„Înţelepciunea este folosirea corectă a cunoştinţelor” · obţinute în anul şcolar 2009...
TRANSCRIPT
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
1
„Înţelepciunea este folosirea corectă a cunoştinţelor”
Bianca Maria MARIN – eleva de aur
a Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci” din Oneşti
„Succesul, în mare parte, stă în voinţa de a învinge; să ne străduim
deci şi să stăruim”; cu aceste
cuvinte Seneca ilustra ceea ce noi
considerăm că este o realitate a
instituţiei noastre: succesul.
Patronul spiritual al
colegiului nostru, Nadia Comăneci
sau „Zeiţa de la Montreal”, a
redefinit acest termen, obţinând
prima notă de 10 în istoria
gimnasticii. Peste ani, un alt nume
avea să continue seria notelor de 10:
Bianca Maria Marin. Succesele
Biancăi la concursurile şcolare
(internaţionale, naţionale sau
judeţene) a făcut ca numele
instituţiei noastre să aibă aceeaşi
rezonanţă ca şi acum 34 de ani. În
rândurile care urmează, vom
enumera rezultatele deosebite
obţinute în anul şcolar 2009 –
2010:
Premiul I – etapa
internaţională a Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatura română,
mai 2010;
Premiul special pentru expresivitate si acurateţea discursului
acordat de Societatea de Ştiinţe Filologice la etapa internaţională a
Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatură română, mai 2010;
Premiul I obţinut cu punctaj maxim – etapa naţională a Olimpiadei
de Limbă, Comunicare şi Literatură română „G. Călinescu”, februarie
2010;
NADIA, noiembrie 2010
2
Premiul special pentru erudiţie, acordat la etapa naţională a
Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatură română „G. Călinescu”,
februarie 2010;
Premiul I – faza judeţeană a Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi
Literatură română „G. Călinescu”, februarie 2010;
Premiul I la secţiunea traduceri – faza naţională a Concursului de
Creaţie „Laudă seminţelor celor de faţă şi-n veci tuturor” din cadrul
Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, mai 2010;
Marele Premiu, secţiunea creaţie – poezie – etapa naţională a
Concursului Naţional „Mihai Eminescu”, Bucureşti, iunie 2010;
Marele Premiu şi diploma „Remember Mihai Eminescu” acordat de
Fundaţia Internaţională pentru Cultură, Ştiinţă şi Morală Civică „Mihai
Eminescu” pentru contribuţia la promovarea valorilor culturii româneşti
şi universale întru Eminescu, Bucureşti, iunie 2010;
Premiul I pentru lucrarea “Cimitirul vesel de la Săpânţa, expresie a
atitudinii paradoxale în faţa morţii” prezentată în cadrul Simpozionului
– concurs internaţional “Confluenţe”, ediţia I, Oneşti, decembrie 2009;
Premiul III secţiunea engleză – germană - Concursul Cangurul
lingvist – faza naţională;
Premiul I secţiunea engleză – germană – Concursul Cangurul
lingvist – faza judeţeană – cel mai mare punctaj la clasa a IX-a;
Diploma de Excelenţă acordată de către Guvernul României pentru
palmaresul realizat în domeniul educaţiei şi poziţia de excelenţă deţinută
în galeria de olimpici ai şcolii româneşti, respectiv de către Ministrul
Educaţiei, Cercetării şi Inovării în noiembrie 2009 pentru rezultate
deosebite obţinute la olimpiadele şi concursurile internaţionale desfăşurate
în anul şcolar 2008-2009.
Cununa de lauri a Biancăi a fost îmbogăţită cu încă două
performanţe notabile. Coroniţei de „Miss Boboc” obţinută la începutul
anului şcolar 2009-2010 i s-a adăugat Diploma de Excelenţă acordată de
Colegiul Sportiv „Nadia Comăneci” pentru rezultatele obţinute în acest an
şcolar.
Şi povestea Biancăi nu se opreşte aici, pentru că, aşa cum spunea
Rabindranath Tagore, „o singură floare pune în evidenţă un copac mare. O
singură stea conferă armonie imensităţii cerului întunecat”.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
3
Bianca Maria Maria, eleva numai de nota 10 la Oneşti,
a fost pentru o lună „studenta” notată cu A+ la Oxford Royale Academy
Cu un an în urmă, timp de două săptămâni, şi-a perfectat cunoştintele de
limba engleză. Acum a studiat 4 module: Biologie Medicală, Psihologie
Experimentală, Business Management, Politică şi relaţii internaţionale şi două
workshop-uri: Business challenge şi Oratorie şi dezbateri.
„A fost o lună de muncă îndârjită, dar a meritat din toate punctele de
vedere. Am reuşit să cunosc şi să mă cunosc”, a declarat Bianca. „Oxfordul te
învaţă că trebuie să fii the best!”
Printre colegii veniţi din toată lumea (73 de ţări), Bianca s-a remarcat,
reuşind să urce pe podiumul premianţilor, ca „acasă”. „Trebuia să-mi răsplătesc
părinţii pentru efortul material, şi nu numai, de a mă trimite acolo.”
Caracterizările profesorilor de la Oxford, ce însoţesc foaia matricolă pentru
fiecare curs, coincid cu cele ale profesorilor de la şcoală. Iată câteva exemple:
Biologie Medicală – A+
A fost o plăcere să îi predau Biancăi: este cu adevărat interesată de biologia
medicală şi a avut contribuţii fantastice în clasă. Raţionamentele şi abilităţile ei
de chestionare au un standard foarte ridicat, iar comentariile ei au fost profunde.
Cred că lucrarea scrisă a Biancăi este excelentă şi eseul ei a fost apreciat în mod
special.
Prof. Dr. Sharla Duncan
Managementul Afacerilor – A+
Bianca este inteligentă şi clar focusată. Ea a scris eseuri perceptive
demonstrând judecată, precum şi claritate. Fiind capabilă să interacţioneze cu
uşurinţă şi având o dispoziţie prietenoasă, ea a contribuit foarte mult la succesul
cursului de managementul afacerilor.
Prof. Dr. Bimal Prodhan
Politica si Relaţii Internaţionale - A
A fost o bucurie să îi predau Biancăi; ea întotdeauna ajunge în clasă cu un
zâmbet pe faţă, este constant angajată şi atentă şi lucrează extrem de mult.
Contribuţiile ei la discuţiile de grup au fost întotdeauna bine gândite, inteligente
şi echilibrate. Lucrarea sa scrisă, în apărarea teoriei constructivismului, a
demonstrat o abordare creativă şi independentă supra subiectului şi exemplele
utilizate au fost bine alese. Bianca a avut de asemenea o contribuţie foarte bine
structurată şi cuprinzătoare la o prezentare privind terorismul.
Prof. Dr. Michael Froggatt
NADIA, noiembrie 2010
4
Psihologie Experimentală – A+
A fost o bucurie să-i predau Biancăi în ultimele două săptămâni. Ea este
foarte deşteaptă şi întotdeauna contribuie în clasă cu intervenţii (puncte de
vedere) atente şi profunde. Ea a predat o lucrare scrisă excepţional de bună şi
prezentarea ei a fost notată mai slab doar pentru că a fost cam scurtă. Îi doresc
Biancăi toate cele bune pentru viitor şi sunt convinsă că se va descurca bine în
orice domeniu va decide să urmeze.
Prof. Dr. Laura Taylor
Debut strălucit în noul an şcolar 2010-2011 la Colegiul Sportiv
„Nadia Comăneci” Oneşti
Eleva Bianca Maria Marin din clasa a 10-a, a obţinut Marele Premiu al
Universităţii Tehnice a Moldovei şi Premiul de Excelenţă al Bibliotecii
Universităţii la Simpozionul Internaţional
În perioada 23-25 sept 2010 s-a desfăşurat la Chişinău a V-a ediţie a
Festivalului Internaţional „Cucuteni 5000 – Ştiinţe exacte şi mai puţin exacte”,
sub egida Universităţii Tehnice a Moldovei.
Cu 5 ani în urmă, aceasta împreună cu Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”
din Iaşi au iniţiat această manifestaţie ştiinţifică şi culturală.
Lor li s-a adăugat Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, ce a
organizat ediţia a IV-a a Simpozionului.
Pare mai puţin obişnuit ca un asemenea simpozion să se manifeste sub
egida unor universităţi tehnice. Este însă cert că ştiinţa şi tehnica fac parte din
cultura şi civilizaţia unui popor, reprezentând componente ale societăţii umane şi
ale istoriei.
Istoria trebuie concepută ca o sumă a dezvoltării tuturor laturilor sociale,
materiale şi spirituale ale societăţii.
Se ştie, cine nu are trecut nu are nici viitor. Organizatorii consideră că
fiecare membru al unei naţiuni trebuie să conştientizeze acest adevăr şi să facă
ceva pentru a-l materializa.
Tematica Simpozionului s-a înscris în acest context, fiind structurată pe
două mari domenii:
A. Cucuteni 5000 Redivivus
B. Ştiinţe exacte şi mai puţin exacte. Istoria tehnicii
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
5
Comunicările ştiinţifice au fost prezentate împreună, participanţii având
posibilitatea să le audieze pe toate.
În proporţie de 90%, participanţii au fost academicieni, profesori
universitari şi cercetători ai unor prestigioase centre din ţară şi străinătate.
Iată câteva exemple:
1. Acad. EUGEN GREBENICOV – Membru al Academiei de
Ştiinţe din Rusia – matematician
2. Acad. ION BOSTAN – Rectorul UTM
3. Acad. GH. GHIDIRIM – Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie a
Republicii Moldova
4. Acad. VALERIU CANTER – Moldova
5. Prof. Dr. Ing. DAN SEMENESCU – Universitatea Paris – Sorbona
6. Prof. Dr. Ing. ALEXANDRE HERLEA – Universitatea Belfort, Franţa
7. Din Germania au participat Prof. Dr. PETER LORENTZ şi Prof. Dr.
FLORIN IONESCU
8. Prof. Dr. Ing., Doctor Honoris Causa LORIN CANTEMIR – Univ. „Gh.
Asachi” Iaşi, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România
9. Prof. Dr. FLORIN TĂNĂSESCU, secretar general al Academiei de Ştiinţe
Tehnice din România
Profesori universitari, lectori, cercetători ştiinţifici, personalităţi marcante
ale Universităţilor din Iaşi, Cluj, Timişoara, Sibiu, Bacău, Braşov, Galaţi şi
Bucureşti. De la Iaşi amintim în primul rând pe cel ce, timp de 12 ani, a fost
rectorul Universităţii, Prof. Dr. Ing. MIHAI GAFIŢANU.
„Eu am făcut parte din grupul celor 4 reprezentanţi ai Universităţii „Vasile
Alecsandri” Bacău, condus de d-nul Prorector, prof. dr. ing. MIHAI PUIU.
„Curajul” de a mă „înfia” i-a fost insuflat de d-nul director al CCD Bacău,
Gabriel Stan, ce cunoştea preocupările şi activităţile mele extraşcolare. Ambilor le
mulţumesc pentru încrederea acordată şi sunt fericită că nu le-am înşelat
aşteptările.
Am fost singura eleva ce a participat la acest simpozion. A fost pentru mine
o experienţă ce m-a marcat puternic. Am învăţat mult şi multe, am cunoscut
oameni minunaţi, o elită a intelectualilor autentici.
Lucrarea prezentată s-a intitulat „Planningul familial în contextul
civilizaţiei cucuteniene – O fascinantă şi plauzibilă ipoteză” şi e rezultatul unei
serioase documentări ce datează din anul 2009. Precizez că nu este prima lucrare
despre civilizaţia cucuteniană.”
„Distincţiile acordate mă intimidează, mă onorează şi mai ales, mă
obligă”, a declarat Bianca la înmânarea premiilor.
NADIA, noiembrie 2010
6
„Succesul înseamnă a continua când ceilalţi renunţă.”
Rezultatele elevilor Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci” la
concursurile şcolare în anul şcolar 2009-2010
Bruno Andreas Măriuț:
• Premiul al II-lea la Faza Județeană a Olimpiadei de
Limba şi Literatura Italiană;
• Mențiune la Faza Națională a Olimpiadei de Limba şi
Literatura Italiană (oral), Cluj-Napoca;
Elena Lorela Miron:
• Premiul al III-lea la Faza Județeană a Olimpiadei de
Limba şi Literatura Italiană;
Prof. coord. Lucia Iachim
Nona Andreea Gaieş:
• Premiul al II-lea la Faza Judeţeană a Sesiunii de comunicări şi referate
ştiinţifice ale elevilor la disciplina istorie;
• Menţiune la Faza Naţională a Sesiunii de comunicări şi referate ştiinţifice ale
elevilor la disciplina istorie (Focşani, iulie 2010);
• Premiul al III-lea la Faza Judeţeană a Olimpiadei de Istorie;
Alexandru Botezatu:
• Premiul al III-lea la Faza Judeţeană a concursului „Istoria în dimensiune
virtuală”;
• Premiul al III-lea la Faza Judeţeană a Sesiunii de comunicări şi referate
ştiinţifice ale elevilor la disciplina istorie;
Doina Mamaliga:
• Menţiune la Faza Judeţeană a Olimpiadei de Istorie;
Andrei Fânaru
• Premiul al III-lea la Faza Judeţeană a Olimpiadei de Istorie;
Prof. coord. Bogdan F. Romandaş
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
7
„Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din
ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.”
Rezultatele sportive obţinute de elevii Colegiului Sportiv
„Nadia Comăneci” în anul şcolar 2009-2010
GIMNASTICĂ
Catedra de gimnastică : Aurica Nistor, Daniel Nistor, Carmen Bogasiu, Tabita
Trandafir, Mirela Tufă, Ioana Grava, Loredana Coţofanu.
Diana Chelaru - Sportiva componentă a Lotului Naţional de Junioare
Locul al III-lea (cu echipa) Campionatele europene de gimnastică -
Locul al III-lea(sol) Birmingham, Mai 2010.
Locul I (medalie Campionatele internaţionale ale
de aur sol si sărituri) României, 2 Mai 2010
Locul al III-lea (medalie
de bronz-bârnă)
Mirela Grădinaru – Calificată la etapa finală a Campionatului Naţional
de Junioare- Buzău , 2010
HANDBAL
Catedra de handbal: Neculai –Alexandru Popescu, Viorel Antohi, Romeo Lupeş
Handbal- băieţi:
Vlad Rotaru: Locul al III-lea în serie cu echipa de Juniori II
Promovare a sportului la centrul de excelenţă Sighişoara
Handbal- Fete:
Bianca Amăriuţei – selecţionată la Lotul Naţional de Junioare
Participare la doua etape a campionatului naţional de handbal - Junioare II
LUPTE
Simona Panţîru: Locul al III-lea la Campionatul Naţional de Lupte libere,
Mangalia 2010
Locul al III-lea, Cupa Vasile Puşcaşu ediţia I, Brăteşti, 2010
Locul al V-lea, la Campionatul Naţional Şcolar, Sfântu Gheorghe, 2010
Locul al V-lea, la Campionatul Naţional de Lupte libere, Tg. Mureş, 2010
NADIA, noiembrie 2010
8
Cătălina-Elena Ghinea:
Locul al III-lea la Campionatul Naţional de Lupte libere, Mangalia, 2010
Locul I , Cupa Vasile Puşcaşu ediţia I, Brăteşt,i 2010
Locul al V-lea, la Campionatul Naţional Şcolar, Sfântu Gheorghe, 2010
Cosmin Coman:
Vicecampion naţional Republica Moldova
Locul I, Campionatele Naţionale, 2009
Locul al III-lea, Campionatele Naţionale, 2010
George Scorbură:
Locul al III-lea, la Campionatele Naţionale, 2010
Răzvan Ene:
Locul al III-lea, la Campionatele Naţionale, 2009
Locul al II-lea, la Campionatele Naţionale, 2010
Locul I cu echipa, la Campionatele Naţionale, 2010
Locul I cu echipa, la Campionatele Naţionale, 2010
Gioni Anghelescu:
Locul al V-lea la Campionatul Naţional de Lupte libere, Mangalia, 2010
Locul I , Cupa Vasile Puşcaşu ediţia I, Brăteşt,i 2010
Locul al V-lea, la Campionatul Naţional Şcolar, Sfântu Gheorghe, 2010
ATLETISM
Alexandra Aichimoaiei:
Locu al III-lea, Balcaniadă, 2010
Locul al III-lea, Campionatele Şcolare, 2010
Locul al II-lea, Campionatele Naţionale cu echipa, 2010
Locul al III-lea, Campionatele Naţionale, 2010
HALTERE
Frenţ Marian – locul I la categoria 77 kg, stilul total - Campionatul Naţional
Juniori I, Botoşani
locul I la categoria 77 kg, stilul smuls - Campionatul Naţional Juniori I, Botoşani
locul I la categoria 77 kg, stilul aruncat - Campionatul Naţional Juniori I,
Botoşani
Blidari Tiberius – locul I la categoria 45 kg, stilul aruncat - Campionatul
Naţional de Juniori II B, Galaţi
locul I la categoria 45 kg, stilul smuls - Campionatul Naţional de Juniori II B,
Galaţi
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
9
locul I la categoria 45 kg, stilul total - Campionatul Naţional de Juniori II B,
Galaţi
locul II la categoria 45 kg, stilul total - Cupa României Juniori II, Bistriţa
Blidari Silviu – locul III la categoria 36 kg, stilul smuls– Campionatul Naţional
de Juniori II M, Galaţi
locul III la categoria 36 kg, stilul total - Campionatul Naţional de Juniori II M,
Galaţi
locul III la categoria 36 kg, stilul total – Cupa României Juniori II, Bistriţa
Purice Vlăduţ – locul III la categoria 69 kg, stilul total – Campionatul Naţional
Juniori I „Cupa României”, Bucureşti
Locul II la categoria 69 kg, stilul total – Campionatul Naţional Juniori I B,
Botoşani
Locul II la categoria 69 kg, stilul smuls – Campionatul Naţional Juniori I B,
Botoşani
Locul II la categoria 69 kg, stilul aruncat – Campionatul Naţional Juniori I B,
Botoşani
Păun Mihaela – locul III la categoria 75 kg, stilul total - Campionatul Naţional
Juniori I F, Botoşani
locul III la categoria 75 kg, stilul aruncat - Campionatul Naţional Juniori I F,
Botoşani
locul III la categoria 75 kg, stilul smuls - Campionatul Naţional Juniori I F,
Botoşani
Moroşanu Rodica - locul III la categoria 48 kg, stilul smuls - Campionatul
Naţional de Juniori II F, Galaţi
locul III la categoria 48 kg, stilul aruncat - Campionatul Naţional de Juniori II F,
Galaţi
locul III la categoria 48 kg, stilul total - Campionatul Naţional de Juniori II F,
Galaţi
locul III la categoria 48 kg, stilul total - Campionatul Naţional de Tineret şi Cupa
României, Oneşti
Doroftei Emanuel - locul II la categoria 56 kg, stilul aruncat - Campionatul
Naţional de Juniori II B, Galaţi
locul III la categoria 56 kg, stilul total - Campionatul Naţional de Juniori II B,
Galaţi
locul III la categoria 56 kg, stilul total - Campionatul Naţional de Tineret şi Cupa
României, Oneşti
NADIA, noiembrie 2010
10
„Dacă vrei să te faci romancier, dragă cititorule, deschide miezul si
scoate din călimară universul. ” (T. Arghezi)
Existenţa
Mă rotesc în zigzag
Să găsesc rostul meu
Într-o realitate
ce-şi afirmă existenţa
Şi-n cea mai ireală realitate.
Caut imposibilul
Ce-şi afirmă existenţa
în posibil,
Iar existenţa e îmbrăcată
Însăşi în haina existenţei.
Succesiune
Ploi, picături, continuitate,
Apus, răsărit, ocean,
Aer, văzduh, umiditate,
Strop, cădere, noian…
Tot şi toate se succed
În univers, în infinit,
Tot şi toate purced
Dintr-un vis nemărginit.
Viaţă, privire, orizont,
Frunză, cer, lumină,
Nor şi rază, tot
Soarbe a vieţii tulpină.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
11
Portativul universului
Melodia lui Celine Dion îmi răsună în minte şi împreună cu
ea contemplu posibilităţile de a avea un succes la olimpiada de
istorie… Ce este istoria? Prefer să o asociez cu un munte imaginar pe
care noi nu-l putem ajunge… Arhonte, indo-europeni, piramide –
toate se învârt în mintea mea unde nu există gravitaţie pentru a le
plasa într-un timp bine precizat. Şi vorbind despre piramide,
asociez viaţa cu o piramidă în trepte ca piramida de la Saqqara care
este o capodoperă tridimensională la fel ca şi viaţa. Ultima treaptă
pe care călcăm toţi până la urmă este un apogeu, un pod al vieţii
unde ne sfârşim călătoria iniţiatică prin moarte, care de fapt
înseamnă o altă viaţă, o altă dimensiune a sufletului nostru care
din acest moment poate să contemple materia perceptibilă a vieţii
fiind un spirit dornic să cunoască dincolo de realitate care de fapt
este o închisoare trupească şi sufletească. Îmi imaginez că sunt un
spirit şi mereu văd cum zbor deasupra munţilor conici, nemişcaţi
care totuşi îmi vorbesc prin intermediul simţurilor interioare…
Mă abandonez universului, acolo unde este totul şi de fapt
nimic. Aş vrea să călătoresc pe un portativ al universului si să-i
simt muzica care mă va duce spre culmile unui vis în vis. Vreau să-
i iau un interviu şi să-mi povestească la un „Hanu Ancuţei” stelar
despre sufletul lumii. Să-mi spună ce simte când se reîncarnează
într-un om… Despre New York, Tokio, Paris. Sau despre senzaţiile pe
care le-a avut atunci când a stat în vârful turnului Eiffel.
De aici se naşte dorinţa, visul meu de a călători pe corabia
vieţii care să mă ducă pe valurile ei spre a simţi gustul lumii… Din
univers, al cărui portativ va fi caietul meu unde-mi voi scrie
romanul care va avea doi autori: Universul şi Eu.
Doina Mamaliga
Clasa a X-a E
NADIA, noiembrie 2010
12
Copilărie
Copilăria, ce
frumos şi
minunat lucru,
şi totuşi ce trist
că se termină
atât de repede.
Copilăria,
partea aceea
vieţii când
suntem atât de
inocenţi, când
suntem feriţi de problemele lumii , când tot ce ne înconjoară nu e decât
dragostea nemăsurabilă, necondiţionată a părinţilor, şi cercul mic de
prieteni cu care ne petrecem ziua de dimineaţă până seara… Când ştii că
nu te înfrunţi cu atâtea probleme, te izbeşti de dezamăgiri, dar imediat te
ridici şi ierţi, lumea amintirilor inocente,calde, a jocurilor pe care le
inventam, poate descoperind unele noi. O lume total diferită!
Copilăria avea să fie plină de spontaneitate, ceva imaginabil de
frumos, s-a transformat acum în una plicticoasă, petrecută doar în faţa
noii tehnologii!
Unde sunt copiii aceia inocenţi care îi auzeam de dimineaţă până
seara râzând, tocind străzile cu paşii lor micuţi.. Copilăria trece, vom
ajunge la vârsta în care doar ne vom întreba cum de a trecut aşa repede şi
ce am făcut cu ea?
Însă, Lucian Blaga spune „Copilăria este inima tuturor vârstelor”.
Deşi anii înaintează, îmbătrânim, să nu lăsăm niciodată copilul inocent,
sincer, curat, să plece niciodată din inimile noastre!
O, Copilărie, dulce cântec!
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
13
Ce cred munţii despre stele ?
O întrebare destul de interesantă care nu mi-a trecut niciodată prin
gând. Stelele aşezate deasupra munţilor. Stelele veghează în fiecare noapte
munţii,iar ei nu sunt lipsiţi de priveliştea aceasta paradiziacă. Mici
punctuleţe le revedem în fiecare seara,pe acelaşi cer înstelat, dar oare de
câte ori ne-am întrebat „de ce sunt acolo?”. De ce Dumnezeu a creat acele
puncte fastuoase care ne luminează deseori paşii.
Eu aş crede că munţii sunt invidioşi pe stele. Eu una sunt. Ele
reprezintă o parte din strălucirea lui Dumnezeu. Munţii pot spune asta cel
mai bine pentru că ei sunt cei mai apropiaţi de stele. Mi-aş imagina o
comunicare între munţi şi stele. Stelele fiind „mai aproape de Dumnezeu”
şi totodată mai aproape de munţi, transmit munţilor „ceea ce comunică
Dumnezeu”. Cum s-ar simţi munţii fără stele?. Dacă stelele nu ar lumina,
munţii ar fi întunecoşi, reci. Atunci când cerul este fără stele, probabil
munţii se simt singuri pentru că sunt obişnuiţi cu priveliştea care o au în
fiecare seara. Stelele oferă munţilor concertul minunat de „balerine”.
Balerine graţioase care cu fiecare mişcare,fiecare punct de strălucire, redă
munţilor „zâmbetul” care le lipsea.
Teoretic , munţii sunt reci, întunecoşi fiind acoperiţi de mulţi
copaci. Practic, eu cred că munţii sunt mai călduroşi şi mai veseli decât
oricine pentru că ei se bucură tot timpul când cerul este înstelat de
dragostea pe care Dumnezeu şi-o revarsă peste noi. Ei sunt mult mai
recunoscători pentru stelele care le avem aproximativ zilnic pe boltă. Ei se
bucură în fiecare noapte de delicateţea acelor „balerine” extraordinare.
Ar trebuie sa fim recunoscători pentru fiecare stea, deoarece
Dumnezeu ne-a dăruit câte o steluţa fiecăruia. Munţii privesc stelele ca pe
cele mai elegante balerine care transmit căldura, pace, strălucire. Fără
stele, munţii se simt singuri.
Mi-aş dori sa fiu o stea, să luminez în întuneric tot timpul pentru
Dumnezeu. Mi-aş dori să fac parte din concertul minunat de balerine şi să
ofer munţilor cea mai divină audienţă.
NADIA, noiembrie 2010
14
Pentru mama
În cele mai grele momente
din viaţă
În noapte şi lungă
dimineaţă
În lacrimi,zâmbete sau
grea povaţă
Ştiam că lângă mine vei
fi o viaţă,
Mamă.
În rugăciuni sincere tu m-ai purtat
Şi cu dragoste inima mi-ai mângâiat
Ţi-ai arătat dragostea în orice zi a vieţii mele
Şi m-ai protejat cu grele lacrimile tale.
Când greu eram de suportat
Tu cu dragoste m-ai mângâiat
Din cerul înstelat cu mii de stele
Tu eşti steaua cea mai glorioasă
Tu, mama mea frumoasă.
Nona Andreea Gaieş
Clasa a XII-a B
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
15
Călătorie în lumea necuvântătoarelor
A venit primăvara! Câteva raze de lumină şi căldură bucură faţa tuturor
plantelor şi animalelor. Pământul de catifea aşteaptă apariţia firicelelor de
iarbă, verzi ca smaraldul. Ghioceii plăpânzi şi gingaşi îşi scot capul de sub
plapuma albă de nea şi se bucură de revenirea la viaţă. Toporaşii, lăcrămioarele
şi alte flori cu parfumuri îmbătătoare se închină minunaţilor ghiocei. Copacii
înverzesc şi înmuguresc, cinstind mingea de foc de pe cerul albastru ca safirul. Cu
zumzetul lor şi căutarea de nectar, albinele trezesc toate animalele şi insectele din
lume. Furnicile încep munca şi zic:
,,Hai să-i punem şi pe greieri la treabă,
să nu se mai milogească şi să ceară la
iarnă pomană!”. Greierii, de frica
furnicilor, au lăsat chitara, au început
să adune nişte frăguţe ca să-şi facă o
magazie cu provizii şi au început să
adune nişte merinde, să nu moară de
foame. Buburuzele, ţânţarii, fluturii,
omizile şi alte insecte ies din scorburile
copacilor, mănâncă ce apucă şi trec la
treabă. E sezonul hărniciei!
O vrăbiuţă, zăpăcită de mirosul
ameţitor al floricelelor, cade de pe o
crenguţă de alun şi ajunge pe burta
ursului Martin. Speriat, ursul ia de sub
pernă bâta de baseball şi ameninţă:
- Mor-mor! Cine mă trezeşte când somnul e mai dulce? Nu răspunde nimeni!?
Oare, a fost vântul!? Vai de mine, m-am speriat din nimic! hhh… Ce să-i faci?
Îmbătrânesc. Vrăbiuţa, sfioasă, a ieşit din colţul întunecat în care s-a ascuns şi a
spus:
- Iartă-mă, nea Martin! Cred că m-am îmbătat de la mirosul suav şi delicat al
parfumului de levănţică cu care ne îmbie Miţa, furnica. Mă ierţi?
- Te iert cu o condiţie: să te duci să-mi cumperi şi mie o sticluţă cu parfum!
- Am înţeles! Vin mai târziu cu sticluţa de parfum. La revedere, nea Martin!
- La revedere, Max!
Vrăbiuţa a pornit spre magazinul furnicii Miţa. Pe drum s-a hotărât să-şi
cumpere un hotworm de la nea Manole, iepurele.
- Bună ziua, nea Manole! Mai aveţi vreun hotworm?
NADIA, noiembrie 2010
16
- Bună, Max! Sigur că mai am! Doar viermii au ieşit din scoarţele copacilor.
Poftim! Un hotworm proaspăt!
- Mulţumesc! La revedere, nea Manole!
- La revedere!
După ce a terminat de mâncat, vrăbiuţa Max a plecat spre magazinul
furnicii Miţa. Pe drum, s-a întâlnit cu ariciul Pogonici. Acesta îl salută:
- Bună, Pogonici!
- Bună, Max! Te joci cu mine?
- Desigur!
Înainte de a începe joaca, Max şi
Pogonici au fost la casa lui Cristi, a lui Ion şi
a lui Betty. Toţi au acceptat propunerea celor
doi şi au pornit spre teren. Animăluţele au
jucat leapşa, baba-oarba, fotbal, baseball şi
handbal. Pe la ora 19:00, Max îşi aduce
aminte de promisiunea sa faţă de nea Martin.
- Prieteni, trebuie să plec. Pa!
- Pa!
Max a zburat cu o viteză de 1.000.000
de km pe oră. Într-o secundă a ajuns la
magazinul furnicii Miţa.
- Tanti Miţa, sărut-mâna! Vă rog să mă
iertaţi că vin la această oră târzie când
trebuie să închideţi magazinul dar, vă rog, spuneţi-mi că mai aveţi parfum de
levănţică!
- Bună, te iert şi da, mai am. Ţi-l dau într-un minut! Poftim!
- Mulţumesc! La revedere!
- La revedere, Max!
Max a zburat ca vântul de repede şi a ajuns în bârlogul lui nea Martin.
- Nea Martin, am adus parfumul. Unde-l pun? Nea Martin!
- Ce? Unde? Când? Cum? De ce?
- Ţi-am adus parfumul.
- Mulţumesc şi poftim!
- Ce e asta?
- Un mic cadou. Să o deschizi când vei ajunge acasă! Acum pleacă, s-a întunecat!
- La revedere! Şi mulţumesc!
- La revederere!
Când ajunge acasă, Max deschide cutia şi găseşte un borcan cu miere pe
care scria: ,,Prietenii adevăraţi, la nevoie se cunosc”. Aceasta a fost una dintre cele
mai frumoase zile pe care le-a trăit Max, cea mai jucăuşă vrăbiuţă de pe pământ.
Sânziana Momanu
Clasa a VI-a
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
17
„Literatura ca răspuns la „teroarea istoriei”
Ceea ce se numeşte îndeobşte „literatura închisorilor comuniste” reprezintă unul
dintre aspectele cele mai semnificative ale literaturii noastre contemporane şi o experienţă
unică în întreaga istorie a creaţiei literare româneşti. De aceea nu-i deloc lesne să scrii
despre o astfel de literatură, care trebuie judecată adesea cu măsuri diferite faţă de
producţia literară curentă. Ne aflăm, mai exact spus, în faţa unui alt raport cu esteticul, a
unui alt tip de relaţie între creator şi operă. Spiritul critic trebuie să devină mai maleabil
şi mai nuanţat, spre a nu risca posibilele confuzii de planuri sau chiar împieta. Aici se
amestecă, în proporţii nemăsurabile, elemente etice, estetice, psihologice, religioase,
filosofice, politice; judecata trebuie să fie complexă şi să vizeze sinteza adeseori inefabilă a
acestor elemente.
La o privire generală, literatura de gulag se împarte în poezie şi proză. Această
diviziune este una mai degrabă formală, dar are şi implicaţii mai adânci, care ţin de
fondul şi dinamica interioară a discursului. Poezia este creaţia „originară” a
închisorilor, elaborată mental în chiar toiul prigoanei, reprezentând, aş zice, răspunsul
imediat la încercările şi suferinţele de atunci (întruchipare contemporană a ceea ce Mircea
Eliade numea „teroarea istoriei”); are astăzi o mare forţă mărturisitoare şi a avut ieri o
uriaşă funcţie „purificatoare” şi „salvatoare”.
Nu este o exagerare să se spună că poezia aceasta a fost la vremea ei hrană şi
cuminecătură, dar şi „răzbunare” imediată a spiritului împotriva celor ce au căutat să-l
pervertească sau să-l sugrume.
Întotdeauna, în vremuri de restrişte, poporul a simţit nevoia versurilor. În trecutul
îndepărtat, şi-a alinat durerile cu doina, dar în doină nu atât melodia alina, ci versul,
adică cuvântul. Poezia concentraţionistă ca dimensiune şi valoare este un fenomen
românesc, unic în lume.
Începând cu Rusia şi ajungând până la Cuba, creatorii închişi ca anticomunişti au
căutat să exprime suferinţele, dramele şi stările infernale prin care au trecut, spre a le face
cunoscute întregii lumi. O acţiune care să cuprindă întreaga masă a deţinuţilor politici şi
să angreneze atâtea talente ca în România, nu a apărut însă. Au fost în istoria
spiritualităţii universale nenumărate grupuri culturale, şcoli literare, academii ce au
dezbătut probleme teoretice, filosofice şi chiar practice si au adus o contribuţie majoră la
patrimoniul cultural – spiritual al omenirii, dar „şcoala poetică”, formată între zidurile
închisorilor comuniste se deosebeşte fundamental de toate celelalte, ea având cu totul alt
sens, altă menire şi altă structură.
NADIA, noiembrie 2010
18
Aceste ziduri cu obloane şi zăvoare de fier, în regimul celei mai sălbatice asupriri,
în mod paradoxal, au ocrotit cu puterea credinţei, sămânţa nealterată a Conştiinţei
naţionale. Acolo s-a păstrat, a licărit şi s-a manifestat candela sufletului românesc iar din
chinurile şi suferinţele poeţilor închişi - după cum spunea Horia Vintilă - „a ţâşnit
sângele sfânt care a făcut posibilă poezia din acest nou Gral”, poezie ce se constituie în
documente aspre şi vii, mărturii de netăgăduit ale rezistenţei Româneşti. Este cazul poeziei
lui Radu Gyr care îşi depăşeşte simpla funcţie estetică, căpătând o adevărată funcţie
soteriologică. A stat în temniţă şi a creat Tomaso Campanella, dăruind „Cetatea soarelui”. A
stat şi Silvio Pellico şi ne-a dăruit şi el „Le mie priggioni”. Şi au stat în temniţă Francois
Villon şi Oscar Wilde, dăruind lumii nemuritoarele „Testamente” şi „Balada închisorii
Reading”. Dar condiţiile în care, în plin secol XX, a stat Radu Gyr – sub trei regimuri de
dictatură – lasă mult în urmă sub raportul densităţii lor pe cele îndurate de autorii
amintiţi mai înainte. Istoria a fost nedreaptă cu acest poet, al cărui destin tragic este deja
cunoscut. Cu toate că nu a rămas dator cu nimic tribunalului judecăţii oamenilor, după
atâţia ani de la lichidarea închisorilor politice comuniste, Radu Gyr continuă să fie un
nume „prigonit”, puţin cunoscut generaţiilor mai tinere (care abia de-au auzit vag, în cel
mai bun caz cu titlu de curiozitate, că oarecând, într-un exotic ungher de temniţă, cineva
a scris o poezie stranie: „Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă.”)
În acel univers concentraţionar nu au ieşit opere la birou, cu stiloul pe o coală albă
de hârtie în faţă sau cu alte instrumente pe care le folosesc creatorii de valori spirituale.
Acolo s-a creat în gând. Gândul era stiloul, creionul, maşina de scris sau coala albă de
hârtie. Gândul era imaginaţia, inspiraţia, revelaţia, memoria care transmitea prin cuvânt
altuia care memora şi difuza în lumea oropsiţilor medicamentul tămăduitor. Poeziile lui
Radu Gyr nu au rămas şi nu au fost litera moartă, încremenită pe nişte coli de hârtie.
Poezia lui a fost ca argintul viu, a alunecat, s-a mişcat, a incitat, a încurajat, a fost ceva
dătător de viaţă. A fost un miraculos medicament. Câţi deţinuţi au evitat înfrângerea,
dezarmarea, deznădejdea, dezechilibrul, chiar moartea lentă!... Acolo, în mijlocul celor
mai degradante mizerii materiale, poezia li s-a relevat ca o formă de rezistenţă spirituală,
ca un mijloc de a-şi păstra integră condiţia umană. Din versurile lui, oamenii şi-au făurit
arme, ori biete cârje, spre a-şi obloji rănile lor şi a celor din jur. Opera acestuia
mărturiseşte cu fiecare vers forţă a mesajului, profunzime a cugetului, plasticitate a
limbajului şi verticalitate a spunerii. Cu atât mai grăitoare ne apare aceasta nouă, astăzi,
prin contemplarea imparţială a destinului exemplar al unui om care a suferit atâţia ani
de detenţie politică pentru faptul de a fi îndrăznit să-şi susţină crezul şi credinţa în
Dumnezeu, credinţa că trebuie să prindem un crâmpei din cer în tot ceea ce facem aici pe
pământ. Trebuie să avem ochii aţintiţi spre valori mai înalte decât zidurile în care trăim,
patul în care dormim sau mâncarea ce o digerăm. Omul e om numai în măsura în care
visează la mărirea neamului său şi se integrează în zbuciumul lui istoric şi spiritual.
Poetul a reuşit să sintetizeze prin creaţia sa idealul generaţiei din care a făcut parte
şi să-l transmită printr-un unic patos mesianic generaţiilor „Ierusalimului altor aurori” şi
opera sa reprezintă un adevărat simbol al acestei generaţii încătuşate, o adevărată
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
19
mărturie a structurii ei spirituale. Poeziile lui Radu Gyr se constituie în adevărate
memorii de închisoare. Tot ce a putut cuprinde sufletul său - oameni, sentimente, urcuşuri
şi pogorâşuri duhovniceşti, morţi omeneşti şi îngereşti – a fost aşternut pe hârtie cu
sensibilitate, dar şi cu conştiinţa marii răspunderi înaintea lui Dumnezeu şi a miilor de
morţi de la Aiud, Piteşti, Gherla sau Canal.
A avut tăria de caracter de a susţine primatul spiritului asupra materiei şi
conştiinţa unei identităţi româneşti autentic creştine, mai ales atunci când acest lucru s-a
tradus concomitent prin asumarea unui calvar ce a însemnat aproape douăzeci de ani de
detenţie politică.
El ne apare astfel drept o paradigmă a unui ideal uman spre care fiecare este
chemat cu nedisimulată admiraţie – mai ales noi, cei tineri, şi atât de lipsiţi uneori de
orientare şi repere culturale autentice.
Când se va scrie poate
istoria literară a temniţelor
comuniste (Radu Gyr a fost
acolo la originea unei
adevărate „şcoli poetice sui
generis”) va putea fi evaluată
integral harismatica lui
personalitate, dar şi
miraculoasa dimensiune
psiho-noetică a acestei
aventuri transfiguratoare a
logos-ului răstignit. Până
atunci, pentru a reîntregi
imaginea unui poet trecut
prin infern şi purgatoriu,
exilat în propria lui patrie şi reînviind prin operă, suntem datori la incitarea memoriei
noastre de a readuce în actualitate, în viaţa noastră intimă, sufletească, a fiecăruia dintre
noi pe cei ce şi-au jertfit viaţa pentru o frumuseţe nouă, adevărată, morală, artistică,
naţională. Suntem datori să încercăm a realiza o osmoză între fiinţa lor din eternitate cu
spiritul nostru, pentru opera de înnoire, de renaştere naţională şi cosmică pe care au vrut
s-o înfăptuim şi să nu uităm că aşa cum spunea poetul: ”Înfrânt nu eşti atunci când
sângeri, / nici ochii când în lacrimi ţi-s / Adevăratele înfrângeri sunt
renunţările la vis...”.
Prof: Ana Dogaru
NADIA, noiembrie 2010
20
Planningul familial în contextul civilizaţiei cucuteniene
O fascinantă şi plauzibilă ipoteză
Orice simbol preistoric reprezintă o formă de limbaj mult mai profund, ce
nu se poate explica niciodată exhaustiv, în termeni discursivi. Simbolul are o
bogăţie nesfârşită de semnificaţii. Întreaga simbolistică a artei preistorice se reduce
la o divinitate creatoare feminină, ale cărei aspecte caracteristice sunt legate de
cunoaştere şi înţelepciune. Aceasta este esenţa Marii Zeiţe Supreme (sau “Marea
Mama”) care pătrunde întregul univers, menţinându-i forma şi armonia. În
cultura Cucuteni întâlnim foarte multe reprezentări feminine, raportul statistic
fiind de o statuetă masculină la 40 de reprezentări feminine, ceea ce generează
nedumeriri. Ne punem întrebarea: “Ce rol avea femeia in cultura Cucuteni:
divinitate, preoteasă, conducătoarea clanului, războinică, mamă?”
La cucutenieni întâlnim Marea Zeiţă Supremă în diverse ipostaze. Ea este
recunoscută în tot ce reprezintă frumosul
Universului înconjurător. Nu întâmplător ceramica
culturii Precucuteni este de o raritate şi
complexitate uluitoare. Marea majoritate a acestora
are forme deosebite ce ţin de geometria sacră a
spaţiului carpato-danubian. Femeia este parte
integrantă a Cosmosului în expansiune. Cosmosul ca
organism viu este parte din corpul Zeiţei
Primordiale care se reînnoieşte periodic. Acest aspect
se reflectă la nivelul microcosmic prin taina
apariţiei vieţii şi a ciclicităţii acesteia în lumea
minerală, vegetală, animală şi umană. Femeile
comunităţii imitau şi repetau actul primordial al
apariţiei vieţii în Pântecele Pământului.
Zămislirea şi naşterea sunt versiuni microcosmice ale unui act împlinit pe
pământ. Îngroparea simbolică a zeiţelor sub platforma noii construcţii echivala cu
o nouă naştere, act vegheat chiar de Mama Cosmică. Femeia este o reflectare a
Marii Zeiţe. Ea este legată de fertilitatea telurică, de Mama Pământ.
Prin cultivarea pământului femeia era omologată cu pământul roditor,
asimilată gliei, iar seminţele şi muncile agricole, unirii conjugale.
Solidaritatea dintre viaţă, fertilitate, moarte şi postexistenţă era în strânsă legătură
cu concepţia ciclului cosmic ilustrat de bogăţia simbolistică a culturii antice
precucuteniene.
Pentru elucidarea unor aspecte încă enigmatice ale vieţii spirituale a
cucutenienilor, cercetătorii au studiat tezaurul de la Poduri – Dealu Ghindaru,
judeţul Bacău şi cel de la Isaiia – Balta Popii, judeţul Iaşi. Ei s-au oprit asupra
conotaţiilor religioase şi magice ale „Zeiţelor de la Isaiia”, ce fac parte dintr-un
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
complex religios aparţinând civilizaţiei Precucuteniene II, de acum circa 6000 de
ani.
Într-un vas de lut ars, de formă aproximativ pătrată, cu gura rotundă – cu
diametrul la mijloc de 21cm şi înălţimea de 17cm au fost găsite:
21 de statuete feminine, în poziţie şezând. Cea mai mare are 8,4cm şi cea mai
mică 1,9cm.
13 scaunele – tronuri
21 de conuri cu un orificiu vertical – erau falusuri miniaturale, reprezentări ale
principiului masculin
21 de biluţe
un colier format din 42 de mărgele de lut perforat (cilindrice şi rotunde)
Simbolismul Marii Zeiţe Emanatoare (cea mai mare din complex,
măsurând 8,5cm şi detaşându-se net faţă de celelalte 20; face parte din cele 4
statuete cu picioarele desfăcute şi decorate cu împunsături: pe cel drept 7 perechi
de împunsături, iar pe cel stâng 6) nu se reduce doar la cel al fertilităţii şi
fecundităţii, ci îl vizează şi pe cel legat de marile iniţieri în misterele
universului fizic şi subtil. În mod sugestiv ea e aşezată pe „tronul” cu alveole
incizate în formă de spirale. Centrul spiralei corespunde (prin poziţia şezând pe
tron a zeiţei) cu zona genitală, ceea ce semnifică faptul că de aici se declanşează
declinul magic al energiei fundamentale cu multiple valenţe – a regenerării şi a
perpetuării.
Spirala tronului are un sens de orientare în plan orizontal, yin (în sensul
acelor de ceasornic) reflectând aspectul de recepţie al Creaţiei sau identificându-se
cu Natura Manifestatoare.
Spirala se continuă şi pe spătarul tronului, pe un plan vertical. Între cele
două planuri, orizontal şi vertical, se produce o schimbare bruscă a sensului de
orientare a spiralei dinspre yin spre yang. Astfel spirala îngemănează principiul
feminine (receptiv, orizontal) cu cel masculin (vertical, emisiv) încununat de
prezenţa la partea superioară a celor
două “coarne de taur”. Din această
simbolistică reiese ideea cuplului
universal divin, simbol întâlnit pe
numeroase canoane preistorice ale
civilizaţiilor străvechi. Tronul „are pe
revers” incizii pictografice care par a
sugera importanţa aspectului ancestral al
Marii Zeităţi.
Faptul că vasul cu „zeiţe” a fost
îngropat sub locuinţa sacră demonstrează
existenţa unui totem întâlnit şi în alte
aşezări. Acesta era legat de protecţia casei
şi de rodnicia, fertilitatea şi prosperitatea
familiei tribale.
NADIA, noiembrie 2010
22
Alături de vasul cu cele 21 de zeităţi au fost descoperite două statuete “decapitate”
– una masculină şi alta feminină, de dimensiuni mari faţă de cele din tezaur. Se
pare că ele au fost puse intenţionat alături de vas, fiind un simbol al întregului,
al armoniei celor două principii minerale yin si yang, masculin si feminin.
S-a descoperit şi un fragment de brăţară realizată din cupru. Se ştie că acest
metal are rezonanţe cu planeta Venus, asigurând celor ce îl poartă rezonanţă cu
toate formele care exprimă Numărul de Aur – carismă, inventivitate, inspiraţie,
armonie mentală şi afectivă, etc.
Atât statuetele de la Isaiia cât şi cele de la Poduri au fost pictate cu o vopsea roşie
din pigmenţi naturali. Se simbolizează dinamismul, evoluţia, regenerarea, viaţa.
O abordare diferită a statuetelor feminine din cultura Cucuteni vine din
partea doctorului Romeo Dumitrescu. Acesta ne
oferă „o viziune medicală asupra statuetelor de
la Isaiia”, conducându-ne spre ideea că femeilor
cucuteniene le era cunoscut planning-ul
familial.
Moinesteanul Romeo Dumitrescu, medic
de formaţie şi notoriu suţinător al arheologiei
culturii Cucuteni, pe baza tratatelor de
ginecologie şi a documentării pe tema plasticii
antropomorfe a analizat din punct de vedere
medical cele două tezaure. Analizând piesele
componente a semnalat următoarele dileme pe
care şi-a propus apoi să le elucideze:
De ce, în cazul celor două complexe
descoperite la aproape 150km distanţă (în linie
dreaptă) unul faţă de celălalt, asemănările sunt
atât de pregnante (21 de statuete, 13 tronuri)?
De ce, prin mărime, formă, redare a
trăsăturilor sexuale (picture şi/sau incizie)
statuetele sunt tratate diferit, neexistând două identice (nici măcar asemănătoare)?
De ce reprezentarea feminină este atât de schematică în general, dar atât de
descriptive în ceea ce priveşte trăsăturile sexuale (triunghiul pubian, sânii,
şoldurile)?
La Isaiia, statuetele feminine au fost dispuse împreuna cu biluţe (21
perforate parţial, 42 total) scăunele şi conuri într-un recipient. S-a presupus că
biluţele şi conurile formează reprezentări phalice. Despre statuete şi scăunele, dr.
Romeo Dumitrescu consideră că ele ar trebui interpretate ca o “trusă de
fertilitate”, în legătură cu ciclul menstrual optim.
Tratatele medicale de specialitate afirmă că perioada menstruală durează
între 21 şi 35 de zile, timp în care mucoasa avansează şi se retrage, apoi este
eliminată timp de 3-5 zile. Toate acestea se datorează influenţei anumitor
hormoni: estrogen, progesterone şi luteina. Ele menţionează de asemenea că astăzi
perioada menstruală de 21 de zile este rar întâlnită (în special în Guyana, Africa
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Centrală şi la unele populaţii izolate din zonele muntoase). Acest tip de perioadă
menstruală este moştenit genetic, adică o fiică, a cărei mamă a avut o perioadă
menstruală de 21 de zile, va avea şi ea aceeaşi perioadă, cu o perioadă foarte
fertilă între 13-15 zile. Atribuind fiecărei zile câte o statuetă, iar primelor 13
câte un scăunel şi aranjându-le conform calendarului menstrual, dr. Romeo
Dumitrescu sugerează următoarele grupări:
4 statuete cu picioarele desfăcute
9 statuete simple cu scăunele
7 statuete cu sâni, simbol al maturităţii depline, al „iniţiatelor” fertile
3 statuete cu incizii pe abdomen, dintre care două aparţin grupului cu sâni.
Statuetele cu picioarele desfăcute pot sugera menstruaţia (prin inciziile sau
pictura de pe coapse şi picioare). Mai mult decât atât, la statuetele de la Poduri,
până şi decorul care sugerează îmbrăcămintea e diferit la 4 sau 5 statuete. Pe
următoarele 9 scaunele sunt amplasate statuetele fără sâni şi, apoi, cele cu sâni.
Statueta nr 13 prezintă o incizie pe abdomen şi scaunul (nr 6) pe care e aşezată
are pe partea superioară semnul triunghiului pubian. Următoarele 7 statuete au
sâni şi primele două dintre ele au incizii pe abdomen. Ultima statuetă este extrem
de mică, având o structură similară embrionului.
Suprapunând schema peste perioada menstruală lunară, Romeo Dumitrescu
găsea o explicaţie logică a complexelor. Astfel, schema finală ar arăta că primele 4
statuete cu picioarele desfăcute ar corespunde perioadei menstruale. Aici e plasat
un scaun diferit de celelalte: partea superioară reprezintă o spirală punctată, în
timp ce partea inferioara prezintă un decor în formă de XIX, care se regăseşte şi pe
partea superioara a altui scăunel descoperit la Poduri, ceea ce poate indica o
interdicţie. În Biblie exista o interdicţie absolută de a face sex în timpul acestei
perioade, urmată de o perioadă de
necurăţenie, care corespunde cu
următoarele statuete.
Concluziile privind semnificaţia
complexelor de la Isaiia şi Poduri, din
punct de vedere medical, sunt
următoarele:
•Într-o perioadă când puterea rezida
în număr, precucutenienii şi
cucutenienii aveau nevoie de cât mai
mulţi copii.
•Acest ansamblu de statuete
reprezintă o schemă a perioadei fertile şi a perioadei menstruale.
•Probabil că fiecare cuplu primea în dar o “trusă de fertilitate” înainte de
căsătorie.
•Comparând perioada menstruală actuală, de 28 de zile, cu cea a femeilor
cucuteniene, probabil de 21 de zile, este extrem de probabil ca rata de fertilitate a
cucutenienilor să fi fost cu 30% mai mare ca a noastră. Acest fapt ar putea explica
explozia demografică sesizată în culturile Precucuteni şi Cucuteni.
NADIA, noiembrie 2010
24
Probabil că, după menopauză sau după moartea femeii, aceste “truse de
fertilitate” erau aruncate şi statuetele distruse ritual, ceea ce ar explica raritatea
lor.
Chiar dacă ar oglindi o perioadă menstruală normală, de 28 de zile,
statuetele pot fi rearanjate astfel încât teoria prezentată să fie validă.
Prezenţa conurilor cu simbolistica falică, corespunzătoare celor 21 de
statuete, prezenţa semnelor de pe scăunele, accentuarea trăsăturilor organelor
genitale feminine, toate sugerează prezenţa acestor „truse” ca metaforă a
sexualităţii şi contracepţiei. Toate statuetele sunt realizate ca şi cum o femeie şi-ar
fi văzut şi studiat corpul, cu detalii asupra părţii reproductive. Se pare că
statuetele erau făcute de către femei, atente la toate aceste detalii. Această
civilizaţie, care a trăit aproape 1200 de ani, a atins o cifră demografică ce nu a
depăşit 1,2 milioane de locuitori. Cucutenienii erau foarte bogaţi în ceea ce
priveşte resursele de hrană şi foarte atenţi la fertilitate. „Dacă peste 3000 de ani,
spune dr. Romeo Dumitrescu, casele noastre ar fi cercetate de către un arheolog,
este extrem de probabil ca el să descopere un album cu fotografii ale mamelor sau
prietenelor noastre, un pachet cu 21 de pilule contraceptive, un pachet de
prezervative sau un test de sarcină şi se va întreba de ce apar atâtea reprezentări
feminine în acel album, de ce sunt 21 de sfere şi la ce folosesc celelalte obiecte şi
de ce civilizaţia noastră a pierit. Sunt acestea obiecte de cult, idoli, obiecte
matriarhale şi de ce de 21 de pilule mici şi roz?”
Lumea ştiinţifică ar trebui să reflecteze mai mult asupra artefactelor din
trecut şi asupra analogiei simbolice dintre fenomenele trecute şi cele prezente.
Amprenta trecutului este o reflectare în oglinda prezentului şi chiar o „prognoză”
a viitorului.
Cheia viitorului se regăseşte simbolic în toate produsele arhaice ale
populaţiilor preistorice. Trebuie să ne aplecăm mintea şi inima la acestea şi vom
găsi taina „destinaţiei” omului
modern1.
Bianca Maria Marin
Clasa a X-a D
Prof. coord. Irina Ifrim
1 Fragment din comunicarea susţinută la al V-lea simpozion „Cucuteni 5000 Redivivus” –
Chişinău 2010, premiată cu Marele Premiu al Universităţii Tehnice a Moldovei.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
„Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul,
prezentul şi viitorul.” (N. Bălcescu)
Trecute vieţi de Doamne
moldovene
Icoanele doamnelor şi
domniţelor moldave, aceste „figuri
care nu meritau să fie uitate”, au
fost cu meşteşug înviate de C. Gane
în lucrarea sa, Trecute vieţi de
doamne şi domniţe. Povestea lor o
reluăm şi noi în rândurile care
urmează, pentru a redescoperi acel
colb de cronică mai puţin ştiut,
dar care poate a influenţat mai
mult decât ne-am fi aşteptat
istoria Moldovei.
Numele de botez al Doamnelor nu
este niciodată neutru. El este
primul „marcator” social, primul
atribut, prima emblemă. El îl
identifică pe cel care–l poartă –
pe durata vieţii, dar şi după moarte – şi ţine seama de sensibilitatea sa cea
mai profundă. Atitudinea Bisericii faţă de antroponime, cultul sfinţilor şi
structurile de înrudire influenţează alegerea patronimului, care trebuie să
răspundă la următoarele întrebări: cum, de către cine şi de ce este ales
acest nume?
Statutul Doamnelor: Doamnele au avut un rang inferior bărbatului pe tot
parcursul Evului Mediu. Acesta izvora din gândirea religioasă
caracteristică acestei perioade. Argumentaţia îşi are originea în Vechiul
Testament, respectiv Cartea Facerii: „Nu este bine ca bărbatul sa fie
singur”, „Să-i dăm un ajutor (adjutorium) potrivit pentru el (simile sibi)”.
Bărbatul a apărut primul; el păstrează întâietatea. El însuşi este făcut
după chipul lui Dumnezeu. Femeia nu este decât un reflex, secund, al
acestei imagini. „Carne din carnea lui Adam”, trupul Evei a fost plăsmuit
NADIA, noiembrie 2010
26
din cel al bărbatului. Ceea ce o situează într-o poziţie minoră. Totuşi,
căsătoria nu aboleşte inegalitatea: de obârşie minoră, femeia este fragilă.
Datorită ei, bărbatul a fost izgonit din Paradis. Statutul inferior al
Doamnelor în raport cu tronul este evidenţiat şi de rolul deţinut de către
aceasta la înscăunarea Domnului: „Soaţei domnului, dacă o are,
mărturiile de cinstire sunt arătate de jupânesele boierilor în odaia ei de
primire, dar la încoronare, fiind un lucru sfânt, ea nu este părtaşă”.
Căsătoria: Într-o societate medievală foarte nesigură din punct de vedere
politic, biserica creştină apare ca singura societate cu adevărat organizată
şi stabilă, iar creştinismul se impune drept principalul element de unitate
al civilizaţiei medievale. Din acest punct de vedere ierarhia stărilor de
viaţă se bazează efectiv pe postulatul conform căruia condiţia trupească
este rea. Din această perspectivă, căsătoria , deşi este o taină, nu are
valoare pozitivă; ea nu este decât un remediu pentru concupiscenţă şi o
concesie făcută slăbiciunii omeneşti. Eros nu înseamnă sex, dragostea
ideală, dragostea sublimă semnifică uniunea dintre suflete şi inimi. E
interesant de remarcat, că voievozii noştri n-au cunoscut instituţia
căsătoriei morganatice – recunoscută de biserică, dar nu şi de statutul
dinastic, din cauza rangului nobiliar inferior al soţiei; suveranii apuseni
contractau căsătorii doar cu persoane de rang egal, din case domnitoare
suverane; voievozii români îşi alegeau soţiile şi din familii boiereşti
autohtone, deci din rândul supuşilor lor, fără ca această diferenţă să fie
un impediment.
Povestea domniţelor nu a fost întotdeauna una fericită. Este şi cazul
Elenei, fiica lui Ştefan cel Mare, care era să fie ţarina Rusiei. Domniţa
Elena, căsătorită în 1483 cu ţareviciul Ivan Ivanovici al Moscovei, a avut o
viaţă grea şi un sfârşit tragic, murind la 18 ianuarie 1505.
A te machia – un păcat de moarte: Ce gest mai banal astăzi pentru o
femeie decât machierea? În Evul Mediu însă, machierea era asimilată
unui păcat de neiertat. Fulgerele şi trăsnetele predicatorilor se abăteau
atunci asupra acestei arme a diavolului, destinată a duce la pierzanie
femeile şi pe soţii lor.
Viaţa Doamnelor, cu bucurii şi tristeţi, a marcat istoria noastră şi nu
putem să nu parafrazăm, în final, celebrele cuvinte: „În spatele unui
Domn puternic, a stat o Doamnă puternică!”
Nona Andreea Gaieş
Clasa a XII-a B
Prof. coord. Bogdan F. Romandaş
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Misterele Graalului
Ne-a fost cu neputinţă să reconstituim în câteva
pagini „Misterul Graalului”, aşa că ne-am mulţumit cu
trecerea în revistă, cât mai clar posibil, ce va construi, să
sperăm, un mic vademecum pentru cei ce vor dori să o
pornească la drum prin încâlcita şi fascinanta pădure a
simbolurilor medievale. Vom căuta să răspundem la
câteva întrebări de bază, cum ar fi: Ce este Graalul?,
Când s-a înfăţişat?, Care i-au fost izvoarele?, Care i-au
fost formele?, În ce texte s-a vorbit despre el?...
Termenul gracus e atestat în langue d’oil, aşadar în
franceza veche, nu ca un nume propriu, ci ca un
substantiv comun. Corespondentul său latin este gradalis
sau gradale, indicând strechina mare şi adâncă ori dacă
vrem, un soi de tavă, destul de comună la mesele
medievale. E posibil ca, la origini, termenul să se fi referit la un obiect de uz
comun, cotidian,mai degrab ă umil.
Dar mai exact, ce e graalul ???
Graalul este asociat (în mod automat, inclusiv de oamenii de o cultură
remarcabilă) notr vibrante din „Minunea Vinerii Mari” pe care Maestrul (fiind
vorba de deţinătorul gralului) o fixase pentru totdeauna: Graalul este cupa în care
a fost adunat sângele lui Iisus Hristos, iar în jurul său se desfăşoară o complexă
viaţă spirituală şi rituală al cărei mister va fi reînviat de un cavaler fără păcat
dar şi fără discernământ, un „pur nebun” în stare naturală care, prin cunoaşterea
binelui şi a răului şi prin lupta împotriva forţelor întunericului, va fi în măsură
să reînnoiască ritualurile şi să purifice sălaşul, misticul Montsolreat = Muntele
Graalului. Aceasta este doar o ipoteză a ceea ce înseamnă Graalul. În acele
timpuri existau mai multe definiţii ale Gralului care în unele momente se
suprapun.
Sursele Graalului
S-a realizat pe bună dreptate că, din punct de vedere istoric, cele mai
reprezentative texte referitoare la Graal ne-au determinat să ne gândim la un
curent subteran care a apărut la un moment dat, care s-a retras însă imediat şi s-
a făcut din nou invizibil, ca şi cum s-ar fi confruntat cu un obstacol sau o
primejdie. Scrierile despre Graal se îngrămădesc într-o perioadă scurtă,
niciunul dintre ele nu pare a fi anterior ultimului sfert din secolul XII şi nici
posterior primului sfert din secololul XIII. Iar această perioadă corespunde cu
apogeul tradiţiei medievale, perioada de aur a cavaleriei înalte, cruciadelor şi a
templierilor.
Virtuţile Graalului
În diferitele texte în care apare Graalul, e prezentat în esenţă sub trei forme:
NADIA, noiembrie 2010
28
1. Obiect imaterial, înzestrat cu mişcare proprie, de natură nedefinită şi
enigmatică („nu era de lemn, nici de vreun metal oarecare, nici din piatră, din
corn sau os”).
2. Piatra „piatră cerească” şi „piatră a luminii”.
3. Cupă sau ceas, deseori de aur şi uneori împodobit cu nestemate, atât în această
formă, cât şi în formele precedente, „doamnele” sunt cele care poartă Graalul, în
schimb, nu figurează niciun preot.
O formă intermediară e cea a unei cupe obţinută dintr-o piatră (deseori un
smarald). Graalul este calificat uneori ca „sfânt” , alteori ca „bogat” – „e lucrul
cel mai bogat pe care cei vii l-ar putea avea”, se spune în cartea Morte D`Arthur.
Acest text, asemeni multor altora din aceeaşi perioadă, foloseşte termenul
„sangreal” ce s-ar putea preta următoarelor 3 interpretări: Saint Graal – Sfântul
Graal; Sang Real – Sânge Real; Sang Royal - Sânge Regal
Principalele virtuţi ale Graalului se pot rezuma dupa cum urmează:
1. Virtutea luminii – virtutea iluminatoare - Graalul răspândeşte o lumină
supranaturală. Robert de Boron descrie apariţia Gralului în temniţa lui Iosiv din
Arimateea, ca pe o mare lumină, adăugând că Iosiv, „de cum a văzut pocalul a
fost pătruns cu totul de Sfântul Duh”.
2. Nu e doar lumină şi forţă supranaturală iluminatoare, ci dă oamenilor tot ce
îşi doresc. Wolfram scrie că „Odată adus în sala de mese ori atunci când apărea ca
prin farmec deasupra mesei întinse, fiecare cavaler primeşte întocmai ceea ce îşi
doreşte mai mult”.
3. Virtutea vieţii. Se manifestă şi în capacitatea de a vindeca răni mortale, de a
reînnoi şi prelungi viaţa într-un mod supranatural. La Manessier scrie că
„Perceval si Hector, luptându-se unul cu altul, rămân amândoi răniţi de moarte
şi îşi aşteaptă sfârşitul, când, la miezul nopţii, purtat de un înger cu înfăţişare
împărătească, Graalul apare şi îi însănătoşeşte complet si instantaneu”.
4. Graalul induce o putere de victorie şi stăpânire. După Robert de Boron, toţi cei
ce izbutesc să îl vadă se vor bucura de desfătarea eternă, nu vor fi deposedaţi
niciodată de drepturile lor şi nu vor fi niciodată înfrânţi în luptă.
5. Daca Graalul are pe de o parte o virtute însufleţitoare, pe de altă parte el
reprezintă o virtute de temut, distrugătoare. Graalul fulgeră, Graalul orbeşte. El
poate acţiona ca un fel de hău. Nescien, un cavaler ce a avut Graalul scrie:
„Recunosc în Graal obiectul dorinţei pe care o nutream când eram un tânăr
cavaler, însă când am devenit custodele lui, am început să tremur, să îmi pierd
vederea, iar odată cu aceasta mi-am pierdut şi orice stăpânire asupra propriului
meu trup. Acest aspect primejdios al Graalului trebuie considerat ca fiind cazul
limită a ceea ce Graalul poate înfăptui în funcţie de natura diferită a celor ce
intră în contact cu el. Forţa Graalului distruge pe oricine îl atinge fără a crea
calificarea adecvată.
Această trecere în revistă a virtuţilor atribuite Graalului ilustrează partea, ca să
spunem aşa, subiectivă a căutării sale.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Graalul ca piatră Luciferică
Graalul este, înainte de toate, piatra luciferică întrucât, după acelaşi Wolfram, el
fusese adus pe Pământ iniţial de o ceată de îngeri. Pentru el e vorba de îngerii
care au fost condamnaţi să coboare pe pământ fiindcă au fost neutri în momentul
răzvrătirii lui Lucifer. Păzit de ei, Graalul nu şi-a pierdut virtuţile.
O altă tradiţie spune că: o piatră a sărit din coroana lui Lucifer când
arhanghelul Mihai l-a lovit pe acesta. E piatra celor aleşi, căzută pe pământ din
cer, această piatră luciferică fiind Graalul.
Se mai spune că piatra căzută pe pământ e un smarald de pe fruntea lui Lucifer.
Ea a fost tăiată de un înger credincios şi astfel apărând Graalul, dat lui Adam în
paradisul terestru, până când Adam însuşi a căzut şi a fost alungat din acel loc.
Set, unul din fiii lui Adam, reuşeşte să regăsească pentru o vreme paradisul
terestru, aducând de acolo cu sine Graalul.
Sediul Graalului
Călătoria spre locul în care se spune că ar fi Graalul trebuie considerată , în
esenţă sub specie interioritatis, adică în termenii unor deplasări ale conştiinţei,
într-o lume ce le rămâne închisă oamenilor. Această călătorie reia un simbolism
iniţial general şi universal, abstracţie făcând acele referinţe specifice, ce duc la
tradiţii a Avealonului şi a Insulei Allee (Raiul în evul mediu). Pindor spunea că
la aceste tărâmuri hiperboreene nu se ajunge nici pe pământ, nici pe mare şi că
numai eroilor le-a fost dat să găsească drumul, Graalul aflându-se într-un castel
irezistibil şi imposibil de găsit. Doar celor aleşi le e dat să îl găsească, fie printr-o
întâmplare fericită, fie printr-o vrajă. Graalul e invizibil pentru cei nebotezaţi.
Castelul e prezentat ca solid, puternic si cu ziduri netede care l-ar face singur
chiar şi când ar fi asediat de toate armatele din lume. Dar cel ce porneşte în
căutarea lui, din nenorocire, nu îl găseşte şi totuşi mulţi pornesc în această
căutare. Locul pe care se află acest castel e pustiu, sălbatic şi periculos numit
Montsalvatsche din ţara numită Terne de Salvatsche. Drumul spre acest ţinut e
plin de lupte şi, pentru a-l vedea, trebuie să ajungi acolo fără să-l ştii. Cavalerii
Graalului sau templierii împiedică bărbaţii să se apropie cu excepţia celor
indicaţi de o inscripţie ce apare chiar pe Graal.
Graalul are un conţinut viu, un „mister” care, până astăzi, poate fi considerat
în egală măsură necunoscut. El se află în legătură cu o tradiţie metafizică, în
sensul cel mai riguros al termenului. Dar, din punct de vedere al unei discipline
care ştie să surprindă realitatea a ceea ce se ascunde îndărătul simbolurilor şi a
miturilor primordiale, şi, mai apoi, din acela al unei metafizici a istoriei, acest
mister poate fi descifrat potrivit semnificaţiei sale adevărate şi profunde. În esenţă
Graalul este principiul unei forţe transcendente şi dătătoare de nemurire legată de
starea primordială şi care continuă să existe chiar şi în perioada „decăderii”: a
involuţiei sau a decadenţei omenirii.
Roxana Burlică, Elena Ciocan, Cosmin Melu,
Mădălina Munteanu, Alexandra Săidăcaru
Clasa a XII-a A
Prof. coord. Mihaela Breahnă
NADIA, noiembrie 2010
30
„Dumnezeu este sufletul pereche al întregii lumi.”
Sfântul Apostol Andrei
„Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos" (Ioan 1:46)
Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret,
fiul lui Iona, din Galileea, şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului
Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al
Sfântului Ioan Botezătorul. Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în
Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus şi zicând: „Iată Mielul
lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei,
lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe
Mesia, care se tâlcuieşte Hristos" (Ioan, 1, 41). Şi astfel, l-a tras şi pe Petru spre
dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel
dintâi chemat al Domnului. Şi se află în Scriptură şi alte multe învăţături despre
dânsul.
Din zilele acelea, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat
Mântuitorului, însoţindu-l pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul
nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor
faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc,
dătător de viaţă, al credinţei celei noi întemeiată de Hristos şi, mai presus de
toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit
în credinţă, în ziua Învierii.
La rândul ei, Tradiţia Bisericii ne spune că, după Înălţarea Domnului la
cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea,
pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sorţul să meargă în
Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până
la Dunare şi Scitia (adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeia. Însă, a umblat în
aceste locuri nu în graba, ci în fiecare zăbovind şi răbdând multe Împotriviri şi
nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în
Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi străbătând celelalte ţări, a ajuns la
ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a atras de la idoli la Hristos. Tot din
Tradiţie mai ştim că Sfântul Andrei a avut şi un sfârşit de mucenic, fiind
răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i
s-a spus „Crucea Sfântului Andrei". Dumnezeului nostru slavă!
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 30 noiembrie.
Iuliana-Alexandra Olteanu
Clasa a X-a B
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Desen, Sfântul Andrei
Ambarus Gabriel Cristian
Clasa a V-a
11 ani
NADIA, noiembrie 2010
32
"Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe Pământ".
(Leonardo da Vinci)
Apa – miracol al vieţii
Definiţie. Structură şi proprietăţi
ÁPĂ, ape, s.f. Lichid incolor, fără gust şi fără
miros, compus hidrogenat al oxigenului, care
formează unul din învelişurile Pământului,
hidrosferă..
Formula moleculei de apă: H2O (2 atomi de
hidrogen sunt legaţi de un atom de oxigen), a fost stabilită de italianul Stanislau
Cannizzarro. Apa curată este transparentă, inodoră şi nu are gust. În strat subţire
este incoloră iar în strat mai gros, albastră.
Anomaliile apei
Atât de obişnuită, de cotidiana şi de familiară, apa este totuşi un lichid
uluitor ; Pentru apă, parcă n-ar exista legi, ea nu se comportă la fel ca alte
substanţe. Dar, datorită capriciilor ei, viaţa a putut să se dezvolte şi să existe în
apă.
Prima anomalie: ţinând seama de structura ei chimica şi de categoria de
substanţe din care face parte, apa ar trebui să se topească şi să fiarbă la
temperaturi mai scăzute, care nu exista pe Pământ. N-ar exista deci pe Pământ
nici apă lichidă, nici solidă, ci doar sub formă de vapori.
A doua anomalie: căldura specifică ridicată. La apă, aceasta este de zece ori
mai mare decât la fier. Apa se încălzeşte de cinci ori mai încet decât nisipul, dar
şi procesul de răcire este lent. Datorită capacităţii excepţionale a apei de a absorbi
căldura, vietăţile marine nu sunt niciodată ameninţate nici de o puternică
supraîncălzire, nici de o răcire excesivă.
A treia şi a patra anomalie sunt strâns legate de prima: apa are căldura
latenta de vaporizare şi căldura latenta de topire foarte mari. Pentru a evapora
apă dintr-un ceainic va fi nevoie de 5,5 ori mai multă căldură decât pentru a o
fierbe. Dacă nu ar exista această proprietate, multe lacuri şi râuri ar seca reped şi
viaţa din ele ar pieri.
A cincea anomalie: îngheţând, apa se dilata cu 9% fata de volumul iniţial.
De aceea gheaţă este mai uşoară decât apa şi se ridica la suprafaţă; rar un bazin
de apă îngheaţă până la fund. Gheaţă care-l acoperă este un bun izolator termic,
căci conductibilitatea termică a gheţii, ca şi a apei este foarte mică. Sub un
asemenea "cojoc" chiar şi iarna în Antarctica animalele marine nu suferă prea
mult de frig. În timpul iernii apele îngheaţă la suprafaţa, asigurând o
temperatură constantă (4 grade) în profunzime, loc unde se refugiază animalele.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
A şasea anomalie este cea mai ciudată. Când sunt încălzite, toate
substanţele se dilată, iar la răcire se contractă. Şi apă se contracta datorită
frigului. Se contracta mereu când scade temperatura, dar la +4˚C se atinge limita.
De acum înainte apă începe să se dilate din nou, cu toate că temperatura scade.
De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4˚C. Ca urmare, iarna, răcindu-se
până la +4˚C, ea coboară la fund şi aici se păstrează în decursul întregului sezon
rece (în bazinele cu apă dulce, căci sărurile marine
complica tabloul circulaţiei apei). Această anomalie
salvează viaţa tuturor vieţuitoarelor care iernează în
râuri, lacuri şi heleştee.
A şaptea anomalie: dintre toate lichidele, în afară
de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficială.
De aceea picătura de apă tinde să se facă ghem. Picătura
de apă este strânsă ca într-un ambalaj în pelicula să
superficială. Aşadar, suprafaţa apei este întotdeauna
acoperită cu o peliculă foarte subţire alcătuită din
molecule. Apa are capacitatea de a forma o peliculã superficialã rezistentã. Pentru
a o rupe este necesară aplicarea unei forţe. Pe aceasta peliculă aleargă insectele de
apă, se agaţă larvele de ţânţari şi se târăsc melcii cu
cochiliile lor masive.
A opta anomalie : faptul că apa este cel mai bun
solvent. Ea dizolva foarte multe substanţe, rămânând inertă,
fără să se modifice sub acţiunea substanţelor pe care le
dizolvă Toate soluţiile din organismele vii sunt preparate pe
bază de apă. Toate plantele îşi extrag substanţele hrănitoare
din apa în care acestea sunt dizolvate. Însuşi solventul - apa
- poate fi utilizat în repetate rânduri. „Apa percepe sentimentele noastre “
În 1984, japonezul Masaru Emoto a avut ideea de a vedea dacă structura
cristalului de gheaţă depinde de tipul apei, deschizând, practic, o nouă ramură
de studiu. Cea mai surprinzătoare constatare a lui Emoto este capacitatea apei de
a memora şi reflecta informaţia din exterior. Japonezul a fotografiat moleculele de
apă îngheţate după ce le-a mărit de 500 de ori. În urma experimentelor sale, el a
ajuns la concluzia că apa ar fi un element viu, capabil să interacţioneze cu
ambientul şi cu entităţile vii. „Apa percepe sentimentele noastre, emoţiile,
cuvintele, rugăciunile, ascultă muzica şi reacţionează divers la aceşti stimuli, ca
şi când ar putea să-i aprecieze valoric “
În experimentele sale, Masaru Emoto a pus apă distilată în eprubete, după
care, în apropierea lor, diferite persoane au rostit cuvinte
frumoase şi blânde precum „mamă “, „iubire “, „înger “,
„mulţumire “. După ce a îngheţat apa din eşantioane, a
fotografiat cristalele de apă care luaseră forme superbe,
armonioase, geometrice. Acelaşi tip de apă a fost, după aceea,
supus unui „bombardament “cu vorbe dure sau negative de
genul: „război “, „moarte “, „sânge “, „demon “ „Hitler “,
NADIA, noiembrie 2010
34
cristalele obţinute părând să fi explodat, erau rupte şi strivite. Apa pură, tratată
cu vorbe bune ,Apa contaminată, tratată cu vorbe dure
II Apa – semnificaţii simbolice
Dicţionarul de simboluri reduce semnificaţiile simbolice ale apei la trei teme
dominante: origine a vieţii, mijloc de purificare şi centru de regenerescenţă.
Semnificaţii religioase
Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând
hinduismul, creştinismul, islamismul, iudaismul şi şintoismul. Spre exemplu,
botezul în bisericile creştine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apa pură
este făcută celor decedaţi în mai multe religii, incluzând iudaismul şi
islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar după
spălarea corpului cu apă curată.
Semnificaţii filosofice şi mitologice
Se crede adesea despre apă, că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică,
de pildă, Suliş este zeiţa locală a apelor termale; în hinduism, apa este
personificată ca o zeiţă sub numele de Ganga. De asemenea, diferiţi zei pot
patrona izvoarele, râurile şi lacurile. În mitologia romană şi greacă, Peneus a fost
un zeu - fluviu, unul dintre cele 3000 oceanide.
Apa este un element al nemuririi, al tinereţii veşnice şi al invincibilităţii:
un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din
mitologia greacă Ahile în apele Stixului de către mama să, Thethis, ce dorea să-i
confere nemurire. Există şi în mitologia românească, precum şi în alte mitologii,
fântâni ale tinereţii „a căror apă oferă celui care o bea tinereţe veşnică.
Apa, ca element al vitalităţii, al regenerării şi al învierii: această
caracteristică este evidenţiată de basmele româneşti, unde întâlnim termenul, apă
vie „. Apă vie este apa pe care eroii de basm o beau pentru a-şi recăpăta energia şi
forţa, necesară în luptele epuizante contra duşmanilor.
Apa, ca element al metamorfozei: De această proprietate a apei este legat
mitul lui Narcis, erou al mitologiei greceşti. El a rămas îndrăgostit de chipul său,
privindu-l în unda unui lac şi vrând să se apropie de el, a căzut în apă şi s-a
înecat. Trupul său s-a metamorfozat sub proprietatea magică a apei, într-o
narcisă.
Apa, element al distrugerii: În toate mitologiile în care se întâlneşte potopul,
acesta este trimis de forţa divină, ca o pedeapsă pentru neascultarea muritorilor.
Apa poate avea şi un rol apocaliptic. În mitologia nordică, în ziua de Ragnarok,
şarpele Jorgmundgand se va ridica din ocean, mişcările sale îngropând sub ape
lumea oamenilor.
Apa, ca element transcendental: Luntraşul Charon, personaj aparţinând
mitologiei greceşti, era singurul navigator al râului Styx. Acest râu reprezenta
singura cale de trecere către tărâmul morţilor.
Apa, ca element al genezei: În concepţia multor popoare, dar şi în Biblie, se
susţine că omul a fost făurit din lut, adică din apă şi pământ, elemente ce
formează lumea însăşi. Astfel omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea
apei cu pământul. Un alt mit al apei ca element al genezei este naşterea Afroditei
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
din mitologia greacă. Se spune că această zeiţă s-a născut din spuma mării şi din
sângele lui Uranus. Această geneză spectaculoasă pune în evidenţă caracterul pur,
sublim al elementului apă, Afrodita zeiţa iubirii, fiind un ideal al frumuseţii.
În filozofia clasică chineză, reprezenta matricea tuturor posibilităţilor de
existenţă, primul element şi cel mai bogat în reprezentări, simbolizând substanţa
primordială din care se nasc şi se întorc toate formele, prin regresiune sau
cataclism. Comparată sau asimilată lunii, apa, prin excelenţă fluidă, este
prototipul apei vieţii sau apei vii. Apa reuneşte formulele mitice ale aceleiaşi
realităţi metafizice şi religioase: în apă rezidă viaţa, vigoarea, eternitatea. Apă
purifică şi este purificatoare, are o valoare morală: ea devine substanţa însăşi a
purităţii, câteva picături de apă fiind suficiente spre a purifica o lume (de aici şi
simbolistica botezului)
Semnificaţii în arta plastică
Apa, ca sursă de inspiraţie, a marcat operele artiştilor plastici de-a lungul
timpurilor. Liniştită sau impetuoasă, clară sau tulbure, ea reprezintă, sufletul „şi
leagănul vieţii”. În operă supra-realistă a lui Salvator Dali, pictor spaniol, apa
este sursă de regenerare, oglindă a acţiunilor omului, esenţa tuturor viziunilor
durabile, omeneşti.
Simbolistica apei în literatura română
În poemul, Luceafărul „de Mihai Eminescu, marea este cea care simbolizează
geneza. În basmele populare româneşti, apa este cea care dă putere personajelor
principale, aflate în luptă cu zmeii, ce reprezintă răul. Astfel, Prâslea, eroul
basmului, Prâslea cel voinic şi merele de aur „reuşeşte să-l învingă pe zmeu, după
o luptă grea şi lungă, numai cu ajutorul fetei celei mai mici de împărat, care-i dă
apă. Şi în basmul popular, Greuceanu „eroul este salvat de corbul năzdrăvan
care-i aduce, apă dulce „adică apă vie.
În literatura românească, apa are şi simbol al purificării. Astfel, în nuvelă,
„Dincolo de nisipuri” de Fănuş Neagu, apa simbolizează puritatea. Atât pentru
săteni, cât şi pentru Şuştene, personajul principal al nuvelei, apa constituie
idealul dorit cu înfrigurare. Drumul în căutarea apei reprezintă drumul spre
ideal.. Şi în lirica contemporană, la Nichita Stănescu, în poezia „Emoţie de
toamnă”, între elementele cadrului natural se află şi cele patru elemente ale
universului: pământul, apa, aerul şi focul. Apa apare sugerată de substantivul –
„mare”.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
Iau cuvintele şi le-nnec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare”
Bianca Maria Marin,
Clasa a X-a D
Prof. coord. Senina Oancea
NADIA, noiembrie 2010
36
„Sunt atât de multe minuni în această lume, încât nu ne ajunge o eternitate
să le descoperim pe toate, să le admirăm frumuseţea şi măreţia.”
Turnul Eiffel
Mai mereu când auzim de
diferite oraşe, încercăm să le
asociem cu anumite lucruri
specifice ţărilor respective, de
exemplu, de fiecare dată când
mă gândesc la Milano, îmi vine
în minte cuvântul "modă". La
Tokio e sushi, la Londra e The
Queen, iar Parisul este ... "mon
amour"!
E umilitor pentru o
citadelă a atâtor întâlniri
culturale - a celor mai
ademenitoare cofetării, a celei
mai elegante şi mai rafinate
mulţimi cu eşarfe - să fie
încremenită într-un singur
reper! O, Paris, oraşul dragostei,
oraşul luminilor, un loc potrivit
pentru cei visători, romantici,
în special locul care face ca
acest oraş să primească titlul de
„Cel mai luminos-romantic
oraş”, este Turnul Eiffel.
O construcţie miraculoasă,
care „nu îţi va permite niciodată să te simţi singur”, o construcţie ce
stârneşte fluturaşi, cele mai sincere sentimente, chiar şi în cel mai
împietrit cuget. Şi totuşi, cum a luat naştere această frumuseţe?
Turnul Eiffel este o construcţie faimoasă pe schelet de oţel
din Paris ce măsoară 324 m înălţime. Turnul a devenit simbolul Franţei
cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile
Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, angajaţi la Eiffel şi
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Co. Gustave Eiffel, iniţial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior
un mare susţinător al său şi a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă
numele său, este una dintre principalele destinaţii turistice ale Parisului
şi lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual.
Structura a fost construită între anii 1887-1889 (după o tehnologie
descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu) din fier forjat.
Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală
(1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluţiei franceze. A
fost inaugurat la 31 martie 1889 şi deschis pentru public la 6 mai. 300
de muncitori au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane
jumătate de nituri. Cel puţin la începuturile sale, publicul a întâmpinat
cu multă reticenţă această construcţie, considerând-o inestetică. Astăzi însă
este considerat drept simbolul oraşului şi una dintre cele mai frapante
piese de artă arhitecturală din lume.
La început, Eiffel a
primit permisiunea de a lăsa
monumentul în viaţă timp de
20 de ani, dar ţinând cont că
oferea o serie de beneficii în
domeniul comunicaţiilor, s-a
renunţat la demontarea sa.
Turnul Eiffel este înscris
ca monument istoric din 24
iunie 1964 şi face parte din
patrimoniul mondial UNESCO
din 1991, împreună cu alte
monumente pariziene.
Aşa că, dacă aveţi
posibilitatea de a merge într-o
excursie în această fastuoasă
citadelă, nu ezitaţi să vizitaţi
acest monument, „plein d-
amour et romance”.
NNoonnaa AAnnddrreeeeaa GGaaiieeşş
CCllaassaa aa XXIIII--aa BB
NADIA, noiembrie 2010
38
Patagonia, ţinutul de la capătul lumii
În vorbirea populară există o zicală: ,,doar nu pleci în Patagonia”.
Patagonia reprezintă aşadar, un loc foarte îndepărtat unde este foarte greu
de ajuns şi, ca întotdeauna, înţelepciunea poporului român se dovedeşte
încă o dată.
Patagonia este o regiune din America de Sud, pe teritoriul statelor
Chile şi Argentina, fiind o zonă vastă de stepă de circa 900 000 km2. Este
o regiune formată din trei zone geografice: în vest se află Anzii Patagoniei
cu vârfuri de 3000-4000 m (vf. San Valentin 4058 m) acoperite de
zapadă, Podişul Patagoniei în centru şi est, cu vârfuri ce scad de la vest
către est până ce ajunge la abrupturile de la Oceanul Atlantic şi Ţara de
Foc. Actuala regiune sudică a statelor Argentina şi Chile şi-a primit
numele graţie navigatorului portughez Magellan (Fernao de Magelhaes),
care a numit-o Patagonia, după numele locuitorilor săi, patagonezii, „cei
cu tălpi mari”, ale căror urme se vedeau la tot pasul. Urmele se datorează
unor încălţări primitive pe care indienii Tehueiche le confecţionau din
piei de guanaco, o specie de lamă.
Patagonia se întinde pe 2000 de km, din nord, de la izvoarele
fluviului Colorado, până la Capul Horn, în sud. Partea sa vestică aparţine
statului Chile iar partea estică, de şes şi cea mai întinsă, Argentinei. De la
nord la sud, frontiera este alcătuită din gheţari alpini. Patagonia
argentiniană este o regiune puţin atractivă, cu stepe pustii bătute de
vânturi puternice. În schimb, pe coasta muntoasă din vestul Patagoniei, în
Chile, plouă abundent. Insulele şi versanţii montani sunt acoperiţi de
verdeaţă. Regiunea de nord-vest seamănă atât de mult cu peisajul din
Alpii europeni, încât este numită „Elveţia sud-americană”.
Mai spre sud, munţii de la graniţe sunt acoperiţi cu cele mai mari
întinderi de gheaţă după Antarctica. Căderile abundente de zăpadă au
creat aici mai multă gheaţă decât în Islanda. Astfel s-au format gheţari
gigantici care, cu timpul, alunecă la vale. Spre zona chiliană imensele
aisberguri cad în mare iar în partea argentiniană, gheţarii albaştri
alunecă spre câmpie, producându-se inundaţii.
Deşi este un ţinut foarte aspru, aici locuiesc circa 1,8 milioane de
locuitori, întinderile prăfuite din pampasul patagonian fiind patria
crescătorilor de vite călare, numiţi gauchos şi a fermelor de creștere a
animalelor ( vite şi oi) – estancias. Sunt în curs de dezvoltare extracţia
cărbunelui, a petrolului şi a fierului.
Prof. Maria Botezatu
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Marea Piramidă-o minune stranie a lumii antice
Marea Piramidă de pe platoul din Gizeh are 148, 208 m, este
formată prin îmbinarea perfectă a 2.300.000 de blocuri de piatră de
câteva tone fiecare, blocurile fiind aşezate la un unghi de 60 de grade faţă
de sol. Unghiurile pe care le face baza piramidei pe sol sunt unghiuri
drepte, cu o eroare de 3 minute pe grad, colţurile pătratului bazei sunt
îndreptate spre cele
patru puncte
cardinale. Dublul
perimetrului bazei dă
valoarea unui minut
de grad pe meridianul
ecuator, înălţimea
piramidei înmulţită
cu 1 miliard
aproximează distanţa
medie de la Pământ
la Soare. Perimetrul
împărţit la dublul
înălţimii dă valoarea
pi, greutatea
piramidei înmulţită
cu o sută de miliarde
dă greutatea planetei
şi şirul acestor
ciudăţenii ar putea
continua. În interior se află o serie de galerii pe care istoricii le numesc
coridoare şi camere mortuare (fără a putea dovedi acest lucru, de fapt
piramida nu conţine nici o mumie). Modul în care au fost făcute galeriile
reprezintă o mare enigmă, deoarece nimeni nu poate explica cum se
asigura iluminatul în interior. Celelalte piramide prezintă în interior
urme groase de fum, provenite de la torţele care iluminau încăperile în
acea vreme. Pe pereţii culoarelor interioare din Marea Piramidă nu există
nici un fel de urmă de fum (deşi a fost scotocit peste tot, în speranţa de a
găsi urme de fum care ar putea oferi arheologilor posibilitatea de a estima
vechimea piramidei pe baza metodei cu radiocarbon).
Cum a fost construită Marea Piramidă? Simplu, răspund arheologii
clasici, deşi în perioada respectivă nu erau folosite în Egipt carele cu roţi,
NADIA, noiembrie 2010
40
sclavii egipteni au tras blocurile de piatră pe buturugi unse cu ulei şi le-
au pus la locul lor. O privire mai atentă ne arată că lucrurile nu stau atât
de simplu...Un plan înclinat pe care să poată fi târâte blocuri enorme de
piatră ar trebui să aibă cel puţin 6 kilometri, construcţia unei asemenea
rampe ar fi trebuit să fie la fel de problematică ca şi construcţia
piramidei. Forţa umană nu este suficientă, indiferent de numărul de
trăgători, să tragă un bloc de piatră de câteva tone pe un plan înclinat de
20 de grade.
Oricât ar părea de ciudat, marea enigmă a Marii Piramide de la
Gizeh abia acum vine. Cine a construit gigantica piramidă (până în
secolul XIX a fost cea mai înaltă construcţie din lume)? Evident, toată
lumea cunoaşte răspunsul: faraonul egiptean Khufu, care în greacă se
traduce prin Keops. De fapt evidenţele nu sunt atât de clare... Singura
referire la Khufu este o micuţă inscripţie scrijelită în interior, care
aminteşte de un oarecare Khufu. Acesta putea fi faraonul, putea fi marele
preot, sau putea fi pur şi simplu unul din muncitori. De
asemenea vechimea piramidei nu se cunoaşte. Învăţaţii Egiptului antic
spuneau că piramida a fost acolo dintotdeauna, prin celebra zicală „omul
se teme de Timp, dar Timpul se teme de Marea Piramidă". Cele două
piramide care o străjuiesc, cea a lui Kefren şi a lui Mikerinos nu sunt
altceva decât copii nereuşite ale acesteia.
Şi totuşi piramida există, poate fi văzută, pipăită, dar nimeni nu
poate spune cu certitudine CUM, DE CINE şi CÂND a fost construită.
Andrei Fânaru
Clasa a XII-a B
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
“Ceea ce este Sus este şi Jos... Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte
întregul Univers (Hermes Trimegistros)
Proporţia divină în arta autentică precucuteniană
Numărul de Aur
Numărul de aur, secţiunea de aur, segmentul de aur sau
proporţia divină reprezintă toate acelaşi lucru: cea mai
armonioasă împărţire (proporţionare) a figurilor geometrice.
Dacă (a + b) /a = a/b, atunci segmentul a+b a fost împărţit într-o
secţiune de aur cu simbolul Φ.
Raportul de aur este un număr iraţional şi poate fi calculat din ecuaţia:
Care conduce la:
Având ca rezultat:
Omul poartă în adâncul fiinţei sale tezaurul perfecţiunii, ordinii,
armoniei, proporţiei şi simetriei divine. Forma corpului uman este cea a
plenitudinii. Binele, Adevărul şi Frumuseţea dumnezeiască sunt plenar
încorporate în fiinţa să, structurată după divina Proporţie a Numărului de Aur.
Nu întâmplător populaţiile preistorice concepeau armonios formele riguroase ale
entităţilor divine tutelare, după forma şi asemănarea omului.
Cel mai cunoscut simbol al Numărului de Aur în corpul uman este
ombilicul, reflectare microcosmică a „Buricului Pământului”, a legăturii cu
transcendenţa divină. Ombilicul reprezintă centrul de greutate al corpului,
centrul de rezonanţă cu lumea misterioasă a macrocosmosului, a Soarelui. De aici
putem deduce şi bogăţia nesfârşită de simboluri armonice uraniene în strictă
rezonanţă cu plexul solar.
NADIA, noiembrie 2010
42
Centrul de forţă ombilicală este asociat cu misterul energiei vieţii, cu
principalul acumulator vital al omului. Ombilicul împarte armonios înălţimea
corpului în Raportul de Aur, iar fiecare din cele două lungimi rezultate se
împart la rândul lor (M/m=Φ). Numărul de Aur este luat în acest caz drept un
canon al Frumuseţii şi al Armoniei.
Spirala este un exemplu admirabil al perfecţiunii, ca expresie modelatoare a unei
Puteri Cereşti care impregnează armonic toate legităţile guvernante.
Spirala ADN-ului uman este un model miniatural al Divinei Proporţii sau
al Numărului de Aur (Φ=1,618...), o spiră completă care se înscrie perfect
Dreptunghiului de Aur fibonaccian. De aici se trage concluzia că ceea ce este în
Macrocosmos se găseşte miniatural – armonic şi în Microcosmosul fiinţei umane.
Spirală de Aur este forma ce asigură o adevărată “curgere” transformatoare
a energiei vitale, e antena captatoare a undelor armonice din Univers, ca forma
cheie a curgerii Universale.
Numărul de Aur şi spirala se regăsesc în numeroase “produse” ale civilizaţiei
Precucuteni – Cucuteni. Simetria perfectă a unor vase, spirala desăvârşit integrată,
proporţionalitatea anatomică a zeiţelor – toate corespund unui arhetip cosmic
imitat.
Numărul de Aur are valenţe rezonatorii şi în numerologia sacră (Seria lui
Fibonacci), întâlnită cu precădere în numărul tezaurelor statuare de la Isaiia şi
Poduri. Acolo unde Proporţia Divină exprimată prin Numărul de Aur nu
intervine în mod direct ca evidenţă măsurabilă prin intermediul pentagonului
sau al corpurilor şi formelor perfecte, frumuseţea artei autentice dezvoltată se
relevă prin fractalitate şi ordine.
Întrebuinţarea creatoare a structurilor geometrice incizate pe unele obiecte
precucuteniene, dublate de intuiţia şi inspiraţia şamanului, le făcea capabile să
susţină trăirea unei misterioase stări de uimire care se revelau printr-o savoare
estetică în faţa frumosului şi Armoniei divine.
Numărul de Aur se suprapune atât simbolurilor şi corespondenţelor, cât şi
rezonanţei metafizice a Numerelor. Microcosmosul uman, fiind o reflectare a
macrocosmosului, proporţiile se bazau pe rapoartele dintre numerele mici care
guvernează legile acordului şi ale rezonanţelor subtile.
Zeiţele de la Isaiia se încadrează perfect simetriei pentagonale (în zona
bazinului cu precădere) ca structură intimă a Proporţiei de Aur. Această structură
îmbina perfect regularitatea raţională a raporturilor dintre Numerele mici ale
Decadei pitagoriciene, corespunzătoare unor vibraţii morfice armonioase, cu
misterul iraţional şi cu armonia unificatoare a Proporţiei de Aur, o formulă
matematică a proporţiilor corpului omenesc armonios. Atenţia cea mai mare era
acordată zonei bazinului, legată de funcţia primordială a Zeiţelor.
Zona ombilicală a zeiţelor împarte înălţimea lor în Raportul de Aur în
timp ce zonă perineală împarte egal aceeaşi înălţime. De asemenea înălţimile
cadrului statuar al fiecărei Zeiţe erau alese de moderatorii precucutenieni astfel
încât raportul lor să fie foarte aproape de valoarea 1/Φ 2.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Teoria proporţiilor duce la înţelegerea principiului analizei şi al
corespondentelor din Univers, şi la convingerea că legile estetice ale idealului unic
al Frumuseţii se pot descoperi şi cunoaşte în mod obiectiv.
Arta autentică precucuteniană se dovedeşte a fi atât rezultatul inspiraţiei
divine, cât şi o ştiinţă a desăvârşirii prin simboluri plastice alese cu grijă şi nu
produsul fanteziei haotice a unor modelatori în lut care nu respectă nici un
canon sau regulă.
Sobrietatea zeiţelor exprimă admiraţia şi dorinţa de a pătrunde în tainele
universului şi efortul căutătorului spiritual de a ajunge la contemplarea Cerului
perfecţiunii divine.
Triunghiul se număra printre formele cele mai des întâlnite la aceste
populaţii străvechi. Este considerat a fi cea mai puternică formă pe care o cunoaşte
omul. Legile geometriei manifestate la nivelul triunghiului precum şi principiile
numerice care stau la baza acestuia au o semnificaţie cosmică dacă sunt aplicate
proceselor creatoare, evoluţioniste şi transformatoare.
Triunghiul cu vârful în jos reprezintă cele trei planuri de manifestare a
Creaţiei: planul fizic fiind simbolizat de vârful inferior al triunghiului, iar cel
emoţional şi mental de cele două vârfuri superioare. Numai structurile inferioare
sunt regenerative şi creează un câmp energetic conectat la vibraţiile subtile de
energie din macrocosm. Triunghiul cu vârful în jos mai reprezintă şi energiile
minţii concrete, ale trupului şi ale sufletului individual.
T riunghiul cu vârful în sus simbolizează energia masculină yang,
transcendenţa, expansiunea, fiind cunoscut în tradiţiile milenare ca Triunghiul
de Foc, dar şi Pământul, care se înalţă spre Cer. Este şi un simbol al energiilor
minţii abstracte, al înţelepciunii şi intuiţiei superioare, dar şi al sublimării
potenţialului vital creator al conştiinţei.
Cercul simbolizează fiinţa unică şi nemanifestată (Dumnezeu
Transcendent) care “îmbrăţişează”, protejează şi susţine fiinţa aflată pe calea
evoluţiei.
Sfera este imaginea perfecţiunii creaţiei divine. O putem defini ca fiind
fără de unghiuri, fără ruperi de ritm, în care totul este indestructibil, fără
început şi sfârşit Sfericitatea, planul circular au fost întotdeauna asociate
perfecţiunii Divinităţii, deplinului echilibru, aurului spiritual care are
echivalent în plan material Soarele şi înţelepciunea.
Ovoidul. Multe din vasele precucuteniene imită forma ovoidului,
simbolismul său spiritual al ovoidului având rezonanţe arhetipale cu Oul
Cosmic, cu Începutul Lumii. Este simbolul formei originare, principiul
universului din care a luat naştere Totul.
Ovoidul prinde viaţă din orice parte l-ai privi şi creează senzaţia
desprinderii de materialitate. Presupune o legătură subtilă cu principiul
omniprezenţei divine. Ovoidul este asociat şi cu Centrul ca focar din care purcede
mişcarea Unului către multiplu, a interiorului către exterior, a manifestatului
către nemanifestat. Aici se întorc şi se întâlnesc, în obârşia lor comună, toate
procesele şi toate fiinţele în căutarea unităţii lor. Orice sanctuar era investit cu
NADIA, noiembrie 2010
44
funcţia de centru, de „Axis Mundi”, ca punct de joncţiune a Cerului cu
Pământul. Tot în centrul lumii creşte şi Arborele Vieţii simbolizat de cultul
coloanei.
Punctul. Toate statuetele – zeităţi au reprezentat în zona centrală punctul
de inserţie al ombilicului ce e asociat cu centrul din care iradiază manifestare,
fiind în corespondenţă şi cu Focarul Centrului de Echilibru.
Procesul dinamicii Creaţiei Divine porneşte de la un punct central care
simbolizează începutul Creaţiei (nu cercul care simbolizează manifestarea duală.)
Ideea o găsim exprimată de Eminescu în Scrisoarea I:
„Dar deodat un punct se mişcă... Cel dintâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...”
Forma vaselor ceramice şi a statuetelor relevă un simbolism geometric
structurat pe proporţia de aur, ce le conferă frumuseţe şi valoare unică.
Concomitent prin cunoaşterea şi aprofundarea simbolisticii geometrice
cucutenienii intrau în rezonanţă cu energiile subtile divine, cu sferele de forţă şi
aspectele elevate sublime din macrocosmos.
Specificul cunoaşterii artistice, ca formă de expresie a comunităţii
preistorice, i-a adus artei autentice şi denumirea de “oglinda magică a realităţii”.
Bianca Maria Marin
clasa a X-a D
Prof. coord. Lenuţa Moldoveanu
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
„Un prieten este cineva care vine când toată lumea a plecat.”
What you need for a good friendship
Smiles and happiness
This will make the friendship last
Communication and respect
Will maintain the friendship
Missery and lies
Will tear it apart
Friendship
Some of them found gold
Some of them found fame
And another one is a billionare
But I found a thing that they don”t care
I found a friend.
With a true friend you can”t move the world
(with many it will be enough)
But it will help you to get through this world
Funny
A friend is like a thorn in your foot
And when it does, the pain it is the worse
part of it.
A friend will try to have fun with you
Or at least he will make fun of you.
A friend will try to buy you a (beer)juice
Using your money
A friend will try to play with you
This means to make you angry
And at the end, he will come with a:
"Dude it was only a joke!"
Prof . Mihaela Pandelaș
NADIA, noiembrie 2010
46
„Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei” (Isaac Asimov) A fi sau a nu fi… bullying?
Bullying-ul (în traducere din
limba engleză – agresiune sau
intimidare) reprezintă acele acte de
violenţă repetate de-a lungul
timpului, prin care un copil, un
grup de copii sau alte persoane se
folosesc de avantajul puterii fizice şi
a presiunii psihice exercitate asupra
persoanelor şi/sau copiilor mai slabi.
De asemenea, el se caracterizează
prin comportamentul sau atitudinea
de „intimidare” în mod repetat şi
intenţionat, ca modalitate de a
câştiga puterea asupra altei persoane.
Bullying-ul poate apărea în orice
mediu din societate, la şcoală,
biserică, la locul de muncă, la
domiciliu sau în cartiere, cu alte
cuvinte, în locurile unde oamenii
interacţionează între ei dar cel mai
uşor, această formă de violenţă se
poate observa în grupurile de copii.
Potrivit cercetătorilor, există trei forme de bullying:
•Fizică: forma cea mai cunoscută include lovirea, scuiparea, împingerea, luarea
prin forţă a obiectelor personale.
•Verbală: include tachinarea, insultarea, ameninţarea, rostirea numelui într-o
manieră deranjantă.
•Psihologică: implică răspândirea unor zvonuri adevărate sau false despre cineva,
manipularea relaţiilor sociale, izolarea socială a victimei. Izolarea se realizează
printr-o largă varietate de tehnici: bârfirea, refuzul de socializare cu victima,
intimidarea persoanelor care îşi manifestă interesul de a se apropia de victimă,
criticarea stilului de îmbrăcăminte a victimei sau a acesteia în general; se pot
include şi rasismul, religia, dizabilitatea, etc.
Aceste forme de intimidare se pot exprima în mod direct (de exemplu,
tachinarea, lovirea sau furtul) sau indirect (de exemplu, răspândirea zvonurilor
sau excluderea); băieţii sunt cel mai adesea agresori direcţi, în timp ce fetele, în
majoritatea cazurilor, sunt agresori indirecţi.
Cine sunt agresorii?
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Copiii sau persoanele care sunt agresori (în limba engleză bullies) sunt de
fapt cei care vor să demonstreze, în forţă, din păcate, că au o bună stimă de sine,
că deţin controlul şi sunt superiori celorlalţi.
Familiile unde se foloseşte adesea
pedeapsa corporală, constituie un
mediu „prielnic” pentru dezvoltarea
comportamentelor deviante de tip
bullying. Se consideră că cei care
provoacă „bullying” sunt acele
persoane care nu primesc suficientă
atenţie, care doresc astfel să iasă în
evidenţă, să braveze şi acţionează în
consecinţă. Lipsa de afecţiune, de
aprobare, de îndrumare, lipsa iubirii,
neglijarea sunt factori facilitatori
pentru bullying. De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au fost hărţuiţi sau
sunt ei înşişi hărţuiţi, de colegi, de familie. „Se spune că atunci când eşti
nefericit(ă), ai nevoie să vezi pe cineva mai nefericit(ă) decât tine.”
Cine sunt victimele?
Copiii sau persoanele care sunt victime (în limba engleză bullied) ale
hărţuirii, intimidării, abuzurilor, adică bullying-ului, sunt adesea sensibili,
retraşi, timizi, manifestă nesiguranţă, anxietate şi au o stimă de sine scăzută. Sunt
percepuţi ca incapabili de a se apăra, de a avea puncte de vedere personale, de a
argumenta. Părinţii copiilor care sunt agresaţi sunt adesea hiperprotectori sau
prea implicaţi în viaţa copiilor.
Implicaţiile bullying-ului:
Majoritatea oamenilor cred că acest fenomen este o parte normală a
copilăriei, spunând adesea „copiii sunt copii." Cu toate acestea, studiile arată că,
de fapt, bullying-ul poate avea consecinţe negative asupra victimelor, agresorilor şi
martorilor din punct de vedere şcolar, fizic, social, emoţional şi psihologic. Aceste
consecinţe pot fi pe termen scurt sau pe termen lung. De asemenea, climatul
general din şcoală poate fi afectat.
Copiii care sunt agresaţi percep şcoala ca pe un loc nesigur şi preferă să stea
acasă sau să chiulească, educaţia lor fiind afectată în mod negativ; ei sunt mai
predispuşi să sufere de tulburări de anxietate şi depresie, aceste tulburări
menţinându-se şi la maturitate. În plan social, victimele au puţini prieteni sau
deloc. Datorită nivelului înalt anxietate şi stimei de sine scăzute, este foarte greu
pentru ei să-şi facă prieteni. De asemenea, ceilalţi copii nu doresc să devină
prieteni cu victimele pentru a nu fi şi ei agresaţi.
Copiii care sunt agresori vor avea probabil probleme juridice sau penale ca
adulţi şi se vor confrunta cu mari dificultăţi în formarea şi menţinerea relaţiilor.
Există, de asemenea, consecinţe pentru copiii care sunt spectatori sau
martori la agresiune. Ei suferă de frustrare, teamă, stimă de sine scăzută şi o
NADIA, noiembrie 2010
48
pierdere a controlului. Ei pot simţi de asemenea, un imens sentiment de vinovăţie,
mai ales dacă nu intervin şi nu ajută victima.
Descoperă dacă eşti agresor!
Acum, că ştii ce este bullying-ul şi ai aflat care sunt consecinţele lui, este
momentul să afli dacă eşti agresor sau nu. Fă acest test pentru a afla. Răspunde cu
sinceritate la întrebări. Nu îţi face griji, te vom ajuta cu câteva sfaturi în cazul în
care descoperi că te comporţi ca un agresor.
Ai poreclit vreodată pe cineva?
Ai rănit vreodată pe cineva intenţionat?
Te foloseşti de faptul că eşti mai mare pentru a-i răni sau speria pe cei mai
mici?
Râzi sau critici pe cei care sunt diferiţi faţă de tine?
Ai ameninţat vreodată pe cineva?
Ai luat lucrurile cuiva fără să ceri voie?
Ai distrus bunurile sau ai intrat pe proprietatea cuiva?
Ai răspândit zvonuri sau ai bârfit pe cineva?
Ai exclus vreodată pe cineva din grupul tău de prieteni?
Te-ai simţit bine făcându-i pe alţii să se simtă prost?
Ai fost agresat şi tu la rândul tău şi simţi că eşti îndreptăţit să faci acelaşi
lucru?
Nu îţi pasă dacă acţiunile sau cuvintele tale îi afectează pe ceilalţi?
Dacă ai răspuns da la majoritatea întrebărilor, atunci te poţi considera un
tiran! Pentru a te ajuta să îţi schimbi felul de a fi, mai întâi trebuie să te gândeşti
la motivele pentru care faci aceste lucruri. Apoi, trebuie să faci unele alegeri care
te vor ajuta să ajungi pe drumul cel bun. Noi îţi oferim câteva sugestii:
♥ Înainte de toate, trebuie să vorbeşti cu un consilier şcolar despre problema
ta sau cu un profesor, părinte sau o altă persoană în care ai încredere.
♥ Vorbeşte cu cineva pentru a te descărca de toate sentimentele negative!.
♥ Spune “Îmi pare rău” celor pe care i-ai rănit!
♥ Implică-te în activităţi extracurriculare, înscrie-te într-un club, practică
un sport !
♥ Încearcă să devii prieteni cu elevii noi din şcoală. Ei nu ştiu că ai fost
un tiran în trecut!
♥ Fixează-ţi unele obiective pentru tine, cum ar fi: "Voi fi prietenos cu
Alex astăzi", "Nu îmi voi bate joc de nimeni în legătură cu hainele pe care le are",
etc.
♥ Dacă eşti agresat în familie, cere ajutorul unui adult de încredere!
Ştiu că la început îţi va părea dificil să te schimbi şi să începi să îi tratezi
pe ceilalţi cu respect şi bunăvoinţă. Fii răbdător cu tine iar pe zi ce trece vei
observa schimbarea pe care ţi-o doreşti!
Şi nu uita regula de aur: „Comportă-te cu ceilalţi aşa cum îţi doreşti să se
comporte ceilalţi cu tine!”
Prof. Cristina Romandaş
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Free hugs
De ce nu ne-am opri pentru o zi din această rutină obsedantă, să lăsăm
măcar o zi la o parte şi să începem această „campanie” în vieţile noastre? Sunt
atât de mulţi oameni care îşi pun capăt zilelor pentru că nu se simt iubiţi,
acceptaţi, sunt bătrânei doritori de o îmbrăţişare caldă, dată cu dragoste… În
această lume mai este nevoie şi de dragoste, nu numai de ură, răutate, este nevoie
ca între noi să fie acceptaţi şi cei ce sunt mai „ciudaţi”, respinşi de toţi.
De ce nu am uita măcar pentru o zi de diferenţele dintre oameni şi am
începe să ne dăm FREE HUGS… să mergem pe stradă şi, măcar pentru câteva
secunde, să redăm zâmbetul unei bătrânele, să vedem cum îmbrăţişarea noastră
face ca în colţul ochiului plin cu riduri să cadă o lacrimă de fericire… De ce să
nu îmbrăţişăm un copil bolnav şi apoi să îl vedem zburdând de fericire pentru că
a simţit pentru puţin timp dragoste din partea altcuiva decât a familiei sale? De
ce să nu aducem puţină bucurie în sufletul rănit al unei persoane, să îi redăm
speranţa şi viziunea că încă mai există ceva frumos, bun în această lume?!
Pentru o zi, oamenii să zâmbească, să plângă de fericire, să spunem NU
răutăţii şi DA dragostei!, zâmbetelor, îmbrăţişărilor!
Nona Andreea Gaieş
Clasa a XII-a B
NADIA, noiembrie 2010
50
Lire et regarder pour apprendre la tolérance
D’habitude, la tolérance est invoquée comme le mot clé pour la
résolution de toute situation, la réponse à tous les conflits ou divergences.
L’ONU a même décidé que le 16 novembre soit la Journée internationale de
la tolérance, afin d’attester l’importance de cette valeur dans la société
moderne. Mais est-ce qu’on peut « devenir » facilement tolérants, est-ce
que c’est facile à apprendre la tolérance ?
Voila un morceau humoristique tiré de « Les aventures de Rabbi
Jacob » un film de Gérard Oury, qui nous montre que la tolérance
commence par la connaissance de l’autre.
Victor Pivert (Louis de Funès) riche industriel, roule sur les rue de
Normandie avec son chauffeur Salomon pour aller au mariage de sa fille.
Il est pressé et double, au-delà de la ligne blanche des files de voiture.
« Pivert : Mais qu’est-ce qu’il est fou dans la troisième file ? Vous avez
vu : c’est un Anglais. Anglais ! J’aime pas moi les Anglais. Vous aimez les
Anglais ?
Salomon : Ben oui.
Pivert : On n’est plus en France ici. Bon voila, maintenant on est derrière
un Belge.
Salomon : Pourquoi, les Belges non plus vous les aimez pas ?
Pivert : Ils nous polluent, les Belges. Regardez son pot : c’est un pot
belge…Tiens, je vais le doubler, e tripler ! (Il se trouve à coté d’une 2CV
conduite par un Français rondouillard.) Allons là, regardez, Salomon,
regardez : eh bien c’est propre, c’est net, c’est silencieux, il n’y a pas de
fumée. Eh, eh : c’est un Français ! Monsieur…
Le Français (agressif) : Dis donc toi, tu peux pas faire la queue, comme tout
le monde ! Abruti, crétin, cocu ! Andouille !
Pivert : Vous avez entendu, hein ? C’est ca, les Français !
Le Français : Faut pas te gêner…
Le gendarme : Hé, ho, c’est fini, oui ?
Pivert : Qu’est-ce qu’il y a, qu’est-ce que se passe encore ?
Le gendarme : Vous voyez bien : c’est un mariage.
Pivert : Justement, moi aussi je marie ma fille, alors laissez mois passer…
Vous avez vu la mariée ?
Le gendarme : Oui.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Pivert : Elle est noire. Elle est même pas café au lait. Elle est noire et il est
blanc.[…]
Salomon : En tout cas, c’est pas le cas de Monsieur que ca risquerait
d’arriver…
Pivert : Quoi donc ?
Salomon : Que Mademoiselle épouse un Noir.
Pivert : Qu’est-ce que ca veut dire ça ?
Salomon : Que Monsieur est peut-être un peut raciste.
Pivert : Raciste ! Moi, raciste ! Salomon ! Raciste ! Ah non, Dieu merci,
Antoinette épouse un Français, bien blanc, bien blanc….[…]
Salomon : Et son cheveu sur la langue…
Pivert : Il a un cheveu, mais est riche. Riche comme moi, et catholique
comme tout le monde.
Salomon : Pas comme tout le monde, Monsieur, parce que moi, par
exemple, je suis juif.
Pivert : Vous êtes juif ? Comment, Salomon, vous êtes juif ? Salomon est
juif….Oh !
Salomon : Et mon oncle Jacob, qui arrive de New York, il est rabbin.
Pivert : Mais il est pas juif ?
Salomon : Ah si !
Pivert : Pas toute votre famille ?
Salomon : Si.
Pivert : Ecoutez, ça fait rien, je vous garde quand même. »
Voici une une liste avec des filmes qui traitent le theme de
d’exclusion :
Intolerance de David Wark Griffith (1916)
Le dictateur (The great dictator) de Charles Chaplin (1940).
Le vieil homme et l'enfant de Claude Berri (1967).
Orange mécanique (A clockwork orange) de Stanley Kubrick (1971)
Monsieur Klein de Joseph Losey (1976)
Une journée particulière (Una giornata particolare) d’Ettore Scola (1977)
Le thé au harem d’Archimède de Mehdi Charef (1985).
La liste de Schindler (Schindler's list) de Steven Spielberg (1993)
La vie est belle (La vita e bella) de Roberto Benigni (1997)
Amistad de Steven Spielberg (1997)
Ma vie en rose d’Alain Berliner (1997)
Le pianiste (The pianist) de Roman Polanski (2001)
Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran de François Dupeyron (2003)
NADIA, noiembrie 2010
52
Persepolis de Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud (2007)
Moi, raciste !? – Commission Européenne
Prof. Irina Botezatu
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
„Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci
gândurile cele mai profunde.” (Ludwig van Beethoven)
Muzica în viaţa noastră
Muzica este forma noastră de exprimare cea mai veche, mai veche decât
graiul sau arta. Începe odată cu vocea şi cu nevoia noastră copleşitoare de a
comunica unii cu alţii. Muzica ne emoţionează mult mai adânc decât cuvintele şi
ne face să reacţionam cu întreaga noastră făptură.
De când ne ştim pe pământ, muzica a fost un mijloc de influenţare a
comportamentului şi emoţiilor finite umane aşa cum o dovedesc atâtea date
istorice ce arata ca
numeroase civilizaţii
antice o foloseau, unele
considerând-o chiar ca
o ştiinţă sacră. În
perioada de început a
omenirii (protoistorie)
muzica avea funcţii
precum: de comuniune
cu Dumnezeu, magică,
taumaturgică (prin
muzică se alunga
spiritul rău) şi
iniţiatică, pentru că în
Grecia Antică muzica
ocupă un loc de seamă în mai toate formele de activitate ale societăţii. Ea se
înscrie printre obiectele de învăţământ cu mare pondere în formarea viitorului
cetăţean. Grecii considerau că muzica este o artă imitativă care era în stare să
reproducă caracteristici morale şi să le transmită auditorilor. Forţa lăuntrică a
muzicii este concepută de vechii greci ca putând influenta şi forma caracterele
umane (teoria etosului). De exemplu, în statul ideal al lui Platon, muzica îi
îndrumă pe tineri spre armonie şi frumuseţe spirituală. Aristotel dezvoltă ideile
lui Platon prin conceptul de catharsis, după el, muzica putând vindeca boli
mintale prin ascultatul unor melodii exaltante care creează o stare de extaz care
la rândul ei provoacă o dezlănţuire spirituală care restaurează balansul mintal.
Dar Aristotel recunoaşte şi funcţia muzicii ca pur divertisment, de exemplu pentru
relaxare după o zi grea de lucru. Filodemus în schimb considera că muzica nu
este altceva decât un lux. La fel ca şi mâncarea bună sau băutura bună, nu poate
decât să creeze o senzaţie de plăcere.
NADIA, noiembrie 2010
54
De-a lungul timpului muzica s-a perfecţionat, ea deţinând atât funcţie
intelectuala cât şi terapeutică şi educativă.
Funcţia terapeutică a muzicii a fost extrem de studiata de-a lungul
ultimelor decenii şi a continuat sa fie studiată. Aceste cercetări au permis sa se
pună în evidenţă că ascultarea anumitor teme muzicale ar putea avea importante
repercusiuni fiziologice si psihologice asupra organismului, în special la nivel
cardio-vascular, respiratoriu, muscular si neuro-vegetativ, confirmând astfel
folosirea seculara a acesteia. Ţinând cont de interacţiunea permanentă care exista
între psihicul nostru şi partea fizică a corpului, este uşor să înţelegem că percepţia
emoţională a sunetelor pe care le auzim poate avea repercusiuni pozitive sau
negative asupra echilibrului nostru biologic, adică asupra sănătăţii. De asemenea,
s-a descoperit că tempo-urile
rapide sau disonante accelerează
ritmul cardiac şi respiraţia,
făcând să crească presiunea
arterială, în timp ce tempo-urile
lente calmează ritmul cardiac şi
scad presiunea arterială. Încă
dinainte de ane naşte, anumite
zgomote interne, dar şi cele din
afară ,ne influenţează puternic.
Până în clipa în care începe să
vorbească, el învaţă totul pe plan
nonverbal, cu ajutorul silabelor, al
cântecelor, a ţipetelor – o muzică
primară ce ne ghidează întreaga
viaţă.
Rezultatele acestor numeroase studii medicale i-au permis muzicii sa devina o
disciplina terapeutica – muzicoterapia – care astăzi are locul său în aproape 400
de spitale franţuzeşti, în centre de îngrijire europene, ca terapie complementară,
uneori chiar exclusiv în cazul diverselor patologii grave când ea devine indicată.
Aici mai putem aminti şi de Africa, Asia i Australia unde şi astăzi, unele triburi
mai recurg la muzică şi dans pentru a trata suferinţele bolnavilor.
Datorită efectului său asupra sistemului nervos central, muzica este un
factor important care ajută la relaxare şi la reducerea stresului. Efectuând diverse
teste, medicii au descoperit că nivelul hormonilor stresului, adrenalina şi
cortizonul, pot fi coborâte cu 20% cu ajutorul unei muzici romantice.
Iniţial muzicoterapia a fost utilizată cu precădere în psihoterapie, dar aplicaţiile
terapeutice au fost extinse cu timpul. De muzică în scop terapeutic se foloseşte şi
învăţământul integrat din ţara noastră Muzica s-a dovedit deosebit de eficientă
pentru rezolvarea problemelor de comunicare. La copii care suferă de autism, de
exemplu, s-a constat că stimulii sonori diminuează anxietatea, ameliorează
comportamentul socio-afectiv, iar la copiii cu dificultăţi de vorbire muzica
contribuie la ameliorarea articulării cuvintelor.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
Însă nu trebuie să limităm efectele benefice ale muzicii doar la copii cu
dizabilităţi, ci la toţii copiii. Valoarea terapeutică a muzicii rezultă din
multiplele influenţe pe care le are asupra psihicului uman, datorită complexităţii
fenomenului muzical. Ea declanşează procese afective dintre cele mai variate şi
neaşteptate, de la emoţia muzicală, cu o gamă largă de manifestare (bucurie,
trăire interioară, sentimentul armoniei, înălţare spirituală), până la descărcări
explozive de exaltare colectivă. Specialişti în domeniul muzicologiei, psihologiei,
pedagogiei, sociologiei au ajuns la concluzia că muzica contribuie la desăvârşirea
personalităţii, prin antrenarea în trăirile estetico-artistice a întregii fiinţe umane.
Muzica educă şi dezvoltă procese psiho-intelectuale, priceperi şi deprinderi,
gândire logică, atenţie distributivă şi concentrată, memorie, spirit de ordine şi
disciplină, motive puternice de acţiune sau inacţiune. Muzica are sarcina de a
satisface nevoia de frumos, de preţuire şi asimilare a valorilor culturale.
Cultivarea accesului copiilor către frumos trebuie eşalonat încă de la cea mai
fragedă vârstă. Pe baza
receptivităţii
analizatorului auditiv
se dezvoltă percepţiile şi
reprezentările.
Muzica este cea
care trezeşte şi întreţine
pe o durată mai mare
atenţia copiilor. Atenţia
concentrată şi atenţia
distributivă se dezvoltă
atunci când educatorul
solicită copiilor şi
executarea unor mişcări,
paşi de dans concomitent
cu intonarea melodiei.
Memoria se dezvoltă prin reflectarea experienţei anterioare, prin fixarea,
păstrarea, recunoaşterea şi reproducerea materialului sonor, a textului, a ideilor,
a stărilor afective sau a mişcărilor asimilate. Pe baza reprezentărilor sonore şi a
memoriei muzicale se dezvoltă imaginaţia şi, la acei copii cu înclinaţii deosebite
imaginaţia creatoare.
Muzicoterapia are, deci, un câmp de indicaţii extrem de vast, ce au în
comun o imposibilitate sau o mare dificultate de a comunica. Ea constituie un
plus deloc neglijabil la care trebuie să ne gândim mereu pentru a ne relaxa.
Deci nu neglijaţi importanta muzicii pe care o ascultaţi zilnic. Adaptaţi-o
la temperamentul vostru si la nevoile voastre emoţionale. Este simplu, natural si
fără nici un pericol. Vă va aduce o posibilitate în plus de a vă simţi bine sau mai
bine în mintea şi corpul dumneavoastră.
Prof. Alina Coitu
NADIA, noiembrie 2010
56
„Râsul este singurul medicament fără efecte secundare.”
Ştiaţi că…?
♥ 5% din canadieni nu ştiu
primele 7 cuvinte din imnul
naţional al Canadei, dar ştiu
primele 9 cuvinte din imnul
naţional al Statelor Unite ale
Americii.
7% din americani nu ştiu primele
9 cuvinte din imnul naţional al
Statelor Unite ale Americii, dar
ştiu primele 9 cuvinte din imnul
naţional al Canadei.
5% din canadieni nu ştiu primele
7 cuvinte din imnul naţional al Canadei, dar ştiu primele 9 cuvinte din imnul
naţional al Statelor Unite ale Americii.
7% din americani nu ştiu primele 9 cuvinte din imnul naţional al Statelor Unite
ale Americii, dar ştiu primele 9 cuvinte din imnul naţional al Canadei.
♥ Ceasul Găseşte butonul – Trebuie să apeşi un buton din
acelea mici şi galbene ca să se oprească din sunat (nu e mereu
acelaşi).
♥ Dacă mesteci gumă în timp ce tai ceapă nu îţi vor mai curge lacrimi!
♥ Bruce Lee era atât de rapid încât trebuia ca filmările să fie rulate cu
încetinitorul pentru a se distinge mişcările.
♥ Cel mai folosit cuvânt din lume este „ok", urmat de "Coca-Cola"
♥ Propoziţia: „The quick brown fox jumps over the lazy dog" foloseşte fiecare
literă a alfabetului.
♥ În războiul civil din SUA după o bătălie se afişau răniţii şi morţii? Când
armata nu avea pierderi se afişa „0 killed" (0 morţi) de acolo provine expresia
O.K.
♥ Mulţi hamsteri clipesc doar cu un ochi pe rând.
♥ În fiecare episod din „Seinfeld” apare un Superman pe undeva.
♥ Şobolanii se înmulţesc atât de repede încât în 18 luni, un cuplu de
şobolani poate avea mai mult de un milion de descendenţi.
Revista Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci”
CUPRINS
Bianca Maria MARIN – eleva de aur a Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci” 1
Rezultatele elevilor Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci” la concursurile şcolare 6
Rezultatele sportive obţinute de elevii Colegiului Sportiv „Nadia Comăneci” 7
Existenţa 10
Portativul universului 11
Copilărie 12
Ce cred munţii despre stele ? 13
Pentru mama 14
Călătorie în lumea necuvântătoarelor 15
„Literatura ca răspuns la „teroarea istoriei” 17
Planningul familial în contextul civilizaţiei cucuteniene 20
Trecute vieţi de Doamne moldovene 25
Misterele Graalului 27
Sfântul Apostol Andrei 30
Apa- miracol al vieții 32
Turnul Eiffel 36
Patagonia, ţinutul de la capătul lumii 38
Marea Piramidă-o minune stranie a lumii antice 39
Proporţia divină în arta autentică precucuteniană-Numărul de Aur 41
What you need for a good friendship 45
A fi sau a nu fi… bullying? 46
Free hugs 49
Lire et regarder pour apprendre la tolérance 50
Muzica în viaţa noastră 53
Ştiaţi că…? 56
Colectivul de redacţie:
Director: prof. Aurica Nistor
Director adjunct: prof. Bogdan F. Romandaş
Elevi:
Nona Andreea Gaieş
Doina Mamaliga
Profesor coordonator:
Cristina Romandaş