Dieceza de Vicenza

Parohia “Araceli”

Piazza Araceli, 21;

36100-Vicenza

Tel cel.: 393 482 9000;

Tel fix: 0444 149 6055;

Fax: 0444 183 3500

E-mail: parohiavicenza@gmail.com Website: www.parohiavicenza.it

2 DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII (a Cananeencii). ÎNTÂMPINAREA DOMNU-LUI NOSTRU ISUS HRISTOS ÎN TEMPLU

ora 9.00 Sf. Spovadă

ora 10.30 Sf. Liturghie

ora 12.00 Parastas

După Sfânta Liturghie vor fi puse în vânzare primule iar suma adunată din vânzarea

lor va fi donată Centrului „Aiuto alla vita” din Vicenza

9 DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI.Sf M Nichifor. (Începe Triodul)

ora 09.30 Sf. Spovadă

ora 10.30 Sf. Liturghie

15 S Sf Ap Onisim

ora 10.00 Botez Francesca Roxana 16 DUMINICA FIULUI RISIPITOR. Sf M Pamfil şi cei împreună cu el

ora 09.30 Sf. Spovadă

ora 10.30 Sf. Liturghie

ora 16.00 Botez Alan Rafael

22 S Aflarea moaştelor martirilor din Eugenion ora 10.30: Botez Maria Elisabetta ora 14.00: Botez Nicholas Andrei

23 DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI (a lăsatului de carne). Sf M Policarp al Smirnei

ora 09.30: Sf. Spovadă

ora 10.30: Sf. Liturghie

ora 12.30: Prânzul comunitar de lăsatului sec și Balul Mărțișorului

Laborator de creație și divertisment pentru copii Sărbătoarea Mărțișorului, care marchează prima zi a primăverii, va fi întâmpinată de copii parohiei într-un mod inedit, cu joacă, creativitate începând cu dumini-că 23 februarie 2020, de la ora 10.30, în sacristia bisericii noastre. Laboratorul de creație este conceput pentru a le oferi ocazia celor mici să învețe, să creeze și să dăruiască. Copiii sunt invitați să confecționeze mărțișoare și felici-tări, special pregătite, ca și anii trecuți pentru a fi dărui-te mămicilor și bunicilor, ca semn al sosirii primăverii. Toți prichindeii care vor participa vor putea, de aseme-nea, să înțeleagă ce înseamnă procesul creativ colec-tiv. Atelierul va fi condus de către doamna preoteasă Monica Salanschi, ajutată de ani-matoarele comunității.

Accesul copiilor la orele de laborator este gratuit!

Cu ocazia Lăsatului sec de carne, a Mărțișorului și a Zilei Internaționale a Feme-ii, duminică 23 martie 2020, după Sfânta Liturghie, la ora 12.30, vom face tradiți-onalul prânz în comunitate (este necesară înscrierea). Din 24 februarie începe o săptămână specială din punct de vedere duhovnicesc și li-turgic. Pentru că Postul Sfintelor Paști este unul aspru, Părinții Bisericii au rânduit ca trecerea de la mâncarea de dulce la cea de post să se facă treptat. Săptămâna următoare credincioșii consumă, pe lângă produsele de post, numai lapte, brânză, ouă și pește. Săptămâna aceasta este cunoscută și ca Săptămâna Albă. Este o pre-gătire practic. Ea nu face parte din post. Postul durează 6 săptămâni la care se adau-gă Săptămâna Patimilor care are rânduieli aparte. Deci, sunt practic 7 săptămâni de post, iar această săptămâna albă sau a brânzei face ca perioada de aici până la Paşti să fie de 8 săptămâni, cuprinzându-se toate în perioada Triodului, cele 10 săptămâni de la Duminica Vameşului şi Fariseului până la Sfintele Paşti. Postul nu reprezintă doar oprirea de la mâncarea de dulce. Postul de bucate es-te din când în când pe când postul de păcate trebuie să fie permanent. Miercu-rea și vinerea din Săptămâna Albă sunt zile aliturgice. În Biserici nu se oficiază Sfânta Liturghie.

Pentru botezuri (lumânări de botez), cununii, sfeştanii, mo-

lifte, etc., vă puteți adresa la Pr. Raimondo:

tel. 0444 149 6055; cel. 393 482 9000

sau în fiecare duminică la Biserică

(înainte sau după Sf. Liturghie).

SFÂNTUL ȘI MARELE POST AL PAȘTELUI

Începând cu Duminică, 9 februarie, a “Vameșului și a Fariseului”, intrăm în perioada Triodului, o etapă premergă-toare Sfintelor Paști. Această perioadă are 10 săptămâni. Începe cu trei săp-tămâni înainte de Postul Mare și ia sfârșit în Sâmbăta Paștilor care anul acesta se va prăznui în data de 19 aprilie. Cuprinde: Zilele pregătitoare Postu-lui Sfintelor Paști; Postul Sfintelor Paști și Săptămâna Patimilor.

Duminicile pregătitoare Postului Sfintelor Paști: Duminica vameșului și a fariseului (Lc 18,9-14), Duminica fiului risipitor (Lc 15,11-32), Duminica înfricoșătoarei judecăți (Mt 25,31-46) și Duminica izgonirii lui Adam din rai (Mt 6,14-21). În săptămâna care urmează Duminicii Vameșului și a Fariseului nu se postește miercurea și vinerea. Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una obișnuită, se postește miercurea și vinerea. După Duminica Înfricoșătoarei Jude-căți, nu se mai consumă carne, ci doar pește, ouă și produse lactate. Duminica izgo-nirii lui Adam din rai este numită și Duminica lăsatului sec de brânză, după această zi intrăm în Postul Paștilor. Postul Sfintelor Pasti începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din rai. Prima și a doua zi din acest post sunt aliturgice. În primele patru zile din acest post și în joia din săptămâna a V-a se adăugă Canonul Sf. Andrei Criteanul. Duminicile din Postul Sfintelor Paști sunt: 1. Duminica Ortodoxiei - Sfinții Părinți au rânduit ca prima duminica din acest post să fie închinată Ortodoxiei, fiindcă este cu neputință să găsim pe Hristos, fără mărturi-sirea exactă a ceea ce este El. 2. Duminica Sfântului Grigorie Palama - prin aceasta duminică ni se descoperă căci credința nu este teoretica, ci este credința care duce pe om la viața și lumina veșnică. Așa se explică de ce Sfântul Grigorie Palama este numit “fiu al dumnezeieștii și neînsetatei lumini”. 3. Duminica Sfintei Cruci - pentru a ajunge la unirea cu Hristos, trebuie să ne lepă-dam de noi înșine, să răstignim egoismul din noi, pentru a ne putea împărtăși de iubi-rea dumnezeiasca. 4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul - pomenirea Sfântului Ioan Scărarul nu se face în aceasta duminică pentru că ar fi ziua trecerii lui la cele veșnice, ci el este pomenit ca

dascăl al pocăinței. El vorbește despre lacrimile pocăinței aducătoare de bucuria iertării. 5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca - în cântările din Triod, Sfânta Maria Egip-teanca este numită “înger in trup”, pentru că si-a răstignit patimile trupești și a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului. Spre această răstignire și înviere este che-mat fiecare dintre noi.

Postul Sfintelor Paști Sfântul și Marele Post care se mai numește și postul patruzecimii, Păresimile. Postul Paștilor, rânduit pentru curățirea sufletului prin ajunare, rugăciune, mi-lostenie, spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine, închipuie postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Postul Paștelui nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru noi, postul este un prilej de bucurie, de liniște, de fericire. În perioada postului Paștelui nu trebuie să fim triști, letargici sau singuri, în post trebuie să învățăm să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară, să învățăm să iubim florile, natura în general, oamenii, în spe-cial… Și să așteptăm cu emoție minunea de la sfârșitul postului și anume Învierea Domnului. Postul Paștelui trebuie să fie și un bun prilej de iertare. Dacă nu iertăm pe aproa-pele nostru, Bunul Dumnezeu cum să ne ierte pe noi? Postul trebuie să fie înstrăina-rea de toate deșertăciunile acestei lumi, înfrânarea limbii, depărtarea de toate poftele, de clevetire, de minciună și de toate relele. Sf. Ioan Gură de Aur spune: “Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? Dacă vedeți un sărac, aveți milă de el; un duș-man, împăcați-vă cu el; o femeie frumoasă, întoarceți capul; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura, ci și stomacul vostru să postească și ochii și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru”. Cum învie și omul în Postul Paștelui? În primul rând începe să-și purifice organismul prin alimentație. Apoi se preocupă și de suflet. Merge la biserică, se roagă, face milostenie și toate acestea fac din omul obișnuit un om curat, pur, care poate primi lumina Învierii. În post este bine să vorbim mai puțin cu cei din jurul nostru, pentru ca și păcatele să fie mai puține. Gândul nostru să fie mai mult la rugăciune și la Isus. Putem rosti această rugăciune: „Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mi-ne păcătosul!”. Mântuitorul însuși a ținut post timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4,2 și Luca 4,2). Bunul Isus ne învață cum să postim și ne arată că diavolul nu poate fi izgonit decât prin post și rugăciune. Dar nu doar Mântuitorul postea, post țineau și Sfinții Apostoli și ucenicii lor, ei rânduind de altfel postul pentru tot neamul creștinesc. În perioada postului, să mergem la preot și să ne spovedim și să ne împărtășim. Degeaba am ținut post dacă nu mergem la preot să ne spovedim, măcar în cele patru posturi de peste an. Sufletul trebuie curățat de păcate, pentru că altfel se îmbolnăveș-

te și trupul. Însă, putem să ne spovedim ori de câte ori credem că este necesar. Mergeți și împărtășiți-vă pruncii, însă nu doar în Postul Mare, ci în fiecare dumi-nică! Până la 7 ani copiii se împărtășesc fără spovedanie, dar după șapte ani trebuie spovediți. În post trebuie făcută milostenie și multe fapte bune. Căci fără fapte bune și ru-găciune, Postul Paștelui rămâne doar o dietă de detoxifiere a organismului de colesterol și grăsimi iar sufletul nu folosește nimic din acesta.

Toată lumea vorbește despre dragoste, dar toți suferă de singurătate De ce să-ți faci atâtea griji? Că ce-o să mă fac mâine? Dar ești sigur c-o să ajungi zi-ua de mâine? Dacă ai pus noaptea capul pe pernă și nu te mai ridici la rugăciune di-mineața? Cea mai mare luptă a vrăjmașului cu omul e că nu-l lasă să trăiască pre-zentul. Sau în viitor, sau în trecut, dar nu prezentul! Bătrânii să povestească cât de vrednici erau odată, în tinerețile lor, iar cei tineri, cu planurile de viitor. Și ei nu trăiesc clipa. Nu trăiesc prezentul. Că mâine o să fac cutare lucru, poimâine altul, dar astăzi nu face nimic. Și mai ales nimic pentru mântuirea lui. Dar, omule, bucură-te de clipa asta: de oamenii de lângă tine, pe care Dumnezeu ți i-a trimis în cale, de frumusețile din jur, de păsări, de copaci, de flori și iarbă… Dar nu – omul își zice mereu că mâine o să facă ceva, însă când vine ziua de mâine spune la fel: că tot mâine va face și va drege! În felul ăsta nici nu trăim, nici nu murim! Cu un picior în groapă și cu unul pe mal nu mai trăim prezentul și nu ne mai bucurăm de nimic. Voi sunteți în lume: bucurați-vă unul de altul! De soțiile voastre, de copiii voștri. Mai lăsați de la voi, nu băgați în seamă toate cele – că și voi mai greșiți câteoda-tă și trebuie să vă rabde cineva. Iar seara ia-i pe toți în brațe. Să cereți iertare de la toți. Că nu știți dacă vă veți mai trezi dimineața. Ori poate să moară vreunul dintre ei!

Și a rămas supărare între voi, Doamne, ferește! Deci, toate lucrurile astea nu ne lasă să ne bucurăm de viață, dacă nu știm să le folosim. Să trăim frumos și să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu să ne bucurăm. Și să mergem la bucurie și din-colo. Dar noi ce facem? Mașina, 200 de kilometri la oră – și cine mai vede că a înflorit co-pacul? Se mai uită cineva cum crește iarba? Nu. Sau poate că străbați sute de kilo-metri și nu vezi nimic, pentru că în mintea ta nu sunt decât planuri. Mintea ta este în altă parte. Astăzi toată lumea vorbește despre dragoste, dar toți suferă de singurăta-te. De ce? Pentru că nimeni nu mai trăiește în prezent.

Părintele Pimen Lacuschitiotul, în Lumea monahilor, nr. 125/2017

Simbolismul altarului și al Mesei Sfinte

Altarul reprezintă locul cel mai încărcat de sfințenie al bisericii și merită, deci, o aten-ție cu totul deosebită. Numai slujitorii Bisericii (episcopul, preotul și diaconii) și cei ca-re îi ajută la slujbe au voie să intre în sfântul altar; credincioșii nu au acest drept. Cel mai sfânt loc din altar este Sfânta Masă sau Jertfelnicul; numai slujitorii Bisericii (episcopul, preotul și diaconul) au voie să treacă prin fața ei și să o atingă. Pe Sfânta Masă sunt săvârșite Sfintele Taine; este locul pe care este comemorată, în mod actu-alizator, iconomia mântuitoare a lui Hristos, pe care se împlinește jertfa Mântuitorului, pe care pâinea și vinul sunt transformate de Duhul Sfânt în Trupul și Sângele lui Hris-tos. Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, vede în Sfânta Masă un simbol al mesei pe care Mântuitorul Hristos a cinat pentru ultima dată cu ucenicii și a instituit Taina Euharistiei, al mormântului în care a fost pus trupul Domnului după moarte, pre-cum și al tronului lui Dumnezeu pe care, purtat de heruvimi, S-a odihnit în trup. După Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Sfânta Masă este un simbol al locului în care stă Dumnezeu, al jertfei lui Hristos, al mormântului lui Hristos, al locului în care

se sălășluiește și de unde strălucește slava Sa: „De aceea, dumnezeiasca biserică ni-L arată pe Stăpânul cel ceresc prin înfricoșătorul jertfelnic, adică prin Masa cea Sfân-tă din altar, care mai este numită și Sfânta Sfintelor, scaunul, locul și odihna lui Dum-nezeu, locul jertfei celei mari, mormântul lui Hristos și sălășluirea slavei Sale”. Sfânta Masă este „înaltă şi luminată ca un scaun al lui Dumnezeu. Ea se aşează în mijlocul tuturor spre vederea şi împărtăşirea celor vrednici”. În majoritatea bisericilor, Sfânta Masă este făcută de obicei din piatră, iar Sfântul Simeon explică din ce motiv: „Sfânta Masă este făcută din piatră fiindcă Îl închipuie pe Hristos Care este Piatra vie-ții și temelia noastră, piatra cea din capul unghiului, și pentru că piatra era odată preînchipuirea acestei mese, piatra din care se adăpa vechiul Israel. Astăzi însă, ea ne adapă pe noi, Israelul cel nou, nu cu apă, ci cu râuri de viață veșnică, cu sângele cel viu al Cuvântului. (...)”. Sfântul Simeon vorbește și despre simbolismul evangheliei și al crucii de pe Sfânta Masă, precum și al sfintelor moaște așezate în interiorul Jertfelnicului în momentul sfințirii bisericii: „[Hristos, simbolizat de marele preot] este simbolizat și de Sfânta Evanghelie, care se vede pe Sfânta Masă, și prin Crucea care-I arată jertfa. Dedesub-tul Sfintei Mese se pun sfintele moaște ale mucenicilor, cei ce sunt pururea în duh alături de Hristos, Marele Mucenic al Tatălui. Sfânta Masă stă deasupra lor și fiindcă ei sunt temelia Bisericii; deoarece Biserica a fost întemeiată prin sângele lui Hristos, în primul rând, dar și prin sângele acelora care au primit mucenicia pentru numele Lui”.

(Jean Claude Larchet, Viața liturgică, Editura Doxolgia, Iași, 2017, pp. 31-34)

Care sunt foloasele spovedaniei făcute cu regularitate? Sfânta Spovedanie ne îm-părtăşeşte harul Duhului Sfânt şi ne împacă din nou cu Hristos, pe Care Îl mâniem cu păcatele noas-tre; Sfânta Spovedanie ne aduce lacrimi, căinţă, smerenie şi putere de sus să punem început de viaţă duhovnicească. Sfânta Spovedanie, făcută regulat, cu căinţă şi canon, ne aduce iertare şi dezlega-rea tuturor păcatelor de la Botez până la ultima mărtu-risire. Sfânta Spovedanie ne împărtăşeşte harul Duhului Sfânt şi ne împacă din nou cu Hristos, pe Care Îl mâniem cu păcatele noastre.

Sfânta Spovedanie ne aduce lacrimi, căinţă, smerenie şi putere de sus să punem în-ceput de viaţă duhovnicească. Sfânta Spovedanie ne face vrednici, prin mila lui Dumnezeu, de Sfânta Împărtăşa-nie, care este însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Sfânta Spovedanie, unită cu Sfânta Împărtăşanie, ne întăresc in credinţă, ne dau de-plină nădejde de mântuire şi ne fac lăcaş al Preasfintei Treimi. Şi ce altă bucurie este mai mare ca aceasta?

(Ioanichie Bălan, Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii, Editura Mi-tropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, p. 11).

Întâmpinarea Domnului Întâmpinarea Domnului se prăznuiește anual la 2 februarie. La 40 de zile de la nașterea Sa, Iisus este dus la Templul din Ierusalim întrucât legea veche prevedea ca întâiul născut de sex masculin să-I fie încredințat lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere. Tot atunci se făcea și cu-rățirea mamei. În Templu, sunt întâmpinați de Dreptul Simeon. Acesta a fost unul dintre traducăto-rii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. În momentul în care a trebuit să traducă “Iată, Fe-cioara va lua în pântece și va naște fiu”, el a înlocuit cuvântul “Fecioară” cu “femeie”. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a pedepsit să nu moară până nu Îl va întâlni pe Hristos. În această zi, Dreptul Simeon a venit la Templu, L-a văzut pe Mesia și, luându-L în brațe, a zis:„Acum libe-rează pe robul Tău, Stăpâne…”. La fel ca Simeon, fiecare creștin trebuie să-L primească pe pruncul Iisus și să rostească aceste vorbe: „Ochii mei, Stăpâne, au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea fe-ței tuturor popoarelor' (Luca 2, 29). Dreptul Simeon vrea să spună că acela care L-a primit pe Iisus poate muri în pace, dar și că are cu sine puterea de a-și trăi viaţa îm-păcat cu Dumnezeu, departe de păcat și ferit de cele rele. Respectând tradiția Întâmpinării Domnului, mamele trebuie să-și aducă micuții la bise-rică la 40 de zile după ce s-au născut. Micuților li se face moliftă pentru curățirea lor, pentru închinarea la icoane, cu alte cuvinte, pentru “îndumnezeire”. Simbolic, aduce-rea copilului în biserică reprezintă aducerea unei ofrande lui Dumnezeu.