OBIECTIVELE BĂNCII INTERNAŢIONALE PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE

CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................................2

Capitolul 1 – INTRODUCERE – Locul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare în cadrul Grupului Băncii Mondiale.........................................................................3

Capitolul 2 – Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.................5

2.1. Principiile care stau la baza funcţionării Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare................................................................................................................................5

2.2. Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare prevăzute prin

statut.........................................................................................................................................7

2.3. Drepturi şi obligaţii ale ţărilor membre ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare................................................................................................................................9

Capitolul 3 – Actualitatea obiectivelor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare.................................................................................................................................11

3.1. Obiective B.I.R.D pe plan mondial................................................................................11

3.2. Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în România.......13

CONCLUZII.............................................................................................................................15

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................16

2

Capitolul 1 – INTRODUCERE – Locul Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare în cadrul Grupului Băncii Mondiale

Banca Mondială este un sistem bancar format, în principal din Banca Internaţională

pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, precum şi din filialele acesteia: Asociaţia Internaţională

pentru Dezvoltare (AID), Corporaţia Financiară Internaţională (CFI), Agenţia de Garantare a

Investiţiilor Multilaterale (MIGA) şi Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privind

Investiţiile (CISLI).

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (International Bank for

Reconstruction and Development), cunoscută şi sub denumirea de Banca Mondială a luat

fiinţă, ca şi Fondul Monetar Internaţional, pe baza hotărârii Conferinţei monetare şi financiare

internaţionale din iulie 1944 de la Bretton Woods, în statul New Hampshire, SUA1.

Desfăşurată între 1 şi 22 iulie 1944, Conferinţa de la Bretton Woods a rămas în

amintirea participanţilor ca una dintre cele mai strălucite reuniuni internaţionale consacrate

vreodată unor scopuri specifice. Saloanele şi

anexele impunătorului hotel „Mount

Washington” au găzduit, pe durata a trei

săptămâni, convorbirile şi lucrările

reprezentanţilor a 44 de state, care numărau

câteva mii de specialişti în probleme economice,

politice şi financiare, doctrinari, experţi, jurişti,

etc. Aceştia încercau să delibeze şi să cadă de

acord asupra măsurilor menite să salveze economia

mondială de relele ce-au copleşit-o în perioada interbelică şi apoi dezorganizată de cel de-al

doilea război mondial. Se căutau şi se înfăţişau remedii pentru combaterea dezordinii şi

instabilităţii monetare, soluţii de înlăturare a barierelor vamale excesive şi a restricţiilor

nontarifare din calea comerţului internaţional, uşurarea taxelor de schimb multiple etc2.

Un prim obiectiv era semnarea unui proiect de statut pentru Fondul Monetar

Internaţional. Abia către a doua jumătate a Conferinţei, crearea unei bănci se întrevedea ca o

posibilitate suplimentară, neavută în vedere şi în afara agendei fixate la începutul acestei

întruniri.

Dată fiind noutatea pe care o reprezenta conceptul de bancă internaţională şi

1 Turliuc, Vasile, FMI şi Banca Mondială , Iaşi, 1976, p.32.2 Luchian, Dragoş, Banca Mondială – origini, scop, perspective, Ed. Enciclopedicică, Bucureşti, 1992, p. 9.

3

Fig. 1 – Hotelul „Mount Washington – Bretton Woods”

rapiditatea cu care se dezvolta aceasta, noua instituţie a apărut, pur şi simplu, ca o descoperire

importantă a conferinţei. De altfel, faptul a fost remarcat şi în şedinţa plenară din 21 iulie

1944: „Este un concept atât de nou încât nu-i putem găsi un nume...tipul de acţionari, natura

subscripţiilor, excluderea oricăror depoziteşi împrumuturi pe termen scurt, faptul că este o

instituţie cu scop nelucrativ, sunt tot atâtea caracteristici care se află foarte departe de ideea pe

care ne-o facem în mod obişnuit despre bancă. Născută prin accident cu numele de bancă,

rămâne bancă, din neputinţa de a găsi în dicţionar un nume care să convină acestei instituţii

fără precedent”.

Ne găsim în faţa unui paradox, aveau să afirme delegaţii de la conferinţă: Fondul

funcţionează esenţialmente ca o bancă, punând la dispoziţia membrilor săi credite pe termen

scurt, în timp ce banca, care acordă membrilor săi împrumuturi pe termen lung, funcţionează

ca un fond3.

Negocierele finale ale acestei conferinţe au prevăzut înfiinţarea a două organisme:

Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care

împreună formează instituţiile Bretton Woods.

B.I.R.D. este de multe ori confundată cu Banca Mondială, acest termen generic (la fel

ca şi Grupul Băncii Mondiale) incluzând şi instituţiile înrudite înfiinţate ulterior şi având

funcţii specifice: Corporaţia Financiară Internaţională şi Asociaţia Internaţională pentru

Dezvoltare. Scopul principal al tuturor acestor instituţii este acelaşi: promovarea progresului

economic şi social în ţările în curs de dezvoltare, prin creşterea productivităţii economice. În

acest sens, instituţiile menţionate acordă credite şi împrumuturi şi oferă consultanţă tehnică şi

economică în sectorul public şi privat din ţările în curs de dezvoltare4.

Spre deosebire de Fondul Monetar Internaţional, care pe lângă acordarea de credite pe

termen scurt (2-5 ani) pentru echilibrarea balanţei de plăţi a ţărilor membre reprezintă şi un

„for monetar” al acestora, Banca Mondială este o instituţie pur financiară, fără funcţiuni

monetare, care acordă credite pe termen lung pentru investiţii (10-25 ani).

B.I.R.D. a fost creată la 27 decembrie 1945, când statutul Băncii a fost semnat de către

28 de ţări participante la Acord. Banca şi-a început operaţiunile la 25 iunie 1946.

Banca a fost creată ca un nou tip de instituţie de plasament internaţional, care să

acorde sau să garanteze împrumuturi pentru reconstrucţie productivă şi proiecte de dezvoltare,

atât din capitalul propriu, cât şi prin mobilizarea de capital particular5.

3 Luchian, Dragoş, Banca Mondială – origini, scop, perspective, Ed. Enciclopedicică, Bucureşti, 1992, p. 9-10.4 Bakker, AFP, Instituţii financiare internaţionale, Ed. Antet, Oradea, 1997, p. 62.5 Turliuc, Vasile, FMI şi Banca Mondială – suport de curs, Iaşi, 1976, p.32.

4

Capitolul 2 – Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare

2.1. Principiile care stau la baza funcţionării Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare

B.I.R.D. are 186 ţări membre, în cadrul acesteia putând adera numai ţările membre ale

Fondului Monetar Internaţional, pe considerentul că desfăşurarea în bune condiţii a activităţii

Băncii necesită respectarea normelor de conduită monetar-financiară internaţională cuprinse

în statutul F.M.I.

B.I.R.D., ca şi F.M.I., este organizată pe principiile unei societăţi pe acţiuni, puterea

de vot fiind corelată cu cota de participare a ţărilor membre. Acţionarii B.I.R.D. sunt guverne

suverane, cu putere de decizie asupra formulării şi implementării programelor de dezvoltare.

Pe lângă derularea programelor de dezvoltare, B.I.R.D. furnizează şi asistenţă tehnică şi

conciliere în vederea derulării eficiente a fondurilor6.

Aşa cum rezultă din prevederile statutare, principiile de organizare şi funcţionare a

Băncii Mondiale au în vedere necesitatea sprijinirii statelor membre în curs de dezvoltare cu

fonduri pentru reconstrucţie şi dezvoltare într-o manieră clasică de împrumut (condiţii de

piaţă) şi obligaţia utilizării eficiente a capitalului pus la dispoziţie de către ţările acţionare.

Aceasta presupune evitarea angajării unor operaţiuni care ar putea genera pierderi. Cu alte

cuvinte, Băncii Mondiale i se pretinde să îmbine două trăsături esenţiale: să fie, în acelaşi

timp instituţie financiară internaţională şi instituţie de dezvoltare internaţională.

Nerespectarea acestui principiu poate duce la înregistrarea de pierderi atunci când ar

prevala latura de ajutor a Băncii, sau ar slăbi ajutorul dacă s-ar căuta investiţii foarte rentabile

cu impact strategic mai redus asupra dezvoltării ţărilor membre. Şi într-un caz şi în altul,

consecinţele negative afectează politicile de dezvoltare a ţărilor sărace.

Misiunea Băncii în stimularea dezvoltării economice şi sociale presupune, înainte de

toate, realizarea unei cooperări strânse cu ţările împrumutate. Acestea trebuie să subscrie la

eforturile financiare ale Băncii Mondiale, pentru că împrumuturile pe care le aprobă

reprezintă acoperirea numai unei anumite părţi din nevoile de fonduri. Legătura dintre Bancă

şi ţara împrumutată este necesar să se reflecte într-o politică economică, în principiu identică,

6 Bălăceanu Cristina, Instituţii financiare internaţionale, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2007, p. 84.

5

respectiv operaţiunea realizată să permită o cât mai largă repartizare a efectelor favorabile

creşterii economice în toate păturile sărace ale ţării respective7.

Principiile care descriu ce se aşteaptă de la B.I.R.D. şi ce aşteaptă banca de la alţii în

atingerea obiectivelor, se pot enunţa astfel:

calitatea: asigurarea unei înalte calităţi a muncii şi produselor sale prin utilizarea

unor standarde, metodologii, surse, definiţii şi clasificări care sunt acceptate la nivel

internaţional.

inovarea: căutarea în mod constant metode de îmbunătăţire a practicilor, produselor

şi serviciilor sale prin dezvoltarea de noi standarde, metode şi instrumente.

integritatea profesională: dezvoltarea si utilizarea de obiective şi metode

transparente pentru a livra statistici şi alte produse sigure şi demne de încredere, bazate pe

principii profesionale şi cele mai bune practici.

parteneriate: constă în participarea activă în larga comunitate internaţinală şi

coordonarea împreună cu partenerii la îmbunătăţirea calităţii datelor şi pentru evita duplicarea

muncii.

specificul ţărilor: atenţia la nevoile şi priorităţile ţărilor şi sprijinirea eforturilor

ţărilor membre de a-şi îmbunătăţi sistemele lor statistice.

concentrarea pe clienţi: lucrul în apropierea clienţilor şi implicarea acestora în

definirea şi produselor finale ale băncii, precum şi răspunsul rapid şi deschis la toate cererile.

rezultate: banca se autoadministrează în atingerea rezultatelor.

responsabilitatea fiscală: folosirea eficientă şi eficace a resurselor, precum şi

evaluarea implicării costului deciziilor noastre.

deschidere: atenţia asupra comentariilor referitoare la munca desfăşurată, precum şi

documentarea şi împărţirea metodelor sale. De asemenea, banca este accesibilă tuturor

clienţilor şi partenerilor, prin împărţirea de cunoştinţe şi experienţă.

un bun management: administrarea responsabilităţilor sale prin luarea deciziilor de

muncă prin informare şi posibilitatea de măsurare a acestora de către clienţi, precum şi

accentul pus pe inovare şi învăţare, favorizarea dezvoltării carierei pe termen lung8.

Ţările în curs de dezvoltare sunt chemate să facă reale eforturi pentru sporirea

investiţiilor productive, creşterea acumulărilor, lărgirea capacităţii de folosire a braţelor de

7 Luchian, Dragoş, Banca Mondială – origini, scop, perspective, Ed. Enciclopedicică, Bucureşti, 1992, p. 198http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/DATASTATISTICS/ 0,,contentMDK:20798460~menuPK:2236124~pagePK:64133150~piPK:64133175~theSitePK:239419,00.html [accesat la 27.03.2010]

6

muncă, diversificarea activităţilor economice, echilibrarea conturilor externe, o cât mai

echitabilă repartizare a veniturilor şi controlul creşterii demografice.

Împrumuturile pe care le acordă B.I.R.D. trebuie şi pot fi solicitate fie de guvernul

ţării membre, de un organism politic sau societate privată, cu condiţia ca aceste împrumuturi

să fie garantate de stat.

Banca Mondială, ca organism internaţional în mâinile statelor acţionare, şi-a fixat ca

obiect finanţarea creşterii economice în ţările în curs de dezvoltare. În consecinţă, ea nu

acordă împrumuturi pentru obiective şi proiecte militare sau politce şi nici în scopuri de a

facilita exporturile unei ţări industrializate anume9.

2.2. Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare prevăzute

prin statut

Grupul Băncii Mondiale, cu instituţiile sale componente, urmăresc acelaşi obiectiv

comun şi anume reducerea sărăciei, însă de o manieră mai particulară obiectivele acesteia se

pot enunţa astfel:

promovarea dezvoltării economice şi a reformelor, în ţările în curs de dezvoltare;

acordarea de împrumuturi pe termen lung, destinate finanţării proiectelor de

investiţii şi programelor de dezvoltare. Aceste împrumuturi sunt dirijate, îndeosebi, spre

domeniile infrastructurii: şosele, căi ferate, sisteme de telecomunicaţii, echipamente portuare

şi domeniul energetic;

AID, creată în 1960, acordă credite cu dobânzi reduse, ţărilor cele mai sărace. CFI,

creată în 1956, se adresează sectorului privat, iar MIGA, înfiinţată în 1988, încurajează

participările cu investiţii directe, în ţările în curs de dezvoltare, acordând garanţii

investitorilor, contra riscurilor necomerciale10.

În cazul B.I.R.D, dispoziţiile Articolelor din Statutul aprobat în 1944, a fost un subiect

al multor interpretări, formale şi informale, explicite şi implicite. După cum este prevăzut în

statut, Comitetul Directorilor Executivi are, pe lângă puterile din statut şi puterea de a rezolva

chestiuni de interpretare a acestor articole, subiect doar al unei posibile revizuiri de către

Consiliul Guvernatorilor pentru a răspunde unei ţări membre. Această putere de interpretare

include rezolvări şi dispute între Bancă şi o ţară membră sau între membrii Băncii cu

respectarea înţesului sau implicaţiilor Articolelor din Statut11.

9 Luchian, Dragoş, Banca Mondială – origini, scop, perspective, Ed. Enciclopedicică, Bucureşti, 1992, p. 19.10 Gaftoniuc Simona, Finanţe internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, p. 96.11 Shihata F.I. Ibraham, The World Bank Legal Papers, Martinus Nijhoff Publishers, 2000, p. LVIII.

7

Obiectivele B.I.R.D, au fost stabilite în Articolul I al Statutului, emis la Washington la

22 iulie 1944 şi intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, fiind valabile şi până în prezent

(Statutul a fost revizuit în 1986). Acestea se enunţau astfel:

să contribuie la reconstrucţia şi dezvoltarea teritoriilor statelor membre prin

investiţii în scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor distruse de război, readaptarea

aparatului de producţie la necesităţile din timp de pace şi încurajarea dezvoltării mijloacelor şi

resurselor productive din ţările mai puţin dezvoltate;

să promoveze investiţiile străine particulare prin garanţii sau participaţii la

împrumuturi şi alte investiţii efectuate de particulari, furnizând în scopuri productive în

condiţii convenabile, mijloace financiare din capitalul său propriu, din fonduri procurate şi din

alte surse;

să promoveze dezvoltarea echilibrată de largă perspectivă a comerţului

internaţional şi echilibrul balanţelor de plăţi externe, prin încurajarea investiţiilor

internaţionale destinate dezvoltării resurselor productive ale membrilor, contribuind prin

aceasta la sporirea productivităţii muncii, ridicarea nivelului de trai şi îmbunătăţirea

condiţiilor de muncă de pe teritoriile lor;

să coordoneze împrumuturile acordate sau garantate de ea cu împrumuturile

internaţionale de altă provenienţă, astfel încât să se dea prioritate celor mai utile şi mai

urgente proiecte, indiferent de dimensiunile lor;

să conducă operaţiunile sale ţinând seama de efectele investiţiilor internaţionale

asupra condiţiilor economice din ţările membre şi, în primii ani de după război, să înlesnească

tranziţia de la economia de război, la economia de pace.

În perioada de până în anul 1948, eforturile principale ale Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare au fost concentrate spre erconstrucţia economiilor distruse de

război, iar ulterior aceste eforturi au fost canalizate spre dezvoltare, spre stimularea creşterii

economice a ţărilor membre şi cu deosebire a ţărilor în curs de dezvoltare12.

Principiul B.I.R.D. este simplu. Statele fondatoare au subscris, în funcţie de

importanţa lor economică respectivă, capitalul băncii. Din această valoare, cota-parte a S.U.A.

reprezintă aproape o treime. Banca poate transforma propriul său capital în împrumuri

internaţionale, acordate întreprinderilor sau statelor ale căror proiecte de investiţii par

sănătoase din punct de vedere economic, dar care nu pot obţine credite private la un nivel

rezonabil al dobânzilor.

12 Turliuc, Vasile, FMI şi Banca Mondială – suport de curs, Iaşi, 1976, p.32-33.

8

B.I.R.D. împrumută direct ţările cu venituri intermediare, adică cele cu un venit anual

per locuitor mai mic de 5445 USD, sau întreprinderilor şi altor entităţi din ţară, cu garanţie din

partea guvernului interesat13.

În primul an al existenţei Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare,

interpretarea articolelor a fost făcută de către Directorii Executivi la recomandarea

Comitetului de Interpretare. Comitetul consultă Consiliul General înainte să îşi pregătească

raportul către intreaga conducere. Trei interpretări au fost emise în această manieră în 1946.

Ulterior, interpretările formale, nouă în total până în anul 2000 (şapte în perioada 1947-1951,

una în 1960 şi una în 1964) au fost emise de către Directorii Executivi direct, cu sfatul

Consiliului General. Din 1964, oricum nici o decizie formală pentru interpretarea articolelor

nu a fost făcută, cu o singură excepţie în anul 1986 (care de fapt a umplut golul determinat de

înlăturarea etalonului aur)14.

B.I.R.D sprijină statele membre în curs de dezvoltare prin acordarea de împrumuturi

pe termen lung pentru realizarea investiţiilor, precum şi pentru garantarea de împrumuturi

obţinute de acestea pe piaţa financiară. De asemenea, B.I.R.D. se ocupă de coordonarea

ajutorului internaţional pentru dezvoltare oferit de unele ţări dezvoltate pentru ţări în curs de

dezvoltare; acordă asistenţă tehnică în legătură cu proiectele de investiţii pentru dezvoltare şi

facilitează pregătirea de cadre superioare de specialitate printr-un institut de pregătire

propriu15.

2.3. Drepturi şi obligaţii ale ţărilor membre ale Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare

Ţările membre ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au dreptul

să numească un guvernator şi un supleant, să participe la adoptarea deciziilor, să primească

credite pentru investiţii, să beneficieze de asistenţă tehnică, societăţile comerciale să participe

la licitaţiile privind lucrările finanţate de bancă şi să participe la cooperarea financiar

monetară în cadrul Fondului Monetar Inernaţional.

Ţările membre se angajează să subscrie la capitalul băncii, să respecte principiile şi

regulile băncii, respectiv, statului, să scutească de impozite şi taxe operaţiile băncii.

13 Boajă, Minică, Radu, Sorin Claudiu, Relaţii financiar monetare-internaţionale, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007, p. 307.14 Shihata F.I. Ibraham, The World Bank Legal Papers, Martinus Nijhoff Publishers, 2000, p. LVIII.15 Floricel Constantin, Relaţii valutar – financiare internaţionale, ed. a III-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 328.

9

Orice stat membru se poate retrage în orice moment, prin transmiterea unei notificări

scrise către bancă la biroul principal. Retragerea devine definitivă la data la care se primeşte

notificarea.

În cazul în care un stat membru nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile sale către

bancă, i se poate suspenda calitatea de membru prin decizia Consiliului Guvernatorilor. Dacă

suspendarea durează peste un an, automat se pierde calitatea de membru, cu excepţia cazului

în care, aceeaşi majoritate decide restabilirea calităţii de membru. În perioada suspendării,

statul membru nu poate să exercite niciun drept conferit de statut, cu excepţia celui de a se

retrage, dar va avea toate obligaţiile.

Orice ţară care încetează a fi membru al F.M.I., va înceta automat să fie membru al

băncii, după 3 luni, cu excepţia cazului în care banca decide cu o majoritate de ¾ menţinerea

calităţii de membru.

În cazul în care unele ţări încetează de a fi membre se aplică următoarele principii:

ţara care încetează a fi membră rămâne responsabilă pentru obligaţiile sale directe

către bancă, atât timp cât sunt în vigoare credite sau garanţii contractate înainte de încetarea

calităţii de membru;

în momentul în care o ţară încetează a fi membru, banca va face aranjamentele

necesare pentru răscumpărarea acţiunilor ca parte a reglării conturilor cu ţara respectivă. Orice

sumă datorată guvernului pentru acţiunile sale va fi reţinută atâta timp cât guvernul, banca sa

centrală, rămân responsabile ca debitori sau ca garanţi;

plata acţiunilor răscumpărate de bancă se realizează astfel: orice sumă datorată

guvernului pentru acţiunile sale va fi reţinută atât timp cât guvernul, banca sa centrală, rămân

responsabile ca debitori sau ca garanţi;

plata acţiunilor se poate face periodic, la predarea lor de către guvern până la limita

la care suma datorată ca preţ de răscumpărare depăşeşte totalul responsabilităţilor privind

creditele şi garanţiile. Plăţile se efectuează în moneda ţării care primeşte plata sau la opţiunea

băncii în aur. În cazul în care pierderile sunt acoperite de bancă cu orice fel de garanţii,

participări la credite sau credite în vigoare la data la care guvernul a încetat să mai fie

membru şi suma pierderilor depăşeşte rezervele alocate, guvernul este obligat să plătească la

cerere suma cu care preţul de răscumpărare a acţiunilor se reduce şi rămâne responsablie

pentru orice ordin de subscriere a cotelor neplătite16.

16 Voinea, Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 256.

10

Capitolul 3 – Actualitatea obiectivelor Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare

3.1. Obiective B.I.R.D pe plan mondial

Odată cu schimbările petrecute în lume de la înfiinţarea Băncii Mondiale, rolul

acesteia şi implicit al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a evoluat.

Astfel, progresul economic a lăsat deoparte un mare număr de indivizi şi numărul

săracilor a crescut în mod constant. În acest sens, Banca Mondială şi-a fixat misiunea în

reducerea sărăciei, datorită susţinerii „ferestreisale concesionale” şi a pus accentul pe

bunăstarea indivizilor, sănătate şi educaţie.

Politicile economice de izolare şi plasate sub controlul statului şi-au dovedit eşecul,

ceea ce a demostrat că politicile economice deschise şi bazate pe mecanismele economiei de

piaţă sunt capabile să favorizeze dezvoltarea. Ajutorul Băncii a susţinut politicile favorabile

economiei de piaţă şi dezvoltării intituţionale, care sunt cheile investiţiilor private, ale

dezvoltării legate de exporturi şi de reducerea sărăciei.

Bugetele pentru ajutoare ale donatorilor s-au redus, iar fluxurile de capitaluri private

au crescut în putere. Ajutarele Băncii sunt dirijate prioritar spre ţările, sectoarele şi populaţiile

ţintă cele mai sărace, care au tendinţa de a nu mai beneficia de investiţii private17.

B.I.R.D are ca scop reducerea sărăciei în ţările cu venit mediu şi cu o capacitate de

îndatorare redusă, dar care au acces la pieţele financiare de capital. 75% dintre clienţii

B.I.R.D. sunt ţările ale căror populaţii trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi.

Pe lângă sprijinul acordat în vederea reducerii sărăciei, B.I.R.D:

sprijină nevoile sociale şi umane de dezvoltare, nevoi de lungă durată, considerate

neprofitabile pentru creditorii privaţi;

apără puterea financiară a debitorilor, acordând sprijin în perioadele de criză;

promovează reformele instituţionale;

sprijină activitatea anterprenorială, incursiunea capitalului privat, favorizând crearea

unui climat investiţional atractiv;

furnizează sprijin financiar sub formă de alocaţii din venitul net al B.I.R.D. pentru

bunurile publice18.

17 Boajă, Minică, Radu, Sorin Claudiu, Relaţii financiar monetare-internaţionale, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007, p. 306.18 Bălăceanu Cristina, Instituţii financiare internaţionale, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2007, p. 85.

11

Ţările cu venit mediu, care reprezintă 70% din viaţa săracă a lumii, au făcut

îmbunătăţiri profunde în guvernare şi în managementul economic în ultime două decenii, iar

cererile lor pentru resursele strategice, intelectuale şi financiare pe care Banca Mondială le

oferă sunt într-o creştere rapidă. Provocarea în ceea ce priveşte Banca Internaţională pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare este să managerieze cât mai bine şi să-şi livreze resursele pentru a

corespunde de o manieră cât mai bună nevoilor acestor ţări.

Pentru a creşte impactul său în ţările cu venit mediu, Banca Internaţională pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare lucrează împreună cu Corporaţia Financiară Internaţională,

Agentţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor, Fondul Monetar Internaţional şi alte bănci

multilateral dezvoltate. În cursul activităţii sale, B.I.R.D. luptă pentru capitalizarea

experienţelor de dezvoltare şi a cunoştinţelor acumulate ale ţărilor cu venituri medii şi

colaborează cu fundaţii, socieţăţi civile partenere şi donatori în comunitatea dezvoltată19.

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare susţine prin credite acordate

diverse sectoare din economiile ţărilor membre: agricultura, politicile economice, electricitate,

mediu, finanţe, petrol şi gaze, populaţie, sănătate şi alimentaţie, dezvoltare sector privat,

managementul în sectorul public, protecţia socială, telecomunicaţi, transporturi şi dezvoltare

urbană.

În totalul creditelor acordate pe sectoare de către Banca Internaţională pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare o pondere mai mare o deţin creditele destinate dezvoltării

agriculturii şi transporturilor, politicilor economice, petrolului şi îmbunătăţirii educaţiei,

mediului, managementului în sectorul public, sănătăţii şi dezvoltării urbane. Un loc aparte în

cadrul creditelor acordate de B.I.R.D. ţărilor membre îl ocupă cele pentru susţinerea protecţiei

sociale în ţările care aplică programe economice de privatizare şi restructurare a

întreprinderilor20.

În decursul timpului s-au dezvoltat şi opinii critice la adresa Băncii Mondiale şi

implicit a componentelor acesteia care vizează faptul că Banca este o afacere cu obiectivul de

a împrumuta bani stimulând cererea venită din partea ţărilor în curs de dezvoltare,

concentrându-se pe creşterea comerţului internaţional. Principalii beneficiari ai schimbului

internaţional sunt însă corporaţiile globale, iar săracii ajung în final mult mai săraci decât

erau.

19http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/EXTABOUTUS/EXTIBRD/ 0,,contentMDK:21130269~menuPK:3168298~pagePK:64168445~piPK:64168309~theSitePK:3046012,00.html [accesat 27.03.2010]20 Voinea, Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 261.

12

Un susţinător al acestei idei este şi laureatul premiului Nobel, un economist de vârf al

Băncii Mondiale, Josepf Stiglitz care, în anul 2002 afirma: „În ceea ce priveşte aceste ‘ţări

client’, a fost o şaradă în care politicieni au pretins că fac ceva pentru redresarea situaţiei

(sărăciei) în timp ce interesele financiare s-au străduit din răsputeri să păstreze status-quo-

ul.”21

Însă, în ciuda criticilor politice sau chiar a protestului public, Banca Mondială va

continua să opereze prin componentelale sale, integrându-se în globalizare şi devenind un

membru de bază al triadei puterilor monetare: Fondul Monetar Internaţional, Banca

Reglementelor Internaţionale şi Banca Mondială.

3.2. Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în

România

România este membră a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare de la

15 decembrie 1972. Activitatea Grupului Băncii Mondiale în România a început în anul 1991

şi cuprinde atât programe şi proiecte publice, finanţate de către Banca Internaţională pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare prin împrumuturi acordate direct statului prin Ministerul

Finanţelor Publice.

În cadrul Băncii Mondiale, relaţiile cu ţara noastră sunt coordonate de către doamna

Osalia Kalantzopoulos (Grecia) care, începând cu 1 ianuarie 2008, a preluat funcţia de

director al Grupului de ţări recent înfiinţat care include Republica Cehă, Estonia, Ungaria,

Letonia, Lituania, Polonia, Republica Slovacă, Slovenia, Bulgaria, România şi Croaţia,

reunite în cadrul Departamentului pentru Europa Centrală şi Ţările Baltice.

Instituţia este reprezentată în România prin intermediul Biroului Băncii Mondiale în

România (director de ţară – domnul François Rantrua).

Banca Mondială a jucat un rol semnificativ în sprijinirea României în perioada de

tranziţie de la o economie centralizată către o economie de piaţă funcţională. În perioada

1991-2008, Banca Mondială, prin B.I.R.D. a aprobat 54 de operaţiuni finanţate în România,

cu un total al angajamentelor de aproximativ 5,5 miliarde USD.

Programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei vizează îmbunătăţirea

infrastructurii rurale, inclusiv sistemele de irigaţii, serviciile sociale şi sistemul de finanţare

rurală, printr-un proces participativ. De asemenea, operaţiile băncii vizează îmbunătăţirea

productivităţii agricole şi forestiere.

21 http://ro.altermedia.info/politica/operatiuni-bancare-globale-banca-mondiala-i_5666.html [accesat 27.03.2010]

13

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a devenit un stat donator în

contextul asistenţei pentru dezvoltare, iar în contextul colaborării cu Banca Mondială ţara

noastră a participat cu suma de 0,8 milioane euro în cadrul a două fonduri administrate de

către B.I.R.D. şi având ca scop combaterea HIV, a tuberculozei şi a malariei, precum şi

accesul la educaţie în statele puţin dezvoltate. De asemenea, se estimează o creştere a sumelor

destinate proiectelor de asistenţă pentru dezvoltare în următorii ani.

Din fondurile de asistenţă pentru dezvoltare gestionate de Ministerul Afacerilor

Externe, România a alocat prin B.I.R.D. următoarele contribuţii:

2007:

300.000 EURO pentru Fondul Global de Luptă împotriva SIDA, Tuberculozei şi

Malariei;

300.000 EURO pentru Fondul Educaţie pentru Toţi;

2008:

50.000 EURO pentru Fondul Global de Luptă împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei;

50.000 EURO pentru Fondul Educaţie pentru toţi;

2009:

75.000 EURO pentru Fondul Global de Luptă împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

14

CONCLUZII

Concluzia care se poate desprinde din analiza obiectivelor Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare este aceea că aceasta reprezintă un organism cu o funcţie

complementară cu Fondul Monetar Internaţional, având un rol proeminent în activitatea de

finanţare şi de promovare a dezvoltării economice a ţărilor membre.

B.I.R.D. se diferenţiază de obişnuitele bănci comerciale prin mai multe caracteristici,

cum ar fi faptul că acţionarii ei sunt guverne suverane, iar membrii care împrumută au un

cuvânt de spus în stabilirea politicilor/tacticilor. Împrumuturile acordate de B.I.R.D. includ şi

servicii conexe precum cele tehnice sau de consiliere pentru a asiura o folosire mai eficace a

fondurilor. De asemenea, B.I.R.D.-ul se mai deosebeşte de băncile comerciale prin prisma

scopului său final şi anume sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare urmărindu-se reducerea

sărăciei, comparativ cu băncile comerciale care urmăresc maximizarea profitului.

Obiectivul principal urmărit de B.I.R.D. şi anume lupta împotriva sărăciei este foarte

profund şi subtil, necesitând parteneriate între instituţii, întreprinderi private, guverne, precum

şi o eficientizare a folosirii resurselor avându-se în vedere problemele cu care se confruntă

ţările membre, precum şi restricţiile legate de resursele acestor ţări.

15

BIBLIOGRAFIE

1. Bakker AFP, Instituţii financiare internaţionale, Ed. Antet, Oradea, 1997;

2. Bălăceanu Cristina, Instituţii financiare internaţionale, Ed. CH Beck, Bucureşti,

2007;

3. Boajă Minică, Radu Sorin Claudiu, Relaţii financiar monetare-internaţionale, Ed.

Universitară, Bucureşti, 2007;

4. Brezeanu Petre, Şimon Ilie, Novac Laura Elly, Instituţii financiare internaţionale,

Ed. Economică, Bucureşti, 2005;

5. Floricel Constantin, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Ediţia a III-a, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

6. Gaftoniuc Simona, Finanţe internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.

7. Ignat Ion, Pralea Spiridon, Economie mondială, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006;

8. Luchian Dragoş, Banca Mondială – origini, scop, perspective, Ed. Enciclopedicică,

Bucureşti, 1992;

9. Shihata F.I. Ibraham, The World Bank Legal Papers, Martinus Nijhoff Publishers,

2000;

10. Turliuc Vasile, FMI şi Banca Mondială – suport de curs, Iaşi, 1976;

11. Voinea Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed.

Sedcom Libris, Iaşi, 2004.

Webografie:

1. www.worldbank.org

2. www.mae.ro

16