obligatoriu - libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/815/abatorul cinci - kurt vonnegut.pdf12 /...
TRANSCRIPT
KurtVonnegut s-a niscut la 11 noiembrie Lg22lnlndianapolis'
tntr-o familide origine germanl. A studiat la Cornell Universiry-arnegie Institor. giUri*rri.y of Chicago' A participat la cel de'al
Ooit ""nn
Uoift{ooAA, fiindluatprizonierderizboilaDresda' unde
, fort *"rto, L distrugerea orag,loi, ln urma bombardamentului
din februarie 1945, experienll pe care o va woca mai tlrziu ln ro-
marrri^ Abatorul cinci.ln amtl1952 a publicat Pianul mecanic' prL
mul siu roman, urmat apoi de Sirenele de pe Titan'Mama Noapte'
Leaodnul oishii' Fii binicttulntat, domnule Roseuater sail Nil stri'cd
ooirlpriasrr,rlOotoral cinci uu Cracidd'a copiilor: un dans obliga'
nria)ukiartea, Mic deiunul cam7tionilor saa La reaed'era tisti zi
de lwni, Cu*emur de timP etc.
Kurt Vonnegut a murit la 12 aprilie 2007'
Kun Vonnegut
ABATORULCINCI
Thaducere din limba englezt
de RodicaMihiili
AEDITURAAXII
Redactor: Iulia Pomagt
Tehnoredacrcr: Cristian Vlad
Corector: Theodor Zamfi r
DTP copert& Alexandru Dag
ISBN 978-606-7t0480-6
KurtVonnegutSkagbterhouse-Fiue
Copyright @ 1969 by Kurt Vonnegut,Jr'
This translation published by arrangement with Delacorte Press'
an imprint of the Random House Publishing Group, a division
ofRandom House, Inc.
@ Editura Art, 2017, pentru prezenta e&qie
Abatorul cinci
Cruciada copiilor
U:r dans obligatoriu cu moarteade
Kurt Vonnegut
American dintr-o familie de nemgi stabiliEi inAmericade patru
generagii, cere acum duce o viagl imbel$ugatllaCape Cod
(gi fumeazl prea mult), care, ca
cerceta$ ln infanteria americanl.hors de combat,
caprizonier de rlzboi, a fost cu mulgi ani inurmimartor al bombardirii oragului Dresda
din Germania,,,FlorenEa Elbei",
9l a suPravlelult pentru a-r sPune Povesteain acest roman scris in maniera oarecum
telegraficl gi schizofrenic[ a povestirilor de pe
planeta Trafalmadore, de unde vin farfuriilezburitoare.
Pace.
UNU
Cele ce urmeazi s-au intAmplat mai mult sau
mai pugin. in orice caz, episoadele cu rizboiulsunt in mare parte autentice. E adevirat ci un
cunoscut de-al meu a fost impugcat la Dresda
pentru cI luase un ceainic care nu-i aparginea. E
rct atet de adevlrat c[ un alt cunoscut de-a[ meu
a ameningat cI dupl rizboi va tocmi nigte uciga;i
profesionigti care sl-i lichideze pe toli duqmanii
sli personali. $i aga mai departe. Am schimbat
lnsl toate numele.
E adevi.rat clin 1967 m-am reintors la Dresda
pe banii FundaEiei Guggenheim (fie bine-cuvAntati!). Oragul aducea desrul de bine cu
Dayton, Ohio, numai cl era mult mai aerisit.
Sub el probabil ci existi tone intregi de ftini de
oase omenegti.
M-am reintors la Dresda lnsoEit de un vechi
tovarlg de arme, Bern:rrd V. O'Hare, gi acolo
12 / KURTVONNEGUT
m-am imprietenit cu un gofer de taxi care ne-a
dus s[ r.d.* abatorul unde, ca prizonieri de
rlzboi, ne Petrecuserlm multe nopgi in spatele
porgiloruivorirte. Pe gofer il chema Gerhard
Mtitlt Ne-a povestit c[ fusese qi el o vreme pri-
zonier - la americani. L-am intrebat cum era
viaga sub comuniqti gi ne-a rispuns ci la inceput
fusese ingrozitoare ftindci toatl lumea trebuia
s[ mun.easci pe brAnci 9i nu prea se glseau de
nici unele: nici locuinEe, nici haine, nici min-
care. Dar acum lucrurile mergeau mult mai
bine. Avea un mic aPartament confortabil' iar
fiica lui primea o educagie excelentl' Mama lui
fusese incineratl in ploaia de foc abituti asuPra
Dresdei. Aga merg lucrurile.
De Criciun qoferul i-a trimis lui O'Hare o
felicitare, gi iati ce-i scria:
,Yi urezdumneavoastrl, familiei qi prietenu-
lui dumneavoastri Criciun fericit, un An Nou
cu bucurie 9i sper s[ ne mai intAlnim, intr-o
lume a plcii qi libertigii, tot in taxi dacl va vrea
lntimplarealCel mai mult imi plac ultimele cuvinte:
,Dac[ va vrea intimPlareal
N-ag dori slvl impui capul spunAndu-vI cAgi
bani, cAt timp qi cAt[ energie m-au costat amirAta
,4batorulcinci / 13
asta de clrqulie. Cand m-am intors acasi din cel
de-al Doilea Rlzboi Mondial, acum doulzeci gi
rei de ani, credeam c5-mi va veni ugor s[ scriu
despre cum a fost disrusl Dresda, de vreme ce
nu trebuia decit s[ relate z cele vizute. $i mai cre-
deam ci aceasti carte a mea cu un subiect atAt de
formidabil avea sI devinl o capodoperl sau cel
puEin avea sl-mi aducl o grlmadi de bani.
Dar la vremea aceea n-am mai fost ln stare
sI a;tern pe hArtie prea multe cuvinte despre
Dresda - in orice caz nu atetea cAt sl umpluo carte. $i prea multe cuvinte nu sunt in stare
s[ agtern nici acum, cAnd am ajuns un babalicrlsuflat, cu toate amintirile mele, cu pachetele
mele de Pall Mall, cu copii ajungi oameni intoad firea.
CAnd mI gAndesc cAt de inutile au ajuns inmemoria mea toate amintirile legate de Dresda,
dar totodatl cAt de ispitit m[ simt si scriu despre
acest orag, lmi vine in minte celebra poe zioar6,z
In Sunbul un tindr trdia
$i despre scula lui zicea
C,i, auerea i-o tocase,
C,i puterea i-o secase,
far acurn nici oala n-o rnai nimerea.
14l rutrvoNNEGUT
$i-mi maivine in minte gi un cintecel care suni
camafa:
Md nuncesc Yon Yonson,
Lucrez in Wisconsin
La ofabricd, dc cherestea.
C,hnd md Plimb Pe stradd
Lurnea rnd. intreabi.:
,Tu cum te nurueSti?'
,Md numesc Yon Yonson,
Lucrez in Wis c ons in..,"
$i aga mai deParte, [a inftnit.
Togi cei Pe care iam indlnit in decursul ani-
lor m-au intrebat adesea la ce lucrez 9i de regull
le-am rlspuns ci in primul rAnd la o carte despre
Dresda.
La fel i-am rlspuns odatl gi lui Harrison Starr,
producltorul de filme, iar el a ridicat din sprAn-
cene gi mi-a cerut s[-i Precizez:
- Este o carte anti-rizboi?
- Da, am zis eu, cam a$aceYa'
- $tii ce le spun eu celor despre care aud cl
se apucl s[ scrie clrqi and-riuboi?
- Habar n-am. Dar, m[ rog' ce le spui, Har-
rison Starr?
Abatorulcinci / 15
- Le spun: ,,De ce nu scrieEi mai bine o carte
an*gheEar?" Voia, bineingeles, sI sublinieze cirlzboaie o sI tot fie, cI ele pot ft stivilite la fel de
ufor ca qi gheEarii. Sunt gi eu de aceeagi pirere.
$i chiar dacl rlzboaiele n-o slvinl ca ghegarii,
de bltrAna moarte n-o si ne putem descotorosi.
Pe cAnd eram ceva mai tAnlr si lucram la ce-
lebra mea carte despre Dresda, lntr-o buni zii-am telefonat unui camarad de rlzboi pe nume
BernardV. O'Hare gil-am intrebat daclpot si-ifac o viziti. El era procuror districtual in statul
Pennsylvania. Eu eram scriitor in Cape Cod. intimpul rlzboiului fuseserim amAndoi simpli sol-
dagi, cercetagi la infanterie. Pe atunci niciunul nu
visa sI facem gi noi niscaiva bani dupi rlzboi dar
acum ne descurcam amAndoi foarte bine.
Am rugat compania de telefoane Bell sI mi-lglseascl pe O'Hare. Cei de acolo se pricep de
minune la astfel de treburi. IJneori, noaptea, m[apucl un fel de boall care are de-a face cu alco-
olul gi relefonul. Mi tmblt bine, scap de nevasri
trimiEAndu-i in fagl o rlsuflare cu miros de ipe-
riti 9i roze,iar apoi ridic receptorul gi cu o voce
gravi gi distinsl le rog pe telefoniste sl-mi dea
legltura cu cutare sau cutare amic de care n-am
mai auzit de-un car de ani.
16 / runrvoNNEGUT
Aga l-am prins gi pe O'Hare. El e scund, iar
eu, inalt. Parci eram Pat gi Pataqon. Fuseserlm
luagi prizonieri impreunl. I-am spus la telefon
cine sunt. Nu i-avenit deloc greu si mi creadl'
Nu se culcase inc[. Citea. Dar, in rest, casa era
cufundatl intr-un somn adAnc.
- Ascult[, am inceput eu, scriu o carte des-
pre Dresda. Ag avea nevoie de ajutor s[-mi mai
amintesc unele lucruri. Ce-ai zice si trec pe [a
tine s[ stlm la un pahar de vorbl 9i si deplnlm
amintiri?Nu se arlt[ cAtuqi de puqin incAntat. Mi aver-
tizi.clnu-qi mai amintegte mare lucru. Dar imi
spuse torugi s[vin.
- Cred c[ punctul culminant al cirEii o si
fte execuqia sirmanului, bltrAnului Edgat Derby,
am adiugat eu. Ce fantasticl ironie a sorgii!
Cend un oraq intreg e ars pAni [a temelii qi sunt
omoriqi zecide miide oameni, acest soldat am[-
rAt din infanteria americanl e arestat in mijlocul
ruinelor pentru ci a luat un ceainic. Pe deasupra
mai e gi trimis tn judecatl 9i tArAt in faqa pluto-
nului de execugie !
- Hmm! fhcu O'Hare.
- Ce plrere ai, nu crezi ci lsta e punctul cul-
minant?
t4batorulcinci / 17
- Habar n-arn, nu mI pricep, riposti el, tuegti scriitor, nu eu.
Ca un adevirat specialist in gradarea acgiu-
nii gi a emogiilor, in arta caracterizbrii gi a dia-logului, in realizarea momentelor de suspans gi
a marilor confruntlri, am schiEat de mai muheori aceasti povestire despre Dresda. Cea mai re-
ugiti variantl, sau in orice caz cea maifrumoasi,a fost cea a$ternutl pe dosul unui sul intregde tapet.
Am folosit creioanele colorate ale fticei mele -cAte o culoare pentru ftecare personaj principal.Un capit al sulului marca inceputul povesririi,cehlalt caplt, sfArgitul, iar rot ce era inrre ele
forma cuprinsul. O linie albastrl se inrersectacu una rogie, apoi cu una galbenl, iar intr-unanume punct linia galbeni se intrerupea brusc,
clci personajul reprezentat prin linia galbeni se
sfhrgea din viagl. $i aga mai departe. DistrugereaDresdei era marcati printr-o bandl verticall de
linii portocalii hagurate, gi toate celelalte liniicare se mai aflau inci in viagl traversau aceasti
bandi, continuAndu-gi drumul in cealalti parte.
Sfbrgitul,locul unde se opreau toate liniile,era un cAmp de sfecll pe malul Elbei, la margi-nea oragului Halle. Ploua cu gileata. in Europa
18 / KURTVONNEGUT
rizboiul se terminase de clteva slptSmAni' Ali-
niagi in giruri lungi ,pitzigide soldaEi rugi, stlteam
cu to,tii - englezi, americani, olandezi, belgieni,
fr ancezi,canadieni, sud- africani, neo -zeelandezi,
australieni, mii de oameni in agteptarea apropia-
tei clipe cAnd nu vom mai fi prizonieri.
Iar de cealaltl parte a cimpului se aflau mii
de ruqi, polonezi, iugoslavi gi aqa mai departe,
pIr,liEila rAndul lor de soldagi americani. Schim-
bul se petrecu acolo, ln ploaie - unu contra unu'
O'Hare Ei cu mine qi incl mulgi algii ne-am ur-
cat in spatele unui camion american. O'Hare nu
luase cu el niciun suvenir. Restul, aProaPe tofi
aveam cite ceva. Eu eram, qi incl mai sunt, feri-
citul posesor a[ unei slbii de paradi Luftwaffe'
(Jn american mirungel qi nlbldlios, pe care in
aceasti carte il voi numi PaalLazzaro, cira o
cantitate apreciabili de diamante, smaralde, ru-
bine gi aga mai departe. Le luase de la morEii &n
beciurile Dresdei. Aga merg lucrurile.
Un englez slrac cu duhul, care nu gtiu prin
ce imprejurare reuqise s[-gi piardl toEi dingii, igi
plstra suvenirul intr-un sac din pbnzide cort'
Sr.ol se hfbia exact Pe labele picioarelor mele'
Din ctnd tn cAnd englezul arunca in sac o privire
iscoditoare, iar apoi lqi rotea ochii qi gAtul sfrijit
Abatorul cinci / 19
in toate direcEiile, lncercAnd s[ surprindi daclnu cumva cineva se uitl cu licomie la sacul siu.
$i mai silta un picug sacul pe picioarele mele.
La inceput crezusem ci e un gest intAmplltor,dar m[ ingelam. Omul simEea neapirat nevoia s[arate cuiva ce are in sac gi ajunsese la concluzia
c[ poate avea lncredere in mine. CAnd privirilenoasrre se intAlnirl, imi ftcu sefirn cu ochiul gi
desfhcu gura sacului. inluntru se vedea o ma-
chetl din ghips a Turnului Eiffel. Era vopsiti inauriu. in mijloc avea ftxat un ceas.
- Nu-i a-ga ci-i de milioane?! exclaml el.
Am fost transportagi cu togii la un centru de
recuperare in Franga, unde am fost lndopagi cu
tot felul de milkshake-uri cu ciocolad gi malg.t
gi alte minclruri consistente, penl ne-am fhcut
rotofei ca niqte bebelugi. DupI aceea am fostexpediagi la casele noastre gi eu m-am insuratcu o fati drlgugl, care era gi ea rotofeie ca unbebelug.
CurAnd am fhcut gi noi bebeluqii noqtri.
$i acum sunt toli oameni in toatl firea, iar eu
am ajuns un babalAc risuflat, cu amintirile mele
gi cu pachetele mele de Pall Mall. MX numesc
Yon Yonson,lucrezin'Wisconsin, la o fabricl de
cherestea.
20 / KUMVONNEGU]
Uneori noaptea tirzitr,dupl ce nevastl-mea
se culcl, incerc sl mai caut la telefon vechi prie-
tene din tinereEe.
- Dagi-mi, vi rog, numlrul doamnei Cu-
tare-gi-Cutare.
Cred cilocuiegte pe stradaAici-9i-Acolo, mlstrlduiesc si explic telefonistei.
- Regret, domnule, dar numele nu figureazl
printre abonaEi.
- Mulgumesc, domnigoarl. Nu face nimic,
mulgumesc foarte mult.
LJneori, dau drumul cAinelui si iasl afarl sau
sl intre in casl gi atunci mai schimb o vorbl cu
el. ii dau de-nEeles ci Ein la el, iar el imi di de-nge-
les c[ gi el Eine la mine. Pe el nu-l deranjeazl mi-
rosul de iperitl gi roze.
- Egci un cAine tare bun, Sandy,ll laud eu.
Un cAine pe cinste.
Alteori deschid radioul gi ascult cAte o emisi-
une de dezbateri transmisl de la Boston sau New
York. Numai muzicl s[ nu fie, Cend beau mult,
nu pot si suport muzica.
Mai devreme sau mai tArziu m[ bag in pat 9i
nevasti-mea ml intreabl cAt e ceasul. tebuie sl
qde mereu cAt e ceasul. Uneori nu $tiu nici eu 9i
atunci ii spun:
Abatorulcinci / 2l
- Habarn-am!Cfueodati mI gdndesc la srudiile mele. Dupi
cel de-al Doilea Rizboi Mondial am urmar ovreme cursurile Universitlgii din Chicago. Stu-
diam antropologia. Pe vremea aceea ni se spunea
ci nu existi nicio diferengl intre oameni. Poate
c[ inci se mai predau asemenea treburi.O alti teorie care se preda era aceea cI nu
existl oameni rii, ridicoli sau dezgustltori. Numult inainte de-a muri, tatil meu a fhcut urmi-toarea observagie:
- $tii cl printre personajele tale nu se nu-mirl nicio seclturl?
L-am limurit c[ asta se darora celor inviEate
la colegiu, dupi rlzboi.in timp ce studiam s[ devin antropolog,lu-
cram gi ca reporrer la Biroul de gtiri din Chicago
pentru rubrica,faptul divers", cAgtigAnd doul-zeci gi opt de dolari pe slptlmanl. O datl m-au
schimbat din tura de noapte in cea de zi gi am
fost nevoit sI muncesc gaisprezece ore farl intre-rupere. Biroul nostru era subvengionat de toateziarele din orag, precum gi de Associated Press,
United Press lnternational gi alte asemenea mariagengii de presi. Aveam dreptul sI ne culegem
gtirile de la secEii de poligie, tribunale, pompieri,