Liceul Teoretic „Ion Pelivan”satul Răzeni, Ialoveni

Orice copil e o floare Sub acelaş soare

Activitate extracurs desfășurată în cadrul săptămînii

„Educație incluzivă” Participanți: elevii claselor a I-a – IX-a.

Obiective:

• Modificarea stereotipurilor legate de incluziunea școlară și promovarea ideei că diversitatea este o oportunitate, că putem învăța din diversitate.

• Schimbarea percepțiilor personalului instituții de învățămînt, elevilor și părinților față de incluziunea educațională și promovarea mesajului ”Fiecare copil poate învăța”

• Cultivarea unor relații de susținere reciprocă între şcoală şi comunitate. • d)Promovarea ajutorului reciproc și a susțineri printre elevi. • e)Atragerea unui numar cat mai mare de parinți ca factori activi si parteneri

in procesul de educație si instruire a copiilor în contextul educației incluzive • g) participarea elevilor la soluţionarea problemelor ce privesc propria

dezvoltare. Anexăm imagini și scenariul activității

Careul de deschidere a Săptămînii Educației Incluzive

Colaj de poiezii dedicat educației incluzive

Dansul Toleranței

„Sîntem responsabili pentru cei care i-am îmblînzit”.

(Antoine de Saint-Exupéry „Micul Prinț”)

Scena I Pe scene un copil se roagă

Înger, îngeraşul meu Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine! Eu sunt mic, Tu fă-mă mare, Eu sunt slab, Tu fă-mă tare, În tot locul mă-nsoţeste şi de rele mă fereşte! Doamne, îngeraşii tăi fie păzitorii mei,

şi în zi şi în noapte, pînă-n ceasul cel de moarte. Amin! Dansul Îngerilor

Scena II Moderatorul I ( merge şi împinge îngerii, care sînt decupaţi din hîrtie) Se întorc îngerii – din lume se întorc... Cum se întorc? În tot felul se întorc în cerul lor îngerii: unii zboară mai obosisiţi, alţii zboară mai puţin obosiţi, unii prind pe cer stele mai măşcate, alţii poartă stele mai strălucitoare – după cum le-au fost drumurile, după cît de lungi le-au fost zborurile, după felul veştilor aduse în cer din lumea ce pămîntească. Pleacă, pe scenă apre Domnul Dumneze, urmat de svîntul petrea, păşeşte printre stele, citindu-le cu multă înţelegere şi clătinîd din cap, dă din cap şi sfîntul Petrea Domnul: Cu de toate-i lumea, Sfinte Petrea, cu de toate-i......... Sfîntul Petrea: Îmi place cum urmăreşti întoarcerea îngerilor acasă, Doamne. Domnul: Iar mie îmi place, Sfinte Petrea, cum îi zici cerului nostru – acasă!... Şi-mi mai place că ai observat că-mi place să iau aminte şi să cetesc întoarcerea îngerilor noştri din lumea largă. Unii zboară obosiţi de tot – au avut un drum lu-u-ung. Dar uite ce stele luminoase poartă şi cu cîtă plăcere le prind în cer, în casa noastră. Fiecare stea luminoasă e un prunc ce s-a născut. Sfîntul Petrea: Iar unii îngeri se întorc cu steluţe mai palide........... Domnul: Iar unii îngeri de-ai noştri încă nu s-au întors, Sfinte Petrea, încă nu s-au întors şi-s mulţi aceştia din urmă. Orice copil cu stea luminoasă are un înger pe pămînt mama. Priveşte: Powier poit Mama înger pe pămînt

ScenaIII Sfîntul Petrea: Observ, Doamne, că îţi place să vii la fereastră asta, care dă spre pămînt , şi să priveşti, ca şi cum ai privi întoarcerea oamenilor .... Domnul: Adevărat, Sfinte Petrea, că-mi place să privesc spre pămînt, şi e la fel de adevărat că- mi place să admir copii, ştii ce înseamnă să fii copil. Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumuseţe, să crezi în credinţă. Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul

sau, gândeşte că se află călare pe un cal din cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mania în toată puterea cuvântului... Aşa sunt toţi copii la această vârsta. Priveşte Cîntec: copilărie Sfîntul Petrea: Doamne uite ce priveşte: o mămică şi patru fetiţe drăgălaşe Merge mama pe stradă Cu 4 fetiţe de mînă. Mama zice: -O să cumpăr o geantă mare. Patru fete zic: - Şi patru gentuţe mici. Mama zice: -O să cumpăr un pieptene mare. Patru fete zic: - Şi patru pieptene mici. Mama zice: -O să cumpăr o basma mare. Patru fete zic: - Şi patru băsmăluţe mici. Mama zice: -O să cumpăr nişte perii de podele. Cine va lucra cu ele? Domnul: Da, aşa sunt fetele, toată ziua cîntă şi dansează, : Dans modern Scena IV Sfîntul Petrea: Da, copilăria este una dintre cele mai frumoase perioade, care ne marchează pentru tot restul vieţii. Domnul: Este advărat. Ştii de ce la unii îngeri steau este mai palidă, fiindcă protejaţii lor au plîns mai mul decît ceilalţi copii, fiindcă nu şi-a u văzut părinţii:

Vă rog Dac-ar avea părinţii ochi să vadă şi sufletul le-ar fi mereu atent, În ochii pruncilor cu viaţa fadă Ar descifra mesajul cel urgent:

”Vă rog iubiţi/mă inteligent!” Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare; Nu vreau bunici şi nici televizor; Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare; Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor, Dar vreau să fiu al vostru nu al lor. Eu ştiu că aveţi profesii elevate, Că sînteţi la curent cu date noi, C-aveţi serviviciu ca eu să am de tote, Dar, fiindcă vă iubesc pe amîndoi, Vă spun: „Eu am nevoie doar de voi!” Aş vrea ca jucărie ochii mamei, Nu ochi îndepărtaţi a unui unchi, Cînd ne întîlnim atraşi de glasul foamei Şi nu pot sta la tata pe genunchi, Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi. Cîntec despre părinţi Domnul: Da adulţii au multe de învăţat Sfîntul Petrea: Priveşte Doamne un copil se joacă cu un pui de vulpe: V . : - Bună ziua ! P . : - Bună ziua ! ( se uită curios în jur ) V. : -Sunt aici! P . : - Cine eşti tu ? Eşti tare frumoasă… V . : - Sunt o vulpe. P . : - Vino să te joci cu mine,… sunt atât de trist ! V . : - Nu pot să mă joc cu tine… nu sunt îmblânzită ! P . : - A ! I artă-mă !…. Eu îmi caut prieteni. Dar ce înseamnă “ a îmblânzi” ? V. : - Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţel, aidoma cu 100 000 de alţi băiaţi. Iar eu nu am nevoie de tine . Şi nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe aidoma cu 100 000 de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume… P . : - Încep să înţeleg… E undeva o floare…mi se pare că m-a îmblânzit… V . : - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni ! Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă ! P . : - Ce trebuie să fac ?

V . : - Trebuie să ai foarte multă răbdare. Dacă tu , de pildă vei veni la ora 4 , eu încă de la ora 3 voi începe să fiu fericită. Şi cu cât va trece timpul, cu atât mai fericită voi fi . Voi descoperi cât preţuieşte fericirea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră de celălalte ore . Dar dacă vii la voia întâmplării, nu voi mai şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul…. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. P . : - Bine te voi îmblînzi, iar cînd va veni timpul să plec ce vei face V. Ah. Îmi vine să plîng. P. Tu ieşti vinovată. Eu n-am vrut să-ţi caşunez nici un rău, tu mai rugat să te îmblînzesc V. Fireşte P. Dar vei plînge V. Fireşte P. Atunci nu te alegi cu nimic! V. Ba da, îmi rămîne culoarea grîului. Adio. Iată secretul meu. Nimic mai simplu: nu vezi bine decît cu inima. Ochi nu destung esenţialul. P. Adio Domnul: Doar îngerii sînt responsabili de cei care iau îmblînzit. Ei sînt în sufletul copiilor Sfîntul Petrea: Sentimentele sale copii le transmit prin dans Dans moldovenesc

Scena V Domnul: Da timpul fuge repede, anotimpurile se succed, Prinde un un buchet de frunze Uite ce mi-a transmis un copilaş, e grăbit fuge laşcoală Sfîntul Petrea: Ani de şcoală rămîn gravaţi în inima fiecăruiia cu cele mai minunate amintiri. Un copil, cît de micuţ sau cîntec Azi la şcoală vine C- un ghiozdan nouţ, Întîia oară vine. Duce-n mîini o floare, Iar pe scări coboară Prima-învăţătoare

- Buna ziua-i zice - Prima-nvăţătoare, - Buna ziua, mice

Micu întide o floare Au rămas la poartă Stingeriţi un pic Mama lîngă tată şi lîngă bunic. Domnul:

Scena V Sfîntul Petrea: Doamne uite încă o stea palidă. Oare ce s-a întîmplat? Domnul: Aud paşi grăbiţi Tatăl : - Va rog sa-mi înscrieti baiatul în clasa I. Am fost la şase şcoli sa-l inscriu dar nu l-au primit. Directorul: De ce nu l-au primit? Ce s-a intamplat? intreaba directorul. Tatăl - Vedeţi , fiul meu este prea mare si nu încape în clasă. Directorul - Dar pe coridor încape? Tatăl - Nu încape nici pe coridor. Directorul: - Atunci il punem în sala de sport. Tatăl - Nu incape nici in sala de sport , zise tatal cu tristete. - Directorul: Atunci imi pare rau, draga domnule, dar nu-l putem primi nici no. Tatăl - Va inteleg, dar va rog sa ma intelegeti si dumneavoastra pe mine. Pavko al meu e copil de scoala si trebuie sa mearga la scoala. Nu pot sa-l las fara educatie. Si nici nu am bani pentru amenda.

Moderatorul. În cele din urma s-au înteles sa-l înscrie pe Pavko la şcoala. O sa stea în curtea scolii şi o sa se uite în clasa pe fereastra ca sa urmareasca lecţiile. Mama, bucuroasă dimineaţa îşi pregătea copilul catre şcoală. Pe scenă un mama aşează rechizitele şcolare şi vorbeşte

Mama. Fiul meu începe azi şcoala. O vreme, totul va fi nou şi ciudat pentru el. Şi aş dori să-l tratezi, cumva, cu blândeţe.

Vezi tu, până acum, el a fost regele grădinii. A fost stăpânul curţii. Eu am fost mereu alături de el, să-i bandajez rănile, să-l alin. Acum, însă, lucrurile se vor schimba. În dimineaţa aceasta, va coborî treptele în faţa casei, îmi va face semn cu mâna şi va porni în marea aventură care va cuprinde, probabil, războaie, drame şi tristeţe. Ca să-şi ducă viaţa în lumea în care trebuie să trăiască, e nevoie de încredere, dragoste şi curaj.

De aceea lume, aş dori să-l iei de mânuţă şi să-l înveţi tot ce trebuie să ştie. Învaţă-l, dar cu blândeţe, dacă poţi. Învaţă-l că pentru fiecare ticălos există un erou ; că pentru fiecare politician corupt există un lider plin de devotament; că pentru fiecare duşman există un prieten. Învaţă-l minunile din cărţi. Lasă-i timp, în linişte, să reflecteze la misterul etern al păsărilor care zboară în înaltul cerului, al albinelor în lumina soarelui şi al florilor pe dealurile înverzite. Învaţă-l că e mai onorabil să pierzi decât să înşeli. Învaţă-l să aibă încredere în propriile-i idei , chiar dacă toţi îi spun că nu sunt bune .Învaţă-l să-şi vândă cât mai bine forţa mâinilor şi a minţii, dar să nu-şi negocieze niciodată sufletul şi inima . Ai o sarcină grea, Lume, dar vezi ce poţi să faci. E un băieţel aşa de bun.

Pavko, e timpul să pleci la şcoală Iese băiatul îi pune geanta pe umeri, îi doreşte succes. Pavco pleacă. Pe scena o bancă la care stă Pavko singur, copii aleargă şi îl numesc Monstrule, gigantule, nu ne jucăm cu tine. Sună. Copii pleacă. Apare o fetiţă mică

Fata - Eşti în clasa întîi? Pavco - Eu? Da, sunt în clasa întîi. Fata - Şi eu sunt în clasa întai si ma cheama Betka. Tata mi-a citit ieri o poveste despre un urias bun. Tu esti un urias bun?

Pavko dadu din nou din cap. Isi intinse apoi mana pana la padure. Cand o aduse inapoi , in palma lui era o veverita. O duse pana la fereastra si i-o dadu fetitei.

Fata - O veverita! Ce frumoasa e! Nu-i culegi un con? Pavko isi intinse din nou mana, ajunse la varful unui brad si cand isi lasa mana jos , era plina de conuri.

Moderatorul. Ceilalti copii erau entuziasmati. Spaima le trecu repede pentru ca isi dadura seama ca Pavko, desi era urias, nu facea rau nici unei veveriţe. Apoi copiii se jucara cu Pavko in fiecare pauza. Cand se jucau de-a poarta de aur, Pavko era poarta. Cand jucau fotbal, Pavko era portarul. Ii era usor. Daca intindea o mana acoperea o jumatate din poarta. Ii parea rau de un singur lucru: ca nu putea sa se joace de-a v-ati ascunselea. Atunci copiii nu se mai jucara de-a vati ascunselea. Fara el nu era interesant.

Trebuie adaugat ca Pavko era un elev bun si primea in fiecare zi cate un plus in carnetul de note! Scena VI

Se aude plîns de copil Moderatorul: Doamne cîţi copii trişti Pe scenă iese copii

Sînt un băiţel cu ochelari Poreclit de colegi „ fraier”

Sînt o fetiţă nu zîmbesc nicicînd, Pentru că port un despozitiv dentar, Şi mai ştiu cum e Să plîngi pînă adormi. Iar eu sînt copilul cu gîndirea înceată Care-i ales ultimul, în orice joacă, Şi care are o mamă ce vrea să-şi uite trecutul...... Sînt gras. Sînt slab. Sînt scund. Sînt înalt. Sînt surd. Sînt orb. Nu te silesc să-mi fii prieten, Îţi cer doar atît: Nu rîde de mine, Nu mă porecli, Nu te bucura de nevoia mea, Şi într-o zi pe aripi divine Noi vom zbura.......

Domnul: Ia închide, Sfinte Petrea, fereastra şi...petrece zburătorii noştri la culcare. Uite ce-au făcut! Sfîntul Petrea: dar ce-au făcut e bine, Doamne! – au plîns la fereatra deschisă spre cele frumoase ale celor de pe pămînt. Domnul: De ce să plîngă, dacă-s frumoase cele văzute din fereastră asta. Sfîntul Petrea: De dragoste au lăcrimat, ca şi tine, Doamne, iar lacrimile Tale şi ale lor în ploaia plînsului Tău şi al îngerilor au spălat stele micuţilor şi toate strălucesc şi reflectează fericire, dragoste, credinţă. Pleacă de la fereastră Iese acelaş copil Înger, îngeraşul meu Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine! Eu sunt mic, Tu fă-mă mare, Eu sunt slab, Tu fă-mă tare, În tot locul mă-nsoţeste şi de rele mă fereşte! Doamne, îngeraşii tăi fie păzitorii mei, şi în zi şi în noapte, pînă-n ceasul cel de moarte. Amin! Se aude de după culese Ionică vin-o la culcare Cîntec de leagăn Iese copii Pentru a salva un copil nu e nevoie să fii înger Realizat: Calmațui Tatiana, psiholog școlar Nicula Nina, profesor.