oceanul indian

51
Oceanul Indian Timar Marcela Loredana Clasa XI-D

Upload: casiana-timar

Post on 13-May-2017

250 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: Oceanul indian

Oceanul IndianTimar Marcela Loredana

Clasa XI-D

Page 2: Oceanul indian

Cuprins

1. Despre Oceanul Planetar pag. 3-62. Oceanul Indian pag.7-163. Viata din Oceanul Indian pag.17-184. Poluarea Oceanului pag.185. Potențialul turistic al apei oceanelor pag.19-286. O minune descoperită în Oceanul Indian-Cascada subacvatică pag 28-297. O nouă specie de delfini în Oceanul Indian pag.29-308. Curiozități despre Oceanul Indian pag 30-319. Bibliografie pag.32

Page 3: Oceanul indian

Despre Oceanul Planetar

Când ne punem întrebări despre formarea Oceanului Planetar ar trebui să luăm în considerare faptul că apa este compusă din hidrogen şi oxigen,iar hidrogenul este principala substanţă din Univers. Oxigenul ca şi substanţă a fost formată în interiorul stelelor prin fuziune nucleară. Sistemul solar,planetele şi Pământul s-au format acum 4.5 miliarde de ani trecând aproximativ prin aceleaşi procese de formare. Întrebarea firească este de unde provine această cantitate mare de apă,pentru că 70% din suprafaţă Pământului este acoperită de apă.

În principiu există 2 teorii fundamentale pe care cercetătorii le dezbat. Prima teorie susţine că apa există de la începutul formării Pământului.Tabăra cealalalta a oamenilor de ştiinţă evidenţiază faptul că pe vremea aceea temperatura era aşa de ridicată încât majoritatea apei foarte probabil s-ar fi evaporat în spaţiu.Conform acestei teorii,apele oceanelor din prezent,nu pot proveni numai din procesele iniţiale. Această tabăra a cercetătorilor a venit cu o nouă idee prin care se poate explica provenienţa apei pe Terra. Se ştie că de mult timp planetele au fost lovite de mii de obiecte spaţiale într-un eveniment numit “Marele Bombardament” în urmă cu 3.8 milioane de ani, care a desfigurat şi suprafaţa lunii,însă nu se ştie dacă aceste obiecte au fost în mare parte asteroizi sau comete . Asteroizii sunt roci spaţiale,iar cometele sunt alcătuite în mare parte din cantităţi imense de gheaţă. În 2009 o echipa de cercetători de la institutul Niels Bohr din Danemarca a descoperit că pentru acest bombardament cometele sunt responsabile,ceea ce înseamnă că o cantitate mare de apă a fost adusă pe Pământ de aceste obiecte şi astfel se poate explica de unde provine o mare parte din apă de pe Pământ.

Provenienţa apei în mare parte este explicată,deşi există discuţii şi acum între oamenii de ştiinţă,cât procent de apă a fost adus de comete şi cât s-a format aici.

Formarea oceanelor pare mai simplă. La începuturi nici pe Pământ nu există apă în formă lichidă,şi foarte multă apă s-a evaporat în spaţiu înainte că să se formeze atmosfera.După ce Pământul s-a răcit,gazele vulcanice au format atmosfera şi apa din atmosfera au început să se condenseze,în urma precipitaţiilor depresiunile planetei fiind umplute cu apă.

Oceanul Planetar a modelat suprafaţa Pământului transformându-l într-o planetă locuibilă, temperată ce putea susţine viaţă.Oceanul nu doar a modelat suprafaţa Pământului şi a şi dat naştere climei temperate ceea ce a favorizat apariţia primului organism unicelular în urmă cu 3.5 miliarde de ani. Oceanul Planetar este factorul cheie ce a dus la dezvolatarea carbonului şi al oxigenului,fără de care nu ar fi posibilă viată în formă cunoscută de noi astăzi.

Page 4: Oceanul indian

Pământul mai poartă denumirea şi de “Planeta albastră”,datorită suprafeţei mare acoperite de apele marine. Proporţia dintre apă şi uscat este net favorabilă apei: din suprafaţă totală a Pământului,evaluată la 510.10 miliarde de kilometri pătraţi,apa Oceanului Planetar ocupă 361.07 milioane de kilometri pătraţi, adică 70.8%.

Oceanul planetar reprezintă un înveliş unitar de apă al Pământului,însumând 1.362 milioane de kilometri cubi,deci aproximativ 97.3% din volumul total al hidrosferei de 1.454 milioane de kilometri cubi,cu o adâncime medie a apelor oceanice de 3.800 de metri şi maximă de 11.516 metrii. S-a calculat că,dacă s-ar nivela întreagă suprafaţă a planetei, atunci apele oceanice ar acoperi Pământul cu un strat de circa 400 de metri grosime.

În comparaţie cu uscatul, apele Oceanului Planetar prezintă continuitate,deoarece din orice punct aflat pe suprafaţa oceanului se poate ajunge în oricare alt punct al acestuia fără a tranversa uscatul. În emisfera sudică apele ocupă un spaţiu mult mai mare (83%) decât uscatul (17%),fiind adesea considerată “emisfera oceanică”,aici fiind situat şi “polul oceanic”.

Oceanul Planetar este definit ca atotcuprinzătoarea suprafaţă a enormelor întinderi de apă alcătuită din :bazinele oceanice,mările aferente acestora,mările mediterane,golfurile şi strâmtorile.Deoarece toate oceanele comunică printre ele,nivelul suprafeţei lor este acelaşi peste tot,fiind nivelul zero,cel în care valurile şi mareele scaldă ţărmurile.

Bazinele Oceanice sunt:Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic,Oceanul Indian,Oceanul Arctic şi Oceanul Antarctic . Oceanul are un regim atmosferic şi curenţi de apă proprii, o repartiţie specificaă temperaturii şi salinităţii apelor pe orizontală şi verticală. Relieful submarin este complex, fiind reprezentat prin platforma continentală,povârnişul continental,câmpia pelagică şi fosele abisale.(figura1)

Bazinele oceanice şi continentale reprezintă părţi componente ale litosferei. Unele depresiuni oceanice(Atlantică şi Indiană) s-au format în urma scufundării unor continente (Nord-Atlantic sau Eria şi Gondwana). Aceste depresiuni sunt relativ tinere. Vârstă celor mai vechi roci colectate de pe fundul acestor depresiuni oceanice este 160 milioane ani. Depresiunile Oceanului Atlantic şi Indian au început să se formeze în perioada jurasică.Cele mai vechi roci colectate de pe fundul Oceanului Pacific au o vârstă de 180 milioane de ani,deci depresiunea Oceanului Pacific este mai veche decât a Oceanului Atlantic şi Indian.

Prezenţa uscatului şi oceanului,două componente al suprafeţei globului terestru,determina individualizarea a două tipuri climatice principale: continental şi oceanic,circulaţia generală a atmosfeeri realizează un schimb permanent de mase de aer,o influenţă reciprocă între atmosfera uscatului şi a oceanului,cu menţiunea că influenţă oceanului asupra climei globului este mai importantă,decât influenţă uscatului. Curenţii oceanici determina apariţia unor anomalii în distribuţia temperaturii aerului: valori ridicate la latitudini înalte şi valori scăzute la latitudini joase.

Diferenţele între suprafeţele oceanului şi respectiv a uscatului din cele două emisfere se răsfrâng şi asupra climei. Uscatul mai întins din emisfera nordica determină un contrast puternic,cu schimburi de căldură şi umiditate mai intense,climă continentală constrastand cu cea oceanică. În emisfera sudică,uscatul,mai restras ca suprafaţă,reduce contrastul termic iar amplitudinile termine anuale şi diurne de pe continente sunt mai reduse decât în emisfera nordică.Predominarea suprafeţei oceanice face ca viteza medie a

Page 5: Oceanul indian

vântului să fie mai mare în emisfera sudică. Prin influenţele directe pe care le manifestă,oceanul este unul dintre principalii factori climatici şi sursă esenţială a vaporilor de apă care determina cantitatea de precipitaţii.(figura2)

Apa oceanului planetar conţine 96.5% apă pură şi 3.5% săruri dizolvate,gaze şi particule în suspensie. În apă marină se găsesc toate elementele chimice cunoscute până în prezent. Cantitatea de săruri dizolvată în apele oceanice este de 50x100000000000000000 tone,ea poate să acopere fundul Oceanului cu un strat de 60 metri grosime,sau suprafaţa uscatului cu un strat de 153 de metri,sau toată suprafaţa Pământului cu un strat de 45 de metri grosime.

Transparenţa apelor Oceanului Planetar este un indicator care deprinde de gradul de dispersie şi de absorbţie al razelor de lumină,datorită microorganismelor şi particulelor în suspensie.Din razele de lumina ce cad pe suprafaţa apei, o parte se reflectă în atmosferă iar alta pătrunde în apă raspandindu-se în toate direcţiile şi transformându-se în radiaţie difuză. Transparenţa diferă de la o regiune la alta şi de la un anotimp la altul. Transparenţa apei primăvară Oceanul Pacific este de 59 de metri, în Oceanul Indian este de 40-50 de metrii iar în Oceanul Arctic este de 40 de metri.(figura3)

Oceanul Planetar reprezintă habitatul ideal pentru aproximativ 230.000 specii de vieţuitoare descoperite şi multe altele pe care ştiinţa nu a apucat încă să le cunoască. Potenţialul biologic exploatabil economic al Oceanului Planetar a fost estimat de către F.A.O la 117.6 milioane de tone pe an, alte estimări apreciază acest potenţial la 130-140 milioane de tone pe an sau chiar la 660 milioane de tone pe an în condiţiile în care resursele exploatabile ale Oceanului Planetar sunt valorificate numai 15-20%. Adesea se consideră că problemele alimentare cu care se confruntă anumite regiuni de pe Pământ ar putea fi rezolvate printr-o valorificare adecvată a resurselor biologice ale oceanului.

Jumătate din necesarul de oxigen al planetei provine de la plantele din ocean. Oceanul acţionează că un termostat reglând temperatura planetei cu rolul de a nu lasă suprafaţă să se răcească sau să se încingă prea tare,temperatura fiind controlată prin evaporare astfel fiind absorbită multă căldură.Fără evaporarea apei temperaturile la suprafaţă Pământului ar atinge 60-70 de grade Celsius.

Page 7: Oceanul indian

Gradul de transparență-figura3

Oceanul Indian

Suprafața : 7491700 kilometri pătrațiAdâncimea medie : 3097 metriAdâncimea maximă :7457 metri în fosa JawaVolumul apelor: 291945000 kilometri pătrați

Al treilea ocean al Terrei scaldă ţărmurile a 4 continente:Africa spre vest,Asia la nord,Australia la est şi Antarctica la sud. Spre deosebire însă de celelalte 2 mari suprafeţe de apă ale planetei (Oceanul Pacific şi Atlantic) ce sunt repartizate aproape uniform în cele două emisfere polare, Oceanul Indian aparţine mai mult emisferei sudice - peste 80% din suprafaţă bazinului sau fiind încadrat la nord de paralelă de 30 grade latitudine nordică, iar la sud de paralelă de 80 de grade latitudine sudică. Cu alte cuvinte linia să mediană nu o mai constituie Ecuatorul,că în cazult celorlalte două oceane,ci este situată mult mai la sud,de-a lungul paralelei de 20 de grade latitudine sudică. Axul median al oceanului îl reptrezinta meridianul de 80 de grade longitudine estică,ce trece de-a lungul coastelor estice ale Indiei şi prin vestul insulei Sri Lanka.

Page 8: Oceanul indian

Oceanul Indian comunică larg între Africa şi Antarctica cu apele Oceanului Atlantic,meridianul de 20 de grade longitudine estică ce trece exact prin Capul Acelor reprezentând limita de separaţie dintre cele două oceane. Spre răsărit,legătura cu Oceanul Pacific este mai complexă. Hotarul dintre cele două oceane urmăreşte ţărmul sudic al peninsulei Malacca, insulele Sumatera, Jawa şi Sumba înconjoară pe la nord-vest,vest şi sud Australia până în dreptul Capului Wilson (extremitatea sudică a continentului australian),apoi ţărmul răsăritean al insulei Tasmania iar de aici, spre sud de-a lungul meridianului de 147 longitudine estică până pe ţărmul Antarctidei.

După tăierea Canalului Suez,apele oceanului Indian comunica prin nord-vest prin intermediul Marii Roşii,cu Marea Mediterana,ce aparţine Oceanului Atlantic.

Distanţă ce separă extremităţile vestice (Capul Acelor) şi estice (Capul Wilson) ale oceanului (12000km)este doarcu 1000 km mai lungă decât cea dintre ţărmurile nordice ale Marii Arabiei şi Antarctida (11000km),adică între punctele cele mai nordice şi mai sudice ale Oceanului Indian măsurate de-a lungul meridianului de 60 de grade longitudine estică.(figura4)

Poziţia geografică a bazinului Oceanului Indian influenţează evident asupra regimului termic al apelor superficiale. Astfel,în zona intercontinentală a oceanului,situată la nord de paralelă de 40 de grade latitudine sudică,rar se întâmplă,chiar şi în timpul iernii că temperatura medie a apelor de suprafaţă să coboare sub 20 de grade Celsius. În semestrul cald al anului,în aproprierea ţărmurilor sudice ale Asiei şi în preajma insulei Sonde adesea apă oceanului atinge valori termice de peste 30 de grade Celsius. De altfel,în zona Golfului Persic s-a înregistrat cea mai ridicată temperatura medie a apelor Ocealnului Planetar (36.5 grade Celsius în luna august). Se poate deci spune că bazinul nordic al Oceanului Indian are cea mai caldă apă de pe întinsul mărilor şi oceanelor Terrei.

Cu totul alta este situația în jumătatea sudică a Oceanului Indian , ce comunică pe spații largi atât cu Oceanul Atlantic cât și cu Oceanul Pacific și care scaldă la sud pe vaste întinderi cuprinse între meridianele -20-147 grade longitudine estică , țărmurile Antarctidei. Chiar și în timpul verii australe (decembrie-februarie) temperatura medie a apelor superficiale nu depășește 15 grade Celsius decât în aproprierea coastelor sudice ale Africii si in jurul insulei Tasmania,pentru ca lîngă țărmurile continentului antarctic să nu aibă valori sub 0 grade. Influența Antarctidei se face însă și mai bine resimțită în cursul iernii australe (iunie-august) când imensa carapace de gheață ce inconjoară mari întinderi faace ca izoterma de 0 grade să se deplaseze mult spre nord,până aproape de paralela de 50 grade latitudine sudică. Este cea mai nordică poziție pe care o ocupă această izotermă deasupra bazinelor oceanice din emisfera australă. In timp ce bazinul nordic al Oceanului Indian situat in mare parte în zona intertropicală are cele mai ridicate temperaturi medii de pe întregul cuprinsului Oceanic,bazinul său sudic larg deschis spre Continentul Alb este cel mai rece dintre oceanele din emisfera sudică.

Și deasupra apelor calde ale Oceanului Indian iau naștere în tot timpul anului cicloane tropicale,acele dezlănțuiri cumplite ale naturii ce se formeaza la zona de contact dintre atmosfera si ocean, pe un spațiu larg delimitat . Frecvența acestor perturbații de excepție ale atmosferei –care in zona oceanului Indian sunt cunoscute sub numele de orcane ori taifunuri – este mai ridicată în intervalul martie-octombrie in zona situată la nord de Ecuator si între luni octombrie-martie la sud de Ecuator. Cele mai dese cazuri de apariție ale acestora se înregistrează în Golful Bengal (15-18 taifunuri pe an ) dintre care

Page 9: Oceanul indian

cel puțin cinci se soldează cu consencințe dezastruoase pentru regiunile pe care le tranverseaza. De altfel,zonele limitrofe celor două imense golfuri din nordul Oceanului Indian sunt considerate cele mai afectate de apariția cicloanelor tropicale,din întreaga lume. Într-adevar din acest spațiu geografic,ce nu depașește ca suprafață 5000000 km pătrați , dar in care este concentrata 1/5 din populația globului , numai între anii 1965-1978 pagubele materiale au depașit fantastica cifră de 36000000000 de dolari , iar numărul victimelor s-a ridicat la peste 1500000

Cea mai cumplita tragedie datorită cicloanelor tropicale s-a produs în zilele de 12-13 noiembrie 1970,când taifunul format in largul Golfului Benegal s-a deplasat cu o viteză uluitoare (peste 80km/h) spre delta Gangelui ,determinând nu numai ploi torențiale și intensificări ale vântului ce au depășit km/h,dar iscând și un imens val de furtună înalt de 9 metri care a acoperit complet insulele Bhola,Charjabbar,Hatia și Camagati,situate în partea de sud-est a deltei , cauzând moartea a peste 1000000 de locuitori din această zonă intens populată.

Puternicele contraste termice sezoniere dintre bazinul nordic al Oceanului Indian si partea de sud si centrala a continentului asiatic determină puternice decalaje între valorile presiunii atmosferice de pe ocean și uscat. Acest fenomen generează apariția musonilor, a căror influență se exercită nu numai asupra circulației generale a aerului în această parte a globului ,dar si asupra curenților oceanici. În semestrul cald al anului sudul si centrul Asiei se încălzește foarte puternic-adesea, în deșertul Arabiei,India,Pakistan mercurul termometrelor urcă dincolo de 50 de grade celsius provocând o ascensiune a aerului ce determină formarea unor largi arii cu presiune atmosferică scăzută care atrage masele de aer umed si răcoros de deasupra Oceanului Indian,unde se menține un câmp de presiune atmosferica relativ ridicată . Așa ia naștere musonul de vară,ce suflă permanent de la sud vest ,sud,si sud-est dinspre ocean spre continent aducând ploi abundente în zonele sudice si sud-estice ale Asiei.Această circulație sezonieră a aerului este atât de puternică încât antrenează si masele de aer de la sud de Ecuator până în aproprierea Tropicului Capricornului,desfintând calmul ecuatorial si rastoarnă circulația alizeelor din emisfera sudică,care in loc să mai sufle de la nord-est spre sud-vest își schimbă direcția de la sud-vest către nord-est.Influentța musonului de vară se face resimțită și asupra circulației curenților oceanici din nordul Oceanului Indian,ce se orientează în timpul sezonului cald în direcția acelor ceasornicului.În sezonul rece al anului datorită temperaturilor deosebit de coborâte se produce o îndesire a maselor de aer ,luând naștere un vast câmp cu presiune atmosferică. Puternicele contraste barice determină formarea musonului de iarnă care timp de șase luni pe an circulă dinspre continentul asiatic spre Oceanul Indian pe direcțiile nordică si nord-estică ca un vânt uscat,aproape lipsit de precipitații. Intensitatea musonului de iarnă este de asemenea foarte mare resimțindu-se asupra intregului bazin nodin al Oceanului Indian desființând,la fel ca și musonul de vară,calmul ecuatorial si alizeele din emisfera sudică. Musonul de iarnă modificată a Oceanului Indian ,care in semstrul rece al anului se vor seplasa în sens invers ceasornicului.

Țărmurile continentelor ce mărginesc apele Oceanului Indian sunt cu rare excepții,puțin dantelate,avand mai degrabă un contur aproape drept de-a lungul cărora se inscriu golfuri larg deschise. Astfel,pe tot țărmul sudic si răsăritean al Africii între Capul Acelor si Capul Guardafui doar două golfuri mai importante:Delagoa si Sofala,dau o oarecare sinuozitate liniei uniforme a peisajului coastelor dominateîn cea mai mare de

Page 10: Oceanul indian

abruptul podișului african. În golful Delagoa se varsă fluviul Limpopa(1600 km) iar in golful Sofala,Zambezi (2660 km)-cel mai mare fluviu al Africii Australe –care în cursul său mijlociu formează celebra cascadă Victoria (122 m înălțime). Destul de asemănătoare ca aspect sunt di țărmurile nord-estice ale Africii ce mărginesc spre sud golful Aden si spre vest Marea Roșie/

În schimb spre nord,Oceanul Indian pătrunde mai adânc în partea sudică a continentului asiatic dând țărmului o linie mult mai sinuoasă,delimitând două din cele trei mari peninsule din sudul Asiei și mărginind spre vest peninsula Indochina. Spre nord-est , țărmul insulelor separă parțial apele Oceanului Indian de marile Mediteranei Asiatice,sunt de asemenea puțin articulate.

Țărmul de nord-vest al Australiei este ceva mai dantelat înscriind mai multe golfuri și numeroase promontorii. În schimb, țărmul apusean este aproape drept,ca de altfel și cea mai mare parte a țărmului australian. Doar in sectorul răsăritean al acestui golf culmile cele mai sudice ale muntilor Flinders dau un contur mai variat coastelor,prin prezența unor peniinsule muntoase delimitate de cateva golfuri adânci . La est de peninsula Adelnide debușează în apele oceanului cel mai mare fluviu al Australiei,Murray(2800 km).

Spre sud apele Oceanului Indian scaldă mai bine de 1/3 din țărmurile Antarctidei,între meridianele 20-147 grade longitudine estică. Mai puțin crestat decât în zonele mărginite de Oceanele Pacific si Atlantic,țărmul este dominat de calota glaciară din care se desprind uriașii ghețari tabulari,ce sunt purtați mai apoi de Curentul Antarctic până în aproprierea paralelei de 40 de grade latitudine sudică. Dintre ghețarii de platformă ce domină țărmurile antarctice ale Oceanului Indian cea mai mare extindere o au ghețarii Amertsi Shackleton. În aproprierea țărmului se află Polul Sud Magnetic.Țărmurile au fost cercetate mai amănunțit abia in ultimul sfert de veac,când s-au întreprins numeroase studii asupra calotei antarctice,ghețarilor de șelf,zonelor de coastă,proprietaților fizice si chimice ale apelor oceanice,faunei oceanice și condițiilor climatice din această zonă.

Oceanul Indian este cel mai sărac în insule dintre baziinele oceanice ale Terrei . Singurele grupuri mai importante de insule sunt situate in partea de vest a oceanului,în aproprierea țărmurilor Africii,și în nord-est lângă țărmurile Indiei si Indochinei.

Cea mai mare insulă este Madagascar ,a 4a ca mărime dintre insulele globului,despărțită de continentul African prin strâmtoarea Mozambic.Cu un contur masiv,în caredoar spre nord-vest țărmurile sunt mai festonate,insula este dominată de un întins platou deasupra căruia se ridica câteva vârfuri vulcanice.

În Oceanul Indian de Sud se află câteva insule de origiine vulcanică ce nu sunt locuite permanent,sevind ca baza pentru diferite expediții științifice: Amterdam,Prince Eduard,Saint Paul,etc.

Chiar dacă cu multe milenii înaintea erei noastre popoarele ce locuiau în aproprierea țărmurilor Oceanului Indian au stabilit între ele legături comerciale nu numai pe uscat,dar și pe apele continentale navigația din acele timpuri era mult costieră.

Abia in secolul al X-lea arabii se dovedesc mai curajosi în înfruntarea neunoscutului și corăbiile lor ușoare se avântă tot mai mult spre întinsul apelor Oceanului Indian.

Europenii au cunoscut abia spre sfârșitul secolului al XV-lea cu adevărat Oceanul Indian.Abia după ce Vasco da Gama deschide pe la Capul Bunei Sperante drumul spre

Page 11: Oceanul indian

India ,europenii încep să cunoască Oceanul Indian.Multă vreme navigatorii au urmat același traseu străbătut de marele navigator.

Dintre rutele comerciale ce străbat apele Oceanului Indian cele mai cunoscute sunt :

-Port-Said – Colombo 3900 km-Port Said-Bombay 3050 km-Aden-Karachi 2700 km-ColomboCalcutta 2300 km-Colombo-Singapore 2900 km-Colombo – Fremantle 5800 km-Cape Town-Bombay 8500 km-Cape Town-Colombo 8100 km-Cape Town-Singapore 10400 km-Cape Town-Melbourne 11100 km-Perth-Melbourne 3100 km-Perth-Singapore 3300 km

Dezvoltarea intensă a schimburilor comerciale din zona Oceanului Indian a atras dupa sine o creștere substanțială a traficului marilor porturi de pe țărmurile oceanului,care au fost dotate cu docuri noi ,echipate cu instalații moderne specializate în manipularea celor mai diverse măfuri.

Dintre porturile situate pe țărmul răsăritean al Africii un loc important îl deține orasul Durban,cel mai mare port al Republicii Africa de Sud,vizitat annual de peste 5000 de nave,al căror trafic a deoășit 17000000 t asigurând mai bine de 40% din schimburile comerciale ale țării.Orașul Maputo,capitala R.P Mozambic situat pe malul golfului Delagoa,este unul dintre principalele porturi din estul Africii,ce participa cu peste 80% din volumul total al importurilor si exporturilor țării. În anul 1977 volumul total al mărfurilor traficate a fost de aproape 10000000tone.

Așezat pe o insula coraligena, la 1,5 km de coasta africană,orasul Mombasa-al doilea centru economic al Kenyei-asigură împreună cu portul Kilindini situat pe continent,în imediata sa vecinătate,întregul trafic maritim al țării care s-a ridicat la peste 6000000 tone.

Fundat de portughezi in 1507,orasul Colombo,capitala Republicii Sri Lanka,este cel mai important cenru economic,politic și cultural al țării,și totodată și cel mai însemnat port,prin care se realizează peste 90% din volumul exportului. Traficul de mărfuri a înumat aproape 5500000 tone.

Întemeiată în 1835 de câțiva coloniști tasmanieni sub denumirea de Dootigala,mica așezare de pe malul nordic al golfului Port Phillip își va schimba doi ani mai târziu denumirea în Melbourne,cunoscând o ascensiune rapidă,fiind principalul debuseu al bogatei zone agricole din bazinul fluviului Murray și punctul cel mai apropriat de zăcămintele aurifere de la Bendigo și Ballarat. Capitală a Australiei,Melbourne este al doilea important centru al țării și unul din marile sale porturi. Împreuna cu portul Geelong așezat pe țărmul occidental al golfului,însumează un trafic de peste 15000000 tone,realizând peste 50% din exportul de lână al Australiei.

Page 12: Oceanul indian

Principalul port de pe țărmul vestic al Australiei este Fremantle situat la gura râului Swan,în partea de sud a orașului Perth cu care constituie o conurbație. Vizitat annual de peste 2000 de nave ce transporta aproape 15000000 tone, portul Fremantle se impune prin volumul mare al importurilor de petrol și produse petroliere.

Marea Andaman (figura 5)

Suprafață:602000 kilometri pătrațiAdâncimea medie:1096 mAdâncimea maximă:4171 mVolumul apelor:66000 km pătrați

Situată în partea de nord est a Oceanului Indian , Marea Andaman este mărginită la est de țărmurile sud vestice ale Peninsulei Indochina ce se continuă spre sud cu peninsula Malacca,la sud-vest de insula Sumatera,la vest de arhipelagurile Adamane și Nicobare,iar la nord de uriașa deltă a fluviului Irrawaddy. Spre sud-est comunică prin strâmtoarea Malacca-a cărei lățime masoară între 25-200 km cu apele Mării Chinei de Sud din bazinul Oceanului Pacific.

Mai bine de ¾ din apele mării acopera întinsa platformă continentală ce unește Peninsula Indochina de insula Sumatera. Doar în partea centrală a mării și în aproprierea pragului submarin pe care sunt așezate insulele Adamane și Nicobare adancul mării coboară printr-o pantă abruptă spre abisuri. Temperatura medie anuală variază intre 20-25% în partea de nord și între 28-33,5% în zonele centrală și sudică.

Țărmurile vestice ale peninsulei Malacca sunt muntoase,însoțite de numeroase insule,spre deosebire de țărmurile estice ale insulei Sumatera,joase și mlăștinoase,acoperite cu o bogată vegetațtie ecuatorială.

În delta fluviului Irrawaddy,la 32 km de țărmul mării se afla Rangoon capitala Birmaniei și cel mai important oraș din această zonă. Întemeiat în secolul al VI-lea Î.e.n orașul a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă dupa proclamrea independenței țării triplându-și populația și devenind un important centru industrial si cultural. Cu un tragic destul de modest față de necesitățile țării,portul este într-un intens proces de modernizare.

Marea Arabiei (figura6)

Suprafața:3683000 kilometrii pătrațiAdâncimea medie:2734 metriAdâncimea maximă:5203 metriVolumul apelor:10700000 kilometrii pătrați

Ocupă cel mai întins bazin maritim din cuprinsul Oceanului Indian și al doilea ca suprafață (după Marea Coralilor) din Oceanul Planetar,fiind situată în nord-vestul Oceanului Indian, între peninsulele India,Arabia și Somalia. Despărțită la sud de apele ocanului printr-o linie convențională în lungul paralelei de 18 grade latitudine nordică,comunică la nord prin Golul Oman și strâmtoarea Ormuz(56 km lățime) cu Golful Persic, iar la vest prin Golful Aden și îngusta stâmtoare Bab-el-Mandeb (Poarta lacrimilor),lată doar de 17,5 km cu Marea Roșie.

Page 13: Oceanul indian

Țărmurile vestice ale Peninsulei India ce o delimitează spre răsărit sunt aproape drepte,dominate de abruptul Munților Ghații de Vest,de-a lungul cărora se întinde o îngustă câmpie litorală. Abia spre nord-vest țărmul este mai articulat,conturând două golfuri adânci: Khambhat și Catch ce încadrează peninsula Kathiawar.

Spre nord tărmul este jos și mlăștinos în zona deltei Indusului,cel mai mare fluviu,ce se varsă în Marea Arabiei pentru ca apoi să fie abrupt și puțin crestat până în dreptul strâmtorii Ormuz.

Țărmurile sud-estice si sudice ale Peninsulei Arabia sunt însoțite de o fâșie de câmpie litorală nisipoasă ce se interpune între mare si culmile golașe ale Munților Oman si Hadramaut.

”Cornul african„ al peninsulei Somalia,cu țărmurile la fel de puțin dantelate,pătrunde adânc în partea de sud-vest a apelor Mării Arabiei.

Ariditatea climatului și-a pus evident amprenta în aspctul dezolant al peisajului aproape lipsit de vegetație din zona țărmurilor răsăritene și nordice ale Mării Arabiei,influențate în majoritatea anului de masele de aer uscat și dogoritor ce acoperă aceste întinse spații geografice, unde nu de puține ori mercurul termometrelor depășește în zilele fierbinți de vară tropicală 50 de grade Celsius la umbră. Cu totul altul este aspectul țărmurilor din zona Coastei Malabar,unde îngusta câmpie litorala,bogată în precipitații aduse de musonul de vară,este una dintre cele mai roditoare zone agricole ale Indiei.

Pe o insulă din imediata apropriere a Coastei Malabarului se află unul din marile orașe ale lumii, Bombay(Mumbai),al doilea ca populație dintre orașele Indiei,dar cel mai însemnat centru industrial și financiar și primul port al țării. Orașul a fost fundat în secolul XIII-lea,pe locul anticei așezări Puri, fiind stăpânit pe rând de mulsumani, portughezi si englezi, ultimii transformându-l treptat în principalul centru comercial și punct strategic al Indiei Occidentale. Dupa 1947,an ce marchează independența Indiei,orașul și-a diversificat și amplificat industria, impunandu-se totodată și ca un important centru comercial si cultural. Portul orașului întins pe aproape 23 de km are o suprafata totala de 180 kilometri pătrați.

Așezat pe un braț al deltei Indusului, Orașul Karacai este cel mai mare centru economic si cultural al Pakistanului și în același timp și principala poartă a comerțului acestei țari. Portul recent reconstruit și modernizat asigura un trafic annual de aproape 12000000 tone ceea ce reprezintă mai bine de 90% din întregul comerț maritim al țării.

Golful Benegal

Suprafață:2172000 kilometri pătrațiAdâncimea medie:2586mAdâncimea maximă:5258mVolumul apelor:5616000 kilometri pătrați

Al doilea bazin maritim al Oceanului Indian ocupă cea mai mare parte a largului intrând pe care-l formează oceanul în partea de sud a Asiei, între peninsulele India și Indochina. Ţărmul de vest şi nord-vest, puțin articulat, este dominat de o câmpie litorală mai largă decât cea de pe coasta apuseană a Indiei, care între extremitatea sudică a peninsulei (Capul Comorin) şi delta fluviului Godavari poartă numele de Coasta

Page 14: Oceanul indian

Coromandel. Câmpia este străbătută de numeroase ape ce coboară de pe pantele mai domoale ale Munților Ghații de Est, dintre care Cauvery (Kaveri), Kistn (Krishna), 1 280 km, Godavari, 1 448 km, și Mahanadi debușează prin largi delte. Desigur nici una dintre ele nu se poate compara cu uriașa deltă (cca 100 000 km pătrați) pe care o formează împreună pe țărmul nordic al Golfului Bengal, marile fluvii Gange (2 700 km) și Brahmaputra (2 960 km). În fiecare an cele două fluvii aduc în apele Golfului Bengal cca 1 200 km cubi de apă și peste 200 000 000 t de aluviuni, făcând ca delta să crească anual cu câțiva zeci de metri și modificând salinitatea apelor în partea de nord a golfului, unde nu depășește 30%.

Țărmul de nord-est al Golfului Bengal, între delta Gange-Brahmaputra și Capul Negrais, care poartă numele de Coasta Arakan, este mai dantelat și presărat cu numeroase insule stâncoase.

Platforma continentală ocupă — ca de altfel şi în Marea Arabiei — un spaţiu mult mai restrâns, ce se limitează doar la zona costieră, exceptând sectorul din vecinătatea marei deltei din nord, unde are o extindere mai mare. În vest, fundul bazinului Golfului Bengal este dominat de vastele câmpii abisale ale căror profunzimi depăşesc frecvent 3 000 m.

Pe malul stâng al celui mai vestic braţ al deltei Gange-Brahmaputra se află Calcutta (Kalikata), 8 822 000 de locuitori (în 1980), fostă capitală a Indiei între 1773—1947 şi, în prezent, cel mai populat oraş al ţării. Al doilea centru industrial al Indiei, Calcutta este în schimb principala citadelă a comerţului şi unul din marile sale porturi, vizitat anual de peste 1 200 de nave oceanice, cu un trafic ce a depăşit 8 000 000 t (în 1978).

În partea centrală a Coastei Coromandel este situat marele centru industrial din sudul Indiei, Madras (Chennapattanam), 5 406 000 de locuitori, al cărui trafic portuar s-a apropiat de 10 000 000 t (în 1978).

Cel mai mare port al R.P. Bangladesh este orașul Chittagong (1 293 000 locuitori in 1980), așezat în nordul Coastei Arajan. Traficul de mărfuri care a depășit 5 000 000 t (în 1978) acoperă peste 70% din exporturile și 50% din importurile țării.

Golful PersicSuprafața: 239 000 km pătrațiAdâncimea medie: 40 mAdâncimea maximă: 104 mVolumul apelor: 10 000 km cubi

Situat între țărmurile înalte ale podișului Iranului spre nord-est și cele joase și nisipoase ale Peninsulei Arabia spre vest și sud, cel mai putin adânc bazin maritim al oceanului Indian comunică prin strâmtoarea Ormuz cu apele Mării Arabiei. Înconjurat de zone continentale deosebit de fierbinți și aride, Golful Persic este unul din cele mai calde bazine maritime ale Oceanului Planetar, temperatura apelor sale superficiale depășind frecvent 35 grade celsius în semestrul cald al anului. Evaporarea foarte intensă determină o salinitate destul de ridicată (între 35-40%), exceptând zona de nord a golfului în care se varsă fluviul Shatt al’Arab – format prin unirea fluviilor Eufrat (2 860 km) și Tigru (1 855 km)- unde scade până la 30%.

Golful Persic scaldă țărmurile a 8 state: Iran în nord și est, Iraq în nord, Kuwait, Arabia Saudită, Bahrain și Qatar în vest, Emiratele Arabe Unite și Oman în sud.

Page 15: Oceanul indian

Platforma continentală acoperită de apele Golfului Persic conține uriașe zăcăminte de țiței – cele mai bogate de pe glob – care sunt exploatate în zona marilor platforme de extracție, de la Chafji, Saffaniya, Mayden Mahzan etc. care, împreună cu câmpurile petrolifere de pe țărmul Golfului, extrag anual în jur de 1 000 000 000 t de petrol. De altfel rezervele de țiței din întreaga zonă a Golfului Persic reprezintă 70% din rezervele lumii capitaliste.

Pe țărmul apusean al Golfului se află cel mai mare port din lume specializat pentru exportul petrolului, Ras Tannurah, din Arabia Saudită, legat prin mai multe conducte cu marile câmpuri petroliere: El Quatif, Ab Quaig, Ghawar, Safaaniya, Manifa. Portul, modern utilat, permitând accesul uriașelor tancurilor petroliere, a exportat în 1978 peste 375 000 000 t de petrol și produse petrolifere.

Principalul port de export al petrolului iranian este Kharg construit pe o insulă, la 40 km distanță de țărm, în partea de nord al Golfului Persic. Construcția sa a început in 1960, fiind dotat cu cele mai moderne instalații de încărcare a petrolului ce este adus, în principal, din marele centru de exploatare de la Agha Jazi. În 1980 prin portul Kharg s-au exportat peste 200 000 000 t de țiței și produse petroliere.

Marea Roşie(figura7)Suprafaţa:450 000km2

Adâncimea medie:491 mAdâncimea maximă:2635 mVolumul apelor: 251 000 km3

Situată între Africa şi Asia,Marea Roşie ocupă o porţiune din cea mai lungă falie a globului ce porneşte zona Mării Moarte şi se prelungeşte pînă la marile lacuri(Victoria ,Tangayika,Malawi) din estul Africii. În sud comunică prin îngusta strâmtoare Bab-el-Mandeb cu Golful Aden,iar prin canalul Suez cu apele Mării Mediterane. Ţărmurile sale înalte şi puţin dantelate,mărginesc întinsele deşerturi,Arabic si Nuhia din nord-estul Africii,Hijaz şi Asir din vestul Peninsulei Arabia ,unde rar cantităţile anuale de precipitaţii depăşesc 50 l/mp. Acest regim climatic tropical uscat se răsfrânge şi asupra apelor Mării Roşii unde evaporaţia este foarte puternică(cca 3500 l/mp anual), neputând fi suplinită nici de precipitaţii şi nici de apele curgătoare ce se varsă în bazinul său (practic,râuri de mică însemnătate , ce seacă în timpul verii). Din aceste cauze apele sale au cea mai mare salinitate dintre mările Oceanului Planetar (40 ‰) dar şi cea mai ridicată medie anuală a temperaturii (32⁰C).

În partea de nord două golfuri,Suez şi Aqaba,pătrund adânc în interiorul uscatului , delimitând spre vest şi respectiv spre est munoasa şi arida peninsulă Sinai. Înspre sud ţărmurile Mării Roşii sunt însoţite de o puzderie de insule coraligene dintre care cele mai mari abea depăşesc câţiva km 2 . Două din aceste grupuri de insule (Farasan şi Kamaran) sunt situate lângă coastele sud-vestice ale Peninsulei Arabia,iar insulele Dahiak în apropierea ţărmurilor Etiopiei.

Page 16: Oceanul indian

După tăierea Canalului Suez,Marea Roşie a devenit una din cele mai navigabile mări ale Terrei, ceea ce a impulsionat şi dezvoltarea unor porturi cum ar fi Es Swweis (Suez) 195000 locuitori, (in 1976) din Egipt,Port Sudan(123000 locuitori), (în 1973) din Sudan,Jeddab, 1044000 locuitori ,(în 1980) din Arabia Saudită-cel mai mare port de la Marea Roşie (8300000 t in 1977) .

Oceanul Indian-pozitionare figura 4

Marea Andaman –figura 5

Page 17: Oceanul indian

Marea Araba-figura6

Marea Rosie-figura 7

Viata din Oceanul IndianSoluţia vieţii în ocean are circa 3,5 miliarde de ani în timp ce pe uscat numai 540

milioane de unde şi o diversitate mai mare de specii multe dintre ele adaptate la presiuni foarte mari. În raport cu temperatura organismele din mediul oceanic se împart în homeoterme care au un sistem de autoreglare a temperaturii şi îşi menţin temperatura aproape constantă (balenele, pinguinii) şi poichiloterme cu sânge rece, a căror temperatură variază după mediu. Acestea la rândul lor se împart în stenoterme care suportă variaţii limitate având nevoie de temperaturi constante (coralii +20oC şi hamsia +7 oC) şi euriterme adaptate la variaţii termice.

În raport cu pătrunderea luminii pe verticală se pot deosebi o zona fotică care ţine de la suprafaţă până la adâncimea de 80-100m bine luminatasi bogată în fitoplancton, zona disfotica de la 100m la 500m slab luminatasi săracă în organisme vegetale şi zona

Page 18: Oceanul indian

afotică la adâncimi de peste 500m fără organisme vegetale. Orientarea organismelor animale şi vegetale spre lumina se numeşte fototropism pozitiv, iar fuga de lumină fototropism negativ.

Comunităţile biologice ale Oceanului Planetar formează asociaţii de organisme vegetale şi animale (biocenoze), care populează un spaţii cu condiţii de viaţă uniforme (biotop). Între organismele organisme există raporturi de interdependenţă bazate pe necesităţile de hrană includ nivelurile: fitoplanctonul (producătorii), animale erbivore (consumă fitoplanctonul), carnivorele (se hrănesc cu erbivore) şi detritivore sau limicole (se hrănesc cu bacterii şi substanţe organice din sedimente). După mijloacele de locomoţie organismele se împart în bentos (adâncime) care trăiesc pe sau în sedimente cu adaptări euriterme şi eurihaline, fgormat din corali, alge, gasteropode crustacee etc, necton (animale care înoată liber, peşti, delfini, balene) şi plancton (organisme cu capacitate redusă de deplasare). La rândul lui planctonul se împarte în fitoplancton (organisme vegetale) care stă la baza lanţului trofic şi zooplancton (organisme animale). La baza lanţului trofic se află fitoplanctonul (producători) care constituie hrană pentru erbivore, respectiv zooplanctonul pentru animale mai evoluate, consumate de carnivore. Se estimează că din consumul a 1000 g plancton rezultă 100 kg de erbivore, din acestea 10 kg carnivore sau 1 kg prădători.

Mediul acvatic este mult mai complex decât mediul terestru şi aerian prin faptul că interdependenţa dintre mediu şi organism este mult mai strânsă la vieţuitoarele acvatice decât la cele terestre. Prin acţiunea substanţelor chimice se produce tulburarea relaţilor intra şi inter specifice precum şi dereglarea întregului echilibru biocenotic în unitatea acvatică respectivă. Cunoaşterea acţiunii substanţelor chimice asupra vieţii acvatice ne ajută în determinarea limitelor de concentraţie compatibile cu viaţă acestora şi cu folosinţele normale ale apei.Acţiunea nocivă a substanţelor toxice se manifestă asupra individului mai întâi, apoi, asemeni unei reacţii în lanţ, şi asupra speciei şi în final asupra biocenozei acvatice. Pe lângă substanţele toxice care pot apărea în mod natural în apele de suprafaţă, că amoniac, hidrogen sulfurat şi diferite toxine secretate de alge, protozoare, gasteropode, un aport semnificativ în degradarea apelor de suprafaţă îl aduc deversările de ape reziduale industriale şi fecaloid-menajere. dacă în procesul de autoepurare are loc mineralizarea substanţelor organice, în procesul de detoxicare se constată descompunerea şi transformarea substanţelor în produşi nenocivi; în autoepurare rolul principal este al organismelor vegetale şi animale, iar în detoxicare acest rol revine factorilor nebiologici (diluare şi alte procese fizico-chimice).

Într-un bazin acvatic în care are loc o deversare de substanţe toxice acele organisme existente rezistă într-o măsură mai mare sau mai mică faţă de substanţă toxică respectivă; această depinde de gradul de rezistenţă şi gradul de acomodare faţă de mediul toxic al fiecărui individ în parte. Indivizii tineri sunt mai sensibili decât adulţii iar pirn eliminarea continuă a tineretului populaţia respectivă este ameninţată cu dispariţia. După distrugerea organismelor acvatice, în aval de zona de deversare a substanţei toxice, viaţă începe să se refacă treptat. Speciile dispărute vor reapare în sens invers sensibilităţii lor până la refacerea parţială sau totală a biocenozei.

Ţinând seama de relațiile de interdependenţă dintre diferitele specii de organisme şi mediul lor de viaţă, urmărind comparativ zona curată şi cea impurificată a bazinului, respectiv componentă calitativă şi cantitativă a biocenozelor se pot trage concluzii asupra gradului de toxicitate a aeplor uzate deversate.

Page 19: Oceanul indian

Analizele cu caracter biologic efectuate urmăresc în principal evidenţierea în mod sistematic şi permanent a stării de curăţenie a principalelor râuri din judeţ şi a tendinţelor lor evolutive sub influenţă unor factori de mediu (noi surse depoluare, amplificări sau diversificări ale celor existente, construirea sau extinderea de staţii de epurare, lucrări de amenajare de difeirte categorii). Cunoaşterea calităţii apelor constituie punctul de plecare în stabilirea măsurilor necesare pentru protecţia acestora, a priorităţilor în fiecare etapă precum şi pentru verificarea sistematică a măsurilor aplicate şi corectarea lor pe parcurs.

Analiză biologică stabileşte tipul de zona saproba, respectiv intensitatea încărcării organice a apei funcţie de particularităţile biocenozei, fiecărei zone fiindu-i proprie - pe lângă un anumit chimism - o anumită componentă specifică, abundenţă specilor, raporturi cantitative între aceste specii, bioindicatori pentru încărcarea organică a apei. Fiecărei categorii de poluare chimică îi corespnde un anumit tablou biologic şi astfel rezultatele celor două tipuri de analize se complteaza reciproc, rezultând în final starea de curăţenie sau murdărire a unui curs de apă.

Poluarea Oceanului

Problema poluării mediului oceanic a devenit o problema globală fiind din ce în ce mai mult avută în vedere, la nivel internaţional, datorită efectelor grave pe care le produce şi a arealelor mari afectate.Se ştie că Oceanul este un mediu care oferă condiţii bune pentru flora şi fauna marina.

În plus contribuie la echilibrul climatic al Terrei, la creşterea cantităţii de oxigen şi asigură hrană pentru un număr apreciabil al populaţiei. Acest mediu poate avea o serie de variaţii ale compoziţiei chimice fără a deveni dăunătoare, iar prin acţiunea de autoepurare poate anihila o cantitate de reziduuri şi deşeuri. Societatea varsă însă în ocean cantităţi imense de substanţe poluante care în zonele litorale pot deregla funcţionarea ecosistemelor marine, reductnd capacitatea de oxigenare a apei. Poluarea mediului marin şi oceanic a devenit o problema globală care ameninţă viitorul omenirii. Poluarea apelor oceanice este favorizată sau nu de o serie de însuşiri ale Oceanului de a dispersa sau concentra poluanţii prin valuri, curenţi, flux şi reflux. Dintre factorii care influenţează poluarea menţionăm formă şi adâncimea bazinelor marine, zona climatică, temperatura, salinitatea, presiunea, dinamică apelor de suprafaţă şi din adânc.

Potenţialul turistic al apei oceanelor

Spaţiul oceanic se remarcă printr-un grad de atractivitate deosebit, potenţialul sau turistic rezultând prin asocierea celor două componente majore: pe de o parte,resursă de apă propriu zisă,iar pe de altă parte complexul morfologic al ţărmurilor. Participarea acestui complex la alcătuirea zestrei turistice mondiale este deosebită,situându-se pe o poziţie de vârf între celelalte forme de organizare hidrografică saui peisagistică.

Între ţărmurile oceanice care oferă condiţii favoabile practicării turismului se remarcă: litoralul atlantic francez,spaniol,portughez,etc.

Madagascar

Page 20: Oceanul indian

Pentru cei care caută exotism, mister, cultură, Madagascarul este destinaţia perfectă. Cu o fauna şi o floră unice în lume, cu o cultură care îmbină foarte bine culorile Africii cu cele ale Asiei şi cu o civilizaţie deosebită, această Insula atrage din ce în ce mai mulţi turişti.

Nord-Estul Republicii Madagascar este înconjurat de plaje şi golfuri şi reprezintă o destinaţie preferată de turişti, datorită diversităţii zonei. Tamatave reprezintă punctul strategic din această parte a ţării. Cu un climat cald şi umed, acest oraş este situat între pădure şi mare şi o bună parte din an este cufundat în parfum de vanilie şi cuişoare.

Insula Sainte-Marie este un adevărat sanctuar al naturii şi este cunoscută mai ales pentru pitorescul sau şi al insuliţelor care o înconjoară. Tot aici se află şi capitala mondială a vaniliei dar şi rezervaţii şi parcuri naţionale dintre care menţionăm: Parcul Naţional Marojejy, Masoala şi Anjanaharibe.

Zona Centrală - care adăposteşte şi capitală - are un climat temperat şi se remarcă mai ales prin verdeaţă, dar şi prin podgoriile şi orezăriile frumos etajate. Antananarivo este una dintre cele mai pitoreşti capitale din lume. Centru economic, cultural şi administrativ, oraşul posedă un muzeu de artă şi arheologie dar şi un observator astronomic.

În zona de Nord-Vest se găsesc unele dintre cele mai frumoase plaje şi golfuri din lume. Cel mai mare oraş este Antsiranana, dar Nosy Be şi Majunga sunt şi ele în topul celor mai căutate locaţii turistice.

În Sud Vest şi în Vest putem admira mormintele Mahafaly, adevărate mausolee în culori vii, completate de stâncile carstice ieşite din mare cu milioane de ani în urmă dar şi cel mai vizitat Parc Naţional din Madagascar, Isalo, care se remarcă prin numeroasele canioane în care se varsă râurile care formează plaje de verdeaţă în mijlocul unui peisaj aparent ostil.

Sud-Estul Republicii Madagascar este încărcat de istorie şi cultură. Cu o climă diversificată posedă o vegetaţie şi peisaje felurite care se află într-o perfectă armonie. În extremitatea sudică se află orăşelul Taolanaro (Fort-Dauphin) care este supranumit capitală langustei şi este unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume.

Ţinuturile muntoase centraleCapitala şi multe alte oraşe importante sunt situate în zona centrală a Zonei Înalte

(Hauts Plateaux), lanţul muntos prăpăstios şi abrupt care se întinde din nordul până în sudul insulei Madagascar, trecând prin centrul acesteia.

AntananarivoCapitala Antananarivo (“Tana” ) are o atmosferă şi o savoare franceză evidentă:

franceza este foarte vorbită, iar semnele străzilor şi ale magazinelor sunt scrise în special în limba franceză. Oraşul este construit pe trei nivele. Palatul Reginei ( Queen’s Palace) alături de Satul Regal (Royal Village) sau Rova domină oraşul. În prezent monument naţional, acesta a fost cândva reşedinţa Dinastiei Merina, care a reuşit să unească, în secolul 19, întregul Madagascar pentru prima dată în istorie. Piaţă Zoma, presupusă că fiind a două că mărime din lume este deschisă zilnic şi merită să fie vizitată. Grădina botanică şi zoologică Tsimabazaza sunt deschise în zilele de joi şi sâmbătă, precum şi în zilele de sărbătoare între orele 08 :00-11 :00 şi 14 :00-17 :00. Oficiul de Informare pentru Turişti este în apropiere.

Page 21: Oceanul indian

AmbohimangaLocul de naştere al Madagascarului ca stat, Ambohimanga este situat la 20 de

kilometri (12 mile) de capitală şi este înconjurat de păduri. Acesta este cunoscut sub multiple denumiri precum:”oraşul albastru”, “oraşul sfânt” sau “ oraşul uitat”. Citadela a fost o importantă fortăreaţa a dinastiei Merina şi are încă o serie de structuri asociate ceremoniilor specifice acesteia. Intrarea să principala este un disc enorm de piatră, pentru rotirea căruia a fost nevoie de 40 de bărbaţi.

Alte locuri de vizitatSituat la 80 de kilometri (50 de mile) de capitală, Mantasoa este un oraş renumit

că locaţie pentru picnic. Această zona a fost amenajată pentru reginele Dinastiei Merina de către un francez naufragiat şi cuprinde un lac artificial, o pădure de pini şi primul parc industrial din Madagascar.

Ampefy, aflat la 90 de kilometri (60 de mile) de capitală, este o regiune vulcanică cu cascade şi gheizere spectaculoase. Aici au fost construite diguri pentru prinderea tiparilor. Perinet, 140 de kilometri (90 de mile) de capitală este rezervaţie naturală, patria indri-ului (o specie de lemuri fără coadă) şi a multor specii de orhidee.

Cunoscută şi sub denumirea de Andasibe, Antsirabe este situat la 170 de kilometri (110 mile) de Antananarivo şi este principalul centru industrial al Madagascarului. Vârfurile vulcanice care înconjoară oraşul au lacuri în cratere. Al doilea vârf muntos că înălţime, Tsiafajovona, poate fi văzut în vestul drumului dinspre Antananarivo.

NordulLuxuriantul nord este dominat de cele două culmi muntoase. Tsarantanana, cel

mai înalt vârf al insulei, având 2880 m (945 de picioare), este acoperit de ferigi gigantice şi licheni cu forme ciudate, specifice pădurilor de mare altitudine. Montagne d’Arbre-1500 metri /4900 picioare - este un parc naţional renumit pentru orhideele şi lemurii săi.

MahajangaCapitală de provincie, Mahajanga este situată la gura de revărsare a celui mai

mare rău din Madagascar, Betsiboka. Bărcile au plecare de aici spre Nosy Be şi alte câteva insule. Plajă de aici este spectaculoasă. Cele mai frumoase grote ale insulei sunt la Anjohibe, la 90 de kilometri (60 de mile) depărtare de ţărm. De asemenea, există o rezervaţie naturală la Ankarafantsika.

Nosy BeNossi Be este cea mai importantă staţiune de vacanţă a Madagascarului. O insula

înconjurată de alte insuliţe în partea de nord-vest a coastei, este situată la o ora distanţă de capitală. Plante exotice parfumate precum ylang-ylang-ul, vanilia (cel mai mare producător din lume este Madagascarul) şi patchouli cresc aici. Cel mai mare oraş este Hell-Ville, iar în apropierea lui se află o ruină din secolul al 17-lea un sat indian.

AntserananaCapitala de provincie, Antseranana (anterior denumită Diego Suarez) este un port

la mare, cosmopolit, cu vedere spre golful aflat în nordul insulei. Aici se află o sumedenie da lacuri, cascade şi grote în pădurile de deasura portului. Flora şi fauna includ lemurii, crocodilii şi orhideele. Permisiunea pentru vizitarea acestui parc naţional (Montagne d’Arbre) se obţine de la Ministere des Eaux et des Forets (Ministerul Apelor şi Pădurilor), care are un birou în oraş. De aici pot fi luate bărci în direcţia Nosy Be.

Insula Sainte-Marie

Page 22: Oceanul indian

Insula Sainte-Marie (Nosy Boraha) se află în apropierea coastei de est, la 150 de kilometri (90 de mile) nord de Toamasina. Vegetaţia sa extrem de densă şi lagunele care o incojoara, au transformat-o într-o baza ideală pentru piraţi şi, mai târziu, într-o colonie pentru condamnaţi. Se pot găsi aici numeroase plantaţii de cuişoare şi câteva monumente istorice, inclusiv cea mai veche biserica de pe întreg teritoriul Madagascarului. Insula este cunoscută şi pentru minunatele sale plaje cu nisipuri albe şi recifurile de corali.

Coasta de EstSituată pe coasta de nord-est, Toamasina este principalul port al ţării şi capitală de

provincie, şi, la fel că Antananarivo are numeroase pieţe inclusiv un bazar. La aproximativ 11 kilometri în nordul oraşului se află Parcul Zoologic Ivolina şi Grădina Botanică, conţinând toate tipurile de plante din pădurea de est şi multe varietăţi de animale. Vatomandry, mai la sud, este o staţiune foarte populară, renumită pentru plaja sa.

SudulSudul este arid şi renumit pentru numeroasele sale specii de cactus şi baobab

remarcabile, dar şi pentru deosebită artă funerară a din această zona. Ţinuturile muntoase din sudFianarantsoa, capitală de provincie, este un important centru pentru producţia de

vin şi orez şi o baza bună pentru explorarea munţilor din sud. Dintre obiectivele turistice menţionăm muntele Amabalavao, denumit şi “ casă celor plecaţi”, unde sunt făcute hârtia-antemore şi mătasea lambă aridrano; lângă acesta se află crestele Ambondrome şi Ifandana, unde se pot vedea oasele dezgolite ale strămoşilor exhumaţi (ultima dată s-au descoperit osemintele unor oameni care au participat la o sinucidere în grup, în 1811); în Ambositra şi în satul învecinat – Zafimaniny - sunt create produse deosebite pentru comercializare; Parcul Naţional Isalo, situat într-un lanţ muntos din care se produce gresia (este o zona ideală pentru camping, unde se poate ajunge doar cu un vechiul cu patru roţi sau pe jos - dar numai însoţiţi de un ghid); este de asemenea, pasajul către Parcul Naţional Ranomafana.

Coasta de estMananjary este o staţiune populară pe coasta de est. Taolanaro (anterior Fort

Dauphin), în cea mai sudică parte a insulei, este prima colonie franceză. Chiar şi azi se mai văd părţi din fortăreaţa din secolul al 17-lea. Oraşul şi regiunile învecinate sunt renumite pentru fructele de mare, orhideele şi plantele carnivore, care pot fi văzute la Centrul Agricultural Mandona în golful Sainte-Luce.

Sud-vest-ulVestul Madagascarului a fost cândva acoperit cu păduri de plante perene, dar în

prezent este predominant acoperit de savană. Economia acetsei zone este bazată aici pe creşterea cornutelor (zebu), o specie adusă aici în secolul al 18-lea de către coloniştii din Asia de sud-est. Toliara, o capiatala de provincie de pe coasta de sud-vest, are plaje excelente şi este o zona splendidă pentru scufundări, pescuit, călătorii pe mare şi alte sporturi acvatice.

Parcuri şi Rezervaţii NaţionaleConştient de valoarea extraordinară a acestui ecosistem, guvernul a realizat un

plan de acţiune pentru a conservă natură, cultură, cei 5000 km de coasta şi, nu în ultimul rând, recifurile de corali.

Page 23: Oceanul indian

Parcurile Naţionale au că scop protejarea şi conservarea faunei şi a florei prin crearea unui cadru recreativ şi educativ. Accesul se face printr-o autorizaţie specială eliberată de autorităţile competenţe.

Întinsă pe o suprafaţă de 152.000 de hectare, Rezervaţia Naturală Strictă Tsingy de Bemarha este localizată la 60 până la 80 de kilometri de coasta de vest în sectorul de nord al Anstingy, regiune a Platoului Bemaraha, la nord de gură răului Manambolo. Pădurile, lacurile şi mangrovele mlăştinoase sunt adăpostul unor specii rare de păsări şi lemuri, în pericol de dispariţie. Decorul include peisaje stâncoase şi înălţimi calcaroase întretăiate de piscuri înalte, râuri care curg pe platouri şi izvoare răsărind din fiecare coasta muntoasă, făcând din această o importantă zona de reţinere a apei.

Parcul naţional Montagne d’Ambre care se întinde pe o suprafaţă de 18 200 hectare şi este situat în sud-vest; Parcul Naţional Marojejy se întinde pe o suprafaţă de 60103 ha de pădure şi pământ sterp; Parcul Naţional Masoala, situat în provinciile Tamatave şi Diego Suarez, cu o suprafaţă de 550 000 hectare, este cel mai mare parc din Madagascar şi adăposteşte 3 parcuri marine (Tanjona, Tampolo, Masoala), dar şi Rezervaţia Specială Nosy Mangabe, care se găseşte în inima Golfului Antongil; Parcul Naţional Zombitse Vohibasia; Parcul Naţional Isalo care are peste 81 000 hectare; Parcul Naţional Ranomafana care se întinde pe 41 000 hectare de pădure, cu un climat umed şi cu o altitudine ce variază de la 600 la 1417 metri; Parcul Naţional Andohahela - are nu mai puţin de 5 vârfuri care depăşesc 1500 metri şi a fost recompensat pentru cel mai bun proiect de conservare.

Rezervaţiile speciale au fost create cu scopul de a proteja un ecosistem specific dar mai ales, o specie animală. Accesul în aceste rezervaţii se face pe baza de autorizaţie.

Rezervaţia specială Analamerana este situată în sudul oraşului Diego Suarez şi se întinde pe o suprafaţă de 42 000 hectare; Rezervaţia Nosy Mangabe – 520 hectare; Rezervaţia specială Andranomena se întinde pe 6000 hectare; Cap Sainte-Marie; Rezervaţia specială Beza-Mahafaly care se află în estul provinciei Tulear are o suprafaţă de 580 hectare şi este străbătută de răul Sakamena şi afluenţii săi; Ankarana – aici se pot vizită grotele care încă mai păstrează urme ale practicării olăritului şi oseminte ale celor care au locuit aici; Rezervaţia Foret d’Ambre; Rezervaţia specială Bora şi multe altele.

Mauritius

Insula vulcanică Mauritius, cu strâmtori, cascade, păduri bogate, cu plaje cu nisipuri albe, cu palmieri şi rifturi de corali, se află la est de Madagascar, mai la sud de Ecuator. Are o suprafaţă de 1,864 km.p., este una dintre destinaţiile de vis pentru o vacanţă idilică şi dispune de resorturi moderne concepute cu atenţie spre a păstra frumuseţea insulei.

Mark Twain spunea că 'Mauritiusul a fost făcut mai întâi, apoi raiul a fot copiat după el' şi cei care au fost măcar o dată aici vor fi de acord cu scriitorul. Alături de frumuseţea să naturală Mauritiusul dispune de resurse turistice valoroase prin populaţia să prietenoasă şi multiculturală. De când a fost descoperită oficial în 1505 de portughezi, insula a fost ocupată pe rând de danezi, francezi şi britanici. Cu toţii au contribuit de-a lungul secolelor la dezvoltarea demografică a insulei, alături de sclavii africani, negustorii arabi şi muncitorii chinezi.

Page 24: Oceanul indian

Majoritatea resorturilor sunt situate de-a lungul coastei de 330 km a insulei, pe coasta de vest situându-se capitala Port Louis. Majoritatea populaţiei însă locuieşte în platoul central de lângă Curepipe, un alt oraş important de pe insula. Chiar dacă toată lumea care vizitează Mauritiusul o face din cauza nisipului sau fin şi a lagunelor, mulţi sunt plăcut surprinşi să descopere că există şi alte atracţii care merită văzute. O vacanţă nu va fi completă fără mâncare şi distracţii de calitate. Mauritius le oferă pe amândouă, o bucătărie locală delicioasă care constă din fructe tropicale şi legume, şi şansă de a învaţă dansurile indigene locale – sega – datorate mai ales scalvilor africani.

Port Louis Capitala insulei Mauritius este plină de caracter şi elegantă, fiind situată în cadrul

unui amfiteatru muntos la mijlocul coastei de vest a insulei. Port Louis este un oraş aglomerat şi zgomotos, cu un trafic ameţitor aglomerat. Viaţă de noapte în Mauritius este concentrată în special în resorturi.

Oraşul se distinge mai ales prin istoria să colonială multifaţetată reflectată în arhitectură să urbană: clădiri în stil franţuzesc care datează din secolul al XVIII-lea, o catedrala anglicană şi una catolică, o moschee şi o citadela fortificată (Fort Adelaide). Din Fort Adelaide se poate admira o splendidă panorama a oraşului, portul şi bineînţeles renumită pistă de curse de cai de la Champ de Marş (prima de acest gen din emisfera sudică). Înainte de transformarea terenului respectiv în traseu de curse aici se desfăşura paradă militară franceză.

În zona capitalei Mauritius-ului se află cele mai cunoscute plaje şi resorturi de pe coasta acestei insule: Flic en Flac şi Grand Baie. Motivele principale pentru care turiştii vin în Mauritius sunt soarele şi plajă, dar Port Louis oferă vizitatorilor săi şi alte atracţii turistice precum muzee sau grădini botanice. Tot pentru aceia care îşi petrec vacanţă sau vacanţele în Mauritius se organizează numeroase excursii.

Atracţii turistice: Muzeul Blue PennyAcest muzeu se află în Caudan Waterfront şi este specializat în artă şi istoria

insulei Mauritius, dar mai ales pe istoria filatelică a acestui stat. Muzeul deţine în colecţia să 2 dintre cele mai rare timbre din lume: timbrul portocaliu de un penny şi timbrul albastru de doi penny ambele din1847, estimate la valoarea de 1 milion de dolari americani fiecare. Mauritius este a cincea ţară din lume care emis primele timbre din istoria filatelică mondială, încă din 1847, timbre care au devenit cu timpul unele dintre cele mai valoroase de pe întreg mapamondul. Banca Comercială a Mauritius-ului a pus bazele unui consorţiu format din companii locale cu scopul de a readuce în ţară în 1993 timbrele originale, din Elveţia.

Piaţa CentralăDiversitatea culturală a populaţiei locale din Port Louis este mult mai evidenţă în

spaţiul Pieţei Centrale, la care se ajunge din stradă Farquhar, de lângă port. Piaţă Centrală se distinge prin lucrătură deosebită a porţilor sale din fier construite în cinstea Reginei Victoria. În piaţă îşi vând mărfurile (fructe, ierburi, mirodenii, obiecte din ceramică etc) comercianţi de culturi şi etnii diferite: musulmani, indieni, chinezi şi creoli. Este recomandat să se viziteze piaţă dimineaţă (se deschide zilnic la ora 06:00, inclusiv duminică), înainte de perioada cea mai caldă a zilei.

Chamarel

Page 25: Oceanul indian

În partea de sud-vest a insulei un drum şerpuieşte din satul Case Noyal până la fascinantă atracţie geologică, “The Seven Coloured Earth” (“Cele şapte pământuri colorate”). Aici se găseşte o varietate mare de nisip colorat, presărat cu particule de pământ albastru, verde, roşu şi galben rezultat din rocile vulcanice. În apropiere o cascadă splendidă oferă vizitatorilor o privelişte minunată în mijlocul unei vegetaţii luxuriante.

Muzeul de Istorie NaturalăAcest muzeu deţine un exponat foarte important pentru istoria naturală a Terrei: o

replică a legendarei păsării Dodo, care a dispărut în totalitate la sfârşitul secolului al 17-lea. Pasărea Dodo se găsea doar în Mauritius şi a fost descoperită aici de exploratorii portughezi în jurul anului 1505. Conform cercetărilor de specialitate pasărea cântărea 23 de kg şi a dispărut din cauza numărului mare de animale de pradă care o vânau: câini, porci, şobolani şi maimuţe, aduse pe insula în special de coloniştii europeeni. Numeroase alte specii de păsări au încetat să mai existe, printre care şi două specii înrudite cu pasărea Dodo.

Grădinile Botanice Regale de la PamplemoussesAceste grădini spectaculoase, atracţia turistică principala a insulei, se află la

aproximativ 11 km nord-est de Port Louis, iar accesul se face cu autobuze care cicula regulat în această direcţie. Grădinile Pamplemousses sunt astăzi denumite oficial Grădinile Botanice Şir Seewoosagur Ramgoolam în cinstea ultimului prim ministru al ţării, dar sunt cel mai bine cunoscute cu numele anterior. Terenul acestor grădini este protejat de jur împrejur printr-un gard de fier, astăzi nu într-o stare foarte bună, dar care a câştigat un premiu la o competiţie internaţională de la Crystal Palace din Londra, în anul 1862 când a fost construit. Grădinile au fost amenajate pentru prima oară în 1735 în jurul conacului Mon Plaisir. Mai târziu casă a fost cumpărată de hoticultorul Pierre Poivre, care a adus diferite specii de plante din întreagă lume. Pe cele 24 de hectare de teren alocat grădinilor cresc pomi fructiferi, plante aromatice, palmieri, arbori de mahon, latania şi pandanus. O atracţie inedită a grădinilor este un iaz cu nuferi imenşi din Amazon. Sugestii de excursii în zona

PlajelePlajele din Mauritius sunt apropiate de perfecţiune, cu nisipuri fine şi albe şi ape

de turcoaz. Unele dintre cele mai bune plaje de pe insula, pe coasta de vest, sunt uşor de găsit din Port Louis. Flic en Flac este cea mai lungă plajă din Mauritius şi are şi o lagună minunată. Grand Baie, 20 km mai la nord de capitală, este un centru turistic major, cu posibilităţi de practicare a sporturilor de apă, cu magazine şi restaurante. Pe coasta de nord se află Pereybere, unul din locurile favorite de pe insula pentru înot. Baie du Tamarin se află la gură răului Tamarin, într-o locaţie minunată şi este populară printre cei care practică surfingul. La sud-vest se află Le Morne Brabant, cu plaje cu cocotieri. Pentru cei care parctică snorkelling-ul ideal este Trou-aux-Biches, cu apele pline de corali.

Parcul Naţional Black River Gorges Situat în sud-vestul insulei, parcul este un loc popular pentru picnicuri, excursii şi

drumeţii. Parcul conţine păduri de pini, trecători şi munţi colţuroşi şi este un sanctuar al faunei şi al vieţii sălbatice. Iubitorii de păsări vor găsi aici vânturei, papagali şi alte păsări minunate, alături de maimuţele macaca. Cascadele Chamarel sunt cele mai înalte din

Page 26: Oceanul indian

Mauritius (83 m) şi se văd cel mai bine după ploile torenţiale. Cele mai bune locuri de observaţie sunt la Cascadă Alexandria sau la Black River Gorges.

Curepipe Curepipe, situat pe platoul central din Mauritius, la 20 km de Port Louis, îşi

datorează existenţa unei epidemii de malarie din 1867, când mii de oameni au plecat în căutarea unui loc mai sănătos şi mai înalt decât Port Louis pentru a scapă de ţânţari. Oraşul oferă posibilităţi de a face shopping foarte bune. Principala să atracţie este vulcanul inactiv Trou aux Cerfs, la vest de oraş, lângă grădinile botanice. O altă atracţie naturală la doar 6 km sud-vest de Curepipe, este Parcul Naţional Black River Gorges, care adăposteşte o varietate de fauna şi flora exotică.

Domaine Les Pailles La scurtă distanţă de Port Louis, la sud, se află parcul natural şi centrul cultural

Domaine Les Pailles, ce se întinde pe o suprafaţă de peste 1.500 de hectare şi oferă tot felul de distracţii pentru vizitatori. Activităţile includ plimbări cu trenuleţele, o distilerie de rom, o grădina cu plante medicinale şi un izvor natural. Există şi un hipodrom, câteva restaurante, un club de jazz şi un cazinou.

Île Aux Cerfs Insula mică Île aux Cerfs (Insula cu cerbi), situată la est de Mauritius, este un

paradis turistic popular. Insula cu o vegetaţie tropicală splendidă şi înconjurată de plaje minunate poate fi vizitată venind cu o barcă din micul sat pescăresc Trou d'eau Douce. Insula oferă un bar, un restaurant şi magazine, facilităţi pentru practicarea sporturilor acvatice. Cea mai recentă dezvoltare a insulei include şi un teren de golf.

La Vanille Reserve des MascareigneLa Vanille Reserve des Mascareigne este o rezervaţie naturală cunoscută mai ales

pentru sutele de crocodili şi ţestoasele gigantice. Magazinele de aici vând produse din piele de crocodil, iar restaurantele servesc meniuri din carne de crocodil.

MokaOraşul Moka este situat la 12 km de Port Louis este centrul academic al

Mauritiusului şi oferă peisaje minunate. Moka găzduieşte Universitatea din Mauritius şi Institutul Mahatma Ghandi. Există un muzeu de folclor indian la Casă Eureka.

SouillacAcest mic resort este situat pe coasta de sud a districtului Savanne. Farmecul din

Souillac se datorează peisajelor sale şi nu este doar un loc unde puteţi avea parte de o baie în ocean. În contrast strident cu liniile ţărmului din nord, aici întâlnim stânci înalte şi abrupte. Există o grădina publică, punctul de observaţie Gris-Gris şi Cascadele Rochester din apropiere.

MaldiveDescriere: arhipelag format din 1190 de insule, grupate în 26 de atoli

Unic în Maldive: insulele sunt formate din bariere de recif de coral. De aici şi culoarea albă, specifică a plajelor. Turiştii care şi-au petrecut vacanţa aici o numesc insula „barefoot”. Se referă la faptul că tot timpul sejurului au cutreierat insula desculţi (cele 5-6 perechi de sandale nou-nouţe şi pregătite să se asorteze la ţinutele „hollywoodi-ene” nu au văzut lumina zilei în Maldive).

Page 27: Oceanul indian

Maldive este insula în care sunt importante lucrurile simple: albastrul cerului şi strălucirea soarelui, apă care nu se hotărăşte între nuanţele de bleumarin, turcoaz şi acvamarin, plajele acoperite cu pudra şi lungi şiruri de cocotieri care coboară până la malul marii doar pentru că tu să auzi mai bine valurile oceanului în timp ce te legeni în hamac.

ActivităţiScufundări: Frumuseţea unui apus de soare pe malul Oceanului Indian în Maldive

este egalată doar de unicitatea peisajului subacvatic. Culorile ameţitoare şi varietatea vieţii subacvatice îi fascinează şi îi atrag că un magnet pe iubitorii de snorkelling.Din insula în insula: Poţi să „sări” de pe o insula pe altă: mai întâi poţi alege o insula pustie, unde să fii doar tu în mijlocul vegetaţiei neatinse. Apoi, treci pe o insula locuită de localnici şi experimentează cultură băştinaşă.Sporturi acvatice: Pescuit, surf, scuba diving – orice sport nautic preferi, insula coralilor este locul perfect pentru a-l pune în practică.Cu hidroavionul deasupra oceanului: O plimbare cu hidroavionul este o amintire nepreţuită datorită peisajelor care îţi taie respiraţia prin frumuseţe. Fotografiile făcute din avion sunt inegalabile, ca şi priveliştea insuliţelor care se înşiră în ocean precum perlele pe un şirag.

Sri Lanka Numită în repetate rânduri "Perla Oceanului Indian", Sri Lanka este o insulă

incredibil de frumoasă, cu un interior acoperit de vaste jungle tropicale şi o coasta presărată cu nisip fin şi auriu. Insula în formă de lacrimă este alcătuită dintr-o serie de forme montane şi cuprinde mai mult de 100 de cascade pitoreşti, precum şi nenumărate trasee turistice prin locuri ale căror vedere va poate tăia respiraţia, precum traseul cunoscut sub numele de Sfârşitul lumii. Sri Lanka este şi gazdă unei faune diverse, incluzând leoparzi, crocodili, maimuţe şi multe specii de păsări. Este faimoasa pentru populaţia să de elefanţi, văzuţi cel mai bine în orfelinatul dedicat acestor nobile animale, de la Pinnawala.

Cultura antică a Sri Lankai este la fel de fascinantă precum atracţiile sale naturale, iar oraşele sacre budiste, de la Anuradhapura şi Panduwasnuwara oferă turiştilor posibilitatea de a vizită câteva temple şi alte locuri sfinte, datând de mii de ani. O vacanţă în Sri Lanka nu este pentru turiştii în căutare de oraşe strălucitoare şi sofisticate, chiar dacă Colombo sau Kandy oferă câteva posibilităţi de shopping şi restaurante decente. Sri Lanka este pentru vânătorii de muzee, pentru cei dedicaţi culturii şi istoriei. În timp ce insula este adesea depăşită în popularitate de mai faimoasele Tailanda sau Indonezia, o vacanţă aici poate fi o experienţă potrivită mai ales pentru cei ce doresc să se abată de la traseele călcate în mod frecvent de turişti.

Sezonul uscat din Sri Lanka durează din noiembrie până în aprilie pe coasta vestică şi din mai până în septembrie pe coasta estică. Aşadar, cea mai bună perioada de a vizită micuţul stat insular depinde, în primul rând de locul în care doriţi să călătoriţi. Fie că doriţi să vedeţi rămăşiţele fortăreţei regale din Sigiriya, să exploraţi oraşul sacru Anuradhapura, să rătăciţi prin pieţele aglomerate din Pettah sau să admiraţi elefanţii din Pinnawela, Sri Lanka este la fel de primitoare şi de apetisantă. Accesul aici se face prin

Page 28: Oceanul indian

intermediul zborurilor directe din Europa, de pe aeroporturile majore, precum Londra şi Paris, dar şi prin intermediul Orientului Mijlociu.

Festivalurile, susţinute pe toată durata anului, în prima ţară din lume ce şi-a ales, în mod democratic, o femeie preşedinte, sunt la fel de colorate, cum sunt de inedite. Festivalul Kites se desfăşoară la poalele munţilor Lavinia, iar artă şi dansul tradiţional se pot vedea cel mai bine în Colombo, de ziua naţională, Navam Perahera. Primul exportator mondial de ceai se prezintă că o alternativă turistică exotică în mijlocul Oceanului Indian, oferind nenumărate frumuseţi naturale şi o cultură antică greu de egalat, într-un relief variat, prea puţin cunoscut europenilor.

ZanzibarZanzibar este un paradis tropical cu ceva în plus: un mix cultural greu de

descoperit în altă parte. Istoria extrem de bogată, un oraş aflat sub patronajul UNESCO şi, nu în ultimul rând, una dintre cele mai frumoase staţiuni ale lumii îndepărtează categoric orice preconceptie despre turismul african.

Zanzibar este porţiunea insulară a Republicii Unite a Tanzaniei, un stat aflat în estul continentului african, la doar un grad de Ecuator. O regiune semi-autonomă, cu capitală şi guvern propriu, arhipelagul este format din două insule de dimensiuni mari şi multe alte întinderi de pământ mai mici, grupate în jurul lor.

Numeroase popoare, de la greci la perşi, foloseau Zanzibar că pe un punct important de tranzit de-a lungul rutelor comerciale. În epoca lor de glorie, portughezii erau primii europeni care ocupau statul african, iar peste două secole cedau locul Sultanatului Omanului. Arabii aveau să transforme insula într-un paradis al condimentelor. La un anumit moment în istorie, vasele maritime transportau din Zanzibar 80% din producţia mondială de cuişoare, căreia i se adaugă vanilia, piperul negru şi multe alte mirodenii care ajungeau să şi dea numele insulelor. Au urmat germanii şi britanicii, colonişti care au adăugat specificul lor la un cocktail de naţionalităţi deja aglomerat. UNESCO a trecut centrul vechi al capitalei Zanzibar City pe lista bunurilor de patrimoniu mondial pentru a proteja băile persane Hamamni, palatul regal sau „Casă minunilor“, un alt castel al sultanului Omanului.

Deloc întâmplător, locul este căutat şi pentru dezvoltarea unor staţiuni de lux. Reţeaua Residence se află la a două locaţie în estul Africii, din 2012 urmând să i se alăture un nou loc de retragere din Maldive. Deocamdată, destinaţia din arhipelagul Zanzibar este cea mai nouă din portofoliu. Residence se află în zona de sud-vest a Unguja cea mai mare şi mai populată dintre insule, la 55 de minute de principalul aeroport aflat în apropierea Zanzibar City. Ocupă 32 de hectare din cel mai frumos pământ pe care insula îl are de oferit, cu plaje fine, flancat de cocotieri şi apele Oceanului Indian. 66 de vile de lux alcătuiesc capacitatea de cazare a Zanzibar Residence, fiecare dintre clădiri având între 99 mp şi 284mp la care se adaugă piscină proprie, o peluza şi, în unele cazuri, strălucirea Oceanului, în apropiere. Există de asemenea şi o piscină comună celor 66 de vile, două restaurante, două baruri, dar şi personal dedicat care poate aduce la cerere mâncarea în camera. Un spa cu şase pavilioane stă ascuns în vegetaţia naturală a insulei, deplasarea de la un obiectiv la altul în cadrul resortului se face cu ajutorul unor maşinuţe de golf sau cu biciclete.

SEYCHELLES

Page 29: Oceanul indian

Insulele Seychelles oferă plaje impecabile şi deloc aglomerate, câteva dintre ele fiind încadrate de stânci de granit milenar, nisipuri fine, ape de turcoas şi oportunităţi grozave pentru înot, snorkeling, scufundări, pescuit sau pur şi simplu relaxare.Insulele Seychelles înseamnă rezervaţii naţionale, parcuri subacvatice, sporturi de apă, golf, echitaţie şi multe alte atracţii. Există excursii cu ghizi cu ajutorul cărora turiştii pot vedea unele dintre cele mai rare specii de floră şi faună de pe pământ.Insulele Seychelles dispun de un aeroport internaţional care leagă insulele de restul lumii.  Companiile Qatar Airways, Etihad Airways şi Emirates oferă de asemenea zboruri cu plecare sau escală la Dubai, Abu Dhabi sau Doha. 

Bucătăria din arhipelagul Seychelles este de fapt o combinaţie între cea franceză, indiană şi africamă, preparatele fiind în majoritatea cazurilor bine aromate cu diverse condimente locale. Nu prea veţi întâlni în meniuri carne de vită, porc sau oaie, ci mai degrabă peşte şi pui.

În arhipelagul Seychelles există o gamă largă de hoteluri noi şi renovate. Pensiuni creole şi proprietăţi vă stau la dispoziţie pe 16 dintre cele 115 insule ale arhipelagului. Şi alte insule vor beneficia de facilităţi de cazare în viitor, lucru care poate fi un lucru bun sau rău, depinde cum priviţi turismul şi ce aduce cu el.

O minune descoperită în Oceanul Indian : Cascada subacvatica

La 900 de kilometri de Madagascar, în largul costelor continentului african, se află Mauritius, o ţară insulară de o frumuseţe dumnezeiască. În acest colţ de paradis, Mama Natură a creat una din cele mai impresionante iluzii optice.Atunci când priveşti de sus, ai impresia că apele oceanului se despart şi cad în adânc sub formă unei cascade.Surprinse din unghiul potrivit, fotografiile dau oceanului un aspect tridimensional creând senzaţia că se scurge, sub formă unei cascade, spre adâncul pământului. Iluzia unei cascade subacvatice se formează datorită scurgerii depozitelor de nisip şi nămol de pe fundul apei.Efectul are un impact cu atât mai mare dacă este privit sau fotografiat de sus. (figura 8)

Cascada subacvatică-figura8

Page 30: Oceanul indian

O nouă specie de delfini în Oceanul Indian

O echipă coordonată de Wildlife Conservation Society din New York a identificat o nouă ramură a genului "Sousa" în urma unui laborios proces de analize şi comparaţii biogenetice. Cercetătorii au autopsiat aproape 200 de delfini morţi şi au comparat mostrele de ţesut prelevate de la aceştia cu cele prelevate de la delfini cu cocoaşă care trăiesc în oceanele Atlantic, Indian şi Indo-Pacific. De asemenea, au studiat botul şi dentiţia delfinilor şi au secvenţiat ADN-ul a 235 de exemplare. Specialiştii au stabilit că este vorba de o nouă specie de delfin cu cocoaşă, frecvent întâlnită în apele din nordul Australiei. În articolul publicat în revista Molecular Ecology, biologii spun că analizele genetice şi morfologice arată că există cel puţin patru specii în familia delfinilor cu cocoaşă. Delfinii cu cocoaşă reprezintă una dintre cele aproximativ 80 de specii de cetacee şi ocupă un teritoriu care se întinde din Pacific în Australia şi Africa Occidentală. Biologii urmează să ceară Comisiei internaţionale a nomenclatorului zoologic să acorde un nume noii specii. În afara speciei australiene, ei propun recunoaşterea delfinului cu cocoaşă din Oceanul Indian (Sousa plumbea), a celui cu cocoaşă indo-pacific numit şi delfinul alb de China (Sousa Chinensis), precum şi a celui cu cocoaşă din Atlantic numit şi delfinul de Camerun (Sousa teuszii). Ultimele două specii sunt în declin şi considerate ameninţate cu dispariţia din cauza pescuitului excesiv şi a reducerii habitatului.Wildlife Conservation Society spune că este vorba de o descoperire foarte importantă - identificarea unei noi specii de mamifere fiind un lucru foarte rar. "Această descoperire ne ajută să înţelegem mai bine istoria evoluţiei acestui grup de animale şi să punem la punct politici mai eficiente de conservare a speciilor", au spus biologii.

Page 31: Oceanul indian

Delfini cu cocoașă(figura9)

Curiozitati despre Oceanul Indian

1. Locație unică/intrări în mai multe continenteOceanul Indian este legat de un număr de continente pe fiecare parte. Subcontinentul indian spre nord, Africa spre vest, Insulele Sunda şi Australia spre est şi Antarctica spre sud. Faptele geografice ale Oceanului Indian descriu diversitatea acestui ocean prin 57 de grupuri de insule, 16 țări africane și 18 țări asiatice, fiind conectat la acestea direct prin apele sale. Multe alte porturi ale acestor continente sunt legate de Oceanul Indian în mod indirect, prin opțiunile de navigație diversificate.

2.Limita de viață a vietăților marineUn lucru foarte interesant este limita de viață a vietăților marine aflate în apele Oceanului Indian. Din cauza temperaturii mai ridicate a apei, animalele din Oceanul Indian trăiesc mult mai puțin. Oceanul Indian are cele mai călduroase ape dintre toate celelalte oceane ale lumii și oferă planctonului puține șanse de supraviețuire.

3.Are proprietăți fizice și chimice unice în lumeOceanul Indian este unic nu prin dimensiuni, ci și prin proprietățile sale. După cum am menționat mai sus, temperatura apei este mai ridicată decât al celorlalte oceane, ea având cea mai mare concentrație de hidrocarburi dizolvate. Este singura sursă de apă cu cele mai înalte și, totodată, cele mai scăzute niveluri de salinitate, în funcție de locație.

Page 32: Oceanul indian

4.Cel mai scăzut nivel de oxigenApele Oceanului Indian conțin cel mai scăzut nivel de oxigen din lume datorită ratei puternice de evaporate a apei. Acest fapt face ca dezvoltarea vietăților din Oceanul Indian să fie un fenomen cu adevărat unic.

5.Cumulează apă din 6000 km de râuriÎn acest ocean se revarsă mai multe râuri din diferite părți ale lumii, care însumează peste 6000 de kilometri. Printre acestea de regăsesc două dintre cele mai mari râuri ale lumii: Gange și Brahmaputra. Datorită apropierii de ecuator, rata de evaporare a apei este foarte ridicată.

6.Legat de cele mai importante porturi ale lumiiOceanul Indian are legături către porturi de pe diferite continente. Chennai, Mumbai și Kolkata sunt porturile indiene ale acestui ocean, în timp ce Colombo din Sri Lanka, Durban și Richards Bay din Africa de Sud, Jakarta din Indonesia și Melbourne din Australia constituie cealaltă parte importantă a porturilor afiliate acestui ocean. Aceste porturi sunt puncte importante de comerţ atât pentru țările de origine, cât și la nivel global.

7.Deține 40% din petrolul mondialOceanul Indian are o contribuţie majoră proprie la comerţul mondial. Pe lângă rutele de navigaţie şi depozitele sale de minerale, acest ocean deține, de asemenea, mai multe depozite de petrol, ce însumează aproximativ 40% din producţia mondială totală de petrol.

8.Plutește pe un continent scufundatUnul dintre lucrurile interesante și foarte puțin cunoscute publicului larg este că pe fundul unei mari părți din Oceanul Indian se află un continent scufundat numit Platoul Kerguelen, despre care se spune că ar fi de origine vulcanică.

Page 33: Oceanul indian

Bibliografie:www.calatorii.ha-ha.rowww.despreapa.tkedeir.rowww.nauticamagazine.roro.wikipedia.orgwww.magicland.rowww.oceaniatravel.rohttp://www.scrigroup.com/geografie/http://www.spiruharet.ro/http://www.antena3.ro/http://operatortravel.ro/oceanul-indian.html#www.descopera.rowww.mediafax.roG.Posea,(1976),”Geomorfologie”,Editura Didactica si pedagogica BucurestiV.Loghin,G.Muratoreanu,(2008),Geografie fizica generala,Edit.Valahia University Press Targoviste;P.I.Barbureanu,(1967),”Marile si Oceanele Pamantului”,editia aIIa,Edit.militaraHadrian-V.Contiu,(2012),”Bazele geografice ale fenomenului turistic”,Edit.Presa Universitara ClujeanaNational Geographic nature library-Oceanul 25262 Terra,Smithsanian Institution ( Enciclopedia completă a planetei noastre ) 916330 Oceanele şi Mările Terrei 59760 http://www.turistik.ro/madagascarhttp://www.madagascar.ro/http://travel.descopera.ro/7558118-Madagascar-piatra-pretioasa-de-la-capatul-lumiihttp://www.turistik.ro/insulele-maldivehttp://www.interra.r http://www.turistik.ro/mayottehttp://www.bebeonline.ro/article/5401/Mayotteo/articole/obiective-turistice/insulele-maldive-paradisul-acvatic-67http://www.elle.ro/lifestyle/reunion-o-insula-luxurianta-90791/http://travel.descopera.ro/7458163-Raiul-pe-pamant-a-Insula-Nordului-din-Seychelleshttp://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-vrei-in-insulele-seychelles-6-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stiihttp://www.stylereport.ro/calatorii/vacanta-in-insulele-condimentelor-zanzibar-residencehttp://www.globi.ro/sri-lanka