ns a i - cristian copceablog.copcea.ro/files/tehnium/revista/8212.pdf · chimie distractivă ......
TRANSCRIPT
REVISTA LUNARĂ
c NS
SUMAR
ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ, PRODUCŢIE ............•....................... pag. 2
Realizări semnate de utecisti Energia eoliană În actualitate
LUCRAREA PRACTiCA DE BACALAUREAT ............................... pag. 3
Interfon
Indicator universal
ELEVI ..... pag. 4-5 de cîmp
............................................ pag. 6-7
FO'TO'TEI-INIICĂ .............................. pag. 16-17 Iluminarea combinată cu
maximă de fotogra-fiere
TElFaNIIC4 MC~DE~RNIĂ •..........•.•.•..•.• pag. 18
T .............................. pag. 19
LOCUINŢA NOASTRĂ ..................... pag. 20 Interior '82
PUŞlICITATE .................................. pag. 21 Intreprinderea de relee Me-diaş
REVISTA REVISTELOR ................. pag. 22 Comandă electrică Corector FM-Tx ARRA Umidoregulator
MAGAZIN TEHNIC ......................... pag. 23 Plimbare matematică Şabloane pentru Îmbinarea lemnului Î nnegrirea alumi niului Chimie distractivă
POSTA REDACŢIEI ........................ pag. 24 Radioservice
U l XII - N R. 145
u A I
(Citiţi in pag. 10)
de
vertical. Utilizarea turbinelor
'biect
prin prezentarea formelor de conversie a energiei vîntului În alte forme de a complexităţii formelor de stocare si sum la diverse ' referinţe directe mensionare a convertizoarelor de căldură de frînă hidraulică.
În constructive rezulta-
a turbinelor eoiiene <::ln,n,""I7i,...n s-a referit la necesită
şi standardizare de folosire,
parametri, rr.rn,..,r.,..,""r,t"" """lrll .... I<"nnc" .... i-a potenţial etc.
cadrul simpozionului a fost vizitat poligonul experimental de testare a turbinelor eoliene de la Ghimbav, unde au fost prezentate pnnclpcHele instalaţii: standul pentru
de performanţă prin comparaţie a profilurilor şi tipurilor de paie, prototipurile de turbine de vînt lente şi de 20 kW, ce urmează a fi racordate la sistemul energetic na
de măsură si conTEV 20 şi punctul 'de ob
meteo. L-am rugat
Vlad, şeful
momentul de zale tipuri destinate maişirlÎlo,r tractoarelor ale căror
fi optimizate În specifice turbil'1lelc)f
pe ax vertical". Nu putem încheia
fără a aminti că lectivul pentru rea energiei .vîntului va ,...mln!f~n"" Încă două noi tipuri de turbine standul experimental şi va termina prin autodotare constructia unui tunel aerodinamic absolut necesar cercetărilor şi experimentelor specifice În domeniu. Aşa cum arăta cu
----------_._~~-_ ...
un cu un număr de pos-
aflate În diverse locuri. prezentat În continuare
acestui scop şi are urmăcaracteristici specifice:
număr mare de posturi. abonat; sensibilitate ridicată la intrare; posibilitatea oricărui abonat de
a face apel postul central; semna! apei optic şi acustic
cu posturile abonat prin fire neecranate;
- puterea de ieşire de maximum 5 W. FUNCŢIONARE. Conform sche-
mei bloc 1 se observă că in-terfonul următoarele sub-ansambluri:
- A - difuzoarele posturilor abonat;
K 1/1 ... N - comutatoarele de apel ale posturilor abonat (neapă-sate În INTERFON);
- K .... N - comutatoarele posturilor abonat (în c/aviatură comună cu K3; interdependente);
- apel luminos - bloc ce declansează un semnal luminos intermitent corespunzător postului care face apel;
- apel acustic - bloc care declansează un semnal acustic intermitent atunci cînd un post abonat face apel;
- K4 - ~ comutator VORBEŞTElASCl.{LTA (neapăsat În poziţia ASCULTA);
K3 - comutator INTERFONI APEL, care pune aparatul În stare de funcţionare normală ca interfon sau În stare de aşteptare a apelului;
- etajul preamplificator, care realizează adaptarea la impedanţa mică a difuzorului aflat pe post de microfon şi amplifică În tensiune semnalul obţinut de acesta;
- etajul de ampUficare În putere;
... N nefiind T1/1 ... N au
rezistendifu
sînt astfel blo-... N sînt stinse.
rezistenţele R3/1 ... N
mai este pusă la tenţa difuzorului se deschide. Prin
a tranzistodeci
nu
face cu colectorul Acesta parte dintr-un circuit astabil cu frecvenţa de 2 Hz şi lucrează blocat-saturat. Baza lui TiiN este astfel pusă la masă tranzis-torul saturat T3 cu o de 2 Hz (factor de mare, tranzistorul intermitent şi becul B1/N va pîipîi, indicînd apelul făcut de postul abonat N. Căderea de tensiune care apare
pe R3/N În ritmul pîlpîirii becului va deschide pe T4 În acelaşi ritm, astfel Încît oscilatorul va lucra intermitent, generînd un semnal cu frecvenţa cuprinsă între 350 Hz şi 700 Hz. Acesta se va aplica prin K3 amplificatorului de putere şi se va auzi în difuzorul B cu o intensitate stabilită din potenţiometrul de volum P.
Operatorul de la postul central, astfel avertizat optic şi acustic de apelul făcut de postul N, va stabili legătura cu acesta apăsînd pe K2/N. Difuzorul AN va fi legat prin K4
IN I tKI-ON / AFtL VORBESrElASCUITA
?c;:>?c;:>
TEHNIUM 12/1982
se dent cu torului de ŞI In B se vor auzi sunetele captate de difuzorul postului N, care făcuse Colectorul T1 IN pus la masă becul 81/N va lumina că pos-tul central se află legătură cu
abonat N. Pentru a stabili N se
acum care permite recepţ ionarea, ,.o",no,~ti\l transmiterea semnalelor, de respectiv spre, postul cuplat. Dacă În timp ce legătura cu postul
N este stabilită un alt post face apel, va pîlpîi becul corespunzător pos-
INTERFON I APEL
<ţ=Je::::;> O;f.~K1f1 A([}
41J./5W
INTERFON I APEL
'<ţ=Je::::;>
Fig.2
care face apelul, fără să se audă semnalul acustic si deci fără să se perturbe convorbirea. terminarea din nou rea de
La realizarea instalaţiei de trebuie luate o serie de măsuri de precauţie care să asigure o calitate ridicată a redării, o fiabilitate bună a aparatului şi o funcţionalitate corespunzătoare cerint~lor. Sursa de alimentare de 12' '\1 tensiune stabilizată trebuie să asigure curentul maxim de 1 A pentru blocurile de amplificare şi comanda apelului şi cîte 100 mA pentru fiecare post abonat În parte. Beculeţele B1/1 ... N pot înlocuite cu
(CONTINUARE PAG. 11) .. 12V
Dif.(, ~K1/2
A/2\( ~ ::.:.::. ---!----. 4r1.1
INTERFON I APEL
~9 ~~K1/N
Dif.~
3
fi de
zintă aici o variaţie funcţie de UCIS, rlo,nolnrl,Qnl'!:l
mată
lOS
4
~~ ~~ ~D~, o ~~u D°
5 I 5 .. 5 5 c
(anal N anal P (anol N (anal P
Să calculăm tele circuitului figura drept consumator R( un LED pe care vrem să-I alimentăm cu un cu-rent constant 5 mA. Căderea de tensiune a la 5 o presu-
cunoscută, exemplu
şi cu-
ales,
sursă, R.\ Valoarea a tensiunii de
alimentare se obţine Însumînd tensiunea drenă-sursă la care începe saturaţia cu căderea de tensiune pe R şi cu căderea de tensiune pe R, :
UII!lII ::c::: I U" - 1+1 + UI''''' -7,5 V + 3,2 1+3,2 1,6 V
V,
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 12/1982
TIITIR Propunem alăturat trei variante
simple de tester pentru verificarea condensatoarelor de valori mici (de la zeci de picofarazi pînă la sute de nanofarazi), prin indicaţia luminoasă a unui LED. Numărul mic de piese şi consumul redus de curent permit realizarea miniaturală, cu al1mentarea de la o baterie de 9 V (6F22).
Prima variantă (fig. 1), reprezintă un amplificator de curent continuu cu două etaje, folosind tranzistoare npn cu siliciu, de mică putere şi cu factorul beta cît mai mare (peste 300). Rezistenţele de limitare R 1 şi R2 nu au valori critice, iar LED-ul poate fi de orice tip, cu un curent maxim de 20-25 mA.
Deoarece amplificarea montajului este foarte mare, la atingerea cu mîna a bazei lui T1 se poate întîmpla ca LED-ul să se aprindă (în funcţie de nivelul paraziţilor din mediul Înconjurător). De aceea, condensatorul de testat nu se ţine cu mîna În timpul verificărilor, ci se introduce Într-un soclu (bornele Qx), după care se apasă butonul B. In fu ncţie de capacitatea sa, condensatorul se Încarcă Într-un timp mai lung sau mai scurt prin rezistenţa de intrare foarte mare a amplificatorului. Cînd curentul de Încărcare scade sub o anumită limită, tranzistorul T1 nu mai are curentul de bază necesar pentru comanda lui T2 şi LED-ul se stinge treptat. Dacă Însă condensatorul are ,Pierderi În dielectric (cu-
I I
Din motive bine cunoscute, constructor;! amatori folosesc tot mai frecvent LED-urile ca indicatoare de funcţionare la diverse aparate electrice. Soluţia este simplă (fig. 1), ne-. cesitînd doar un mic calcul prealabil pentru determinarea valorii minime a rezistenţei d~ limitare, R, conform relaţiei: R = {U-UM)/I M, unde IM este curentul maxim suportat de LED, iar UM este căderea de tensiune pe LED la curentul maxim. De exemplu, alimentînd ia U·= 12 V un LED care are !M = 25 mA şi UM = 1.6 V" rez u,ltă R = (12 V -
1,6 V)/25 ,10-.5 A = 416 O. Practic se ia o valoare ceva mai mare (430-510 pentru a ţine cont de eventualele (creşteri) ale tensiunii U, ca şi toleranţa rezis-tenţei. Dacă variaţiile scontate ale tensiu
nii sînt mari - de pildă dacă vrem să folosim LED-ul ca indicator la ieşirea unui alimentator reglabil în intervalul 5 V -7- 25 V -, metoda simplă cu rezistent? de limitare nu dă rezultate bu ne. I ntr-adevă r, În acest caz rezistenţa trebuie dimensionată pentru valoarea maximă a tensiu nii, ceea ce face ca la tensiunea minimă LED-ui să ilumineze foarte slab.
O soluţ ie bu na În astfel de caz urL o constituie alimentarea LED-ului prin intermediul unei surse de curent constant, de exemplu aşa cum se arată În figura 2. Urmărind schema, observăm că tranzistorul T1 (polarizat În bază A-I şi circuitul emitor-colector T2 ) conduce numai atunci cînd rezistenţa echiva-lentă a lui nu este prea mică. Această este îndeplinită atunci cînd T2 este aproape blocat, deci cînd tensiunea sa bază-emitor este mai mică sau cel mult egală cu cea V. Curentul de T1
prin R2! la bornele
TEHNIUM 12/1982
MARK ANDRES
rent mare de "fugă"), LED-ul se aprinde şi nu se mai stinge complet, iar dacă avem de-a face cu un condensator întrerupt (sau fără 9apacitate), LED-ul nu se aprinde. In fine, pentru un condensator În scurtcircuit (sau străpuns), LED-ul se aprinde şi continuă să ardă la iluminarea maximă.
Limita inferioară a capacităţii indicate depinde in mare măsură de calitatea tranzistoarelor folosite. Pentru T1 = BC108 (cu f3?: 450) şi T2 = BC107 (cu f3?: 350), s-a obţinut o limită de cca 20 pF (aprinderea pentru un timp foarte scurt pLED-ului, dar perfect sesizabilă) .. 1 n ceea ce priveşte valoarea maximă a capacităţii, doi factori limitează utilizarea, şi anume timpul mare În care se produce Încărcarea (de exemplu, cca 75 s pentru C = 0,1 liF) şi curentul de fugă, care creşte de obicei cu capacitatea. Menţionăm Însă că sensibilitatea poate fi redusă uşor, de exemplu prin conectarea unu; potenţiometru de 100 kn Între baza lui T2 şi masă (traseul punctat). Se pot astfel v~rifica - pentru diferite poziţii ale cursorului - şi condensatoare cu capacitatea de ordinul microfarazilor sau chiar mai mari.
A doua' variantă (fig. 2) foloseşte un circuit integrat. de tip f3A 741
(11A741 , SFC2741, SN2741 etc.), în montaj de amplificator inversor, cu alimentare nesimetrică (tot de la baterie miniatură de 9 V). Observatiile
S. MARIN
acestei rezistenţe o cădere de tensiune care tinde să-I deschidă pe T2,
Practic, În funcţie de caracteristicile exacte ale celor două tranzistoare, se stabileşte un echilibru care corespunde unei tensiuni bază-emitor pentru T 2 de cca 0,7 V. Cum rez istenţa R2 (plasată În paralel cu joncţiunea B-E a lui T2) este parcursă de cea mai mare parte a curentului total 1, p\Jtem scrLe 1=0,7 V/R2. Prin urmare, valoarea curentului prin
R LED II
?I'~~M I ~.In I~ ,'" .. -~ 1 JM 01------
o~----....,I +5.,.2SV .
LED
RZ 36 11
(20 -25mAl +1 ~18mA 0,------11
anterioş.re privind interpretarea indicaţiilor rămîn valabile şi aici. Sensibilitatea Qbţinută depinde de amplificarea În buclă deschisă a exemplarului de integrat folosit. Oricum, li-
încă o diodă cu siliciU În serie. . Menţionăm că numerotarea termi
nalelor la integrat corespunde capsulelor .' circulare şi capsulelor "dual in line" cu 2 x 4 terminale.
mita inferioară a lui Cx se situează tot la ordinul zecilor de picofarazi (cu un }lA 741 s-a putut testa un con- ./ densator de 15 pF). Pentru a păstra r·-----~r---...., ---o , simplitatea sehemei, nu a fost pre- b 1 .9\t văzut un reglaj al sensibilităţii. v Dacă acelaşi integrat este folosit
În montaj de repetor de tensiune (adaptor de impedanţă), se obţine schema din figura 3. Observă'm că aici LED-ul este conectat spre minusul sursei (ieş irea "repetă" polaritatea semnalului aplicat la intrare). Deoarece cu intrarea neinversoare neconectată potenţialul ieş irii nu este nul, ci În jur de 2 V faţă de masă, În serie cu LED-ul s-a montat • o diodă D cu siliciu, În polarizare di-rectă. Dacă totuşi LED-ul se aprinde ou intrarea liberă, se mai adaugă
LED se poate stabili prin alegerea adecvată a rezistenţei R2•
La creşterea tensiunii de alimentare, echilibrul se deplasează puţin În sensul creşterii curentului total i (contribuie aici şi creşterea curentului prin R1 şi joncţiunea B-E a lui T1). Oricum, .variaţia curentului este mult mai mică decît În cazul montajului simplu cu rezistenţă de limitare, LED-ul rămîne protejat, iar variaţia luminozităţii sale este neînsemnată pe Întreaga plajă a tensiunii de alimentare.
La realizarea practică a montajului, În locul lui R 2 se foloseşte ini~ tiai un trimer de 100--250 n dat la maximum (toată rezistenţa Înse!"iată). Se alimentează circuitul cu tensiunea maximă (25 V) şi se reglează trimerul astfel Încît curentul prin LED să fie cu puţin mai mic de-
cît valoarea maximă' suportată. Se înlocuieşte apoi trimerul cu o rezistenţăde precizie avînd valoarea determinată mai sus.
Cu piesele indicate În figură s-a obţinut, pentru variaţia tensiunii Între 5 V şi 25 V, o variaţie a curentului I Între '16 mA şi 20 mA. lIumina-
. rea LED-ului scade supărător (1:::; 10 mA) abia pentru U::::; 3 V. Tranzistoarele pot fi şi BC 107, 108, 109, 172 etc.
În Încheiere, menţionăm că montajul - a cărui schemă este dealtfel clasică - poate fi::" reproiectat şi pentru curenţ i mai mari (sute de miliamperi sau chiar amperi), folosind pentru T1 un tranzistor de putere, iar În locul LED-ului un bec cu inca.ndescenţă aVÎnd tensiunea nominală de lucru cît mai mică.
Cu prilejul Anului nou, redacţia revistei TEHNIUM urează tuturor colaboratorilor şi cititorilor succese În activitatea de constructor amator, fericire şi sănătate.
I
În cele ce urmează vă prezentăm unele probleme legate de realizarea piionilor necesari pentru antene. Vom deosebi mai multe situaţii, după tipul de bază al antenei şi după situarea pilonului. După primul criteriu există piloni pentru antene realizate din fire (antene T, L etc.) şi piloni pentru antene verticale sau pentru antene speciale (UUS, unde centimetrice, TV etc.). După al doilea criteriu, avem pi
loni cu baza În sol şi piloni situaţi pe acoperişul clădirilor.
Pentru antene filiforme sau antene fixe ce se dispun pe pilon! cu baza În sol, se utilizează. În general piloni din lemn (stilpi), similari cu cei pen-
reţelele electrice aeriene. tabel sînt prezentate diametreie
recomandate şi adîncimea gropii necesare pentru un pilon de bună calitate.
Diametrul este măsurat· În centimetri. Pentru lungimi mai mari, adîncimea gropii se calculează cu formula A==O,6+0,11 L (m).
Stîlpul utHizat ca pilon trebuie impregnat sau uns cu substanţe de ignifugare şi antifungizare. Aceste substanţe pot fi creozot, gudron de gaz (catran) etc. Impregnarea se va face numai dacă· lemnul a fost În prealabil bine uscat. Durata unui stîlp bine tratat este de 7-10 ani pentru stejar şi de 12-18 ani pentru brad impregnat.
Groapa de fu ndaţie se sapă cu o lopată lungă şi poate fi cilindricş (figura 1) sau În trepte (figura 2). In figura 2 se prezintă o groapă in trepte de 2,25 m adîncime.
Groapa se vaA săpa, pe cît posibil, În teren uscat. In cazul În care solul este moale sau nisipos, groapa se poate căptuşi cu un butoi fără fund de lemn sau tablă.
Ridicarea stîlpilor se face cu ajutorul unor furci după cum este prezentat În figura 4. Pentru aceasta stîlpul se aduce lîngă groapă cu capătul la circa 30-40 cm de marginea gropii. Pe partea opusă a gropii se pune o scîndură care să ajute la alunecarea stîlpului În groapă şi să împiedice surparea pămîntului. La început o persoană va ţine scindura, În timp ce alţii vor ridica stîlpul mai Întîi cu mîinile, iar apoi cu turcile. Numărul de oameni necesari pentru o ridicare este de 4-8, În funcţie de
TI LOR Ing- M. FLDRESCU
înălţimea stîlpului. Ridicarea se face În echipe, cu comandă unică. Initral o echipă fixează stîlpul cu o furcă, În timp ce cealaltă echipă îl ridică. După aceasta, prima echipă mută furca mai aproape de baza stîlpului şi continuă ridicarea, În timp ce a doua echipă asigură fixarea şi aşa mai departe. După ce pilonul a fost ridicat, se
face verificarea poziţiei verticale cu firul cu plumb, pe două direcţii perpendiculare. După ce a fost asigurată verticalitatea, stîlpul se susţ ine cu trei ţapine aşezate la 1200 una de alta.
Astuparea gropii se face În straturi de 10-15 cm de pămînt, care se bat cu maiul după o eventuală uqare pentru compactizare.
I nainte de introducerea pilonului se mai recomandă căptuşirea fundului gropii cu un strat de pietriş sau cărămidă fărÎmată. Dacă solul este nisipos, se face o
umplere parţ iată cu piatră, ca În figura 3. Primul strat de piatră are circa 30-40 cm şi se află la baza gropii, iar al doilea strat la circa 20 cm sub nivelul solului şi are circa 30 cm înălţime. După umplerea gropii, la baza pi
lonulţ.ti se face un mic muşuroi de pămînt tasat, pentru a uşura scurgere~ apei de ploaie.
In cazul În care pilonul este realizat din metal, diametrul este de circa 50% din diametrul pilonului de foioase, adîncime? gropii de fundaţie fiind aceeaşi. In acest caz se recomandă ca baza pitonului să se sprijine in groapă pe o fundaţie de beton, putînd să fie betonată Întreaga groapă (diametrul fiind de circa 30% din adîncime).
Pilonul se ancorează, în funcţie de tipul antenei, cu' ancore din oţel sau materiale izolante (modul de realizare a ancorelor a mai fost prezentat În cadrul revistei noastre). Ca elemente suplimentare de fixare pentru ancore nu vor fi utilizate elementele. de construcţie care nu prezintă rezistenţă mecanică suficientă sau care pot crea pericole (ţevi de apAă, canalizare, coş uri de fum etc.).
In mod obligatoriu, În lungul -pilonului va fi fixat un conductor de oţel de 5 mm diametru, al cărui vîrf va depăşi pilonul cu circa 10 cm şi care ia baza lui este fixat (sudat) la
priza de pămînt. Conductorul va fi obligatoriu galvanizat (zincat).
Pilonul metalic se poate suda direct la priza de pămînt. Elementele necesare antenei vor fi fixate pe capătul pilonului Înainte ca acesta să fie ridicat.
in cazul în care pilonul nu poate fi montat la sol, se trece la fixarea pe acoperişul clădirilor. Această soluţie nu va fi aplicată acolo unde, chiar cu unele dificultăţi, pilonul se poate adAuce pînă la nivelul solului.
I nainte de a începe montarea unui pilon pe o clădire va trebui să analizăm dacă aceasta poate suporta greutatea antenei şi a pilonului pe care dorim să le instalăm, astfel Încît structura de rezistenţă a clădirii să nu fie afectată.
În plus, va trebui să avem aprobarea asociaţiei de locatari din imobil aS.!Jpra acestei instalări.
In cazul blocurilor realizate din diafra9me de beton sau elemente prefaBricate, putem în general să montăm antene a căror greutate nu depăşeşte 150-200 kg. Pentru a fi siguri că instalarea nu va periclita clădirea, vom solicita avizul constructorului imobilului.
Pentru instalarea antenelor În aceste cazuri trebuie să fie respectate cîteva reguli generale.
1. Nu se vor instala antenele legate de coşurile de fum sau ventilaţie.
2. Nu vor fi utilizate ca baze pentru piloni gurile de aerisire aflate la nivelul acoperişului.
3. Nu se vor dispune greutăţile mari (pilonii) pe marginea acoperişurilor tip terasă, ci numai În punctele de· maximă rezistenţă, de obicei În zona casei liftului.
4. Pentru acoperişurile de ţigle sau ardezie, care au de obicei scheletul din grinzi de I~mn, este obliga-
Figura1
Figura 4
Figura 6
torie trecerea piionului pînă la pksnşeul podului. Deoarece această o.~eraţie prezintă modificări În constfJUCţia acoperişului, se va face cu aHltorul unei cooperative de construcţii.
5. Nu se va lăsa pilonul direct pe suprafaţa de sprijin şi nici nu se vor practica În planşee orifici,i pentru, fixarea pilonului. Ac~sta se va .\mplanta cu ajutorul unei tălpi din be-' ton (figura 5), care va asigura o preluare mai bună a Încărcării.
Talpa de beton va avea diametrtJI cercului circumscris dat de relalia: D = 0,35 + 0,08 1, unde D este diametrul, iar I înălţimea pitonului utilizat.
Grosimea tălpii este de 5 cm pentru fiecare 2 m de înălţime a pilonului.
Pentru a realiza o asemenea talpă, vom alege un capăt de ţeavă de circa 800 mm lungime, cu un diametru astfel Încît să putem introduce baza pilon ului În el. Această ţeavă se sudează cu bucăţi de platband de oţel dş 5-8 mm grosime, ca În figura 6. In mod suplimentar, se mai sudează unele bucăţi de fier beton de 6 mm diametru pentru a mări rigiditştea. Se face apoi o formă din lemn În care se introduce baza metalică şi apoi se toarnă beton.
Pentru antenele TV obişnuite, ase'" menea elemente de bază se pot procura de la furnizorii de prefabricate.
Ancorarea pilonilor pe acoperiş se va face numai din puncte a căror rezistenţă este suficientă, În nici un caz de coşuri, guri de aerisire, an-
iti tene colective sa'u ornamente. Legarea sigură a pilon ului la Îm-,
pămîntarea blocului este absolut obligatorie.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Figura 5
TEHNIUM 12/1982
1 Ing. SERGIU FLORICĂ
Banda 28 MHz continuă sa prezinte numeroase surprize din de al propagării. Astfel, cu puteri reduse se pot realiza interesante dm cele cinci continente. citeva tipuri de antene În exclusivitate destinate (Vagi cu două elemente, HB9CV şi ground plane)
asupra antenei Cubical Quad cu două elemente cu care timp relativ scurt peste 50 de ţări cu un emiţător
Cubical a fost de-pentru În literatura
de specialitate 1948, avînd laturile vibratorul.ui În A/4 (fig. 1), iar dis-
dintre si reflector de sau 0,2 Â. n literatura de spe
ciatliîl3.te se indică un Cîştig de 6-8 dB şi raport faţă-spate de cca 25 dB. funcţie de spaţiul dis-ponibil, antena poate fi montată cu poiarizare orizontală (fig. 1 a) sau cu polarizare verticală (fig. 1 b). Repartiţia curentului, cît şi a tensiunii (in A/2) este prezentată În figura 2. Construcţia antenei se realizează
din bare de fibră de sticlă, lemn de bambus sau lemn de brad. Autorul a
cu succes lemnul de care Înainte de a fi montat a
cu citeva st-raturi de vopsea Baghetele au dimensiunea de 36 x 22 mm, iar porţiunile finale vor sub formă ci-
cu 0 22, conform Suprafaţa ciiindrică pre
o rezistenţă sporită la acţiunea vîntului. Cele patru baghete se mon-tează o placă de aluminiu de 300 x mm, de 5 mm (fig.
unor suruburi şi 'al unor
bride În formă de U (fig, 5) fixate cu şuruburi M6 x 12 (fig. 6). Bara de susţinere a celor două X-uri (bum-ul) se execută tot din lemn de brad de 35 x 35 avînd o lun-gime de 1 516 mm. capetele ba·· rei de susţinere· se montează cîte două plăcuţe (fig. 7) de susţinere a plăcilor de aluminiu, iar la mijlocul bum-ului se montează cu 4 suruburi M6 x 50 două plăci de ri'gidizare (fig. 8) confecţionate din tablă. TDA t. 2 mm. Pe una din plăci se su-dează o ţeavă cu diametrul interior de 26 mrn, tăiată la 5° la un capăt (fig. 9). in final bum-ul va arăta ca în figura 10; după montarea plăcilor de fixare si rigidizarea constructiei se va vopsi cu cîteva straturi de vopsea EMAUR.
La capetele 11) se montează cu şuruburi x şaibe elastice şi piuliţe M8, cele două plăci d~ aluminiu cu X-urile fixate pe ele. In funcţie de frecvenţa de lucru aleasă, se vor fixa cu şuruburi M5 x 40 cîte 4 izolatoare la distanta Dv indicată În tabel. De remarcat că la reflector apare o altă valoare, mai mare ca Dv.
----------------------------~----------~-----------------
-------,._---------_. Sîrma utiiizată va fi liţă de antenă;
ei este mai mare cu 10 cm 4 x Lv în vederea stabilirii dis
tanţei optime. Pentru aceasta, la ca-petele de a vibratorului se adaugă o cu 2-3 spire, ce se va cupla cu bobina unui grid-dip-metru fixat pe frecvenţa·
TEHNIUM 12/1982
aleasă. La obţinerea unei indicaţii maxime pe instrument se stabileşte lungimea vibratorului. Capetele sîrmei se cositoresc. pe două cose fixate cu şuruburi M4 x 12 pe o plăcuţă de textolit. Antena Cubical Quad cu reflector are o impedanţă de 52 n, din care c3uză va fi alimen-
a
tată cu un astfel de cablu. Se poate utiliza si un cablu coaxial de 75 n fără simetrizor, rezultatele fiind mai slabe. .
Reflectorul poate fj egal cu vibratorul, în care caz se va folosi o linie de scurtcircuitare lungă de 48 cm, cu o distanţă de 60 mm Între fire, sau poate fi mă rit cu cca 5% faţă de vibrator, fără a m'lÎ apela la linia de scurtcircuit Linia de scurtcircuit se poate regla plasînd un măsurător de
r----Bt\GHETĂ BRt .. O
În spatele antenei şi căutînd a un minim al intensităţii
radiant. coaxial se va rigidiza pe
bum cu bandă adezivă izolatoare şi va coborî pe ţeava de fixare a plăcii
antrenare a antenei dintr-un electroll1otor
continuu (24 V/5 A), o de alimentare capabilă să de
biteze 24 V/8 A şi 12 Vii A şi un sistem de afişare a poziţiei antenei (fig. 12).
Electromotorul 1 este cuplat cu un reductor melc-roată melcată, 2, şi un angrenaj de roţi dinţate, 3, cu raportul de transmisie de 1/3. Pe axul de ieşire, 4, se montează o roată dinţată, 5, ce angrenează cu altă roată dinţată, 6, care este rigidizată cu axul unui potenţiometru de 1 kn (cu variaţie liniară). Tot pe axul de ieş ire, 4, se mai fixează un ştift cu cap semibombat, 7, ce va a.cţiona asupra a două limitatoare de cursă, Ld şi Ls, montate pe un suport, 8, În funcţie de cursa potenţiometrului. Axul de ieşire, 4, va fi pre-
60
36
~-
N
II
văzut la un capăt cu un rulment de presiune pentru a prelua greutatea antenei.
Montajul împreună cu circuitul electronic C.E. (fig. 13) se vor introduce Într-o cutie de tablă groasă de 1 mm. Din cutie vor ies i cinci cabluri (A, 8, C, O, E) ce 'se vor rigidiza pe suportul de susţinere a antenei. Pentru a proteja montajul la intemperii, cutia de tablă (după vopsire) se introduce Într-o carcasă de poiistiren expandat şi apoi Într-o carcasă de lemn acoperită cu cîteva straturi de vopsea. Cotele carcaselor sînt lăsate la aprecierea constructorului În funcţie de mecanismul de acţionare disponibil.
Electromotorul 1.4 primeş te de la bornele O şi E tensiunea de alimentare (24 V), curentul trecînd sau prin dioda 0 1 sau prin dioda O2 , În funcţie de polarizarea aplicată. Electromotorul va funcţiona, de exemplu, de ia dreapta la stînga (cu condiţia să fie atras releu I R2 - fig. 15) pînă cînd bolţul 7 acţionează asupra
(CONTINUARE ÎN PAG. 12)
• t .
..)
FIXARE (TDA#Z)
1 I .
'"""t-----. ---' --_. ;+. o m
I Pentru depanarea unei scheme
logice combinaţionale, ale cărei leş iri depind numai de valorile logice ale intrărilor,' este suficientă o sondă pentru vizualizarea nivelurilor logice.
În cazul schemelor secvenţiale este importantă detectarea unor impulsuri TTL singulare, uneori foarte scurte (ţlS), sau numai a unor tranziţii.
În acest' scop am elaborat sonda logică prezentată alăturat 1), care permite vizualizarea, un LED, a unor impulsuri sau chiar numai tranziţii 0-1 sau 1-0. Decelarea unei tranziţii 1-0 (front coborÎ~ tor) de pe linia testată este realizată pentru K deschis, fiind astfel validată intrarea 9/C1 1• K apăsat validează intrarea 13/Ci1 , fiind astfel sesizate fronturi pozitive (tranziţ ii 0-1).
II Rll La majoritatea autoturismelor mo
derne, după semnalizarea direcţiei de mers şi executarea virajului, comanda semnalizării se decuplează automat şi revine la poziţia "zero" fără; a mai fi necesară intervenţia conducătorului auto. Această măsură este binevenită mai ales pentru începători, care "uitind" semnalizatorul În poziţia deschis - la autotu .. rismele care nu beneficiază de această inovaţie - pot induce În eroare pe ceilalţi participanţi la trafic şi adeseori pot cauza accidente.
Prezentul montaj, destinat autoturi.smelor care nu sînt prevăzute cu revenire automată a cornutatorului de semna,lizare, suplineşte această lipsă printr-o atenţionare sonoră a conducătorului dispus să "uite" readucerea comutării la zero.
Montajul are trei terminale, din care unul (notat cu S) se cuplează la poziţia "stînga", al doilea (notat cu D) la poziţia "dreapta", iar al treilea la masă (numai la turismele cu minusul la masă!).
Pentru "lumină stînga", tensiunea de alimentare se aplică montajului prin' O2 şi 0 3 (În conducţie directă). Prin 0 3 se alimentează restul montajului, iar prin O2 se încarcă C2 şi C1•
Cînd tensiunea de deschidere a TUJ-ului este atinsă, cele două condensatoare se descarcă prin TUJ, În baza (81) a TUJ-ului apare un impuls de tensiune care prin repetorul T1 este aplicat difuzorului. !-or~I',,"'no_ nul se repetă periodic, cu o venţă care depinde de valorile C1
8
I II ing. Craiova
Grupul R1-C1 asigură îmbunătăţirea fronturilor prin efectul său de derivare, compensÎnd astfel parţial capacitatea introdusă la conectarea sondei pe linie. Diodele 01, O2 asigură protejarea intrării împotriva unor tensiuni negative periculoase
decît 5 V. Dioda 0 3
intrare
la inversarea de alimentare,
al i mentarea pentru tensiu ni
figura 2 este prezentată o soluţie constructivă care permite înglobarea sondei intr-un pix, pentru a asigura comoditatea în lucru. Cablajul se execută pe dublu-placat, folosind componente de gabarit corespunzător carcasei ce va fi folosită.
Praf. MIHAi VORNICU
C2 • Pentru "lumină dreapta", 0 1 este În conducţie, iar D3 este blocată. Prin D1 se alimentează şi restul montajului şi, În acelaşi timp, Ci se încarcă prin R1• Fenomenul tot periodic, dar de altă f .. a,~"ant",
cea de la "lumină stînga", faptului că C2 nu generarea oscilaţiilor. Dacă pentru cele două direcţii nu
dorim tonuri diferite, atunci eliminăm pe C2 din montaj, iar În locul diodei 0 3 montăm o punte cu sîrmă.
pOZiţionarea
Sonda este alimentată din montajul testat (5 V).
In concluzie, schema zualizarea unor tranziţii sau a unor gulare trenuri dacă f .. o,,,,,ont,,,
mare, LED-ul
b
din două>
Constructorilor sedă diode (20A/100V) le sugerăm punţi "0.1"1"0''''/''\<'''0
încălzire diu la radiatioar'ele
Majoritatea amplificatoarelor au- rea dio, radioreceptoarelor sau tofoanelor posedă reglaje de tonalitate, care permit corectarea tonalităţii audiţiei În funcţie de dimensiunile şi proprietăţile acustice ale încăperii şi, bineînţeles, de tul muzical al utilizatorului. este vorba de un simplu atenuator frecvenţelor Înalte, un cum i se mai spune, un continuu În plus sau minus al sităţii frecvenţelor Înalte şi a joase, cu numele de corector xendall, utilizarea tonalitate se cientă, mai ales
Prin mărirea pOlsibillitălti!()f glaj ale 1'1'\.·0.1"1 .......
lui poate înguste. atenuare zite ale unor
TEHNIUM 12/1982
M. ALESU
I GEORGE C. OPRESCU
dată de filtrele pa-
de
Găuri (/)3rnm
rate. Avantajul de a cu contacte sigure, "pe
adeseori mai mult o diodă ... 1 sînt indicate dimensiu-
1"\i'·j.:.nTl:lti\.JO ale care de cu grosi-
îndoaie co-după punctate.
În interiorul cutiei (Ia alimentatoarele de putere) există de obicei spaţiu suficient, nu se reco-
un cablaj înghesuit al punţi!, ...... "fo.r'n.rli dispunerea spaţiată a
o mai bună răcire. de autor este cel din
o
+
În prezentul articol este descris un circuit capabil să asigure acţionarea prin releu a unui consumator oarecare (aparat de radio, magnetofon, jucării electrice, lampă de masă etc.) prin comandă acustică (în cazul de faţă, o bătaie din palme). Circuitul este astfel conceput Încît În baza unei temporizări interne să se asigure validarea unei comenzi acustice într-un interval de timp mai mare decît două secu nde, cu alte cuvinte, orice comandă primită la mai puţin de două secunde de o comandă precedentă nu este luată În considerare. Schema de principiu din figura 1 conţine drept traductor
Intensitatea cîmpului electromagnetic emis de antena staţiei de televiziune scade pe măsură pe creşte distanţa pînă la antena de recepţie. Obstacolele şi mediile reflectorizante interpuse În calea undelor electromagnetice provoacă, de asemenea, o sporire a atenuării tensiunii de Înaltă frecvenţă care se culege la bornele dipolului antenei de recepţie. Pentru asigurarea recepţiei În condiţii satisfăcătoare, tensiunea adusă de fiderul antenei la bornele receptorului de televiziune va fi cel puţin egală cu sensibilitatea indicată de constructor pentru ~ recepţia În condiţii standard: In general, sensibilitatea receptoarelor de televiziune variază Între 50 şi 250 IN, valoarea medie fiind de 0,1 mV pentru circuitul de intrare cu impedanţa de 75 n (pentru circuitele cu impedanţa de 300 n este dublă).
Un cîmp electromagnetic cu intensitatea de 5 - 6 mVi m creează această tensiune la bornele unei antene cu cîştig redus (6 dB, ceea ce reprezintă un factor de amplificare de 2 ori). Pentru obţinerea acestei tensiuni de Înaltă frecvenţă de la cîmpuri cu intensitatea de 1 mV I m sau mai mică, este necesară utilizarea antenelor monocanal cu cîştig sporit (12 - 15 dB sau chiar mai mare), cu mai multe etaje, acordate strict pe frecvenţa medie a canalului recepţionat şi, bineînţeles, acordate cu impedanţa caracteristică a fiderului, pentru reducerea la minimum a pierderilor prin reflexii sau unde staţionare.
O metodă relativ simplă şi suficient de eficace este instalarea a două antene identice (de preferinţă cu cîştig sporit) pe acelaşi pilon, astfel Încît proiecţiile lor pe plan vertical să fie paralele şi distanţa intre planurile orizontale ale celor doi dipoli identici să fie A/2, conside-
10
M. VRiNCEANU
acustic un microfon, de preferinţă cu cristal, deci de mare sensibilitate. In lipsa unui asemenea microfon se poate folosi şi unul dinamic care, avînd sensibilitate mai mică, impune şi intercalarea unui preamplificator (1ig.2) capabil să furnizeze un semnal corespunzător nivelului cerut de montajul propriu-zis.
Schema din figura 1 conţine un amplificator de microfon bandă ilocală realizat cu i .. ,to,."r",t,
CI1 709 sau echivalentul nesc RQB 709), pevăzut În bucla de reacţie (pinii 10 şi cu un circuit reactiv în dublu T C9, R4, res-pectiv R6, R7, C1
Ing. IANCU ZAHAReA
rînd lungimea de undă pentru care este concepută antena.
Conexiunile electrice între cele două antene şi receptorul de televiziune se execută din cablu coaxial cu impedanţa caracteristică de 75 n, conform figurii alăturate.
Din punct de vedere electric, cei doi dipoii apar conectaţi În derÎvaţle, fiind Însă parcurşi de curent alternativ; poziţia antenei (orientată pe direcţia staţiei recepţ ionate) este astfel reglată Încît cei doi dipoli să fie În antifază, permiţînd Însumarea celor două alternanţe, de unde rezultă şi sporul de cîştig În tensiune vîrf-·vîrf obţinut la bornele ansamblului.
În cazul în care distanţa dintre cei doi dipoli. este egală cu };" cîştigul ansamblului devine G" = In' G, unde n este numărul anîenelor conectate În derivaţie şi G este cîştigul unei antene, exprimat În dB. Pentru doi dipoli, G2 = 12' G = 1,41 . G. Dacă distanţa dintre cele două an
tene este egală cu A/2, cîştigul calculat mai sus se va amplifica cu coeficientul 0,90, fiind ceva mai mic:
= 0,90 . 12 . G 0,90 . 1,41 . G = ,27' G.
Pentru acordarea impedanţelor vibratorilor activi, se montează bucla de simetrizare individuală cu lungimea L indicată În tabel şi confecţionată din cablu coaxial cu impedanţa caracteristică de 75 H. Reducerea coeficientului de unde staţionare ai cuplajului derivaţie se realizează cu segmentele L de aceeaşi lungime cu bucla de simetrizare' şi cu contragreutăţile LIl, a căror lungime rezultă din egalităţile :
L A A Ll = "2; L = "3 sau Lu 6'
conţinută În tabel. Delimitarea contragreutăţii Lo În ramura fiderului coborîre se realizează printr-o
În locul integratului LM 709 se utiliza circuitul integrat
741,în care caz se elimină circuiformat de C7 şi R5 Între pinii 3 şi ca condensatorul C12 montat
9 şi 10. Semnalul captat de microfon şi
::lfYlniITlI'"':~T de CI 1 se aplică unui de-cu dublare de tensiune reali
zat cu diodele 03 şi 04, filtrajul fiind realizat cu eiectroliticuf C14. Componenta continuă a semnalului obţinut după detecţie atacă intrarea unui triger-Schmitt realizată cu 1/2 CI 2 (CDB 400). Pragurile de bas-culare ale se pot ajusta din P1. Reglarşa pra-
este echivalentă de sensibilitate pentru
astfel ÎnCÎt montajul acţionat numai sub o anumită
220 V.....,
F
trerupere a tresei metalîce a cablu-lui pe o lungime egală cu de 3 pînă 5 ori diametrul izolaţiei interioare a cablului coaxial.
La montare se va urmări ca lJUvU\.OI<O' de coaxial notate cu
să se de aceeaş i parte a dir:;lollior Utilizarea sistemului în cazul simetrice cu impedanţa de 300 n devine greoaie.
SPRE DE -L:ELEViZIUNE
Z = 75n.
distanţă prag de trigerului atacă, circuit bistabil (CDB 401), iar temporizator cu 3 şi CI 4 (SN 74121, echivalent românesc COB 4121). Starea logică lui bistabii va dicta poziţia "n,-.t<>t'to.h
lor releu lui. La fiecare )mpuls de comandă primit din partea trigerului şi a temporizatoruiui, circuitul; bşsculant îşi va schimba starea logică, modificînd În mod corespunzător starea contactelor.'
csl 220
ansamblului se execută "pe, cu cîteva dintre antene, plan r"\l"i'7('u~t~1 În jurul pilonului de susţinere a ansamblului, fixînd apoi poziţia cîştiguJui maxim.
Intre fiderul de coborîre cu danţa de 75
- trare simetrică se va inter-cala un filtru de simetrizare.
Ah-------------------~r_----------------~~------~~------~----~------~r1------~
FIG.1
lN914
C 15 (N5+N6)=SN 7401 BD-------~-4----------~~~~+-~-------------------------------4_--------~
Cb-------------------~------~
1418 D7
Bascularea circuitului bistabil se produce deci În mod condiţionat, ca efect al sunetului captat de microfon şi prelucrat de etajele anterioare. Pentru a se evita basculă riie accidentale, a fost introdus tem porizatorul, astfel ÎnCÎt prin intermediul porţii de validare N4 să nu se accepte două bascu!ări succesive Într-un anumit interval de timp. Cu valorile indicate În schemă se reco-
mandă ca Între două bătăi sucCesive din palme să se lase să treacă În jur de 2 secunde şi În nici un caz un timp mai mic de 0,2 secunde. Modificarea duratei .. de temporizare se poate realiza prin schimbarea valorilor rezistenţelor R9 şi R12. Dacă releul folosit anclanşează la
12 V, atunci alimentarea lui o facem de la punctul D (fig. 3). Pentru un releu cu altă tensiune trebuie reali-
lATIIR DE TENSIIlNE
Regulatorul electronic de ten~une este destinat autoturismelor dotate cu generatoare de curent alternativ (alternatoare) cum sînt DACIA-1 300, SKODA-10S (120), MOSKVICI şi altele, care folosesc tensiunea de bord de 12 V. EI poate fi aplicat la orice tip de autoturism al cărui alternator necesită un curent de excitaţie de maximum 2,S A.
Prezentul regulator are avantajul de a ţine tensiunea constantă direct ia bornele acumulatorului şi nu Într-un punct oarecare din circuitul electric ai autoturism ului, unde tensiunea poate varia între anumite limite. ca urmare a căderilor de-a lungul traseelor de conductoare ale reţelei electrice. Menţinerea constantă a tensiunii
direct la bornele acumulatorului conduce la prelungirea duratei de fUr.lcţionare a acestuia, fiind cunoscut faptul că mărirea tensiunii la bornele acumulatorului cu numai 10% faţă de valoarea optimă conduce la scurtarea "vieţii" acumulatorului de pînă la două ori.
Acest inconvenient este înlăturat În schema de faţă deoarece montajul se alimentează direct de la borna "plus" a bateriei printr-un conductor separat.
Regulatorul menţine constantă tensiunea la bornele acumulatorului în limitele 14 ±0,1 V, pentru un curent de sarcină de pînă la 1S A, cînd turaţia motorului este mai mare de 2 SOO rotaţii/minut. Cînd turaţia motorului creşte la circa
zată o alimentare separată. Indiferent de tensiunea de cuplare, ploturiie releului trebuie să suporte curentul cerut de consumator. Tranzistorul T3 indicat pe schema din figura 1 are o putere de 0,8 W. Dacă puterea necesară anclanşării releului depăşeşte această valoare, se va Înlocui tranzistorul cu altul de putere mai mare (BD 139 sau echivalent).
Comutatorul Si se acţionează manual şi permite cuplarea releului,
8000-9000 rotaţii/minut, iar curentul de sarcină ajunge pînă la 2S A, variaţia tensiunii este de maximum ±0,2 V.
Curentul consumat de regulator, atunci cînd este întrerupt comutatorul K, este mai mic de 1 mA.
Regulatorul este format dintr-un amplificator de curent continuu cu reacţie pozitivă, care acţionează de la un anumit prag al semnalului de intrare, prag determinat de dioda Zener PL7VS şi rezistoarele R2' R3, R4 şi R6' Condensatorul C1 are rolu~1 de a filtra tensiunea de comanda aplicată la intrarea ~mplificatorulu~. Tranzistoarele T1 ŞI. T5 blocheaza montajul atunci cînd este întrerupt comutatorul K, prin bobina de excitaţie a alternatoruiui trednd În acest caz un curent mai mic de 2 mA.
Tensiunea la bornele acumulatorului se reglează cu ajutorul potenţiometrului semireglabil F\, în limitele a 14 ±O,1 V, la o turaţie a motorului de cel puţin 2 SOO rotaţii/minut si un curent de sarcină de ordinul a 10 A (luminile de poziţie aprinse).
Ing. GEORGE PINTU .. le
+ ,---""------------'
1Kn
TEHNIUM 12/1982
-- ACU MULATORUL (12V)
+5 V
după dorinţă, În poziţie iniţială "normal Închis" sau "normal deschis".
În figura 3 este indicat şi alimentatorul care furnizează tensiunile necesare montajului. Pentru protecţia circuitului integrat CI 1se pot monta două diode 06 şi 07 pe traseele de alimentare În scopul împie·dicării deteriorării accidentale a lui CI 11a o cuplare greşită a polarităţii alimentatorului. Menţionăm că În figura 1 nu s-a
indicat alimentarea porţiior N1-N6. La executarea montajului se va ţine seama că atît la COS 400, cît şi la CDB 401 (CI 2 şi, respectiv; CI 5) masa se Jeagă la pinul 7, iar +Vee (+S ':It la pinul 14.
BIBLIOGRAFIE
1. Gh.1. Mitrofan - "Generatoare de impulsuri şi de tensiune liniar variabila"
2. Adrian Michaels - "linear I.e. Equivalents and Pin Connections"
~. Adrian Michaels - "Digital I.e. Equivalents and Pin Connections"
4. OPPERMANN KATAlOG
J.TBBFON il:lnftOl'I"l::l de 3,S V/O,2 A,
consumul de cucorespunză tor.
Sursa tensiune si în transformatorul de reţea· al aC~9steja trebu.ie situate cît. ·mai departe postul central sau de unul dinposturile. abonat. Dacă se încearcă to" tuşiintroducerea ei În aceeaşi cutie Cu circuitele interf0n,ului, .Sînt nece~ sare. o foarte bună. ecranare la masă a transformatorului de reţea şlO poziţionare convenabilă, cît mai . departe, . a acestuia. faţă !de transformatortll de adaptare {Tr.}.şi. de difuzo~ rul.a .. Părţile metal.ice.ale.potenţiometrului şidt'fuzowlui .. trebuie ot>H~ ga tori ulegate la masă. Fi rele de le;.. găturăîntre diferite puncte alemon~ tajului' prin care circuIăsemnale.alternative trebuie. să fie ecranateşi astfel poziţionate Î.ncîtsăseminil1"la~ Hzeze influenţa lor asupra ansam .. blului. .. . ..
Firele de legătura cu posturile abonat nu trebuie neapărat .săfie ecranate, dar trebuie evitată apropierea lor de surse de p.erturbaţii e.lectrice (cabluri de reţea, fire. deJa reţeaua de radioficare etc.).. Lungimea maximă a acestor fire este dată de compromisul Între puterea pier..: dută pe ele şi puterea utilă din difu" zor.
Detalii tehnice şi de etajele de amplificare revista "Teh'Î1ium" de .. unde s-au mici modifică'tÎ; OBSERVAŢIE.
K3într-un comutator introducînd o mufă accesul· unui putem folosi interfon şi ca Asigurind 40 o •• 100 putere sÎuni mai frecvenţe de cui unui comutator
folosi unul pe calea care acustic cu K3
BAGHETĂ BRAD
---$AIBĂ ELASTICĂ M6 '-.",
DETALIU DE FIXARE A BAGHETELOR DE BRAD PE PLACA DE ALUMINIU
~------~--.------~
2
60 ~ 30 "'"
PL.ĂcuTĂ DE FIXARE(TDAt 2.)
35 ,2 ------
-------- .. - ~. '--'---"- _ .... _._.~---------~ .. _~._---
300 4 GĂURI ~ 6,5
PLAC
I
---t_60_~
PLACĂ DE RIGIDIZARE
TEAVĂ~ 36 'DE Ol37
151"6 r-A
DE RIGIDIZARE
ŞURUB M6X60 (8BUCĂT0 AA ~AIBĂ M6 (8BUCĂŢ~
/i7ZZZZS~~ PLACĂ DE FIXARE
>t-I--- BUM
ŞAIBĂ ELASTICĂ M6
e BUCAŢI) PIUllTĂ M6 (8BlJCAŢI)
DETAUUL DE MONT RE A PLĂCILOR DE FlXAREŞLRIGIDIZARE PE BUM
~l
220V
1600
URUB M8X20 ŞAIBA ELA.5TICĂ
M8
TEHNIUM 12/1982
limîtatorului Ld care întrerupe circuitul de alimentare a electromotorului (prin dioda D2 nu va putea circula curentul, fiind montată mvers În raport cu D1). Electromotorul se va opri şi pentru a-i reporni va trebui să se acţioneze releul R1' care inversează polaritatea' tensiunii .de alimentare de la bornele D-E, In acest caz electromotorul se va roti În sens invers, adică de la stînga la dreapta. Aşa cum s-a arătat mai sus, elec
tromotorul acţioRează prin angreRa:jul 5-6 un potenţiometru de 1 kn, ale cărui borne A, S şi C se leagă la dispozitivul de afişaj (fig. 16). Prin modificarea polarizării bazei tranzistorului T1• pe diodele D3-D7 apare o cădere de tensiune ce comandă În parte cîte un tranzistor SC 178 (T2-T6), care are ca sarcină un bec de 3,5 V/70 mA. Deci În functie de poziţia rotorului potenţiometrului, re'spectiv a axului antenei, se vor aprinde becurile pe rînd. Poziţiile extreme reprezintă becurile toate stinse sau toate aprinse (corespunzătoare rotirii antenei cu o cursă de cca 2700
). Circuitul se va executa pe o plăcuţă cu cablaj imprimat (fig. 17). '
La montarea antenei se va alege poziţia mediană a dispozitivului (aprinse 3 becuri) şi aceasta va reprezenta de exemplu linia N-S a antenei, pusă În concordanţă cu o busolă. .
Sursa de. alimentare (fig. 15) nu comportă explicaţii deosebite, În afară de faptul că transformatorul se va dimensiona la valorile indicate pe schemă; diodele vor fi capabile să suporte un curent de cca 10 A, tranzistorul ASZ 18 se va monta pe un radiator, iar releele vor fi cu acţionare la 12 V, cu contactele de 12' 4":-5 mm,'
Sursa de alimentare şi dispozitivul de afişaj se vor monta Într-o carcasă, fiind la îndemîna operatorului.
Pe cutia de tablă a mecanismului de acţionare se vQr monta două bride sau şuruburi Ma x 100 (Gare vor' străbate celelalte carcase) cu ajutorul cărora se va monta mecanismyl pe pilonul de susţinere (fig. 18), Inălţimea antenei faţă. de sol (sau acoperiş) va fi de minimum 5 m şi ca amplasament se vor lua toate măsurile pentru a permite rotirea comodă a antenei. Cu antena realizată s-au obţinut' următoarele rezultate confirmate cu ajutorul ra· dioarnatorilor. ing.' Ionescu p, Y03ZP şi Macedonschi O Y03BZF:
TEHNIUM 12/1982
OAG75
stator r-------<Jp
o
DETALIUL A
presetupă I
B(1'"'8 ~,~------~~~------------~~----~~+
90
- ".,
o
'- cÎştiguÎ antenei = 6 dB; - raportul faţă-spate = 20 dB. S-au recepţionat staţiile japoneze,
din America de Sud şi Africa de Sud cu controale de 58-59.
BIBLIOGRAFIE K. Rothammel, Antennenbuch
1975 273 Schaltungen The Radio Amateur's Handbook
E LIl /\ ::x::
13
a
Chiar dacă bateria de acumulatoare a fost corect exploatată şi întreţinută, după o perioadă de timp ea dă semne de funcţionare anormală ca efect al producerii unor defe<;:ţiuni externe sau interne.
In cele ce urmează se vor descrie operaţiunile de recondiţionare a ba-:teriei În cazul cel mai complicat, cq.re necesită completa ei demontare.
OPERAŢIUNI PREGĂTITOARE
Înainte de a trece la precizarea defecţiunilor, trebuie să se execute unele operaţiuni pregătitoare care constau În spălarea exterioară a bateriei, descărcarea şi golirea electrolitului. Descărcarea se face cu un curent de zece ori mai mic decît capacitatea acumulatorului pînă la atingerea unei tensiuni de 1,70-1,75 V pe element. Această operaţiune este necesară pentru că, sub acţiunea oxigenului din aer, masa activă a plăcilor negative încărcate se distruge şi, În plus, se formează hidroxid de plumb, care reduce capacitatea acumulatorului. Dacă descărcarea nu este posibilă (din lipsă de timp, de exemplu), atunci după demontare plăcile negative vor fi spălate îngrijit şi apoi vor- fi cufundate într-un vas cu apă.
DEMONTAREA BATERIE.
Demonta.rea bateriei presupune
I ~
BURGHIU ŞTIFT
/
Ing. MIHAI STRATULAT
respectarea următoarei ordini a operaţiunilor:
a. Se îndepărtează punţile de legătură dintre elemente, folosind În acest scop o sculă cu forma prezentată În figura 1, care nu este prea greu de confecţionat. Iniţial se gău:resc centrele ştifturilor de legătură pe o adîncime de 5 mm cu un burghiu de diametru corespunzător diametrului ştiftului de ghidare. Cu ajutorul burghiului tubular se practică un canal circular În jurul ştifturilor de fixare a punţilor (fig. 2), după care se îndepărtează vîrful ştiftului de legătură prin găurire (fig. 3).
b. Cu ajutorul unui letcon cu cap de încălzire profilat sub forma unei 10păţele sau cu o raşchetă încălzită În prealabil se îndepărtează masticul din jurul capacelor şi se scot capacele.
c. Folosind un extractor sau un cleşte, se separă blocurile de plăci, se îndepărtează separatoarele şi se separă uniblocul plăcilor negative de cel al plăcilor pozitive.
d. Plăcile se spală sub jet de apă din reţea timp de· o oră-două .. Ultima spălare se face cu apă distilată. De asemenea se spală şi se verifică starea bacului. O foarte expe'ditivă şi sigură metodă de verificare a bacului este prezentată În figura 4 şi se bazează pe utilizarea a două plăci 3 conectate la reţea prin intermediul unui ampermetru 4. Baculse introduce într-un vas 1, care se umple cu o soluţie slabă de acid sulfuric (den-
-
BURGHIU TUBULAR DE GHIOARE ASAMBLAT
14
sitate la fel ca şi compartimentul al cărui perete se verifică, 1,08-1,1). Existenţa celor mai mici fisuri prin care acidul poate trece este semnalată de ampermetru procedînd aşa cum se ârată în 'figura menţionată.
O metodă mai sigură constă În folosirea înaltei tensiuni produse de o bobrnă de inducţie (fig. 5). Pe peretele cercetat 1 se aplică pIăcile-electrod 2, care au mînerele izolate; în paralel cu acestea există un eclator 3 cu spaţiul disruptiv de cca 10 mm. Primarul 4 al bobinei de inducţie se alimentea;o:ă de la bateria 8 prin ruptorul' 5, care are în paralel un condensator 6. La Închiderea circuitului prin comutatorul 7, e\:latorul devine activ dacă prin perete nu au loc scurgeri de curent, deci dacă peretele nu prezintă perforaţii.
REMEDIEREA DEFECŢIUNILOR
Se pot repara defecţiunile constatate după demontare la bacuri, plăci şi separatoare.
Bacul poate fi fisurat sau poate prezenta spărturi. Dacă spărturile nu au profunzimi mai mari de 3 mm, iar suprafaţa lor nu Întrece 5 cm2 ,
ele se pot remedia prin completarea cu masă plastică, în cazul bacurilor de masă plastică. Dacă defectele sînt mai importante sau dacă ele s-au produs în pereţji despărţitori, bacul se înlocuieşte. In general, un bac reparat nu mai prezintă aceeaşi
siguranţă În exploatare. Cînd se repară, bacul se spală, se usucă, iar marginile fisurii sau rupturii se te:şesc la 30-45° pe o adîncime de 2/3 din grosimea peretelui. Locul de lipit se încălzeşte pînă la 70-80° C şi apoi se aplică materialul de adaos semifluidificat prin încălzire. ~plicarea se face prin mai multe straturi subţiri, între care se interpun pînze de tifon. Umplutura se presează bine şi se netezeşte, se Iasă să se întărească 3-4 ore, rectificîndu>:se apoi locul cu o sculă de răzuit sau pilit. Ca material de reparare se poate folosi un amestec de masă plastică pisată, sacÎz, mastic şi fibre de azbest.
Blocurile de plăci pot avea următoarele defecte: sulfatare, distrugerea şi coroziunea grătarelor, întărirea masei. active, deformarea şi ruperea urechilor plăcilor. După cum se ştie, sulfatarea este
efectul formării de cristale mari greu soiubile de sulfat de plumb pe suprafeţele şi În porii masei active a plăcilor. Plăcile pozitive capătă astfel o coloraţie brună deschisă, iar cele negative devin albicioase, granuloase şi atît de dure, încît, zgîriate cu unghia, nu Iasă urme.
Plăcile sulfatate puternic se aruncă; cere la care procesul de sulfatare este mai puţin avansat se pot
II
recondiţiona, chiar şi fără demontarea bateriei, printr-o încărcare prelungită cu un curent slab (de cca 5% din capacitatea bateriei) folosind un electrolit de densitate coborîtă (aprox. 1, 11).
Plăcile cu pasta activă căzută sau cu grătarele deteriorate se înlocuiesc la fel ca şi cele cu masa activă compactată (durificată).
Deformarea este un fenomen care apare ca urmare a neuniformei dispuneri a' masei· active pe suprafaţa plăcilor. Defectul poate fi remediat prin plasarea plăcii deformate între două plăci de lemn-perfect plane şi prin presare progresivă şi uniformă.
Urechile rupte ale plăcilor se recondiţionează după cum se arată În figura 6, folosind un şablon 3, care se leagă În serie cu suportul electrodului de cărbune 1 şi materialul pentru completare (acesta fiind furnizat de bara de plumb 2).
Separatoarele se pot sulfata, deforma sau rupe; primul def~ct se înlătură prin fierbere În apă. Indreptarea se face prin Încălzire şi presare; în cazul ruperii, separatoarele se înlocuiesc.
Celelalte detalii ale bateriei de acumulatoare, ca punţile de cone-
TEHN6UM 12/1982
se face În ordi-
asupra aceasta nu
am
2
sau, mai bine, se lipesc elementele semiblocului cu un electrod de plumb - aşa cum se arată În figură. Plăcile, de aceeaşi polaritate, se sortează după grosime şi grad de uzură înainte de montare.
b. Urmează apoi asamblarea blo-
RUTI
Maior iON
fie mai mică de 1,5 mm la autoturisme -, asupra presiunii în pneuri - care se păstrează identic cu pres-
cărţii tehnice. arsenalul tehnic al
nu intră numai pneurile. curînd am lecturat datele unui eve-niment rutier La autobasculanta con-dusă de L.O., a apărut o defecţiune gravă la sistemul de frÎnare, basculanta nu a mai fi Iată, a izbit un stîlp la reţeaua electrică, care În cădere a lovit o persoană de trotuar.
Atît frÎnare, cît şi me-canismul de direcţie sînt vitale pentru securitatea rutieră. a prevăzut pentru oricare ducătorii auto care autovehicui avînd '-'\'J"Ci'-"liUI
mul de frînare ori la mO,I'<:!ln'Cn"I
direcţie sancţiunea permisului de conducere pe o perioadă limitată.
Preocupare sînt datori să şi
În care scop semiblocurile se răsturnate pe o placă de
introduc unul În altul, în succesiune să nu plăci cu aceeaşi pOlari-
Într-o soluţie de
conform circulaţiei,
operatehnică anuală
una dintre unităţile service autorizate de către organele de miliţie (A.C.R., "Automecanica", "Dacia" etc.) În luna În care au fost înmatrl-culate. Deci autoturism inroatri-culat În mai va fi supus verifi-cării tehnice În mai 1983. Autoturismele noi, înscrise 1h luna ianuarie 1982, se vor verifica În luna ianuarie a anului 1984, mai precis, ai doilea an după ce au fost Înscrise În circulaţie.'
Ecusoanele se aplică, ia fel ca În anii precedenţi, pe numărul de înmatriculare.
Sistemul rA~De(~tiv tajul că, pe asigură o operaţiunilor V.T.A., iar unităţile care sînt autorizate să realizeze aceste nu mai sînt extrem de În lunile de primăvară
lucrări de calitate su-
În vigoare. preventiv nu retehnice numai la
"'V''''I''"t,;,,...,,,;, verificării tehnice anuale. frînele, direcţia, luştergătoarele de să remedieze fie.:: tehnică ivită. De la un prezon se
extrem de repede la o care să apuce o traiecto
":l\L,'vC;'tO, oprindu-se undeva Între trecătorii pe trotuar.
Asemenea situaţii s-au întîlnit; este de dorit însă să nu se mai întîlnească pe căile rutiere.
dezal cal i nizare (sodă caustică 4-7% sau 8-10% potasă caustică şi apă), spălarea în jet de apă, uscarea În aer şi oxidarea În baie de
sau ceramică cu electrolit de ,1-1,2 kg/dm3 , separatoarele se
introduc Între plăci cu nervurile către plăcile pozitive, operaţiunea Începînd de ia mijlocul blocului de plăci.
d. După montaj, blocul se com-primă cu unei prese (fig. 8) şi se bac. Dacă, even-tual, jocul intre şi pereţii bacu-lui este se mai introduc si În cîteva separa-toare.
e. Fiecare element al acumuiato<.lv'VIJ'''''''' cu un capac, În in
se oduce snur de azbest şi se controlează cu voltmetru dacă nu cumva puncte de scurtcircuitare Între plăci.
f. Capacele se etanşează cu mastic t~pit la 170-180° C (Ia nevoie se poate folosi un amestec de bitum 75% şi ulei 25%).
Pe terminale ale sti1-se introduc p'un-
de conexiune şi se sudează. se toarnă, aşa cum se vede
3, folosind un sablon de corespunzătoare. biametrul
mic al şablonu ui este 'de 17,25-17,75 mm pentru bornele pozitive şi '15,75--16,25 mm pentru cele negative. ambele cate-gorii de borne este de 1:9.
Cu acestea bateria de toare este gata pentru formare şi cărcare.
o interesantă soluţie tehnică ce se poate aplica la TRABANT - stabilirea legăturii între dinam şi acu-mulator - o cititorul nos-tru laşi, soluţie pe
pe propriul autoturism, şi anume înlocuirea contactelor de cuplare cu o diodă.
În acest mod se înlocuieşte un element supus deteriorării, cuplarea se face ce dinamul debi-tează o mai mare decît a acumulatorului, legătura este sigură,
Modificarea două etaje: 1) înlocuirea cu o diodă KS 6060 (sau RA); reglarea siste-mului de excitaţie ca să de-biteze 8 V. Această mărire este dic-tată de faptul că" diodă se pro-duce o cădere <le de 0,7 V.
Reglarea se face astfel: se cuplează un voltmetru Între D+ şi masă. porneşte motorul şi se re-glează ca becul roşu de la bord să se stingă, după care se
cablul de la borna + a batetQ .. \c;,"\n,::>~,'~ contactul de ex-
releului) pînă ce este de 8 V.
15
sau maÎ mult se densă. Supraexpunerile
folosl~sc rar, numai pentru efecte
continuare vom prezenta cîteva cînd se poate folosi
combinată şi unele ale modului ~n
Orice posesor de ştie că pe distanţelor de se Încheie cu mită
I
Poarta SAU-NU din familia CMOS este prezentată' În figura 1. Ea realizează funcţia logică SAU-NU la fel ca şi circuitele logice obişnuite, prezentînd ,,1" logic la ieş ire atunci CÎnd intrările A şi B sînt "O" logic, determinînd conducţia tranzistoarelor p-MOS.
Poarta ŞI-NU din figura 2 prezintă ,,1" logic la leş ire, exceptînd cazul cînd la ambele intrări există ,,1" logic, determinînd intrare.a În ţie a tranzistoarelor n-MOS. rea rezistenţei drenă-sursă cu sase ordine de mărime la trecerea' din conducţie În blocare.
Cip-urile sînt prezentate În 3 pentru CD 4001 (SAU-NU), pectiv În figura 4 pentru CD 4011 (ŞI-NU). Acestea sînt cele mai utilizate porţi CMOS. Celelalte sînt trecute În tabel.
În familia CMOS puri de circuite
4
I Student GUNTER ZEISEL
forma unor porţi: C?ircuitui inversor CD 40 106 cu sase nversoare triger-Schmitt şi circuitul CD 4093 cu patru porţi ŞI-NU triger-Schmitt. Tensiunile de prag depind de tensiunea de alimentare, după cum se arată În graficul 1. Ele sînt foarte stabile cu temperatura. Din aceste motive, circuitele acestea sînt folosite pentru generatoare RC de semnal dreptunghiular cu consum foarte redus de curent, la frecvenţe de pînă la cîteva sute de kilohertzi. Capsulele sînt prezentate în figura 5.
O aplicaţie a acestor circuite este prezentată în figura 6. Este vorba de o tastatură cu senzori capacitivi pentru aplicaţ ii diverse. In acest caz, circuitele ŞI-NU triger-Schmitt sînt 31imentate la o tensiune de 3,3 V pentru a coborî \ pragul inferior la 350-375 deoarece impulsurile ce ajung tastatură sînt slabe.
\( I \i] 'ce
5 10 1S
A 0--411'-+-411-----1
care stă I a baza fu ncţio- _ ce('r~",rnt:>1 se înţelege uşor din fl
Succesiunea de impulsuri tr,;:,nce,-niC:,t:> Între punctele A şi C prin
condensatoarelor Cx, rezistenţa R, trece
superior al pormonostabilul
leş irea acestuia se regăde lăţime 1,4.RM.CM,
CM sînt Rg , respectiv C2 din din figura 6. Cînd se atinge punctul B (impulsurile trei şi patru), prin deget are loc o punere la masă prin capacitatea şi rezis
introdusă de corpul uman, iar care ajung in punctul C
nu mai produc bascularea monostabilului. Succesiunea impulsurilor ia intrările 1, 3 ale circuitului trebuie să fie la 200. ".s, iar Iăţ imea lor minimum 100 ILS. Acestea pot fi produse de un circuit logic combi-
obiş nuit, dar este deosebit de foi osirea tastaturii Într-un montaj cu microprocesor care să livreze impulsurile şi să analizeze prezenţa sau absenţa lor.
2 3 4 5 6 7 GNO ( 3
R19,R 20 fR 21=10K sem:reg~abil
PtP4= 1(2=(04093 PS'Pf1:-;!iCOL}093=IC3
TEHNIUM 12/1982
2SA733 2SA639S
2SC2230A 2SC1670
2SC633A
2SC2141
2SA951
~ 8 l \
S3WB60l
~~~ 'V·
1S1555 10E2
[j anode
GH1F V09C ERC04-06 U05G ~
o anode
HF-1
K) 'ţ)
2S0571
~ '-E9. E c 8
2SC1364
Ţ n figura 8 este dată o posibilă realizare, pe circuit dublu placat subţire, a senzorilor capacitivi. Cele două feţe trebuie să fie desenate Într-o perfectă concordanţă, iar legăturile dintre "condensatoarele" formate să fie cît mai scurte, cu conductor CuEm 1; 0,2 mm. Se poate lipi pe partea superioară a circuitului o folie subţire pentru a nu deteriora sau oxida suprafaţa senzorilor. Pentru a preveni perturbaţiile accidentale, sub faţa inferioară se poate monta o tablă la distanţa de 2 cm, legată la masa montajului. După cum se vede, numai pe coloane este necesară realizarea legăturilor cu sîrme, pe linii acestea fiing realizate prin circuitul placat.
Intr-un sistem de microprocesor, comanda tastaturii se face du pă următoarele principii. Impulsurile cu durată mai mare de 100 ILS şi la un interval mai mare de 200 ILS sînt produse de sistem (fig. 9). După frontul pozitiv al fiecărui impuls, microprocesorul va testa dacă una din ieş irile 4, 5; 6 este "O" În timpul T cît bascule~ă monostabilele ( T este de 50 }ls). In acest caz a fost acţionată tasta aflată la intersecţia coloanei care primeşte impuls cu linia care nu dă nici un impuls În acest timp. Dacă nu s-a acţionat nici o tastă,
timp de 10-20 ms, microprocesorul
TEHNIUM 12/1982
2SA 1175
2SA774
2SA1220A
~tt("s~
T"fY>f C 2SC2690A
II ~ E f{'" lelter side ,~ /
E C 8 8@:
288740 JA101
I,@: E C 8 I
2S87~
2SC1128 2SC2009
2SC1413 2SC1413A 2S0725 2S0785
/ [ C 8
2SC2785
2SC2958 2S0774
2SC403C
2S0789
2SK23A
SEL1110R
SG264 SG264A
~e
""ode ~node gate\t::>L.
gate c_thode c.thode
ERC24-Q6S EOB01-05 E0801-12 EQ801-12Z S1801·02
@"-J anode
ERC26-15S GH3F V30N
10E2 1N4148H lT261 R010E-N2 R011E-81. RD13E-B2Z R024E-82 RD4.3E-B2 R06.8E-N3
1SS119 ERB81-004 RGP10G RGP10J RGP10P
1TT600 ERD29-04J ER029-08J RH-1Z RH-1A eZ~79
PH3028
feCllIlII'H)
'''It
(1 anode
X·,gor
anode ",. cathode
~
poate îndeplini alte funcţii (de exemplu, să comande un display), după care se aplică din nou un impuls pe intrarea 1, se testează ieş iriie 4, 5, 6, apoi se aplică un impuls pe intrarea 2 şi aşa mai departe. Bineînţeles, aceasta este doar o posibilă organigramă, alte soluţii depinzÎl)d de doleanţele constructorului.
FAŢA SUPERIOARĂ
se. ARA 1:1
În multe electrocas-nice sînt componente de provenienţă japoneză. Pentru constructorii amatori care reutilizează piese rezultate din acestea sau repară asemenea aparate, prezentăm capsulele şi conexiunile unor tipuri de tranzistoare, diode şi tiristoare.
2SC2218
~'~ E B C
2SC2688 2SC2610BK JC501 Jd501P
2SA1027R
2SC1962
2SD795A
28K107-3 2SK107-'
",PC514J
CR02AM·8
FAJA INFERIOARĂ
I
In cadrul programului prezentat, dacă se detectează ,,1" logic, procesorul aşteaptă 10 ms, după care testează din nou stările senzorilor. Daca acelaşi senzor este Încă apăsat, procesorul trebuie să treacă În alt program pentru a nu indica de mai multe ori aceeasi tastă. Astfel se scapă de "vibraţiile'" produse la ridicarea şi atingerea cu degetul Într-un interval de cel puţin 10 ms. Se folosesc În acest caz 6 legături intrare-ieş ire ale microprocesorului (trei pentru intrări şi trei pentru ieş iri). Evident, tastatura poate fi lărgită la un număr dorit de senzori, ţinînd seama şi de pOSibilităţile sistemului microprogramat.
o n~------~S~~----1
4 1-., BIBLIOGRAFIE
Gh. 1. Mitrofan, "Generatoare de impulsuri şi de tensiune liniar variabilă".
"Elektor", nr. 4/1982.
min.:200jls I lio..------lI-___ ........dIn .... ___ _ min.100}.6.1 1.. fy
--------~)~-----~
19
INTERIOR ·Sl Mutaţi în casa nouă, sîntem de
seori puşi în faţa necesităţn de a ne executa singuri unele lucrări de remediere sşude sporire a confortului existent. In- acest număr ne vom ocupa de placarea pereţilor şi podelelor cu materiale ceramice.
De obicei aceste lucrări se fac în sezonul cald, dar ele se pot executa şi iarna în încăperi încălzite.
Nu este recomandat a se efectua lucrări de placare în încăperi reci decît cu materiale preîncălzite (550
-600 C), deoarece, placînd la rece, materialul se va desprinde de pe suport în momentul încălzirii încăperii
y sau la venirea verii.
PREGA TIREA SUPORTULUI
Suportul pentru placări ceramice este de obicei un perete sau o podea, dar mai poate fi şi un blat de lemn al unei mese sau al unui dulap de bucătărie. Dacă trebuie să placăm un perete,
vom proceda întîi la îndepărtarea gletului de ipsos; dacă acest glet este gros sau greu de îndepărtat, vom executa pe suprafaţa ce trebuie placată o mulţime de zgîrieturi pentru a mări suprafaţa de aderenţă.
Montînd plăcile pe un perElte gletuit, există riscul desprinderii lor În timp. După ce peretele a fost zgîriat, se
trece la pensularea suprafeţei ce va fi supusă placării cu o soluţie de apă şi aracet, În proporţia de 2 + 1. Dacă peretele este vopsit şi nu putem să îndepărtăm vopseaua, vom proceda la spălarea peretelui 'cu o soluţie de sodă caustică (atenţie! ochelari de protecţie, mănuşi de cauciuc şi şorţ de protecţie!), după care vom şterge peretele cu o pînză aspră recuperată de la' un sac vechi.
Peste peretele astfel preparat caşerăm coli de hîrtie de ambalaj sau hîrtie de sac. Caşerarea se face ungînd coala cu o soluţie de aracet şi apă 2 + 1, ajutîndu-ne de o perie de haine cu care întindem soluţia pe întreaga suprafaţă. După trecerea a 3-4 minute, aplicăm coala pe perete şi continuăm în acelaşi mod cu celelalte coli. Uscarea durează 5-10 ore (o noapte), după care putem trece la montarea plăcilor. Dacă suportul este o podea de
beton şi trebuie să aplicăm plăci de gresie, vom proceda mai Întîi la nivelarea suprafeţei aplicînd o şapă de mortar de ciment. Dacă această şapă este turnată,
vom verifica dacă este nivelată _ şi
E. VARGHEŞ, designer
vom rectifica cu mortar eventualele denivelări.
Verificarea se face cu dreptarul, care este o scîndură de 1,5 m lungime, rindeluită la maşină. După pregătirea şi uscarea supor
tului, vom proceda la trasarea liniilor ce vor delimita suprafaţa placată.
O placare estetică şi de bună calitate depinde de acurateţea pregătirii suportului şi trasarea liniei pentru primul rînd de plăci. Pentru ca primul rînd de plăci să fie bine montat se trasează pe perete cu ajutorul unei sfori o linie; sub această linie se montează o şipcă de lemn cu secţiunea de 1 x 1 cm care se bate în cuie pe perete. Pe această şipcă se va sprijini primul rînd de plăci. Dacă placarea se porneşte de la podea, vom proceda la fel, numai că şipca se va sprijini pe podea:
PREGATIREA MATERIALULUI
Adezivul folosit este preparat din aracet şi ciment Într-un dozaj care duce la obţinerea unei paste de consistenţa mortarului gros. Pentru prinderea plăcîlor de faianţă pe lemn se foloseşte prenadez.
APLICAREA pLACILOR
1. Se pune pe placa udă şi caldă o cantitate de adeziv cîtă se poate lua o dată în vîrful unui şpaclu lat de 6 cm.
2. Se presează placa pe, perete pentru a se întinde adezivul pe toată suprafaţa, avînd grijă ca baza plăcii să se sprijine pe şipca de lemn.
3. Se continuă operaţia cu celelalte plăci pînă la Încheierea primului r'lnd.
4. Cu ajutorul dreptarului se bat uşor plăcile pentru a le nivela. Este recomandabil ca acest prim rînd să. fie lăsat să se usuce cîteva ore, restul plăcilor montîndu-se după aceIaşi procedeu deasupra primului rînd. Dacă placarea porneş te de la
. nivelul podelei, nu mai este necesară uscarea primului rînd.
5. Lucrarea se consideră uscată după 24-36 ore, moment În care demqntăm şipca de lemn de la bază.
6. In rosturile dintre plăci se introduce pastă de ciment alb.
7. Cu o pînză de sac se şterge suprafaţa placată, iar după uscarea cimentului alb se spală toată suprafaţa cu apă şi detergenţi, după care se usucă cu o cîrpă moale. In aceIaşi mod procedăm şi la montarea plăcilor de gresie pe podele.
IMPORTANT 'Rugăm pe toţi cititorii re
vistei care posedă documentaţii, schiţe, materiale teoretice sau realizări practice, însoţite de fotografii referitoare la. diverse tipuri
20
de gazogen, precum .şi la centrale eoliene de diferite Ruteri să ia legătura cu redactia prin scrisori sau la telefon 17 60 20/2059.
TĂIEREA ŞI GĂURIREA PLĂCILOR
Tăierea plăcilor se face cu ajutorul unui vîrf de vidia sudat cu alamă În capătul unei vergele de fier 0 3,4 mm. Placa supusă tăierii va fi zgîriată pe ambele feţe cu instrumentul de mai sus, după care se va rupe punînd zgîrietura pe marginea .unei mese şi apăsînd cu palma. Marginea ruptă se va rectifica cu şmirghel lipit pe o scîndură şi pe care vom freca marginea ruptă. Găuri rea plăcilor se face cu un burghiu cu cap vidia montat într-o coarbă; cînd găurile au diametre mari, se procepează la spargerea plăcii şi executarea găurii prin ciupire cu ajutorul unui cleşte pe ambele jumătăţi ale plăcii (fig. 1). Operaţia trebuie să se facă sub apă pentru a nu fisura placa. După decuparea grosieră a găurii,
procedăm la şlefuirea ei cu ajutorul unei bare rotunde de lemn pe care înfăşurăm şmirghel (manevrăm bara ca o pilă. Cei ce ţin mult la acurateţea lucrării Îşi pot confecţiona un dispozitiv aplicabii la coarbă cu care vor decupa găurile fără să mai spargă placa (fig. 2). Dacă avem de înlăturat o mică fîşie din placă, vom proceda tot prin ciupire cu cleştele, bucăţică cu bucăţică, pînă la înlătu-
1
:3
t---_ 5
rarea surplusului, după care se şle-. - fuieşte marginea. Tăierea plăcilor de gresie este o operaţie foarte gre2il
. datorită grosimii şi durităţii materia·t lului. La tăiere folosim un ferăstrău' pentru metale, iar locul tăieturii se udă permanent cu apă. Tăierea gresiei se mai face si cu un ferăstrău., circular În condiţii de fabricii Ama-: torul poate Încerca şi zgîrierea pe ambele feţe cu vidia, dar riscurile spargerii plăcii sînt mari dacă adîncimea zgîrieturii e insuficientă: La alegerea gresiei pentru pOdele trebuie să calculăm in asa fel dimensiunile plăcilor Încît' volumul de tăi~ri să fie minim.
Placatea blaturilor de lemn cu materiale ceramice este o operaţie., mai uşoară care nu necesită udarea plăcii. Adezivul folosit este prenadezul, care se aplică atît pe suport, cît şi pe suprafaţa fiecărei plăci. Montarea plăcilor se face după o zvÎntare de 10-15 minute, avînd grijă să fixăm foarte bine poziţia plăcii, ştiut fiind că după lipirea cu prenadez plăcile nu pot fi desprinse fără deteriorarea lor.
BIBLIOGRAFIE
Cartea muncitorului faianţar, Bucureşti, Ed.-tehnică, 1977.
"Bricolage" nr. 4/1979, Roma.
ilo
1. Spărtură 2. Gaură
1. Tija care se introduce În mandrina coarbei
2. Vîrf vidia 3. Şurub pentru fixa
rea şi r~glarea razei
2
Diferite moduri de montare a plăcilor. , 2, 3, 4 - pereţi; 5 -podele.
TEHNIUM 12/1982
MIMUk:~ -O'~ŢA
ÎNTQ~PRIND~~A Db:
Mr;:DIA~ PPClWOE o MAR~ DI,; Rg..r=E ~L~CTRICE, x;,..= .... ~'--~ f;Lf:CTRONICE SI MICROMOTOAt:2E PENTRU AUTOMA-n~QJ )
• r::t
ASINC120N O-:-~OOROr
t28..ATll SUDUMf;N1AQE ~ODU5t:;LJ:: LR.M.51 OONDllllLE t::!:: U\/RARE. A~r:;5AŢI-VĂ fNTRE:PRINDEQU CE. t2eLEE MEDIAs., STR.GLORIA"NR.5 11:LEX ffi2.1 g -lRMGD- \:2 71ELt=FON 9~8 -15Q01, 2.~3
-QELAl1l TE~NJCE- 1'2-5 , - RE3..A/1I COMEt20IALS - INT.10C) ,
TEHNIUM 12/1982 21
A
B
12 o •••
1] 14 ..•• KU
01 Dl .... KA 261
CORECTOR Difuzoarele de mici dimensiuni ra.
dau cu multă atenuare frecvenţele joase.
Aplicînd lanţului de redare un corector activ, se poate îmbunătăţi Într-o oarecare măsură această deficienţă. În montajui alăturat, dacă C3 şi C6 sînt de 33 nF, caracteristica de frecvenţă are un maxim pe 70 Hz. "ElECTRONICS TODAY INTERNA-
TIONAL" HR. 8/1980
ultima dublare a frecvenţei este reatliz.ata de tranzis-torul Te fiind realizează am-plificarea pe 145 Semnalul de
22
se aplică pe poarta T2•
"PRACTICAl WIRElESS" NR. 3/1980
-u
NR. 3/1982
TESTE PENTRU ACU+'dULATOR
TESTE PENTRU ALTERNATOR
TEST PENTRU
,.
Celor care urmăresc culturi agricole intensive şi În acelaşi timp un consum raţional de apă re-comandăm montaju! alăturat. so-Iul florilor sau al legumelor sînt introduşi doi electrozi, unul din cupru şi celălalt din aluminiu, care comandă un etaj amplificator. Sarcina amplificatorului o constituie un ra.
Incăr.care normală
• încărcare la tenslUne
leu, care prin contactele sale ali~ mentează o vană pentru comanda
Sensibilitaitea sistemului, respectiv cît de umed poate fi solul, se corec~ tează din potenţiometrul montat În emitorul primului tranzistor.
acestei la un proces cu
racter aproape exploziv. ce am pregătit acest sis
lumina si aruncăm cîteva cristale de
permanganat de potasi u. După se produc sfîrîituri şi
iar la niveapar
ce
GHIŢĂ VALENTIN - jud. Buzău După cum singur aţi sesizat, nu
casetofonul este defect. Unele casete conţin o bandă magnetică ale cărei caracteristici sînt incompatibile cu aparatul dv. KEUMEK ROMAN - Timişoara Desenul mirei la care vă referiţi
ap,arţine televiziunii olandeze. ~ In articolul "Paradox" trebuie sa
tineti cont că becurile au În soclu cîte'o-diodă. POPOVICI SORIN - Ploieşti
Utilizati o bară de ferită cu bobine ce, se găsesc În comerţ.
In locul lui ECC 85 montaţi 6N3P. ClAPENEA OCTAVIAN - Constanţa
Distorsiunile apar din cauza acordului incorect, eventual a benzii Înguste de trecere.
Încercaţi remedierea montînd re-zistoare În paralel pe circuite
- Braşov Pentru repararea instrumentt,lIui
adresati-vă unui laborator de rnetrologie.
OMEGA
POPESCU Gh. - Buhuşi Piesele de care aveţi nevoie se
pot obţine la Radioclubul Bacău. EChivalenţa tranzistoarelor este
următoarea: KT904A 2N3375; KT904B 2N3632; KT907 A = 2N3632; restul tranzistoarelor se construiesc la I.P.R.S. ADAM ION - Buzău
Utilizaţi antene Vagi. PAVA GHEORGHE - jud. Timis
Cablul de coborîre de la antenă introduce o atenuare a semnalului. De aceea, amplificatorul se montează lîngă antenă. Comunicaţi-ne canalul Tv ce vă interesează si vom
un sistem antenă amplifi-canalul i C;"VI::;I.,UV
MIIIiCIOIU ......... .-_-='- - jud. Timiş pare că zgomotul provine de la
decodor. La celelalte întrebări găsiji răspuns
şi În acest număr al revistei noastre. Adresa magazinului "Dioda": Bucureşti, Bel. 1 Mai nr. 126. BIClEŞANU P. -- jud. Mehedinti
Se pare că defectul provine din uzura capului magnetic. ONOFREI G. - Bucureşti Revedeţi paginile 4-5.
VEZELICI S. - jud. Caraş-Severin Nu trebuie să faceţi şi alte modi
fică.ri ia receptor. Fîşîitul provine dintr-o amplificare puternică. Vom căuta să publicăm materiale legate de UUS.
ZOLTAN -să
montaje. cabla-
POPESCU VALERIU Bîrlad
GRIGORAŞ OVIDIU - Bacău Dioda 1 N914 este produs I.P.R.S.
BENESCU CONSTANTIN - Brăila PL 500 şi PL 36 sînt tuburi elec
tronice pentru etajul final baleiaj linii. LUPAŞCU C. - Brăila
Reglaţi corect sistemul RAA. HOISAN· HORAŢIU - Braşov
Tranzistorul recomandat este AF 139; C3=0,1l{F; Cv=10 pF. MORAN· GRIGORE - Bacău
Nu deţinem o schemă de convertor UIF/FIF. Oricum, o astfel de construcţie este dificilă. MOSORESCU ADRIAN - Şimian
Nu putem mări numărul de pagini şi nici să modificăm preţul revistei.
I.P.R.S. produce În continuare montaje În plic. Nu se poate înregistra semnal video pe casetofon. NICA DAN - Piteşti
Folosiţi rezistoare de 0,25 W şi tranzistoare 2 N 3055 - 2 sau 3. AIimentarea este comună şi În varianta stereo. UNGUREANU AUREl - Buziaş
Este dificil să publicăm numele staţiilor TV de pe fiecare din cele 12 canale. Schemele de radioreceptoare trimise au mai fost publicate În "Tehnium". VIZANTE EUGEN - Slatina
Vom· mai publica scheme de amplificatoare de antenă. IGRIŞAN PETRU - Arad
Verificaţi condensatoarele electrolitice. BRICEAG DA NUŢ - Tg. Jiu
Puteţi folosi boxe de 8 .a (nu conectati şi becuri). Doze pentru picup găsiţi la magazine. Folosiţi şi la. re ... ceptor boxa de 8.n. TÎRÎIŞ GAVRILĂ - Borşa
Plicuri cu amplificatoare de 10 W se pot procura numai din magazinele de specialitate.
Receptorul "Zefir" se pare că are bobina deplasată pe bara de ferită
R201 220 RI.02
R307 7K Ri,03 R302 5.6K RI,OI. R303 7,5}( R405 R304 l,5K R406
RJ05 470 R407
RJ06 680K .R1,08 RJ07 I,,7K Rt,{)9 R308 5.6K R410
Radioreceptorul "Omega" produs de "Tehnoton"-Iaşi lucrează În gama undelor medii (525-1 605 kHz) şi lungi (160-280 kHz).
R309 R310 R371
390 CV 10K C20J lK C202
Alimentat cu 4,5 V, receptorul consumă fără semnal 10 mA, iar pentru' putere maximă 150 mW un curent de 80 mA.
Sensibilitatea este de 2 mV/m pe unde medii şi de 3 mV/m pe unde lungi.
R312 R373 Rt,07
R202
27K C203 330 C204 l20K C205 100K
sau bara de ferită ruptă .. NAE DUMITRU - Lipia
La sirenă cuplaţi un ampl cu TBA 810.
La casca telefonică dacă mic:soratl numărul de spire se micş impedanţa. ILIE FLOREA - jud.J·eleorm,n
Luaţi semnal de la picut) şi printr-un divizor rezistiv introduceţi-! la borna de microfon. RASCOCEA ION - jud. Dolj .
Recepţia unor emiţătoare TV·,Ha foarte mare distanţă se face ab$olut întîmplător.
Trebuie să modificaţi oscilatorul şi circuitul de intrare la receptorul dv. pentru a recepţiona undele lungi,. Mai comod este să construiţi un receptor nt:':J. MAlEI MARCEL - Olten~a
Nu se recomandă un Darlington cu două tranzistoare 2N3055. Amplificatoarele de 10 W I.P.R.S. funcţionează foarte bine dacă sînt asamblate corect. CIPRIAN PASCU - Constanţa Vă recomandăm să luaţi legătura
cu colaboratOI"~1 nostru, ing. GrÎnea Stejărel 1 Aleea Dispensarului, bloc 24 A, ap. 13, Constanţa. DUMBTRICA CiPRtAN - Că lineş ti
Cu un emiţător de 100 mW se pot efectua legături În 144 MHz destul de modeste (în spaţiu deschis cîţiva kilometri),
•• M.
5Klog C206 3-35p IC312 I I,7n
2.2K C207 Vn I C313 I IOn 27 C20B 315p C314 220p 3.9K C209· 47n CI,07 VOn
100 CJ07 22n Cf1J2 1,ţ.!/50V
100 C302 lOOn CI. 03 200jJ/6V
27K CJ03 ln C404 ln 390 C304 In C405 200jJ/6V 1,2K CJOS 6/3p C406 2V}J.l/f)V
3-27Op C30b l00n C407 22n 240p eJ07 12pl50V DT EFOI07
82p CJ08 1,7n D2 DRD2
3-35p C309 47n TI BF25S 3-35p C370 47n T2 BF254
3-J5p C311 In T3 BF254