partide politice
DESCRIPTION
Partide politiceTRANSCRIPT
Partidele politice
Originea partidelor politice moderne :1. Emergența parlamentarismului și agregarea majorității;2. Sufragiul universal.3. Intrarea abruptă a « maselor » în politică;
Definirea partidului politicCe nu este un partid politic
1. Partidul politic nu este un grup de presiune deoarece :- re-prezintă o viziune asupra interesului general,- urmărește să exercite putere politică.Totuși unele partide provin din rândul grupurilor de presiune iar altele nu par a avea vocația re-prezentării vreunei viziuni asupra interesului național.
2. Partid politic nu este un grup de reflecție deoarece:- practică puterea, nu doar reflectează asupra acesteia;- își construiește legitimitatea organizațional și
ierarhic;- construiește o structură teritorială extensivă.
Totuși unele partide provin din grupuri de reflecție, dar nu rezistă probei timpului.
Abordarea « instrumentalistă » : Max Weber
Politica: vocație sau profesie (1918) Partide politice sunt asociații bazate pe
angajamentul formal liber consimțit al membrilor și au drept scop
1. Să permită liderilor să obțină puterea asupra unui grup
2. Să ofere militanților șansa - ideală sau materială – de a-și atinge scopurile obiective sau de a obține avantaje personale.
Criteriile de recunoaștere a partidelor politice:
Joseph La Palombara și Myron Weiner Political Parties and Political
Development (1966) 1. Continuitatea organizațională. 2. Vizibilitatea locală și caracterul teritorial
complet al organizației.3. Voința de a accede la putere și de a o păstra
fie singur, fie în cadrul unei coaliții. 4. Adaptarea partidului pentru căutarea unui
cât mai mare sprijin popular, în particular cu ocazia confruntărilor electorale.
Definiția realistă partidelor în funcție de structura lor: Maurice Duverger
Les partis politiques (1951)
Partide politice nu se mai definesc prin programul sau prin apartenența de clasă a aderenților lor ci prin natura organizației lor: un partid este o comunitate politică structură
În Les partis politiques (Partidele politice, 1951) Duverger încearcă chiar definirea unei științe a partidelor politice: stasiologia.
Tipologia partidelor la Duverger
În categoria partidelor de masă Duverger clasifica : • partidele de masă specializate (partidele socialiste) ;• partidele de masă totalitare : acestea ar fi promotoarele unei ideologii globalizante, dar și între acestea
făcea distincție între partidele comuniste și partidele fasciste (ultimele recurg la tehnici de inspirație militară).
Partide de cadre
Partide de masă
Origine Parlamentară Exterioară
Disciplină și centralizare Slabă Puternică
Funcții Atragerea alegătorilor
Formarea noilor elite
Baza socială Burghezia Masele
Raportul partidelor cu alegerile : Giovanni Sartori
Parties and party system (1976) Un partid politic este în primul rând o organizație care se prezintă în alegeri realizate într-un cadru competitiv.
Nu există «partide» în adevăratul sens al termenului în regimuri non democratice.
Partidele care nu se prezintă în alegeri nu pot fi considerate (adevărate) «partide».
Cu toate acestea nu toate listele prezentate în alegeri în cadrul unei democrații sunt emanația unor partide (ex: liste cetățenești).
Tipologia partidelor după Sartori
• Partide de opinie și de clientelă : formă primitivă a partidelor din perioada parlamentarismului clasic; partidele erau rețele constituite în jurul liderilor (ex: Whigs et Tories) ;
• Partide parlamentare : urmăreau să construiască strategii pentru a formea majoritatea (partidele americane în secolul al XIX-lea) ;
• Partide parlamentare electoraliste : partide parlamentare care și-au constituit organizații locale ca urmare a extinderii dreptului la vot (partidele engleze la sfțrșitul secolului al XIX-lea) ;
• Partidele cu vocația organizării maselor : partide cu origine exteripară al căror obiectiv este organizarea politică a maselor (partidele laburiste, social-democrate sau comuniste).
Dinamica proiectului politic : Daniel-Louis Seiler Les Partis politiques en Occident
Sociologie historique du phénomène partisan. (2003)« Definim partidele ca organizații ce urmăresc să mobilizeze indivizii către o acțiune colectivă orientată împotriva altora - de altfel la fel de mobilizați - cu scopul de a accede, singuri sau în coaliție, la exercitarea funcțiilor de guvernare. Această acțiune colectivă, ca și pretenția de a dirija treburile publice, sunt justificate de o viziune particulară asupra interesului general. »
«Proiectul constituie un element constant, invariant, care asigură continuitatea și identitatea ce caracterizează, de-a lungul istoriei, discursul unui partid pentru a mobiliza partizanii săi în scopul accederii la putere »
Sistematizarea schemei clivajelor Rokkan-Lipset în viziuea lui Seiler
Revoluțiile moderne
Revoluția națională Revoluția industrială
Stat – biserică Centru - periferie Rural – urban Angajat - patron
Partide laice și instituțional etatiste
PartideleConfesionale și de influență confesională
Partidelecentrului
Partide periferiei
Partide agrariene
Partide urbane
Partide ale angajaților
Partide patrimoniale
Partide radicale
Partide clericale
Partide naționaliste
Partide regionaliste sau etnice
Partide țărănești
Partide urbariene
Diaspora socialistă
Partide burgheze
Partidul radical socialist francezSandalul Dreyfus și legea separației statului de biserică
Partidele confesionale irlandezePartidele creștin -democrate
Partidul fascist
AlianțaNațională Flamandă
Partidul Național Român din TransilvaniaPartidul Național Basc
PNȚ Nu există paritde urbane explicte
Partidele socialisteComuniste revoluționare
Partide conservatoarePartide liberale
Definiția economică a partidelor : Anthony Downs
An Economic Theory of Democracy(1957)„Un partid politic este o echipă de oameni care urmărește să controleze aparatul de putere asigurând-și posturile necesare prin participarea la alegeri organizate. Prin echipă înțelegem o coaliție ai cărui membrii sunt de acord asupra obiectivelor ca tot în loc să fie de acord doar cu o parte dintre ele. Fiecare membru al echipei are exact aceleași obiective ca toți ceilalți. Cum noi postulăm, de altfel, că acești membri sunt raționali, noi putem considera obiectivele lor ca pe fiind o schemă de priorități coerente și simple. »
Progresul economic și social, ca și mutațiile culturale, contribuie la atenuarea clivajelor ideologice. Aceste evoluții determină partidele de cadre să se adapteze și pe cele de masă să devină mai pragmatice pe măsură ce baza lor socială se transformă.
Partidele dezvoltă de o manieră generală „obiective comunitare de importanță națională depășind astfel interesul particular de grup". De aceea Kirchheimer propune un nou ideal tip de partid:
partidul care culege-tot (catch-all party).
Acest tip de partide este caracterizat printr-o slabă angajare ideologică și printr-o strategie consensuală prin care urmărește să obțină ralierea electorală a unor segmente sociale multiple.
Adaptarea partidelor la schimbările economico-sociale:
Otto Kirchheimer"The transformation of the Western party
systems" (1966)
Funcțiile partidelor politiceLa ce servesc partidele politice ?Partidele îndeplinesc funcții manifeste și funcții latente
(Robert Merton).1. Funcția de guvernare;2. Funcția de recrutare și înlocuire a personalului politic;3. Funcția programatică;4. Funcția de mediere între stat și societate civilă;5. Funcția de legitimare a regimului și / sau a sistemului
politic;6. Funcția de socializare;7. Funcția de educație politică a electoratului;8. În anumite cazuri, funcția de contra-punere sau de
subversiune, ori funcția tribunitară sau funcția de integrare.
Funcția tribunitară după Georges Lavau Partis et systèmes politiques : interactions et
fonctions (1969) « Dacă structurile sistemului nu comportă nicio instituție tribunară ori, dacă acestea deși existente nu își îndeplinesc menirea, este la îndemâna partidelor politice (ca și a bisericilor, sindicatelor sau ong-urilor) să încerce să dea expresie acestei luări la cunoștință a disfuncționalităților și de non-participare la reproducerea sistemului. Partidele politice care se « manifestă» ostil sistemului pot să îndeplinească această funcție tribunitară. Acest fapt are mai multe semnificații: - aceste partide asumă obiective „revoluționare”; - în același timp aceste partide acumulează suficientă forță de reprezentare pentru a bloca efectiv sau a împiedica funcționarea sistemului fără ca acesta să replice prin represiune sau punerea în afara legii a acestor partide; - aceste partide beneficiază de suficientă autoritate asupra grupurilor pe care pretind că le reprezintă pentru a le împiedica fie să se implice în acțiuni «sălbatice», fie să se refugieze în comportamente tip retragere sau boicot »
Modele ale partidelor politice Caracteristici/Tip de partide
Partide de elite
Partide de masă Partide catch-all
Partide cartel
Partide electoral-profesionale
Partide de amatori-activişti
Originea partidului
Parlament Extraparlamentară
Partide de elite sau masă legături cu grupurile de interese
Fuziune a facțiunii parlamentare cu statul
Inițiativa privată a antreprenorilor
Noi mișcări sociale
Relația cu societatea civilă
Elite suprapuse
Legăturiputernice
Legăturislabe
Legăturislabe
Nici un fel de legături
Legăturile informale
Relația cu statul
Elite suprapuse
Distanță Intermediată Legături strânse Legături strânse Distanță
Importanța membershipului
Minimală
Mare
Marginală Minimală Minimală/Irelevantă Minimală
Leadership Personalamator
Formal Formalși profesional
Formal
Personal
colectivamator
RelațiaMP/partid
MP dețin controlul
Partidul deține controlul
Echilibru MP dețin controlul MP dețin controlul Partidul deține controlul
Locul real al puterii
Liderii locali
Liderii partidelor
Executivul partidului
Liderii partidelor
Liderii partidelor și staful
Activiștii (întruniți în congres)
Resurse Personal Cotizațiile membrilor
Grupuri de interese și subsidii de la stat
Subsidii de la stat
Lumea afacerilor și comerțului
Cotizațiile membrilor
Campanii politice
Rețele personale
Mobilizare de masă
Organizare profesională
Organizare pentru campanie permanentă
Staf de experți care utilizează tehnici de marketing
Voluntari
Partidele politice europene
Partidul socialist european – PSE (PES)
Partidul popular european – PPE (EPP)
Partidul european al liberalilor, democraților și reformatorilor – ELDR
Partidul verde european – PVE (EGP)
Alianța libreră europenă – ALE (EFA)
Partidul stângii europene – PSE (PEL)
Grupurile politice din Parlamentuleuropean
Grupul Partidului popular european (Democrat Creștinii)Grupul Alianța progresistă a socialiștilor și democrațilorGrupul Alianța democraților și liberalilor pentru EuropaGrupul Verzilor/Alianța liberă europeanăConservatorii și Reformiștii europeniGrupul confederal al Stângii unite europene/Stânga verde
nordicăGrupul Europa libertății și democrației