Corindonul (l.germ. Korund) este un mineral clasat ca duritate (9) pe locul doi după diamant pe

scara Mohs, deoarece mineralul Moissanit cu duritate 9,25 (foarte rar întâlnit în natură) nu este luat

în considerare. Din punct de vedere al compoziției chimice este un oxid de aluminiu având formula

Al2O3, prin urmare aparține de clasa oxizilor, cristalizând în sistemul trigonal. Culoarea fiind foarte

variată, depinzând de impuritățile existente în cristal. Astfel de variații de culoare sunt: de la incolor,

brun, sur, roz, roșu, galben, verde, violet, sau minerale de culoare albastră cu diferite nuanțe. În mod

deosebit sunt apreciate fiind de valoare cristalele de korund de culoare roșie rubine și cele

albastre safire, aici se mai poate aminti o variantă a safirului de culoare roză Padparadsha (Sri

Lanka).

Cuprins

  [ascunde] 

1 Răspândire în natură

2 Producere pe cale sintetică

3 Importanța ca materie primă

4 Ca pietre prețioase

5 Vezi și

6 Galerie de imagini

Răspândire în natură[modificare | modificare sursă]

Corindonul este frecvent însoțit de mineralele Spinell și Magnetit, apărând într-o masă lutoasă

neagră cu cristale în formă de coloană. Se mai poate întâlni în roci

magmatice vulcanice de granit, pegmatit de asemenea în roci metamorfice ca gnais și marmură sau

în sedimente (aluviuni) în albia râurilor din Burma și Sri Lanka.

Producere pe cale sintetică[modificare | modificare sursă]

Din secolul al XIX-lea s-a reușit producția sintetică a mineralului, de către francezul Auguste

Verneuil (1902), care din oxid de aluminiu cu adăugarea intenționată de impurități reușește să

producă rubin artificial. Cu puțin înainte de primul război mondial chimistul german Paul Moyat a

reușit producerea corindonului artificial din bauxită (minereu bogat în oxid de aluminiu) într-un cuptor

electric la ca 2120 °C înlăturând celelalte substanțe nedorite printr-o reacție chimică de reducere.

În Bavaria prin procese de calcinare a argilei bogată în bauxită s-a reușit producerea "bauxitei albe",

iar prin adăugarea oxidului de crom rubinul artificial. De remarcat este faptul că aceste minerale

artificiale nu sunt atacate de acizi sau baze (excepție fac numai la temperaturile înalte din cuptoarele

de topire), punctul de topire fiind 2.050 °C.

Importanța ca materie primă[modificare | modificare sursă]

Duritatea mineralului face ca să poată fi utilizat ca material abraziv (șmirgel) la producerea sculelor,

materialelor de construcții (beton, ceramică) sau piese care sunt expuse la procese extreme de

oxidație. Din corindon s-au obținut prin șlefuire și pietre prețioase.

Ca pietre prețioase[modificare | modificare sursă]

Prin impuritățile din cristal, ce determină variațiile de culoare ale oxidului de aluminiu (incolor).

Această gamă variată de culori de la renumita bijuterie (Verneuil), sau pietrele prețioase roșii ce

conțin crom rubinul, de asemenea variantele albastre (cu impurități de fier, titan, vanadiu)

numite safire. Vanadiul în special produce prin reflecția luminii, fenomenul de Asterismus (stea cu

șase vârfuri). Forme de șlefuire speciale caCabochon sau Mugel când nu se creează prin șlefuire

fațete distincte cristalului.