Paul Celan - "Fuga" mortiiNegru lapte al zorilor seara l bemla amiza l bem dimineata l bem noapteal bem si l bemsapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strmt.In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scriecnd seara se lasa el scrie-n Germania parul tau argintiuMargaretael scrie si iese n fata casei si stele scnteie el fluiera si-sicheama dulaiisi fluiera jidovii sa sape o groapa-n pamntne ordona cntati acum pentru dans.

Negru lapte al zorilor noaptea te bemte bem dimineata-n amiaza si seara te bemte bem si te bem.

In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scriecnd seara se lasa-n Germania parul tau argintiuMargareta.Parul tau de cenusi Sulamita sapam o groapa-n vazduhacolo patul nu-i strmt.

El striga sapati mai adnc n pamnt voi unii voi altiicntati miscati din arcussi scoate pistolul din bru l flutura albastri-i sunt ochiiInfingeti mai bine lopata voi unii voi altii cntati pentrudans mai departe.

Negru lapte al zorilor noaptea te bemla amiaza te bem si searaTe bem si te bemn casa sta un barbat cu parul tau auriu Margaretaparul tau cenusiu Sulamita cu serpii se joaca.

El striga mai dulce ca moartea cntati moartea-i un maestrudin tara germanael striga mai sumbru atingeti viorile atunci veti sui cafumu-n vazduhatunci veti avea o groapa n nori acolo patul nu-i strmt.

Negru lapte al zorilor noaptea te bemTe bem la amiaza moartea-i un maestru din tara germanaSeara te bem dimineata te bem si te bemmoartea-i un maestru din tara germana ochiul lui ealbastrucu glontul de plumb te loveste te loveste precisn casa sta un barbat parul tau aurit Margaretadulaii asupra-ne asmute, ne daruie-o groapa-n vazduhcu serpii se joaca viseaza e moartea-un maestru din taragermanaparul tau aurit Margaretaparul tau de cenusi Sulamita.

Paul Celan - Anii de la tine la mineIarasi ti unduie parul cnd plng. Albastrul ochilor tail asterni pe masa dragostei noastre: un pat ntre vara si toamna.Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregatit-o:sorbim ceva gol, ceva de sfrsit.

Ne privim pe noi n oglinzile-oceanului,si ne-ntindem mai iute bucatele:noaptea e noapte, ncepe cu zorile,alaturi de tine ma culca.

Paul Celan - Cel ce inima-si smulge din pieptCel ce inima-si smulge din piept, trandafirul atinge,a lui sunt petala si spinul,lui i asterne lumina pe talger,lui i umple paharul cu adieri,lui i susura umbrele dragostei.

Cel ce inima-si smulge din piept si-o zvrle nalt,nimereste la tinta,piatra cu pietre ucide,lui orologiul sngele-si suna,lui vremea, din palma, ceasul i bate,cu mingi mai frumoase se poate juca,si poate de tine vorbi si de mine.

Paul Celan - Copac din Aspen...opac din Aspen, frunzele tale arunca raze albe in intunericParul mamei n-a apucat sa albeasca.

Papadie, atat de verde in UcrainaMama mea cea blonda nu s-a mai intors acasa.

Nor de ploaie, e bine in cerul pe care il ascunzi?Tacuta mea mama lacrimeaza pentru toti.

Stea rotunda, legata in inel de aurInima mamei a fost secerata de moarte.

Usa de stejar, cine te-a rupt din balamele?Buna mea mama nu se mai poate intoarce...

Paul Celan - CoroanaToamna-mi mannca frunza-i din palma: suntem prieteni.Vremea din nuci o cojim si-i nvatam sa se duca;vremea se-ntoarce n coaja.n oglinda-i dumineca,n vis este somn,adevar gura graieste.

Ochiul meu se apleaca spre sexul iubitei:noi ne privim.Ne spunem ceva de-ntuneric,ne iubim ca mac si memorie,dormim ca vinul n scoici,ca marea n raza de snge a lunii.

Stam la fereastra mbratisati, ei se uita din strada la noi:e vremea sa stie!E vremea piatra sa purceada a-nflori,nelinistea-n inima sa se abata.

E vremea, vremea sa vina.E vremea.

Paul Celan - Elogiul departariin izvorul ochilor taifreamata navoadele pescarilor de pe Marea Dementei.n izvorul ochilor taimarea si tine fagaduiala.

Aici mi lepad eu o inima care-a zabovit printre oameni vesmintele si stralucirea unui juramnt:

Mai negru n negru, snt si mai gol.Doar abjurnd devin credincios.Snt tu, abia cnd snt eu.

n izvorul ochilor taiplutesc, la prada visnd.

Un navod de-un altul se prinde:ne despartim mbratisati.

n izvorul ochilor taiun spnzurat sugruma streangul.

Paul Celan - Erau noptiErau nopti cnd mi se parea ca ochii tai, carora le desenasem mari cearcane portocalii, si aprind din nou cenusa. In acele nopti ploaia cadea mai rar. Deschideam geamurile si ma urcam, gol, pe pervazul ferestrei ca sa privesc lumea. Copacii padurii veneau nspre mine, cte unul, supusi, o armata nvinsa venea sa-si depuna armele. Ramneam nemiscat si cerul si cobora steagul sub care si trimisese ostile in lupta. Dintr-un ungher ma priveai si tu cum stateam acolo, nespus de frumos n nuditatea mea nsngerata : eram singura constelatie pe care nu o stinsese ploaia, eram Marea Cruce a Sudului. Da, n acele nopti era greu sa-ti deschizi vinele, cnd flacarile ma cuprindeau, cetatea urnelor era a mea, o umpleam cu sngele meu, dupa ce concediam ostirea dusmana, rasplatind-o cu orase si porturi, iar pantera de argint sfsia zorile care ma pandeau. Eram Petronius si din nou mi varsam sngele ntre trandafiri. Pentru fiecare petala patata stingeai cte o torta.Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.

Paul Celan - FloarePiatraPiatra din aer pe care o urmarescOchiul tau e la fel de orb ca ea

Am fostmainiam impachetat vidul intunericului, am gasitcuvantul care aduce varafloare.

Floare-cuvantul unui orbochii nostriiprivesccatre apa

CresteInima zidita peste inima ziditaadauga petale

Inca un cuvant ca acesta si ciocanelese vor balansa deasupra crapaturilor pamantului...

Paul Celan - MarianneFara liliac ti este parul, iar chipul tau cel din sticla oglinzii.Dintr-un ochi ntr-altul norul trece ntocmai Sodomei spre Babel:precum frunzisul de piatra spulbera turnul si cum mai spumega crngul de sulf

Apoi ti zvcneste un fulger n jurul gurii - acel ascunzis cu aschii de vioara.Cu dinti de zapada mnuieste unul arcusul: O, mai frumos rasuna trestia-n vnt!

Esti si tu, iubito, o trestie si cu totii o ploaie suntem;Un vin fara-seaman ti-e trupul si-l bem cu toti zece;o luntre n lanul de gru inima ta, vslim ndreptnd-o spre noapte;un ulcior de albastriu, cum mai sari tu peste noi, iar noi dormim...

n fata cortului soseste plutonul, te ducem la groapa chefuind.Cum rasuna pe dalele lumii talerul greu din vis.CU MNA PLIN DE ORE, asa ai venit tu la mine - ti-am spus:Parul nu ti-e nchis la culoare.Asa l-ai ridicat tu usor pe talerul suferintei, era mai greu ca mine...

Ei vin pe corabii la tine si-l ncarca, l ofera spre vnzare n trgul placerilor -mi zmbesti din adncuri, ma plng tie de pe terezia care ramne usoara n vnt.Ma plng: Parul tau este nchis la culoare, ei ti ofera apele marii, iar tu le daruiesti buclele...Soptesti: Ei umplu deja lumea cu mine, iar eu ti ramn ca o strunga n inima!Tu spui: Pune-ti pe tine frunzisul anilor - e timpul sa faci asta, ca apoi sa vii sa ma saruti!

Frunzisul anilor este de culoare nchisa, parul tau nu.

Paul Celan - PsalmNimeni nu ne framanta din nou din pamant si argilanimeni nu discuta pulberea noastra.Nimeni.

Laudat sa fii tu nimeni.De dragul tau vremnoi sa inflorim.Tiein intampinare.Un nimiceram noi, suntem noi, vomramane noi, infloritor:Trandafirul Nimicului,Trandafirul Nimanui.

Cucondeiul luminos ca sufletul,stamina pustie ca cerul,coroana rosiede cuvant purpuriu,pe care il cantam,peste, o pestespin.

Paul Celan - Sonata mortiiLapte negru al zorilor bem searabem la amiaza si dimineata bem noapteail bem si il bemsapam o groapa in vazduh in care zaci inghesuitUn barbat e in casa el se joaca cu serpii el scrieel scrie cand se insereaza in Germania parul tau de aur Margaretaisi scrie scrosoarea si fuge in fata casei si fulgera steleleisi fluiera dulaiiisi fluiera evreii sa iasa in fata ii punesa sape o groapa in pamantel ne porunceste sa cantam de dans.

Lapte negru al zorilor te bem noapteate bem dimineata si la amiaza ste bem searate bem si te bemUn barbat e in casa el se joaca cu serpii el scrieel scrie cand se intuneca in germania parul tau de aur margaretaParul tau de cenusa Sulamitanoi sapam o groapa in vazduh in care zacineinghesuitEl striga scobiti mai adanc in pamant voi uniivoi ceilalti cu glasurile cu instrumenteleisi smulge arma din centura o agita ochii lui sunt albastriiinfigeti mai adanc cazmalele voi unii voi ceilalti cantati mai departede dans

Lapte negru al zorilor te bem noapteate bem la amiaza te bem searate bem si te bemUn barbat e in casa parul tau de aur Margaretaparul tau de cenusa Sulamita el se joaca cu serpii

El striga cantati mortii cu dulceata moartea este un mester dinGermaniael striga trageti mai melancolic arcusul pe vioriapoi inaltati-vaca fumul in vazduhacolo aveti o groapa in nori in care zaci neinghesuit

Lapte negru al zorilor te bem noapteate bem la amiaza moartea e un mester din germaniate bem seara si dimineata te bem si te bemmoartea este un mester din Germania ochiul ii este albastrute loveste cu glonte de plumb te nimeresteun barbat e in casa parul tau de aur Margaretael isi asmute dulaii asupra noastra el ne daruieste o groapa in vazduhel se joaca cu serpii si viseaza moartea este un mester din Germania

parul tau de aur Margaretaparul tau de aur Sulamita

Paul Celan - TenebreSuntem aproape, Doamneaproape si mana in mana.

Manuim deja, Doamneghiarele noastre ascutite si puternicetrupul fiecaruia dintre noi, a fosttrupul tau, Doamne.

Roaga-te, Doamne,roaga-te nouacaci suntem aproape.

Vant-starmbi am mers acolone-am aplecat peste scorburi si canalecautand mantuirea.

Spre a ne spala pacatele am fost acolo, Doamne.

Era sange, asta erain asta ai ales tu sa ne speli, Doamne.

Sange stralucitor.

El ne-a aratat ochilor imaginea ta, Doamne.Ochii nostri sunt deschisi si goi;gurile noastre deschise si goale,Doamne.

Ne-ai imbatat, DoamneCu sange si cu imaginea inchegata in sange.

Roaga-te, Doamne,caci suntem aproape.

Paul Celan - Zadarnic pe geam pictezi inimiZadarnic pe geam pictezi inimi:printul taceriistrnge ostasi, jos, n curtea casteluluiFlamura sa o-nalta-n copac o frunza, de-azur cnd e toamna;mparte ostirii iarba tristetii, florile timpului;cu pasari n plete el merge spadele sa le cufunde.

Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu ntre cetenfasurat n manta ce cndva de pe umerii tai cazuse, noaptea, pe scara,cndva, cand era castelul n flacari si tu rosteai omeneste: Iubito...El manta nu o cunoaste si steaua n-a implorat-o si se ia dupa frunza ce-i pluteste-nainte.O, iarba, i se pare c-aude, o, floare a timpului.