Particularitatile structurale si functionale ale sistemului digestiv la vertebrate

Sistemul digestiv al vertebratelor are un plan de organizare unic în cadrul căruia s-au produs în cursul evoluției perfecționări și specializări. Segmentele tubului digestiv prezintă particularități morfologice, structurale și funcționale specifice fiecărei specii în parte determinate de mediul de viață, modul de nutriție, natura hranei etc.

Cicostomi

Ciclostomii sunt animale acvatice, cele mai primitive vertebrate, au corpul cilindric, lipsit de membre, nu au fălci (se numesc agnate), gura este rotundă, adaptată pentru fixare pe corpul animalelor parazitate și prevazută cu dinți cornoși. Hrana este suptă, limba funcționând ca un piston. Stomacul lipseste.

Pești

Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare lipsesc. Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă cu intestinul. La peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este bilobat sau trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați.

Amfibieni

La amfibieni, cavitatea buco-faringiana este larga. Unele specii au o limba foarte mobila cu careprind hrana. Intestinul gros se termina cu cloaca; o camera finala comuna pentru tubul digestive,caile urinare si caile genital.

Reptile

Sistemul digestiv este împărțit în mai multe părți: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros. Cavitatea bucală este bine delimitată. Mandibula se articulează de craniu prin intermediul osului pătrat. Acest mod de articulare permite deschiderea extrem de largă a cavității bucale. Spre deosebire de pești și amfibieni, dinții prezintă o relativă specializare. Intestinul gros se deschide în cloacă.

Păsări

Sistemul digestiv la păsări este total diferit de cel al mamiferelor. Începând cu cavitatea bucală și terminând cu cloaca, sistemul digestiv aviar reprezintă o bună adaptare la stilul de viață al păsărilor. Din cauza unei rate metabolice înalte, păsările consumă mai multă hrană în raportcu corpul lor decât alte cordate, unele păsări mici consumând zilnic hrană, cu o masă de pânâ la 20% din corpul lor. Hrana păsărilor este variată , în dependență de specie: nevertebrate, vertebrate mici, fructe, plante, etc. Pentru a menține o greutate optimă pentru zbor, păsările au o limită de grăsime, pe care o pot depozita. La păsări, un mod eficient de hrănire presupune o ingerare și o digerare cât mai rapidă a hrănii.

Carcteristici generale a cavității bucale aviare :- Lipsa dentiției- Limba participă la adunarea și înghițirea hrănii; nu are musculatura dezvoltată; este

acoperită cu un strat subțire de cheratină;- Sunt puține papile gustative;- Ciocul constă din formațiuni osoase acoperite cu cheratinăProventriculul sau stomacul glandular, este partea superioară a stomacului aviar. Primește

hrana de la esofag și secretă acid clorhidric, mucus și pepsinogen, care în reacție cu HCl. devine pepsină.

Ventriculul, sau pipota, sau stomacul musculos este partea inferioară a stomacului inferior. El mai poate fi numit și un echivalent al dinților aviari. Descompune mâncarea ingeratâ. Ventriculul este acoperit de cutica gastrică, care este un strat gros, abraziv, din cheratină.

Intestinele sunt organul principal de digerare și absorbție la păsări. Primește bilă de la ficat și suc pancreatic de la pancreas. Este divizat în: intestin subțire (îndeplinește majoritatea funcțiilor) și intestin gros (rolul său este limitat la absorbția apei și electroliților).

Cloaca este un organ al sistemului digestiv al păsărilor. Ea primește deșeurile de la intestinul gros și de la sistemul urinar, pentru a le evacua în afara organismului. Cloaca are o secțiune, Bursa lui Fabricius, cu rol endocrin. Este divizat în 3 secțiuni:

- Coprodaeum;- Urodaeum;- Proictodaeum.