acum când îmi scade energia sauentuziasmul pentru proiectele prezente. Dar elanulmeu intelectual avea sã îmi joace prima festã raþionalã,care a avut darul sã mã mai trezeascã sporadic dinstupoarea beaticã în care trãiam.

Reuºisem sã depãºesc, cu un soi de iritare caredevenea din ce în ce mai pronunþatã, avalanºa desfaturi cu care se simþea datoare sã mã gratuleze toatãlumea, parcã devenisem copilul majoritãþii femeilormai mari ca mine pe care le cunoºteam (rude, prietene,

232

bãgãtoare de seamã). Pânã ºi bãrbaþii, stânjeniþi înfond de stranietatea experienþei mele corporale (dinperspectiva lor), se simþeau datori sã emitã autoritarcliºee de genul : stai liniºtitã, nu te extenua, nuconduce, trebuie sã mãnânci bine. Eu, în fond, mãsimþeam excelent ºi simþeam cã pot sã mut ºi munþii,iar lumea voia sã mã închidã în gineceu ! Eram tratatãde cele mai multe ori ca o bolnavã ºi avertizatãdespre nenumãratele pericole la care mã expun, deparcã aº fi lucrat într-un mediu toxic sau m-aº fiantrenat pentru o ascensiune pe K2 !

Începusem sã simt cã iritarea iniþialã se transformãîntr-o furie latentã pentru cã trupul meu cumva, parcã,începuse sã nu îmi mai aparþinã, treptat parcã îºischimba proprietarul, toatã lumea ºtia mai bine decâtmine ce simt, ce trebuie sã simt, ce sã fac, ce sã nufac, ce sã mãnânc. Discret, începuserã sã aparã ºirelatãri mai realiste despre naºtere, mai personale ºi,desigur, mai puþin fericite. Din asemenea poveºti,auzite mai ales în anticamera de la cabinetul parti-cular unde mergeam lunar, se desprindeau uneoriadevãrate scenarii de groazã, despre trauma fizicã anaºterii, despre complicaþii ºi instrumente de torturã(gen forceps) care afecteazã iremediabil copilul, desprecopii cãrora li s-au rupt membrele la naºtere etc. �folclorul obiºnuit, dar care avea o bazã extrem derealã, mai ales în spitalele de la noi. Aºa cã, încã dela începutul sarcinii, mã hotãrâsem irevocabil cãvreau sã nasc prin cezarianã ºi, odatã cu fiecarepoveste nefericitã pe care o auzeam, mã felicitampentru hotãrârea luatã.

233

Întâlnirile medicale din fiecare lunã erau suporta-bile, o rutinã medicalã, inerent neplãcutã ºi invazivã,dar fiind desfãºurate la un cabinet particular ºi avândo sarcinã fãrã probleme, se derulau într-o civilitateneobiºnuitã pentru meleagurile noastre. Dupã o seriede întâlniri anterioare extrem de neplãcute cu o seriede medici, mã hotãrâsem sã nasc cu dna R., pe careo adoptasem ca medic curent, prietena unei alteprietene, desigur, care avea o foarte bunã reputaþieºi care îmi identificase încã de la primul consult încinci minute cauza falsei mele infertilitãþi (o ranãveche ºi urâtã pe col) pe care medicul anterior, îndoi ani de consulturi aproape lunare, nu o vãzuse. Îieram sincer recunoscãtoare ºi eram fericitã cã amîntâlnit-o.

Cum marele ceas se apropia ºi eu eram un om alcãrþii ºi al informaþiei ºtiinþifice, am constatat custupoare cã am mari lacune de informare. Sãtulã deinformaþii folclorice ºi uneori dupã ureche, avidã deraþionalitatea calmã a datelor ºtiinþifice, am solicitatsfaturi în rândul prietenilor ºi cunoºtinþelor, din lumeamedicalã sau nu. Verdictul a fost unanim pe toatefronturile : cea mai bunã carte despre naºtere ºi creº-terea bebeluºului era �pe vremea aceea� Mama ºicopilul de Herta ºi Emil Cãpraru. Acolo urma sã gãsesctotul, rãspunsurile la cele mai curente întrebãri, acoloþi se spunea cum se creºte copilul, autoritatea medi-calã ºi popularã a volumului fiind de necontestat.

Începusem de acum sã fiu îngrijoratã : ce o sã seîntâmple, cum am sã fac faþã nou-nãscutului, cetrebuie sã fac efectiv cu el ! Mãrturisesc cã ºtiam mult

234

mai bine în acel moment cum sã-l îngrijesc pe cãþelulnostru, Fly, vaccinuri, infecþii otice atât de frecventela cockeri, cum sã scot cãpuºe, cum sã tratez rãni ºieczeme, regim alimentar, când e cazul de mers laveterinar etc. Mãcar aici aveam experienþã de trei aniºi citisem ºi mai multe cãrþi.

Despre copii nu ºtiam nimic, nimic, decât, evident,cã ei sunt o extraordinarã bucurie ºi cã o casã cu copiie binecuvântatã de graþia divinã ! Detaliile mundaneale acestei realitãþi nu figuraserã, însã, în educaþiasau preocupãrile mele. Bunica, cea care mã crescusepânã la ºase ani, nu mai era de mult printre noi, iarde la mamã sau soacrã, ori silenzio stampa, ori poveºtide groazã despre bolile pe care le fac bebeluºii. Amdecis cã cea mai bunã pregãtire în vederea mareluieveniment era contactul cu un discurs raþional ºifrecventarea conºtiincioasã a informaþiei ºtiinþifice.

Întâlnirea cu Mama ºi copilul,alias Poliþia maternitãþii

Aveam sã regret curând setea mea de informare, cãcilectura acestui volum urma sã îmi releve un universatât de straniu, rece ºi obiectual, în centrul cãruia tronacopilul, denumit generic în prima parte a volumului�produsul de concepþie�. Graviditatea, naºterea ºi,ulterior, îngrijirea bebeluºului erau prezentate în toatãsplendoarea lor patologicã, drept condiþii excepþionaleale corpului feminin, respectiv ale copilului, pline deriscuri, boli, toate necesitând un strict control medical

235

ºi, desigur, statal. Ediþia primitã data din anul 1988,ceea ce o transformã într-un instrument perfect deanalizã a ideologiei maternitãþii din recenta epocãcomunistã. Aveam sã simt cu ocazia naºterii cã, încea mai mare parte, aceastã ideologie era vie ºiînfloritoare ºi în spitalul în care am nãscut eu în anulde acuma... 2000.

Am început avidã cu lectura cuprinsului celuide-al doilea capitol, �În aºteptarea unui copil�, consi-derând cã aceasta e perioada pe care o traversezatunci. Dupã primele rânduri despre ereditate, amfãcut neîntârziat cunoºtinþã cu �lupta împotriva bolilorereditare�, apoi cu �produsul de concepþie� ºi �anexelesale�, precum ºi cu �factorii care influenþeazã negativprodusul de concepþie�. Am aflat despre �suprave-gherea femeii gravide� (patru pagini). Pãrea mai multun manual despre tehnologia construcþiei corecte demaºini decât o carte despre o perioadã naturalã dinviaþa unei femei. Dar ceea ce m-a marcat cel mai multau fost ilustraþiile de la pagina 34 ! În capitolul despreereditate, diviziunea celularã ne era inteligent ºiempatic ilustratã pe o întreagã paginã cu imagini demici vãcuþe (da, VACI ! !), însoþite de explicaþii : încru-ciºarea unei vaci de rasã neagrã cu o vacã roºie cudominanta de negru asupra rasei roºii, respectiv,încruciºarea unui bastard din rasa neagrã cu rasaroºie recesivã. Dar sã nu uit aspectul cromatic esenþial :vaca roºie era ilustratã printr-o vacã de culoare...albastrã ! M-am uitat din nou la titlul cãrþii, rãmãseseacelaºi, Mama ºi copilul ! Caut cu disperare ilustraþiicu o femeie, gândindu-mã naiv cã, totuºi, este vorba

236

despre trupul ei în jumãtate de volum. Primele ima-gini, fie ele ºi schematice, ale unui trup de femeieerau la pagina 88 (exerciþii de gimnasticã pentrulãuzã) ºi la pagina 90, unde se explica : �Poziþia înpat a lãuzei� � a) poziþia corespunzãtoare, b) poziþianecorespunzãtoare ! ! ! Citesc paginile respective �absolut încurajatoare. Lãuzia era amãnunþit explicatãprintr-o panoplie de boli � hemoragii, febre, mastite,flebite, tromboflebite, dureri osoase ºi, desigur, tulbu-rãri psihice... Ce puteai sã îþi doreºti mai mult decâtsã fii lãuzã�

Am revenit la paginile anterioare, nici urmã deimaginea vreunei mame, doar un trup înfãþiºat parþial,decupat pe segmente funcþionale pentru �produsulde concepþie� : uter, vagin, sâni. Aveam senzaþia cã,dacã mã identific cu ce scria acolo, devin mai mult unsuport tehnologic pentru gestaþie, un fel de life-supportmachine. Tatãl era total absent din prima parte acãrþii, ºi simbolic, ºi corporal, apãrea cumva indirect,presupunem cã el este posesorul spermatozoiduluideclarat învingãtor la pagina 47. Am încercat sã citescapoi capitolul �Sarcina normalã�, încurajatã de nor-malitatea aparentã a titlului. Dincolo de ideologiapoliticã a vremii, statul, ocrotirea maternitãþii (i.e.supraveghere, control, maternitate forþatã), caducãîn anul 2000, îmi cad ochii pe urmãtorul fragment :Cei obiºnuiþi cu cititul sunt datori sã urmãreascã totce se scrie despre sãnãtate, educaþie, familie în gene-ral... Premisa era aºadar cã �cei obiºnuiþi cu cititul�erau o minoritate fericitã într-o masã analfabetã ºi

237

incultã. Volumul era din 1988, când rata de alfabetizarea populaþiei cred cã era mai mare ca acum !

Vocabularul poliþienesc de supraveghere era bogatilustrat : femeia e datoare sã se prezinte la examenulmedical, la consultaþii, trebuie obligatoriu luatã înevidenþã, sarcina se depisteazã (la fel ca infractorii).Graviditatea, oricum, devenise obiectul de cercetarepoliþieneascã a statului, dupã cum foarte bine ne adu-cem aminte, dar, aºa cum rezultã din acest manualde îngrijire, maternitatea devenea obiectul preocu-pãrilor normative poliþieneºti ºi ale lumii medicale.

Toatã cartea pleca de la premisa cã mama este uninstrument corporal de gãzduire ºi apoi de îngrijire a�produsului de concepþie�, semi-idioatã, lipsitã depersonalitate, care nu ºtie ºi nici nu trebuie sã ope-reze cu iniþiative, alegeri, opinii personale, chiar dacãe vorba de corpul ei, copilul ei, respectiv naºterea ei.De tatã� ce sã mai vorbim, se putea presupune cãprodusul de concepþie a fost realizat cu celule de labanca de spermã ! Aveam sã realizez peste câtevaluni cã atmosfera din spitalul la care am nãscut plecade la aceleaºi premise în relaþiile cu pacienþii : ogrupare socialã amorfã, parþial alfabetizatã, cãreia ise interzicea ontologic dreptul la informare, la alegeresau la exprimare.

Începuse sã mã sufoce normativitatea absolutã acãrþii. Termeni precum trebuie, este datoare sã, seimpune sã abundã pe fiecare paginã. Domeniile nor-mate ? Absolut tot ce se poate imagina medical sauextra-medical : atitudinea psihicã în faþa naºterii, poziþiacorectã ºi succesiunea operaþiilor când te speli... dar

238

nu ai baie (la lighean adicã !), cum trebuie sã seschimbe cãsnicia, conversaþii intime în familie la cinã,tipurile de cadouri pe care le dai sau le primeºti lanaºtere (erau menþionate chiar ºi scoarþele ºi costu-mele populare), tipul ºi numãrul buchetelor de flori.Uºuratã, am aflat cã soþul poate sã îmi dãruiascã : obrãþarã, un colier, un ceas etc., dar ºi cã primele floriurmau sã fie primite tot de la el pentru a-ºi dovediafecþiunea !

Am aflat apoi recunoscãtoare cã femeia se reali-zeazã prin cãsãtorie ºi devine fericitã prin mater-nitate ! (în chenar albastru, p. 71). Deci, realizatãfiind, urma sã devin acum ºi fericitã ! Dar ºi cã trebuiasã mã simt profund vinovatã pentru viaþa în doi pânãatunci, deoarece un cuplu fãrã copii alcãtuieºte numaio încercare eºuatã de a avea o familie (p. 72).

La capitolul �Sugarul� am fost galant informatã cãla naºtere se pot produce multe accidente, dar cãsoarta copiilor dupã aceste accidente se poate îmbu-nãtãþi pânã chiar la a atinge culmile spiritualitãþiiumane. Este cazul lui Goethe, citat povestindu-ºi înmemorii naºterea dificilã din vina moaºei. Comen-tariul autorilor : Orice mamã ar fi mândrã dacã arnaºte, indiferent cum, un al doilea om de valoarealui Goethe ! Eu, însã, doream sã nasc, NU indiferentcum, un copil obiºnuit. Asemãnarea cu Goethe nufigura printre prioritãþile mele imediate. Tot la acestcapitol am aflat cã voi rãmâne soþia bãrbatului meuchiar dacã am devenit mamã ºi, mai ales, cã suntdatoare ca ºi dupã naºtere sã veghez la drepturilesoþului !

239

Din ce în ce mai îngrozitã, am dat paginile dispe-ratã dupã niºte informaþii mai plãcute despre sugar.Am aflat cu promptitudine despre faptul cã nou-nãs-cutul poate suferi de urmãtoarele incidente fiziolo-gice : icter fiziologic, descuamaþie fiziologicã, eritemalergic, dar ºi febra de sete, iar eu urmam sã trecprintr-o crizã genitalã ! Desigur, alimentaþia nou-nãs-cutului trebuia sã respecte absolut prescripþiile careprivesc pe mamã !

Sãtulã de aceastã mostrã de discurs medical careconstruieºte graviditatea ºi debutul maternitãþii ca pestãri patologice ºi liste interminabile de riscuri, amdecis cã aruncarea în obliviune a respectivului volumnu poate sã îmi aducã decât nesperate beneficii. ªimi-am adus aminte de comentariile bunicului dinadolescenþa mea îngropatã în cãrþi ºi lecturi : Nu suntbune atâtea cãrþi...

Naºterea

Naºterea urma sã aibã loc în preajma Crãciunuluidin 2000. Avântul meu cosmic se domolise treptat,fiind înlocuit în ultimele douã sãptãmâni de o lentoaredin ce în ce mai pronunþatã, care, în cele din urmã, setransformase într-un disconfort major. Dobândisemfizic de acuma dimensiuni elefantine, cântarul maiavând douã-trei biete liniuþe pânã la 100 de kilograme.Noroc cã sarcina nu dura decât nouã luni ; cântarulavând scala de mãsurã pânã la 120, aveam toateºansele sã îl copleºesc. Aveam dureri pronunþate de

240

coloanã, piciorul stâng îmi amorþea mereu, genunchiiîncepeau sã cedeze, nu mai gãseam nici o poziþieconfortabilã în care sã dorm, coloana vertebralã pro-testa mut ºi continuu la cele peste 30 de kilograme înplus. Beatitudinea mã cam pãrãsise, tumultul Rapsodieidupã o temã de Paganini mi se pãrea enervant, Bachera iritant în imperturbabilitatea lui, cãrþile nu îmi maispuneau nimic. Singurul lucru care îmi fãcea plãcereºi mã relaxa era, spre stupefacþia tuturor, sã conducmaºina iarna, în Bucureºti. Maºina pe care o aveamatunci, un Ford Sierra, avea �tracþiunea pe spate�,ceea ce o fãcea mult mai susceptibilã la derapãri.

Cu puþin înainte de naºtere, Sergiu a fost chematsã prezinte rezultatele unei cercetãri pe care tocmaio încheiase, la un seminar de câteva zile la Roma.Cum data cezarienei încã nu se hotãrâse, iar eu mãsimþeam bine, l-am încurajat sã plece, în pofida reþi-nerilor sale mai mult decât evidente. Era atât deîngrijorat de starea mea, de cum avea sã decurgãtotul, de tot ce urma sã i se întâmple lui (adicã sãdevinã tatã), încât m-am gândit cã o plimbare cuconotaþii academice în Cetatea Eternã îl va mai relaxa.Aºa cã am rãmas total singurã pentru câteva zile. Îmipropusesem sã mã relaxez ºi sã mã pregãtesc mãcarpsihologic pentru ce urma sã vinã, dar dupã plecarealui condiþia mea devenise de-a dreptul insuportabilã.Am sunat doctoriþa ºi am fost programatã pentru�extragere� pe 18 decembrie. Soþul meu deveniseînsã ºi mai anxios, suna de câteva ori pe zi sã vadãcum mã simt, plin de remuºcãri cã a plecat.

241

Oarecum liniºtitã cã se stabilise ziua fatidicã, ammai avut o zvâcnire de energie ºi, cu douã zile înaintede naºtere, am plecat cu buna mea prietenã Mihaelasã facem aprovizionarea de Crãciun. Cum singurulsupermarket �pe vremea aceea� era Metro, într-o frigu-roasã ºi cleioasã dimineaþã de decembrie, am plecat,eu la volan, desigur, ca douã veritabile amazoane, sãne dedãm la o orgiasticã shopping frenzy de Crãciun,cu conºtiinþa bine camuflatã de imperativul slujiriiarmoniei în familie cu ocazia Sfintelor Sãrbãtori. Niciacum nu îmi dau seama de unde am avut puterea sãstau o dimineaþã întreagã în picioare într-o aglomeraþiesufocantã ºi sã bifez conºtiincios achiziþionarea mate-riilor prime pentru festinul de Crãciun ºi lista cucadouri pentru fiecare membru al familiei.

Sergiu avea bilet de avion de întoarcere într-osâmbãtã dimineaþa, cu douã zile înainte de naºtere,numai bine de petrecut liniºtiþi ultima duminicã îndoi, înainte de marele eveniment. Dar, ca de obiceiîn familia noastrã, ca ºi în multe alte familii probabil,marile evenimente sunt punctate de mici întâmplãricare retrospectiv par comice, dar ale cãror inserþietemporalã ºi þesãturã cauzalã nu fac decât sã împo-dobeascã evenimentul respectiv cu o notã de culoarecare trimite mai mult spre dramatismul apocaliptic.Extrem de îngrijorat de �condiþia� mea, Sergiu s-aprezentat la îmbarcare pe aeroportul din Roma dimi-neaþa devreme, cu douã ore înainte de plecareaavionului, ca sã afle cã s-a fãcut overbooking ºi cã defapt nu mai are loc în cursa din acea zi ! Nici ame-ninþãrile, nici pledoaria umanitarã, de genul �Trebuie

242

sã plec, îmi naºte nevastaaaaa ! ! !�, nimic nu a pututzdruncina cimentul micilor aranjamente latine, nicichiar propunerea lui înduioºãtoare de a cãlãtori cuanimalele în cala avionului. I s-au dat un loc la ocursã de a doua zi, dupã-amiaza, ºi o camerã pestenoapte la hotelul aeroportului.

Aºa cã weekendul rezervat relaxãrii ºi pregãtiriipentru marele eveniment s-a transformat într-o sesiunede convorbiri telefonice de consolare, care aveau locdin orã în orã ºi care, mai spre searã, începuserã sãdevinã de un melodramatism direct proporþional cunumãrul de pahare de vin consumate pe aeroportuldin Roma.

Spitalul

Nimic nu m-a pregãtit însã pentru întâlnirea cu spitalulîn calitate de pacientã. Ocazionalele vizite la câtevarude sau prieteni internaþi nu au reuºit sã îmi transmitãprea multe suspiciuni cu privire la oroarea expe-rienþei pe care aveam sã o trãiesc ulterior. În urmaunor nefericite întâlniri medicale de la spitalul lacare eram arondatã, spitalul Elias, am hotãrât sã evitacea instituþie, aºa cã urma sã nasc la spitalul la careera angajatã doctoriþa mea, Maternitatea Giuleºti. Mise pãrea firesc sã mã duc într-o instituþie care senumea maternitate. La bibliotecã citeai, la facultatepredai, la piaþã cumpãrai legume ºi fructe, iar lamaternitate nãºteai. În naiva mea ignoranþã, nu m-amostenit sã fac un studiu elementar de �marketing�. În

243

anul 2000 nici nu existau clinici private încã, tot cese oferea, la cost ºi cu pile, era o rezervã într-unspital public. Mie mi se pãrea foarte bine.

Am intrat seninã la ora 6 dimineaþa în �fabrica debebeluºi� Giuleºti, fericitã cã se terminã totul însfârºit, dar mai ales nerãbdãtoare la întâlnirea cudestinul : urma sã îmi cunosc în sfârºit copilul. Treptat,seninãtatea mea s-a transformat în neliniºte ºi apoi înanxietate. Începuse îndelung practicatul ritual dedepersonalizare. Am fost schimbatã în niºte zdrenþedecolorate numite haine de spital, rasã, dezinfectatãºi apoi am fost lãsatã sã aºtept jumãtate de orã pe unculoar. Nu ºtiam ce mã aºteaptã, nimeni nu vorbeacu mine. Am fost dusã într-un salon mic ºi aºezatãîntr-un pat. Am întrebat ce fac acolo, ce se întâmplã,care e procedura. Am fost repezitã violent. Pestevreo jumãtate de orã s-a repezit la mine o asistentãcu un ac ; normal, m-am ferit. Aºteptam naivã sã vinãcineva sã vorbeascã, totuºi, cu mine. În cele dinurmã, mi s-a rãspuns cu un lãtrat cã trebuie sã mi sefacã analizele ºi drept rãsplatã pentru vocalizare mis-a cãutat îndelung ºi dureros vena de la mânã.Întrebam de doctoriþa mea, de asistenta ei, desprecare tocmai aflasem cã era asistenta-ºefã a spitalului.Rãspunsuri vagi ºi în doi peri. Pe la ora 8 a venitasistenta ºi mi-a zis cã doctoriþa e ocupatã. Am întrebattotuºi dacã am fost internatã pentru cezarianã sau casã fiu purtatã fãrã explicaþii de pe un coridor pealtul. Priviri ameninþãtoare mã sãgetau nemilos.

Pe la ora 9 am fost condusã, purtatã mai mult, lasubsol, în niºte hrube prost luminate. Atât îmi mai

244

aduc aminte � cã pe pereþi erau postere cu evoluþiasarcinii care datau de cel puþin douãzeci de ani,dupã culoarea hârtiei ºi calitatea graficii. Am aºteptatiar vreo jumãtate de orã într-un lung ºir de femei înzdrenþe, ca sã aflu cã intru la ecografie. Când însfârºit am intrat, un peisaj absolut apocaliptic. Unmedic foarte mare, înalt, în jur de cincizeci ºi cincide ani, foarte gras, transpirat, cu niºte ºuviþe sleioasede pãr aplicate pe chelie, cu o þigarã în colþul gurii,fãcea ecografii pe bandã rulantã în timp ce povesteaasistentelor din jur niºte glume nesãrate la care trebuiarâs zgomotos. Eram din nou posesoarea anonimã ºinedemnã a unei burþi care trebuia strãbãtutã de undeºi din care urma sã se extragã ceva, un fãt, de pildã.Nu vorbea nimic cu pacientele, a dictat cu þigaraîntre dinþi rezultatele ecografiei unei asistente/scribe,între douã hãhãituri, a estimat cã fãtul are 3,5 kilo-grame ºi cã e în poziþie bunã. Apoi am fost datãafarã, trebuia sã intre urmãtoarea �burtã�.

Mi se fãcuse rãu de la fum ºi începusem sã mãgândesc sã plec din spital. Mi se pãrea cã trãiesc uncoºmar, cã am intrat în altã dimensiune temporalã ºicã trãiesc experienþele altcuiva. Am ajuns din nou înanticamera lui �nimeni nu vorbeºte cu tine, nu se ºtiede urmeazã�. Cum doctoriþa mea dispãruse de tot,adicã de fapt nu apãruse deloc, i-am spus soþului sãplece, îl aºteptau studenþii la curs, era clar cã înritmul ãsta slabe ºanse sã ne vedem copilul azi. Dacãera ceva, urma sã îl sun eu pe mobil. În fine, a apãrutasistenta cunoscutã, care mi-a aruncat peste umãrceva de genul �Da, o sã fii rezolvatã azi !�. De acuma

245

devenisem o ecuaþie... Am fost informatã apoi detarifele practicate, eu aveam pregãtit dublu, just incase... Apoi liniºte totalã, stãteam parcã în aºteptareaunui verdict.

Peste vreo jumãtate de orã, a apãrut o persoanã ºia lãtrat : �Vino încoa� !�. Am întrebat, normal, de ce,ce se întâmplã, liniºte dispreþuitoare. Am fost dusãdirect în sala de operaþii ºi m-am trezit înconjuratãde o lume total necunoscutã ºi binedispusã, careavea, desigur, subiecte de conversaþie personale. Eunu eram decât o maºinã anonimã, necuvântãtoare,purtãtoare de burtã, tratatã ca un obiect stricat. Mi sepãrea iar cã am nimerit într-o piesã de teatru greºitã.Sala de operaþii era ca în filmele ruseºti din anii �60.Vopsea scorojitã, mobilã veche... Am fost aºezatã peo masã veche, o scândurã mai mult, extrem de îngustã,îmi era teamã cã am sã cad, la dimensiunile pe carele atinsesem atunci. În fine, a vorbit cineva ºi cumine, mi s-a zis cã voi fi anesteziatã. Atât mai þinminte, cã am identificat anestezistul ºi i-am plasat înbuzunar bancnotele aferente, conform principiuluipropriu, dublu decât erau cotele vehiculate. Evident,nu a fost schiþat nici un mulþumesc, a fost evaluatãsuma ºi mi s-a fãcut o injecþie. Ah, da, brusc, m-au ºilegat de mâini ºi de picioare. Nici mãcar nu s-auostenit sã mã previnã.

În ciuda protestelor mele anterioare, se optasepentru anestezie generalã, deºi ºtiam cã la cezarianã,pânã ºi la Bucureºti, se practica la mai multe spitaleanestezia epiduralã. Am cerut chiar rahianestezie...evident, am fost repezitã dupã principiul cã oamenii

246

de rând sunt incapabili de raþionamente, cu toate cãn-am IQ-ul sub 100 de puncte ºi mã mai ºi infor-masem foarte bine asupra riscurilor pe care le implicao anestezie generalã. Peste fix doi ani ºi o lunã, laurmãtoarea naºtere prin cezarianã, pe care am fãcut-ola Bruxelles, ginecologul de acolo mi-a spus mirat cãei nu mai folosesc anestezia generalã pentru ceza-rianã de douãzeci de ani, eventual numai în cazuride forþã majorã !

ªi asta a fost naºterea mea ! Am adormit instan-taneu ºi m-am trezit peste o orã. Sergiu, evident, nua avut voie sã asiste, nici copilul nu i s-a arãtat decâtdupã ce a intrat pe filiera care trebuia ºi a dat sumelenecesare, prin intermediul Mihaelei care a venitîntre timp prompt la spital ºi a jucat rolul de mamãpentru amândoi. Iar eu, dintr-o purtãtoare nedemnãde burtã, m-am trezit în stadiul de �carcasã� deschisã,cu niºte dureri înfiorãtoare, total ameþitã ºi cu docto-riþa þipându-mi în ureche : �Scoalã, Otilia, cã ai ofetiþã de 4 kilograme 600 ! ! !�. Am fost sigurã cã visez,eu eram convinsã cã am bãiat, iar nou-nãscut de 4,600nu existã.

Dintotdeauna îmi dorisem cu ardoare o fetiþã, darpe parcursul sarcinii m-am hotãrât cã nu vreau sãºtiu ce va fi copilul purtat în pântece. Voiam sã mãsurprindã destinul fãcându-mi cadou o fetiþã. Singu-rul care ºtia sexul copilului era soþul meu (dupãaceea am aflat cã ºi Mihaela, ºi mama ei ºtiau). ªicum în ultimele luni de sarcinã era atât de fericit, amfost treptat convinsã cã o sã avem un bãiat. Aºa cãîmi configurasem în ultimele douã luni un mindset

247

cu totul diferit. N-am avut puterea sã mã bucur decadoul neaºteptat al sorþii, cãci au urmat niºte oreabsolut de coºmar, cu dureri insuportabile, cãderiinconºtiente ºi treziri episodice în hohote de plâns.Pentru prima datã în viaþa mea îmi doream sã mor, sãînchid ochii ºi sã plec din aceastã lume. Aºa-numita�reanimare� era o camerã în care zãceai sfârtecatã ºilegatã la perfuzii ºi sonde fãrã sã se uite nimeni la tine.Copilul fusese extras, era sãnãtos, întreg, transportatla alt etaj, �carcasa purtãtoare� n-avea decât sã zacã.La insistenþele mele a venit într-un sfârºit ºi doctoriþa,care mi-a zis cã, evident, n-am nimic, a pus o asistentãsã îmi mai punã un algocalmin în perfuzie, cu efectzero de altfel, ºi s-a uitat cum evolueazã rana, consi-derând cã cel mai profesionist lucru pe care îl poateface e sã mã apese zdravãn pe burta tocmai operatãca sã elimin cheagurile de sânge ! Dacã aº fi avutputere, mã ridicam ºi o strângeam de gât.

Copilul atât de aºteptat devenise parcã o entitateabstractã, un corp strãin extras din burtã, un alientransportat de urgenþã pe alte meleaguri. Mai þinminte vag cã, atunci când a venit Sergiu, mã uitam lael ºi îl vedeam dublu, de undeva, de foarte departe,ajungeau la mine cuvinte care îmi spuneau ce fetiþãminunatã avem, cã aratã a copil de trei luni, cât e defrumoasã ºi de mare, avea ºi 55 de centimetri, dealtfel. Eu mã gândeam vag cã probabil e ceva înneregulã cu mine, cãutam urme de negãsit de instinctmatern, rãtãcite prin senzaþiile acelea cumplite. Efecteleanesteziei generale erau infernale. ªi nu mã gândeamdecât la cum sã mã dizolv mai repede, sã mã lase toþi

248

în pace, sã nu mai trebuiascã sã ascult pe nimeni ºinici sã mai caut vinovatã urme de instinct materninexistent.

Clipa atât de mult aºteptatã sosise, puteam sã îmivãd copilul, dar eu nu mã simþeam deloc capabilã.Îmi doream numai sã închid ochii ºi sã plec dincorpul meu undeva departe, departe. Corpul îºi fãcusetreaba, voia ºi el un rãgaz. La insistenþele lui Sergiu,s-a reluat peste vreo orã ritualul cu cãutat persoanadispusã sã aducã copilul, sã îl vadã ºi vehiculul fostpurtãtor. Tot ce îmi mai aduc aminte e cã a intrat opersoanã grãbitã cu un pachet în formã de mumie,care mi-a fost pus în pat. Toate fantazãrile meleanterioare se prãbuºiserã þãndãri, marea clipã s-adovedit a fi marcatã de ameþeli îngrozitoare, chinulde a þine ochii deschiºi, efortul supraomenesc de amã ridica în capul oaselor ºi mai ales suspiciunea,care mi se transformase de acuma în certitudine, cãeu n-am instinct matern !

Dar din hubloul �pachetului� a apãrut o faþã rozã,nepãmântean de frumoasã ºi seninã, care nu semãnacu nici un nou-nãscut vãzut de mine în filme, în pozesau în realitate. Nu puteam sã cred cã aºa o minunea stat în burta mea pânã acum câteva ore. Aveamimpresia cã soarta mi-a fãcut un cadou fabulos, niciîn gând nu gãseam cuvinte sã îmi exprime mirareaminunatã. Vag mi-a trecut prin minte cã poate nu eracopilul meu, era prea frumos, prea minunat, arãta abebeluº de câteva luni. M-am uitat însã cu atenþie ºiam vãzut cã semãna izbitor cu Sergiu. Nu reuºeam sãfac deloc legãtura între pachetul adus de peste scãri

249

ºi etaje cu fiinþa care a sãlãºluit nouã luni în pântecelemeu ºi cu faþa minunii de sub ochii mei. Întrevedereaa luat sfârºit repede, curierul pachetului avea, desigur,multe alte treburi de fãcut în spital decât sã asiste lacontemplarea mea mutã ºi vinovatã.

Au urmat o dupã-amiazã ºi o noapte cu durericumplite, cu perioade de trezie din ce în ce mai lungi,era mult prea cald în salon, auzeam ºi cele douãasistente de gardã vorbind cea mai mare parte dinnoapte, aþipelile mele semihalucinante erau între-rupte de chicoteli ritmate. N-am mai vãzut nici piciorde doctor. Când, în sfârºit, am reuºit sã adorm pentruun interval mai lung, am fost trezitã brutal la 5.30dimineaþa ºi mi s-a comunicat sec cã trebuie sãeliberez patul. Am întrebat îngrozitã unde aº puteasã plec la ora aceea... În rezerva mea, desigur, patultrebuia schimbat, cã urma sã fie ocupat de altcineva !În sala aceea mai erau, de altfel, patru paturi libere ºinici nu fusese nimeni operat peste noapte. Coºmarulreîncepuse... Aºteptam naivã un cãrucior, ceva pentrutransport. Eroare, deplasarea trebuia fãcutã per pedesºi personal. Nu cred cã am sã pot vreodatã gãsicuvintele pentru acea cãlãtorie de 20-30 de metri.

Mi se furiºa înfricoºãtor în suflet o senzaþie rece,neindentificabilã, nu era fricã, era un amestec deteamã neputincioasã, groazã ºi durere resemnatã.Ceva începuse sã îmi fie vag familiar, mi se pãrea cãam mai trãit ceva similar, dar nu îmi dãdeam seamace ºi când. O senzaþie care mã fulgera sporadic de lainternare, dar nu reuºeam sã mi-o lãmuresc.

250

Zilele urmãtoare aveau sã îmi completeze panopliade experienþe oribile, odatã cu recâºtigarea treptatãa mobilitãþii. Þi se vorbea la persoana a treia, nimeninu ºtia cum te cheamã, parcã nu erai fiinþã vorbitoare,ci obiect care purta numele generic de �pacientã� încel mai bun caz, de obicei erai �aia de la nr. X�.Staff-ul medical þi se adresa direct numai când eraiadmonestatã pe un ton de lãtrat spart : dã-te maiîncolo, treci la alãptat, treci la pansat, urcã pe scãri,ce, n-ai picioare, dã-te de pe scaunul ãla, n-ai voie,e al d-rei doctor...

Copilul meu stãtea în continuare la alt etaj, separatde mama �contaminatã�. Au trecut aproape douãzeciºi patru de ore pânã când am reuºit sã-l vãd din nou.Era exclus sã pot urca scãrile, nimeni nu voia sã îladucã sã îl mai vãd ºi eu o datã. Asistentele de josaveau altã treabã ºi oricum nu voiau sã le prilejuiascãasistentelor de la neonatologie ºansa unui câºtig ! Înprimele douã zile mi se acorda câte o întrevedere cuel doar când venea soþul meu. Nu ºtiam unde e, ceface, cum îi este. Medicul neonatolog nu se ostenisesã vinã sã îmi comunice ºi mie o evaluare a ceea cea fost extras din burta mea. Desigur, primise pliculde rigoare ºi avusese o scurtã convorbire cu soþulmeu. Copilul meu devenise proprietatea spitalului, aunui sistem de îngrijiri total impersonal ºi militarizat.Troleul care l-a adus pe lume zãcea la parter într-orezervã, întrebându-se cu disperare dacã o sã-ºi maivadã vreodatã fata... Când întrebam de copil, mi sespunea cã e bine ºi cã e, desigur, macrozom !

251

Vedeai niºte grimase de zâmbet doar când pri-meau taxa pusã pe orice serviciu, dar piereau ºiacelea, înghiþite în câteva minute de o indiferenþãzemuind de urã dacã îndrãzneai sã mai vrei ceva.Îmi aduc aminte cã aveam grijã sã îi rog pe cei careveneau la mine îmi aducã bani mãrunþi, în bancnotemai mici, cã rãmâneam mereu cu bancnote mari, pecare le-aº fi terminat imediat la câte servicii trebuiauplãtite.

Programul instituit dupã prima zi era demn deinterogatoriile comuniste din anii �50 : dupã alãptatulde la miezul nopþii, dacã erai norocoasã, dormeaipânã la 3 dimineaþa, când erai brutal sculatã sã-þi facidatoria lactantã la etajul superior. Cu chiu, cu vai,veneai aproape de ora 4 înapoi, iar la 5.30 þi seaprindea lumina în ochi pentru cã venea femeia deserviciu sã facã curãþenie, spãlând pe jos cu substanþaaceea înþepãtoare care defineºte paradigmatic spita-lele ºi cabinetele medicale româneºti. Mai aþipeaiapoi o jumãtate de orã ºi iar venea o asistentã cuvocea ca o goarnã spartã sã dea alarma sã stãm cât dedrepte se poate, cã vine profesorul în vizitã. Nu veneaspecial la mine, venea la colega mea de rezervã, careera un caz mai special ºi era pacienta lui, aºa cã amfost calificatã recalcitrantã ºi implicit, nesimþitã. Oricum,nu mi-a adresat nici o vorbã în cinci zile. Începeaapoi o foialã fãrã rost, în care nu mai puteai închideun ochi, apoi alãptatul de la 9, de la 12, de la 3dupã-masa. Urcam pe scãri, þinându-mã de pereþi,ajunsesem sã prefer scãrile de groaza ºi sila lifitierelorcãrora trebuia sã le dai ºi de cinci ori pe zi ºpagã,

252

modicã de altfel, dar mai trebuia sã cumperi de la elebotoºei sintetici chinezeºti bleu, galbeni, roz ºi porto-calii, aduºi de la en gros-ul Europa.

Începusem sã mã mir cã în sistemul acela milita-rizat nu am alocat un numãr de identificare, în fondaveam o denumire de obiecte generice asupra cãrorase exercitã �actul de îngrijire medicalã� ºi am fi fostmãcar aparent ºi indirect personalizate, undeva într-untabel, fiecãrui numãr i-ar fi corespuns, totuºi, un numede persoanã.

Zilnic, pânã în prânz, se auzea un lãtrat spart în careerai convocatã anonim, pe numele de cod �pacientade la X�, la o asistentã care îþi schimba pansamentulºi te punea sã te urci pe infama masã ginecologicã,efectiv fãrã rost. Era o persoanã ceva mai articulatã ºicu o vãditã înclinaþie spre conversaþii medicaloide,pline de învãþãminte. La prima vizitã mi s-a fãcutmoralã cã în ziua anterioarã fusesem �curãþatã� înrezervã (eu, de altfel, operatã de o zi, nici la baia dinrezervã nu mã puteam deplasa !). Un ritual nesfârºitde abluþiuni aseptice... ªi cu ocazia acestei primevizite în care nici nu puteam sta pe picioare ºi mãluptam, stoicã, cu valuri de ameþeli ºi senzaþii devomã, dupã primirea bancnotelor aferente, s-a uitatgrav la mine ºi, în chip de mulþumire, probabil, mi-azis cu toatã autoritatea dispreþuitor-medicalã pe careo copia destul de reuºit de la medici :

� ªtiþi cã aþi fãcut un macrozom, nu ? !M-am uitat pierdutã la ea, din ce în ce mai ameþitã,

în cap mi se buluceau de valma flash-uri cu declinã-rile de la cursurile de greacã veche din studenþie,

253

predate cu atâta blândeþe ºi farmec de FranciscaBãltãceanu (oare macrosomis era de declinarea adoua sau a treia ?), imagini de pe Animal Planet cuschelete reconstituite de Tyranosaurus rex ºi pozecu tot felul de siamezi dintr-un film de pe NationalGeograpfic despre accidentele genetice ale naturii.

Am reuºit doar sã formulez mental o replicã, darn-am mai avut puterea sã o rostesc : Puneþi-o lavitrinã ºi scrieþi macrozom pe ea, sã se cruceascãtoþi ! Am cãzut pe un scaun ºi câteva secunde n-ammai ºtiut ce-i cu mine. Probabil avusese timp sã vadãcã suma primitã era dublã faþã de taxa neoficialã, aºacã am beneficiat de un pahar cu apã. A început apoidiscursul cunoscut cu diabetul de sarcinã, diabetulcopilului... blah, blah, blah... Îmi mai aduc aminte cãam ieºit pe culoar sã mã întorc la mine în rezervã ºiam vãzut o femeie care se chinuia de trei zile sãnascã, arãta înfiorãtor, avea venele sparte pe faþã, pepicioare, gemea fãrã putere. Niºte mãmici în trecereo compãtimeau : �Sãraca, uite, vezi, dacã n-are bani,nu se uitã nimeni la ea !�. Am ajuns direct în baia dela rezervã ºi am vomitat violent.

Atunci s-a produs revelaþia, ºtiam de ce mi sepãrea totul atât de înspãimântãtor familiar, de ceaveam parcã senzaþia de déjà vu, de ce mã speriaseatât medicul întâlnit în dimineaþa naºterii la ecografie.ªtiam unde mi se pãruse cã am vãzut ceva similar.Când aveam zece ani, am fost cu familia într-uninstructiv tur de o lunã al þãrilor socialiste : URSS,Polonia, RDG, Cehoslovacia ºi Ungaria. În Polonia,pãrinþii mei au inclus în traseu ºi vizitarea lagãrului

254

de la Auschwitz, eu ºi fratele meu urma sã cunoaºtemistoria Europei ! La intrarea în lagãrul devenit muzeuþi se prezenta un film documentar cu imagini filmateatunci. O mare parte a peliculei o reprezentau ima-gini din saloanele unde se fãceau experimente medi-cale. Multe dintre acestea erau conºtiincios înregistrate,în fond era muncã de cercetare. Nici acum nu amputerea sã pun în cuvinte ce am vãzut acolo. Dupãfilmul acela, vizitai lagãrul cu ghizi specializaþi ºivizualizai exact locul experimentelor atroce. Mi sepãrea cã m-am mutat în acel film, cã medicul de laecografia din prima zi e epifania lui Mengele...

Dar, inevitabil, m-am gândit cã gãrzile de laAuschwitz nu pretindeau ºi nici nu primeau ºpagã.La ei distrugerea era sistematicã, organizatã de pro-tocoale stricte ºi, desigur, 99% eficientã.

Cam la trei zile de la naºtere am avut privilegiulsã pot participa la o întrevedere cu neonatologasecþiei. ªtiam, bineînþeles, cã fetiþa e foarte bine, înciuda denumirii primite, ea era foarte sãnãtoasã, niciurmã de diabet, nici la ea ºi nici la mamã. Aº fi vrut,totuºi, mai multe amãnunte. A urmat un dialog, multspus dialog, un monolog de zece minute, în picioare,care era punctat de încruntãturi specifice dacã îndrãz-neai sã deschizi gura. Doamna respectivã avea grijãsã-ºi manifeste ostentativ poziþia de putere absolutã înraport cu obiectul muncii ei, cu �produsul concepþiei�rezultat din burta mea adicã, dar ºi o îngãduinþãplictisit-iritatã cã trebuie sã discute ºi cu vehicululpurtãtor pe lume al copilului. În consecinþã, am ascultatrãbdãtori colaje din tratatele de neonatologie, turuite

255

cu o voluptate autogratificatoare ºi însoþite de oprivire þintitã undeva în neant, peste umãrul meu.Era un limbaj medical total inadecvat unei comuni-cãri personale. Am vãzut cã avea aceeaºi atitudinecu toate mãmicile prost inspirate care ar fi dorit sãdiscute cu ea. Degaja un sentiment absolut jalnic deautosuficienþã ambalatã ºtiinþific, combinat cu undispreþ absolut pentru cei cu care vorbea, cocteil dinpãcate atât de des întâlnit la noi.

Când am tras linie la plecarea din spitalul publicGiuleºti în decembrie 2000, a rezultat o spitalizarede cinci zile, aproximativ 1.000 de dolari cheltuiþi peºpãgi, o candidozã de care am reuºit sã scap dupã treiluni de tratamente ºi, mai ales, un sentiment de groazãde spitale de care n-am reuºit sã scap nici acum,numai o vagã adiere olfactivã de spital mã împietreºte.

Acasã

Am plecat acasã în ajunul Crãciunului, cu senzaþia cãam scãpat de la închisoare ºi ferm hotãrâtã sã nu maifac nici un copil dacã naºterea lui înseamnã retrãireaacestor experienþe. Mã uitam incredulã la mânã cãnu am ºtanþat vreun numãr de identificare. Mã gân-deam cã, slavã Domnului, acasã n-am nici un fel depoliþie atotºtiutoare care sã vegheze la respectareadrepturilor soþului, concomitent cu îngrijirea cores-punzãtor ºtiinþificã a bebeluºului.

La plecarea din spital ni s-a predat ceremoniosmacrozomul împachetat tradiþional românesc în formã

256

de mumie, ni s-a þinut un discurs tip stare civilã comu-nistã despre importanþa îngrijirii copilului conformprincipiilor ºtiinþifice, de cãtre acelaºi medic neona-tolog care psalmodia autogratificator ºi la comandãdin tratatele medicale, incapabil sã stabileascã ocomunicare personalã.

Dupã primele zile de haos total în casã, Crãciuncu sarmale ºi salatã de boeuf, lupta de gherilã dintrecele douã bunici (care în sfârºit apãruserã ºi ele)pentru supremaþia în cunoºtinþele despre bebeluºi ºiritualul primei bãi, am rãmas singuri cu Mãriuca.Mama a plecat dupã trei zile, venise, îºi vãzuse primanepoatã, a constatat cã mã descurcam ºi a plecat laale ei. Venea ºi revelionul. Soacra a plecat ºi ea. Dareu eram fericitã, deºi, în linii mari, habar nu aveamce sã fac cu copilul. Sergiu nici atât, dar eram aºafericiþi... Începusem vag sã mã dumiresc cã îngrijireatrebuia sã constea într-o rutinã cât mai bine orga-nizatã : spãlat, alãptat, baie, somn.

Am început sã rezolv din probleme... prin elimi-nare. Cu înfãºatul a fost cel mai uºor, l-am desfiinþattotal imediat ce am ajuns acasã, Mãriuca avea sãpoarte pamperºi ºi haine normale, de bebeluºi, adicãbody-uri. Nu suportam sã o vãd înfãºatã ca o mumie.Iar la venirea acasã de la spital, mã aºtepta, în afarãde hainele noi cumpãrate de familie, o ditamai geantacu hãinuþe de bebeluºi, venitã de la colegii mei.Geanta fusese la ªtefan, primul tãtic de la noi de lafacultate, trecuse apoi pe la Andrei, a poposit lamine, iar peste câteva luni avea sã plece la urmãtorulcopil de �academic��

257

Eternele boneþele au fost ºi ele abolite, ºi aºaavea capul prea mare pentru ele ºi-i stãteau strâmb.În casã era o temperaturã normalã, Mãriuca aveadestul pãr pe cap, nu era nevoie de ele. În primeletrei luni, biberoane, suzete, sterilizãri... nu au existat,Mãriuca sugea cu sârg de la mama ei. Singura suzetãde care dispuneam, primitã cadou, a fost ºi ea res-pinsã pragmatic de bebeluº : nu curgea nimic din ea,de ce sã se osteneascã sã mai sugã...

Aºa cã ajutorul cel mai mare în acele prime lunide practicare a maternitãþii a venit, cine ar fi crezut,chiar de la draga noastrã Mãriuca. Era bebeluºulperfect : mânca sârguincioasã la ore din ce în ce înce mai fixe. În buna tradiþie macrozomicã în care senãscuse, ajunsese deja la 5 kilograme în câteva zilede la venirea din spital. Plângea extrem de rar, ºiatunci cu motive întemeiate, foame ! Dormea fericitãaproape tot timpul, emanând o seninãtate de dincolode lumea asta, pe care de abia acum aveam liniºteaºi puterea sã o absorb. Ascultam amândouã Bach ºimuzicã retro într-o fericire amorfã, ea parcã înþele-gând cât este de fericitã mama ei cã e acasã cu ominune pe care o descoperã în fiecare zi, cã eramamândouã bine, cã mama ei n-are diabet de sarcinãºi nici depresie post-partum ºi cã gândul la eveni-mentele prin care trecuse nu o mai fãcea sã plângãatât de des. Bãile de searã erau un mare prilej debucurie ºi pentru noi, dar mai ales pentru Mãriuca.

Sergiu începuse sã se mai calmeze de acum, nuse mai trezea din orã în orã sã vadã dacã mai respirãcopilul. Reuºea sã aibã ºi în somn aceeaºi expresie

258

de beatitudine totalã de persoanã care tocmai a prizatheroinã... cãci paternitatea acþiona asupra lui ca undrog binefãcãtor. Cred cã un an întreg ºi-a pãstrataproape permanent expresia aceea. În viaþa mea nuam vãzut om mai fericit !

Liniºtea ne-a fost tulburatã numai de prima vizitãla domiciliu a pediatrei de cartier, care s-a derulatdupã aceleaºi principii de vizitã tip Gestapo. Persoanarespectivã, vãdit deranjatã cã de sãrbãtori trebuie sãþinã locul unei colege aflate în concediu, a dat buznaîn casã cu paltonul fluturând, flancatã de o asistentãcãrãtoare de hârtii ºi un ºofer de Salvare cãrãtor dealte bagaje. S-a trecut la interogatoriu, pe acelaºiton lãtrãtor, devenit de acum familiar. S-a identificatuna bucatã mamã, s-a preluat una bucatã copil învederea mãsurãtorilor antropometrice, s-a recitat iardiscursul cu diabetul de sarcinã ºi produsul macrozomrezultat, s-au exemplificat proceduri de curãþare amacrozomului, cu accent pe sterilizarea generalã,inclusiv a mamei, a tuturor mâinilor, a aerului, a apeipentru baia bebeluºului. Ni s-au scris pagini cu listenesfârºite cu produse farmaceutice destinate aceleiaºisterilizãri maniacale. Ni s-a recomandat ca în contactulcu copilul sã folosim masca ºi mãnuºile, de parcã eracineva suspect de virusul Ebola ! Acelaºi discurs dis-preþuitor autarhic, adresat neantului, mai mult lapersoana a treia, cã muritorii din jur nu dãdeausemne de neidioþenie. Nu m-am mai enervat, m-acuprins aºa o milã de genul ãsta de oameni deformaþiprofesional, blocaþi în scheme de comunicare auto-gratificatoare ºi mutilaþi sufleteºte iremediabil. Noroc

259

cã Fly, cãþelul nostru, era închis în bucãtãrie ºi alimentatcorespunzãtor sã nu latre. Mã gândeam cã era în staresã cheme poliþia dacã vedea cã avem câine în casã.Am dat plicul ritualic, n-am auzit nici urma unuimulþumesc. La plecare, ne-am simþit amândoi ca în101 dalmaþieni, dupã plecarea Cruellei de Ville dintr-ovizitã intempestivã în cãutarea cãþeluºilor Perditei ºiai lui Pongo... extrem de uºuraþi !

Evident cã n-am purtat nici mascã, nici mãnuºi, cãam spãlat-o pe Mãriuca la chiuveta din baie cu apãde la robinet atunci când schimbam pampersul, cãn-am dat-o cu nici un fel de creme sau preparatefarmaceutice. Dupã baia de searã îi fãceam masaj cuulei de mãsline (presat la rece, adus din Italia), fiertîn prealabil bain marie.

Eram în sfârºit fericitã, puteam sã îmi cunosc maibine copilul, sã petrecem timpul numai noi douã, sãîl examinez în voie, sã fantazez la cât o sã ne iubim,la cum o sã o ajutãm sã descopere lumea ºi prin cecolþuri de lume o sã o ducem. Îi vorbeam tot timpul,povesteam, cântam ºi jucam neobositã rolul celorºase ursitoare la un loc, recitând psalmodic : Sã fiicurajoasã (întotdeauna începeam cu curajul), sã fiibunã, sã fii deºteaptã, sã fii foarte frumoasã, sã iubeºtioamenii, cãrþile ºi muzica ! Probabil cã urzelile meleau fost atât de sincere, încât s-au împlinit toate (astada mostrã de modestie maternã ! ! !). Încercam sã mãscutur de tot zidul medical ridicat între mine ºi copil,de tot ceremonialul ºtiinþific modern de tratare amamei drept o maºinã reproductivã, devenitã treptatimbecilã ºi care, dupã depunerea travaliului strict

260

mecanic sau extragerea fãtului, nu mai e fiinþã umanãcu capacitãþi cognitive normale, ci o îngrijitoare caretrebuia supravegheatã, controlatã ºi reeducatã învederea creºterii copilului.

Urmãtoarea ºi, de fapt, adevãrata pediatrã a Mãriucãi,dr. Antonescu, a venit dupã sãrbãtori ºi am fost foartefericiþi pentru cã s-a dovedit o persoanã civilizatã,manieratã ºi, deºi tânãrã, o foarte bunã profesionistã,care iubea copiii ºi îþi fãcea plãcere sã vorbeºti cu ea.Atâta doar, îi era fricã de câini ºi la venirea ei Flytrebuia închis în bucãtãrie ! Prin aceastã doamnã amreuºit sã restabilim relaþiile normale cu stabilimentulmedical pediatric ; ºi acum, când mai venim în þarã,trecem pe la ea sã vadã copiii.

Primele luni ale Mãriucãi rãmân marcate în me-moria mea de beatitudinea unui bebeluº perfectsãnãtos, o fetiþã frumoasã ºi bunã care pãrea cã sesimte foarte bine pe tãrâmul uman, care a avut decenþamaximã sã nu sufere de colici ºi de nici un fel de altãafecþiune medicalã.

Dar, de cealaltã parte, erau lecturile chinuitoaredin Mama ºi copilul, în care încercam sã trec delatura comunistã, ideologizantã a catehismului medicalmatern, sã fac abstracþie de limbajul de lemn, deadresãrile depersonalizate, sã caut informaþia caremã interesa. Era totuºi singura sursã de informaþie decare dispuneam în creºterea copilului, cartea aceeaºi� vecina Duºa. Ochii îmi cãdeau însã mereu pesfaturile cu valoare normativã absolutã, pe pomelnicelenesfârºite de afecþiuni ºi riscuri care îmi aminteau

261

mereu de spital. Începusem sã am reacþii fiziologicecând trebuia sã consult �poliþia maternitãþii�.

Hazardul a fost din nou de partea noastrã : prietenamea Adina, mãmica Macrinei de aproape un an, mi-adat un catehism matern mult mai blând ºi mai uman,venit pe filierã occidentalã : What to Expect � TheFirst Year. Cartea nu te speria cu ilustraþii de copiispânzuraþi dupã gratiile pãtuþului, nu-þi þinea lecþiimoralizatore, era adresatã direct nu numai mameisau unei entitãþi abstracte, ci ambilor pãrinþi ; nupleca de la premisa cã mama e un obiect retardatdecãzut din drepturile de fiinþã umanã, era scrisãcald, direct, cu umor, liniºtitoare, cu liste clare desimptome care trebuiau considerate îngrijorãtoare,totul într-o abordare medicalizatã moderatã. Era unvolum care se adresa blând familiei, nu neantuluiºtiinþific sau secretarului de partid, cu sfaturi practiceºi de bun-simþ care nu te jigneau ºi în nici un caz nuîþi explicau reproducerea umanã ilustrând-o cu rânduride vaci negre ºi roºii (de culoare albastrã). Dincolode informaþiile practice concentrate pe esenþial, celmai mult îmi plãceau comentariile de tipul : Dacã nuaþi mai reuºit sã îi faceþi baia de searã azi, nu vãstresaþi ºi nu vã simþiþi vinovaþi, bebeluºul nu ºi-a datseama ºi oricum nu avea cum sã fie atât de murdar ! ! !

Imediat dupã ce Mãriuca a împlinit o lunã, Sergiua trebuit sã plece într-un stagiu de douã sãptãmâni laOxford. Înainte de plecarea lui am bravat plinã deîncredere în mine : Mã descurc eu, ne descurcãm noi,douã fete singure acasã� de acuma aveam expe-rienþã ! Dar în dimineaþa în care am rãmas amândouã

262

singure am avut aºa un sentiment straniu de� înce-putul lumii� Afarã era o ceaþã lipicioasã de ianuarie,Mãriuca dormea fericitã ºi mie mi s-a fãcut deodatãfoarte teamã, dar mi se pãrea totodatã cã trãiescexperienþa vieþii mele. Afarã nu se vedea nimic decâtceaþã, pe lume nu mai eram decât eu ºi Mãriuca.Atunci am conºtientizat brusc cã începe o nouã viaþãpentru mine. Nu numai Mãriuca se nãscuse, dar mãnãºteam ºi eu, se nãºtea Mama din mine, femeiaadevãratã din mine care pleca la drum sã în-ome-neascã o nouã fiinþã.

* * *

Privind acum la ce s-a întâmplat în urmã cu nouãani ºi gândindu-mã cã una dintre cititoarele acestorrânduri va fi fiica mea, mã gândesc cã aº fi vrut sãpoatã citi numai partea idilicã a poveºtii ºi nu conflictulmeu cu o întreagã ideologie a naºterii ºi a maternitãþiicare ne-a deformat pe multe dintre viitoarele mamede atunci, dar mai ales pe cele dinaintea mea. Oideologie care era marcatã (ca ºi în prezent de multeori) de construcþia unui traseu al feminitãþii în carepracticile ºi dezideratele sociale (ºi chiar politice),practicile religioase, stereotipurile culturale, tradiþiona-lismul te mutilau pe viaþã.

Dar puþinã lume, chiar ºi între femei, vorbea atuncidespre aceste lucruri. Nimeni ºi nimic nu te pregãteapentru ce urma sã trãieºti de fapt. Era un fel deiniþiere dureroasã în mister, dar nimeni nu îþi spunea

263

ce te aºteaptã în mod real. Ceea ce urma sã trãieºti ºimodul cum te raportai la acea experienþã erau maimult o realitate mediatã de mai multe discursuri. Pede o parte, e un discurs al unei culturi feminine (i.e.între femei) underground � mame, bunici, prietenemai mari, vecine, rude � unde þi se serveau mai multpoveºti edulcorate, centrate pe rezultatul minunatacestui travaliu (fizic, dar mai ales psihic), undenetworking-ul feminin te flata cu felicitãri ºi laude(adresate nu pentru loteria geneticã la care mai multsau puþin voluntar ai ieºit câºtigãtoare, ci pentruconformarea la scriptul biologic), unde pãrþile neplã-cute erau ascunse de ºoapte, ochi peste cap, aluziiincomprehensiblile, ambiguitãþi ºi nelipsita încurajaredin care strãbate un perdant fatalism oriental : �Las�cã dacã te ajutã Dumnezeu ºi ai noroc, trece repede !�.Rezultatul � o stare de confuzie fericitã unde tesimþeai în centrul atenþiei ºi unde, dacã reuºeai sãtreci de avalanºa de informaþii ºi sfaturi bãbeºti careplecau de la premisa cã, dacã doar printr-o minunenu suferi de un retard mintal irecuperabil, poþi aveagrijã de tine ºi de viaþa care se plãmãdeºte în tine,þi-era chiar bine !

Pe de altã parte, prin contactul cu discursul medi-cal, dar mai ales cu instituþiile unde acesta dominã,dar ºi cu alte discursuri media, mai ales în ultimii ani,eºti expusã unei medicalizãri excesive a sarcinii ºiimplicit a naºterii, care te înstrãineazã atât de multde corpul propriu, încât ai senzaþia uneori cã eºti uncorp-maºinã proiectat, dus la service ºi întreþinutstrict în vederea producerii de copii (ceva cam în

264

genul laboratoarelor din filmul Matrix, unde copiiidin lumea controlatã de computerul central creºteausinguri în utere-maºini).

Premisa celor douã discursuri este în mare mãsurãpatriarhalã : femeia gravidã e incapabilã cognitiv sãaibã grijã de trupul ei ºi de al copilului pe care îlpoartã, iar trupul acesteia este tratat fie ca un bun alcomunitãþii (familia nuclearã, familia extinsã, societa-tea), fie ca un obiect de exercitare instrumentalã aprofesiei medicale.

Aºa cã rândurile mele stau mai mult sub semnuldezvrãjirii, al demitizãrii unui proces biologic care afost smuls din tãrâmul naturalului, firescului ºi care,prin tradiþii uneori obscure, depersonalizare comu-nistã ºi, mai ales, prin medicalizarea din ce în ce maiaccentuatã a epocii moderne ºi a celei postindustrialecontemporane, a fost transformat într-un adevãratconstruct socio-medical care a devenit normativ pânãla oprimare : maternitatea ºtiinþificã.

Povestea celei de-a doua sarcini ºi naºteri, când ovoi scrie, va fi o poveste în întregime fericitã. Meca-nisme compensatorii nevãzute mi-au oferit ºansa uneia doua naºteri deloc traumatizante, tot prin ceza-rianã, tot a unui macrozom, of course (deºi nãscut latreizeci ºi opt de sãptãmâni), dar în Belgia, de aceastãdatã a unui bãiat. Ca într-o oglindã inversatã, totuls-a petrecut sub semnul firescului, al naturalului,într-un cadru care, deºi se numea spital, te trata cape o fiinþã umanã demnã, nu ca pe un obiect idiotcare poartã, livreazã lumii ºi alãpteazã un �produsde concepþie�. Sergiu a fost permanent cu mine ºi

265

înainte, ºi în timpul celei de-a doua naºteri. Acoloam simþit plenar, chiar din momentul naºterii, ºi nudupã o sãptãmânã, ce înseamnã sã devii mamã : sã fiio mediatoare între nefiinþã ºi fiinþã, între cuvânt ºicorp, sã ajuþi la în-truparea unui copil pentru carenu ai cuvinte sã mulþumeºti sorþii cã ai avut ºansa sãîi fii mamã.

august 2009

266

2000

Peste ocean, într-o pãdure

Maria Bucur

Sarcina

Nu þin minte exact când am aflat de unde ºi cum vincopiii pe lume. Despre sex am învãþat din revisteerotice aduse din Libia de tatãl unei prietene dinbloc, pe care mi le-a arãtat pe ºest odatã la ea acasã.Aveam cam opt ani atunci ºi nu ºtiam deloc ce sã faccu informaþiile vizuale, cum sã le percep ºi unde sãle aºez. Dar acolo era vorba despre sexul ca sport,nu ca dragoste ºi modalitate de a te reproduce. Viaþasexualã deplinã am început-o la optsprezece ani,dupã ce am plecat la facultate, pe când eram deja înStatele Unite. Informaþii despre ciclu, sex ºi naºterenu mi s-au oferit niciodatã acasã, nimeni nu mi-aoferit de bunãvoie cunoºtinþe despre asta, nici mama,nici tata, nici bunica (mama tatãlui). ªtiam de la mamapoveºti despre naºterea fratelui meu în Crimeea,într-o staþiune de varã, ºi mai ºtiam despre naºterea

267

mea la spitalul Caritas, unde mama mai cã m-a aduspe lume în sala de aºteptare. ªtiam ºi cã fusesemaproape un avorton, asta aflasem, cred, de pe lavârsta de doisprezece ani. Mi se spusese (ºi mama ºitata o repetau în public câteodatã, în prezenþa priete-nilor ºi a altor membri ai familiei) cã am fost o foarteîncãpãþânatã fiinþã dinainte de naºtere, pentru cãm-am împotrivit mai multor încercãri de a �scãpa� demine, ºi cã m-am nãscut fatã ºi nu bãiat (avuseserãnumele deja decis, urma sã fiu un Serioja, dar s-animerit sã ies Maria). ªtiam aceste fapte, dar nu caevenimente biologice, legate de corpul mamei meleºi de sistemul de reproducere uman, ci numai caevenimente sociale, legate oarecum de personalitateamea : încãpãþânatã, grãbitã, cu gura mare.

Undeva, în timpul liceului, nu þin minte exactcând ºi cum, am aflat cum se comportã sistemulreproductiv uman, dintr-o carte pe care cred cãpãrinþii mei o puseserã în camera fratelui meu pe lavârsta de optsprezece ani (eu aveam vreo paispre-zece ani atunci). Era o carte de anatomie pentrufacultate. Descrierile erau cât se poate de clinice, darcu ilustraþii, aºa încât puteam sã recunosc anumitecomponente ale corpului meu, deºi mã depãºeau cutotul detaliile medicalizate din descrieri.

Dupã aceasta, am avut câteva experienþe de femeieînsãrcinatã, curmate cu avorturi (douã spontane ºialtul forþat). În primul caz (avortul forþat), întâmplareaa fãcut sã rãmân însãrcinatã la revoluþie, când amajuns în þarã sã-mi vizitez prietenul pe 17 decembrie1989 ºi am rãmas acolo pânã pe la mijlocul lui ianuarie,

268

ca sã trãiesc istoria pe viu. Istoria trãitã a revoluþiei,toatã tensiunea ºi speranþa de atunci s-au combinat,la cote maxime, ºi cu dragoste ºi pasiune eroticã, darcare, cum nu mai aveam la mine pilulele anticon-cepþionale (nu îmi programasem sã fiu în þarã maimult de o sãptãmânã, iar pentru revoluþie am stat olunã), au avut consecinþe neplanificate ºi nedorite laacea vreme. Aveam douãzeci de ani, eram în anul IIIde facultate, îmi doream sã am ºi o viaþã profesionalãînainte de una personalã ºi nu îmi era deloc clar dacãviaþa personalã pe care mi-o doream includea ºi copiila acea vreme sau în viitor. Al doilea avort, spontan,a avut loc când eram la studii doctorale ºi trãiam deun an de zile cu partenerul meu de viaþã, Dan. A treiapierdere a fost de fapt o sarcinã extrauterinã, la treizeciºi unu de ani, când îmi doream deja foarte mult sã amun copil (eram mãritatã de cinci ani ºi foarte fericitã).Atunci am pierdut o trompã, un kilogram de sânge ºiaproape am murit. A fost o experienþã absolut trauma-tizantã ºi în care m-am simþit foarte singurã, oarecumpãrãsitã, fãrã resurse personale sã rezist durerilor ºislãbiciunii. Pe deasupra, mã domina teama cã n-aºmai putea rãmâne gravidã tocmai atunci când îmidoream asta din tot sufletul. Dorinþa de a rãmânegravidã a rãmas ºi, din fericire, am avut norocul de aavea încã douã sarcini sãnãtoase dupã aceea.

Deci experienþa fiziologicã a unei sarcini, a schim-bãrii corpului, a schimbãrilor hormonale ºi a consecin-þelor emoþionale ale acestor schimbãri am avut-o înpreview de câteva ori. ªi, evident, am simþit ºi conse-cinþele emoþionale ºi fizice ale pierderii unei sarcini,

269

mai ales a treia, dar ºi celelalte, deºi pe atunci nule-am înþeles niciodatã emoþional ca suflete pierdute,ci ca nenoroc ºi ca evenimente nefericite.

La prima sarcinã sãnãtoasã aveam treizeci ºi unu--treizeci ºi doi de ani, la a doua, treizeci ºi cinci deani. Sarcina cu Dylan s-a întâmplat dupã istoria cusarcina extrauterinã din vara precedentã. Eram într-operioadã bunã personal, dar destul de zbuciumatãfamilial. Sora mai micã a lui Dan (femeie de vârstamea ºi mamã a trei fete) decisese sã-ºi lase bãrbatulexact în perioada sarcinii mele extrauterine (întâm-plãtor, desigur). Toatã lumea din familie, inclusivsoþul meu, încerca tot felul de intervenþii pentru asalva cuplul, lãsându-mã sã mã ocup singurã deefectele trupeºti, dar mai ales sufleteºti ale pierderiiacelei sarcini. Mã deprima ºi mã speria ideea cãºansele mele de a rãmâne însãrcinatã erau cu jumã-tate mai mici dupã pierderea unei trompe.

Dar ar trebui sã încep mai devreme cu povesteaaceasta, cu momentul în care dorinþa de a face uncopil a înflorit în mine. În 1999 am petrecut ºapteluni în România, ianuarie-iulie, lucrând la un proiectde cercetare. Plecasem în þarã cu entuziasm ºi cumintea clarã : urma sã îmi fac cercetarea, sã lucrez lao carte, sã mã pregãtesc pentru un concurs la univer-sitate ºi... bonjour, naþiune ! Cu Dan avusesem de maimulte ori conversaþii despre posibilii copii. Ele seîncheiau întotdeauna cu o armonie ºi un consens deplinîntre noi : cã numãrul de copii deja nãscuþi pe lumeeste mare, cã nu are nici un rost sã ne reproducem ºicã, dacã este sã ne gândim sã creºtem un prunc

270

vreodatã, nu are nici un rost sã urmãm calea biolo-gicã, ci am opta mai degrabã pentru cea socialã, vomadopta un copil. Baºca, mi se menþiona ºi mai indirect,ºi mai direct de cãtre famlia mea ultraromâneascãfaptul cã ar fi cazul sã fac un copil cât mai repede, cãnu se ºtie ce ºanse aº avea sã mai nasc un copil sãnãtosdupã vârsta de treizeci de ani. Nu m-au impresionatniciodatã argumentele tradiþionaliste, fiindcã eu urmasã cresc copilul, nu pãrinþii sau bunica mea.

Cândva prin februarie, dupã o lunã de stat singurãîn Bucureºti, brusc m-a pãlit o dorinþã aprigã de aface un copil. S-a întâmplat efectiv peste noapte. Adoua zi l-am sunat pe bãrbatul meu ºi l-am anunþatcã ceasul biologic îmi ticãie în cap, cã am încetat sãmai iau pilulele anticoncepþionale. I-am dat ºase lunisã se obiºnuiascã cu ideea, dar am insistat cã nu esteo hotãrâre luatã uºor, deºi a fost fulgerãtor de rapidã.Nu i-a venit sã creadã decât dupã ce i-am repetataceeaºi poveste timp de ºase luni. Nu era o toanã.Era o schimbare clarã în mine.

Ce se întâmplase ? Pur ºi simplu am ajuns la o cris-talizare a unor lucruri care pânã atunci se situaserãparalel în capul ºi sufletul meu, iar acum s-au aliniatbrusc. Finalizând prima mea carte, am realizat cã ocarte este un produs de care trebuie sã te detaºezi decum îl termini ºi aºa era cazul în general cu toatepasiunile mele intelectuale. Ele sunt constante, darnu pot juca mai mult decât un rol periferic în ceea ceînþeleg eu sã fie sensul vieþii mele sau sensul vieþii îngeneral. Pânã atunci aveam iluzia cã produsele meleintelectuale mi-ar hrãni dorinþa permanentã de a avea

271

o viaþã plinã ºi interesantã. De atunci ºi pânã în ziua deazi (ºi sunt destul de sigurã, pentru restul vieþii mele)m-am dezbãrat de iluzia cã ceea ce gândesc ºi pun pehârtie mã marcheazã pe mine ca om. Nu, ceea ce scriuîi marcheazã pe cei care îmi citesc scriitura, dar ceeace mã marcheazã sunt relaþiile umane cu cei din jur.

Prin luna martie 2000 mi-am dat seama cã nu îmivenise ciclul la timp (la mine a fost întotdeauna caceasul, fix la douãzeci ºi opt de zile) ºi m-am întrebatdacã nu rãmãsesem gravidã, având în vedere cã numai luam anticoncepþionale de multã vreme. Amcumpãrat douã teste diferite de la farmacie, le-amîncercat ºi rãspunsul a fost pozitiv la amândouã. Ammers imediat la ginecologul care mã operase la sarcinaextrauterinã ºi mi s-a confirmat imediat cã sunt gra-vidã. A fost o bucurie imediatã, dar plinã de emoþii,având în vedere istoria pierderilor de sarcinã pe carele trãisem deja.

[Inserþie : Cu Elvin, cel de-al doilea fiu, treaba astat cu totul altfel, pentru cã dupã naºterea lui Dylanºi eu, ºi Dan am considerat cã ne fãcuserãm �datoria�biologicã ºi cã avea sens, moral vorbind, sã adoptãmun al doilea copil. Asta însã s-a întâmplat ca ideenumai dupã ce Dylan avea deja peste un an. Aveammai multe prietene care adoptaserã, cu rezultate bunede adaptare a copiilor. Credeam cu convingere cãputem sã facem aceasta ºi cã era ºi alegerea cea maibunã. Dar natura a vrut altfel. Într-un sfârºit de noiem-brie, când uitasem sã iau anticoncepþionalele (cãlãtori-sem de câteva ori, eram puþin preocupatã la serviciu),am rãmas însãrcinatã pur ºi simplu din întâmplare.

272

Statistic vorbind, ºansele erau foarte mici sã rãmângravidã ºi nici nu ne propuseserãm (deºi Dan m-abãnuit câtãva vreme cã l-am �pãcãlit�). Dar Elvin,copil încãpãþânat ºi cu multã personalitate, ca ºi mamalui când era încã nenãscutã, s-a aºezat în viaþa noastrã,punând capãt ideilor noastre de a adopta un alt copil.]

Dan a fost cu mine la vizita aceasta ºi apoi la multedin consultaþiile de dupã ºi a avut aceeaºi reacþie debucurie ºi emoþie ca ºi mine. Nu aveam deloc o ideeclarã asupra procesului care ne aºtepta înainte ºi dupãnaºtere, dar am ºtiut amândoi imediat cã ne aflam înmomentul de graþie al vieþii noastre de cuplu.

Bucuria a fost mare în toate pãrþile. Pãrinþii ºibunica aºteptau o veste ca asta de multã vreme. Întâm-plarea a fãcut ca ºi cumnata mea sã rãmânã gravidãîn acelaºi timp, prin urmare au avut veºti bune duble,de la fratele meu ºi de la mine. Soacra ºi socrul meuaveau deja cinci nepoþei, între patru ºi optsprezeceani, dar, deºi noutatea nu era atât de mare pentru ei,s-au bucurat enorm, cãci sunt o familie cu totul dedi-catã copiilor. Veriºoarele lui Dylan ºi Elvin au fost însãcele mai bucuroase, mai ales cele mici, pentru cãaveau o nouã jucãrie pe care o aºteptau sã se nascã.

Prima sarcinã a fost cu totul ok, deºi am avutperipeþii. Când am aflat cã sunt gravidã, aveam dejaplanificatã o vizitã în România ºi în Grecia. Cu Dylannu mi-am schimbat mult planurile profesionale cânda venit vremea sã iau decizii de cãlãtorie. Cu Elvintreaba a devenit mai complicatã. Nu am cãlãtorit multdupã naºterea lui Dylan ºi între vârstele de zero ºi treiani la Elvin. De atunci însã, cãlãtorim destul de mult.

273

N-am avut dureri deloc cu Dylan, n-am avut greþu-rile pe care le simt multe femei. M-am simþit sãnãtoasã(ºi grasã, dar asta nu este nimic neobiºnuit la mine),cu apetit mare, dar, din fericire, cu pofte cât se poatede sãnãtoase � lapte (pe care altfel nu îl pot bea deunul singur niciodatã), fructe (mai ales cireºe ºipiersici), iaurt ºi multe tipuri de musli. Nu þin mintefaze în care sã fi dorit îngheþatã la ora 3 dimineaþasau ceva de genul acesta. Cu Elvin, schimbarea ceamai mare a fost cã m-au apucat alergiile la tot ceapãrea primãvara ºi nu puteam/nu doream sã iaumedicamente, aºa cã am dormit destul de prost tottimpul, cu nasul înfundat, proptitã pe perne ca sãpot respira ºi, în consecinþã, cu dureri destul de maride spate. Dar, în general, amândouã sarcinile au fostevenimente normale, pe care mi le-am asumat caproces, curioasã ºi cu totul implicatã în fiecare aspect,dar în acelaºi timp fãrã sã vreau sã schimb prea multdin modul meu de viaþã. Am lucrat în amândouãcazurile pânã cu o orã-douã înainte de a începedurerile naºterii, am participat la toate aspecteleuzuale ale vieþii mele profesionale (predat, confe-rinþe, întâlniri de lucru etc.) ºi personale.

Singura schimbare au fost vizitele pe care gine-cologul (ºi, la a doua sarcinã, moaºa, pentru care amoptat deoarece oferea o relaþie mult mai persona-lizatã ºi nu atât de medicalizatã ca în cazul unuidoctor) le programa cam o datã pe lunã, iar la sfârºit,în luna a noua, la o sãptãmânã. În anticamera gineco-logului simþeam mai clar cã fac parte dintr-o altãcategorie umanã � cea de mamã, de pãrinte � asumatã

274

ca lucru pozitiv, pentru cã toate asistentele ºi noii pãrinþide acolo erau întotdeauna cu zâmbetul pe buze.

Percepþiile altora asupra sarcinilor mele au fost îngenere cât se poate de pozitive. Cultura graviditãþii înState este (sau era la acea vreme) cu totul alta decât înRomânia. Femeile vin la tine ºi te întreabã în ce lunãeºti, dacã este primul copil, cum te simþi. Lumea îþimai ºi pune mâna pe burtã câteodatã (nu des, darsuficient de des cât sã îmi fi trebuit un pic de timp sãmã obiºnuiesc ºi sã nu o iau ca pe o invadare a spaþiuluimeu privat, prima mea reacþie emoþionalã). La servi-ciu lumea era mai precautã (mai puþin secretarele,categorie umanã mult mai empaticã decât profesoriiºi studenþii) : colegii nu prea ºtiau dacã este politicallycorrect sã mã întrebe cum mã simt (mai ales bãrbaþii,90% din colegii de departament), iar studenþii nu ºtiaudacã au o profesoarã obezã sau ce se întâmpla exactcu mine. Aºa cã la ambele sarcini am anunþat de laînceput la curs cã �nu sunt numai grasã, sunt ºi însãrci-natã ºi voi fi la curs, sper, pânã la sfârºitul semestrului�.

Am avut însã, dupã cum am menþionat înainte,câteva peripeþii fiziologice cu cele douã sarcini. Pecând eram gravidã cu Dylan în luna a ºasea, am fãcuto cãlãtorie prin România cu Dan, conducând un Ticoîmprumutat de la o prietenã din Bucureºti. În drumde la Sighiºoara cãtre Sibiu, am fãcut un accident demaºinã (am alunecat pe o bucatã de ºosea pe careavusese loc un accident ºi se vãrsase o grãmadã deulei de maºinã, extrem de cald ºi deci lichefiat). Astaa însemnat cã am alunecat de pe ºosea într-un ºanþlateral ºi ne-am rãsturnat cu maºina cu roþile în sus. Am

275

avut mare noroc � eram cu centurile puse ºi maºinanu a fãcut explozie. Am ieºit din maºinã, am fãcutraportul la poliþie, am sucit maºina cu roþile în jos ºine-am întors la Bucureºti. Nimeni nu a pãþit nimic.Dar ºi eu, ºi Dan am avut mari emoþii cu sarcina.

Cu Elvin a fost o poveste ºi mai periculoasã, re-zultatul prostiei mele de femeie cu prea multe dorinþeîn viaþã. Când am aflat cã sunt gravidã cu el, eramdeja programaþi (ºi plãtiserãm) sã mergem la schiatîn Colorado, în staþiunea noastrã favoritã (CopperMountain). Eram într-o fazã mai sportivã a vieþii. Aºacã am întrebat-o pe moaºã dacã aº putea sã merg laschi ºi ea mi-a rãspuns cu precauþie cã trebuie sã amgrijã, dar cã nu îmi interzice sã merg. Eu am interpre-tat-o aºa cum mi-a convenit ºi am decis sã merg. Înprima zi pe pârtie, mi s-au încruciºat schiurile pe opantã foarte abruptã ºi nu mi-au sãrit încheieturilede la clãpari, în consecinþã ligamentul central de lagenunchiul stâng mi s-a rupt pe loc. Asta a însemnatîn primul rând o durere extraordinarã ºi în al doilearând neputinþa (cel puþin pe moment) de a-mi folosigenunchiul. Am stat urmãtoarele cinci zile sã mã refacºi dupã naºtere a trebuit sã fac o operaþie complicatãde înlocuire a ligamentului. Mi-am petrecut restul sar-cinii cu Elvin pãºind cu precauþie ºi greutate cu piciorulstâng. Norocul mare a fost cã nu mi-au sãrit legãturilede la schiuri, pentru cã m-aº fi rostogolit pânã în valeºi nu se ºtie ce ar fi însemnat asta pentru sarcinã.

Prima mea carte ºi multe din lecturile mele perso-nale s-au concentrat asupra relaþiei dintre biologic ºi

276

cultural în privinþa identitãþii de gen. Experienþasarcinii mi-a schimbat cu totul convingerile sau, maidegrabã, mi le-a complicat. Nu existã substitut pentruexperienþa trãitã în privinþa asta ºi tot ceea ce citimca teorie sociologicã, filosoficã, antropologicã, cultu-ralã etc. este pur ºi simplu apã de ploaie. Sarcina m-aînfemeit pur ºi simplu. Schimbãrile fiziologice alecorpului meu erau una. Dar experienþa de a avea pecineva care creºte în pântecele tãu este altceva.

Nu mi-am simþit niciodatã trupul, fiinþa atât delegatã de viaþã, responsabilã, dar ºi vulnerabilã, pen-tru cã trãiam ºi prin/pentru fãtul din trupul meu. Amînceput sã îmi înþeleg identitatea ca fiind fundamentalºi nealterabil diferitã de cea a oricãrui bãrbat. Pedurata sarcinii ºi a alãptãrii mi-a fost încontinuu milãde soþul meu, sau mai degrabã pentru el ºi orice altviitor tãtic, pentru cã ºtiam cã nu este posibil sãînþeleagã cu adevãrat ce înseamnã dragostea care mãpãtrundea peste tot, cât ºi senzaþiile incredibil defascinante ale miºcãrilor fãtului din burtã. Nici eunu-mi putusem imagina în vreun fel aceastã schim-bare înainte. ªtiam cu siguranþã cã nu conteazã câtde empatic eºti, trãirea este trãire.

Transformarea pe care am simþit-o a fost cea aumanizãrii depline, a împlinirii ca fiinþã completumanã ºi, în acelaºi timp, cea de a-mi iubi capacitãþileumane pe care nici mãcar nu le intuiam înainte. Darnu într-un sens egoist, ci dimpotrivã, într-un sensdirect situat în relaþie cu alþii : cu fãtul, cu soþul meu,cu orice altã femeie. Era ca ºi cum unghiurile deperspectivã ale minþii ºi sufletului meu au devenit

277

mai panoramice, mai capabile sã se bucure de totceea ce este viaþã ºi fiinþã. Nu sunt o persoanã reli-gioasã, dar miracolul acesta al dragostei care creºteexponenþial în tine prin fiinþa care îþi creºte în trupeste cea mai clarã dovadã ºi cea mai adâncã înþe-legere a existenþei unei entitãþi mai mari decât oriceom, a capacitãþii potenþiale a acesteia de a iubi aºacum nici nu poþi visa înaintea stãrii de sarcinã.

Relaþia a fost de dragoste la prima vedere. Laecograma de douãzeci de sãptãmâni i-am vãzut peamândoi (desigur, la distanþã de câþiva ani), superbi,sãnãtoºi, cu picioarele în gurã, fãcând yoga în burticã.Am plâns ºi eu, ºi soþul meu ca niºte copii. Evidentcã ºi pânã atunci relaþia cu fãtul a fost una intimã ºitandrã, dar vãzându-i în plenitudinea fiinþei lor, activi,drãgãlaºi ºi cu totul la ei acasã, aceasta a transformatrelaþia într-una ºi mai drãgãstoasã.

Financiar am fost ok, nu ne-am fãcut deloc griji înprivinþa acoperirii costurilor naºterii ºi a altor cheltuieliaferente. Locuiam de un an într-un studio pe care îlconstruiserãm pentru a fi un fel de pied-à-terre undeurma sã ne facem (când agoniseam suficiente resurse)o casã propriu-zisã. Cãbãnuþa consta într-un parter,plan deschis, cu living, bucãtãrie, sufragerie, birouîn aceeaºi încãpere de 8 × 8 metri (împreunã cu ogrãmadã de instrumente muzicale, mai ales de tobe,uneltele de lucru ale soþului meu), cu o micã baie,cu o singurã altã camerã, care oferea ºi un minimumde spaþiu privat, ºi un spaþiu sus, separate numai descãri, dar nu ºi vreo uºã. Acolo sus dormeam laînceput noi doi, fãtul ºi cãþelul, iar mai târziu noi doi,

278

cãþelul ºi doi copii. Era un spaþiu cu totul boem,extrem de simpatic ºi intim, dar la un moment dat adevenit puþin cam incomod tocmai fiindcã deveneaacutã lipsa unui spaþiu privat.

Cât despre veºminte, din nou, eram într-o societateîn care datul mai departe al hainelor de gravidã ºi debebeluº se practicã în mod natural. Am purtat multelucruri de la altele, pe care apoi le-am tot vãzut prinoraº purtate de alte prietene, cunoºtinþe ºi necunos-cute gravide, un fel de cerc din ce în ce mai larg, decomunitate prietenoasã care vine în întâmpinareanevoilor acestora temporare. Pânã în ziua de astãzimai vãd copii pe la creºã cu lucruri pe care Dylanle-a avut pe el ca bebe la ºase-nouã luni. Deºi societa-tea americanã este în general obsedatã de achiziþio-narea de lucruri noi tot timpul, hãinuþele de sarcinãºi ale copiilor mici se paseazã fãrã mari probleme dela o mamã la alta, de la un copil la altul.

Naºterea

Amândouã naºterile au început noaptea. Cu Dylan afost foarte clar. Eram cu o zi înainte de termenul denaºtere ºi tocmai terminasem de corectat ultimelelucrãri ale studenþilor. Era ora 2 noaptea. M-au apucatdureri acute, contracþiile veneau la fiecare douã mi-nute. Am ºtiut imediat cã asta este, deºi, la vizitafãcutã cu douã zile înainte, doctorul îmi spusese cãmai aveam câteva zile, pentru cã nu eram dilatatãdeloc.

279

La a doua naºtere, eram deja la douã sãptãmânidupã data oficialã când trebuia sã nasc ºi am decis sãmerg la un club unde cânta o formaþie de blue-grassfavoritã, cea a lui Sam Bush, împreunã cu soacra ºicumnata mea. Cea din urmã lucra ca sorã medicalãla spitalul din oraº, ceea ce m-a convins cã pot îmiîncerca norocul sã intru în durerile facerii chiar acolo,la spectacol. Durerile au început însã dupã jumãtatede orã de când m-am întors acasã de la spectacol, pela 1 dimineaþa.

În ambele cazuri � prima datã pentru cã nu neaºteptam sã vinã chiar aºa la fix, a doua oarãpentru cã trecuserã deja douã sãptãmâni � Dan eraîn Champaign-Urbana, în Illinois, la trei ore deBloomington, pe cale de a termina un spectacol dejazz ºi de a se culca înainte de a reveni la Bloomingtona doua zi.

Pregãtirea pentru naºtere urmase un set de obi-ceiuri care sunt bine împãmântenite în Statele Unitela generaþia mea. Împreunã cu partenerul de viaþã ºiginecologul sau moaºa, însãrcinata decide un �plan� :cine o duce la spital, cine va fi în salonul de naºtere,unde vrea sã nascã (dacã are opþiunea în apã, spreexemplu, sau numai pe pat), ce fel de medicamenteeste de acord sã ia pentru dureri, cine poate asistadupã naºtere, când sã plece acasã etc. Planul meu cuDylan nu s-a potrivit de la început cu realitateapentru cã îmi dorisem mult sã fie ºi mama acolo,speram ca aceasta sã ne apropie mult. Dar, din motivepersonale ºi de serviciu, nu a putut veni. Dan, evident,urma sã îmi fie partenerul apropiat în proces, dar s-a

280

nimerit sã-l prindã momentul la distanþã ºi a ajuns,sãracul, obosit mort la spital. În �echipa de suporteri�contam ºi pe soacra mea, care mi-a fost ºi ºoferiþã, ºimâna dreaptã pânã când a ajuns Dan la spital.

La naºterea lui Dylan am stat acasã, singurã pânãla ora 6 dimineaþa, mãsurându-mi contracþiile. Când amdecis cã durerile deveniserã suficient de insuporta-bile încât sã necesite deplasarea la spital, am sunat-ope soacrã-mea (pe Dan l-am sunat la douã ore dupãce au început durerile, sã-i dau un pic de rãgaz sãdoarmã înainte de a porni pe drum înapoi acasã).L-am sunat apoi pe doctor, care intra de gardã la fix,la ora 7 dimineaþa. Ne-am dat întâlnire la spital. Amajuns la ora 7.30 cu valijoara (cãmaºa de noapte,hãinuþe pentru bebeluº, scutece, lucrurile necesaretoaletei zilnice, plus un boombox ºi o colecþie deCD-uri programate de Dan ca muzica pe care urmasã nasc). Þin minte ºi astãzi cã tocmai votasem (votin absentia, ºtiind cã urma sã fiu poate la spital înziua de alegeri) ºi purtam cu mândrie o insignã cuRalph Nader, votasem cu ecologiºtii în anul acela,ºtiind cã democraþii nu aveau nici o ºansã sã câºtigela prezidenþiale în statul Indiana. La intrarea în spitalte aºazã într-un cãruþ ºi te duc aºa la secþia de naºteri,deºi mergeam încã ok pe picioarele mele. Acolo aurmat o echipare rapidã în hainele de spital (halatulcare se petrece ºi se deschide la spate, toatã lumeaumblã pe coridoare cu fundul oarecum la vedere,mai ales dacã te apucã durerile ºi trebuie sã te apleci).A venit doctorul, m-a consultat ºi m-a informat cã nueram dilatatã aproape deloc, aºa cã, deºi aveam

281

contracþii foarte dureroase la nouãzeci de secunde,aveam de aºteptat încã vreme bunã. Mi-a recomandatsã accept la un moment dat o injecþie epiduralã pentrudureri, cât ºi �potosin�, care îþi ajutã oarecum dilataþia.Am decis sã mai aºtept în privinþa asta. Durerile îmicreau un comportament bizar. Dan pusese muzicãveselã ca sã îmi ia gândul de la dureri, iar eu nusuportam sã stau în pat, mã plimbam pe hol ºi princamerã (douãsprezece ore am fãcut asta). Când îmiera bine, între contracþii, dansam, cântam, vorbeamveselã. Când venea contracþia ºi simþeam cã mã sfâºiipe dinãuntru, urlam ca un animal în pãdure, fãrã nicio reþinere. Sãraca soacra mea, îmi pare rãu cã ampus-o sã vadã aºa ceva, dar cine era sã ºtie cã voiavea asemenea dureri. În plus, nu mai aveam voie sãmãnânc sau sã beau ºi nu mi s-a dat voie decât sã maisug câte un cub de gheaþã din când în când ca sã mãmai dreg. Dupã douãsprezece ore de Dr. Jeckyl ºiMr. Hyde, mã dilatasem la 1,5 (din 10) ºi doctorul nuprea ºtia ce sã mai recomande. Era posibil sã maidureze încã douãzeci ºi patru de ore (ºi ºtiam maimulte cazuri de genul ãsta). Nu-mi puteam închipuicum aº mai rezista atâta timp la asemenea dureri ºiapoi sã am puterea sã împing. Refuzam cu totul sãaccept orice altceva decât o naºtere normalã. Pânã laurmã am decis sã fac injecþia epiduralã ca sã mã mairelaxez ºi mi-au dat ºi potosin, ca sã nu-mi înceti-neascã cu totul dilataþia de la injecþia epiduralã.Sãracul Dan aproape a leºinat când a trebuit sã mã þinãsã îmi bage anestezistul acul enorm de vreo 10 cen-timetri în ºira spinãrii. Dupã asta a urmat o perioadã

282

de semiconºtienþã. Mi-au pus o mascã de oxigen casã îi fie bine ºi fãtului, eu nu îmi mai simþeam corpulde la stomac în jos, zãceam pur ºi simplu în pat,uitându-mã la televizor, dar neînþelegând mare lucruîn afara faptului cã ºtiam cã nu pricep mai nimic.

O senzaþie oribilã de distanþare faþã de procesulcel mai intens fiziologic pe care îl poþi trãi. Dupã vreoºase ore, injecþia ºi-a atenuat efectul ºi am început sãîmi simt din nou întreg corpul, inclusiv contracþiile.Eram dilatatã ºi gata sã împing. Doctorul de dimi-neaþã îºi terminase deja ziua ºi a apãrut doctoriþa desearã, ºi ea gravidã ºi înfometatã sã îºi ia masa desearã. M-a controlat, mi-a spus �exerseazã împinsulºi revin peste treizeci de minute�. Eu, cuminte, amexersat în prezenþa asistentelor. Dar, fãcând yoga,ºtiam destul de bine ºi cum sã îmi controlez respi-raþia ºi cum sã împing în mod eficient fãrã sã obosescîn zadar. Creºtetul lui Dylan a apãrut dupã cinciîncercãri. Între timp, doctora ginecologã era la masãîn altã parte, iar doctora pediatrã nu putea fi gãsitã.Dylan înghiþise meconiu, asta observase deja doctorulde dimineaþã, ºi trebuia sã fie luat în primire imediatde pediatru pentru a-i verifica în întregime toatesemnele vitale ºi a-l pune într-un mic incubator cuoxigen. Eu stãteam ca proasta, cu trei asistente în jur.Dan ºi Mary Lee (soacra mea) gravitau pe lângãmine, puþin speriaþi ºi ei, ºi mi se spunea : �Nu respiraprea tare, nu te agita, nu împinge... (asta la o femeieîn durerile naºterii ! ! !) pentru cã poate sã iasã copilulºi trebuie sã aºteptãm doctorii�. Am stat cincisprezeceminute în poziþia asta, încercând sã nu mã enervez

283

(îmi venea sã le dau pumni la toþi, mã simþeam cutotul neputincioasã ºi mi-era teamã pentru sãnãtatealui Dylan, stãtea blocat în poziþia aceea de atâtavreme). În fine, pe la 7.45 a venit tot alaiul de docto-riþe, surori, pãtuþ ºi alte aparate, în total peste zecepersoane, ºi mi-au spus sã împing. Dan era atât determinat nervos, cã a trebuit sã meargã la toaletã ºiaproape a pierdut momentul naºterii. Dupã patruîmpingeri, Dylan a ieºit din mine : întreg, sãnãtos,violet, cu ochiºorii deschiºi cãutându-mã ºi urlând înmodul cel mai sãnãtos ºi firesc. Nu m-am rupt, nuam mai avut dureri, totul a mers foarte bine. Dupã cel-am þinut la piept câteva momente ºi l-am sãrutat,l-au luat imediat sã îi facã toate testele în altã încã-pere, utilizând pãtuþul pe care îl aduseserã. Cameras-a golit, au rãmas numai douã persoane care mi-auscos placenta ºi m-au mai curãþat. Am primit telefonde la ai mei, eu fiind cu totul pe altã lume. Scena erastranie, vorbeam în româneºte, înconjuratã de câtevapersoane care cred cã îºi închipuiau cã deliram,pentru cã aveam o privire de nebunã ºi vorbeam înlimbi necunoscute. Dupã ceea ce mi s-a pãrut oeternitate, s-a fãcut cã am ajuns cu totul singurã,plecaserã doctorii, asistentele, Dan, soacrã-mea, iarDylan nu era niciunde. Am simþit brusc o panicã pecare nu am mai trãit-o vreodatã, o teamã cã nu o sã-lmai vãd niciodatã, încât am vrut sã mã ridic, dar amavut suficientã prezenþã de spirit sã-mi dau seama cãaº cãdea pe jos ºi asta nu îmi folosea la nimic. Aºa cãam sunat la butonul de urgenþã. În câteva minute avenit o sorã nedumeritã de figura mea deprimatã. În

284

primul rând nu trecuserã decât zece minute de laieºirea doctorilor cu Dylan ºi Dan, evident cã Danera cu el, ca sã fie sigur cã totul este ok. Nu fusesemabandonatã de lume, iar toate testele erau standard,copilul era absolut sãnãtos. În câteva minute aurevenit ºi Dan, ºi Mary Lee, dar Dylan a trebuit sãstea în camera unde erau þinuþi toþi nou-nãscuþii cuprobleme, ca sã îl þinã sub observaþie toatã noaptea.Pânã a doua zi nu am putut dormi ºi am respiratuºuratã numai când mi l-au adus înapoi ºi mai mulþidoctori ºi asistente m-au asigurat cã este cu totulsãnãtos, nu avea nici un fel de probleme de duratã.

Primele zile materne

Am mai rãmas la maternitate încã o searã. Fiindprimul copil, cel mai important lucru este ca ºi mamaºi copilul sã intre în ritmul natural al alãptãrii. Maimulte asistente în fiecare maternitate se ocupã înprincipal cu acest proces. La mine a venit asistenta ºia fãcut observaþii de vreo trei ori a doua zi ºi, vãzândcã totul îºi intra pe fãgaº, ne-au dat voie sã mergemacasã dupã a doua noapte, ceea ce am ºi fãcut. Amavut o rezervã personalã, iar Dan ar fi putut dormilângã mine, dar l-am trimis acasã ambele nopþi, nuavea sens sã fie doborât ºi el de obosealã. Deºi eramfoarte obositã, n-am putut dormi decât un picuþ.Oricum, Dylan se scula la fiecare câteva ore sã mã-nânce, iar eu nu îmi puteam lua privirea de la elnicio clipã. Ochiºorii, cãpºorul, guriþa, urechiuºele,

285

obrãjorii, mânuþele, tot. Nu îmi venea sã cred cât defrumos putea sã fie, cât de perfect. Iar alãptatul, deºiincomod ºi câteodatã dureros, mi s-a pãrut de laînceput o formã de intimitate voluptuoasã fãrã depereche.

Citisem în lunile de maternitate mai multe cãrþi,What to expect when you�re expecting ºi câteva altelecu titluri ºi subiecte similare, precum ºi unele despreprimul an dupã naºtere. În plus, când eºti gravidã,toatã lumea îºi dã cu presupusul asupra metodelorcelor mai bune de a-þi creºte copilul ºi de a te pregãtipentru primele luni de dupã naºtere. La îndemnulunei prietene fusesem ºi la un mini-workshop unde,împreunã cu alþi câþiva viitori pãrinþi, am aflat cuconsternare cã trebuia sã ne punem în ordine cucasa ºi cu mesele pe trei luni ca sã putem sã nedescurcãm. Ni s-au pus întrebãri de genul : pe cinepoþi conta sã vinã sa-þi cureþe veceul în primele luni,cã nu vei avea nici forþa, nici timpul sã o faci ? Aitreizeci de mese pregãtite ºi congelate ? Cine îþi spalãrufele în urmãtoarele luni ? Pentru majoritatea cuplu-rilor din State, fãrã familie pe lângã ei, erau întrebãricare te puteau panica de-a dreptul. Noi, având totuºimame, surori, cumnaþi ºi prieteni prin preajmã, nune-am îngrijorat. Am zâmbit în barbã ºi nu ne-ammai întors la a doua sesiune (eram prea ocupaþi cugãtitul celor treizeci de mese�).

Orice pregãtiri, orice poveºti, orice diagrame ºifilme ai fi vãzut, nu te puteau pregãti pentru ce aurmat. A fi douãzeci ºi patru de ore din douãzeci ºipatru �de gardã�, þinând viaþa unui nou-nãscut în

286

mâinile tale, este terifiant. Nevoile copiilor sunt clareºi simple, dar asta mai mult când priveºti retrospectiv.Când trãieºti cu un nou-nãscut în casã ºi este primulcopil, nu îþi vine nici sã mergi la toaletã ºi sã îl laºisingur în pãtuþ, cel puþin la început. Dacã se rosto-goleºte ºi se sufocã ? Dacã se sperie ? Dacã îi cade ojucãrioarã pe faþã ºi îl sufocã ? Pânã la urmã, însã, tedoboarã oboseala. Dupã prima sãptãmânã de griji ºieuforie, adrenalina se cam epuizeazã ºi începi sãdelirezi oarecum, dormind câte cinci-zece minutecând apuci, dacã ai noroc chiar o orã câteodatã, iarîn rest trãieºti împreunã cu copilul ºi intri în ritmullui, mai puþin al somnului lui. Întâi vine alãptatul,care la noi dura douãzeci de minute la un sân,râgâitul, apoi celãlalt sân ºi râgâitul din nou. Erauperioadele calme : Dylan se uita la mine cu adoraþie,cu mânuþele minuscule strânse în jurul sânului, con-centrat ºi inocent în dependenþa lui de sânul mamei.A fost prima datã când am avut o relaþie total gene-roasã cu o persoanã masculinã în privinþa sânilor.Cred cã Dan era puþintel gelos. Râgâitul era parteafavoritã a lui Dan, pentru cã, neputând alãpta, mãcarîl lua pe pui în braþe, îl punea cu spatele în sus,culcat pe un braþ, ºi îl masa pe spate, în jos cãtrefunduleþ, ca sã digere mai uºor. Copiii noºtri s-auobiºnuit permanent cu masajele încã de atunci. Îiluam pe rând, ºi Dan, ºi eu, ºi ne jucam cu ei ca sãle stimulãm ºi simþul observaþiei, ºi înþelegerea pro-ceselor fiziologice, dar în primul rând ca sã îi þinemtreji mai mult, sã digere bine ºi sã doarmã liniºtit.

287

Am avut noroc cu amândoi copiii în privinþa asta.ªi Dylan, ºi Elvin au început sã doarmã mult pestenoapte încã de la patru luni ºi nu s-au lãsat deatunci. Seara era însã totuºi greu, erau ºi ei obosiþi ºiurlau, eram ºi noi. Dar durerile de cap ºi obosealaaceea le uiþi repede în vârtejul lunilor care urmeazã.

S-au perindat mulþi pe la noi dupã primele zile denaºtere, la amândouã naºterile. Prieteni, familie, lumedrãguþã venitã sã ne aducã de mâncare. Am simþitperioadele astea ca pe o resocializare. Deºi eram tottimpul obositã, eram atât de mândrã de copii, m-ambucurat enorm de fiecare datã când s-a oprit cinevasã ne vadã.

La naºterea lui Elvin fost o poveste foarte drãguþãcu Dylan. În primul rând, a venit la spital la câtevaminute dupã ce se nãscuse Elvin. A intrat în camerã,ne-a privit, a luat cunoºtinþã de fratele lui ºi apoi aobservat cu mare bucurie cã se afla un televizor încamerã ºi l-a luat în primire. Nu avem televizor acasã,asta era o mare surprizã pentru el. Fiinþa micã dinbraþele mele nu prea se potrivea cu nici o realitatecunoscutã, aºa cã a fãcut abstracþie de el. Cu Elvinn-am mai vrut sã stau la spital peste noapte, mai alescã s-a nãscut absolut sãnãtos ºi eu eram fãrã tãieturi ºiprobleme post-partum. Aºa cã, pe la 7 seara (nãscu-sem la 11 dimineaþa), ne-am dus acasã ºi a venit ºiDylan, care fusese la cumnatul meu pânã atunci. Cânda intrat în casã cu Dan, vãzându-mã cu Elvin la sân,Dylan a fãcut caca pe el. Brusc ! Nu mai fãcuse dejumãtate de an, dar efectiv l-au lãsat puterile. Au urmatcâteva luni de gelozie profundã : �Mama, îþi plânge

288

copilul !�. Am ºtiut cã l-a adoptat în sfârºit pe fratelelui când ne-a spus într-o zi : �Mami, bebeluºul nostruplânge, cred cã îi este foame !�. De atunci nu am maivãzut o relaþie atât de profundã ºi de drãgãstoasãîntre fraþi ca între ei doi. Sunt o mamã binecuvântatã !

Primele ºase sãptãmâni

Dupã primele câteva sãptãmâni ale primei naºteri,totul a mers natural. Învãþând ritmul ºi modul decomunicare al copilului, nu mi-a fost greu, pentru cãeram însetatã sã îl observ tot timpul. În plus, nu auavut nici unul, nici celãlalt probleme deosebite dedigestie, iritaþii ºi altele. Prima excursie prin pãdureºi pe un munte mai mãrunt am fãcut-o când Dylanavea patru sãptãmâni. La ºase sãptãmâni era deja�veteran�.

Singurele probleme pe care le-am avut au fostlegate de un context mai larg. Nu am avut decât ºasesãptãmâni de concediu de maternitate. La Dylanm-am descurcat pentru cã intrasem oricum în vacanþade iarnã ºi am beneficiat de un curs extra pe care îlpredasem înainte ºi de un job nou de redactorã, caremi-au permis în urmãtoarele ºase luni sã îmi structu-rez orele de lucru uºor ºi sã lucrez mai ales de acasã,prin internet. Cu Elvin, a trebuit sã merg la serviciu ºisã îl las la creºã pe când încã alãptam. A fost sinistru.Stãteam acasã pânã pe la 11, fãceam a doua alãptare pezi, îl duceam la creºã, pe la ora 2 trebuia sã mã �mulg�la serviciu ºi sã pãstrez laptele pentru biberonul de

289

la creºã, lucram pânã la 5, fugeam înapoi la creºã,unde îl hrãneam înainte de a-mi exploda sânii, dupãcare mergeam acasã. Nu þin minte absolut nimic înprivinþa cursurilor predate din semestrul acela. Nuþin minte decât mirosul de lapte acrit din lucrurilecare se udau în fiecare zi ºi puloverul negru decaºmir pe care îl puneam deasupra lor ca sã maschezurmele. L-am aruncat la gunoi în ultima zi de alãptare,dupã ºase luni.

Iubesc fiecare moment pe care l-am trãit împreunãcu copiii ºi partenerul meu de viaþã ca familie. Nuîmi pot închipui bucurie mai mare, aventurã maimare, încercare mai mare ºi mai umanizantã. Nu potsã îmi închipui cum ar fi fost sã adopt, dar suntsigurã cã ar fi fost ºi aceasta o experienþã profundmiºcãtoare. Dar naºterea celor doi copii ai mei m-atransformat mai mult decât orice altceva din viaþã.Mi-a transformat profund ºi dragostea pentru Dan.Ne-a fãcut pe toþi mai întregi, mai împreunã. Nu îmipot închipui viaþa mea fãrã ei.

iulie 2009

290

2002

Eva

Ana Bulai

Scriu acest text din douã motive egale : pentru cãm-a rugat un om absolut special în viaþa mea, MihaelaMiroiu, ºi pentru cã am convingerea cã fiica mea arputea aprecia, peste timp, aceste rânduri.

Mã numesc Cora, sau Ana, sau Maria. Indiferentcum m-a chemat înainte, în funcþie de prieteni ºivremuri, de ºapte ani mi se spune �mami�. Statistic,am treizeci ºi patru de ani împliniþi, dar mã simt cala douãzeci, deºi am trecut de câteva ori ºi prinsenectute. Într-o atare dare de seamã, mai cã îmivine sã scriu �vârstã incertã�.

Locuiesc în Bucureºti, România. Nu sunt bucureº-teancã, nu mã simt, mã surprind deseori �turistic� pestrãzile capitalei. Nu sunt nici vâlceancã (locul undeam fãcut liceul) pentru cã am plecat prea de multdintr-un oraº pentru care nu mai pãstrez decât amin-tirea unor figuri prietenoase. Nu sunt nici brezoiancã(micul orãºel de munte unde m-am nãscut) decât în

291

rarele momente de intimitate când îmi permit sãredevin copil. Sunt de undeva din Muntenia sau�sudistã�, cum mã alintã cineva extrem de drag.

Am fãcut Liceul Pedagogic din Râmnicu Vâlcea (unliceu de calitate, momentan desfiinþat, în care încã sesimþea vechea ºcoalã pentru fete). Am absolvit Faculta-tea de Psihologie, Sociologie ºi Asistenþã Socialã dinUniversitatea Bucureºti (la rândul ei transformatã),dupã care am urmat cursurile unui master în cadrulFacultãþii de Filosofie (master ºi el desfiinþat). Deprofesie sunt cercetãtoare a curiozitãþilor vieþii.

Sunt mama Evei, care are ºapte ani.Nu ºtiu sã fi realizat ceva special în viaþã. Am

cunoscut câþiva oameni de excepþie, în a cãror liniºtesufleteascã mã refugiez uneori. Am scris câteva arti-cole pe diverse teme sociale, am colindat aceastãþarã în locuri superbe, triste, interesante, sinistre,excepþionale, dar niciodatã fade. Am vizitat multedin locurile lumii unde mi-am dorit sã ajung. Iubescoamenii ºi spectacolul vieþii deseori, mai mult decâtpe mine însãmi.

Pentru mine, naºterea Evei a început cu ceva vremeînainte de a rãmâne însãrcinatã. Îmi doream un copil,dintr-un amestec de sentimente ambigue ºi presiunisociale, ambele la fel de eronate, aºa cum am aflatmai târziu. Aveam sentimentul cã mariajul meu vacãpãta o nouã dimensiune, cã voi renaºte ceva ce astat la baza lui, cã voi avea ºansa unei copilãrii, ajocului, a propriei inocenþe, cã voi avea o lume amea, cã îmi voi mulþumi pânã la urmã pãrinþii, maiales pe mama, care îmi arãta �ceasul biologic� la

292

fiecare vizitã. �Ai deja o vârstã, ºi noi... ar fi bine... casã te putem ajuta.� O iluzie, aproape o capcanã, dincele pe care viaþa þi le întinde deseori când îþi vânturãprin faþa ochilor modelul vreunei reuºite. Mi-am doritun copil, mai exact mi-am dorit o fatã. Habar n-aveamce înseamnã sã fii mamã, sã naºti, sã ai grijã. Mi-amdorit o fatã pentru cã ºtiam cum e, pentru cã ºtiammai degrabã ce nu vreau sã trãiascã, cum nu vreausã fie, ce nu vreau sã înveþe. Dar îmi doream o fatã ºipentru cã am crezut întotdeauna cã este un privilegiusã fii femeie, cã femeile sunt un simbol al vieþii, alfrumosului, al bucuriei, al reuºitei. Mi-am dorit sã dauviaþã. Acum cred cã, de fapt, îmi doream sã renasc.

La momentul sarcinii mele eram o femeie binedocumentatã din �punct de vedere tehnic ºi proce-dural�, datoritã celor trei evenimente majore careamprentaserã experienþa mea în materie. În primulrând, lecþia de anatomie din ºcoala generalã, prezen-tatã cu mare �tam-tam�, separat de bãieþi (de parcãpentru ei ar fi trebuit sã rãmânã o surprizã ! ! !). Un aldoilea moment important a fost avortul provocat încãmin unei foste colege de camerã, încurcatã cu underbedeu sinistru �care, mitocanul, îi fãcuse bieteifete o astfel de problemã�. Al treilea eveniment afost experienþa de a locui, pentru câteva sãptãmâni,împreunã cu o tânãrã mamã dezorientatã, tristã, spe-riatã, însã cu o sclipire incredibilã de fericire în ochiatunci când se uita la copilul ei.

Graviditatea pânã la momentul sarcinii mi se pãreamai degrabã o chestiune �tehnicã�, medicalã, numitãîn micul nostru grup de amici �operaþiunea bebe�

293

sau OB (dupã numele unor tampoane nou lansate lavremea respectivã).

Sarcina

Am rãmas însãrcinatã la douãzeci ºi ºapte de ani.Destul de târziu dupã unii, mult prea devreme dupãalþii. Þin minte cã expresia �a rãmâne însãrcinatã�,pe care am folosit-o când i-am povestit soþului, la oterasã din Piaþa Sfinþii Voievozi, mi s-a pãrut tristã.Un amestec de renunþãri ºi obligaþii pe care nu îl maisimþisem niciodatã pânã atunci.

La începutul anilor 2000, când am decis cã o voiavea pe Eva, mã aflam în mijlocul unei istorii per-sonale complicate. Lucram de aproape un an pecont propriu, la începutul acelui an înfiinþasem ofirmã. Lucrurile pãreau, deopotrivã, cã merg ºi seclatinã. Undeva, în spaþiul public, simþeam cã existãsperanþã, cã �în câþiva ani vom fi ca în Occident�, cã�a mai rãmas puþin�.

Când am aflat, mai întâi din testul de sarcinãasupra cãruia am pãstrat secretul, apoi de la consultulginecologic, mi-am luat o zi în care nu am spusnimãnui. A fost o zi foarte frumoasã, cu mine însãmi,în care am decis cã, indiferent de ce s-ar întâmpla înfamilie, sau la serviciu, sau în lume în general, voiavea acest copil.

A doua zi i-am spus soþului cã vom avea un copil.Nu îmi amintesc exact ce a spus. Probabil �Bravo !�.Bãnuiesc cã a trãit un amestec de bucurie, incertitudine,

294

poate ºi teamã. Nu am discutat prea mult despre astaºi oricum el nu este genul manifestãrilor entuziastesau al exprimãrii facile a sentimentelor. În mod cert,vestea genera o complicare a situaþiei familiale, ceeace nu cred cã place nici unui bãrbat, mai ales cã aceastãcomplicaþie se anunþa a fi pe termen foarte lung.

Aveam sã constat cã nimeni nu se mai bucura camine. Din momentul în care am anunþat cã voi fimamã, lucrurile s-au schimbat major în raport cuoamenii din jur. Un statut special pe care l-am resimþitcumva negativ. Parcã deveneam �pãgânã�, în sensulcel mai autentic al cuvântului. Maicã-mea a schimbatdiscursul spre �ce nu-i bine sã faci�, începeam sã aflutradiþii ºi obiceiuri care mai de care, suplimente pre-natale, medici, pastile, informaþie medicalã în exces,o bucurie a femeilor de a-ºi povesti experienþele maidramatice sau mai puþin dramatice avute cu bebeluºiilor în primele luni de viaþã. Mã simþeam singurã,cumplit de singurã, dezamãgitã, izolatã. Ca un ombolnav. Mã enerva, mã plictisea faptul cã toatã lumeafãcea din graviditatea mea un subiect personal, cãdevenisem un pretext. Cred cã plictiseam ºi enervamdeopotrivã. În plus, câteva luni chiar mi-a fost rãu.Nouã luni de zile am fãcut efortul de a convinge cãsunt tot eu, cã voi continua sã gândesc, sã am ace-leaºi motive de bucurie, de tristeþe. Mergeam pe jossau cu mijloacele de transport în comun. Cu o sarcinãdestul de puþin vizibilã, dar ºi camuflatã de hainelargi, patru luni am fost �o grasã care vrea loc� sau�grasa cãreia i se face rãu în autobuz�. Undeva, înluna a cincea, trei hoþi au vrut sã îmi fure geanta în

295

faþa liftului din imobilul unde lucram. Era ziua înamiaza mare, dar ce poate fi mai vulnerabil decât ogravidã cu o geantã într-o mânã ºi o plasã în cealaltã ?M-am ghemuit într-un colþ, apãrându-mi geanta, faþaºi abdomenul. Am primit un ºut, am dat ºi eu lapicioare ºi am þipat, din toate puterile... au plecatsinguri, înjurând. N-a venit nimeni. Eva a fost, de laînceput, partea cea mai bunã din mine. O �altcineva�atât de profund legatã de propria mea fiinþã. A fostmai mult decât sperasem. Mai mult decât �alt eu�.Mi-a plãcut, încã din primele luni de sarcinã, sã îivorbesc în gând, sã îi povestesc ziua prin care amtrecut, sã o întreb cum a fost ziua pentru ea (mai alesîn zilele în care vãrsam de la fiecare miros mai dubiosde care mã izbeam pe stradã sau în casã). Ceva îmidãdea sentimentul cã mã înþelege. Nu am avut pofte.Nu am avut dorinþe, altele decât aceea de a sta înpat, o orã pe zi, cu picioarele întinse. Îmi plãcea sãînchid ochii ºi sã o simt, sã visez cu ea, pentru ea. ªiacum seara ne povestim ziua, cu bune, cu rele, cuemoþii, cu secrete. E deja un ritual vechi, care îmilipseºte foarte tare atunci când e plecatã la bunici.

La momentul sarcinii, starea materialã nu era dife-ritã cu mult faþã de cea de acum. Un apartament cupatru camere în care locuim, acelaºi loc de muncãpe care îl am acum, acelaºi salariu mediu. În ºapteani nu s-a schimbat mare lucru sub acest aspect.Material, sarcina nu a însemnat mare lucru. Repet,nu am avut nici un fel de pofte, am continuat sãfumez ocazional. În casã a continuat sã se fumeze.Mi-am luat haine puþine, de la magazinul pentru

296

gravide de lângã Cocor, mai exact o salopetã ºi douãrochiþe largi, pe care le-am purtat începând cu lunaa cincea. Am continuat sã muncesc, sã fac teren,inclusiv în luna a noua. Nu îmi era teamã, nu mãsimþeam vulnerabilã. Cred cã a fost perioada în caream avut cea mai mare încredere în mine. Perioadacare m-a construit ca femeie.

În luna a ºasea, doamna doctor Popescu, gine-colog la Medicover, dupã zeci de analize, mi-a spusdramatic cã am toxoplasmozã, cã voi avea un copilcu malformaþii ºi cã sfatul ei ar fi sã abandonezaceastã sarcinã ! A þinut sã-mi precizeze toate tipurilede handicap pe care le poate avea un copil, cã boalao am de la mezeluri, sau de la pisici, sau... din AsiaMicã (pentru cã îi spusesem deja la o întâlnire ante-rioarã cã fusesem în Turcia, în excursie, cu ani înurmã). Am simþit cã îmi cade cerul în cap. Am ieºitde acolo pustie. Jumãtate de orã am mers pe stradãfãrã sã vãd nimic. Îmi era fricã, groaznic de fricã. Lasfatul soþului, am schimbat medicul. Aceeaºi clinicã,dar alt doctor. O ecografie complexã, mãsurãtori...dupã o sãptãmânã am aflat cã nu am nimic. ªi eu, ºibebeluºul meu eram bine. �O fetiþã sãnãtoasã�, mi-aspus medicul. M-am bucurat imens. Cumva, am simþitcã nu mai eram singurã. Cu aceste cuvinte, a începuto relaþie absolut specialã între mine ºi un om extra-ordinar : fiica mea Eva. Îmi plãcea sã îi simt miºcãrile,sã îi simt bãtãile inimii, mi-era dor de ea înainte de aºti cum aratã.

În luna a ºaptea am fost la ginecologul cu careurma sã nasc. Evident, o pilã a unei cunoºtinþe,

297

descoperitã printr-o relaþie... Cum altfel ? Scaunul deginecologie, rezidenþi care stau de vorbã în timp ce�profesorul� te consultã, lipsa de intimitate minimã,pornografia cuvintelor, umilinþa care îmi ardea obrajiide fiecare datã, cuvinte puþine, �eºti bine�, plicuribãgate jenant în buzunare. Þin minte cã, de fiecaredatã, în sãliþa micã de aºteptare din spital aveamsentimentul cã suntem doar niºte animale de prãsilã ºiîmi veneau în gând, obsedant, cuvintele unei poezelefade care mã urmãrise toatã copilãria : �Mamã, azi eziua ta, ziua de 8 Martie./ Þi-am adus în dar ceva,/Þi-am adus o carte...�.

La ultimul consult mi-a spus cã o sã nasc �camîntr-o sãptãmânã-zece zile... sã mã uit aici în caiet...da, intru de gardã pe trei, de azi într-o sãptãmânã. Teaºtept dimineaþã, pe la 11, ca sã îþi fac internarea�.Încã de la primul consult decisesem cã �e mai binecu cezarianã�, cã �am colul scurt� ºi �decât sã te taijos mai bine te tai sus, nu ?, doar dacã nu te deran-jeazã semnul...�. Nu, semnul nu mã deranja, se poate ? !Aveam deja 15 kilograme în plus, mã dureau sâniiîngrozitor, ºi spatele, ºi picioarele, aveam o tonã devergeturi ºi capilare sparte... mai conta o tãieturã ! ? !

Naºterea

Pe 3 octombrie, într-o joi, la 9 ºi 13 minute ieºeam dincasã, cu valijoara micã, pregãtitã, conform indicaþiilorunei asistente rãstite : sãpun, vatã, prosop, ºerveþele,o pijama ºi papuci. Nimic pentru copil... Mi se spusese

298

clar ! Soþul m-a lãsat, în drum spre serviciu, în faþaspitalului. Am mers pânã la cabinet, cu valijoara dupãmine... ca într-o garã de provincie. Am aºteptat (credºi acum cã aºteptarea face parte din ritualul medical,ca o trecere spre un nou sine, spre identitatea ta depacient umil, servil, identitatea care trebuie sã îþiintre bine în cap, cu care trebuie sã te obiºnuieºti).Apoi doctorul m-a trimis cu o foarte drãguþã dom-niºoarã la internãri, la urgenþe. Mi-au dat halat roz(nu ºtiu de ce mi se pare important acest detaliu !),prea scurt ºi prea larg. Mi se vedeau picioarele,mi-era jenã, ºi m-au trimis �pe etaj� la sora ºefã.Lucrurile începeau sã se precipite... fãcusem o obsesiepentru valijoara cu haine, pe care nu ºtiam unde são las, ºi pentru pantofii pe care îi cãram aiurea înmânã. O asistentã mi-a completat o fiºã medicalã :anamnezã, anestezii, alergii, boli, medicul ginecolog.Tot ea mi-a spus �cât� ºi �cui�. Redundant, îmi spusesedeja medicul. Apoi m-a dus la salon : �Dupã, o sã vãaducem aici. Dânsul e brancardierul�. Era deja clarde ce se fãceau prezentãrile. �Sã aveþi pregãtite suteºi bani mici�, a fost unul dintre cele mai preþioasesfaturi. Mi-am lãsat valijoara în salon, în grija unorfemei pe care le vedeam pentru prima datã. Apoim-am dus sã mã rad ºi sã mã spãl cu iod, �aºatrebuie�, spusese asistenta. Oricum nu mai aveamtimp pentru judecãþi de valoare. Nici mãcar pentru asesiza absurdul ºi ridicolul situaþiei. Câteva minutemai târziu, aºteptam în halatul penibil, cu geanta peumãr (doar aveam banii înãuntru ! ! !), la uºile batanteale sãlii de operaþii cu misiunea clarã din partea

299

doctorului : �Stai aici pânã se elibereazã sala ºi apoimã chemi�.

Þin minte cã m-am bucurat prosteºte când amvãzut targa ieºind din salã. Era 12 fãrã 10. La fix erampe masa de operaþie. Plãtisem doctorul, anestezistul,asistentele, brancardierul. Geanta ºi pantofii se dimi-nuaserã ca probleme. Anestezistul m-a întrebat cummã cheamã. �O relaþie solidã !�, mi-am zis în gând.Am adormit. Mergeam sã mã întâlnesc cu cinevadrag. Aveam emoþii.

La 13.05 am ieºit din sala de operaþie ºi am ajunsîn salon. Eram ameþitã, nu reuºeam sã înþeleg marelucru. Ironic, o tanti de lângã mine mi-a spus cãpantofii sunt sub pat. Ce aiurea pare ! ªi �sã nu miºccapul�. O senzaþie de vomã îmi apãsa pieptul. La14.15 a venit în vizitã soþul. Vãzuse copilul, vorbisecu medicul. �E drãguþã�, mi-a zis ºi cã vine mai pesearã, poate vreau o supã. La 15.00 au adus copiii.ªase odatã, aºa cum un chelner aduce farfuriile pen-tru o masã aglomeratã. Cumva am vãzut-o din primulmoment. Mi s-a pãrut atât de micã, atât de speriatã,atât de neajutoratã, atât de �a mea�, atât de �mine�.Am simþit din prima clipã cã ceva mã va lega deacest suflet pentru totdeauna ºi cã suntem împreunãpe un drum nou, despre care nici una din noi nu ºtienimic. ªi am simþit nevoia sã o protejez, dincolo deputerile mele, dincolo de tot ceea ce puteam sãînþeleg prin sacrificiu.

300

Primele zile materne

A rãmas lângã mine în pãtuþul din rezervã. Seara atrebuit sã cobor din pat. Am avut o durere cumplitã,dar trebuia sã ne �mobilizãm�, pentru cã trebuiaueliberate paturile. Eva plângea. Mi s-a pãrut cã, indi-ferent cât m-ar fi durut, ea era singura de acolo caremerita sã plângã. Atunci am învãþat sã plâng fãrãlacrimi. Sâmbãtã la prânz mi-au fãcut externarea. Ozi agitatã, cu femei care vindeau prin saloane totfelul de lucruºoare pentru copii, cu asistente careveneau sã completãm hârtii, vaccinurile copilului,carnetul de sãnãtate, certificatul, fiºa medicalã... La13.05 am ajuns acasã. Mi s-a pãrut frig, foarte frig....

Primele sãptãmâni au fost groaznice. Operaþia decezarianã mã durea îngrozitor. Alãptam. Majoritateatimpului eram singurã acasã. În casã era îngrozitorde frig. Nu aveam centralã. Uneori termometrul dinsufragerie arãta doar 9 grade. Caloriferul electric pecare îl pusesem în dormitor producea igrasie. Pe lacolþurile pereþilor apãruserã pete de mucegai. Fãcu-sem o obsesie pentru curãþenie, cel puþin în cameraunde era Eva. Copila plângea, mai ales noaptea.Uneori o legãnam ºi trei ore în braþe. Mã dureaînfiorãtor tot trupul, mai ales spatele. Când adormea,în sfârºit, mã întindeam cu ea lipitã de piept, sã îi fiecald. Sã nu se trezeascã. Îi simþeam respiraþia ºiinimioara bãtând. Erau cele mai calde mulþumiri.Inventasem un cântecel pe care, când se alintã, uneori,

301

seara, încã i-l mai cânt : �Noapte bunã, fulg de nea/Ochiºori de peruzea/ Obrãjori de catifea/ Nãsucuþulde cristal/ ªi guriþa de alviþã/ Draga mamii de fetiþã�.Dupã baia de searã, fredonam versurile ºi mã jucamcu nasul pe burtica ei. κi punea mânuþele pe faþamea. N-am sã uit niciodatã acele clipe.

La douã sãptãmâni dupã naºtere a venit mama. Astat câteva zile. Avea ºi ea gospodãria ei, serviciu. Aconstatat cã mã descurcam. Apoi a venit aproapesãptãmânal câte o zi sau douã. Singurul sprijin real, cainformaþie, a fost cartea Mama ºi copilul. În rest, nimic.Nici mãcar medicul pediatru nu a fost prezent decâtîn luna a treia, când Eva a fãcut bronhopneumonie.A fost singurul incident medical pânã la ºase luni,când am dus-o pe Eva la bunici ºi mi-am reînceputserviciul.

* * *

Povestea Evei cred cã este pentru multe dintrecititoare o poveste ca oricare alta. Fãrã nimic extra-ordinar. Pentru mine este povestea unui început.Începutul unei vieþi radical schimbate, lângã un copilextraordinar.

302

2005

Fragmente de cãlãtorie

Ramona Pãunescu

Sarcina ºi naºterea au pentru mine foarte puþinelucruri în comun. De aceea ºi povestea lor e diferitã.Sarcina mi-a fost marcatã de gânduri, vise, temeri ºisperanþe. Naºterea, pe de altã parte, este povesteafaptelor, a oamenilor, a gesturilor, este intruziunea �fizic dureroasã � a celorlalþi, este foarfeca ce destramãpoveºti ºi lasã loc gesturilor de acum indispensabile.Cu naºterea, am trecut dintr-o fazã preponderentcontemplativã într-o perioadã a acþiunii perpetue,într-o epocã ce pare sã nu cunoascã rãgazul.

Gânduri, vise, temeri ºi speranþe

Sarcina a reprezentat începutul unei lungi cãlãtorii.A fost momentul în care Matei s-a hotãrât sã por-neascã în cucerirea lumii, schimbându-ne pe noi �pãrinþii lui � din temelii ºi pentru totdeauna. Povestea

303

sarcinii mele este povestea lui, devenirea mea camamã stã sub semnul acceptãrii cãlãtoriei lui ca fiindo cãlãtorie necesarã. Eu n-am fãcut decât sã-l primescîn trupul meu, sã-l hrãnesc din trupul meu ºi sã-idãruiesc, dupã ce a venit pe lume, ceea ce aveamînainte doar al meu : timpul.

ªi pentru cã povestea mea este ºi povestea luiMatei, am sã-l las pe el sã spunã prima parte apoveºtii � sarcina, povestea gândurilor, viselor, spe-ranþelor ºi temerilor. Eu voi relata povestea naºterii,a separãrii ºi a acþiunii.

Cum am pornit sã cuceresc lumea� povestea lui Matei �

În primul rând, vreau sã ºtiþi cã a cuceri lumea nu eo joacã. Dimpotrivã, e un lucru cât se poate de serios !Desigur, nu puteam cuceri lumea de unul singur,chiar de la început. Nici nu mi-ar fi plãcut. Singu-rãtatea nu e pentru mine. Am fost o vreme singur(dar asta e altã poveste, de pe alte tãrâmuri�) ºimãrturisesc cã tare mã mai plictiseam. Aºa cã m-amdecis sã încep Marea Cãlãtorie, sã-mi cunosc pãrinþiiºi sã construiesc alãturi de ei Lumea Copilãriei. DespreLumea Copilãriei nu prea ºtiam eu mare lucru peatunci (ºi sã ºtiþi cã nici pãrinþii mei nu aveau cineºtie ce cunoºtinþe despre asta, dar sã nu le spuneþi cãv-am zis !). Cum eram peste mãsurã de curios, mi-amzis cã nu mai e timp de pierdut ºi am schiþat în grabãMarele Plan. Acum, fie vorba între noi, puteam sã-lfac mai consistent, deºi am aflat mai târziu cã unii

304

pleacã la drum total nepregãtiþi. Curiozitatea îmidãdea ghes, aºa cã n-am mai stat pe gânduri, mi-amluat avânt ºi am pornit.

Ce mi se pare amuzant este cã unii pãrinþi ºtiu demai înainte despre planurile copiilor de a veni pelume. Nu ºtiu cum reuºesc ei sã afle, dar cum suntfoarte curios, îmi propun sã aflu într-o zi. Pãrinþiimei sunt printre cei care ºtiu. O sã râdeþi, dar mamamã ºtia dupã nume de ani buni, mult înainte ca eusã fi început cãlãtoria. Tata era mai reþinut, dar,dupã ce mama i-a vorbit de mine ºi i-a zis cum mãcheamã, s-a relaxat. ªi atunci a avut o revelaþie : ºi-adat seama cã ºtiuse ºi el cine sunt, dar între timp,furat de frumuseþea mamei, uitase cu desãvârºire.Aºa cã mama n-a fãcut decât sã-i reaminteascã ceeace ºtia deja.

Mama e expertã în a-l face pe tata sã-ºi reamin-teascã lucruri ºi oameni importanþi din viaþa lui.Prima oarã a fãcut asta când l-a întâlnit pe tata, pela douãzeci ºi cinci de ani. Dar atunci nici n-a fostnevoie sã-i spunã asta în cuvinte, tata a vãzut-o ºiºi-a reamintit cã o cunoaºte, deºi n-o mai vãzuseniciodatã. Asta i-a dat curajul sã o ia de mânã ºi sãcontinue ceea ce încã nu începuserã. Aºa a fost ºi cumine ºi cu numele meu.

Mama are multe îndoieli. Tata se amuzã uneoride îndoielile ei, dar nu-ºi permite sã se amuze atuncicând mama ºtie ceva. Pentru cã atunci când mama

305

ºtie ceva, tata devine serios ºi ºtie ºi el cã, dacã mamaºtie, atunci nu e urmã de îndoialã. Când am decis sãîncep marea cãlãtorie, mama a ºtiut. A fost primadatã când tata a arãtat un zâmbet neîncrezãtor încolþul gurii faþã de ce ºtie mama. Dar, când ea a spushotãrât cã �a început Marea Cãlãtorie�, tata a rede-venit serios ºi a luat-o din nou de mânã ca sã-ºiaminteascã împreunã ce aveau de fãcut.

Asta se întâmpla în urmã cu vreo patru ani, iarmama s-a decis sã facã ºi testul acela, doar aºa, cãaºa se face în epoca asta, chiar dacã nu avea nevoiede confirmãrile noilor tehnologii pentru a ºti cã ampornit în Marea Cãlãtorie.

Mama e foarte riguroasã, aºa cã din acel momenta schiþat ºi ea un plan. Se baza mult pe informaþiilecitite despre Marea Cãlãtorie ºi principala ei grijã afost aceea de a-mi face cãlãtoria cât mai plãcutã.Grija pentru alimentaþie a devenit una din noile eipreocupãri. ªi-a construit o filosofie proprie privindalimentaþia sãnãtoasã ºi a þinut cu dinþii s-o aplice(chiar dacã se jura cã nu va mai mânca niciodatãcutare sau cutare aliment care, deºi sãnãtos, îi dãdeade furcã ºi-o imobiliza în baie minute în ºir !).

Apoi, în programul ei obiºnuit au intrat vizitele ladoctor. Mica salã de aºteptare reprezenta începutulunui ritual (nu tocmai plãcut). Aºteptând cumintealãturi de alte femei (unele venite sã punã punctbrutal altor cãlãtorii abia începute), mama avea sã

306

afle cã nu ea, ci medicul ºtie cel mai bine ce se-ntâmplãcu corpul ei. Ajutat de aparatura modernã, mediculîi facilita accesul la minunea care se petrecea în ea,scoþând pe ecran forme alb-negre miºcãtoare ºi spu-nându-i cã sunt eu. Uimitã peste mãsurã, mamaprivea imaginile de pe ecran ºi cu greu reuºea sãgãseascã o legãturã între ele ºi ceea ce simþea cã sepetrece cu ea, în ea. Încrederea totalã în noile tehno-logii ºi-a pierdut-o atunci când medicul a anunþat-ocã poartã în burtã o cãlãtoare, nu un cãlãtor. Profundlovitã în ºtiinþa ei (pe care unii o numesc intuiþie),mama a refuzat acest adevãr ºi atât de mult s-aîncãpãþânat sã creadã în ceea ce ºtia, încât, pânã laurmã, medicul a recunoscut cã noile tehnologii maiºi greºesc (era ºi cazul meu !).

Totuºi, mama a fost nevoitã sã coboare cu picioarelepe pãmânt ºi sã accepte ritualul verificãrii periodicea corpului, cu o grimasã în colþul gurii. În timp ceera controlatã, palpatã, mãsuratã, se gândea la acelmedic ºi la paradoxul pe care acesta îl trãia zi de zi :acela de a întrerupe cãlãtorii, pe de-o parte, ºi de aajuta la înfãptuirea unui miracol, pe de alta, totul înfuncþie de programãri. Alãturarea dintre cele douãactivitãþi ale medicului îi pãrea mamei incredibilã,dar asta o ajuta sã se detaºeze de concret ºi sã-ºi cautegândurile prin frunzele copacului care se vedea lafereastrã. Plecarea de la cabinet avea întotdeaunasemnificaþia unei eliberãri. Redevenind stãpânã petrupul ei, mama îºi controla din nou viaþa ºi reînce-pea pregãtirile pentru venirea mea pe lume.

307

În vremea aceea, paradoxurile erau la ordineazilei. De exemplu, mama se întreba cum e posibil sãse simtã atât de uºoarã, sã simtã cã pluteºte, deºicântãrea din ce în ce mai mult. Tata se minuna deabdomenul umflat al mamei ºi de miºcãrile pe carele fãceam ca sã-i distrez. Mama se mândrea cu mine,privindu-se ºi ea miratã ºi�aºteptând.

Amintiri ºi cuvinte

Intrasem în patruzeci ºi unu de sãptãmâni ºi Mateinu dãdea semne cã vrea sã vinã pe lume. Plecasemspre spital cu soþul meu, luându-mi, preventiv, ºibagajul de spital. Medicul mi-a fãcut un control lacamera de gardã ºi a decis sã mã interneze. Mi-audat o rochie de spital, din aceea penibilã, care sedesface la spate ºi permite vizualizarea feselor purtã-torului. Din acel moment, am fost luatã în stãpânirede procedurile spitaliceºti. Deºi medicul îmi fãcuseun control cu 15 minute în urmã, moaºa a dorit sãmã controleze ºi ea. De dragul practicãrii de cãtrealþii a medicinei, am acceptat (parcã puteam sã refuz !)sã fiu controlatã ºi de cãtre o stagiarã total neînde-mânaticã. Am fost dusã în sala de travaliu, unde amfost instalatã pe un pat confortabil ºi cuplatã la unaparat care mãsura bãtãile inimii bebeluºului. Întimpul acesta, moaºa a venit cu un chestionar ºi mi-apus mai multe întrebãri. Au decis sã-mi facã ºi o eco-grafie. Am coborât din pat ºi, spre norocul meu, mis-a dat ºi un halat (altfel riscam sã trec prin catacombele

308

spitalului cu fundul la vedere) ºi m-am deplasatîmpreunã cu moaºa spre ecograful aflat în altã aripãa spitalului, drum care a constituit o adevãratã probãde curaj. Pentru a ajunge în cealaltã aripã a spitaluluitrebuia sã parcurgem un subsol înfiorãtor, rece, umedºi întunecos. Ieºirea la luminã era într-adevãr uimi-toare, aripa cea nouã, complet renovatã, lãsând oimpresie foarte bunã. O doctoriþã care pãrea chiarmai tânãrã decât mine mi-a fãcut o ecografie abdomi-nalã ºi a notat cã lichidul amniotic este în cantitatemicã. Am întrebat ce înseamnã asta ºi mi-a rãspunscã, având în vedere faptul cã este o sarcinã la termen,nu înseamnã nimic rãu. Am parcurs drumul înapoiprin subsoluri cu rezultatul ecografiei ºi m-am reinsta-lat cuminte în patul confortabil cu sistem automat dereglare a poziþiei. Mi s-a fãcut o injecþie (nu ºtiu ceconþinea) ºi mi s-a spus cã trebuie sã aºteptãm, cã nuvom grãbi nimic. Medicul meu s-a uitat încruntat perezultatul ecografiei ºi a tãcut.

Au trecut mai multe ore. Nu fãceam nimic. Stãteam.Aºteptam. Spre searã, patul de lângã mine a fostocupat de o femeie cãreia i se rupsese apa. Suferea.M-au trecut fiorii. Au propus sã mã mute într-unsalon, având în vedere cã nu dãdeam semne cã voinaºte curând. Am fost retrogradatã la un pat vechi,ruginit ºi cu salteaua ruptã. Aveam un sentiment deneliniºte, din ce în ce mai acut. Îmi doream sã fiuacasã. Se fãcuse noapte ºi am fost nevoitã sã stinglumina pentru a nu deranja. Nu puteam sã dorm. Pela 4 dimineaþa a intrat o asistentã ºi a aprins luminacu un gest pe care l-am perceput de-a dreptul violent.

309

Mi-a pus un termometru la subraþ ºi mi-a fãcut oinjecþie. Nu mi-a spus ce e ºi nici eu n-am întrebat.

Dimineaþa m-am ridicat ºi am simþit ceva ciudat,ca un pocnet în interior. Apa s-a rupt. Am fost dinnou consultatã ºi trimisã în sala de travaliu. Dorisemsã fac o anestezie epiduralã ºi aºteptam anestezistul.Simþeam dureri difuze, perfect suportabile. Mi s-afãcut o altã injecþie ºi am vãrsat. Durerile crescuserãîn intensitate. Medicul mã controla periodic, provo-cându-mi dureri insuportabile, incomparabil mai maridecât cele ale contracþiilor propriu-zise. Anestezistulmi-a introdus de douã ori cateterul în coloanã. Însfârºit, lichidul a pãtruns ºi mi s-a spus cã în maximumtreizeci de minute durerile se vor atenua. Îmi priveamceasul, numãrând secundele, ºi aºteptam sã se întâmpleceea ce mi se promisese, dar se întâmpla contrariul.Durerile erau acum insuportabile. Anestezistul a reve-nit, a verificat sticluþa cu anestezic ºi a constat cã�era expirat. Mi-a fãcut o nouã dozã, aflatã în termende valabilitate (cred). Am început sã mã plimb, sãmã chircesc, sã caut o poziþie în care sã fie suportabil.N-am gãsit-o. Aveam impresia cã mã privesc dinexterior ºi îmi venea sã râd de cât de penibilã eramcu rochia aia desfãcutã la spate ºi cu punga de ser pecare o purtam dupã mine prin salon, legatã de untrepied. Medicul revenea des ºi controla dilataþia.Îmi era fricã. Era încruntat ºi nu spunea nimic. Dure-rile nu scãzuserã în intensitate ºi am zâmbit printrelacrimi, gândindu-mã cã, dacã anestezicul nu eraexpirat, sigur se apropia de data de expirare. Îmi veneasã urlu de durere ºi-mi era ruºine s-o fac. ªtiam cã

310

soþul meu aºteaptã undeva dincolo de uºi ºi vorbisemcu medicul sã-l lase sã asiste. Se apropia momentulºi m-au ajutat sã mã urc pe masa de naºteri.

Medicul continua sã fie încruntat. M-a consultatdin nou (a câta oarã ?), a mormãit ceva care semãnacu un �mda� ºi a ieºit. Moaºa îºi fãcea de lucru, aran-jând niºte comprese sterile. Anestezistul m-a întrebatcum mã mai simt, dacã mã mai doare rãu. N-am ºtiutce sã-i rãspund. Lumina era bleu. Jaluzele verticale,bleu, filtrau lumina. Nu vedeam nimic dincolo deele. Mi-am amintit cã undeva, sub mine, se afla o cutiemare, ca acelea de vopsea, acoperitã cu un sac deplastic. Tot albastru. Ce preferinþe au ºi oamenii ãºtia,m-am gândit. Nu-mi place culoarea bleu, mã facesã-mi fie frig. Moaºa îmi zice sã împing ºi mã supun.Fac asta de câteva ori ºi mã întreb dacã este ceea cevor de la mine. Medicul revine, însoþit de un altul.Superiorul, mã gândesc, urmãrind privirile anestezis-tului ºi ale moaºei. Ceva nu e în regulã, îmi treceprin cap. Oare ce nu merge cum ar trebui ? Cum artrebui sã meargã ? Medicul meu discutã în ºoaptã cuSuperiorul. Nu înþeleg nimic din ce spun. ªuºotesc.Superiorul cere moaºei o mãnuºã ºi mã palpeazã.Aha, ºi el ! Ce mai conteazã. Nu se uitã la mine, seîntoarce spre medicul meu ºi confirmã. Confirmãceva, confirmã cã nu e în regulã, aºa cum bãnuiamdin atitudinea lor. E ca un complot împotriva mea.Nimeni nu-mi spune nimic. Vreau ºi eu sã înþeleg cedracu� se întâmplã, cã doar e vorba de mine ! Îmivine sã-i întreb dacã au de gând sã-mi spunã ºi mieceva, deschid gura, dar nu pot sã vorbesc. Am gura

311

uscatã ºi nu pot sã leg cuvintele. Superiorul semneazão hârtie (câtã birocraþie, gândesc, nu puteþi sã semnaþimai târziu ?) ºi pleacã. Mai apare o asistentã, micã,parcã e un copil. Stã pe lângã moaºã. În sfârºit,medicul se îndreaptã spre mine. Mã priveºte în ochiºi-mi vine sã-i mulþumesc pentru asta. E chinuit, vreasã spunã ceva, în sfârºit o sã ºtiu despre ce e vorba,uite cã am stat cuminte ºi acum o sã-mi spunã. Amlacrimi în ochi. Mã doare rãu. Curaj, domnule doctor !Spuneþi ! Of, trebuie sã-l ajut ! Înghit în sec de maimulte ori ºi-mi umezesc buzele : �Facem cezarianã,nu ?�, întreb eu ºi-mi mulþumeºte din priviri. �N-avemîncotro. Nu se angajeazã capul.� Ia te uitã, îmi zic.ªtiam deja. Moaºa îmi spune cã o sã-mi fixeze o sondã.Se grãbeºte. Mã rãneºte ºi simt o acutã nevoie de aurina, ruºinându-mã de aceastã senzaþie incontro-labilã. �Stai liniºtitã�, zice moaºa, �se duce în pungã !�

Trebuie sã ne mutãm în sala de operaþii. Apucpunga sondei ºi mã dau jos de pe masã. Firul sondeiîmi trece printre picioare, pe la spate, desfãcând ºimai mult rochia de spital. Încerc sã mã acopãr, darn-am nici o mânã liberã. Într-una þin punga sondei, iarcu cealaltã mã sprijin de trepiedul pe care stã agãþatãpunga cu nu-ºtiu-ce, conectatã de mine printr-o bra-nulã. Merg singurã, cu curaj. Ca mielul la tãiere. Salade operaþii e chiar în faþã. Intru, e multã lume, vreotrei asistente. Mã aºez cu greu pe un pat cu rotilecare mi se pare foarte înalt ºi iau poziþia ghemuitcerutã de anestezist. Îmi spune ceva legat de o nouãanestezie pe care trebuie sã mi-o facã, dar îl urmãrescca prin ceaþã. Rahi� rahi cum ? Ce conteazã ? Lichidul

312

intrã în coloanã, îl simt asemenea unor cuburi degheaþã. Mi se spune sã mã întind, orice, gândesc,numai sã se termine odatã, ce-o mai fi ºi cu suferinþaasta fetalã, am pierdut firul, mã gândesc cum o stacopilul meu cu capul blocat, i-o fi fricã, sãrãcuþul,numai sã se termine cu bine, uite câte piedici pelumea asta ºi nici n-ai apucat sã intri în ea. Aneste-zistul se aºazã lângã capul meu ºi lângã el asistentaºefã (nu ºtiam cã e ºefã atunci), anestezistul e unbãrbat tânãr, nu înþeleg de ce miroase aºa tare atranspiraþie, s-o fi speriat ºi el, cine ºtie. Mã trezescgândind cã sunt oameni de treabã, chiar se poartãfrumos, nu mã aºteptam. O asistentã mã înveleºte cuun cearºaf ºi pe un cadru metalic vertical aºazã unaltul, verde. Bine cã nu e bleu, mã gândesc, nu-mimai pot vedea burta, mã uit în sus la becurile puter-nice ºi o vãd reflectatã acolo, acum chiar nu mã maidoare nimic, domnu� anestezist, nu ºtiu ce-aþi fãcut,dar aþi fãcut bine, aþi bãgat dumneavoastrã anestezicde trei ori, dar iatã, a treia oarã, ca-n poveºti, ºi-aufãcut efectul pe deplin.

Mã întreb unde e medicul meu, dar apare mediculde gardã � o doamnã þâfnoasã a cãrei faþã o vãd doarpe jumãtate �, medicul meu întârzie, mi se pare ºi totaºa i se pare ºi medicului de gardã, care îºi pierderãbdarea ºi întreabã �Eu operez singurã aici saucum ?�, mã gândesc cã poate medicul meu s-a dus sãmai semneze niºte hârtii, stau nemiºcatã ºi totuºisunt foarte neliniºtitã, în stânga mea stau aliniatevreo douã femei (asistente, probabil). Apare mediculmeu, în sfârºit, ce bine, mã uit la el ºi el se uitã la

313

mine, îmi zâmbeºte, o sã fie bine, îmi zic, ºtie ceface, suntem în mâinile lui. În stânga mea, la odistanþã de vreun metru, sunt asistentele ºi tot înstânga, chiar lângã mine, doctoriþa de gardã care areniºte supãrãri numai de ea ºtiute. La capul meu stauanestezistul ºi asistenta-ºefã, medicul meu e în dreapta,cu o bonetã verde pe frunte. Mã gândesc dac-o ficineva ºi la picioare, nu pot sã vãd ºi deodatã mãgândesc cã e atâta lume acolo pentru noi, Doamnefereºte, ca la un priveghi. ªi dac-o sã mor acum, mãgândesc, simt cum mã cuprinde panica ºi încerc sãmã liniºtesc, dar lacrimile încep sã curgã, încerc sãridic o mânã sã le ºterg, nu pot s-o miºc ºi-mi aducaminte cã-mi legaserã mâinile de pat cu niºte benziadezive. Medicul începe sã taie, simt mecanic cã selucreazã în mine, nu mã doare nimic, patul se leagãnãritmic în faþã ºi-n spate, hârº-hârº, îmi fac curaj sãprivesc în panoul luminat de deasupra ca-ntr-o oglindã,dar mi se face fricã instantaneu, cum oi arãta oare cuburta tãiatã ? Cât de fricã trebuie sã-i fie, puiul mamei,cotrobãie prin mine sã ajungã la el, numai sã fieîntreg, Doamne ajutã, numai sã nu-i faceþi ceva,faceþi-mi mie, dar scoateþi-l întreg, �Ia-l !�, zice mediculºi atunci îl aud plângând, nu pot sã-l vãd, de ce numi-l daþi mai repede, ei, iatã-l în sfârºit, mi l-au puspe piept, ce pãr lung ai, mãi plângãciosule, nici nupot sã te mângâi cã am mâinile legate.

Te-au ºi luat, nici nu te-am vãzut bine din cauzalacrimilor, �acum e voie sã plângi�, zisese anestezistul,ce om de treabã, o fi ºi el emoþionat ? ! 3 kilograme ºi280 de grame, medicul îºi continuã treaba, n-a fost

314

uºor nici pentru el, i-am dat ceva de furcã, trebuia sãiasã din turã de dimineaþã ºi uite cât a stat dupã noi.Una din asistente spune : �Ehe, cu câtã atenþie coasedomnu� doctor ! Pãi pe mine când m-au operat m-aufãcut franjuri�. Mã uit în stânga, dar nu ºtiu care dinasistente a vorbit.

�Gata, operã de artã�, zice medicul, uite cã ºtie sãºi glumeascã, s-a relaxat, mã gândesc cã pericolul atrecut ºi mã simt într-un fel uºuratã. Au luat cearºafulverde ºi pot sã vãd ºi în faþã. �Atenþie�, zice aneste-zistul, �douãsprezece ore n-ai voie sã miºti capul�,apar douã infirmiere ºi împreunã cu asistentele apucãde cearºaful de sub mine ºi mã mutã pe o targã,�Toate sunt aºa de grele ?�, comenteazã una dintreele, �Ai tu grijã c-o scapi, prinde bine�, zice alta,targa se miºcã ºi ne plimbãm pe culoar, nu vãd decâttavane, parcã ne învârtim în cerc, am ajuns, încã unhei-rup ºi m-au pus pe pat la Reanimare. Ce-o mai fiºi asta, mã gândesc ºi pipãi sub mine, o folie dincauciuc care îmi ajunge pânã pe spate, o sã mã încingaici, mai bine ar da asta mai jos. Mã conecteazã laniºte aparate care piuie, anestezistul intrã, se asigurãcã totul e ok ºi pleacã, intrã ºi medicul îmbrãcat deplecare, dã câteva indicaþii ºi pleacã ºi el. Asistenta--ºefã aduce vreo trei pãturi, ce sã fac, doamnã, cuatâtea pãturi, nu vedeþi ce cald e aici ? ªi mai am ºicauciucul acesta pe spate, dar asistenta ºtie ea ceºtie, mi se face din ce în ce mai frig ºi încep sãtremur sub vraful de pãturi.

Nu mai e nimeni, au plecat cu toþii, nu privescdecât drept în faþã, nu miºc capul, totuºi parcã mai e

315

cineva, întreb �Mai e cineva aici ?� ºi-mi rãspunde ovoce de femeie �Da�, �Eu am nãscut prin cezarianãacum trei ore, sunt douã paturi aici, se pare�, �Nu vãpot vedea�, zic, �Nici eu�, zice ea�, ºi încep sã râd, râdeºi ea, ce situaþie ciudatã. Mai schimbãm câteva vorbe :�Sunteþi doamna cu halat galben de ieri ?�, mã întreabã,zic �Da, dar m-au pus sã-l dau jos ºi mi-au dat orochie cu vedere la fese�, spun zâmbind ºi încercândsã nu mai tremur, �Eu sunt doamna blondã, v-amrugat ieri sã-mi þineþi puþin foaia de internare�, zice,aaah, da, îmi amintesc, ca sã vezi, ne-am întâlnit aici.

E din nou liniºte, aud uºa deschizându-se, e soþulmeu, cât e de emoþionat, a tot aºteptat ºi el, nu l-aumai lãsat sã intre pânã la urmã în sala de operaþii,�L-am vãzut�, zice, �mi l-au arãtat asistentele�, �Cume ?�, îl întreb �Aºa de mic�, zice el, �Te rog ajutã-mãsã trag cauciucul asta mai jos, deja mi-e foarte cald,mai ia ºi din pãturile astea cã nu le mai suport, cume afarã ?�, �Plouã, e sãrbãtoare azi ºi plouã�, zice el,�Uite cã l-au adus�, ºi o vãd pe asistenta care mi-laduce ºi mi-l pune la sân, vreau sã-l vãd bine, darn-am voie sã întorc capul, mã uit cu coada ochiuluiºi-l mângâi uºor, adoarme, e obosit, sãrãcuþul, asistentaîl ia, mã despart greu, soþul meu iese, promiþând sãrevinã, apare ºi sora mea, ea e foarte entuziasmatã,�L-am vãzut, e o frumuseþe, îþi zic, e cel mai frumoscopil�, mã sãrutã pe frunte ºi-mi dau lacrimile, �Nuputem intra decât câte unul, o sã ies eu ca sã intreel�, sunt aºa de obositã, e din nou liniºte, dar nu potsã dorm, o asistentã intrã ºi verificã aparatele, afarãs-a întunecat, soþul meu revine ºi îl trimit acasã sã-mi

316

facã ceai de fenicul ºi anason. Noaptea trece greu,nu reuºesc sã adorm, mai vorbesc cu colega decamerã, din nou liniºte, apoi niºte plânsete înfundatede copii, �O fi al meu care plânge�, mã gândescîngrozitã, �cum se poate sã nu ºtiu dacã cel careplânge e copilul meu !� Plânsetele se opresc ºi mãmai liniºtesc, uite cã s-a fãcut dimineaþã, pe uºã intrãdouã asistente ºi o infirmierã cu un cãruþ, îmi vine sãrâd ºi mã gândesc cã doar n-or fi venit trei oameni sãmã dea jos din pat, eu pot sã mã dau jos ºi singurã,dau sã mã ridic curajoasã, dar o durere acutã mã facesã mã prãvãlesc înapoi, nu se poate sã doarã aºa detare, mã gândesc, cum naiba o sã mã ridic eu de aici,asistentele ºi infirmiera mã ajutã, dar e cumplit, �Osã facem un calmant�, zice una dintre ele ºi mãgândesc cã puteau s-o facã înainte ºi mã scuteau dedurerile astea. Mãcar am scãpat de sondã. Colegamea de camerã îºi aºteaptã rândul ºi ne uitãm una laalta în sfârºit, am ajuns în salon, acum va trebui sãmã ridic din scaunul cu rotile ºi sã mã aºez pe pat,cine ºi-ar fi închipuit cã e aºa de greu, sunt în sfârºitîn pat, gata, nu mã mai ridic de aici, lãsaþi-mã-n pace,totuºi mai bine îmi faceþi un calmant, încerc sã mãîntorc puþin ca sã intre acul. Colega mea de camerãde la Reanimare mã urmeazã în salon, ce bine, zic,suntem doar noi douã, ne încurajãm una pe alta ºiîncercãm sã ne ridicãm singure ºi sã facem câþivapaºi, e obligatoriu sã ne miºcãm, ni s-a spus, dar cumoare ne vom da jos fãrã sã ne rupem de la mijloc,reuºesc cu greu s-o fac ºi rãmân într-o poziþie curbatã,adusã mult de spate, ca bãtrânelele alea gârbovite de

317

vreme, îmi zic, dar nu mã pot îndrepta. Îmi privescburta încã umflatã ºi o simt ca pe o casã pãrãsitã.

Ieri privisem în tavan, azi privesc în podea, mã þinde pat, apoi de pereþi, fac câþiva paºi. Învãþ din nousã merg. Mã aºez în pat, epuizatã, dar iatã cã au venitrudele sã mã vadã, iar trebuie sã mã ridic, mi-auadus un cãruþ ºi reuºesc cu greu sã mã aºez în el.Pãrinþii, socrii, fraþii, toþi emoþionaþi, mama, mamã,de ce nu mi-ai spus cã e aºa de greu, am impresia cãn-o sã mai merg niciodatã ca înainte, mã întorc însalon ºi o asistentã îmi aduce copilul într-un coºspecial, începe sã plângã ºi-l pun la sân, totul edurere, cum mã voi ridica cu el în braþe sã-l pun încoº, uite cã am reuºit, aºa, cu încetinitorul, nu mãaºez bine ºi începe din nou sã plângã, oare de ceplânge, aºteaptã sã mã ridic, trebuie sã ai rãbdare, îliau în braþe ºi încep sã mã plimb cu el, cât e de micºi ce tare plânge, �Sã veniþi sã vã facem toaleta�, îmispune o asistentã, ce-o mai fi ºi asta, nu pot sã mãduc acum, �Ce fac cu copilul ?�, �Îl puneþi în coº ºiveniþi�, zice ea, �Bine, dar plânge�, �Lãsaþi-l sã plângãºi veniþi sã vã fac toaleta�. Mã târâi pânã acolo. Numã pot aºeza în poziþia asta, chiar nu vedeþi cã abiaam nãscut, �Vã aºtept�, zice, dar nu mã ajutã, mãpriveºte indiferentã, efortul e copleºitor, trebuie sãmã întorc la copilul pe care l-am lãsat plângând, suntaºa de obositã, oare când voi mai reuºi sã dorm ? Mãîntorc cu greu în salon, copilul a adormit, mã aºez pepat, închid ochii ºi încerc sã adorm, �Trebuie sã vãfacem un vaccin�, zice medicul neonatolog, ce sã facdacã am RH negativ, încã o injecþie nu mai conteazã,

318

soþul meu mã sunã îngrijorat : �Ai grijã sã-þi facãvaccinul acela, am alergat jumãtate de zi dupã el�,�Mi l-au fãcut, îl liniºtesc, poate ar fi bunã o suzetã�,copilul plânge din nou, îl pun la sân, sânii mã dor,eu când o sã mã odihnesc, iar mã doare operaþia,încã un calmant, am deja niºte noduli dureroºi de laatâtea injecþii, acum ne plimbãm ºi pe hol, copilulplânge cu disperare, �Are colici�, spune asistenta dela neonatalogie, ce trebuie sã fac, mã gândesc, nuºtiu ce trebuie sã fac, adoarme ostenit, rãsuflu uºuratã,dar intrã o asistentã acrã, �Trebuie sã-i cântãrim ºi sãle facem baie�, ne zice mie ºi colegei mele, �puneþi-iaici ºi dezbrãcaþi-i�. Abia a adormit, mã gândesc,încep sã-l dezbrac ºi-mi dau seama cã nu l-am maivãzut aºa, ce palme mari are, e slãbuþ, dar palmelesunt mari, asistenta ne zoreºte cã n-are �toatã ziua ladispoziþie�, îi ia pe rând ºi-i cântãreºte, nici mãcar nuse trezesc, apoi dã drumul apei sã curgã la chiuvetã,îmi trece prin minte cã vrea sã se spele pe mâini, îmiia copilul cu o mânã ºi-l bagã cu capul direct subrobinet, o sã-l înece, mã gândesc ºi rãmân paralizatã,copilul se trezeºte brusc de violenþa gestului ºi începesã plângã, asistenta îl clãteºte de sãpun ºi-l ia pecelãlalt la spãlat, are un aer scârbit, ce om, bine cãam scãpat de ea, dar uite cã acum copilul plânge dinnou, acum ce mã fac, vreau ºi eu sã dorm mãcar ojumãtate de orã. Soþul meu intrã cu suzeta, numai elºtie cum i-au dat drumul înãuntru, copilul o ia ºi seface liniºte. Suzeta asta e o minune, am sã încerc sãadorm ºi eu, închid ochii ºi cad într-un somn adânc.Copilul începe sã plângã, mã trezesc speriatã ºi mã

319

uit la ceas, am dormit jumãtatea de orã, o luãm de lacapãt. Noaptea o petrecem pe holuri, mã întreb dece dorm ceilalþi copii ºi al meu nu, mai gãsesc omãmicã disperatã, de-aº ajunge acasã mai repede.

Copilul adoarme spre dimineaþã, reuºesc sã mãaºez ºi mai cer un calmant, �Sã vã pregãtiþi cã mer-gem la radiografie�, îmi spune asistenta, �astãzi vãexternaþi�, ce bine cã plecãm acasã, îmi pun un halatºi mã alãtur grupului de proaspete mãmici care seexterneazã, �O sã mergem prin subsol ca sã ajungemdincolo�, zice asistenta, ºi pornim în grup pentruradiografia la plãmâni a cãrei utilitate îmi scapã, nevãitãm ºi ne doare � femei care au trecut pe lângãmoarte aducând viaþã, ne încolonãm pentru radio-grafie ºi ne târâm prin subsol, �Lehuzele au priori-tate�, zice asistenta ºi intrãm înaintea celor careaºteptau sã intre. Ne întoarcem ceva mai vesele, azivom pleca acasã cu copiii noºtri, doar câteva hârtiide completat ºi gata.

Acasã

Formalitãþile nu pot fi evitate ºi nici grãbite. Înaintede a pãrãsi spitalul trebuie sã mai semnãm niºtehârtii. Soþul meu ne aduce, mie ºi copilului, haine deexterior. Gândul cã voi merge acasã mã bucurã.�Acolo totul o sã fie altfel�, îmi spun. Matei doarme,mã îmbrac ºi îl îmbrac de plecare. Hainele îi suntmari, e doar o mânã de om. Soþul meu aºteaptãemoþionat dincolo de o uºã întredeschisã ºi priveºte

320

prin crãpãtura uºii, pândind momentul în care nevom îndrepta spre el. Are în mânã un coº pentrucopil. Mã miºc greoi, cu copilul în braþe, aº vrea sãies cât mai repede ºi sã nu privesc înapoi. Soþul meupune cu seriozitate copilul în coº. Copilul doarme.Coborâm împreunã nenumãratele trepte ale mater-nitãþii. De ce or fi urcat secþia de maternitate la etajultrei ? Mãcar dacã puteam folosi un lift ! Ajung vlãguitãla maºinã, fac eforturi sã mã aºez pe banchetã. Mãîndrept spre casã. Sunt un alt om. Plecasem în urmãcu câteva zile spre maternitate cu copilul în burtã,mã întorc cu el în coº, pe banchetã. Am un sentimentde regret pe care nu mi-l explic. Sunt un amestec detristeþe ºi bucurie, un cumul de contradicþii. E o zifrumoasã, însoritã. Maºina alunecã lin, parcã visez.Am ajuns. Fac un efort considerabil sã cobor dinmaºinã. Soþul meu ia coºul în care doarme copilul cape un trofeu.

Intrãm în casã ºi din acest moment începem sãvorbim în ºoaptã ºi sã mergem pe vârfuri. Mã aºez peo canapea. Aº vrea sã dorm. Copilul se trezeºte, aºacã nu e chip. Încep sã înþeleg cã tot aºa mã voiodihni de acum încolo. A face un duº devine un lux.Nu am timp de nimic. Nu am timp sã mã odihnesc,nu am timp sã mã spãl, nu am timp sã mãnânc.Plânsul copilului devine frica ºi obsesia noastrã (înspecial a mea). Soþul meu îl plimbã prin casã, legã-nându-l uºor. Copilul adoarme. E ºansa mea sã intrula duº. Când dau drumul la robinet, asociez zgomotulapei cu cel al plânsului copilului ºi intru în panicã.S-a trezit, mã gândesc, ºi am nevoie de infirmarea din

321

partea soþului meu pentru a nu ieºi valvârtej de laduº. Luni în ºir, de fiecare datã când îmi permit luxulde a merge la duº, asociez zgomotul apei cu plânsulcopilului. Sunt permanent pe fugã. Sunt nedormitã,copilul plânge des. Suntem derutaþi, cãutãm expli-caþii. Pediatra ne viziteazã des, dar nu ne liniºteºtedecât pentru scurt timp. Simt cã situaþia mã depã-ºeºte. Noaptea facem cu rândul : plânge copilul, adu-ltu, e rândul tãu ! Suntem epuizaþi. Ritualul bãiþei desearã ne creeazã repere. Soþul meu se ocupã depregãtirea bãiþei, îmbãiatul propriu-zis îmi revinemie. Mã ajutã adesea sora mea. Copilul e aºa de mic.E uimitor cum se agaþã cu mânuþele de mine, îmiprinde un deget ºi nu-mi mai dã drumul. Încet-încetînvãþãm cu toþii, pãrinþi ºi copil, ritmul noului dans.Ne obiºnuim cu copilul ºi el cu noi. Uneori avemmomente de liniºte, pe care le preþuim ºi de care neminunãm. Începem sã respirãm. Sunt ca o gurã marede aer înainte de a intra din nou în joc. Nu-miînchipuiam cã mersul în parc necesitã atâtea pregã-tiri. Înainte ne luam de mânã ºi ieºeam sã ne plimbãm.Acum trebuie sã trecem în revistã o mulþime delucruri : am pus sau nu cãruciorul în portbagaj, amluat pãturica, suzeta (în cutiuþa protectoare), cãciuliþanumãrul 2, scutecele de rezervã� Þine copilul, apucãgeanta, deschide uºa, încuie uºa, ai grijã sã nu-ltrezeºti, pune copilul în coº, nu trânti uºa, ocoleºtegroapa cã-l zdruncini... Plimbãrile în parc sunt însãmomente de liniºte. Plimbarea ne face bine tuturor.Trebuie sã slãbesc, sunt încã greoaie, în schimb numai simt aproape deloc dureri în urma operaþiei.

322

Încep sã mã luminez ºi sã înþeleg cã acesta esteritmul pe care îl va urma viaþa mea de acum înainte.

În timpul sarcinii am simþit cã îmi pierd treptatlibertatea. Libertatea de miºcare a fost atunci cea maievidentã. Sarcina, în ultimul trimestru, nu mi-a maipermis sã fac multe din lucrurile pe care le fãceamînainte. Mã simþeam greoaie ºi dormitam adesea.Dupã ce am nãscut, m-am simþit copleºitã ºi amsimþit cã mi-am pierdut libertatea definitiv. M-amsimþit prizoniera unui nou ritm, care nu era al meu,nu era impus de mine, nu era voinþa mea. Dar pecare îl acceptasem ca atare, fãrã posibilitatea de a mãîntoarce din drum. Câteva luni, m-am zbãtut cu unsoi bizar de depresie, cu o trecere brutalã de laagonie la extaz, cu nevoia gãsirii unui echilibru.Treptat, am început sã contribui la construcþia nouluiritm al familiei mele ºi sã fac loc, din nou, unorlucruri de dinainte. Treptat, aºa cum o pierdusem,am început sã-mi recâºtig libertatea. ªtiu, niciodatãla fel ca înainte. Dar ºtiu cã asta nu mai e posibil,pentru cã eu nu mai sunt aceeaºi. Am griji care mãîncãtuºeazã. Sunt mamã.

aprilie 2009

323

2006

Cum am îmblânzit eu timpul

Daniela Palade Teodorescu

Cu vreo doi-trei ani înainte sã nasc primul copil,când ceasul biologic începea sã dea semne tot maievidente cã organismul meu vrea maternitatea, amavut o senzaþie foarte clarã ºi în acelaºi timp oarecumciudatã. Am simþit cã maternitatea îmi va schimbacomplet percepþia pe care o aveam asupra timpului.Pânã atunci trãiam cu impresia subiectivã cã timpultrece pe lângã mine, cã sunt prinsã într-un cicluconstant, monoton : sãrbãtori de Crãciun, sãrbãtoride Paºti, douã sãptãmâni de concediu ºi din nou sãrbã-torile legale sau religioase. În rãstimp, îmi acordasemritmul de viaþã la cel de lucru al unei publicaþiilunare, care, deºi din exterior pare foarte lejer, dininterior este cât se poate de solicitant. Au trecutastfel aproape zece ani, pe care îi numãram lunã delunã odatã cu fiecare nouã ediþie de revistã închisã.Exact la un astfel de bilanþ, a venit ca din senin acelgând foarte percutant cã venirea pe lume a unui

324

copil îmi va aduce o relaþie mai bunã cu timpul. S-adovedit a fi singura aºteptare realistã pe care amavut-o cu privire la maternitate. Toate celelalte (ºi aufost destule, fireºti pentru orice femeie care îºi faceplanuri ºi visuri legate de imaginea ei de mamã) s-audovedit a fi total inadecvate, rupte de realitate.

În primul rând, ideea de a avea grijã de un nou-nãs-cut îmi era foarte familiarã, pentru cã, crescutã fiindla þarã, la un loc cu bunicii care mai aveau în grijã ºialþi nepoþi de vârste diferite, era un lucru firesc ca eusã am grijã de verii mei mai mici. Aºadar, prima meaexperienþã de baby-sitting a început când aveampatru-cinci ani ºi a culminat cu faptul cã la zece aniaveam grijã aproape toatã ziua de nou-nãscuta meaveriºoarã. În afarã de alãptarea naturalã, nimic dinspãlat, îmbãiat, înfãºat, hrãnit, plimbat nu-mi eranecunoscut. ªi îmi plãcea foarte tare, mã simþeamutilã ºi responsabilã, iar bebeluºii erau pentru minepãpuºile mele vii. Deci nimic din tot ceea ce presupu-nea îngrijirea unui bebeluº nu-mi era strãin ºi eramsigurã cã mã voi descurca de minune, eram dejaexpertã în îmbãierea copilaºilor prietenilor mei.

Deci, reiau contextul : aveam treizeci ºi patru deani, zece ani de cãsnicie cu bune ºi rele, cu deja cammulte tabieturi, un soþ doritor de copii, în special fetiþã,fapt mai rar întâlnit în societatea noastrã patriarhalã,zece ani de lucru în presã, o poziþie profesionalãconsolidatã, un apartament personal cu trei camere,salarii decente, pãrinþi obosiþi de atâta aºteptat sãdevinã bunici, multe imagini ºi aºteptãri idilice legatede maternitate, zeci de cãrþi, articole, psiho-teste fãcute

325

pe aceastã temã, cu alte cuvinte, împrejurãrile eraumai mult decât propice. S-a întâmplat ca perioada con-cepþiei sã coincidã cu o serie de aniversãri rotunde �zece ani de cãsnicie, zece ani de la lansarea revisteiAvantaje, ziua mea de naºtere � ºi peste toate, influenþabeneficã a lui Jupiter care-mi tranzita zodia, aºa cummã anunþase colega mea care este expertã în astro-logie ºi care se uitase peste harta mea astrologicã.Tot ea îmi spusese cu mai mulþi ani în urmã cãprezenþa aceluiaºi Jupiter în casa creativitãþii ºi acopiilor îmi indicã faptul cã primul meu nãscut va fio fetiþã. La vremea respectivã nici nu-mi trecea prinminte cã voi avea mai mult de un copil, aºa cã amtrecut amuzatã peste amãnuntul respectiv, care aveasã se confirme câþiva ani mai târziu � primul copil afost o fetiþã, dupã care a urmat ºi un bãieþel.

Nu a fost nimic programat în vederea primei sarcini,pur ºi simplu atunci a fost momentul ºi cred cã aceastãrelaxare interioarã a contat foarte mult ; am constatatcã, pe mãsurã ce încrâncenarea e mai mare, ºanselede a procrea sunt mai mici, cã o dozã de aleatoriu ºide �încredinþare� în judecata divinã este esenþialã. ªiapoi mai sunt ºi semnalele organismului, de care ebine sã þii cont ; pe mine, de exemplu, mã tot chinuiauniºte mastoze, combinate cu stãri de ameþealã, �cãderide calciu�, stãri de anxietate fãrã cauze organice. Unsingur medic, care trata pacientul din perspectivamedicinei holistice, mi-a spus : �Draga mea, corpultãu cere maternitatea, e momentul sã-ºi îndeplineascãmisiunea pentru care a fost creat. Toate stãrile asteavor dispãrea�. Bineînþeles cã a avut dreptate : chiar

326

din timpul sarcinii, nici n-am mai ameþit, nici n-ammai fost pe punctul de a leºina, nu mai vorbesc dedeprimare. Nu ºtiu dacã e vorba doar despre reechili-brarea hormonalã a organismului sau despre schim-barea centrului atenþiei, cert este cã ameliorareasimptomelor a fost evidentã. Iar dupã naºtere, priori-tãþile se schimbã atât de radical, încât nu mai ai timpnici sã leºini, sã te doarã capul sau sã ai alte anxietãþidecât cele legate de copil. Percepþia mea a fost cã purºi simplu �îþi ieºi din tine�, cã nu-þi mai aparþii, aºa cãvechile atacuri de panicã mi se par acum niºte mofturipentru care pur ºi simplu nu aº mai avea timp !

Organismul meu a rãspuns repede �prezent� ºiimediat mi-a dat de veste cã procesa ingredientele,nu prin simptome clasice precum greþuri ºi vomã, ciprin întârzierea ciclului, destul de regulat. Mi-am luatun test de sarcinã din cele cu utilizare în orice mo-ment al zilei ºi am aºteptat sã vãd cum se deseneazãcele douã liniuþe ; a doua a apãrut timid, conturân-du-se mai greu (în comparaþie cu testul de sarcinãpentru al doilea copil, care s-a conturat ferm, dinprima clipã !), ceea ce m-a fãcut sã mã întreb dacãasta însemna vreo eroare. Aºa cã m-am programatrepede pentru o ecografie, iar medicul (cel care mi-aindicat imperios sã fac un copil) mi-a confirmat : �Emare, are deja ºase sãptãmâni !�. Poza care indica ogâlmã cât un bob de orez nu mi-a spus mare lucru,pot afirma însã cã acum mã emoþioneazã mult maitare când mã uit la ea, ºtiind ce fiinþã minunatã acrescut din conglomeratul acela de pete albe cu unpunct negru care pulsa pe post de inimioarã. Senzaþia

327

de miracol pe care o am acum e infinit mai clarã ºimai profundã ; atunci încã planam într-o stare deconfuzie, amestecatã cu bucurie, surprizã, dar ºiincertitudinea cã voi duce pânã la capãt aceastãaventurã. Parcã-mi era fricã sã nu mã bucur prea tareca sã nu se spulbere minunea. A fost motivul pentrucare am decis sã nu le spun celor apropiaþi (pãrinþi,prieteni, colegi, rude) decât dupã luna a treia, cândpericolul de a pierde o sarcinã scade foarte mult.Singurul care a ºtiut a fost, evident, soþul meu, cãruiai-am arãtat testul imediat, împãrtãºindu-i aceeaºi între-bare : �Oare cât de pronunþatã ar trebui sã fie a doualiniuþã ca testul sã fie pozitiv ?�. Revenind la momen-tul �revelaþiei�, recunosc cã nu au fost efuziuni senti-mentale de genul �ura, am reuºit !�, sãrituri, þopãieli,ci mai degrabã un soi de bucurie reþinutã, sub semnulresponsabilitãþii : �Oare se va finaliza cu bine ?�, �Vomfi în stare sã fim pãrinþi ?�, �Ups ! Viaþa noastrã o sã seschimbe cu totul !�. Am însã clarã în memorie senzaþiade siguranþã cã am sprijinul soþului, afectiv în primulrând, cã era un copil dorit ºi mult aºteptat, cã aveamtoatã susþinerea familiei, ceea ce înseamnã un confortemoþional uriaº ºi nepreþuit. Aveam sã-mi dau seamade asta mai ales prin comparaþie cu a doua sarcinã,venitã într-un context total diferit, ca sã nu spunneprielnic sau de-a dreptul zbuciumat.

Zilele ulterioare aflãrii ºi confirmãrii sarcinii auurmat aºteptând sã-mi fie rãu, sã am greþuri, vome,pofte, toane ºi alte simptome din folclorul medical ºifeminin ; nimic din toate astea nu s-a întâmplat, cuexcepþia unei stãri de pre-leºin în metrou prin luna a

328

treia, pe care am pus-o pe seama aglomeraþiei ºi alipsei de aer. A mai fost o perioadã imediat la început,când orice crampã sau junghi erau puse pe seamaunui posibil eºec (o fi extrauterinã, e semn de avortspontan ?), dar a trecut ºi ea.

Dupã ce, cam prin luna a patra, am vãzut cã numi-e rãu, am uitat de toate astea ºi am început sã mãgândesc la cât de uriaºã o sã mã fac ºi ce haine sã-micumpãr. Iarãºi a fost o falsã aºteptare pentru cã lanaºtere cântãream cu doar 9 kilograme în plus, con-centrate în mingea uriaºã din burtã ; n-am avut niciun moment picioarele umflate ºi, ca sã mã laud pânãla capãt, am avut chiar ºi talie, iar din spate nu sevedea nimic. Am pus acest noroc pe seama genelorbune moºtenite din familie, conform zicalei �Eºtifrumos � nu-i meritul tãu, eºti urât � nu-i vina ta�,le-am mulþumit în gând pãrinþilor mei ºi le-am com-pãtimit pe toate mãmicile care se chinuiau cu multekilograme ºi probleme medicale complicate.

Un singur episod a umbrit aceastã sarcinã idilicã :triplutestul care se face prin sãptãmâna a douãspre-zecea ºi care indicã riscul de a naºte un copil cusindrom Down. L-am fãcut, cã aºa spuneau toate cãr-þile, dupã ce am asistat confuzã la indicaþiile contra-dictorii ale mai multor medici referitor la perioadaoptimã de efectuare a testului. Nu prea aveam de cesã mã tem : încã nu trecusem de pragul celor treizeciºi cinci de ani, nu eram fumãtoare, aveam greutateaoptimã, deci l-am fãcut ca sã-l bifez ºi sã-mi mai faco ecografie care sã-mi arate ce face embrionul meu(atunci am vãzut prima datã coloana vertebralã ºi

329

cum dãdea din picioruºe ca o broscuþã, o imagine atâtde înduioºãtoare !). Apoi m-am dus seninã ca o flori-cicã sã ridic rezultatul ; medicul mi-a spus pe un tonoarecum prevenitor cã sã nu-mi fac totuºi griji pânãnu-mi fac o amniocentezã care sã-mi dea rãspunsulfinal. Cum ºtiam ce presupune amniocenteza ºi cât deinvazivã este pentru fãt, m-am speriat ºi am începutsã-mi fac tot felul de scenarii. A fost momentul încare mi-am dorit din tot sufletul sã fi fost o ignorantã,sã nu fi auzit în viaþa mea despre sindromul Down,mozaism, manevre greºite de colectare a lichiduluiamniotic etc. Deºi prietena mea, medic, mi-a refãcuttestul ºi mi-a demonstrat cã sunt doar niºte cifre ºi unalgoritm nu tocmai riguros (ca urmare, al doilea testa avut un scor mai bun, deºi tot eu eram aceea, dartot peste limita admisã), în mine deja intrase panica,noaptea aveam tot felul de vise ciudate, pe stradã îmiieºeau în faþã tot felul de afiºe cu ONG-uri care seocupau de copiii cu sindrom Down, îmi veneau înminte toate cazurile despre care scrisesem în revistã,ce mai, am cedat nervos ºi am decis cã voi face acesttest pentru liniºtea mea sufleteascã. Simþeam cã nu pottrãi cu spaima asta ! Existau variantele de a face acesttest în Bucureºti sau la clinici speciale din strãinãtate,cu costuri foarte mari. Doctoriþa care m-a preluat, înce-pând din luna a patra, la indicaþia prietenei-medic,mi-a recomandat sã fac amniocenteza în spitalulCantacuzino, unde lucra ea, cu costuri mult mai mici,prin departamentul de geneticã al Institutului deOcrotire a Mamei ºi Copilului.

Intervenþia în sine e una foarte invazivã, eu una amsimþit cea mai stranie durere (pentru cã se strãpunge

330

ombilicul cu un ac), dar mai greu a fost cu contracþiilecare au urmat acestei proceduri ºi care m-au þinut înpat câteva zile, cu medicamente tocolitice puternice,care au reacþii secundare neplãcute � tahicardii, ame-þeli. Bineînþeles cã m-am învinovãþit, cu reacþii de genul�Nu mi-era mie bine, mi-am fãcut-o cu mâna mea�,�Aºa-mi trebuie dacã nu am încredere ºi credinþã�,�Dacã i-am fãcut rãu copilului ?� ºi altele asemenea, înacelaºi registru. Aºteptarea rezultatului a fost o altãprobã stresantã, a durat aproape o lunã, deja expirasetimpul medico-legal în care se putea întrerupe sarcinala cerere, dacã ar fi fost o confirmare de sindrom Down,deci chiar cã îl fãcusem degeaba ! Slavã Domnului,rezultatul a fost negativ ºi m-am consolat cu ideea cãliniºtea mea sufleteascã a meritat acest zbucium. Pede altã parte, aceastã amniocentezã m-a marcat atâtde mult, încât la a doua sarcinã nici nu am vrut sãmai aud de aºa ceva, mi-am fãcut triplutestul maimult de gura doctoriþei ºi, culmea, scorul a fost maibun decât la prima sarcinã, deºi aveam cu doi animai mult ! Culmea ironiei, vârsta este principalulelement în calcularea acestui scor...

Deci, cu aceastã excepþie care a durat aproape olunã, sarcina mea a fost o perioadã cât se poate deplãcutã ; e drept, erau momente când oboseam foartetare sau gâfâiam urcând scãrile, dar erau lucrurifireºti, care se încadrau în fiziologia unei sarcini,nicidecum în patologic. Capcana unei astfel de stãride bine a fost cã m-am lãsat �furatã de peisaj� ºi amuitat un lucru esenþial : cã dupã sarcinã ºi naºtereurmeazã un bebeluº, care mã va solicita la maximum.

331

Eu trãiam cu impresia cã în concediul legal de o sutãdouãzeci ºi ºase de zile, postnatalul adicã, eu mã voiodihni ! Aºa cã am tras de mine pânã în ultimele zilede sarcinã, tot încercând sã nu-mi iau concediu pre-natal astfel încât sã las intacte cele o sutã douãzeci ºiºase de zile cuvenite. Eu, care, pânã sã nasc, nuavusesem niciodatã un concediu legal mai mare dedouã sãptãmâni, mã ºi vedeam huzurind patru lunide zile, ce lux ! Aºa am ajuns ca ultima zi de lucru sãfie într-o joi, iar lunea urmãtoare am nãscut ! E drept,nu stãteam la redacþie mai mult de cinci-ºase ore, darmergeam zilnic cu metroul de la serviciu acasã, faptpe care nu-l regret deloc, pentru cã mi-a dat untonus fizic foarte bun. Regretabilã e mitocãnia cãlãto-rilor cu metroul care n-aveau nici o tresãrire cândvedeau femei însãrcinate în picioare. Cele care seridicau erau tot femei, mai coapte ca vârstã, careprobabil trecuserã prin asta, în timp ce tinerii ºibãrbaþii (cu rarisime excepþii) se uitau prin mine. Cescaune rezervate, ce simþ civic ? Suntem încã departe...

ªi am mai avut parte de un context bun, cel alanotimpului în care am nãscut � primãvara, în mai. Mise pare cel mai bun timing pentru o sarcinã � iarnaburtica e micã ºi poþi sã îmbraci uºor haine groase,încãlþãminte grea, nu treci prin caniculã, în ultimeleluni încalþi pantofi ºi chiar sandale, hainele sunt subþiri,iar apoi, când vine bebeluºul, îl îmbraci lejer, gripeleºi rãcelile vin abia în toamnã, când el deja e mãricel...

Cu doctoriþa care mi-a urmãrit sarcina am avut orelaþie bunã ; o prietenã medic mi-a recomandat-ocând aveam patru luni de sarcinã, dupã ce bâjbâisem

332

pe la câþiva medici în centrele private, dar aceºtia fieerau prea ocupaþi, fie nu simþeam cã putem comunica.Pentru mine, era important sã fie o femeie (mã simtmai în largul meu ºi chiar cred cã o femeie medicpoate empatiza mai bine cu mine când îi spun cã mãdor ovarele sau alte simptome pe care un bãrbat nule poate fizic înþelege), sã nu fie celebru, ca sã amdupã cine sã alerg ºi sã aºtept pe la uºi, pentru ca înfinal, la naºtere, sã fie plecat la un congres, sã nu fievreun dinozaur care mai consultã cu �trompeþica�, sãaibã rãbdare sã-mi asculte temerile, sã mã trateze cape un pacient ºi nu ca pe un �studiu de caz� ºi sã nuaibã cinismul ºi atitudinea umilitoare ºi mercantilã a�marilor specialiºti�. Cam multe aºteptãri, dar le-amgãsit pe toate în aceastã doctoriþã de la spitalulCantacuzino : avea în jur de patruzeci de ani, uncopil mic, deci experimentase ea însãºi acest �episod�,delicatã, rãbdãtoare, prietenoasã, ocupatã, dar ºi orga-nizatã, accesibilã la telefon, pusã la punct cu toatenoutãþile, cu rãspunsuri la toate întrebãrile mele ºinu atât de rapace precum auzisem cã se poartã înaceste medii �în care plouã cu bani�.

Am mers la control o datã pe lunã pentru cã nuerau probleme speciale, apoi, în ultimele luni, o datãla douã sãptãmâni ; în rest, vitaminele zilnice ºi, cuexcepþia spitalizãrii în episodul cu amniocenteza,atât. Partea bunã a acestei experienþe a fost cã m-afamiliarizat cu spitalul, pe care l-am descoperit destulde curat, cu oameni care îºi fãceau treaba fãrã sã fiestimulaþi pentru fiecare gest, deci un spital decentpentru contextul medico-sanitar din România.

333

În tot acest timp, bebeluºul meu creºtea, creºtea,eu alergam mai toatã ziua, ajungând seara frântã deobosealã, abia aºteptând sã-mi întind picioarele obo-site. Deºi citisem cât de important e sã-i vorbeºtibebeluºului, mãrturisesc cã nu am fost prea vorbã-reaþã ºi cã tot amânam momentul, spunându-mi cã osã fac asta în tihnã când o sã stau acasã sã mãodihnesc. Evident cã acest moment n-a mai venit,aºa cã fetiþa mea m-a auzit vorbind mai mult cu alþii.Cel mai bine mã relaxam în cada cu apã, când omângâiam pe burticã ºi o alintam �porumbiþa mea�.Cumpãrãturile de strictã necesitate (câteva hãinuþe,pãtuþul) le-am fãcut cu patru-cinci zile înainte denaºtere ºi, având un apartament mic, am decis cã înprimele luni va sta în dormitorul nostru, aºa cã nu afost cazul sã-i amenajãm o camerã, ci doar sã scoatemcâteva mobile din dormitor.

Privind în urmã, regretul cel mai mare pe care îl ameste cã nu mi-am acordat tihna ºi rãgazul de a savuraaceastã perioadã minunatã ; a fost ca o cursã contracronometru (sã mai închid ºi urmãtoarea ediþie, sãtermin ºi Femeia Anului, ºi cealaltã ediþie, de Paºti,care e mai grea, ºi tot aºa...). Singurul moment deodihnã adevãratã a fost vacanþa de Crãciun, în caream fost plecaþi (eu, soþul ºi pãrinþii mei) în vizitã lasora mamei, în Israel. Am stat zece zile, am fost lalocurile sfinte, am vizitat tot ce se putea, am fostîmpreunã cu ai mei ºi a fost un timp binecuvântatdin toate punctele de vedere.

Naºterea m-a prins oarecum nepregãtitã, în sensulcã s-a declanºat cu vreo douã sãptãmâni mai devreme

334

faþã de estimarea doctoriþei. Cumva, ºtiam eu cã feti-þele sunt mai nerãbdãtoare sã dea ochii cu lumea, dareu încã nu-mi terminasem treburile de fãcut, nu mãodihnisem cât aº fi vrut, parcã îmi dãdea planurilepeste cap ! Era sâmbãtã de dimineaþã când am obser-vat ceva scurgeri de lichid incolor ; �Ups ! S-a ruptapa !�, mi-am zis, dar, din ce citisem, nu corespundeatabloului, era doar puþin lichid. Am mai stat câtevaore în pat, renunþând cu pãrere de rãu la plimbareazilnicã prin parc, în speranþa cã o sã se remedieze.Dar pentru cã lichidul tot picura, am sunat-o pedoctoriþã, iar ea mi-a spus cã e posibil sã se fi fisuratmembranele, sã stau liniºtitã în pat, iar a doua zi sãmerg la spital, la medicul de gardã. Ceea ce am ºifãcut, iar acesta mi-a spus cã, nefiind contracþii, sãmerg acasã ºi sã stau cuminte. Uºuratã cã mai câºtigceva timp, ne-am întors, l-am rugat pe soþul meu sãmergem sã mâncãm ceva la un restaurant în apropiere,am bãut ºi o bere fãrã alcool, de parcã presimþeam cãasta va fi ultima masã liniºtitã în familie. Am mai fãcuto turã prin parc, apoi m-am întins pe canapea ºi amînceput sã fac calculele numerologice pentru alegereanumelui, chestiune care îmi rãmãsese restantã. Aveamdouã variante de nume : una gãsitã în calendarul orto-dox, Isidora, ºi care îmi suna foarte frumos, mai alespentru diminutivul Dora, iar cealaltã, neaoºul Sânziana,care-mi plãcea pentru legãtura cu tainica sãrbãtoarea Sânzienelor ºi cu natura. Cuvioasa Isidora, o sfântãmai de �eºalonul doi�, aproape necunoscutã la noi,avea o poveste frumoasã despre smerenie, dar ezitamdin cauza exotismului numelui. Cum numerologia

335

era favorabilã ambelor variante, încã mai pendulam,lucru care a durat pânã în ziua externãrii, când fetiþatrebuia declaratã cu nume. Pentru cã tot eram neho-tãrâþi, l-am sunat pe finul nostru, atunci în vârstã deºase ani, ºi l-am întrebat : �Cãlin, cum vrei sã o chemepe fetiþa noastrã ? Sânziana sau Isidora ?�. Mi-a rãspunsimediat, foarte sigur de el : �Isidora�. Pãrerea lui afost hotãrâtoare pentru cã mi-am spus cã dacã lui, careprezentant al generaþiei sale, nu i se pare prea exoticºi ciudat, atunci e în regulã sã aibã acest nume.

Revenind la momentul naºterii, în seara respectivãmi-am completat bagajul de spital cu ultimele detalii,m-am culcat, iar pe la 1.30 noaptea m-a trezit o durereputernicã, ce nu semãna cu nici una dintre contracþiilepe care le avusesem pânã atunci. Mi-am zis �Asta e !O sã nasc, nu mã mai pot amãgi cã o sã mai durezeaºteptarea�, dar nu m-am panicat deloc, nu l-amtrezit pe soþul meu, mi-am zis cã poate e ultima luinoapte liniºtitã ºi l-am lãsat sã doarmã. Am cititultimul capitol despre naºtere din cãrþile care stãteautot timpul pe noptierã, apoi mi-am adus aminte cãnu ajunsesem la pedichiurã ºi nu mã puteam prezentacu unghiile mari, aºa cã singurã, în cele mai tari poziþiide yoga, mi-am fãcut frumuºel pedichiura. Contracþiileerau la intervale destul de mari, dar puternice ºi sigurecã anunþau naºterea. Spre dimineaþã, între orele 5 ºi 6,am cãzut într-un somn atât de profund ºi de odihnitor,cum n-am mai avut niciodatã de atunci. A fost probabilultima încãrcare cu energie a organismului pentruceea ce avea sã urmeze. M-am trezit pe la 6.30 ºi i-am

336

spus soþului : �De data asta, mergem la spital ºi rãmânacolo�. Eram incredibil de calmã, n-am þipat, n-ampalpitat, deºi contracþiile se înteþeau ca timp ºi inten-sitate. Doctoriþa m-a examinat ºi m-a trimis la sala denaºteri. Clisma a fost un episod absolut neplãcut, daram trecut peste el ºi m-am prezentat la salã, undeaproape toate paturile (vreo ºase, cred) erau ocupate.Mi-au fãcut o injecþie intravenoasã ; mi-a provocataproape instantaneu un val de cãldurã pe care l-amsimþit în tot corpul. Bãnuiesc cã era vorba de oxito-cinã, un hormon care grãbea naºterea. Mã aºteptamsã aud þipete ºi urlete, dar atmosfera era surprinzãtorde calmã pentru o salã de naºteri, gravidele aºteptaucuminþi în paturile lor, se mai auzeau câteva gemeteînfundate, dar nimic înfricoºãtor. Asistentele vorbeaucalm, încurajator, nimeni nu zbiera, nu umilea, nuvorbea frust, aºa cum auzisem de prin folclorul mãmi-cilor. ªtiam de prin luna a patra cã o sã nasc pe calenaturalã, mi se pãrea cel mai firesc lucru din lume,doctoriþa m-a încurajat ºi ea în acest sens ºi mi-arecomandat anestezia periduralã pentru ameliorareadurerilor. Toate pacientele ei primeau aceastã anes-tezie (trebuia sã cumperi de la farmacie trusa, carecosta în jur de un milion de lei la vremea aceea), încomparaþie cu alte gravide ale altor medici, care eraulãsate sã se chinuie fãrã anestezie. Diferenþa între onaºtere cu anestezie epiduralã/periduralã ºi una fãrãeste uriaºã � aveam sã constat asta ºi fãcând compa-raþie cu celelalte femei care erau în travaliu odatã cumine, dar ºi la a doua mea naºtere, când, din cauzãcã travaliul a fost mult mai scurt, nu mi-au mai putut

337

pune anestezia (aceasta se administreazã cam la jumã-tatea travaliului, la o anumitã dimensiune a dilataþieicolului uterin). Deci am nãscut o datã cu ºi o datãfãrã, iar diferenþa este uriaºã. La a doua naºtere numai aveam capacitatea sã-mi controlez durerea, atâtde crunte erau contracþiile, încât am avut momenteîn care voiam sã-i dau picioare în gurã doctoriþei !I-am spus asta ºi am întrebat-o dacã are idee la ceriscuri se expune cu fiecare naºtere naturalã, dar numai ºtiu ce mi-a rãspuns...

Revenind la prima naºtere, pe la mijlocul trava-liului, când nici un exerciþiu de respiraþie nu te maiajutã ºi þi-ai vinde ºi sufletul ca sã se termine odatã,anestezista mi-a pus cateterul ºi mi-a injectat o primãdozã de anestezic. Altã viaþã, doamnelor ! E diferenþadintre animalitate ºi umanitate. Am putut sã vorbesc latelefon, sã stau întinsã, sã respir ; contracþiile se simþeau,dar atenuate, infinit mai uºor de suportat. La final, întimpul expulziei, anestezia nu te mai ajutã, totul e peviu, dar mãcar ai energie sã finalizezi ! Probabil cãmai toate femeile care au nãscut au vag în memorieciudata combinaþie de agonie ºi extaz, de momentede conºtientizare acutã a trupului, dar ºi de decor-poralizare. Mi-a rãmas în minte indicaþia moaºei careîmi spunea �screme-te�, dar eu scoteam niºte gemetefãrã finalitate. Iar atunci ea a avut ideea genialã de amã ghida spunându-mi �drãguþã, screme-te ca la tineacasã pe WC�, lucru care m-a ajutat sã expulzezimediat fãtul. Micuþa mea n-a þipat din prima, dar s-arevanºat rapid ; mi-au arãtat-o � avea o claie imensãde pãr negru, semãna izbitor cu tatãl ei ºi mi-a arãtat

338

mânuþa stângã parcã în semn de salut. Epuizarea fizicãnu prea lasã însã loc de efuziuni sentimentale ; pefetiþã au dus-o repede la salon, iar pentru mine aînceput coaserea, despre care parcã nici acum nu-mivine sã scriu.

Aºadar, dupã un travaliu de vreo paisprezece ore(de la 1.30 pânã a doua zi, la 15.15 � ora era foarteimportantã, ca sã aflu ascendentul !), scãpasem deceea ce credeam eu cã va fi cea mai înfricoºãtoareetapã, adicã naºterea. Uºuratã, la propriu ºi la figurat,am urcat scãrile (spitalul nu are lift !) sprijinitã de douãinfirmiere pânã la patul din salon, cu interdicþia de adormi douã ore, pentru cã în acest interval e esenþialsã nu se declanºeze hemoragii sau alte complicaþii ºitrebuie sã stai treazã, chiar dacã eºti chiaunã deobosealã, doar ai fãcut cea mai istovitoare muncãdin viaþa ta ! Soþul meu � care patrulase pe culoarelespitalului, pentru cã politica acestuia era sã nu permitãtaþilor sã asiste la naºtere, deºi el ºi-ar fi dorit � avenit imediat sã mã vadã, încântat ºi emoþionat deîntâlnirea cu fetiþa, pe care o vãzuse gata înfãºatã lasalonul de nou-nãscuþi. Þin minte cã mi-era foame ºiam cerut sã-mi aducã ceva de mâncare, apoi am datmesaje rudelor, prietenilor, colegilor, cunoscuþilor ºiam citit cu plãcere urãrile lor. Apoi l-am rugat pe soþulmeu sã anunþe pãrinþii doar în momentul când voi finãscut, ca sã-i scutesc de chinurile aºteptãrilor ºiîngrijorãrilor inerente. Mi s-a pãrut firesc sã-i cruþ deaceste griji � ai mei erau acasã la ei, la 400 de kilometridepãrtare, iar socrii erau în excursie în Egipt, contândpe faptul cã eu urma sã nasc abia peste douã sãptãmâni,

339

când ei s-ar fi întors deja. Pe prieteni îi avertizasemcã nu îi vreau la spital, în nici un caz cu flori (acestobicei e total inadecvat într-un spaþiu mic, pe cãldurãºi cu polenul care e un potenþial alergen pentrubebeluº). I-am înjurat în gând pe toþi cei care aduceaubraþe pline de crini imperiali ºi tuberoze, care miro-seau îngrozitor ºi scuturau polen la fiecare atingereºi care oricum sfârºeau anonim pe holul saloanelor,în sticle de plastic cu apã bãltitã. Deci, domnilor taþi,fraþi, colegi, lãsaþi florile pentru acasã, sunt de-adreptul incomode în spital !

În rezerva mea era curat, plãcut, primele ore aufost chiar relaxante, discutând cu colega mea de patdespre mãreaþa noastrã experienþã ; ea era la a douanaºtere, iar atitudinea ei relaxatã a fost o companieplãcutã. Spre searã, am mers împreunã cu tatãl sãvedem fetiþa ºi sã vorbim cu neonatologul. Copilulera sãnãtos, primise scorul Apgar 9, urma ca a douazi sã o aducã în salon, pentru ca peste noapte sã neputem odihni. Eu nu înþelegeam de ce nu ne-o aduceimediat în salon, dar asistenta mi-a spus calm : �O sãaveþi suficient timp sã staþi împreunã, acum odihniþi-vãºi în noaptea asta dormiþi neapãrat pe burtã, cã dupãaia, când vine laptele, nici pomenealã !�. Nu înþele-geam eu de ce m-ar împiedica lactaþia sã dorm, dar,mã rog, ºtie ea ce spune, mi-am zis cu neîncredere.Prima noapte a decurs bine, cu câteva analgezicepentru durere, dar totul în limite suportabile.

A doua zi m-au mutat într-un salon mai mare, totde douã paturi, curat, luminos, cu toaleta aproape,acceptabilã din punctul de vedere al igienei. Au

340

adus-o pe micuþã ºi au aºezat-o în pãtuþul special (însistemul rooming-in), spunându-mi : �De acum, e adumneavoastrã !�. A fost momentul în care am intratîn panicã, pur ºi simplu. Imaginea mea idilicã desprematernitate s-a spulberat, iar ideea cã mogâldeaþaaceea e dependentã întru totul de mine, de sãnãtateamea, de deciziile mele, de aptitudinile sau stângãciilemele, m-a speriat teribil, pânã la un blocaj emoþional.Mi-era fricã sã o ating, sã nu-i fac vreun rãu, sã n-ofac sã plângã, de parcã nu mai pusesem mâna înviaþa mea pe un bebeluº. Toatã experienþa mea debaby-sitter ºi dezinvoltura cu care mânuiam copilaºiialtora nu mai aveau nici o valoare ; era copilul meu,responsabilitatea mea completã, cãreia simþeam cãn-o sã-i fac faþã. Nu mai ºtiam ce-i cu mine, nu mãrecunoºteam în reacþii, eram confuzã, debusolatã,pierdutã. Lactaþia nu se instalase, asistentele tot mãîndemnau sã o pun la sân, iar eu mã uitam nãucã laele, la copil, nu ºtiam ce mi se întâmplã. Aº fi plecatcu fetiþa înapoi în burticã ºi n-aº mai fi scos-o deacolo niciodatã dacã s-ar fi putut.

Colega mea de salon deja începuse sã-ºi alãptezecopilaºul, se mulgea de zor, laptele þâºnea impresio-nant, iar eu mã simþeam ca ultima handicapatã, carenu e în stare sã facã nimic. În timpul ãsta, sistemuldigestiv al bebeluºului dãdea semne cã funcþioneazãbine, deci trebuia sã-i schimb pampersul. Îmi tremuramâna ºi, ruºinatã de neîndemânarea mea, mi-am spuscu curaj �Dacã n-o fac acum, n-o mai fac niciodatã�ºi am schimbat scutecul cu grija ºi priceperea cu careaº fi dezamorsat o bombã cu ceas. Colega mea mi-a

341

atras atenþia oarecum amuzatã cã am pus pampersulcu desenul la spate, aºa cã am reluat operaþiunea,întrebându-mã cum o sã supravieþuiesc de-acum încolo.Între toate aceste întrebãri retorice mai scãpam câteun plâns de neputinþã, pe care îl mascam cum puteamîn momentele în care vorbeam la telefon sau veneasoþul meu în vizitã. Mi-era aºa de jenã de neputinþamea ! Simþeam cã sunt singura mamã din lume care nue în stare sã aibã grijã de copilul ei ! Toate sentimen-tele astea s-au exacerbat în momentul în care amîncercat sã o alãptez. Laptele nu venea, copilul seenerva, plângea, muºca, eu nu reuºeam deloc sã îl þincorect, deºi asistentele îmi tot arãtaserã, eram speriatãcã o sã moarã de foame ºi alergam cu bebe la asistentesã-mi dea biberonul cu lapte. Ele se uitau mustrãtorla mine ºi întrebau : �Pãi, aþi alãptat-o ?�. �Nu, cã nuam lapte.� �Pãi, trebuie sã vã mulgeþi. Vã arãt eu.�Tehnica era atât de dureroasã, încât aº fi preferat sãmai nasc o datã decât sã tot fac chestia aia. Plus cãnu curgea strop de lapte. Tot la indicaþia asistentelor,am început sã beau ceai de chimion ºi anason, pentrustimularea lactaþiei, apã, lapte, doar-doar voi intra ºieu în rândul mamelor normale. Înainte sã nasc, îmiînchipuiam cã alãptatul e cea mai frumoasã faþetã amaternitãþii, cã se întâmplã de la sine, ca în docu-mentarele de pe Animal Planet, cã puiul se apropiede sân, laptele þâºneºte ºi aura de fericire maternãpluteºte în aer ! Nici prin minte nu-mi trecea cãalãptarea avea sã fie cea mai grea încercare a lãuzieimele ! O altã asistentã, vãzându-mã plânsã, mi-a spusdiscret, ca ºi cum mi-ar fi vândut secretul lactaþiei :

342

�Nu vrei sã vii la mine la pompã ? Ai canalele înfundate,de-aia nu-þi vine laptele ; în douã-trei ºedinþe te rezolv !�.Ura ! M-am dus la ea ca la Maica Precistã ; avea opompã electricã, nu mai vãzusem aºa ceva, nici nuºtiam cã existã. Era o minunãþie, nu te durea cândtrãgea, dar tot nu curgea nimic. �Lasã, mai vii ºi mâineºi gata�, m-a liniºtit femeia, despre care aveam sãaflu mai târziu cã derula o afacere în toatã regula cupompiþa respectivã. Era asistenta-ºefã de la nou-nãs-cuþi, iar scula respectivã trona în biroul ei ºi nufuncþiona decât în prezenþa ei. Nici prin gând numi-a trecut sã o întreb dacã e sterilã pompa ; aº fifãcut orice sã vinã laptele ! Abia dupã vreo trei zileau apãrut primele picãturi, ce fericire ! Dar tot atunciam observat cã, de la orã la orã, sânii mei se umflauºi se întãreau ca piatra, mã dureau ca naiba ºi nu ºtiamce sã fac. Copilul nu putea sã sugã, mameloaneledeja se crãpaserã, nu suportam sã mi le ating eu,darãmite un bebeluº înfometat ºi nervos, de mulsnici atât nu mai putea fi vorba. ªi trebuia sã am grijãºi de un copil care plânge, ºi nu puteam sã stau pescaun fãrã colac de susþinere, cã epiziotomia mãdurea înfiorãtor, mi se umflau picioarele, deºi întimpul sarcinii nu avusesem deloc problema asta, ºiîncepuserã cãldurile ºi toatã lumea îmi spunea sã mãrelaxez, cã transmit stresul meu copilului, cã de aia eaºa agitat, cã trebuie sã fac orice sã-mi pãstrez lactaþia,cã doar aºa va creºte bebe sãnãtos, iar eu eramepuizatã, obositã, cu nervii þãndãri ºi nu ºtiam cevrea toatã lumea asta de la mine, cu ce-am greºit desunt chinuitã astfel...

343

Durerile naºterii deja se estompaserã, parcã fuse-serã cu luni de zile în urmã ºi mi se pãreau floare laureche pe lângã nebunia asta care nu mai înceta, cidevenea mai complexã ºi istovitoare cu fiecare orã înplus. În tot acest iureº, mi-a trecut prin minte cã poateasta e depresia post-natalã, despre care tot citisem încãrþi, dar cãreia nu-i dãdusem mare importanþã pentrucã naºterea mi se pãrea pe atunci piatra de încercare.Mã simþeam o formulã chimicã de hormoni care sejucau cu mintea ºi corpul meu dupã niºte legi abe-rante ; acþionam în virtutea inerþiei, �pe pilot automat�,ºi doar simþul responsabilitãþii mã fãcea sã nu o iaupe câmpii la propriu. Nu ºtiu sã mã fi simþit maivulnerabilã ºi mai neputincioasã decât atunci. A fostprima datã când mi-am dorit sã nu mã fi nãscutfemeie, eu, care eram atât de mândrã de feminitateamea ! Gândul care m-a adus pe linia de plutire a fost :�Dar oare bunicile noastre cum s-or fi descurcat ? Nãº-teau acasã, pe câmp, lãuzeau prin cãruþe în deportãricomuniste, în bordeie, în timp de rãzboi, fãrã doctori,fãrã medicamente, fãrã pampers, în mizerie ºi în sãrã-cie, fãrã pompe de sân, apãrãtori de silicon, cremeemoliente pentru mameloane... Ele cum au supra-vieþuit, copiii aceia cum au rezistat ? Am eu dreptulsã mã plâng ºi sã mã declar la capãtul puterilor ?�.�Bineînþeles cã nu�, rãspundea timid raþiunea, bân-tuitã de rafalele hormonale care mã înecau iarãºi îndisperare. Pe fundalul luptei între raþiune ºi simþire,s-a instalat febra laptelui. Începusem sã fac febrã, sâniierau ca douã ghiulele fierbinþi, colega mea plecaseacasã bine mersi, eu nu ºtiam ce sã fac cu mine. Era

344

searã, pompa electricã era încuiatã în sanctuarulasistentei-ºefe pânã a doua zi, pompa mecanicã pecare o cumpãrasem de la farmacie ºi pe care dãdusemo grãmadã de bani crezând cã mã va salva s-a dovedita fi o jucãrie inutilã, iar când a ajuns soþul meu lavizitã, am tras un plâns ºi i-am spus cã dacã mã lasãsingurã cu copilul peste noapte, o sã mor. Ce mai,eram o epavã ! Cred cã l-am speriat, pentru cã s-a dusdupã asistentã, care a venit spunându-mi discret, peun ton subversiv, cã o sã-mi facã o injecþie specialã ºio sã-mi fie mai bine. Mi-a fãcut-o, parcã a mai uºuratdin tensiunea mamarã care devenise insuportabilã(m-am gândit atunci cu compasiune la femeile careau afecþiuni grave ale sânului ºi le-am blamat pe celecare-ºi mutileazã sânii în scopuri estetice, neºtiind lace dureri se expun), am încetat sã beau lichide ºi oaltã doamnã asistentã care era de serviciu în noapteaaceea a stat cu mine vreo douã ore ca sã mã ajute sãmã mulg manual. Noaptea aceea de joi, 18-19 mai, mãmai bântuie ºi acum. N-am aþipit decât câteva minute,tresãrind la toate scâncetele bebeluºului, pe care îlpãstrasem cu mine în salon pentru prima datã � încelelalte douã nopþi anterioare l-am trimis în salonulnou-nãscuþilor pentru cã îmi era fricã sã stau cu el.Nu mai spun ce sentimente de vinovãþie am trãitpentru cã dezertasem de la datoria mea de mamã...

A doua zi, vineri, urma sã mã externez ºi mi-eragroazã cã încã nu rezolvasem povestea cu alãptarea,dar nici nu mai suportam atmosfera de spital. Aºa cãmi-am fãcut bagajul, doctoriþa mi-a scos firele ºi mi-adat un îndemn care mã scotea din minþi : �Mulge-te ºi

345

fã tot ce poþi sã alãptezi copilul !�. Atunci m-amîntrebat cu o luciditate neverosimilã : �De ce nu existãºi în maternitãþile din România specialiºti în senologieºi alãptare, aºa cum citisem eu prin reviste cã existãîn toate þãrile civilizate ?�. Ei se ocupã doar de parteaaceasta a lãuziei, care la noi e trecutã cu vederea.Aºa cum am fãcut eu mai târziu legãtura, canalelemele înfundate �se datorau� vechilor probleme cumastoza ; un senolog ar fi întrebat asta ºi ar fi ºtiutcum sã mã ghideze astfel încât sã nu ajung sã facfebra laptelui, cu tot cortegiul ei de simptome. Pompaelectricã ar fi fost disponibilã la orice orã din zi ºi dinnoapte, ºi nu la cheremul unei asistente cu veleitãþide biºniþarã. Nu m-ar mai fi plimbat de la o asistentãla alta, cele din obstetricã spunând cã pompa electricãîmi va infecta mameloanele, pentru cã nu e sterilã,cealaltã spunând cã mulsul manual e traumatizantpentru sân (ºi, culmea, fiecare avea dreptate în dreptulei !). ªi eram într-o clinicã din capitalã ; nici nu vreausã mã gândesc ce se întâmplã într-o maternitate dinvreun orãºel la margine de lume !

Am pornit acasã cu bebeluºul ºi cu o mie detemeri cã nu o sã mã descurc, dar cu un soþ care m-aîncurajat în tot acest timp. Acasã, deºi totul era familiarºi confortabil, odiseea alãptãrii a continuat ; ragadeleerau tot mai pronunþate, iar în momentul când încer-cam sã o alãptez, nu se ºtia cine urlã mai tare � ea defoame sau eu de durere. Salvarea neaºteptatã a venittot de la tehnologie. O bunã prietenã, care nãscusecu vreo ºase luni în urmã, a trebuit ca, din cauzaunei boli contagioase, sã-ºi alãpteze copilul indirect,

346

adicã sã se mulgã ºi altcineva sã-i dea laptele cubiberonul. Pentru cã mulgerea manualã era un chin,o rudã din America i-a trimis o pompã electricã cudouã cupe, o minunãþie care mulge sânii simultan întimp record. Auzindu-mã cum mã chinui, mi-a trimismaºinãria ºi uite-aºa mi-am alãptat fetiþa vreo ºapteluni de zile. Pentru cã în primele zile ea trãsese dispe-ratã din biberon, n-a mai vrut direct de la sân, aºa cãbucãtãria mea s-a transformat într-o fabricã de lapte,cu tot felul de dispozitive care trebuiau sterilizate ºimontate de vreo cinci-ºase ori pe zi, în funcþie denecesitãþi. Ajunsesem la performanþa supraproducþieide lapte � depozitam deja surplusul la congelator înniºte recipiente de plastic folosite de obicei pentruuroculturã, pe care le cumpãram de la farmacie.Farmacista se uita sideratã la bãrbatul care cumpãracâte zece urocultoare pe sãptãmânã, pânã când acedat curiozitãþii ºi l-a întrebat ce face cu atâta amarde recipiente. Rãspunsul a amuzat-o teribil, dar soluþiai s-a pãrut ingenioasã, nu ºtiu dacã o fi recomandat-oºi altora. Glumeam cu soþul meu ºi îi spuneam cã sevede cã avem fatã de instalator (el e inginer instala-tor), bea lapte doar de la pompã ! Una peste alta,devenisem dependentã de maºinãria-minune ºi gândulcã aº putea sã o pierd sau cã s-ar întrerupe curentulelectric îmi dãdea coºmaruri în puþinele minute în carereuºeam sã dorm. Trecusem cumva peste aventuralactaþiei, dãdusem peste alta � cea a sincronizãrilormulsului cu nevoile bebeluºului �, dar aveam unsentiment de liniºte cã primeºte lapte matern ºi cã nusunt chiar atât de handicapatã. Simþeam satisfacþia

347

datoriei împlinite, cu orice sacrificiu, ºi asta mã fãceamândrã de mine ! Ideal ar fi fost sã o fi alãptat direct,dar mã mulþumeam ºi cu atât ! Din când în când mãmai întrebam retoric : �Ce-ar fi zis bunicile noastrede aºa o nãstruºnicie ?�.

Mama, care a venit sã stea la noi la câteva zile dupãce ne-am întors de la maternitate, asista sideratã latoatã nebunia, dar nu comenta nimic, mã susþinea întãcere în tot ceea ce fãceam. Ea mã nãscuse la douã-zeci ºi unu de ani, într-o maternitate de provincie,unde medicul o lãsase sã se chinuie mai bine de o zicu un travaliu în care fãtul avea prezentaþie pelvinã(adicã ieºeam cu picioarele), condiþie medicalã careimpune astãzi cezarianã, nicidecum naºtere naturalã,dar atunci probabil cã aceastã intervenþie era unmare lux, cuvenit soþiilor de demnitari. Probabil cãsimþea ºi ea discrepanþa dintre sofisticarea modernãºi precaritatea sistemului sanitar din acei ani, cândea, la rândul ei, se considera o norocoasã în compa-raþie cu mama ei, care nãscuse doisprezece copii, laþarã, pe timp de rãzboi, fãrã asistenþã medicalã, doarcu credinþã ºi putere de la Dumnezeu. Atunci amînþeles de ce mamele o venereazã atât de mult peMaica Domnului, e o instanþã superioarã la care eimposibil sã nu te raportezi ºi sã nu o invoci în astfelde momente în care vezi clar care-þi sunt limitele.

Dupã ce îmi formasem un oarecare ritm, au începutcolicile ; nu cã pânã atunci fetiþa ar fi fost liniºtitã,dimpotrivã, era destul de agitatã, dormea puþin, setrezea deseori ; corul mamelor, mãtuºilor, veriºoarelorîmi spunea sã mã relaxez, sã nu-i transmit copilului

348

neliniºtea mea, eu eram obositã, nedormitã, nervoasã,creând astfel un cerc vicios din care habar n-aveamcum ºi când vom ieºi. În aceste momente, am realizatce bine ar fi fost sã intru în aceastã perioadã odihnitã,dar regretele nu ajutau la nimic. Iar colicile au fosttichia de mãrgãritar, care m-a fãcut sã nu mai ºtiucând e zi ºi când e noapte. Fãceam chiar haz denecaz cã, la un moment dat, încercam sã iau niºteremedii florale Bach pentru reechilibrare emoþionalã ;în prospect se recomanda ca prima administrare sã ofac imediat cum mã trezesc, iar ultima sã fie cel dinurmã lucru înainte de culcare ; dar cum la noi graniþadintre zi ºi noapte era inexistentã, asemenea indicaþiierau imposibil de stabilit ºi de respectat. Când numai ºtiam ce sã fac, chemam ºi doctorul ºi nu înþele-geam de ce e aºa de relaxat când mie îmi venea sãchem Salvarea ! I-am dat toate picãturile recomandate,am întrebat pe unii ºi pe alþii, m-am gândit cã fetiþao sã se prãpãdeascã de atâta plâns ºi eu de-atâtanesomn, dar... am supravieþuit. Cu ajutorul mamei,care ne ajuta cu mâncarea, gospodãria ºi susþinereamoralã. Cu ajutorul soþului meu, care la vremearespectivã a fost un tatã ºi un partener exemplar,cum toate femeile ºi-ar dori. Noaptea o plimba princasã în braþe, ziua o mai plimbam cu maºina, sã seliniºteascã, o plimba în braþe prin parc, pentru cãurla în cãrucior, alerga dupã cumpãrãturi, cunoºteatot personalul din farmacie.

La douã luni de la naºtere, am botezat-o, iarcolicile aproape cã au dispãrut, dar copilul a rãmasîn continuare agitat, cu un somn dificil, dar oricum

349

mult mai uºor de suportat. Am avut norocul sã putemmerge la mare timp de o lunã (era cea mai micãturistã de pe falezã), apoi o lunã la munte ; plecam cupompã, sterilizator ºi toate cele, bagajele ei cântãreau100 de kilograme, ale noastre maximum 5-6 kilo-grame, câteva schimburi aruncate în grabã... Noicontam puþin, spre mai deloc ; ea concentra toatãatenþia, dar aºa era ºi firesc. La vreo patru luni, cândlucrurile au început sã se liniºteascã, am început ser-viciul ; la început patru ore, veneam acasã la pompã,lãsam laptele, mã întorceam, asta pânã aproape devreo nouã luni, când înþãrcarea s-a produs uºor, fetiþanemaitrezindu-se noaptea.

Ca o concluzie, pot spune cã dacã cineva mi-ar fispus atunci cã în mai puþin de doi ani voi avea aldoilea copil, i-aº fi spus cã face glume deplasate. ªitotuºi, la douã sãptãmâni dupã ce Isidora a împlinitdoi ani, l-am nãscut pe Victor. Iar grijile nu s-audublat, aºa cum îmi închipuiam, ci au crescut înprogresie exponenþialã. Sã ai doi copii mici e sportextrem în care nu poþi spune niciodatã �asta a fostultima limitã�, pentru cã aºa ceva nu existã. Iartimpul, care altãdatã mi se pãrea cã-mi scapã printredegete, are acum altã curgere. Dacã înainte de a fimamã mã miram cã un alt an a trecut pe nesimþite,acum un an are o valoare mãsurabilã, în termenifoarte clari : într-un an pui un copil pe picioare !

septembrie 2009

350

2009

Buburuzul adorat

Mia Gorea

Am plecat în 2007 din þarã din douã motive : visamsã fiu zi de zi alãturi de cel pe care îl iubeam, fãrãtelefoane lungi, fãrã lacrimi de dor, fãrã distanþã, ºisã urmez un master în domeniul dreptului comunitar.În primul an de facultate (în Administraþie Publicã)mi-am spus cã vreau sã lucrez pentru Uniunea Euro-peanã (nu aveam clar ce ºi cum), aºa cã m-am înscrisla o a doua facultate (pe Relaþii Internaþionale ºi StudiiEuropene), convinsã cã un master în aceeaºi direcþieºi un doctorat mã vor ajuta sã ajung unde vreau.

Am gãsit la Universidad Autónoma din Madrid unMaster pe Dreptul Uniunii Europene, aºa cã nu amezitat sã îmi iau diploma de licenþã tradusã cu mine,ceva haine ºi sã plec la cel cu care fãceam planuri cãvom fi o familie. Fãrã sã îmi treacã prin minte cãmult mai curând decât îmi imaginam eu vom fi trei,mult mai fericiþi.

Masterul a fost un vis împlinit. Diferenþele dintresistemul de învãþãmânt cu care fusesem obiºnuitã în

351

þarã ºi cel pe care l-am experimentat aici îmi confir-mau cã totul este mai bine decât mã aºteptam eu. ªila final, spre norocul meu, am prins o bursã ca stagiarãîn Bankinter, o bancã bine cotatã.

Totul era perfect, eu eram zi de zi mai convinsã cãam ales bine atunci când mi-am cumpãrat biletul deavion pentru Spania, mai ales cã îmi gãsisem un ser-viciu unde eram apreciatã, respectatã ºi nu tratatã aºacum mi se povestise mie cã li se întâmplã strãinilor.

ªi în scurt timp s-a întâmplat minunea : am aflatdespre sarcinã. Din acel moment viaþa mea a cãpãtatalt sens, eu m-am regãsit altfel, mai împlinitã, maifericitã, am început sã mã simt mamã ºi mi-am datseama cã nimic pe lume nu poate fi mai frumos, cãzâmbetul unui copil îþi aduce mult mai multã bucurieºi satisfacþie decât toate diplomele la un loc.

Sarcina

Pe 5 septembrie 2008, dupã un concediu la mare încare am aºteptat în orice moment sã nu mai intru lafel de relaxatã în apã, dar pe care l-am trãit din plin,bucuroasã la gândul cã �încã nu mi-a venit�, am aflatcã vom avea parte de o minune în viaþa noastrã ºi nuîmi venea sã cred.

Era într-o vineri dupã-amiazã, am fost sã cumpãrprimul test de sarcinã, încredinþatã fiind cã îmi va con-firma faptul cã menstruaþia îmi întârzie... dar cã totuºiva veni ! Numai cã în câteva secunde a arãtat douãliniuþe. Nu îmi venea sã cred ! Iniþial am fost surprinsã,

352

mi-am zis cã ceva e ciudat, am fugit la altã farmacie ºiam mai cumpãrat douã teste, altã marcã. Pe unul l-amfãcut imediat ce am ajuns acasã, celãlalt urmând sã îlfac dimineaþa, aºa cum precizau instrucþiunile. ªi încãun test a ieºit pozitiv.... Mã simþeam atât de fericitã !Nu am programat nimic, nu ne-am gândit cã vom aveao astfel de surprizã, însã... se pare cã aveam cincisãptãmâni ºi trei zile de sarcinã ºi îmi venea sã ies pestradã cu cele douã teste în mânã ºi sã spun tuturor câtsunt de fericitã, sã sun la medici pentru a cere sfaturi,sã citesc toate site-urile posibile... Era minunat cummã simþeam ! ªi mi se pãrea incredibil cât mã schimbanumai gândul cã o fiinþã prindea viaþã în mine !

Viitorului tatã i-am dat un SMS în care i-am spus�Trebuie sã te laºi de fumat�. A înþeles pe loc ceînseamnã ºi m-a sunat emoþionat, uºor încurcat. Iareu plângeam, surprinsã, plinã de tot felul de sen-timente, tremurând de bucurie. Nu ºtiam cum sãreacþionãm, cum sã ne manifestãm. Îmi amintesc doarcã m-a întrebat dacã vreau sã vinã acasã ºi i-am spuscã nu... cã e ok... cã pot aºtepta încã vreo douã oresã mã ia în braþe. ªi pânã a venit el, deja îmi scosesemla imprimantã o groazã de informaþii despre dez-voltarea embrionului în acea perioadã, despre sarcinãîn general...

A doua zi, pe la 5 dimineaþa, am fãcut ºi al treileatest, iar pânã la amiazã ºtiau ºi pãrinþii, ºi multe altepersoane cã vom avea un bebeluº. Era tot ce trãisemmai frumos pânã atunci !

Luni m-am prezentat la medicul de familie pentru aanunþa sarcina ºi a cere analize. ªi apoi totul ºi-a urmat

353

cursul firesc. Toatã lumea ºtia cã sunt însãrcinatã...iar eu abia aºteptam sã mã vãd cu burticã. Numai cãaceasta întârzia sã aparã. Pânã pe la cinci luni nu s-aarãtat deloc. Mã trezeam sâmbãta dimineaþa (îmialesesem eu aceastã zi), mã postam în faþa oglinzii,ridicam bluza, mã uitam din profil dezamãgitã cã nuvedeam burtica ºi apoi mergeam la Dan ºi îl întrebamdacã i se pare cã se cunoaºte ceva. Cinci luni l-amterorizat cu întrebarea aceasta, întrebarea de sâmbãtãdimineaþa. Dar pânã la urmã a crescut mult ºi frumos.

Mi-am continuat viaþa exact ca înainte : am mersla salã, am fãcut diferite cursuri, am lucrat pânã pe15 aprilie, pe 25 am nãscut, iar maºina am condus-opânã cu o zi înainte de a naºte. Probabil ºi în ultimazi, dacã nu mi se rupea apa dis-de-dimineaþã, aº figãsit un motiv sã conduc. Îmi plãcea mult, mai alescã Daviduþ lovea cu putere de fiecare datã cândconduceam. În maºinã l-am simþit cum a miºcat primaoarã�

Sã-i alegem numele a fost uºor. Eu discutam laserviciu cu niºte colege despre sarcinã ºi m-au între-bat cum mi-ar plãcea sã se numeascã bebeluºul.Primul nume care mi-a trecut prin minte ºi inimã afost numele David, în caz cã era bãieþel. Pentru fetiþãaveam mai multe variante. ªi a rãmas aºa, în gândulmeu... Ajunsã acasã, l-am întrebat pe Dan cum i-arplãcea sã se numeascã copilaºul nostru ºi... el a spus�David, dacã e bãiat !�. Am început sã râd plinã deuimire ºi... David a rãmas. Iar pe 17 decembrie ni s-aspus cã vom avea un bãieþel. Din acea zi i-am anunþatpe toþi cã bebeluºul nostru se numeºte oficial David.

354

Sarcina mi-a lãsat numai amintiri frumoase. Num-am simþit rãu nici o zi. Nu mi-am cumpãrat decâtdouã perechi de pantaloni speciali pentru graviduþe,în rest am purtat haine normale, bluze gen baby-doll,însã mã simþeam mai frumoasã ºi mai împlinitã caniciodatã pânã atunci. Era prima perioadã din viaþamea în care priveam încântatã cum arãta cântarul ogreutate mereu ascendentã. ªi din ziua în care primultest mi-a ieºit pozitiv ºi pânã la final, exact înainte dea pleca la spital, nu a fost zi în care sã nu citescdespre sarcinã, despre dezvoltarea fãtului, desprenaºtere, despre orice putea fi de interes pentru mineºi avea legãturã cu ceea ce trãiam.

ªi sâmbãtã dimineaþa aveam zi programatã pentrucântar ºi mãsurãtori, iar apoi îmi fãceam tabele încare priveam cu entuziasm cum creºtea circumferinþaburticii. Mereu stãteam cu mâna pe burticã, o mân-gâiam, îi fãceam poze ºi numãram zilele care treceauºi cel care mai rãmâneau pânã la final.

Am mers la cursuri de pregãtire pentru naºtere,am ascultat ºi citit diverse poveºti despre naºterepentru a fi pregãtitã (la nivel teoretic, e drept) ºi...mi-am spus mereu cã naºterea trebuie sã o privescca pe momentul în care îmi voi cunoaºte copilaºul ºinu ca pe o mare durere fizicã. Asta a fãcut parte dinstrategia mea de pregãtire : mult optimism, entu-ziasm, relaxare, informare cât mai multã ºi bucurianemãrginitã la gândul cã micuþul care lovea în burticamea într-o zi îmi va sta la piept.

Cumpãrãturile pentru copilaº le-am fãcut treptat,cu entuziasm. Nu rezistam sã intru pe undeva ºi sã

355

nu cumpãr câte ceva. Fãcusem o pasiune din spãlatulºi cãlcatul hãinuþelor pentru bebeluº. Cu vreo lunãînainte de naºtere era totul pregãtit.

Naºterea

În ultimele douã sãptãmâni începeam sã îmi fac grijicu privire la momentul ruperii membranelor. Nu ºtiamcum va fi pentru cã citisem ºi despre posibilitatea de apierde multã apã dintr-odatã, dar ºi despre o pierderedeloc semnificativã, dar constantã.

Ei bine, vineri, pe 24 aprilie, s-a întâmplat ºi asta.M-am trezit sã merg la baie pe la 8 ºi apoi mi-am datseama cã am o pierdere de lichid uºor mai abundentãdecât de obicei. M-a surprins un pic pentru cã înultimele zile tot speram sã pierd dopul gelatinos, aºacã am intrat repede pe internet pentru a reciti despreruperea membranelor ºi... m-am pus pe aºteptat.Dupã nici jumãtate de orã eram sigurã cã despre astaera vorba, dar cum îmi intrase în cap ideea cã atuncicând vor începe contracþiile voi sta acasã cât de multpot (pentru a mã dilata într-un mediu relaxant ºi nuîn spital), iar Dan era la serviciu (îi spusesem înaintesã plece cã ziua cea mare e aproape, dar sã nu îºifacã nici un fel de griji, pentru cã va dura sigur pânãla amiazã, când urma sã se întoarcã el), îmi vedeamde internet, ºtiam cã bagajul este pregãtit ºi am alessã fac miºcare prin casã.

Pânã la urmã, pe la ora 2 m-am dus la Urgenþe(aºa cum mi se recomandase la cursurile pregãtitoare

356

pentru naºtere), m-au controlat, mi-au confirmat cami s-au rupt membranele ºi m-au ºi internat, spunân-du-mi cã, dacã nu nasc în seara sau noaptea aia, adoua zi îmi vor provoca naºterea.

M-a cam luat vestea pe nepregãtite, dacã pot spuneaºa, în sensul cã mã simþeam foarte bine, nu aveamnici o contracþie, nici o durere, doar cã... trebuia sã-mischimb absorbantul destul de des. M-au monitorizat oorã, au vãzut cã David este bine (era cam adormit, darok), iar contracþiile erau foarte rare. ªi îmi spuseserãsã apãs pe un buton de fiecare datã când îl simþeam,dar nu ºtiu dacã într-o orã am apãsat de patru-cinciori. Îmi mai dãdeau câte un pahar cu nectar sã beauºi atunci da, miºca buburuzul, în rest... dormea liniºtit.

Apoi m-au urcat în salon, mi-au dat o cãmaºã despital pe mine ºi mi-au zis cã la 22.00 mergem iar lamonitorizare ºi la 12.00 îmi pun perfuzie cu antibiotic,pentru a preveni o eventualã infecþie în urma ruperiimembranelor. Între timp aduseserã în salon o tânãrãcare tocmai nãscuse cu anestezie epiduralã. Era maimult decât fericitã, stãteam de vorbã despre cum a fostnaºterea ei ºi m-am convins cã voi cere ºi eu anestezieepiduralã. Proaspãta mãmicã era total seninã, fericitã,încântatã cã îºi þinea bãieþelul la piept. Nu avea nimicîn comun cu imaginea pe care o aveam eu desprefemeile care nasc, epuizate, pline de durere...

Mã uitam din când în când la ceas ºi mã rugam sãam vreo contracþie, o durere... sã se întâmple ceva ºi sãse declanºeze naºterea. Mai ales cã pe la 6-7 a venit oinfirmierã ºi mi-a zis sã nu beau nici apã dupã ora 12,indiferent cum mã simt ºi dacã nu nasc, iar la 6 dimineaþa

357

vine sã îmi înceapã pregãtirea pentru provocareanaºterii. Începusem sã simt o oarecare teamã, maiales cã voiam sã nasc normal... fãrã oxitocinã... Pe la8-9 am început sã simt din când în când câte ocontracþie, dar stãteam de vorbã cu Dan, cu cealaltãcolegã de salon ºi iubitul ei, aºa cã nu le bãgam înseamã. La 10 au venit sã mã coboare pentru moni-torizare... Acolo la început îmi înregistrau contracþiilecam la nouã-zece minute, însã dintr-odatã au începutsã fie la cinci minute ºi sã doarã, sã fie din ce în cemai incomode. Nu îmi venea sã cred. Eram fericitã,chiar dacã dupã treizeci de minute îi spuneam luiDan cã... doare. ªi el era uºor surprins ºi îmi zicea cãpoate mã gândesc eu la asta ºi le simt mai tare. Dincând în când venea câte un medic sã se uite la foilealea ºi îmi zicea cã e bine, apoi, când simþeam ºi eucontracþiile destul de biniºor, medicii se arãtau încân-taþi de informaþiile care apãreau pe monitoare.

Am stat aºa vreo orã, dupã care am urcat înapoi însalon. Încã nu dureau foarte tare, dar nu mai treceaufãrã sã le bag în seamã. Dan stãtea cu ochii pe ceas ºicu carneþelul în mânã, notând fiecare contracþie. La 12a venit infirmiera sã îmi punã perfuzia cu antibiotic.Am întrebat-o cum îmi dau seama când sunt gata pentrunaºtere ºi ea m-a privit zâmbind uºor ºi mi-a zis cãdacã am contracþii la trei minute timp de o orã sã oanunþãm, însã dupã cum arãt ºi vorbesc, mai e multpânã ajung în punctul ãla. Am crezut cã a picat cerulpeste mine. Mã uitam când la foaia lui Dan unde notacontracþiile, când la ceas, sã vãd câte ore mai suntpânã dimineaþa. Îmi trecea prin minte cã travaliul

358

dureazã mult la prima naºtere, cã sigur nu voi aveatimp sã mã dilat suficient pentru o naºtere naturalã.

ªi dintr-odatã au început sã fie contracþiile dure-roase. O durere... surdã. O simþeam în tot corpul. Îlapucam pe Dan de mânã, bãgam capul în pernã, respi-ram cât mai relaxatã, dar mã treceau toate cãldurileºi îmi spuneam cã trece... sau cã vreau sã treacã. Darerau la fiecare cinci-patru minute. ªtiam cã trebuie sãfie mai dese, cã abia au început ºi, când m-am internat,mi-au zis cã am membranele rupte, dar nu sunt delocdilatatã, cã, e un proces care dureazã. ªi voiam sãnasc fãrã oxitocinã... atât ºtiam... Durerea mã fãcea sãtranspir, sã mã întorc pe câte o parte, sã nu mã potgândi la nimic. ªi erau tot mai dese ºi mai puternice.Stãteam cât mai liniºtitã ºi, când simþeam cã urmeazãuna, întindeam mâna cãtre Dan sau bãgam capul înpernã. El, sãrãcuþul, mã lua de mânã, mã mângâia pepãr ºi nota acolo fiecare minuþel, fiecare secundã, iarapoi îmi spunea cã e bine. Atât... Eu nu aveam curajsã întreb ce înseamnã cã e bine, la ce interval sunt.Voiam sã treacã, sã vinã, dar sã nu doarã atât de ascuþit,sã mã dilat. Începeam sã mã gândesc la epiduralã.

Apoi Dan mi-a spus cã dacã o mai þin aºa zeceminute sunã alarma sã vinã infirmiera pentru cã suntla trei minute contracþiile din ultima jumãtate de orã.Eram fericitã într-un fel, dar îngrozitã, gândindu-mãcã cine ºtie cât va dura, cã deja era ora 2 ºi nu mairãmânea mult pânã dimineaþã. ªi a venit infirmiera cutot cu medicul de gardã, m-au controlat ºi mi-au spuscã sunt dilatatã de 2-3 centimetri ºi coborâm la salade naºteri pentru cã într-adevãr contracþiile evolueazã

359

foarte rapid, în patru-cinci ore am ajuns de la nici ocontracþie la unele constante la fiecare trei minute...

Am coborât în sala de dilataþie, m-au pus la moni-toare din nou ºi într-o jumãtate de orã m-au întrebatdacã vreau epiduralã. Am spus imediat un �da� hotãrâtºi cam în zece minute a venit anestezista. Nu am simþitaproape nimic. Doar o înþepãturã micã atunci cândmi-a pus anestezicul local. Apoi... a durat foarte puþinsã îmi punã cateterul ºi nu m-a mai durut deloc. Efectula fost rapid. Cred cã în douãzeci de minute dejapluteam, dar, oricum, numai gândul cã am anesteziamã fãcea sã nu mai simt contracþiile atât de tare. Erammereu monitorizatã ºi mi se lua tensiunea automat. Pela 4,4 ºi jumãtate m-a controlat un medic ºi mi-a spuscã sunt complet dilatatã. Nu îmi venea sã cred ! Cudouã ore ºi ceva în urmã dilataþia era de 2-3 cen-timetri... M-a întrebat dacã simt nevoia sã împing,dar eram foarte binedispusã ºi i-am zis zâmbind cãsunt cam drogatã ºi... nu am simþuri. M-au mai lãsatjumãtate de orã ºi apoi a venit un medic, mi-a spuscã trebuie sã împing când am contracþii, aºa cum amînvãþat la cursuri. Nu simþeam nimic, dar la monitoraveam bãtãile inimii copilului ºi contracþiile mele, aºacã se ºtia când este una. Am împins cu el de câtevaori, apoi i-a spus lui Dan sã se uite la monitor ºi,când am 40 (intensitatea) pe monitor la contracþii ºitot urcã, sã îmi spunã sã împing. Împingeam... Era caîntr-un vis. Stãteam cu iubi la poveºti, împingeam, îlluam de mânã ca sã împing mai tare ºi nu aveam niciodurere... Când la monitor erau contracþiile la 40-45,dureau enorm. Acum urcau ºi la 70... 90.... 120... ºi

360

Dan îmi spunea continuu sã împing. O fãceam ºi mãîntrebam cât ar fi durut la intensitatea asta dacã mieîmi tãiau respiraþia la 40.

Eram amândoi obosiþi, somnoroºi. Dan mai ieºeauneori sã bea un capuccino sau ceva. Era aproape 6dimineaþa. Ne plictisiserãm sã vorbim, eu eram ador-mitã. Îmi era prea somn ca sã pot împinge eficient.Dar încercam sã o fac cât mai bine. Din când în cândmai venea câte un medic sã vadã cum progresãm.David cobora, dar probabil nici eu nu împingeameficient. Pe la 6.30 mi-au zis cã e între nivelurile 2 ºi 3,dar cã trebuie sã ajungã la nivelul 4. În cincisprezeceminute a mai verificat o datã, a zis cã a coborât la 3,dar mã vor ajuta un pic. M-au dus în altã salã ºi m-auurcat pe masã. Dan era mereu lângã mine. Simþeamo uºoarã presiune în oase de la copil, dar fãrã durere,fãrã nevoia acutã de a împinge.

Mi-au spus cã trebuie sã împing tare când amcontracþie, cã moaºa va apãsa un pic pe burticãpentru a-l ajuta pe David sã coboare ºi îmi spun eicând sã o facem. Am împins aºa, puternic, de trei ori.Îmi spuneau cã o fac foarte bine... A patra oarã cândmi-a spus moaºa sã trag aer în piept, am tras, amîmpins un pic ºi... m-am trezit cu David învelit ºi pusîn braþe la mine.

Nu îmi venea sã cred... ! Îl þineam cu o mânã, unaam întins-o dupã Dan ºi am început sã plâng. M-amuitat la buburuzul din braþele mele, la Dan, avea ºi ellacrimi ºi... am simþit cã e tot ce poate fi mai frumosîn viaþa unui om. L-am întrebat cât e ceasul. Era 7.05...Dan se ºi uitase ºi îmi spunea cã mã iubeºte.

361

Mi-au luat copilaºul sã îl cureþe. Dan mã þinea strânsde mânã, îl auzeam amândoi cum plânge ºi era totulmai frumos decât într-un vis. Doctorul ºi-a vãzut de alelui. Îmi imaginam cã aºteaptã expulzarea placentei,cã trebuie sã mã coasã, dar nu simþeam absolut nimic.Imediat ne-au adus înapoi copilaºul curat, mi l-au pusîn braþe, iar apoi l-a luat ºi Dan. Pe la 7 ºi jumãtatem-au mutat înapoi în pat, Daviduþ era mereu în braþelemele ºi am mers înapoi în sala de monitorizare ºidilataþie. Acolo mi-au spus sã îl pun la sân ºi ne-aulãsat mai bine de o orã, apoi am urcat în salon.

Aºa a început viaþa noastrã în trei...În spital am stat pânã luni dimineaþa. Dacã totul

decurge normal, dupã patruzeci ºi opt de ore proaspãtamãmicã poate pleca acasã cu bebeluºul la piept.ªtiam din tot ce citisem pânã atunci cã în primelepatruzeci ºi opt de ore bebeluºul nu are multã nevoiede hranã, ci mai degrabã de multã iubire ºi cãldurãmaternã, aºa cã nu îmi fãceam griji pentru faptul cãîncã nu aveam lapte. Colostrul � o sursã incredibilãde anticorpi pentru micuþa fiinþã � era esenþial înacea etapã, aºa cã mai mult îi picuram eu în guriþãatunci când stãtea treaz. Însã nu mã puteam opri dina-l privi, din a-i face poze, a-l admira. Era tot cevãzusem mai frumos vreodatã !

Saloanele erau pentru douã mãmici ºi doi bebeluºi,însã aveau de asemenea ºi douã fotolii care se fãceaupat pe timpul nopþii pentru tãtici, TV, baie... În primanoapte a dormit Daviduþul în pãtuþul lui mic, însã încea de-a doua l-am luat sã doarmã ºi lângã mine. Saulângã Dan, care îl þinea mai mereu în braþe. El l-a

362

schimbat prima oarã ºi, odatã ajunºi acasã, el i-afãcut prima bãiþã.

Acasã

Din spital am plecat toþi trei fericiþi, entuziasmaþi, încân-taþi. Nu ne era teamã cã nu ne vom descurca, chiardacã ºtiam cã nu avem pe nimeni cu experienþã caresã ne aºtepte acasã. Eu am petrecut cele nouã lunide sarcinã informându-mã despre toate, astfel încâtla nivel teoretic eram pregãtitã. Dar s-a demonstratcã în realitate au apãrut ºi dificultãþi. Despre alãptareºtiam enorm de multe, dar lipsisem la cursul de pre-gãtire în care s-a discutat despre asta ºi se pare cã dintoate cãrþile ºi articolele pe care le-am citit pe aceastãtemã nu înþelesesem exact cum se poziþioneazã copilulla sân. ªi ne-am trezit acasã, dupã ce trecuserã celedouã zile în care copilul mai mult doarme ºi mãnâncãfoarte puþin, cu un bebeluº care plângea când încer-cam sã îl pun la sân. Normal cã iniþial îmi spuneamcã îl doare burtica (teama de colici îmi era mereuprezentã în minte), ºi, ca sã nu plângã, îmi scoteamlapte cu pompa de muls ºi îi dãdeam cu linguriþa.Pãpa micuþul ce pãpa, adormea ºi iar se trezea cufoame ºi indispus. Douã zile ne-am învârtit într-uncerc vicios, pentru cã, pe lângã laptele dat cu linguriþa,David înghiþea ºi foarte mult aer, eu nu ºtiam cãtrebuie sã îl pun sã eructeze dupã fiecare masã, micu-þul plângea, îi mai dãdeam sirop pentru colici (con-vinºi fiind amândoi cã asta era cauza plânsului) ºi se

363

acumula multã tensiune în noi. ªi copilaºul meu aveaîn realitate atâta nevoie de mirosul ºi cãldura mea,de apropiere ºi contact fizic cu mama lui ! Eu aveamniºte sâni imenºi ºi dureroºi ºi mã întrebam de ce nuvrea copilaºul sã sugã când ºtiam cã se nasc cu acestinstinct. Însã dupã cele douã zile de dat lãptic culinguriþa, am observat cã nu mai pot scoate la fel demult cu pompa, astfel cã am început sã mã panichezºi sã plâng pentru cã îmi doream enorm sã îmialãptez copilaºul, aºa cã l-am luat în braþe, ne-amurcat în maºinã ºi am fugit la spital la o moaºã pentrua o ruga sã mã ajute sã îmi pun copilul la sân. Pur ºisimplu urla când încercam sã îl lipesc la sân. ªi eu nugãseam o explicaþie, o cauzã...

La spital am descoperit ce se întâmpla de fapt.Moaºa mi-a arãtat cum trebuie sã fac, cã trebuia sãprind sânul ºi sã îl introduc uºor în guriþa copilaºului,ºi nu numai sã îl ating cu mamelonul (aºa cumprocedam eu), în speranþa cã va putea el cuprindeîntreaga areolã. ªi pentru prima oarã copilaºul meu asupt atunci cu adevãrat. Nu îmi venea sã cred ! Eramatât de fericitã ! Greºeala pe care eu o fãcusem erauna de... tacticã. Atunci am realizat cât de impor-tantã era poziþionarea corectã a copilaºului la sân. Înnoaptea aceea m-am trezit din orã în orã ca sã îi dausã pape, sã îl privesc cum stã lipit de mine ºi molfãiemulþumit la sânul meu, sã îl savurez în acele clipe dedragoste imensã dintre mamã ºi copil. ªi am conti-nuat aºa, cu alãptarea... zi de zi... ªi pânã la ºase lunicopilul va fi alãptat exclusiv cu siguranþã !

364

Am cunoscut apoi multe mãmici, am primit totfelul de sfaturi. E drept cã, oricât te informezi înainte,când eºti cu puiuþul în braþe, te simþi uneori derutatã.ªi în privinþa alãptãrii eu am fost uºor confuzã. Dupãepisodul trãit am început sã aud tot mai des cãtrebuie sã þin copilul zece minute la un sân, zece lacelãlalt ºi sã îi dau sã mãnânce la trei ore. Mi s-apãrut interesant la început, însã copilaºul meu nurezista atâta nemâncat dacã eram în casã (afarã, laplimbare, treceau ºi patru ore fãrã probleme), aºa cãde fiecare datã când se agita, îl puneam la sân. Acumºtiu cã instinctul a fost mult mai bun decât sfaturileprimite ! Alãptatul la cerere este ideal pentru copil ºinu în funcþie de orarul fãcut cu ochii pe ceas !

Nu mi-a fost nici o clipã teamã sã îmi iau copilulîn braþe de fiecare datã când îl vedeam cã se trezeºte,cã se agitã, cã... era treaz. ªi nu mi-a pãsat de sfaturilede genul �O sã-l înveþi în braþe� sau �Lasã-l ºi sãplângã, cã îºi întãreºte plãmânii�. Rar mi-am auzitcopilaºul plângând... pentru cã am ales sã îl portmereu în wrap, în sling, sã îl culc pe pieptul meunoaptea când simþeam cã nu e bine cu burtica, sã îlscot la plimbare cât mai mult posibil.

Epiziotomia nu mi-a cauzat multã suferinþã. M-amrecuperat foarte repede, am aflat cã spãlãturile cuapã cãlduþã ºi sare mare fac minuni (ºi este adevãrat,calmeazã instantaneu), astfel cã în prima sãptãmânãdupã naºtere deja îi dãdeam copilaºului piept ºezândcu picioarele încruciºate.

Nici din cauza kilogramelor acumulate (13,5 sau14 au fost pânã la final) nu m-am stresat. Am încercat

365

sã mãnânc sãnãtos, normal ºi sã nu uit cã bebeluºulcare se formeazã în mine are nevoie de alimente decalitate ºi nu de cantitãþi mari. Iar dupã naºtere ammâncat absolut orice, fãrã teama cã ceapa sau usturoiulschimbã gustul laptelui. Moaºa care mi-a arãtat cumsã pun copilul la sân mi-a confirmat cã este indicat sãmãnânc orice, pentru cã astfel ºi copilaºul se obiº-nuieºte cu diferite gusturi ºi dacã el nu dã semne cã nuîi place gustul laptelui, atunci e pãcat sã îl privez deunii nutrienþi ºi de o varietate cât mai mare de gusturi.

La douã luni dupã naºtere purtam hainele dinvara precedentã. Poate mai exista câte o pereche depantaloni foarte mulaþi pe care nu o simþeam chiarcomodã la burticã, dar acum, dupã patru luni, dejaparcã simt un pic largi toate hainele.

Dan a dus ºi duce în continuare tot greul cu banii...A plecat din þarã exact dupã terminarea facultãþii,visând la un viitor mai bun. Eu am terminat douãfacultãþi ºi am plecat apoi la el, pentru a urma unmaster în Madrid ºi a-i fi alãturi. Departe de familie ºide prieteni, ne-am descurcat ºi am fost mereu alãturiunul de celãlalt. Când am rãmas însãrcinatã, abiaterminasem masterul ºi lucram part-time ca stagiarãîntr-o bancã pentru IMM-uri. Eu câºtigam puþin (500 deeuro, în timp ce în baruri se câºtigau 1.000 � 1.100,iar alte femei care fãceau curãþenie în case ridicau la800 de euro pe lunã), dar important era pentruamândoi ca eu sã lucrez cât mai mult pe domeniulmeu, sã valorific cumva studiile pe care le am. A fostbine din punctul acesta de vedere pentru cã am pututlucra pânã aproape de data naºterii (am avut numai

366

zece zile de pauzã pânã am nãscut), însã, fiind stagiarãºi nu angajatã, pentru mine nu s-a cotizat la stat ºi nuam avut nici un fel de drepturi de maternitate (aicilegislaþia asigurã patru luni de concediu plãtit). Înplus, statul spaniol oferã la naºtere 2.500 de euro tuturorcelor care demonstreazã cã mama a locuit legal ºiconstant pe teritoriul spaniol minimum doi ani înaintede naºtere. Iar eu nu am putut beneficia de acestajutor pentru cã împlineam cei doi ani pe 14 mai, iarnaºterea a avut loc pe 25 aprilie (cu zece zile înainte).

Important este cã þinem în braþe un copilaº sãnãtos,care zâmbeºte tuturor ºi ne umple viaþa de luminã ºiinimile de bucurie ! Pentru mine toatã experienþasarcinii ºi naºterea au fost ca un vis !

august 2009

367

Anexã

Orientare/Ghid

Povestiþi istoria uneia dintre naºteri sau singura naºtere.Includeþi ºi partenerul/soþul în toatã aceastã poveste.

Ajutaþi-l sã spunã povestea lui din aceeaºi perioadã.

Încercãm sã selectãm mame cu experienþe din etapeistorice diferite, de-a lungul a trei generaþii de femei. Nuneglijaþi contextul istoric, concepþiile generale despre sar-cinã ºi naºtere, condiþiile de asistenþã. Este foarte important.

Ghidul de mai jos este orientativ ºi nimic mai mult.

Scrieþi cu suflet, complet lipsit de neutralitate, nu faceþiun raport, ci încercaþi sã retrãiþi în scris acel moment dinviaþa voastrã. În limita posibilitãþilor, rugaþi-vã mamele sãfacã acelaºi lucru. Dacã cunoaºteþi o femeie interesatã,foarte autoreflexivã, care scrie bine ºi vrea sã se scrie, oprimim cu drag în club.

Fiecare are la dispoziþie maximum zece pagini.Vã rugãm sã precizaþi :

1. Numele sau pseudonimul2. Vârsta actualã3. Oraºul ºi þara4. Studiile ºi profesia

368

5. Copiii ºi vârstele lor6. Starea materialã actualã7. Alte detalii despre realizãrile importante din viaþa voastrã

1. Sarcina

� Ce ºi de unde ºtiaþi despre sarcinã înainte� Vârsta� În ce fel de istorie aþi rãmas însãrcinate� Ce aþi gândit, fãcut când aþi aflat� Ce a spus/fãcut partenerul/iubitul/soþul� Ce au spus/fãcut pãrinþii, bunicii, rudele apropiate� Cum s-a derulat sarcina : fiziologic/percepþia celorlalþi,

apropiaþi sau strãini� Cum v-aþi simþit ca femeie/persoanã� Cum aþi simþit relaþia cu copilul/fãtul� Ce stare materialã aveaþi� Cum aþi locuit/cum v-aþi hrãnit/cum v-aþi îmbrãcat.

2. Naºterea

Povestiþi câte detalii vã amintiþi din momentul în careaþi simþit cã naºteþi (sau v-aþi programat sã naºteþi princezarianã) ºi pânã în momentul în care aþi vãzut copilul ºis-a încheiat complet partea numitã naºtere. Nu neglijaþiamintirile despre oamenii implicaþi, despre loc, sentimen-tele, stãrile pe care le-aþi avut ºi orice consideraþi relevant.

3. Primele zile materne

Dacã aþi nãscut la maternitate, povestiþi pânã aþi plecatde acolo. Dacã aþi nãscut în altã parte, alegeþi primaperioadã. Scrieþi ce ºtiaþi despre lãuzie ºi maternitate, deunde. Povestiþi relaþia cu bebeluºul : sentimente, stãri,fapte. Scrieþi istoria primelor zile : context ºi persoane.

369

4. Primele ºase sãptãmâni(cu supoziþia cã naºterea ca proces se încheie odatã cu

lãuzia)

Descrieþi experienþa formãrii deprinderilor de mamã,cum v-aþi descurcat cu lãuzia, cum aþi combinat suferinþelelãuziei cu muncile materne, unde eraþi, cum era acolo, cea fãcut tatãl, cine a fost lângã voi ºi ce a fãcut. Povestiþi dehãinuþe, lapte, lucruri necesare copilului. Scrieþi cum v-aþidescurcat ºi ce aþi simþit în acea primã perioadã.

6. Ce credeþi acum despre experienþa/povestea voastrãºi a copilului ?

7. Povestiþi orice mai doriþi pe aceastã temã.

8. Daþi singure titlul.

Cuprins

Cuvânt înainte (Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir) ............... 7

Autoarele .............................................................................. 13

ISTORIILE

Darul lui Dumnezeu (Emilia Bârsan) ................................... 25

�Asta-i tot ? !� (Cornelia Grünberg) ....................................... 40

Un copil ca o portocalã (Ana Maria Sandi) .......................... 47

Peruzeaua norocoasã (Grete Tartler Tãbãraºi) ................... 56

�Mama, când naºti ?� (Sofia Vãcãrescu) .............................. 64

Andrei, copilul 33 (Mihaela Miroiu) ..................................... 78

Minunãþia (Otilia David) ..................................................... 101

Când am fost fericitã... (Aida Ferat Postolache) ............... 113

Ziua zilelor mele (Cornelia Pãsculie) .................................. 127

Anouk (Mihaela Vlãsceanu) ................................................. 139

46 de bucãþi de gresie gri cu inserþii albe(Laura Grünberg) ............................................................ 160

De Sânziene (Cristina ªtefan) .............................................. 174

Burtocea (ªtefania Miclea) ................................................... 194

Casa cu trei fete (Claudia Miroiu) ....................................... 210

�ªtiþi cã aþi fãcut un macrozom ?� (Otilia Dragomir) ....... 225

Peste ocean, într-o pãdure (Maria Bucur) .......................... 266

Eva (Ana Bulai) ..................................................................... 290

Fragmente de cãlãtorie (Ramona Pãunescu) ..................... 302

Cum am îmblânzit eu timpul(Daniela Palade Teodorescu) ........................................ 323

Buburuzul adorat (Mia Gorea) ........................................... 350

Orientare/Ghid ................................................................... 367

EGO grafii

Nicolae Manolescu, Cititul ºi scrisulGabriela Melinescu, Jurnal suedez I (1976-1983)Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989)Livius Ciocârlie, & comp.Gelu Ionescu, Copacul din câmpieMatei Cãlinescu, Portretul lui MIleana Mãlãncioiu, Recursul la memorie.

Convorbiri cu Daniel Cristea-EnacheNicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii I)Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1954)Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici,Ioan Stanomir, O lume dispãrutã. Patru istorii personale urmate

de un dialog cu H.-R. PatapieviciGabriela Melinescu, Jurnal suedez III (1990-1996)Augustin Buzura, Teroarea iluziei. Convorbiri

cu Crisula ªtefãnescuEmil Brumaru, Cerºetorul de cafea. Scrisori cãtre Lucian RaicuAlexandru Cãlinescu, Adriana ºi Europa. Lecturi, întâmplãri,

pagini de jurnalNorman Manea, Plicuri ºi portreteNicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii II)Herta Müller, Regele se-nclinã ºi ucidePaul Goma, Culoarea curcubeului �77. Cod �Bãrbosul�Mihaela Miroiu, Mircea Miclea, R�Estul ºi VestulMatei Cãlinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialogNorman Manea, Despre Clovni : Dictatorul ºi ArtistulNorman Manea, Anii de ucenicie ai lui August ProstulNicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii III)Matei Cãlinescu, Un fel de jurnal (1973-1981)Sorin Stoica, JurnalGelu Ionescu, Covorul cu scorpioni. Douãsprezece fragmente

memorialistice

Andrei ªerban, O biografieMihai Mãlaimare, ªansaNicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii IV)Vasile Ernu, Nãscut în URSS (ediþia a II-a)Dumitru Þepeneag, Capitalism de cumetrieRadu Cosaºu, Supravieþuirile 6. În jungla unui bloc de gheaþã

Radu Pavel Gheo, Dan Lungu (coord.), Tovarãºe de drum.Experienþa femininã în comunism

Gabriela Melinescu, Jurnal suedez IV (1997-2002)Marius Oprea, ªase feluri de a muri

Adriana Babeþi, Prozac. 101 pastile pentru bucurie

Ion Vianu, Exerciþiu de sinceritate

Eugen Istodor, Dicþionarul ideilor fixe. Dupã 20 de ani

Aurora Liiceanu, Prin perdea

Nicolae Breban, Profeþii despre prezent. Elogiul morþiiVasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului

Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici (coord.),Str. Revoluþiei nr. 89

Gabriel Andreescu, L-am urât pe Ceauºescu. Ani, oameni,disidenþã

Herma Kennel, Radu Filipescu. Jogging cu Securitatea

Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir (coord.), Naºterea : istorii trãite

în pregãtire :

Matei Viºniec, Cronica ideilor tulburãtoare sau despre lumeacontemporanã ca enigmã ºi amãrãciune

Bun de tipar : ianuarie 2010. Apãrut : 2010Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. BOX 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11;(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. BOX 1-728, 030174

Tel.: (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro

Redactor : Alina RaduCoperta : Laurenþiu Midvichi

Tehnoredactor : Luminiþa Pãun

www.polirom.ro