NOTE PE MARGINEA UNEI CĂRȚIRECENTE: ROGER ALLEN – WILHELMFURTWÄNGLER. ARTA ȘI POLITICAUNUI APOLITIC

„Personajele tale îți spuncă nu e direcția potrivită.Și atunci știi încotro să-țischimbi scrisul.“

ANUL XIV w NR. 619 w 13 – 19 OCTOMBRIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 6

PAGINILE 8-9

CÂTE CEVADESPRE#FILIT: JOSPĂLĂRIA,IEȘENI!

INTERVIU CU SCRIITORULGOCESMILEVSKI

FITPTI 2018: Înconjurul lumii cu un

bilet la teatru

PAGINILE 2-3

PAGINA 4

2ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Înconjurul lumii cu un bilet la teatru

DIANA KATHARINA

Publicul tânăr, indiferent de vârstă,descoperă atmosfera orientală,plină de culori, tradiție și muzici rit�mate. Răbdarea ca virtute și expre�sia „muncă de chinez bătrân“ seoglindesc în tehnicile străvechi alemânuirii cu care publicul seîntâlnește în spectacolele din China,Vietnam și Tunisia. Marionetele peapă ale artiștilor companiei ThangLong din Hanoi reprezintă un tip deartă cu o istorie de peste zece secole(Vietnam este singura țară în care sepractică acest meșteșug). Astfel, înspectacolul Marionete vietnamezepe apă sunt reproduse scene dinviața de zi cu zi, tradiții și poveștispecifice culturii vietnameze, cuajutorul păpușilor animate doarprintr�o tijă din bambus.

Îndemânare de invidiat regă�sim și la artistul Cheung Chun�Fai(Sky Bird Puppet Group, HongKong) care își însuflețește persona�jele cu „doar“ 30 de ațe (Petrecereapăpușilor chineze) sau în spectaco�lul tunisianului Mehwachi Lasaad(Întâlnirea) unde, prin manipula�rea marionetelor, se vorbește des�pre drama artistului arab, cenzuratde propria țară. Dincolo de balulculorilor și al marionetelor, savuratde cei mici la întâlnirile orientale, s�a conturat în rândul tinerilorfascinația pentru munca din spa�tele spectacolelor, pentru mecanis�mele complexe pe care le pot activa.

IDENTITATE, TIPOLOGII,ISTO RIE, ETNII

Și păpușile de dimensiuni mari aletrupei de la Teatrul Țăndărică dinBucurești au impresionat copiii și ti�nerii. Călătoria muzicală spre Bremen

a măgarului, a pisicii, a câinelui și acocoșului, reuniți într�o trupă, s�aîncheiat cu concluzia plină de opti�mism cum că în acest „coteț uriaș“există și finaluri fericite.

Nu au lipsit din festival spec�tacolele de stradă, din mallulPalas până la celebra CafeneaVeche unde show�ul fotbalistic(Mencho Sosa, Argentina), con�torsionismul (Maromas, Argen�tina), clovneria (Katastrofa Clown,Italia), statuile vivante și mimii(Mimesis, Teatrul „Matei Vișniec“)au câștigat simpatia publiculieșean. Este nevoie de mult talentși curaj pentru a performa înspații publice și pentru „confrun�tările“ directe care presupun lu�crul cu emoțiile – pozitive saunegative – ale celor prezenți.

Seara, scenele teatrului Lu�ceafărul au găzduit spectacole care

vorbesc despre identitate, tipolo�gii, istorie, realități sociale, etnii.Stage Dogs (Teatrul Act, Bucu �rești) propune o dezbatere întregenerații, prin intermediul a doiactori care discută după tragereacortinei. Recunoaștem valorileconservatoare din structura perso�najului interpretat de Marcel Iureșși mentalitatea deschisă a actoru�lui întrupat de Florin Piersic Jr.(care semnează regia și textul – in�spirat de A Life in the Theatre deDavid Mamet). Diferențele dementalitate, de data aceasta lascară largă, le întâlnim și în Occi�dent Express. Spectacolul trupeiTrap Door Theatre din Chicago, petextul lui Matei Vișniec, în regia luiSzabó K. István, înghesuie bucățiale culturii balcanice pe peronulunei gări prin care trece trenulOrient Express. Actorii americani

reproduc o serie de clișee și contu�rează imaginea unor popoare cuun trecut opresiv, aflate într�o con�tinuă admirație față de Occident.În mod paradoxal, o trupă venitădin „țara tuturor posibilităților“demitizează imaginea pe care ceidin Est o au față de vestici. Re �miniscențele unei națiuni cu untrecut istoric sângeros le regăsimși în spectacolul Perfect Compus(Teatrul Național „Radu Stanca“din Sibiu, un spectacol de Alexan�dra Badea), care readuce în dis �cuție Pogromul de la Iași și con� secințele antisemitismului. Reunitepentru a�și disputa o moș tenire,personajele reconstruiesc eveni�mentele sângeroase din vara anu�lui 1941. Evocarea istorică men� ține vie conștiința colectivă, acărei menire este să îm piedice oposibilă repetare. Ura, cu conse �cințele�i sângeroase, iese la ivealăși în opera populară Miorița,reinterpretată de către trupaAuăleu din Timișoara. Unul din�tre miturile fundamentale alespiritua lității românești este re�compus cu ajutorul măștilor și almuzicii black metal. Confrunta�rea omului cu destinul, adaptatădupă versiunea din Banat, îlînfățișează pe cel ce urmează a fiasasinat răzvrătindu�se împotri �va ucigașilor săi.

EXCURSII FĂRĂ BAGAJ,POSIBILE DOAR CU BILETE LA TEATRU

Într�o notă mai veselă, dar caremenține ochiul critic îndreptatspre tarele societății, sunt pisicileplăsmuite de Bobi Dumitraș șiBobo Burlăcianu. Membrii trupeiFără Zahăr construiesc o lume a fe�linelor care, deși se vrea mai bună,

întâmpină aceleași dificultăți caaceea a oamenilor. Spectacolul�concert, producție a Teatrului„Matei Vișniec“ din Suceava, a ca�racterizat, prin voce, text și instru�mente, diferite tipologii: vecinasecuristă, cuplul infidel, politicia�nul demagog, copilul cu părințiiplecați la muncă în străinătate, hi�piotul cu casa într�un rucsac și fai�mosul Alioșa cu sacoșa, merce�narul contemporan. Cele două re� prezentații cu Pisici au avut partede un public numeros care a savu�rat subtilitatea versurilor și inter�pretarea ludică a actorilor.

În cadrul FITPTI atenția s�aîndreptat și spre creatorii de textde teatru. În urma unei rezidențe,în parteneriat cu FILIT, trei drama�turgi, Selma Dragoș, Mihai Ignat șiAndrei Ursu, au scris trei texte in�cluse în volumul Teatrul pentrupublicul tânăr (Ed. Timpul, 2018).Maimuța de porțelan, Nud urcândo scară și Îngropându�l pe Gupi aufost prezentate sub forma unorspectacole�lectură susținute de ac�torii Teatrului Luceafărul.

Programul festivalului a oferitparticipanților șansa unor excursiifără bagaj, posibile doar cu bilete lateatru. Se spune că, atunci cândcălătorești, devii mai bogat și că ori�zonturile se deschid cu fiecare în�tâlnire. Ei bine, înconjurul lumiieste posibil, și anul aceasta, în doarnouă zile și un Prolog. Interac �țiunea dintre spectatori și artiștiiinvitați s�a produs atât de firesc,încât orice posibilă barieră cultu�rală a fost de prisos. Gândul princi�pal al Festivalului Internațional deTeatru pentru Publicul Tânăr, acelade a media întâlniri între artiștivaloroși și public, mentali tăți și cul�turi diferite, s�a materializat cu suc�ces încă din primele zile. SDC

Așteptările în ceea ce privește Festivalul de Teatru pentruPu blicul Tânăr sunt depășite și anul acesta, la ediția a XI-a,cu un public deja familiarizat cu varietatea spectacolelorce traver sează anual diferitele spații ale orașului Iași.Selecționerul fes tiva lului, criticul de teatru Oltița Cîntec, a alcătuit o hartă ce cuprinde țările de proveniență a

companiilor și artiștilor cu care festivalul a colaborat timpde unsprezece ediții. Nu mică a fost mirarea iubitorilor deteatru la vederea zecilor de orașe de pe cinci continentemarcate pe reprezentarea grafică a lumii FITPTI. Astfel,după cum și-a obișnuit spectatorii, de mai bine de undeceniu, festivalul a rămas un loc al întâlnirilor culturale.

3ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

În octombrie, la FITPTI bate gongul exclusivităților teatraleOctombrie a venit din nou la Iașicu soare și teatru pe agenda dezi. În perioada 4�11 octombrie s�adesfășurat cea de XI�a ediție aFestivalului Internațional deTeatru pentru Publicul Tânăr(FITPTI), de data aceasta tema�tica fiind strânsă în jurul sâmbu�relui de înțelesuri pe care lestârnește cuvantul altfel.

RAMONA IACOBUȚE

Organizată de Teatrul „Luceafă�rul“, în parteneriat cu UNITER șiConsiliul Județean Iași, cea de�aXI�a ediție a Festivalului Inter �național de Teatru pentru Publi�cul Tânăr (FITPTI) a adus pe scenăformule inedite de artele specta�colului, prin intermediul invita �ților din 20 de țări de pe cincicontinente (Argentina, Austria,Belgia, China, Franța, Germania,Hong Kong, Israel, Italia, MareaBritanie, Mozambic, Polonia, Por�tugalia, Romania, Spania, SUA,Suedia, Tunisia, Turcia, Vietnam).

În primele zile de festival, ma�rionete din China și Vietnam, ac�tori din Italia, România și Ame �rica, cu o identitate artistică foartebine definită, i�au atras pe ieșeniiprezenți în sălile de spectacol înpânza de păianjen a lumii în caretrăim, dar pe care nu o cunoaștemși nu o înțelegem decât prin ciobulde sticlă prin care ne uităm, prindezgolirea de aparențe a unor su�biecte extrem de actuale și de du�reroase pentru societate sau prinîmpărtășirea unor vise, imagini șigânduri diferite de cele din reali�tatea imediată.

REALITATEA INFILTRATĂ ÎN VIS ȘI NEVOIA DE ACOPILĂRI O VIAȚĂ

De asemenea, după cum au obiș �nuit deja publicul, organizatoriifestivalului au pregătit și în 2018un prolog. Astfel, pe 28 septem�brie s�a jucat cel mai recent spec�tacol al regizoarei Gianina Cărbu� nariu, Work in progress, o punereîn scenă pe tema schimbăriicondițiilor de muncă a unor anga �jați cu vârste cuprinse între 20 și

35 de ani, bine documentată dincazuri reale.

Cunoscuta regizoare face par �te, de altfel, dintr�o generație deartiști care se inspiră foarte multdin schimbările în plan politic,social, ideologic. Tocmai de aceea,a ales ca tematică pentru specta�colul său piața muncii, relațiadintre angajat și angajator. LaWork in progress, Gianina Cărbu�nariu a lucrat în Italia, la EmiliaRomagna Teatro Fondazione –Teatro delle Passioni Modena,într�un proiect cofinanțat deFondo Sociale Europeo, cu spriji�nul Fondazione Cassa di Rispar�mio di Modena. Veniți din diferiteregiuni ale Italiei, proaspăt ab �solvenți ai unor școli diferite deteatru sau tineri profesioniști carelucrează de ani buni în sistemulteatral italian, 16 tineri actori cuvârste cuprinse între 23 și 35 de anis�au implicat în primă fază într�ointensă muncă de documentare.Cele peste o sută de interviuri careau stat la baza scrierii scenariuluide ficțiune au fost realizate înorașul Modena și în zonele dinjurul acestui oraș. E important deștiut care sunt condițiile în care aulucrat actorii și regizoarea la acestspectacol pentru a înțelege maibine și zona din care s�au inspirat,piața de muncă din Europa zilelornoastre asaltată de cererile de an�gajare ale emigranților.

Work in progress surprindecu umor și pronunțate note deironie nuanțele care apar în într�unmediu de lucru, indiferent că estevorba despre angajați într�o con�tinuă perfecționare sau de înce�pători: antreprenori, studenți cujoburi part�time, „badante“ dinEuropa de Est, avocați stagiari,șoferi de autobuz, artiști sau ti�neri aflați în căutarea unui loc demuncă pe o piață în care regulilesunt în continuă schimbare.

Actorii cu care Gianina Căr�bunariu a lucrat reușesc să redeaprin muzică, dans și cuvinte fragi�litatea condiției de angajat. Ajungpe scenă stările stârnite de sfărâ�marea graniței dintre timp delucru și timp liber, de încălcareadrepturilor individuale, de abuzulșefilor, de superioritatea fățișă a

acestora în anumite situații, de in�capacitatea de a găsi sau de a păs�tra un loc de muncă, de diferența,uneori ca de la cer la pământ, în �tre jobul ideal și cel real. În spec�tacol se amestecă visul cu rea �litatea, totul este extrem de viu, dedinamic, se îmbracă și se dez�bracă stări, condiții sociale, ținuteadecvate muncii prestate. Prinacest spectacol, Gianina Cărbu�nariu demonstrează încă odată căștie cum să ajungă în inima unorprobleme pe care societatea ac�tuală le întâmpină.

SPECTACOLELE-CONCERTAU AVUT UN LOC APARTE ÎN FESTIVAL

Un alt spectacol care a surprinsevoluția individului în viață și însocietatea în care trebuie să se in�tegreze pentru a nu se rata a venitîn cadrul festivalului de la PiatraNeamț. Visătorul, jucat de o partedin actorii Teatrului TineretuluiPiatra Neamț, este un spectacol�concert de Ada Milea în care oricesunet devine muzică și visele co�pilăriei se rostogolesc prin cu�vinte și note muzicale pentru aprinde formă și forță. Visătorulare în prim�plan copilăria și liber�tatea pe care această perioadă dinviață ți�o dă, însă subliniază foar �te emo ționant și limitele pe careadul ții și societatea le impun, ande an, oamenilor în formare.Spectacolul îl are ca personaj central pe un copil care sfidează

normalitatea printr�un surplusde imaginație, refuzând astfel săfie ca restul, un soldat ascultătorîn armata maturizării, inventândlumi în care se refugiază. Și acestspectacol se ajută de muzică și deironia bine�cunoscută a AdeiMilea pentru a povesti despre fie�care dintre noi.

Dacă vorbim de trupele venitede peste mări și țări pentru a jucala Iași pe scena FITPTI, spectaco�lul Occident Express pus în scenăde americanii de la Trap Door afost, cu siguranță, unul de ținutminte. Montat după un text deMatei Vișniec, Occident Expresspune degetul pe răni extrem deactuale ale societății în care trăim.Deși personajele își trăiesc po �veștile de viață la granița dintreEuropa de Est și Occident, poves�tea spusă disecă teme sociale șipolitice general valabile: războiul,migrația, frontierele fizice, dar șicele ideologice, identitatea națio �nală. Acțiunea este plasată într�ogară, simbol al du�te�vino�ului dinviață. Vizual, Occident Express

aduce note de expresionism șifantasmagoric. Și în acest specta�col, linia trasată între vis și reali�tate este una extrem de fragilă,discontinuă. Lumea creată deMatei Vișniec și regizorul SzabóK. István este una în care te miștiîntr�o semiobscuritate, persona�jele și întâmplările povestite ți �nându�te captiv până la final.

Se pare că anul acesta specta�colele�concert au avut un loc aparteîn festival. Astfel, publicul s�a pututbucura și de o punere în scenă gân�dită de băieții din trupa Fără Zahăr,Pisici. Spectacolul, extrem de tonicși minimalist scenografic, se joacăpe note muzicale cu diverse tipolo�gii umane preluate de pisici.

După primele zile de FITPTI,se poate spune că experiențeletrăite de spectator au fost dintrecele mai diverse, programul înca�drându�se cât se poate de bine întematica „Altfel“. S�a râs, au fostmomente de profundă introspecțieși momente de eliberare emoțio �nală, de bucurie de a fi spectator deteatru. SDC

Work in progress

Visătorul

4ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018opinii www.suplimentuldecultura.ro

JOS PĂLĂRIA, IEȘENI!

La prima ediție a festivalului, întâmplarea face să fi fost într�ocârciumă chiar din Iași, la unconcert dat de Vama.

Vorbisem cu Tudor Chirilă săscriu un reportaj despre un mini�turneu de�al lor (am mai fost, cuaceeași ocazie și la Focșani, undeo mulțime în delir scanda Bote!,Bote!, la o lansare de modă a în�drăgitului designer heterosexualBote). Nici nu știam că FILIT exis �tă. Nu mai știu cum am aflat – tre�cuse binișor de miezul nopții – căexistă așa ceva pe pământ, dar numi�a venit să cred, cum oltenilorla auzul faptului că trăiesc, întreoameni, prin lume, și girafe.

Un an mai târziu, nu mai știucum se face că am ajuns la festival,ziarist acreditat. Am făcut chiar șiinterviuri cu scriitori, inclusivunul pe care nu l�am publicat ni�ciodată în care domnul Arriagapovestea cum îi place să ucidă cucuțitul său de vânătoare. A fostfoarte frumos. Nu cunoșteamscrii torii și nici acum nu îi cunosc,preferând, cititor fiind, să îi citescdecât să ne batem pe burtă pe la

agape și simpozioane. Chiar șiașa, am întârziat la lucrările unormese la niște ateliere de bere,până când m�au prins zorile. Amajuns în cele din urmă într�uncămin studențesc unde eramcazat și am zis să adorm, numai căa căzut geamul și a nins în ca�meră, de era să mor nins ca unclasic. Niște tinichigii de�ai locu�lui au intervenit prompt și n�ammai murit. A fost cel mai frumosFILIT pentru mine. La întoarcereaacasă, într�un autocar, mi�am cu�noscut și viitoarea nevastă, cum s�ar spune. Ca să vedeți pânăunde s�a ajuns.

Mai an, am ajuns și eu, cât decât, scriitor. Am umblat prin liceepe la copii deștepți și am aflat, dela un prieten scriitor, istorii fantas�tice. Se spune că există în Iași unbărbat chel care susține că el a in�spirat desenul omulețului FILIT. L�am căutat prin tot dulcele târg,dar ia�l de unde nu�i. Nu l�am aflat.Alta: zice că umblă prin Iași tot așaunul orb de zdrăngăne o vioară deani de zile, dar nu s�au lipit douănote de el. Nici pe el nu l�am găsit,mi�ar fi plăcut să�l cam scriu. Alta:zice că umblă prin Copou să facănegoț un vânzător de broaște țes �toase (zece lei cea mare, cinci lei

cea mică). Nici el nu mi s�a arătat.Văzând că nu îi găsesc, ce�amfăcut: am umblat pe la periferiaIașului pentru un reportaj, dând dedouă mari personaje, Costică Cu�rentatu’ și mama lui, pe care prompti�am și scris pentru îndrăgita plat�formă Recorder, al cărei părinte co�fondator s�a întâmplat să fiu.

Și așa am ajuns până în zilelenoastre, când am venit la Iași înciudata calitate de biograf al lui IonCreangă. Ziceți�mi creangolog,creangofil sau cum veți considera.Cert e că am scris o cărticică desprepovestea vieții și operei humuleș �teanului. Am umblat prin radiouri

și licee, pe la bojdeucă și muzee șiprin piețe făcând vorbire despreacest volum care nu are altă cali�tate decât aceea că este, totuși, de �spre Ion Creangă și nu se cuvine săîl lăsăm pe cel mai mare povestitoral românilor pradă uitării.

În rest, am dat și eu ureche pela scriitori consacrați, încercândsă învăț de la fiecare, fie și puțin.Am încercat să fac propagandăumorului și neseriozității (amconsemnat riscul să apară prinIași scriitori cu propriile statui încârcă), am calomniat pe nedrepthipsterii doar ca să râd de cum sesupără ei când nu au unanimitateîn apreciere și am îndemnat petoată lumea să se gândească, înfiecare zi, măcar cinci minute pezi, la propriul omolog bulgar.

Acestea fiind spuse, așa mi�amtrăit FILIT�urile și adevăr vă spunvouă, iubiți cititori: au fost zilefrumoase, nu doar îndurabile,cum sunt atâtea altele.

Pe cale de consecință, îmi daujos pălăria, ieșeni. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Câte ceva despre #FILIT

1.

Am un espressor care mergenumai cu anumite pastile decafea, speciale, găsibile doar ladouă supermarketuri din Iași.

Și le�am terminat. Și m�am obiș �nuit cu cafeaua aia. Nu e acidăpentru stomac, mi se pare singuracafea din lume care e foarte bunăși rece. Și�n seara asta pe la 7 mi�amîncercat norocul să caut cutiile decafea anume la un Lidl din caleamașinii, că parcă am văzut cândva,deși eram aproape sigur că nusunt. Și aveam dreptate. Nu erau.

Și n�am găsit altceva de cum�părat decât o conservă anume de

ton, care�mi place și există numaila Lidl. Și m�am așezat la o coadăinterminabilă, mai rău ca în co�munism, între oamenii ăia cu co �șuri încărcate de sute de chestiicare îndoaie portbagajul mașini �lor în drum spre casă. Și eu eramneras și gârbovit, cu cearcăne lacearcăne, cu geaca mea de muntelăbărțată. Și am așezat conservaaia între două semne cu „ur mă �torul client“, între sute de multealte chestii, și am simțit cum tu�turor celorlalți gârboviți de la ocoada mai nasoală decât în comu�nism li se face milă de mine, cumdiscută din priviri – am simțittoată bunătatea acestei lumi – șisunt pe punctul de a spune cu

voce tare: „Haideți, măi oameni, săpunem mână de la mână și să�icumpărăm nenorocitului ăsta șialtceva de mâncare decât o ne �norocită conservă de pește!“.

2.

Sunt vreo zece ani de când îl cu�nosc: un nebun în capot, cu osacoșă în mână, în care are, printrealtele, un aparat de radio. De celemai multe ori, vorbește cu o per�soană la întâmplare sau cu una im�aginară. Alteori, când e singur, în

special după miezul nopții, țineaparatul de radio pe umăr și ascultămuzică. Și întotdeauna zâmbește.De aproape zece ani, la diferențe decâteva luni, uneori de săptămâni, îlîntâlnesc acolo, la poarta spitaluluide urgențe, indiferent de noapte, zi,Crăciun, Revelion, Paște, minus sauplus 30 de grade. De fiecare datăcând mama sau tata vin cu Salvareala urgențe. Cu probleme mai micisau mai mari.

Acum e cald, e soare afară,dar mă întreb cum Dumnezeu, dezece ani de zile, omul ăsta, în afarăde nebunia lui, e mereu sănătosfizic?

3.

Ies afară pe prispă, îmi aprind oțigară, îmi salut vecinul. Îi văddoar vârful capului după gard.

— Dom’ Florin, ce faci, staiafară? mă întreabă rar, apăsat. 

— Da.— Și mai stai oleacă afară?— Da.

— Mai stai să mă duc până încasă.

După vreo câteva minute îlaud din nou:

— Dom’ Florin, vino până lagard!

Mă apropii, dar nu�l văd. Îiapare doar mâna întinsă:

— Dom’ Florin, uite ia sticlaasta de vișinată. O am de 3 ani, decând eram la apartament, darabia acum am găsit�o. Și e bună...Ha�ha�ha, râde rar, apăsat. 

O iau, o gust, chiar e bună.

4.

Am adormit un pic și visam că numai vine Franzen la FILIT. Și mi�asunat telefonul, am sărit ars, undomn m�a rugat să aștept pe firtrei�patru minute până intru livepe TVR Iași. Iar în telefon l�amauzit pe Jonathan Franzen, vor�bind despre prezența lui la Iași înFILIT, într�un interviu luat deTVR Iași. Și, ascultându�l, m�amliniștit: deci sigur a fost. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Povești de pevremea FILIT

Când văd că am ajuns la al treileaepisod despre sursele de gălăgiede la sat, încep să mă întreb dacăn�am devenit prea pretențioși –probabil că da, de vreme ce amvrut și tihna de la țară, și confor�tul urban, și țârâit de greieri încurte, și canalizare lângă greie �rași, și lapte de la vacă naturală,și asfalt din poartă până�n orașulde alături. Dar mi�e greu să uit căîn apartamentul nostru de blocde odinioară, la trei pași de cen�trul Timișoarei, era mai liniștedecât pe ulițele de�aici. Mai ales noaptea.

Noaptea, printre greieri, motoci�clete și mașini turate chiar înaintede intersecție, se mai aud, până pela unu�două noaptea, voci sonoreși fragede, de adolescenți scăpațidin case. E vară, e cald și ei seadună, bieții, pe unde pot. Faczarvă, dar nu mă supără. Îi bifez

doar, ca să completez panopliahărmălaiei, dar îi înțeleg. Și măamuz cât pot. Cum casa noastră ela o răscruce mai ferită, dar nu de�parte de strada principală, aici, lacolț, se adună când și când câte ungrupuleț și�i mai mare hazul să�iauzi. Vorba lui Mircea Baniciu,cântându�l pe Topîrceanu care�lparodia pe Depărățeanu: „Ale sa�tului mari fete,/ Fără ghete,/ Ies lagarduri pe�nserat“. Doar că feteleau ghete de firmă, au iPhone, iargardurile sunt ziduri de cărămidăgroase pe care le reazemă, inclu�siv zidul casei noastre. Stau lacomputer, la doi pași de fereastră,și câte o fetișcană căreia îi zărescjumătate din cap țipă avântatăpeste drum, la vreo prietenă sauvreun prieten: „Da’ hai odată,băga�mi�aș p...a în gura ta!“. Ce săzic? Copii! înalț eu din umeri. Șiapoi ce știe țăranul cum stă trea �ba cu teoriile de gen?

Din când în când, adică de câ�teva ori pe lună, fix la ora două�sprezece noapte se declanșeazăniște bubuituri care�ți oprescinima în loc o clipă. Îți vine să zici,precum conu’ Leonida, că e „re �vuluție“, dar – tot ca la Caragiale –nu�i deloc așa. E doar momentulaniversar al cine știe cărui local�nic, ce ține un chef de pomină șivrea să marcheze momentul. Dacăar avea pistoale, ar trage cu ele, caipistatul Ipingescu, dar noua mo �dă printre cei îns tăriți e să orga�nizeze un foc de artificii ca de 4iulie în America. Și cum satul nos�tru nu duce lipsă de oameni îns �tăriți, ba chiar dimpotrivă, avemfocuri de artificii măcar de patruori pe lună. Vara care tocmai atrecut parcă au fost mai multe,ceea ce înseamnă că țara o ducebine, cel puțin parțial. Să vă spuntotuși un secret: oricât de fru�moase ar fi focurile de artificii,

după o vreme, când te fac săzvâcnești în scaun și simți cum setrezește toată casa, parcă ai vreasă vină o ploaie torențială atunci,pe loc, peste toate steluțele șiscânteile și candelele romane, săle auzi cum fâsâie ca un chibritaruncat în chiuvetă.

În fine, peste toate astea week �endurile, acele două zile de li niște șirăgaz, sunt dedicate mari lor petre�ceri organizate. Cum satul nostru e,practic, lipit de Timi șoara, câțiva lo�calnici au anticipat nevoia de dis �tracție în aer liber a orășe nilor și auconstruit aici niște complexe deagrement încăpătoare, chiar som�ptuoase, cu lac artificial, lebede, cor�turi și terase întinse pe hectareîntregi. Noi stăm la vreo jumătate dekilometru de un astfel de loc, așa căaproape în fiecare vineri și sâmbătănoaptea, până spre dimi neață, as�cultăm muzicile care plutesc înliniștea instalată cât de cât la două�

trei noaptea. Mă întreb cum se vor fisimțind cei care au casele chiar pestrada de lângă marile petreceri, devreme ce noi, la zece ulițe distanță,ne delectăm cu cântecele și strigă�tele de veselie ale petre căreților.Deși nu�i de ici, de colo nici săasculți muzică live așa, la tine�ncurte. Uite, acu’ vreo câteva săptă�mâni l�am auzit pe însuși Guță ma�nelistul, ce nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săptămâna viitoarepoate vine Iron Maiden.

Că așa�i la țară când vrei să nute rupi cu totul de oraș, deci să staicu fundul în două luntri. Păi, ce�amvrea și noi: țărani în port popular,cu cobilița în spate și opinci în pi�cioare? Ne globalizăm, ne moder�nizăm, intrăm în rând cu lu mea.Asta ne și doream, nu? SDC

5ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Hărmălaie la țară (III)

3,2 milioane de voturi. Atât aobținut PSD la alegerile parla�mentare din 2016. Unul din celemai bune rezultate din istoriapartidului.

Referendum pentru familie, oc�tombrie 2018. Voturi DA: 3,5 mi�lioane.

De aici trebuie pornită ana�liza. Prin vocea lui Codrin Ște �fănescu, în seara de după închi� derea urnelor la referendum PSDîși băga în traistă întreaga zestrede voturi. Eronată concluzie. Bachiar manipulare grosolană. Nudoar PSD a tras la căruța referen�dumului, ci mai toate partidele, cuexcepția USR și a formațiunii luiCioloș. În rest, toți liderii politici s�au aliniat, cel puțin declarativ, înspatele demersului inițiat de Coa �liția pentru Familie.

E greu de spus câte voturi DAdin cele 3,5 milioane au venit de lasimpatizanții PSD și câte de la PNL,ALDE, PMP, UDMR. Sau câți eno �riași s�au trezit membri PSD, grație

numărătorii lui Codrin. Însă pier�derea pentru PSD față de 2016 estemajoră. Mașinăria de vot a social�democraților n�a mai funcționat,inclusiv în județele considerateroșii. A fost un boicot general almarii familii PSD din teritoriu.Uitați�vă la rezultatele din Teleor�man, Vrancea sau Vaslui și vețiînțelege că s�a întâmplat ceva cuoastea lui Dragnea, chiar în zone încare partidul nu ratează de regulănici o țintă.

Am văzut și teoria că PSD avrut să trântească referendumul,în urma semnalele critice venite

dinspre Bruxelles. Nici vorbă deașa ceva. Dacă s�ar teme de mesa�jele oficialilor europeni, PSD n�arfi întins coarda atât de tare în ulti�mul an. N�ar fi apăsat pedala pânăla capăt pe Justiție, spre exemplu.

PSD știa înainte de referen�dum care sunt punctele de vedereale Europei. Și totuși a mers maideparte, chemând lumea la urne.Că primarii săi n�au tras e o po�veste care ține de bucătăria in�ternă a PSD. Că baronii PSDaveau alte preocupări în weeken�dul votului este iarăși o chestiunecare ține de trecutul CEx social�democrat. Însă am asistat la o lo�vitură cruntă pentru Dragnea(dovadă că a și stat vreo trei zileascuns după anunțarea rezultate�lor!), pentru că liderul PSD speraca victoria să însemne resetareascenei politice, dar și posibila salansare către cursa prezidențială.

Referendumul a fost doaravertismentul electoratului pen�tru Dragnea. Oamenii s�au prinscă sunt duși cu zăhărelul și târâți

într�un demers care nu le afec�tează viitorul imediat.

Pentru PSD, pedeapsa n�afost referendumul, ci va veni laurmătoarele alegeri, cele pentruParlamentul European. Acolo vafi prima descărcare nervoasă aunui electorat ținut doi ani în ten�siune maximă. Nu poți păcăli căguvernezi pentru cetățeni, cândtu masacrezi legile Justiției, cândataci magistrații sau când te bațicu Uniunea Europeană. Nu poțispera că oamenii te vor urmacând tu promiți că te ocupi de lu�cruri serioase, dar în realitateagenda ta e cu totul alta. Iar dacătot vorbim de familie, nu poți săceri votul alegătorilor conserva�tori, când tu te afișezi public cu otânără la braț și o proptești în pri�mul rând la congresul partidului.

Dacă la PSD tema referendu�mului n�a stârnit cine știe ce vâlvă,la PNL oamenii și�au ridicat poaleleîn cap. Nici bine nu s�au închissecțiile de votare că a și început ba�lamucul. După ce timp de doi ani austat cuminți, sperând că vor câștigași ei alături de PSD dacă referendu�mul trecea, liberalii și�au spălat ru�fele în public, acuzându�se unii pealții că s�au po ziționat prost. Inte�resant, printre cei mai înver șunațicritici ai lui Ludovic Orban s�a nu�mărat Alina Gorghiu, fosta șefă departid, în mandatul căreia PNL a

semnat protocolul de colaborarecu Coa liția de Familie. Cu rat mur�dar. Jocul duplicitar și populist alPNL pare să înfunde definitiv par�tidul și să transfere voturi cătreUSR și Cioloș.

Întrebarea e ce va urma pe sce �na politică? Se va potoli PSD dupădușul rece din 6�7 octombrie? Greude crezut. Liviu Dragnea rămânepreocupat de Justiție și de iminentasa condamnare în dosarul angajă�rilor fictive din Teleorman. Ur�mează un nou CEx la PSD în care seva tranșa remanierea guvernului.Posibil să fie termenul limită pânăla care Tudorel Toader să decidădacă semnează ordonanța de ur �gență salvatoare pentru liderulPSD sau continuă dansul pe sârmă.

Își va reveni PNL? Puțin pro�babil să vedem altceva la liberali.Partidul va continua jocul la douăcapete și va încerca să�și păstrezeprimarii, prin tot felul de compro�misuri. PNL își va conserva forțaîn mediul rural, dar e de așteptatca în marile orașe electoratul li�beral să migreze către forțele po�litice care spun lucrurilor penu me și care se poziționează tran �șant pe subiectele sensibile.

Urmează o perioadă de băl�tire în politica românească, însăsituația va redeveni explozivă înmomentul în care Dragnea decidesă apese butonul OUG. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Boicotul familiei PSD la referendum

Într�un capitol preliminar, intitu�lat „Preludiu“, Roger Allen evocăprimele vizite făcute în Marea Bri�tanie de Wilhelm Furtwänglerdupă război, în 1948, și îndeosebiturneul pe care îl întreprindea înnoiembrie în fruntea Filarmoniciidin Berlin, „renumitul, dar com�promis politic“ ansamblu german.Venirea sa se datora eforturilorunui cleric anglican, John Collins,capelanul și Decanul ColegiuluiOriel de la Universitatea Oxford,pe care Allen îl caracterizeazădrept un deosebit de influent re�formator social, iar în anii postbe�lici un „activist neobosit pentrureconciliere internațională întrefoștii inamici de război“. Collins

fusese într�o vizită de două săptă�mâni în Germania, în septembrie1947 și, într�un impuls pacifistdupă toate aparențele, invitase Fi�larmonica berlineză să efectuezeun turneu în Anglia sub conduce�rea alternativă a lui Sergiu Celibi�dache și Furtwängler.

Gestul lui Collins a declanșatreacții diferite la Londra, undeautoritățile Catedralei St. Paul re�trăgeau în ultimul minut permi�siunea acordată Filarmonicii de aconcerta la 3 noiembrie. Organi�zatorii au găsit o altă soluție, maipuțin fericită ca acustică, la Em�press Hall, Earls Court.

Gestul de reconciliere avea săprimească un sprijin neprețuitodată cu acceptul pianistei MyraHess de a cânta împreună cu or�chestra germană, Concertul Nr. 4în sol major de Beethoven. Pianistăexcepțională, Myra Hess deveniseextrem de populară în urma serieide concerte organizate în timpulrăzboiului și desfă șurate uneorichiar sub bombarda mente, la Na�tional Gallery, devenind un simbolal rezistenței britanice.

Reconcilierea și, în subsidiar,reabilitarea politică a lui Furt �wängler au făcut în noiembrie

1948 un pas substanțial, iar cerce�tătorul Roger Allen adaugă, co�mentând cele câteva minutedin tr�o repetiție, păstrate pe film,că „spiritul muzicii germane paresă anime și să curgă prin gesturilefizice ale dirijorului. Aici, întreagaforță și ambivalență a muzicii ger�mane, așa cum era ea reprezen�tată de Willhelm Furtwängler,oficial exonerat de blam, dar aso�ciat definitiv în imaginația publi�cului cu al Treilea Reich, esteproiectată în mod puternic“.

Această ambivalență, își în�cheie cercetătorul britanic „Pre�ludiul“, este cea care face obiectulexaminării sale, „acceptându�l peFurtwängler în calitatea sa demuzician maestru, așa cum a fost,dar luând în considerare funda �țiile istorice și ideologice pe cares�a clădit această măiestrie“.

Observație interesantă, în„Introducerea“ la volum (ce ur�mează unei prefețe și unei crono�logii istorice) este faptul că viațadirijorului s�a desfășurat pe fun�dalul a trei tentative eșuate de acrea un stat național german.

Tânărul Furtwängler s�a for�mat și și�a început cariera în aniide sfârșit ai imperiului wilhelmiance s�a încheiat fără glorie în cata�clismul Primului Război Mondialși al înfrângerii din 1918. Anii dematuritate i�a trăit în epoca Repu�blicii de la Weimar, eșuată și ea șiîncheiată cu implozia produsă deascensiunea naziștilor la putere. Însfârșit, anii săi de mare glorie ar�tistică au fost în perioada celui de�al Treilea Reich, timp în care –scrie Roger Allen – Furtwängler adevenit „un reprezentant de profilînalt al statului totalitar“ și a dirijatconcerte „ce au contribuit să dea ocarapace de autoritate culturalăunui regim barbar“.

Cum nota un istoric britanicde autoritate, Richard Evans, pre�luat de autorul monografiei Furt �wängler, „Dacă experiența celuide�al Treilea Reich ne învață ceva,aceasta este că dragostea față demarea muzică, artă și literatură,nu furnizează imunitate împo�triva violenței, atrocității sau su�bordonării față de dictatură“.

În esență, scrie în „Introduce�rea“ sa Roger Allen, este vorba de �spre un studiu al „politicii unuiapolitic:cum artistul declarat apoli�tic, care s�a străduit în mare măsură,indiscutabil, să opună rezistență ex�ceselor celor mai flagrante ale na �ziștilor, a fost în exprimările salepublice și private un protagonist alopiniilor despre lume puternic con�servatoare, anti�democratice, supra�rațio nale, care în formele lor extremeși pervertite s�au întrețesut și au de�venit inseparabile de ideologia ofi�cială a unui regim totalitar“.

Titlul cărții sale, mai preci�zează Roger Allen, se referă in �tenționat la Thomas Mann și mai

timpuriile sale Reflecții ale unuinon�politic publicate în cursulPrimului Război Mondial, cândscriitorul și Furtwängler împăr �tășeau în mare măsură aceleașiidealuri intelectuale. Diver gen �țele de opinii între cele douăsomități ale culturii germane în�cepeau să apară odată cu venireala putere a naziștilor în 1933, de�monstrate de discursurile lor di�ferite despre Brahms, respectivWagner. Separarea devenea clarăîn anii postbelici, când în expri�mările publice și private ale luiFurtwängler apăreau îndemnuride revenire la valorile artistice șiculturale ale erei wilhelmiene, întimp ce Thomas Mann demonstracât de distructive au fost forțelelatente ale acelei culturi al căruiavocat devenise dirijorul. SDC

[Va urma]

*Roger Allen, Wilhelm Furtwängler.Art and Politics of the Unpolitical,Londra: The Boydell Press, 2018,XXXI + 286 pp.

6ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

NOTE PE MARGINEA UNEI CĂRȚI RECENTE

Roger Allen – Wilhelm Furtwängler.Arta și politica unui apolitic*

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

La una dintre serioasele edituriacademice americano-britanice, The Boydell Press, a apărut recent un impozant volum ce are darul, întrealtele, să redeschidă o discuție aprinsăși niciodată încheiată asupra figurii șirespon sabilității, probabil, celui mai

talentat dirijor al secolului XX. Volu -mul, Wilhelm Furt wängler. Arta șipolitica unui apolitic, este rodul unorample studii în arhive și biblioteciîntreprinse de Roger Allen, un muzi -colog britanic, cercetător la St. PeterCollege la Universitatea din Oxford.

Wilhelm Furt wängler în 1937 la Covent Garden, Londra

Wilhelm Furt wängler în 1941 la ski

© R

og

er A

llen,

Wilh

elm

Fur

twän

gler

.

© R

og

er A

llen,

Wilh

elm

Fur

twän

gler

.

Sun la firma de service, e week �end, normal, nu răspunde nimeni,trimit mesaj disperat (HELP), sunsoțul și vine rapid cu laptopul. Amback�up�uri serioase (hard mobil,stick�uri), deci controlul daunelora funcționat. Cum am scris atunciși pe Facebook, numai satelit n�am, dar instalez până la edițiaviitoare. Simpatic a fost că dupăpostarea de pe Facebook maimul tă lume s�a oferit să mă depa�neze, iar asta mi�a picat tare bine.Luni, la prima oară, unitatea aajuns la firmă și în câteva ore pro�blema a dispărut. Nici acum nuștiu ce�a avut.

O altă fază tare a fost că, în atreia zi a FITPT, fotograful eveni�mentului ne�a lăsat baltă. Așa,pur și simplu, ne�a scris un e�mailcă nu are starea potrivită pentrua continua să facă fotografii.Ceață totală și densă! N�am price�put ce s�a întâmplat, nici nu eravreme de deslușit, așa că toatălumea a trecut și la făcut fotogra�fii. Cu telefonul, cu aparate mai

mult sau mai puțin sofisticate,acoperind toate evenimentele.Până la urmă, e chiar haios să aiatâtea variante de viziune.

Toate evenimentele din pro�gram au fost foarte bine primitede public, dar unul special a fostcel din Suedia, al lui Teater Tr3.Adresându�se unei categorii apar �te de public – bebeluși cu vârsteîntre 6 și 18 luni și părinții lor –,creația BO a atras un număr sur�prinzător de mare de spectatori.Teatrul din Stockholm e speciali�zat în acest gen atât de delicat, iarpărinții și moștenitorii lor au fostîncântați de propunere. Foartemultă lume mă întreabă care ar filimita minimă la care ar puteaveni cu cei mici la teatru. Nuexistă o vârstă precisă, depinde defiecare copil, de cât de deschis e săsocializeze, de temperament, uniisunt foarte concen trați încă de la3 ani, alții descoperă teatrul puținmai târziu. Esențial e, însă, să fiepregătiți pentru această întâlnire,să se discute cu ei, să li se explice

și înainte de a�i aduce la teatru șidupă vizionarea unui spectacol.Revenind la spectacolul suedez,acesta a fost gustat atât de părinți,care nu mai avuseseră o aseme�nea ocazie, cât și de copii, care l�auurmărit cu mare atenție.

Și dacă tot am ajuns la com�portamentul în sala de spectacol,să vă zic și ce s�a petrecut la spec�tacolul realizat de Bobo Burlă�cianu și Bobi Dumitraș cu echipade la Teatrul „Matei Vișniec“ dinSuceava. Pisici, jucat la sala micăa Teatrului Luceafărul, la primadin cele două reprezentații succe�sive, deodată, doi adolescenți tra�versează scena orientându�se cătreieșire, mai, mai să�i dezechilibre �ze pe actori. Antrenați să știe cumsă reacționeze în orice si tuație,interpreții și�au văzut de treabă,ridicând a uimire din sprâncene.Culmea e că unul dintre ei a reve�nit după câteva minute, a tăiat dinnou calea actorilor, revenind lalocul său, unde își uitase o bluză,apoi, din nou în fugă, spre ușa de

ieșire. Incredibil! Trebuie să fifost o urgență extremă.

La spectacolul de marionetevietnameze pe apă, un evenimentunicat în România, în sală erau maimulți adulți. Și vreo 5�6 copii.Genul nu li se adresează doar celormici, e un tip de spectacol care adevenit patrimoniu cultural și tu�ristic în Vietnam, singura țară undese practică. Suita de momente afost atât de spectaculoasă, încât i�acucerit pe toți privitorii. Pescarulcare încearcă să prindă niște peștijucăuși, dansul zânelor, bătăliadintre dragonii care scot nu flăcări,ci apă pe gură, plantatorii de orezau fost momente savuroase.

Pentru spectacolul Teatruluipentru Tineri din Stuttgart, firmade transport a rătăcit unul dintrecoletele cu decoruri și recuzită. Nu

se știa pe unde este, părea să fie pela Regensburg în preziua spec �tacolului. A fost contramandatăaducerea la Iași a celui de�al doileapalet, întrucât ar fi ajuns cu certi�tudine prea târziu. Din fericire, lu�crurile esențiale se aflau în coletullivrat la timp. Iar ceea ce lipsea afost înlocuit cu ajutorul nostru. Adoua zi după spectacol primim untelefon de la firma de transportinternațional care ne informa că șial doilea colet e în drum spre tea�tru. Păi nu mai e nevoie, oamenibuni! Înțelegerea fusese să nu�lmai aducă. Unde dai și unde crapă!Vorba lui Bergman, în După re petiție(pe care o citeam chiar înainte deFestival): „ea o să fie act riță, ea re�fuză să accepte realitatea“. Decidacă e vorba despre un festival deteatru, orice e posibil. SDC

7ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

FITPTI 2018

Jurnal de insider 3„Oltița, nici calculatorul n-a făcut față ritmului tău“, mi-a spus zâmbindcu subînțeles un coleg în momentul în care calculatorul de la birou a clacat. Intenții bune avea bietul aparat, încerca să se deschisă, dardupă numai câteva secunde de avânt eșuat revenea la nefuncționare. Când credeți că unealta de bază și-a ales să nu se mai deschidă? A fost ca la durerile de dinți: sâmbătă dimineața.

Pisici

8ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL GOCE SMILEVSKI

„Personajele tale îți spun că nu e direcția potrivită. Și atunciștii încotro să-ți schimbi scrisul“Goce Smilevski, scriitorul mace�donean, n�are nimic de�a face curigurozitatea sau rigiditatea. Râ �de, gesticulează mult (defect alpasiunii pentru teatru și cinema�tografie, spune el) și vorbește pa�sionat despre tot ce�a scris pânăacum și despre proiectele sale vii�toare. Prezent la Iași la Festivalulde Literatură și Traducere, a aduscu el traducerea în română acărții Sora lui Freud, în care în�cearcă să prezinte o față a istorieipe care lumea încă n�a descope�rit�o – cea a oamenilor simpli, ba�nali, care, fără să fi fost lideriiunor mișcări importante, au dusîn spate greul întâmplărilor și�alanilor care au trecut peste ei.

ARYNA CREANGĂ

„Prin ea, am reușit să fiu voceatuturor persoanelor uitate de is-torie, ale căror vieți, fericiri sautragedii s-au pierdut“, spunețidespre Adolfina. Cum ați ajunsla ea, de ce ați ales să vorbiți fo-losindu-vă de vocea ei?

De la bun început m�a atras car�tea Martin Freud despre tatăl lui,care se numește Sigismund Freud:omul și tatăl. Mai apoi, citindaceastă carte, am realizat că el totspune de�a lungul poveș tilor că înaceastă familie (deși cartea îi e de�dicată doar tatălui) existau și eraumereu prezente și mătușile lor –în cele mai importante momentesunt menționate și ele. Apoi, de �spre Adolfina în mod special, elspune că era foarte drăguță și căîntotdeauna era cea care le purtade grijă atunci când SigismundFreud și soția sa, părinții lui adică,erau plecați. Fiul lui Freud spune,deci, că mătușa lui era drăguță șigrijulie, însă pe tot parcursulcărții mi�a dat impresia că a fost o

persoană care nu a avut nici oșansă să se dezvolte, o persoanăcare a stagnat. Știam că a depinsîntotdeauna de mama sa, care omaltrata foarte tare în perioadaaceea și că probabil și din aceastăcauză a rămas mereu în umbră,drept o persoană simpatică, dartotuși naivă și prostuță. Și atunciasta m�a intrigat. Acela a fost mo�mentul în care, pentru prima da tă,m�am gândit la Adolfina – și m�amgândit la ea ca la una dintre acelefemei importante din istorie carerămân, totuși, fără vocea proprie.Că e o femeie cu o viață scri să di�nainte de către bărbați și cu o vocepe care i�au furat�o toți cei din jur.Așa că am început, dintr�o dată, sămă găsesc gândindu�mă singur: cea fost diferit în viața reală, care elatura adevărată a poveștii? Ce as�cund oamenii despre ea? Trebuiasă fie ceva nespus acolo –eradrăguță, îi îngrijea, era mereu aco �lo pentru fiecare dintre ei, însăcontinua să fie subiectul glumelorîntregii familii. M�am gândit că enedrept și că ea, Adolfina, sora luiFreud, ar putea să fie pentru mine

o metaforă; ar putea să însumezetoate femeile uitate din istorie.

A reușit personajul să treacă defaza metaforică? Ați reușit săîncetați să o priviți drept sumafemeilor abandonate în istorie și să o tratați drept un personajde sine stătător?

Da, aceasta a fost chiar provoca�rea. Pentru mine ea a devenit dinstart o metaforă, cum am spus, ovoce a tuturor femeilor dispăruteîn grandoarea istoriei, a trecutu�lui. Există o vorbă, care mie îmiplace foarte mult și pe care o folo�sesc singur drept răspuns, cândmă chestionez în legătură cuaceastă carte: „istoriografia, de�alungul vremii, amintește de mulțicuceritori, de lideri, de persoaneinfluente și persoane cu multăputere. Dar unde sunt oameniisimpli, banali?“. Aș spune că știin �ța aceasta, istoriografia, e tare ciu�dată, pentru că, deși scopul eiprincipal – știm cu toții – este săamintească oamenilor de trecut,de multe ori nu face decât să�i lasesă uite de o mulțime de lucruri.

Amintește, pe bună dreptate, delideri și de figurile im portante.Dar, stați o clipă și gândiți�vă, cinese află în spatele lor? Ce s�a în�tâmplat în trecut cu tot restullumii, cu oamenii obiș nuiți? Ro�manul meu a fost gândit fix așa –a privit lucrurile din perspectivaaceasta. Chiar titlul însăși suge�rează cumva ceea ce mi�am dorit:Sora lui Freud. Ea nu are nici unnume și nu are nici un nume întitlu pentru că nu a avut nici în is�toria lumii. Dar în spatele poveștiise ascunde cu siguranță ceva –mi�am spus. Și asta am încercat săfac: să spun oamenilor că eu credcă este mai mult și să�i fac să seoprească și să caute să afle și sin�guri ce anume.

Pe de altă parte, dacă în titlulcărții s�ar fi aflat numele persona�jului central, iar cartea s�ar fi numitAdolfina, crezi că le�ar fi amintitoamenilor precis despre cine estevorba? Ar fi recunoscut�o cinevadrept sora lui Sigismund Freud?

Nu, nu cred că ar fi făcut�o ni�meni. Și această teorie ar putea fivalabilă și dacă în locul numeluiam fi pus o descriere a ei, câtevadetalii despre personalitate saufizic – nu contează ce anume –,nimeni nu ar fi recunoscut�o peea. Și acesta, din nou, este unlucru foarte important, menit săatragă atenția chiar asupra faptu�lui că nu încetăm să neglijăm oa�menii. Este vorba despre felul încare oamenii neglijează mulți alți

oameni, pe care nici măcar nu�imai văd atunci când în fața lorexistă un lider, cineva important.

Cât de dificil a fost întreg proce-sul de documentare? Cât demult v-a luat să aflați detaliilenecesare? Pentru că ați spus căscrisul propriu-zis a durataproape șapte ani și jumătate.

Imaginați�vă că nu am căutat săcitesc doar scrisorile, cărțile saunotițele găsite și păstrate careaveau legături cu familia sau cuFreud, ci că am încercat să măapropii de întreaga perioadă, desecolul al XIX�lea. Am avut mareașansă să fac o documentare așe �zată, fix cum mi�am dorit�o de labun început, pentru că am primitburse din partea mai multorfundații și așa am avut șansa săpetrec foarte mult timp în stră�inătate, doar documentându�mă.Așa am ajuns să călătoresc pentrupovestea asta din Austria în Sta�tele Unite ale Americii, în Olandasau chiar în Suedia. Am insistat săaflu cât mai multe despre pe�rioada în care Adolfina a trăit și,la un moment dat, cred că potspune că am transformat chiarfragmentele de timp în subiecte.Am scotocit documentele luiFreud, scrisori, însemnări și tot ceam găsit legat de el. Apoi am trecutla psihanaliză și informații despretot ceea ce înseamnă asta și, nu înultimul rând, m�am oprit să cerce�tez și Holocaustul – o parte dinviața personajului meu. Am încer�cat cât de bine am putut să văd ceînseamnă să fi fost o femeie sin�gură, abandonată, a secolului alXIX�lea. Astăzi, știți, a fi femeie sin�gură este o chestiune care ținenumai și numai de alegere și de li�bertatea pe care dorești să ți�oimpui. Pe�atunci însă a fi femeiesingură echivala cu un blestem al

Dacă răsfoieștinotiţele lui Freud,nu vei afla nimicdespre mama lui.

9ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

destinului care s�ar fi abătut asu�pra ta. Erau lucruri și idei total di�ferite față de cele întâlnite însocietatea de astăzi.

V-ați gândit vreodată la romanul pe care l-ați scris ca la un material care ar veni însprijinul vocilor feministe, dinîntreaga lume?

Să spunem că, mai mult decâtmine, s�au gândit criticii. În spe�cial cei din Germania, țară în careromanul meu a fost perceput fixașa – ca un sprijin al mișcării fe�ministe de pretutindeni.

De ce credeți că în Germania afost văzut așa, mai cu seamă?

Cred, acum că mă gândesc maibine, că și în alte țări – dar poatedin cauza faptului că limbajul afost mai greu de tradus, cartea și�amai pierdut din esență și n�a ajunsla cititori ca fiind atât de puter�nică. Poate oamenii din Germaniaau simțit pur și simplu conexiuneacu subiectul ca fiind mai strânsă.

Dar, revenind, v-ați gândit laasta când l-ați scris?

Nu, eu nu l�am văzut așa. Pentrumine romanul a fost mai mult osurpriză, nu am gândit de la înce�put sub ce formă îl voi da mai de�parte – m�am trezit, pur și simplu,absorbit și sustras de femeia aceas �ta, de Adolfina. Mi�a rămas în min �te o propoziție scrisă de Freud întinerețea sa, când era încă burlac,necăsătorit cu soția sa de mai târ�ziu, Marta (pe atunci îi era doar lo�godnică). El spunea așa: „Sora mea,Adolfina, este cea mai drăguță din�tre toate surorile mele“. Și, apoi,după câteva alte fraze, adăuga „dareste mult, mult prea sensibilă“. Șiatunci m�am gândit cum e posibilca totuși această persoană să fiedescrisă în repetate rânduri cafiind sensibilă, pe placul tuturor și,totuși, să fie considerată în acelașitimp prostuță și naivă?

Știm însă că Freud însuși era, în -tr-o oarecare măsură, misogin.A fost așa, din ce ați constatat înurma documentării, și cu femei-le din familia lui? Cu Adolfina?

(Râde.) Cu siguranță nu cu mamalui. Conform spuselor sale, pentruel, ea era o zeiță în adevăratulsens al cuvântului.

Dar nu atinge niciodată subiec-tul acesta – nu vorbește în

scrierile sale despre relația cumama sa.

Așa este, niciodată nu o face și esteun lucru foarte important demenționat. El spune în cercetărilelui că cel mai important lucru înpsihanaliză și chiar în viață esterelația dintre mamă și fiu și felul încare este aceasta construită, de laînceputuri. Dacă apuci însă să îirăsfoiești notițele, o să vezi că ni�ciodată nu vei afla nimic despremama lui sau despre ce fel de con�exiune exista între ei doi. Freudeste un fondator al școlii de psiha�naliză care însă pare că nu și�a ad�ministrat propriul medicament, nus�a transformat chiar atât de multîntr�un subiect, într�un pacient. Ela spus că nu o va face și vedem șinoi astăzi că n�a săpat niciodatăatât de profund în inconștient.

Ați reușit să vă păstrați obiectivși să respectați biografia sau v-ați propus de la bun începutsă redați cu subiectivitate dininteriorul poveștii de familie?

Nu ai cum să fii obiectiv, întot�deauna este subiectiv scrisul –chiar și dacă este o carte de non�ficțiune. Când se apropie de fic �țiune, parcă devine chiar și maisubiectiv. Cred că romanul meu escris dintr�o perspectivă particu�lară, aparte, o perspectivă a aces�tei femei care încearcă să formezeo imagine, prin ochii ei, a întregu�lui secol XIX. Este o carte foartesubiectivă și subiectivitatea meaeste în întregime asumată.

În cartea ta, Klara, unul dintrepersonaje, spune: „Toți oameniinormali sunt normali în acelașifel; toți oamenii nebuni sunt ne-buni fiecare în felul său“. Ce seînțelege prin nebunia aceasta,aveți o cale prin care ajungeți laea, în felul dumneavoastră?

Cred că nu mai sunt nebun deloc.Dacă e să fiu sincer, trebuie săspun că a fost o anumită perioadăa vieții mele în care aproape atin�geam o graniță anume, dar acums�a terminat. Cred că avea o legă�tură și cu vârsta mea de�atunci.

Dar cu ce asociați nebuniaaceasta?

E greu de spus – aceste gânduri șistări de spirit iraționale sunt difi�cile și apar atunci când incon �știentul acaparează conștientul,când acoperă cumva o parte dinrealitate, dacă nu chiar pe toată.

Cred cu tărie că oamenii care tră�iesc astfel de experiențe – la gra �nițele nebuniei – sunt oamenicare nu vor să vorbească, în spe�cial, despre ele. Sunt oameni carele neagă existența, oameni reci,care îți vor spune de fiecare datăcând îi vei întreba, un clișeuanume. Sunt atâtea tipuri diferitede nebunie pe lume – există nebu�nia de moment, nebunia care seîntinde pe o anumită perioadă detimp și nebunia pentru totdeauna.Durata nebuniei depinde de câtde mult timp conștientul și�a pier�dut controlul și ființa umană numai poate vedea nimic în jur.

Ieri, spre exemplu, am avut oîntâlnire cu adolescenți la unuldintre liceele din Iași și chiar unuldintre ei m�a întrebat cum poate finebunia vindecată. M�am uitat lael și i�am spus că nu am nici unrăspuns, că nu cred că există unrăspuns la această întrebare.

Dar, știi, există totuși un lucru.Un medic și un scriitor foarte bun,R.D. Laing, a scris o carte numităSinele divizat, în care vorbea des�pre schizofrenie. El nu încurajadeloc tratamentele și avea meto�dele lui speciale cu care reușea sătrateze forme grave ale nebuniei –avea un succes teribil, deși în viațasa personală nu era chiar cel maide succes om. A avut la un momentdat un caz sever de schizofrenie pecare nu l�a putut trata oricât demult a încercat și, în cele din urmă,s�a dat bătut și a spus „Asta n�o potface, nu pot ajuta“. Mai târziu, fe�meia respectivă (căci despre o fe�meie era vorba) a văzut filmul luiFederico Fellini, La Strada. Ironic,în limba mea natală, „strada“ în�seamnă „suferință“, dar aici n�a maifost cazul. Femeia a văzut filmul șis�a vindecat, ca prin minune, de

schizofrenie. Finalul, când Giu�lietta Masina ajunge la concluzia că„OK, sunt lăsată singură aici. Suntsingură aici, dar parcă totul are unînțeles acum – viața nu are unînțeles“, a ajutat�o. Cred, prin ur�mare, că momentul în care nebuniaîncepe să se vindece este chiar mo�mentul în care totul rămâne fărăînțeles și în care începi să lupți cuasta – când ființa vie nu mai poatesuferi, pentru că a suferit destul, iarinconștientul începe să acopererealitatea; atunci se declanșează.Procesul de desfășu rare al nebunieie diferit – ori lupți, lupți și lupți dinnou cu lipsa de înțeles și de sens alucrurilor, ori ajungi direct să te si�nucizi. Femeia cu schizofrenie avăzut filmul și s�a vindecat, atuncicând nimic altceva nu o mai puteaajuta. Viața e un miracol.

Ce alte miracole mai credeți că există?

Totul e un miracol – mergi aici, înIași, și o vezi pe Sfânta Paras�cheva. Ăsta e un miracol. Am venitacum câțiva ani până aici doar casă o văd și să vizitez biserica.

Sunteți o persoană credincioasă?

Din punctul meu de vedere, da. Dincel al Bisericii, mi�e teamă că nu.Este destul, cred eu, să priveșticerul, ca să găsești răspuns la asta.E drept, oamenii au încetat să maifacă și asta, acum toți se uită în te�lefoanele lor mici cu carcase negre.Dar dacă te oprești într�o noapte,pui telefonul jos și te uiți la cerul în�stelat, o să înțelegi cu siguranță căexistă ceva și dincolo de asta. Existăevoluția, cred în ea și o accept, darexistența ei ar fi fost imposibilă fărăvreun înțeles mai înalt, ascuns înspatele tuturor lucrurilor. Găsimînțelesul ascuns în orice.

Aveți tabieturi când scrieți?

Nu, pentru mine scrisul n�are nimicde�a face cu altceva – cu vreun locsau cu vreun ritual, cu diminețilesau cu ceștile de cafea. Eu trebuiedoar să simt că vreau să scriu – e caatunci când conduci o mașină și ro�manul tău își tot schimbă drumul.Personajele tale îți spun că asta nue direcția potrivită. Și atunci știi în�cotro să�ți schimbi scrisul.

Scrieți și teatru. Vă face scrisulcompozițiilor dramatice să fițimai atent la felul în care văconstruiți personajele, atuncicând scrieți proză?

Nu cred că pot răspunde că da saucă nu. Am scris recent un scenariuși am ajuns la concluzia că mereucând scriu teatru mă simt ca uncopil foarte�foarte mic – asta pen�tru că nu am mers niciodată lașcoala de teatru (nu că la cea descris romane aș fi fost student).Când citesc însă romane, mă gân�desc la ele și le iau drept exemplepozitive sau negative pentru pro�priile lucrări. Cu teatrul nu amreușit însă să fac asta. Lucrul bun,când vine vorba de personaje, estecă în literatură sunt doar ale taleși le domini doar tu.

Aveți perspectiva aceasta evi-dent cinematografică asupra lu-crurilor și ați spus că vă inspirămult cinematografia. Care esteregizorul dumneavoastră prefe-rat, care v-a inspirat și când avenit vorba de scris?

Andrei Tarkovski. Poate sunt diferitfață de alții, dar el e marea mea iu�bire. Tocmai m�am întors dintr�orezidență la Berlin, care a durat câ�teva luni, o rezidență care presupu�nea și analiza operelor lui. Eraumulți alți mari artiști ai lumii pe listă,dar faptul că era și el m�a făcut să măimplic întru totul în perioada petre�cută acolo. A lăsat o amprentă asu�pra mea din simplul fapt că, atuncicând eram în liceu, i�am văzut fil�mele și ele mi�au schimbat viața. Și,as cultați�mă, dacă nu vedeți filmecare să vă schimbe viața în liceu, nule veți mai vedea niciodată. Asta e re�gula. Doar dacă nu cumva o să în �nebuniți de�a dreptul și va fi necesar,de ce nu, să vedeți La Strada. SDC

Pentru mine romanul a fost mai mult o surpriză – m-am trezit absorbit de femeia aceasta.

Dacă nu vedeţifilme care să văschimbe viaţa înliceu, nu le veţi maivedea niciodată.

10ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

Jonathan Franzen, invitatul celei de-atreia Seri FILIT: „Sunt eu, eu, eu peste tot“Invitatul special al serii de vineri,5 octombrie, a treia Seară FILIT(Festivalul Internațional de Lite�ratură și Traducere de la Iași), afost nimeni altul decât JonathanFranzen, unul dintre cei maicunoscuți scriitori americani con�temporani, multipremiat, multi�tradus, considerat unul dintre ceimai reprezentativi scriitori ai se�colului XXI. La noi, i�au fost publi�cate la Editura Polirom romaneleCorecții (traducere și note de Cor�nelia Bucur, 2004; ediția a II�a,2011; ediția a III�a, 2013; ediție debuzunar, colecția Top 10+, 2017),Al 27�lea oraș (traducere și notede Ion Crețu, 2007), Libertate (tra�ducere și note de Daniela Rogo�bete, 2011; ediție de buzunar,colecția Top 10+, 2016) și Puritate(traducere și note de Iulia Gorzo,2016). Gazda Serii FILIT a fost dedata aceasta criticul și scriitorulMarius Chivu. Întâlnirea a avutloc la același Teatru Național „Va�sile Alecsandri“ din Iași și a fostuna plăcută, interesantă, plină deumor, căldură și firesc.

ELI BĂDICĂ

E întotdeauna surprinzător să des�coperi la un scriitor de calibrul luiFranzen o pregnantă doză de nor�malitate. Cred că acest aspect a fostcel care a cucerit instantaneu publi�cul numeros aflat în sala teatruluiieșean. Și asta pentru că, ime� diat după ce jurnalistul Cătălin Sava,prezentatorul Serilor FILIT, i�a pre�zentat pe cei doi participanți la dia�log, iar ei au ajuns pe scenă înaplauzele cititorilor prezenți, natu �ralețea cu care Franzen a intrat în jo�curile propuse de moderator acaptat atenția tuturor. De pildă, ime�diat după ce i�a fost adresată primaîntrebare, scriitorul american a ezi�tat, iar apoi a protestat: „Nu puteai săîncepi și tu cu o întrebare ușoară, degenul cum îmi place să scriu, demână sau pe laptop, când scriu, de ceîmi place să privesc păsările?“. Umo�rul a fost, de altfel, punctul forte al

serii, de ambele părți ale baricadei,împreună cu momentele de confe�siuni și cu micile ironii.

Timp de o oră și jumătate, s�avorbit despre construcția cărțilorlui Franzen, despre temele sale recurente, traduceri și romane, de spre dozele de autobiografie,per so naje, despărțiri, dificultăți,copilărie, trupe, despre cum scrii�torul e mereu în urma timpuluisău, despre internet, știri false, po�litică și problemele societății de as�tăzi (moderatorul l�a provocat să�șiexpună punctul de vedere și în ceeace privește referendumul ce urmasă aibă loc în zilele de 6�7 octom�brie), despre numele autorului, lec�turi, cărți electronice versus cărțitipărite, despre superputeri (aicitrebuie să menționez că Franzen avorbit despre o fantezie... aparte:aceea de a fi dictator – cu intențiibune, aparent – și om care plutește)și frici, despre păsări (căci, nu�i așa?,nu se putea altfel, mai ales că MariusChivu a venit și cu un cadou specialpentru autorul american:un set decinci insigne cu păsări româneștiunice în Europa, de la SocietateaOrnitologică din România).

O discuție consistentă și, suntconvinsă, revelatoare pentru faniilui Jonathan Franzen. Un dialog ca�librat și echilibrat. La final, au venito mulțime de întrebări din public,iar în foaierul teatrului ieșean s�aformat o foarte lungă coadă la au�tografe. Așadar, cea de�a treia Seară

FILIT, seara în care Franzen a venitpentru prima dată în România, afost un adevărat succes. Vă las, înceea ce urmează, în compania câ�torva dintre lucrurile pe care acestale�a afirmat în urma întrebărilorvenite din partea lui Marius Chivu.

FAMILIE. PERSONAJE.PERSPECTIVE PERSONALE ȘI LITERARE

„Tatăl meu era pe moarte, iar pen�tru că mi�a luat atât de mult să scriucartea, a murit, iar apoi, pentru cămi�a luat atât de mult să scriu car�tea, și mama a murit... Nu au făcutnimic altceva toată viața decât să�mi ofere. Atât de concentrați pecopiii lor, mi�au dat și mi�au dat. Și,chiar și murind, mi�au oferit uncadou. N�aveam încă 40 de ani,brusc nu mai aveam părinți care sămă îngrijoreze, nu îi puteam deza�măgi și nu îi puteam face de râs. Mi�apărut rău pentru că succesul pecare l�a avut Corecții i�ar fi făcutfericiți. I�ar fi făcut fericiți și să vadăcă am avut succes.“

„Familia este subiectul unuiscriitor leneș, pentru că îți dătoate lucrurile fără să fii nevoit săplătești pentru ele. Mamă, fiu, eibine, iată o poveste interesantă. Eca și cum tot ce trebuie să spui easta și ai deja o întreagă poveste.“

„Consider că familiile sunt in�teresante pentru că relațiile dintremembrii acesteia au o anumită

putere, sunt fierbinți, iar eu sunt încăutarea lucrurilor fierbinți. Suntîn căutarea lucrurilor care au o în�cărcătură emoțională, care sunt di�ficile, dar și lucruri care pot pune oanumită presiune pe personaje.Viața modernă oferă libertate, darnu poți schimba faptul că oricineare un părinte. Așa că ori te des�curci cu această relație, ori nu. Ori�cum ar fi, părintele rămâne acolo.Așa că, fiind romancier, mi�am zis:de ce să nu folosesc acest lucru?“

„Pentru a scrie un personajimportant, trebuie să mă regăsescpe mine în acesta. Este un lucru te�ribil pe care îl recunosc, dar totuleste autobiografic. Nu sunt des�crieri ale persoanelor din familiamea, ci sunt eu, eu, eu peste tot.“

LUMILE CONTEMPORANE –INTERNETUL ȘI CREAREA SINELUI

„Un sondaj despre care am citit înurmă cu două zile arată că america�nii nu mai recunosc țara în care tră�iesc. Iar asta este valabil și pentru ceide dreapta, ca și pentru cei destânga. Nimeni nu mai înțelege ce seîntâmplă, toată lumea crede că lu�crurile au scăpat de sub control, nuse mai știe cine este la conducere.Cei din partidele de dreapta, dar șicei din partidele de stânga simtacest lucru, iar pentru mine, caream urmărit critic internetul în ulti�mii zece ani, pot spune că acesta a

afectat și a deraiat întreaga țară șinimeni nu recunoaște acest lucru.“

„Nu mai poți avea încrederenici măcar în știri. Ar putea fi falsesau ar putea părea atât de incredi�bile încât să pară a fi știri false.Este greu să reziști. Tot apeși pebuton la fiecare 60 de secunde.Cum să mai înțelegi ce se întâmplăcând, de fapt, nu mai ai suficienttimp să înțelegi ce se întâmplăpentru că mereu se întâmplă cevanou după alte 60 de secunde?Pentru mine, să fiu captivat de unroman înseamnă să experimenteztimpul într�un mod diferit.

Sunt binecuvântat ca, pentrucâteva ore, să fiu într�o lume în carelucrurile chiar au sens. Eu am nevoiede asta și cred că sunt oameni caresunt dezgustați de ceea ce a adus in�ternetul și au nevoie de o lume caresă le aducă un timp mai lung deintrospecție. Încetezi să exiști atuncicând petreci toată ziua pe internet.Nu mai ai timp să ai personalitate.Chiar încetezi să ai un sine, nu e timpsă te oprești și să gândești. Nicimăcar timp să ajungi să te cunoști petine însuți, pentru că ești atât de ocu�pat creându�te pe tine, arătându�i�telumii, consumând alte produse, unsine produs, fals.“

MICI MĂRTURISIRI:RAPORTAREA LA CĂRȚI,GREȘELI, FERICIRE

„Oamenilor le e foame de romane,chiar dacă nu știu asta. (...) Dacăar fi fericiți fără ele, nu aș aveanici o problemă. (...) Eu, unul, știusigur că am nevoie de ele.“

„Am recitit de curând Corecțiiși cred acum că am folosit vreosută de cuvinte în plus, mă dă�deam mare, erau prea greoaie, di�ficile. Acum nu aș mai face�o.“

„Cărțile electronice nu sunt osoluție, hârtia oferă o cu totul altăexperiență atunci când citești. Uncititor serios preferă întotdeaunacărțile reale.“

„Să fiu capabil să văd zilnicpersoana alături de care trăiesc șisă pot vedea toate păsările careexistă, asta m�ar face fericit.“ SDC

© F

B F

ILIT

Iași

11ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

A PATRA SEARĂ FILIT

Despre Veronica Roth sau succesul de a vinde 30 de milioanede cărți până la 30 de aniPe scena din Sala Mare a TeatruluiNațional „Vasile Alecsandri“ dinIași, Veronica Roth arată ca un elevsperiat în fața unei ședințe cu pă �rinții. Impresionată de sală, de pu�blic, de oraș și de festival, scrii �toarea ale cărei volume s�au vândutîn zeci de milioane de exem plare întoată lumea pare că a înghițit unmăr care îi gâtuie cuvintele atât detare, încât ies doar silabe. Însă nudegeaba colecția Divergent vor �bește despre a�ți înfrânge temerile,așa că, încet�încet, mai mult încur�cată decât ajutată de moderatorulIulian Tănase, Veronica Roth a vor�bit în cea de�a patra Seară FILITdespre curajul de a te apuca descris, norocul de a fi publicat șiviața unui scriitor recunoscut lanivel internațional la 26 de ani, careare succesul râvnit de sute de au�tori din întreaga lume.

CĂTĂLIN HOPULELE

Veronica Roth și�a recitit cărțile,atât cele din seria Divergent, cât șicele din seria Carve the Mark. În ge�neral spune că i�au plăcut, deșistrâmbă din nas și scutură din mânadreaptă ca și cum ar zice „s�ar puteași mai bine“, dar se mulțumește săne spună că „e OK în general“.

Sala e arhiplină, lumea stă petrepte, voluntarii se tem să se ridice depe scaune să�și facă treaba că în locullor vin imediat cinci oameni care în�cearcă să se așeze. Veronica Roth și�apierdut din siguranța de sine pe careo avea la interviurile pe care le�a datîn cele două zile, dar a și lăsat sfialadeo parte atunci când a venit vorbade spre scris. „Simt că nu pot să nuscriu. Am iubit asta dintotdeauna, maimult decât orice altceva. Nu cred că așputea să trăiesc fără să scriu, nu am în�cercat asta niciodată. Chiar și când amfost copil mă pregăteam să scriu,

dinainte să știu că pot și că sunt ca�pabilă, îmi plăcea să creez lumi șidiferite povești încă de la 10�11 ani.Am început atunci și nu m�amoprit niciodată.“

SCRIITORUL NU E CEL MAI SOCIABIL OM

Pregătirea moderatorului IulianTănase s�a topit rapid în primele15�20 de minute din dialogul de pescena Teatrului Național, fiindcăVeronica Roth nu a răspuns delocla stilul acestuia – glumele stânje�nitoare au fost urmate de mo�mente de tăcere prelungită sau derâsetele forțate ale Veronicăi Roth,în timp ce a treia referire din toatăseara la Donald Trump, „Cine epersoana ta preferată din lume, înafară de Donald Trump?“, a fostîntâmpinată cu un „Serios, nicimăcar nu glumi cu așa ceva“.

În momentele în care a vorbitliber, Veronica Roth ne�a povestitcă era o năzbâtâie pentru ea săcreadă că cineva poate avea atâtde mult succes cu prima carte, darcă „trăiesc o nebunie de atunci“.Însă viața n�a lăsat�o niciodată săse urce cu capul în nori și a ținut�ocu picioarele pe pământ – când aaflat de semnarea contractuluipentru Divergent, n�a simțit miro�sul, de izbândă al trandafirilor, ci,la propriu, a făcut stânga pe o aleeși a dat peste cel mai urât miros degunoi pe care�l întâlnise pânăatunci, din dreptul unor tombe�roane. Când a aflat că și Insurgent,al doilea roman din trilogia care i�a adus faima inter națională, aajuns pe lista de bestselleruri a„The New York Times“, cățelul pecare tocmai și�l cumpărase a săr�bătorit udându�i covorul din mij�locul casei. „Când lumea mă în treba:«Și, ce ai făcut prima dată când aiaflat iar că ești autor bestseller?» le

răspundeam că ștergeam pipi depe podea.“

Unul dintre lucrurile care obucură cel mai mult pe Veronicaeste acela că nu este asaltată defani pe stradă, iar cei care o recu�nosc se comportă de parcă ar figăsit o cunoștință mai veche. Nuare nevoie de notorietate exce�sivă, pentru că, în opinia ei, viațaunui scriitor este una în care sin�gurătatea joacă un rol important:„după ce stai singur un an ca săscrii la o carte, nu e bine să aiatenția concentrată pe tine de fie�care dată când ieși din casă“.

Însă nu este precum majorita�tea scriitorilor, care se bucură atuncicând văd o carte publicată sau cândvăd oameni citindu�i cărțile. „Măbucur pentru lucrurile astea, nu măînțelegeți greșit, dar cel mai mult măbucur de faptul că succesul cărțilormele îmi dau posibilitatea să conti�nui să fac asta, să scriu, pentru că îmiplace foarte mult. Sunt și o persoanăfoarte mândră și nu mi�a fost ușor săprimesc critici, dar am făcut�o, pen�tru că ele te învață umilința – nu mi�am dat seama câtă nevoie aveamsă învăț să fiu mai umilă, tot desco�peream straturi peste straturi demândrie în mine. Cel mai rău lucrueste să îți dai seama că oamenii audreptate când critică ceva din scrisultău și că ai fi putut să faci mai bine“,a spus Veronica.

„CASA ALBĂ E UN LOCÎNTUNECAT“

Singurul personaj din cărțile eicare a fost construit după o per�soană care există în realitate estemama lui Tris Prior, protagonistadin Divergent. Veronica Roth aconstruit personajul după imagi�nea propriei sale mame, pe care avăzut�o ca fiind foarte curajoasă și puternică – o femeie care s�a

reîntors să muncească după undivorț dur (când Veronica avea 5ani), în urma căruia și�a pierdutfoarte mulți prieteni, și care i�afost toată viața atât figură iubi�toare, cât și o persoană directă,rece și foarte puternică. „Am re�descoperit�o mai târziu în viață șio simt acum de parcă ar fi douăpersoane diferite pentru mine, numi�am dat seama de mică de fap�tul că a fost atât de puternică.“

Veronica Roth nu scrie tottimpul, are perioade în care scrieși câte opt ore pe zi și se retrage dinviața din jurul său, dar după unastfel de ciclu de scriere „rămânepuizată, fără nici un fel de ener�gie, e oribil“, și simte nevoia să facăo pauză. Atunci ci tește sau joacătot felul de jocuri video. Cel maigreu îi este însă atunci când nugăsește cu ce să își umple minteaîn perioadele în care nu scrie.

E dezamăgită și de felul încare arată acum țara în caretrăiește, de aceea militează ca ti�nerii să se înscrie pe liste de vo�tare și să își exercite dreptul lavot. „Nu vreau să scriu despre Do�nald Trump, când scrii trebuie șisă trăiești o carte, iar eu nu vreausă trăiesc acolo unde e DonaldTrump, e un loc întunecat. CasaAlbă e un loc întunecat”.

S�a bucurat foarte mult atuncicând au fost semnate contractele

pentru ecranizările cărților sale,pentru că asta a internaționalizatși mai mult seria Divergent. Chiardacă știe că le este recunoscătoareactorilor și celor care au făcut fil�mul, are mai multe probleme cuscenariul. „Mi�a plăcut primulfilm, am fost OK cu al doilea, însăal treilea nu sunt sigur că a fostfăcut după cărțile mele, părea a fide pe Marte, era totul roșu. Dacăschimbările erau bune, erau pen�tru binele poveștii, era OK, dar amsimțit că toată lumea a intrat într�obelea și nu știau cum să iasă deacolo. Trebuia să fie și o parte adoua pentru al treilea film carenu s�a mai făcut. Cred că e maibine așa.“

Veronica Roth a revizuit oparte a cărții Insurgent într�o pe�rioadă în care a stat cinci luni laCluj�Napoca, când îi era rușine săiasă din casă neînsoțită pentru cănu știa să vorbească româna și nuvoia să fie „prea americană“.

Una dintre cele mai cunoscutetinere scriitoare din SUA se teme degândaci, îi visează invadându�icasa, nu se gândește prea mult la fe�ricire, asculta heavy me tal în liceuși crede că nu e corect să spui că oa�menii sunt schimbați de cărți. „Oa�menii se schimbă singuri, dar ocarte poate ajunge în viața ta la mo�mentul potrivit, încât să grăbeascăacest proces.“ SDC

© F

B F

ILIT

Iași

12ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018

ULTIMA SEARĂ FILIT

Nimic mai strălucitor decât gazetăria

ARYNA CREANGĂ

Deși ar fi putut să�ți aminteascăde orice trio fantastic de super �eroi, tot ce�au povestit, rând perând, n�a făcut decât să�i instalezeconfortabil după o perdea de mo�destie a presei, în rândul marilorgazetari, printre cei care, renun �țând la superficialitate și recu �noaștere, și�ar sufleca oricândmânecile și s�ar apuca de treabăîntr�o redacție.

CARTOFII PRĂJIȚI, SEMNUL EȘECULUI

Reportajul literar, tema ultimeiseri FILIT care i�a adus pe cei treiîmpreună, dându�i și moderato�rului, Cătălin Sava, șansa să�i che�stioneze, nu întârzie deloc să�șiceară drepturile de autor. De dataasta printr�un soi de înțelegerecare dovedește că acum textul îșisemnează autorul, cei trei jurna �liști încep să se prezinte, scoțândla iveală din arsenalul anilor depresă cele mai importante reali�zări și pățanii. După trecerea prinanii de televiziune a lui AdelinPetrișor și încercarea lui ViorelIlișoi de a�și păstra demnitatea demoldovean în prima redacție încare�a lucrat, în capitală, luându�șila bătaie un coleg, microfonulajunge în mâna lui Eugen Istodor.

Ușor stingher, aproape înțe �penit pe canapea, Eugen începepovestea despre meseria lui du�cându�te cu gândul la mâncare.Pereții subțiri dintre sufrageria încare el stătea și bucătăria în caremama lui gătea toată ziua suntprezentați întregului public drept

personaje decisive în ascendențacarierei lui. „Ceea ce auzeam, ur �ma apoi să�mi imaginez.“ Și ca șicum bucatele imaginare ale jur�nalistului nu te făcuseră deja invidios, lucrul care�apare ime�diat în poveste sunt cartofii pră �jiți. „Mama mi�a făcut cartofi pră� jiți o singură dată – când am picatla liceu – de atunci, pentru mine,ăsta e semnul eșecului.“

Sala trece de la chicotit la râscu lacrimi și istorioarele, în apa �rență banale, trec pe toată lumeaprintr�un carusel al emo țiilor. „Per �soanele care v�au format sunt...?“,întreabă Cătălin Sava și deja toți ceiprezenți știm că răspunsurile n�orsă apară sub forma unor simplenume, ci vor veni cărate în spate depovești care�ar putea ocupa tot tim�pul întâlnirii. Pentru reporterulromân de după Re voluție, „a fost odilemă când s�a deschis ușa cătrepresa liberă și toți ne�am găsit într�un câmp pustiu – ne uitam într�oparte și�n alta și nu știam unde săne du cem“, spune Viorel Ilișoi cuvocea lui groasă. „Aici, la Iași, era uncuib de jurnaliști – eu am ajuns înredacția revistei «Timpul» și doi�treiani aici am scris reportaj. Aici m�amformat, pe lângă oameni pe care dejaîi admiram de la distanță – NichitaDanilov sau Dorin Spinea nu.“ N�aicum să nu te gândești la redacția dealtădată drept un cuib fantastic încare se coceau povești și anecdote,fără să simți o umbră de invidie.

SUBIECTUL RATAT, SALVAT DE „IMAGINAȚIA PROSTULUI“

Când vine vorba despre reportajeratate, cei trei jurnaliști par să nuse mai oprească din enumerat.

Viorel Ilișoi începe, încetișor șiașezat, să descrie locul, spațiul șitimpul în care povestea (celebră,printre toate ale lui) i s�a întâm�plat. Din sală, vocile oamenilordin scaune încep să șoptească:„strălucitor�strălucitor“. Și nimeninu�i dezminte. Îl găsim imediat peViorel Ilișoi trimis în RepublicaMoldova, să documenteze o po�veste. Cu diurna gata să fie chel�tuită pe alcool, se cazează la unhotel micuț și începe să�și cum�pere „un coniac destul de slab,aproape ca un suc“, care�l adoarmeadânc vreo două zile. „Strălucitor“,numele „otrăvii“, trece publiculprin râs către povestea lui EugenIstodor care, salvat de (așa cum îiplace să spună), „imaginația pros�tului și�a celui care rămâne mereuîn urmă“ o scoate, în final, la capătdin pățania lui.

Aceasta din urmă nu�i altcevadecât o întâmplare rememorată încare el, tânăr gazetar, merge săfacă teren pentru un text de o pa�gină, cu unul dintre primarii unuisat din provincie. După ce stă lapovești cu personajul ore întregi,

află că: „Bă, chiar ești prost. Prima�rul nici măcar nu�i în localitate –sunt frate’su“. Fără să se ascundăîn spatele prostiei și fără să mear �gă înapoi cu o pagină goală, n�aavut de făcut decât să „admit căsunt prost. Atunci, dacă prostia țise repetă și dacă reușești să spuifrumos, cu verb, că ești prost –scrii despre asta. Te folosești deimaginația prostului“. Nimeni dinsală nu scapă de criza de râs pecare jurnalistul o declanșează vor�bind despre stângăcia gazetaruluiaflat la început de drum.

Și, când credeai că nimic nupoate s�o întreacă, apare povesteareporterului de război, care, dupăce�a lăsat redacția să cheltuie câ�teva mii de dolari pe o firmă de se�curitate care să�i apere în zonelepericuloase pentru documentareaunui subiect, află că personajelelui cer, ca să�i vorbească, sume atâtde mari de bani, încât nici măcarnu și le�a putut imagina vreodată.

LA LIMITĂ, LA ROMAN

Ce nu și�au putut imagina vreo�dată cei din sală a fost tot un răs�puns al lui Adelin Petrișor. Cu oimagine de jurnalist de război fe�roce, pe care�o bagă în întunericsingur, plin de haz, afirmând că„jurnaliștii de război sunt cei maiputuroși“, pentru că nu fac decât„să aștepte poveștile să vină pesteei“, e primul care lasă vocea săliipradă râsului incontrolabil. „Erasă mor – da“, vine exemplul luiconcret de situație limită. Conti�nuarea însă, greu de prevăzut,

apare imediat: „era să mor la Ro �man“. Împreună cu un coleg, în �tr�o dacie veche, grăbind pedru mul București�Roman cătreun subiect, grăbiți să mai econo�misească timp, au ajuns victimeleunui accident. De parcă șocul cărăzboaiele nu l�au biruit și l�a bi�ruit puțin o dacie nu era destul,când s�a văzut conștient și�a în�cercat să se miște, nu și�a recu�noscut propria mână care atârnape lângă scaun. „Am zis: vai demine, a murit producătorul!“ Apoiși�a recunoscut ceasul și s�a alar�mat. „Mi�am ridicat ușor mâna cumâ na cealaltă, am ieșit din ma �șină și m�am așezat pe margineadrumului, așteptând o am bu lanță.“Când au venit, i�au luat la spital și„pe mine m�au așezat pe un scaunînalt, de n�ajungeam cu picioarelela pământ“. Până să apară cinevaavizat cu medicamente proaspătcumpărate de la farmacia cea maiapropiată, doam na asistentă l�arugat să�și țină mâna și să�și dea jostricoul. „Eu am rugat�o să�l taie, căeu chiar nu pot să o mișc. Atunci s�a uitat la mine și�a zis: ei, mamă,cum să tai așa tricou frumos?“ Pestenoap te s�a dus la Bu curești, unde�a fost operat.

Râsul nu�și mai găsește as�tâmpăr și, deși o situație limită așasigur n�ai trăit, te uiți când pescenă, când prin sală și�ți spui cătrăiești și tu acum drama ta –FILIT se termină și, din nou, aflatla răscrucea cititorului îndrăgostitde tot ce înseamnă cuvânt, n�ai sămai ai nimic de făcut. De cât să�laștepți cuminte pe următorul. SDC

www.suplimentuldecultura.ro

Cel mai greu ți-ar fi fost duminică seară, în sala Teatrului Național „VasileAlecsandri“ din Iași, să-ți păstrezi fața de om serios, fără să lași să tecuprindă măcar un hohot de râs. Ultima seară a Festivalului Interna ționalde Literatură și Traducere (FILIT), din 8 octombrie, s-a transformat într-unape cinste când pe canapelele albe s-au instalat, fără fandoseli ceremonialeși pierderi de timp, trei dintre cei mai sadea jurnaliști pe care îi mai areastăzi țara . În ordinea vârstelor și-a prezentărilor făcute în fața publicului:Adelin Petrișor, Viorel Ilișoi și Eugen Istodor.

© F

B F

ILIT

Iași

Dincolo de tot ceea ce credem noi,românii, despre români, m�a in�trigat tot timpul fascinația pecare o dezvoltă față de noi străiniicare trăiesc mai mult în Româniași au curiozitatea de a se apropiade stilul nostru de a viețui.

Mai mult, oricât ar fi ei de nemți,de francezi sau de americani,după o vreme ajung, la rândul lor,să se românizeze. O țară încă sub�dezvoltată, cu ulițe de pământ, darși cu o capacitate de adaptare și desupraviețuire unică. N�ai cum sănu o iubești. Numai că iubirea astade țară vine cu vârsta, nu e tocmaipotrivită la tinerețe, în vremea re�beliunilor de tot felul.

Zâmbetul larg de pe fețelemul tora dintre noi de luni dimi �neață, după celebrul referendumpentru modificarea constituției,este un simptom al stării de fapt a„românismului“. Într�un anume

sens, acest referendum eșuat este osărbătorire adecvată a Centenaru�lui Marii Uniri. Pentru că, la nivelcolectiv, dincolo de lucrurile carene despart luați individual, pare căgăsim o cale de mijloc de a rezolvachestiuni care par „limită“. Experi�mentul învrăjbirii românilor pebază de fundamente ideologice șireligioase a primit un răspuns cu�viincios, la fel ca întreaga clasă po�litică încolonată în spatele Coalițieipentru Familie de frică.

Ultimii doi ani, caracterizațide călcări grosolane de actualiiguvernanți ale tuturor liniilorroșii posibile, au lăsat urme și, îndulcele stil românesc, își vor găsicu siguranță o descărcare pașni �că, iar europarlamentarele deanul viitor par candidatul perfect.O știe și nea Liviu, o știe fiecarepesedist care nu e Codrin Ștefă �nescu sau Rădulescu�Mitralieră.O știe până și Mircea Badea.

Problema de fond este ce va urmadupă. Pentru că românul se plic �tisește și uită repede – parte dinfarmecul națiunii. Se pricepe săreaducă lucrurile „în matcă“, seîmpiedică tare când vine vorbadespre construcție și evoluție. Ni�meni nu le poate avea pe toate!

Râsul și „miștoul“ vindecă celmai bine rănile în România. Pa�siunile sunt trăite la maximă in�tensitate, dar sunt de scurtă du� rată și uitate repede după aceea.Căci, de fapt, românul vrea puținăsare și piper din când în când înviața lui, după care tot ce�și maidorește este să fie lăsat în pace șisă�și vadă liniștit de ceea ce știa el.Chiar dacă propaganda prinde laromâni, propagandiștii ar trebuisă se fi lămurit că de la a înghiți penemestecate refrenele de la tele�vizor sau de pe peretele de Face�book și până la acțiune e cale lungăpe aceste meleaguri. Interesul de

moment, interesul individual vorprima la români totdeau na în fațavreunor mișcări colective de am�ploare. Nimic nu�i pla ce românu�lui mai mult decât să fie lăsat „înplata Domnului“.

Din toate motivele de maisus, pentru prima dată dupămultă vreme îmi permit aroganțade a fi nițel optimist. Nu că vomreuși în viitorul apropiat să avemvreo guvernare competentă și olegislație brici, nu că nu vor maifi călcate în picioare principii de�mocratice sau că nu se va maifura de la stat! Trecerea munțilorde vreo autostradă nu e defelvreun obiectiv realist, iar re�forme de fațadă vor mai fi făcute,dar nici una „pe bune“ în timpulvieții noastre. Dar, în acelașitimp, nici nu văd să reușească omișcare anti�UE în sensul unuisprijin popular majoritar, nici săse înfoaie vreun partid extremist

(momentan, se maimuțărește PSDpe nișa asta și nu cu foarte maresucces), nici să câștige LiviuDragnea alegerile prezidențiale.Vom mai trece prin crize econo�mice provocate de noi înșine șide incompetența guvernanților,dar vom găsi o cale să trăim șiașa, pentru că, în fapt, niciodatănu am avut noi prea mult. Singu�rele lucruri pe care le avem dinplin sunt umorul și bășcălia. Darputem renunța măcar în momen�tele noastre de maximă sincerita�tea la gândul vă vom ajunge „oțară ca afară“? Pentru că nu se vaîntâmpla. Dar și ăsta e o partedin farmecul nostru.

La Mulți Ani, România! SDC

Raport despre starea națiunii

13ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Atunci când a auzit la telefon căa câștigat premiul Nobel pentrufizică, Donna Strickland a crezutcă este o glumă. Dar era ziua caretrebuie, cea în care toți mariicercetători știu că sună comite�tul Nobel și era și cinci dimi �neața în Canada, ceea ce însem�na că undeva, într�o altă parte alumii, era o oră rezonabilă dedesemnat câștigători.

Pe de altă parte, Donna Strick �land era femeie, ceea ce făcea caprobabilitatea de a câștiga acestpremiu era de 0,009%.

Nu a fost o farsă. O fiziciană acâștigat Premiul Nobel pentrumunca sa în domeniul laserelor,prima femeie care a primit acestpremiu în ultimii 55 de ani; la

începuturile istoriei Nobelului,acum 101 ani, mai câștigase o fe�meie: Marie Curie. Donna Strick �land tocmai a devenit cea de�atreia. După anunțarea premiuluiNobel, cutuma este că se organi�zează un fel de conferință de pre �să prin telefon, astfel încât jur� naliștii pot adresa întrebări lacald. Cercetătoarea din Canada atrebuit să răspundă la numeroaseîntrebări legate de locul femeilorîn știință; printre acestea, a fostîntrebată și de aplicațiile practiceale muncii sale.

Până în anul 2018, din cei 892de câștigători ai premiilor Nobeldoar 48 fuseseră femei. Dintreacestea, 30 fuseseră laureate fiepentru pace, fie pentru literatură,în domeniile științelor înregis�trându�se o disparitate enormăîntre bărbați și femei. Istoria pre�miilor este însă presărată cu po �vești ale femeilor a căror muncă afost esențială pentru descoperi�rile premiate, dar care au fost ig�norate în favoarea colegilor băr� bați. Dacă 2018 a fost anul #metoo,cu impact enorm mai ales în in�dustria divertismentului, pentrupremiile Nobel a fost nevoie săcâștige o femeie pentru ca toată

lumea să își dea seama cât deneobișnuit este acest lucru și câteîntrebări ar trebui să apară în co�munitatea științifică.

Justificări există. Lista scurtăde nominalizări pentru premiulNobel se realizează după ce comi�tetul invită un număr de profesoriplini să facă nominalizări. Aici in�tervine prima problemă: femeileprofesor plin în fizică, de exem�plu, reprezintă 10% din total.Chiar câștigătoarea premiuluiNobel nu este profesor plin la uni�versitatea sa. În plus, premiileNobel se acor dă pentru rezultateîn cercetare care au avut nevoie dezeci de ani pentru validare, re �cunoaștere și folosire pe scarălargă. Acest lucru înseamnă căpremiile din această perioadă potface referire la rezultate mai vechi,din anii ’80 sau chiar ’70 – o pe�rioadă în care femeile erau încă șimai slab reprezentate în știință.

Dar a vorbi despre discrimi�nare doar ca fapt istoric înseamnăsă îi negăm actualitatea, chiar dacăpare mai puțin gravă decât acum30 sau 40 de ani. Victoria cana�diencei a venit la câteva zile dupăce la CERN un cercetător italian,Alessandro Strumia, a insistat să ia

cuvântul la o con ferință despreproblemele de gen din fizică. Înfața unei audiențe predominantfeminine, cercetătorul a spus căadevărații discri minați ai fiziciisunt bărbații, deoarece femeileprimesc uneori granturi nemeri�tat, doar pentru faptul că suntfemei; că sexismul în știință este ochestiune inventată, că în științăbărbații sunt supra�reprezentanțipentru că pur și simplu se des�curcă mai bine într�un domeniupe care oricum ei l�au inventat, iar

femeilor le place oricum să lu�creze mai mult cu oamenii decâtcu cifrele. 

Ca parte a interviurilor de dupăcâștigarea Nobelului, Donna Strick �land a trebuit să comenteze șiacuzațiile la adresa cercetătorilor degen feminin. Cel mai probabil, în cei101 de ani de existență a premiilor,nici un bărbat nu a trebuit să justi�fice de ce și persoanele de gen mas�culin merită să le câștige. La urmaurmei, nu sunt Mobeluri, sigur nusunt Fobeluri, sunt Nobeluri. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

De ce Nobelurile sunt mai mult Mobeluri

Operation Red Sea este conceputexact ca un thriller american: otrupă de soldați experți ai MarineiChineze înfruntă teroriști și re�beli dintr�o republică fictivă pen�tru a elibera un grup de ostatici. Aavut un buget considerabil, de 70de milioane de dolari (mediu pen�tru Hollywood), și este plin detehnică de luptă hi�tech împru�mutată de la armata chineză. Esteinspirat de un incident real: în2015, un distrugător chinez a par�ticipat la o operațiune de salvareîn portul Aden din Yemen.

Este ceva nou pentru cine�maul și publicul chinez. Pânăacum, în China, sigurele filme derăzboi permise oficial erau celeavând ca subiect ultimul conflictmondial sau războiul civil chinez,care a durat până în 1949. Conflic�tele din Coreea, Vietnam sau altele,mai recente, erau evitate cu grijă,„prea periculoase din punct de ve�dere politic“, cum explică DedeNickerson, fondator al studiouluiInfinity Pictures din Beijing.

Cenzorii chinezi au relaxatînsă regulile în ultima vreme, în

ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

acord cu noile realități ale moder�nizării armatei chineze și cu opre zență mult mai activă a Chineipe arena globală.

Acesta este un mesaj pe careautoritățile îl transmit publiculuichinez. „În primul rând spune «neplace spectacolul vizual», iar în aldoilea rând că «vrem să ne simțimbine fiind chinezi»“, decripteazăDede Nickerson. De asemenea,având în vedere că aceste filmesunt realizate în strânsă coope�rare cu forțele militare chineze,ele sunt un prilej de a prezentapublicului (și lumii întregi) noiletehnici de luptă aflate în dotareaImperiului de Mijloc.

Noua permisivitate a cenzuriia permis apariția unor filme degen care s�au bucurat de un maresucces:Ope ration Mekong sau SkyHunter. Acum, Operation Red Seaa ra tă că cinematografia chinezăface ceea ce făceau americanii cufilme precum seria Rambo sau TopGun (1986): induc publicului chi�nez ideea unei Chine în rol de su�perputere, spune criticul de filmGuo Songmin. „Sincer spus, cu astfelde filme, China s�a imaginat pe sinedrept un alt SUA“, scrie criticul.

Deschiderea spre acest gen defilme este doar un aspect al dez �ghețului cenzurii din ultimii ani. Deexemplu, în ultima vreme s�a per�mis realizarea și prezentarea înChina a unor filme despre stafii șizombi, subiecte care până acum în�călcau dispozițiile Partidului cu pri�vire la „lupta cu superstițiile“. Estevorba despre cinematografia dinChina continentală – cea din HongKong, cu un regim special, n�a avutparte de astfel de restricții.

De asemenea, un alt tabu afost călcat, cel al filmului SF. Deo �camdată cu un film cu monștri,Meg, coproducție între WarnerBros și studiouri din Shanghai încare Jason Statham, și o echipă destaruri chineze luptă cu un rechinpreistoric. Succesul acestor pro �ducții în China arată de ce piațade film din țară este un ecosistemcare se susține singur și în careHollywoodul se roagă să fie pri�mit. Operation Red Sea a costat 70de milioane și are încasări, numaiîn țară, de 579 de milioane pânăacum. Wolf Warrior 2 (2017) acâștigat 874 de milioane.

Pentru a pătrunde pe aceastăpiață, producțiile de la Hollywoodsunt capabile de compromisuriuneori de�a dreptul scandaloase.Cum a făcut, de exemplu, realiza�torul lui First Man (regizat de ca�nadianul Damien Chazelle), filmuldespre Neil Armstrong în caresteagul american a fost pur și sim�plu scos din legendara sec vență aaselenizării.

O rescriere a istoriei care i�aenervat pe mulți americani, inclu�siv pe un alt astro naut celebru șicolegul lui Armstrong, al doileaom pe Lună, Buzz Aldrin, ca și pemulți senatori republicani. SDC

După scandalul care a lovit Nobe�lul pentru literatură de anul a �cesta, intelectualii suedezi au decissă recompenseze ei, în 2018, unscriitor. Reuniți într�o autoprocla�mată „Nouă academie“, peste osută de personalități au decis săorganizeze acest premiu „alterna�tiv“, al cărui câștigător a fost stabi�lit să fie anunțat pe 12 octombrie.

Scopurile declarate ale aces�tui premiu sunt: „să umple un gol“, să mențină poziția Sue�diei în lumea literară și să „răs�cumpere derapajele“ șocante aleAcademiei Nobel, care în urmascan dalului Arnault s�a văzut

potopită de acuzații de „conflictde interese“, „aroganță“ și nelip�situl „sexism“.

Pentru „Nobelul alternativ“au existat patru finaliști, trei aleșide internauți dintr�o listă de 46de autori selectați de către biblio�tecare. Pe lista finală s�au aflat,astfel, Maryse Condé, Kim Thúy,Neil Gaiman şi Haruki Murakami.

Scriitorul japonez însă, unmare favorit la Nobelul pentru li�teratură, a cerut să fie scos de pelistă, pe motiv că „preferă să seconcentreze asupra scrisului și săstea departe de atenția media“.Sau, spun unii, nu vrea să își pe�ricliteze șansele la un Nobel„real“ dacă acesta îi va fi, vreo�dată, atribuit. SDC

Cel mai mare succes cinematografic al anuluiîn China este Operation Red Sea și este unpariu curajos al producătorului, Bona FilmGroup, într-o zonă tematică ce, până înprezent, era considerată un adevărat terenminat: filmul de război contemporan.

China trece la ora Rambo

Nobelul „alternativ“ care să spele păcatele celui „oficial“

ANUL XIV NR. 61913 – 19 OCTOMBRIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Deși mi�a fost recomandat cu pri �sosință, vara aceasta chiar, de celmai bun cunoscător de muzică pecare îl cunosc în România, până re�cent nu ascultasem cu atenție gru�pul Clutch. Și nu pentru că m�aș fiîndoit de recomandare sau că, veziDoamne, m�aș fi lămurit după opiesă, două că nu merită. Pur șisimplu, muzica respectivei trupe n�a crăpat curiozitatea urechii melecând și cum trebuie. În plus, am totfost victima fericită, căzută�n prafde plăcere, a prea multor alte nu �me, albume, concerte, încât amprins a crede că timpul stă în locpentru mine. Iar Clutch, deținătoride aviz favorabil, mi se părea că potsă mai rabde. De parcă ei, nu eueram beneficiarul!

Cumva dependent de drogulrockului, mă comportam ca unjunkie rafinat, prelungind aștep �tarea injecției izbăvitoare. Mi�amadministrat�o zilele astea, cu noulalbum Clutch – Book of Bad De�cision (2018, Weathermaker Music).Este al optsprezecelea, dacă nugreșesc numărătoarea, într�o ca�rieră ce a debutat cu Transnatio�nal Speedway League: Anthems,Anecdotes & Undeniable Truths,în 1993. Atunci era în mare vogăgenul grunge, iar bă ieții din Ger�mantown, Maryland, care începu�seră să cânte împre ună de vreodoi�trei ani, păreau să plăteascătribut momentului, presărândpiesele cu riffuri grunjoase, ver�suri rugoase și ritmuri enervante.Evident că ei erau din alt film,cum se spune, și s�au ținut de dru�mul propriu. Care nu seamănă cual nimănui.

Înainte de orice apreciere asu�pra muzicii, se cuvine remarcat un

fapt rarisim în spațiul show�rock.Cei patru coechipieri care au por�nit acum aproape trei deceniipăstrează intactă compo nen țainițială, adăugând uneori câte uninstrumentist de coloratură pen�tru îmbogățirea sunetului. Dreptcare, e cazul să�i știm după numeși meșteșug:Neil Fallon, chitară șivoce; Tim Slut, chitară; Dan Mai�nes, bas; Jean�Paul Gaster, tobe șipercuție. Pe coperta discului din1999, Jam Rock, ca și pe alte câ�teva, rolurile sunt definite astfel:Dan Maines is the bass angler; J.P.Gaster is trapper keeper; Tim Slutis axe & stacks, front to back; N.Fallon is wordingissitude. Preci�zările certifică o trupă situată înzona culturală postmodernă, cutrimiteri iconografice demne decele mai sofisticate realizări. Iartextele, rostite într�un fel imposi�bil de caracterizat, au ținută stilis�tică și năzuiesc spre alt niveldecât banalele însăilări amoros�fioroase vândute în milioane deexemplare.

Discografia trupei Clutch nupoate fi descifrată, disecată șiînțeleasă într�o săptămână, cât atrecut de când am dat play și�amascultat�o integral, începând cuultimul album și continuând apoiîn ordinea apariției. Ce scriu eu

n James Bond nu va fi niciodată fe�meie, asigură producătoarea Bar�bara Broccoli. „A fost scris ca unpersonaj masculin și cred că așatrebuie să rămână. Și e foarte bine.Nu suntem obligați să transformămpersonajele masculine în perso�naje feminine“, a declarat ea.n Medicii legiști au dat verdictul încazul morții, din aprilie, a lui VerneTroyer: actorul, celebru pentrurolul lui Mini�Me, s�a sinucis.n Faimosul compozitor și produ�cător italian Giorgio Moroder,pio nier al muzicii synthpop, por �nește în primul lui turneu live lavârsta de 78 de ani. După ce s�alansat în 1977 cu piesa I Feel Love,cântată de Donna Summer, Moro�der a marcat numeroase hituri,co laborând cu Blondie, DavidBowie, Human League, Berlin etc.și a câștigat trei premii Oscar.n Concediat de la Disney pentrucâteva tweet�uri de „prost gust“,chiar cu prețul anulării celui de�altreilea episod din Gardienii gala�xiei, regizorul James Gunn a fostcontactat de rivalii de la DC pentrua scrie și realiza Suicide Squad 2.n J.K. Rowling insistă în prozapolițistă. Ea a anunțat că inten �ționează să scrie zece romaneavându�l ca personaj principal pedetectivul particular CormoranStrike, cărți publicate sub pseu�donimul Robert Galbraith. Al pa�trulea volum din serie, LethalWhite, a fost lansat recent, iar pri�mele trei au fost adaptate de BBC.n În 1965, când avea 18 ani, DavidBowie a fost respins de Comisia

de Talente a BBC pe motiv că este„amator“, „afon“ și „lipsit de perso�nalitate“, se arată în documenta�rul David Bowie: The First FiveYears.n Scenarista și regizoarea fran�ceză Danièle Thompson lucreazăla un serial TV despre „BrigitteBardot în anii ’50�’60“. „Distri �buția va fi interesantă“, spune re�gizoarea, fără a oferi însă detalii.n Haruki Murakami crede că for�mula cărților sale le face să aibăsucces în vremuri de haos politic:„Am fost foarte popular în Rusia,în anii ’90, în vremea când țara setransforma din Uniunea Sovietică.În Germania, când a căzut ZidulBerlinului, au fost vremuri demare confuzie și, din nou, oameni�lor le plăceau cărțile mele“. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

aici e doar o semnalare, pentrucine nu știe, n�a auzit ori a frun�zărit superficial universul sonorClutch (cum inițial am comis ges�tul și eu). Consistența, amplitudi�nea, forța acestei muzici suntele mente care pot trece nebăgateîn seamă, deoarece nu au specta�culozitatea și violența altora.Chiar prezența scenică a trupeiaduce cu reuniunea obișnuită acâtorva prieteni devotați cântatu�lui. Însă când o formație rockpomenește, între alte repere cul�turale, de Emily Dickinson sauHieronymus Bosch, e limpede cănu�i de ici, de colea! Și nu o facela modul superficial�afectat, pre�cum slujbașii artelor înalte, ci...Dar mai bine să vă las plăcereadescoperirii pe cont propriu des�pre ce�i vorba!

Revin la cel care mi�a semna�lat trupa asta de elită. Se îm pli �nește sfertul de veac de când l�amcunoscut, întâi telefonic, apoiscriptural. Câte epistole mi�au co�rectat lacune de informație scă�pate în texte popularizatoare,pu blicate fără parcimonie pe undese nimerea? Ne�am întâlnit preatârziu, și�am băut prea puțin ca săpălăvrăgim atâta cât voiam. Nu�mele lui este Sorin Dorneanu. Ar�tistul multimedia Matei Bejenarui�a dedicat un film. Îl găsiți peYouTube. SDC

Ambreiajul

Știți cum era pe vremuri la țară,o femeie nu se făcea remarcatăîn comunitate prin faptul căpurta o fustă mai înflorată decâtcelelalte, fiindcă toate fusteleerau aproape identice, la fel ca șibaticurile. Ieșeai în evidențădoar dacă făceai un lucru comunde o manieră ieșită din comun.

Bunica umilea toate gospodineledin sat când venea vorba de plă�cinte. Ale ei erau mereu cele maipufoase, mai uniform rumenite șimai gustoase. Făcea mereu treităvi a câte opt bucăți, că atât îi per�mitea cuptorul, un cuptor care nuavea nimic special, la fel cum niciingredientele pe care le folosea nuerau altele decât cele știute de se�cole de orice femeie din respectivacomunitate. Ei, dar sursa de foc…mda, aici era diferența.

Avea vreo doișpe ani când, ju�cându�se cu alți copii la cariera de lut a satului, bunica a găsit o

piatră mai mult ovoidală decâtsferică. Semăna cu un ou de struțcioplit din piatră, doar că nimeninu auzise de struți. Năzbâtioși dinfire și mânați de foame, gașca deprichindei a adunat niște cartofide pe tarlaua din apropiere și i�au pus la copt într�un foc devreascuri. Bunica a aruncat în jă�ratec și ciudățenia proaspăt gă�sită, așa, din joacă. Ce a urmatapoi, nimeni nu s�ar fi putut gân �di. Piatra s�a crăpat și din ea aieșit o drăcovenie solzuroasă, carea început să zboare, apoi s�a așe �zat pe umărul mamei om și a în�ceput să toarcă precum o pisicăiubitoare și alintată, apoi a tușit.A tușit cum nici o altă creaturănu tușește, în sensul că a scos șiniște flăcări pe gură.

Anii au trecut și flăcările audevenit tot mai puternice și maiprecise, iar într�o zi, când bunica,tânără gospodină fiind, a băgatplăcintele în cuptor, poate de pof �tă sau poate din joacă, ciudatul eianimal a slobozit un val de do�goare direct în gura cuptorului,iar în nici două minute au apărut

primele plăcinte dumnezeiesc debune, pe care, ani de�a rândul, totsatul le�a pomenit.

Țin minte că, odată, soția pri�marului a rugat�o pe mamaia săvină cu creatura în vizită, ca săfacă și ea plăcinte bune, dar cevanu i�a plăcut dihaniei în compor�tamentul gazdei, astfel că în nicizece secunde i�a făcut cuptorulscrum, apoi a scos niște țipete hor�căite, ca un fel de râs zeflemitor.Așa era ea, alintată și capricioasă.

Vorbesc la trecut, nu fiindcă ci�neva ar fi murit, ci din cauza faptu�lui că diabetul nu�i permite buniciisă mai mănânce plăcinte. Uneori,când rămân fără cărbune, cei de laCET Holboca o roagă să vină cudrăcovenia, ca să mențină cazanelefierbinți. Mai face și ea mișcare. SDC

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

16ANUL XIV NR. 619

13 – 19 OCTOMBRIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Femeie în război, al doilea lung �metraj al actorului islandez Be�nedikt Erlingsson după apreciatacomedie neagră Of Horses andMen, începe ca o distopie și�i iaceva timp până să devină plauzi�bil, deși suntem îndemnați demulte ori (prin aparițiile muzi�cienilor care cântă în acelașitimp cu acțiunea) să n�o luămnici ca pe o poveste realistă.

Cel mai bine i�a ieșit faptul că țineîn permanență lucrurile pe muchieprin felul în care subîntinde tensiu�nea și infiltrează acest action movieecologisto�feminist cu umorul șicomentariile pe tema dublului, fe�minitate, reunirea contrariilor etc.

Halldóra Geirhasdóttir, o Sa �rah Bernhardt a scenei islandeze,o joacă în dublu rol pe Halla, o be�nignă dirijoare de cor care e defapt un vânat sabotor al industrieide aluminiu, precum și pe sora eigeamănă, care e instructor yoga.Două personalități opuse. Eroinaprincipală e Halla, care mane�vrează arcul la fel ca Artemis, darnu la vânat, ci ca să rupă fire deînal tă tensiune. Spre deosebire deeroinele action movie�urilor hol�lywoodiene, Halla are 50 de ani șinu e o frumusețe (e mai degrabăandrogină), dar iese cu bine dinorice situație pentru că e super�pregătită să apere Mama Natură(îmbrățișează pământul înainteafiecărei acțiuni de sabotaj). Cânde anunțată, după mai mulți ani deașteptare, că poate înfia o orfanădin Ucraina, partea feminină a

personalității ei iese la iveală – și,ca un făcut, și un posibil partenermasculin în persoana unui fer�mier, singuratic și el. Deci perso�nalitatea ei s�ar putea întregi.Foarte interesant și cum e folositădramaturgic prezența surorii ge�mene, care e zen�pasivă spre de�osebire de combativitatea mascu �lină a Hallei.

Distins cu Marele Premiu însecțiunea Semaine de la Critique laCannes în acest an, Femeie în războipoate fi trecut în carnetul vostru debal. Mi�au plăcut mai mult lucrurilepe care le lasă la dospit pe dedesub�tul activismului ecologic decât am�prenta ecologistă, poate și pentru căacestea sunt mai complexe. Neferi�cită însă este opțiunea pentru folo�sirea frecventă în cadru a celor treiinstrumentiști bărboși și trendy, pecare cele trei soliste ucrainene îi maiechilibrează cu muzica lor frustă.Una peste alta, un film de văzut.

THE EAGLE HAS LANDED

De văzut e și First Man, deși nu e en�tuziasmant pe întreaga lui durată.Muzicalitatea precedentelor filme

ale lui Damien Chazelle (Guy andMadeleine on a Park Bench, Whi�plash sau La La Land) e înlocuită deun excelent montaj de sunet ce re�produce o gamă întreagă descrâșnituri neauzite în alte filmeeroice despre cucerirea spațiului.Neil Armstrong s�a ferit de inter�viuri după aselenizarea din 1969,printre puținele fiind un interviuvideo din 2012 (chiar din anulmorții) și altul de 60 de ore dat luiJim Hansen, care a scris pe urmăcartea de la baza filmului, FirstMan:The Life of Neil A. Armstrong.

Scenariul lui Josh Singer (Spot �light) îl urmărește pe Armstrongdin 1960 până în momentul pentrucare ai plătit, de fapt, biletul – mi�siunea Apollo 11 și aselenizarea.Armstrong (care nu�și pregătisede�acasă fraza istorică „Un pas micpentru om, un pas mare pentruomenire“) spunea în interviul din2012: „A fost ceva special și memo�rabil, dar aveam treabă. Nu ne du�sesem să medităm“. Chazelle toc� mai asta îl pune să facă, iar cadrelecu peisajul lunar reflectat în cascăsunt prea căutate ca să te facă săsimți emoția așa cum probabil aresimțit�o Armstrong.

Prin filmele pe care le�a făcutpână acum Damien Chazelle și�aexprimat mai mult respectul față defilmele altora decât dorința de a fioriginal. First Man ia din The RightStuff (excelentul film al lui PhilipKaufman din 1983 despre începu�turile odiseei spațiale americane),din Apollo 13 (de Ron Howard) șidin Gravity (de Alfonso Cuarón).

Mai are și inevitabile reverențe la2001: Odiseea spațială (de StanleyKubrick). Se apropie de filmul luiKaufman prin trimiterile realiste laactivitatea pilo ților de teste, tristaobișnuință a pierderilor omenești,fragmentarea acțiunii în capitolepunctate de scene recurente deviață familială, dar n�are o tensiunecare să se construiască tocmai prinrepetitivitate. Din Gravity ia dulce�găria. E tentantă ideea omului careduce în spațiu o traumă mai mare cauniversul (pierderea copilului) șicare reușește să o integreze tocmaicu ajutorul imensității, dar Holly�woodul nu poate trata o asemeneatemă fără majuscule. (Aș vrea să vădun film de Corneliu Porumboiu petema asta.) După modelul lui Apollo13, Chazelle încearcă să recreezesuspansul unei misiuni spațiale nudoar prin efecte vizuale, ci și prin ca�pacitatea echipei de la sol de afuncționa unitar cu cea din spațiu,dar nu are empatie pentru ideeaechipă, prea e interesat de individulluat izolat, de aceea poate scenelerespective nu au zvâc.

Inexplicabil e că, deși tributarrețetei superproducțiilor, filmulomite prezența drapelului SUAînfipt pe Lună. Buzz Aldrin (aldoilea om pe Lună), care încătrăiește, a fost vexat.( La fel și Do�nald Trump.) Chazelle a explicatcă a fost o opțiune estetică, nu po�litică, dar misterul rămâne.

Deși are câteva momente încare ți�e teamă să respiri – Cha�zelle are inspirația să taie cu totulsonorul –, filmul face impresiaunui aliment semipreparat con�gelat. Se spune că, după ce vin dincosmos, astronauții se poartă cadrogații; ar face orice să se reîn�toarcă. Armstrong n�a mai vrut săzboare, iar din 1971 s�a dus să pre�dea la universitate. Nu s�a retraspublic, dar a refuzat interviuri,cărți și filme. A fost ceea ce în en�gleză se numește „a man of fewwords“ – nu un poet, ci un profe�sionist, iar filmul o arată mai alesprin interpretarea plată a lui RyanGosling. Intenționat sau nu, NeilArmstrong își păstrează misterulintact. SDC

Femeile cu pământul, bărbații cu aerul

IULIA BLAGAFILM

619

Poale-n brâu

Femeie în război