ORGANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALEUnitatea de învăţare 1. Rolul organizatiilor economice internationale în promovarea cooperării economice în contextul globalizării Unitatea de învăţare 2. Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si Sistemul Natiunilor Unite Unitatea de învăţare 3. Institutiile financiare internationale din sistemul Natiunilor Unite Unitatea de învăţare 4. Organizatii inter-regionale pentru coordonarea politicilor economice: G-20 si OCDE Unitatea de învăţare 5. Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) Unitatea de învăţare 6. Uniunea Europeana (UE)

MODULUL 1

Unitatea de învăţare 1:Organizatiile economice internationale (OEI) acționează într-un mediu economic internațional cu o serie de caracteristici ce derivă din tendințele înregistrate la nivel internațional. Globalizarea vieții economice este una dintre acestea. Fenomenul de globalizare sau mondializare a influențat atât mediul economic internațional cât și modul de a desfășura afaceri ale companiilor care operează la nivel internațional. Cea mai importantă particularitate a mediului de afaceri inernațional o reprezintă interconectarea pietelor, ce genereaza oportunitati, dar si riscuri si provocari pentru economia globala. Gestionarea acestora prin cooperare inter-statala reprezinta rolul si ratiunea infiintarii OEI.Organizatii Economice InternationaleDefinitie: asociere de state constituită in baza unui act constitutiv, cu organe comune şi personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun.Ratiunea infiintarii:-necesitatea prevenirii războiului-interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a naţiunilor-noile probleme cu care este confruntată societatea internaţionalăElemente constitutive ale OEI-Caracter inter-statal, multilateral-Create printr-un instrument juridic (tratat, conventie, statut, acord)-Personalitate juridica (subiect de drept international)-Obiectiv comun-Structura institutionala -organ deliberativ plenar-organ deliberativ restrâns-organ administrativ -organe tehnice şi consultative -eventual organe jurisdicţionaleCLASIFICAREA OEICriterii:1. Gradul de deschidere:- organizaţii cu vocaţie universală (ONU, OMC)Caracteristici: universalitate, eterogenitate, provocari si politici globale- organizaţii cu vocaţie restransaRegionale: UE, NAFTA

Sub-regionale: OCEMN, SEECPInter-regionale: OCDE, G-20, OPECCaracteristici: omogenitate (decurgand din apropiere geografica, niveluri apropiate de dezvoltare, caracteristici, interese sau valori comune), criterii stricte de acces2. Intinderea competentelor:- organizatii omnifunctionale (competente diverse, atat politice cat si economice): O U,UE- Organizatii specializate – restranse la un domeniu de activitate:Comert: OMC, UNCTAD, AELS, NAFTAFinanciar: FMI, BIRD, BEITransporturi si Telecomunicatii: OACI, UITSocial: OIM, OMSAgricultura: FAO3. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre :- organizaţiile de cooperare sau coordonare (ex. OCDE) – decizii cu caracter de recomandari,statele membre nu pot fi obligate sa si le asume.- organizaţii integraţioniste sau supra-nationale (ex. UE) – decizii obligatorii pentru statelemembre, mijloace proprii pentru impunerea acestora (infringement), posibilitatea exercitarii deatributii fara concursul statelor membre. Limite ale integrariiInteresele Romaniei in raport cu OEIConditii avantajoase de finantareAsistenta tehnica, sprijin in formularea politicilor publicePromovarea proiectelor nationale, regionale de interes majorParticipare la decizii, formarea expertilor nationaliInstrumente de politica externa (in plan multilateral, dar si bilateral)

Unitatea de învăţare 2Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si Sistemul Natiunilor UniteOrganizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a fost creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost semnată Carta ONU. ONU este cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre). Sistemul Naţiunilor Unite cuprinde, alaturi de organele principale si subsidiare ale ONU, alte 15 agenţii specializate: Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Grupul Băncii Mondiale (alcătuit din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Societatea Financiară Internaţională, AsociaţiaInternaţională pentru Dezvoltare, Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor şi Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii), Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, Organizaţia Maritimă Internaţională, Organizaţia Internaţională a Telecomunicaţiilor, Uniunea Poştală Universală, Organizaţia Meteorologică Mondială, Organizaţia Internaţională a Proprietăţii Intelectuale, Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, Agenţia Internaţională a Energiei Atomice.Organizaţia Naţiunilor Unite (O U) creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost semnată Carta ONU Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări

membre) membrii originari (51) şi membrii admişi Sediul principal al ONU este la New York + oficii la Geneva, Viena şi NairobiScopurile ONU:Mentinerea pacii si securitatii internationale – actiuni preventive, de gestionare a conflictelor si post-conflictCooperarea internationala in plan politic, economic, social, cultural etc.Respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentalePromovarea relatiilor prietenesti intre stateCarta ONU – principii:Nerecurgerea la forta sau amenintarea cu fortaSolutionarea pasnica a diferendurilor internationalEgalitatea suverana a statelorIndatorirea statelor de a coopera intre eleNeamestecul in treburile interne ale altor stateDreptul popoarelor la autodeterminareIndeplinirea cu buna credinta a obligatiilor internationaleOrganele principale ale ONU:Adunarea GeneralăConsiliul de SecuritateConsiliul Economic şi Social (ECOSOC)Consiliul de TutelăCurtea Internaţională de JustiţieSecretariatulAdunarea Generală (AG) - organul cel mai reprezentativ al ONU. Reprezentare egala a tuturor statelor membre. iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării internaţionale;primeşte şi examinează raporturile anuale ale celorlalte organe ale Naţiunilor Unite, precum şi bugetul organizaţiei.Consiliul de Securitate: principal responsabil in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale; alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanenţi: China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pecriteriul distribuţiei geografice echitabile .Consiliul Economic si Social (ECOSOC) – coordoneaza activitatile economice si sociale desfasurate in sistemul Natiunilor Unite. Subordonat AG.Organ cu compozitie restransa – 54 membri (criteriul repartitiei geografice echitabile)Atributii:- Coordonarea activitatii institutiilor specializate- Consultarea organizatiilor internationale neguvernamentale- Redactarea de studii, rapoarte, recomandari, proiecte de conventii- Convocarea conferintelor internationale tematiceStructura:- comitete si comisii functionale- 5 comisii regionale: Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), Comisia economicăpentru Africa (ECA), Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Comisiaeconomică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL), Comisia economică şi socială pentru Asia

de Vest (ECLA),Toate organele principale ale ONU au posibilitatea de a crea organe subsidiare (comisii, comitete,institutii specializate.Exemple:Programul atiunilor Unite pentru Dezvoltare (P UD)Înfiinţat în 1966 ca organism autonom al ONU, prin rezolutie a AG. Participa toate statel membre ale ONU sau ale institutiilor specializate din sistemul Natiunilor Unite.Misiune: coordonarea acordarii de asistenta tehnica, in regim multilateral, catre state in curs de dezvoltare si tranzitie. Nu acorda imprumuturi, nu finanteaza proiecte de investitii in infrastructura, nu este cadru de negociere a acordurilor comerciale.Resurse: contributii voluntare ale statelor membreSediu:New YorkOrganizare:- Consiliul de Administratie (48 membri alesi de ECOSOC) – stabileste principii directoare si orientari.- Secretariat, condus de Director general – gestioneaza activitatea curenta.Organizatia atiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (O UDI)Înfiinţata în 1965 prin rezolutie a AG. Institutie specializata in sistemul Natiunilor Unite. 173 membriMisiune: promovarea dezvoltarii industriale a tarilor in curs de dezvoltare prin asistenta tehnica, facilitarea transferurilor tehnologice si investitiilor straine, consultari si schimb de bune practice in domeniul politicilor industriale.Resurse: contributii voluntare ale statelor membre si alocari din Fondul de Dezvoltare Industriala al Natiunilor UniteSediu:VienaOrganizare:- Conferinta Generala – organ reprezentativ- Consiliul de Dezvoltare Industriala – organ executiv cu 53 membri (criteriul repartitiei geografice echitabile)- Comitetul de Programe si Buget – organ specializat (aspecte financiare), 27 membri- Secretariat, condus de Director general – gestioneaza activitatea curenta.Conferinta atiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (U CTAD)Înfiinţata în 1964 ca organism autonom al ONU, prin rezolutie a AG. Participa toate statele membre ale ONU sau ale institutiilor specializate din sistemul Natiunilor Unite.Misiune: elaborarea de principii si recomandari pentru un comert international echitabil, care safavorizeze tarile in curs de dezvoltare, catre guverne si organizatii internationale. Rol complementar OMC, la care participa ca observator.Rezultate: facilitarea incheierii unor acorduri internationale asupra produselor de baza, instituirea sistemului generalizat de preferinte comerciale din partea statelor industrializate in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, instituirea sistemului de preferinte comerciale intre statele in curs de dezvoltare.Sediu:GenevaOrganizare:- Conferinta UNCTAD - organ reprezentativ (nivel ministerial)- Consiliul pentru Comert si Dezvoltare – organ permanent, isi desfasoara activitatea princomisii, comitete si grupuri de lucru specializate

- Secretariat, condus de Secretar general (numit de SG ONU)Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO)Înfiinţata în 1945 prin act constitutiv propriu. Institutie specializata in sistemul Natiunilor Unite. 170 membriMisiune: eliminarea foametei prin dezvoltarea durabila a productiei agricole si alimentare. Acorda asistenta tehnica. Nu finanteaza investitii, dar propune proiecte spre finantare catreBIRD sau banci regionale de dezvoltare.Resurse: contributii ale statelor membre, donatii publice si private si alocari PNUDSediu:RomaOrganizare:- Conferinta – organ reprezentativ- Consiliul FAO – organ executiv cu 49 membri- Secretariat, condus de Director general (ales de Conferinta)

MODULUL 2

Unitatea de învăţare 3Institutiile financiare internationale din sistemul Natiunilor UniteConferinţa Monetară şi Financiară din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevăzut înfiinţarea a două instituţii – Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), ce va constitui nucleul Grupului Bancii Mondiale. Conferinţa Monetară şi Financiară din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevăzut înfiinţarea a două instituţii - Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).Fondul Monetar InternaţionalÎnfiinţat: 1 iulie 1944 – Conferinţa Bretton Woods; 184 state membreObiective: - promovarea cooperării monetare internaţionale- facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional- promovarea stabilităţii cursurilor de schimb- crearea unui sistem multilateral de plăţi- finanţarea ţărilor membre care se confruntă cu dificultăţi legate de balanţa de plăţi.Funcţii: - supraveghere- creditare- asistenţă tehnicăSediu: Washington D.C.Organisme de conducere: - Consiliul Guvernatorilor- Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional- Consiliul Director (reprezentanţii celor 24 Constituente)- Director generalMoneda de cont a FMI – DST (Drepturi Speciale de Tragere) creată de FMI în 1969, pe baza unui coş de valute, implicit luând în calcul situaţia economică a ţărilor membre (40% USD, 32% EUR, 11% JPY, 17% GBP). România a devenit membră FMI la 15 decembrie 1972. Stadiul actual al relatiei cu FMI: Acord stand-by de tip preventiv, incheiat in 2011 pentru 24 de luni in

suma de 3,090 miliarde DST (apoximativ 3.6 miliarde euro), conjugat cu asistenţă de tip preventiv acordată de Uniunea Europeană în valoare de 1,4 miliarde de Euro şi cu un împrumut de 0,4 miliarde Euro de la Banca Mondială.Grupul Băncii MondialeCuprinde 184 membri si 5 agenţii cu funcţii distincte pentru îndeplinirea misiunii Grupului:- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD): acorda împrumuturi şi servicii legate de împrumuturi (garanţii, consultanţă etc.) ţărilor în curs de dezvoltare, solvabile şi cu venituri medii.- Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (IDA): acordă împrumuturi pe termen lung, fără dobândă, celor mai sărace 78 de ţări din lume, care nu au capacitatea de a împrumuta în condiţiile pieţei.- Corporaţia Financiară Internaţională (IFC): acordă împrumuturi pe termen lung, garanţii, servicii de gestionare a riscului şi consultanţă sectorului privat viabile din ţările în curs de dezvoltare.- Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (MIGA) : garanteaza împrumuturile pe piaţa private de capital destinate unor proiecte ale sectorului privat, contribuind astfel la încurajarea investiţiilor străine şi dezvoltarea mediului de afaceri în ţările în curs de dezvoltare.- Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din domeniul Investiţiilor (ICSID): ofera conciliere şi arbitraj pentru conflicte din domeniul investiţiilor, ajutând astfel la crearea unui climat de încredere între state şi investitorii străini.România este membră a BIRD, IFC, MIGA si ICSID.Ultimul Parteneriat Strategic pentru România (Country Partnership Strategy – CPS) 2009-2013 are ca obiective sprijinirea României în vederea depăşirii crizei economice şi financiare şi continuarea programului de reforme în vederea unei creşteri economice sustenabile şi echitabile. După 2013, România va trece la o nouă etapă a colaborării sale cu BM: nu va mai putea implementa proiecte ale instituţiei pe teritoriul său, urmând să rămână membru donator.

Unitatea de învăţare 4Organizatii inter-regionale pentru coordonarea politicilor economice: G-20 si OCDEIn contextul adancirii interdependentelor economice intre state situate in diferite regiuni geografice si al cautarii echilibrului intre asigurarea legitimitatii internationale si cautarea eficientei si rezultatelor concrete in adoptarea unor masuri cheie pentru evolutiile economiei globale, s-au afirmat, in ultimele doua decenii, ca foruri de dezbatere si coordonare a politicilor econmice intre principalii actori internationali, doua structuri in afara si complementare sisatemului Natiunilor Unite: G-20 si Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).G-20 -Înfiinţat în 1999, in contextul crizelor financiare din Asia, Rusia, America Latina. Reunea miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din 19 state dezvoltate şi mari economii emergente + Comisia Europeana.Ratiunea infiintarii - cooperarea între statele industrializate şi cele emergente (responsabilizarea celor din urmă în abordarea provocărilor economice globale)1999 – 2008 - reuniuni cu caracter exclusiv tehnic, axate pe chestiuni bugetare si monetare.2008 – 2011 (urmare crizei globale) - reuniuni la nivel de lideri ai statelor G-20 si ai principalelor organizatii internationale (ONU, OMC, FMI şi BM). Afirmarea ca for global de coordonare a politicilor economice.Obiective:

• stabilirea unei înţelegeri comune a cauzelor crizei financiare• politici coordonate de stimulare a cresterii• reforma sistemului de instituţii globale (infiintarea Consiliului de Stabilitate Financiară, cresterea resurselor si reforma sistemului de decizie in FMI si BM)• o noua filozofie economică pentru politicile promovate de instituţiile financiare internaţionale(consensul de la Seul pentru Creştere lncluziva vs. Consensul de la Washington)• reforma reglementarilor financiare• angajamentul de a nu introduce bariere protecţioniste• relansarea rundei DohaOCDEA fost înfiinţată in septembrie 1961 înlocuind Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), care fusese destinată administrării ajutorului american din cadrul Planului Marshall. Sediul a fost stabilit la Paris.Misiune: OCDE reprezintă un for internaţional de dezbatere a politicilor economice şi sociale la nivel global. OCDE este un “furnizor” de date comparative, analize şi previziuni realizate în vederea acordării ajutorului guvernelor, în vederea comparării diferitelor politici aplicate, găsirii unor răspunsuri pentru problemele comune, identificării celor mai bune practici şi coordonării politicilor. OCDE nu oferă credite sau alte surse de finanţare.Membri: 34 state (Rusia este asteptata sa adere in 2012). În prezent, statele membre ale Organizaţiei deţin împreună peste 70 % din producţia şi comerţul mondial cu bunuri şi servicii şi peste 90% din volumul investiţiilor străine directe la nivel mondial, fapt pentru care Organizaţia a fost numită « clubul ţărilorbogate ».OrganizareOrganismul de conducere al OCDE este Consiliul OCDE, format din reprezentanţii ţărilormembre şi un reprezentant al Comisiei Europene. Se reuneşte cu regularitate la nivelul ambasadorilor OCDE, deciziile fiind luate prin consens şi se reuneşte la nivel ministerial o datăpe an, pentru a discuta problemele importante şi a stabili priorităţile Organizaţiei. Deciziile luate de Consiliu sunt puse în practică de Secretariatul OCDE.Secretariatul OCDE este coordonat de către Secretarul General, sprijinit în activitatea sa de către 4 secretari generali adjuncţi. Secretarul General este cel care prezidează şedinţele lunare ale Consiliului, asigurând legătura dintre statele membre şi Secretariat.Reprezentanţii statelor membre se întâlnesc şi schimbă informaţii în cadrul comitetelor organizate în funcţie de domeniile specifice (peste 200 de comitete şi grupuri de lucru), puterea de decizie aparţinând însăConsiliului OCDE.Romania – candidat pentru aderare la OCDE, participa ca membru sau observator in diferite comitete si grupuri de lucru ale Organizatiei.Criterii de acces:• existenţa unei economii de piaţă şi a democraţiei (like-mindedness);• dimensiunea şi importanţa economică a unui stat (significant player);• principiul beneficiului reciproc prin care aderarea unui nou stat să fie benefică atât pentru statul respective cât şi pentru OCDE (mutual benefit);• consideraţii globale, in primul rand diversitatea geografică.

Unitatea de învăţare 5Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)OMC este o organizaţie internaţională care supervizează un numărmare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea „Acordului general asupra tarifelor şi comerţului“ şi operează în direcţia reducerii şi abolirii barierelor comerţului internaţional.Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)Istoric1944 – Conferinta Bretton Woods: decizia de infiintare a Organizatiei Comerciale Internationale (OCI)1947 – Incheierea Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT)1948 – Carta de la Havana: crearea OCI ca institutie specializata a ONU (neratificata)1947 – 1994: 8 runde de negocieri comerciale multilaterale in cadrul GATT. Reguli GATT: tratamen nediscriminatoriu (clauza natiunii celei mai favorizate); inlaturarea restrictiilor cantitative si altor obstacole netarifare; reducerea graduala a taxelor vamale.1986 – 1994: Runda Uruguay. Actul final al rundei consemneaza infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului (include GATT). 1 ianuarie 1995 – intrarea in functiune a OMC.O.M.C. reprezintă baza instituţional-juridică a sistemului comercial multilateral, fiind singura organizaţie internaţională globală, cu vocaţie universală, care stabileşte reguli de comerţ între state.Funcţii:facilitarea implementării, administrării şi aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor; forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comerţului cu servicii prin desfiinţarea barierelor şi elaborarea de reguli în noi domenii legate de comerţ; soluţionarea diferendelor comerciale; examinarea politicilor comerciale naţionale; cooperarea cu alte instituţii internaţionale în formularea politicilor economice la scară mondială.Acordurile OMC:- GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert)- GATS (Acordul General pentru Comertul cu Servicii)- TRIPS (Acordul cu privire la aspectele comerciale legate de drepturile de proprietateintelectuala)Pe lângă Acordurile ce cuprind principiile de bază (GATT, TRIPS, GATS), au fost negociate şi o serie de Acorduri suplimentare care se referă la clauze speciale cu privire la sectoare specifice (cum ar fi: evaluarea bunurilor în vamă, inspecţia înainte de expediţie etc.).Apartenenţa la OMC: în urma unui proces de negocieri cu membrii. Se finalizează cu încheierea unui Protocol de aderare în care sunt incluse angajamentele pe care ţara candidata şi le asumă şi se obligă să le pună în aplicare ulterior aderării la Organizaţie, alaturi de regulile şi principiile generale ale O.M.C.StructuraConferinta Ministeriala – organ plenar, responsabil pentru luarea deciziilor; se reuneste la o data la 2 aniConsiliul General – organ plenar; indeplineste functiile Conferintei Ministeriale intre reuniuni;functioneaza ca Organ de Reglementare a Diferendelor. Include:Consiliul pentru Comertul cu Bunuri;Consiliul pentru Comertul cu Servicii;

Consiliul TRIPS.Secretariatul OMC – condus de Director general (rol de facilitare).De retinut:- OMC nu face parte din Sistemul O U;- Caracterul contractual al Organizatiei;- Puterea nu este delegată unui organ director;- Toate deciziile sunt luate de membri (ca regulă generală prin consens; este prevazutaposibilitatea unui vot majoritar, însă această prevedere nu a fost niciodată utilizată).România a fost Parte Contractantă la GATT, iar prin participarea sa la negocierile din cadrul RundeiUruguay a devenit Membru fondator al OMC.Din 2007, România aplică politica comercială comună a UE şi a preluat angajamentele UE din cadrul OMC. În cadrul OMC, Comisia Europeană este cea care negociază în numele U.E. Statele membre participa la reuniunile Consiliului UE pentru Politica Comerciala, unde se dezbate şi adoptă poziţia comuna de negociere a UE.

MODULUL 3

Unitatea de învăţare 6Uniunea EuropeanaUE este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul. UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui conflict. De atunci, UE a evoluat mult, transformându-se într-o piaţă unică imensă, cu o monedă comună (euro). Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi în nenumărate domenii.Repere istorice:1951 – Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (Planul Schuman)1957 - Tratatul de la Roma prin care e creată Comunitatea Economică Europeană (CEE)1986 - Actul Unic European1992 – Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana1995 - Acordul Schengen1997 - Tratatul de la Amsterdam1999 – Introducerea euro2007 - Tratatul de la LisabonaInstitutii EuropeneCONSILIUL EUROPEAInfiintat:1974Componenta: sefii de stat sau de guvern ai tărilor membreRolul: de a impulsiona dezvoltarea Uniunii si de a stabili politicile generale necesare acesteidezvoltări.Atributii:· desemnarea principalelor linii de actiune la nivelul evolutiei internationale a constructiei europene

· stabilirea orientărilor generale în domeniul politicilor economice, sociale si externe· luarea deciziilor la cel mai înalt nivel în privinta problemelor deosebite care pot apărea în cadrul domeniului economic, social, financiar si de politică externă.Nu are atributii legislative.Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: înfiintarea functiei de presedinte stabil al Consiliului European (in prezent - Herman von Rompuy)CONSILIUL UNIUNII EUROPENEOrgan interguvernamental, în care sunt reprezentate interesele tuturor statelor membre ale UniuniiComponenta: cate un membru al fiecarui guvern delegat în functie de problemele aflate pe ordinea dezi. Formate: Afaceri generale si relatii externe (CAGRE), Afaceri economice si financiare (ECOFIN),Justitie si afaceri interne, (JAI) etc.Atributii· Asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;· Are putere de decizie după ce obtine avizul Parlamentului sau în procedura de co-decizie cuacesta din urmă;· Defineste si pune în aplicare Politica Europeană de Securitate Comună, coordonează domeniile de ordine publică si cooperare judiciară în materie penală;· Acordă Comisiei putere de executie în anumite politici comunitare.Presedintia Consiliului este asigurată prin rotatie, pe o perioadă de 6 luni, de fiecare stat membru al UE.Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: extinderea domeniilor de aplicare a votului cumajoritate calificată si introducerea sistemul dublei majorităti - 55% din statele membre,reprezentând cel putin 65% din populatia UE.Parlamentul EuropeanSingura institutie supranatională ai cărei membri sunt alesi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul European reprezintă cetătenii statelor membre.Sediu: Bruxelles si StrasbourgCompetente:· împarte competenta legislativă cu Consiliul UE (prin co-decizie, aviz sau cooperare);· constituie împreună cu Consiliul UE autoritatea bugetară a Uniunii Europene· competentă de control a activitătilor Uniunii EuropeneModificari in urma Tratatului de la Lisabona: extinderea competentelor PE (codecizia devineprocedura legislativă ordinară, PE va alege Presedintele Comisiei Europene pe baza propunerilor Consiliului EuropeanComisia EuropeanaOrgan executiv al UE. Reprezintă interesul comun european.Componenta:câte un comisar din fiecare stat membru; componenta sa este aprobata de PE.Atributii:- „gardian al tratatelor”: veghează la aplicarea regulamentelor si a directivelor adoptate deConsiliu si Parlament si poate recurge la calea contencioasă în fata Curtii de Justitie în caz deneaplicare a dreptului comunitar (procedura de infringement).- initiator legislativ: propune proiectele de acte legislative comunitare (cu exceptia PESC sicooperarii politienesti)

- institutie executivă al Uniunii: pune în aplicare deciziile luate de Consiliu si Parlament(gestioneaza politicile comune).Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: reducerea numarului de comisari la două treimidin numărul statelor membre, printr-un sistem de rotatie; presedintele Comisiei va fi ales în mod direct de către PE.Alte Institutii:Curtea de Justiţie garantează respectarea dreptului european;Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii;Comitetul Economic şi Social European reprezintă societatea civilă, angajatorii şi salariaţii;Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale;Banca Centrală Europeană răspunde de politica monetară europeană;Ombudsmanul European investighează plângerile privind proasta administrare de către instituţiile şi organismele UE; Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) îi oferă sprijin Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, ce asigura coordonarea acţiunilor desfăşurate de UE pe plan extern. si altele…Politicile comunitare sunt, alături de instituţii, element distinctiv al Uniunii Europene. Politicilereprezintă transpunerea în practică a voinţei de cooperare a statelor membre, în scopul soluţionării unoprobleme comune şi realizării unor obiective comune. Strategiile sunt instrumente de implementare a politicilor, abordează problematici punctuale şi în general au un orizont de timp definit.Clasificare:Politici cu competenţă exclusivă (numai Uniunea legiferează. Legislaţia este obligatorie.Statele membre legiferează doar dacă sunt împuternicite de Uniune sau când adoptă legislaţia detranspunere a legislaţiei UE). Ex. Uniunea vamală, Politica în domeniul concurenţei, Politica monetară pentru statele membre Euro, Politica comercială comună.Politici cu competenţe partajate (legiferează atât Uniunea, cât şi statele membre). Ex. Piaţa Internă, Politica agricolă comună, Politica în domeniul pescuitului, Politica de coeziune, Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Politica în domeniul transporturilor, Politica în domeniul mediului, Politica în domeniul energiei, Politica de cercetare.Politici non-legislative (bazate pe cooperare, sprijin din partea UE, competenţele rămân, în principal, la nivelul statelor membre). Ex. Politica în domeniul sănătăţii , Politica industrială, Turism, educaţie, formare profesională, tineret, sport, cultură, Protecţie civilă, Cooperare administrativă. Caz special: Politica externă: prerogativă a statelor membre, dar şi Uniunea deţine competenţe să definească şi implementeze o politică externă, de securitate şi apărare comună.

Intrebari si raspunsuri:Unitatea 1:1. Care dintre următoarele variante nu reprezintă un element definitoriu al organizatiilor economiceinternationale:a) Caracter inter-statal, multilateralb) Contracararea procesului de globalizarec) Personalitate juridical distincta de cea a statelor membre2. Care din urmatoarele organizatii este cu vocatie restransa si inter-regionala:a) Organizatia Natiunilor Unite

b) Uniunea Europeanac) Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica3.Care din urmatoarele elemente diferentiaza organizatiile cu vocatie restransa de cele cu vocatieglobala?a) Criterii mai stricte accesb) Eterogenitateac) Caracterul inter-statal4. Dupa natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre, organizatiile economice international se clasifica in:a) organizaţii cu vocaţie universală si organizatii cu vocatie restransab) organizatii omnifunctionale si organizatii specializatec) organizaţiile de cooperare sau coordonare si organizaţii integraţioniste sau supra-nationale

Unitatea 2:1. Care dintre următoarele variante nu reprezintă un scop al ONU:a) Mentinerea pacii si securitatii internationaleb) Conducerea negocierilor comerciale multilateralec) Respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale2. Misiunea ECOSOC este:a) Coordonarea activitatilor economice si sociale desfasurate in sistemul Natiunilor Uniteb) Recrutarea si salarizarea functionarilor internationali in sistemul Natiunilor Unitec) Impunerea de sanctiuni statelor ce reprezinta un pericol pentru securitatea internationala3. Misiunea PNUD este:a) Conducerea negocierilor comerciale multilateraleb) Supravegherea institutiilor financiare si pietelor financiare internationalec) Coordonarea acordarii de asistenta tehnica, in regim multilateral, catre state in curs dedezvoltare si tranzitie4. Care din urmatoarele nu este un organ principal al ONU:a) Adunarea Generalăb) Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltarec) Consiliul Economic si Social

Unitatea 3:1. Care dintre următoarele institutii financiare nu face parte din Grupul BanciiMondiale:a) Corporaţia FinanciarăInternaţionalăb) Fondul MonetarInternationalc) Asociaţia Internaţională deDezvoltare2. Care dintre următoarele variante nu reprezintă un obiectiv al FMI:a) promovarea cooperării monetare internaţionaleb) finantarea investitiilor publice in infrastructurac) finanţarea ţărilor membre care se confruntă cu dificultăţi legate de balanţa de plăţi

3. Care din urmatoarele institutii din Grupul Bancii Mondiale a fost infiintata la Conferinta de la BrettonWoods:a) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltareb) Asociaţia Internaţională de Dezvoltarec) Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor4. Stadiul actual al relatiei Romaniei cu FMI este:a) acord de imprumut stand-byb) acord stand-by de tip preventivc) acord stand-by deraiat (off-track)

Unitatea 4:1. Scopul infiintarii G-20 a fost:a) coordonarea politicilor economice între statele industrializate şi cele emergenteb) elaborarea de studii si analize asupra politicilor economicec) finantarea dezvoltarii tarilor celor mai sarace ale lumii2. Statutul Romaniei la OCDE este de:a) membrub) candidatc) fondator3. Misiunea OCDE este:a) acordarea de imprumuturi pentru dezvoltareb) dezbaterea politicilor economice şi sociale la nivel globalc) accelerarea negocierilor comerciale multilaterale in cadrul rundei Doha4.Care dintre urmatoarele nu reprezinta un criteriu de acces in OCDE:a) existenţa unei economii de piaţă şi a democraţieib) principiul beneficiului reciprocc) apartenenta la G-20

Unitatea 5:1.Cand a inceput sa functioneze OMC:a) in 1948, prin ratificarea Cartei de la Havanab) in 1964, in urma unei rezolutii a Adunarii Generale a ONUc) in 1995, in urma incheierii cu succes a rundei Uruguay2. Care din urmatoarele elemente nu reprezinta o functie a OMC:a) facilitarea implementării, administrării şi aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi ale oricărornoi acorduri ce vor fi negociate în viitor;b) acordarea de imprumuturi pe termen lung tarilor in curs de dezvoltarec) soluţionarea diferendelor comerciale;3. Romania este membru fondator al urmatoarei organizatii:a) ONUb) OMCc) UE4. Ce structura a OMC functioneaza ca organ de reglementare a diferendelor:a) Conferinta Ministeriala

b) Secretariatul OMCc) Consiliul General.

Unitatea 6:1. Rolul Consiliului European este:a) de a impulsiona dezvoltarea Uniunii si de a stabili politicile generale necesare acestei dezvoltărib) de a pune în aplicare deciziile luate de Consiliul UE si Parlamentc) de a controla modul de finanţare a activităţilor Uniunii2. Care din urmatoarele elemente nu reprezinta o atributie a Comisiei Europene:a) adopta acte legislative comunitareb) veghează la aplicarea regulamentelor si a directivelor adoptate de Consiliu si Parlamentc) propune proiecte de acte legislative comunitare3.Competenta legislativa a Uniunii europene este impartita intre:a) Consiliul European si Parlamentul Europeanb) Parlamentul European si Consiliul UEc) Parlamentul European si Comisia Europeana4. Politici cu competenţe partajate sunt cele in legatura cu care:a) Uniunea legiferează iar statele membre adoptă legislaţia de transpunere a legislaţiei UEb) pot legifera atat Uniunea cat si statele membrec) competentele rămân la nivelul statelor membre, care primesc sprijin din partea Uniunii