pedagogia invat primar si prescolar
TRANSCRIPT
Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar
1
1.1
Repere în dezvoltarea psihofizică a preşcolarilor şi şcolarilor mici
2
Dezvoltarea psihofizică a preşcolarului şi şcolarului mic înglobează argumente
pentru justificarea pertinenţei principiilor de organizare şi structurare a
programelor educaţionale la aceste vârste.
Concepte urmărite:
dezvoltare cognitivă
dezvoltare socio-emoţională
dezvoltare psihomotorie
egocentrism infantil
animism
sincretism (încercarea de a explica realitatea prin asocierea unor
fenomene fără legătură cu contextul dat)
1.2
Repere în dezvoltarea psihofizică a preşcolarilor
3
Cognitiv stadiul preoperator al dezvoltării cognitive (între 18-24 luni şi 6 ani)
inteligenţă simbolică, având ca repere abstracţia şi intuiţia
dezvoltarea reprezentărilor - ,,de ce?” (gândirea cauzală)
formarea treptată a noţiunilor prin achiziţia şi dezvoltarea limbajului
Afectiv după 3 ani creşte varietatea emoţiilor
după 4-5 ani dezvoltarea auto controlului, a încrederii
comportamente diferenţiate familie – grădiniţă, relaţionare diferită
Spre sfârşitul perioadei preşcolare se conturează toate operaţiile gândirii: analiza,
sinteza, generalizarea, abstractizarea, comparaţia, concretizarea etc.
Trei tipuri de limitări:
centrarea: tendinţa de a considera un singur aspect al problemei, lipsa
operaţionalităţii şi a reversibilităţii gândirii
distincţia dificilă între real şi aparent – mai ales în jurul vârstei de 3-4 ani
(ex. obiect alb – ecran de sticlă albastru)
dificultăţile în rezolvarea sarcinilor de memorare, dificultăţile de
concentrare (reţinere facilă de texte dar fixarea în memorie este fluctuantă,
precară) (concentrarea: 5-7 min. la 3 ani, 12-14 min. la 4 ani, 20-25 min. la 5 ani,
30-40 min. la 6 ani).
1.3
Repere în dezvoltarea cognitivă a şcolarului mic
4
Cognitiv Dezvoltarea gândirii logice, cauzale
Depăşire a centrării specifice preşcolarităţii
Creşterea capacităţii de realizare a clasificărilor
Creşterea capacităţii de memorare
Afectiv dorinţa de a se cunoaşte, de a se dovedi capabil, performant
se stabilizează nivelul stimei de sine
grupul este în continuare puternic valorizat
înţelegerea naturii prieteniei, a diferenţelor de gen
Se recomandă plasarea copiilor în situaţii de succes şi evitarea
comparaţiilor cu colegii.
1.4
Repere în dezvoltarea cognitivă a şcolarului mic
Exerciţiu şi analiză
5
Psihologia tradiţională consideră vârsta de 7 ani un moment de turnură în
dezvoltarea cognitivă. Psihologii contemporani argumentează însă existenţa
acestui moment în jurul vârstei de 4 ani.
Argumentaţi în 15 rânduri preferinţa pentru una dintre aceste două viziuni.
?
2.1
Grădiniţa de copii – Istoric şi actualitate
6
Grădiniţa de copii - instituţia menită să ocrotească şi să facă educaţia
copiilor aflaţi la vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).
Trăsăturile definitorii ale activităţii instructiv-formative din grădiniţă:
Programele de educaţie preşcolară sunt structurate flexibil, permiţând
abordări diferenţiate, adaptabile schimbărilor ce se produc în evoluţia
copiilor prin trecerea de la o etapă de vârstă la alta.
Educaţia preşcolară este multidimensională, ea vizând atât obiective ale
instruirii cât şi finalităţi ale formării, modelării personalităţii în toate
compartimentele sale definitorii.
2.2
Grădiniţa de copii – Istoric şi actualitate
7
Educaţia preşcolară respectă principiile “adaptării şcolii la nevoile elevilor”,
prin:
acomodarea unei diversităţi de nivele şi particularităţi de dezvoltare într-
un mediu educaţional stimulant, centrat pe valorizarea disponibilităţilor
şi nevoilor concrete ale copiilor.
armonizarea între esenţa educaţiei formale şi ceea ce este definitoriu
pentru educaţia informală.
2.3
Tendinţe şi direcţii în educaţia preşcolară
8
Restructurarea curriculară a raporturilor dintre educaţie şi instruire,
astfel ca educaţia preşcolară să devină “o instruire realizată prin educaţie şi nu o
educaţie dobândită prin instruire”.
Reconsiderarea rolului educatoarei
- implicare directă şi motivaţie sporită pentru atingerea finalităţilor programelor de
instruire şi formare
- capacitate de adaptare a ofertei educaţionale în urma considerării şi reconsiderării
permanente a datelor noi despre evoluţia copiilor şi a nevoilor acestora
- deschidere şi flexibilitate în faţa noului
- acceptarea parteneriatului, prin considerarea părinţilor, a colegelor şi a unor
specialişti ca posibili consultanţi, asistenţi, co-participanţi la educaţia copiilor.
Transformarea perspectivei de abordare a copilului - considerarea preşcolarului “în
evoluţia sa specifică, individuală”, drept un participant activ la propria educaţie, o
personalitate în formare.
2.4
Argumente privind finalităţile ţintite de programele de
educaţie preşcolară
9
Socializarea şi obţinerea autonomiei personale
Copilul este cuprins într-un grup de co-vârstnici cu care împarte
realizările şi nereuşitele unei activităţi colective.
Dobândeşte competenţe de relaţionare cu ceilalţi şi are ocazia exersării
şi eficientizării lor.
În relaţia cu co-vârstnicii şi adulţii, alţii decât părinţii, îşi dezvoltă şi
performează un comportament de prezentare şi afirmare de sine,
descoperindu-şi prin comparaţie capacităţile şi limitele.
Câştigă în autonomia acţiunilor: de autoservire, de decizie şi asumare a
responsabilităţilor, de punere în practică a iniţiativelor, de control al
comportamentului propriu.
2.5
Argumente privind finalităţile ţintite de programele de
educaţie preşcolară
10
Dezvoltarea personalităţii, pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa
socială
Este integrat în programe ce vizează descoperirea şi dezvoltarea
potenţialului intelectual, afectiv, psiho-motric.
Este solicitat în diverse tipuri de activităţi care conduc la dobândirea de
timpuriu a unor abilităţi psihomotrice care prin varietatea lor vor
determina “multiplicarea inteligenţei”
Are numeroase prilejuri de a vorbi, ceea ce contribuie la dezvoltarea
accelerată a abilităţilor lingvistice şi de comunicare.
Este pus în contexte care îi cer exercitarea unor roluri variate, ceea ce
contribuie la achiziţia de cunoştinţe, competenţe, modele de
comportament aferente rolurilor preluate.
2.6
Argumente privind specificul mediului educaţional al
grădiniţei
11
Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial,
creând o tranziţie necesară către mediul şcolar, mult
mai normativ şi exigent.
Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei
varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi, ce pot fi uşor
accesaţi şi manipulaţi de copii.
Mediul grădiniţei este tolerant. Aşa-numita dezvoltare
normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât
mai târziu, în şcoală. Aceasta permite integrarea copiilor
cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare.
2.7
Specificul programului educaţional al grădiniţei
12
Documentele curriculare care ghidează activitatea instructiv-educativ
în grădiniţă descriu curriculum-ul în termeni generali, ai finalităţilor,
fără constrângeri legate de o tematică impusă
Propunătorii de activităţi instructiv-educative din grădiniţă tind să se
centreze mai degrabă pe procesul de învăţare, decât pe produsul
învăţării, sunt mai degrabă interesaţi de crearea unui mediu
stimulant prin prezenţa unor materiale didactice interesante, decât
de realizarea de fişe de lucru sau examinare cât mai eficiente.
Metodologia specifică activităţii didactice din grădiniţă este adaptată
pe de-o parte înclinaţiei native spre joc proprii preşcolarilor, iar pe de
alt parte diverselor manifestări ale dezvoltării psihofizice atât de
rapide la această vârstă.
Grădiniţa face trecerea de la informal la formal, orientând în sensul
dezvoltării manifestările şi activităţile tipice copilăriei (jocul).
Programul zilnic uşor structurat al grădiniţei, cu activităţi comune
asemănătoare lecţiilor şcolare, cu reguli şi cerinţe formulate clar îşi
va facilita copilului preşcolar integrarea cu succes în activitatea
şcolară viitoare.
2.8
Argumente privind beneficiile pe termen lung ale
frecventării grădiniţei
13
intervenţia educaţională la vârste timpurii determină achiziţii cruciale în
multe din laturile psihicului infantil, cu consecinţe importante pentru
întreaga evoluţie viitoare a copilului.
copii care au beneficiat de o educaţie începută de timpuriu se simt mai
atraşi de şcoală, iar probabilitatea abandonului şcolar prematur este mult
redusă;
şcolarizarea timpurie contribuie la egalizarea şanselor, ajutându-I pe
copii cu risc pentru manifestarea unor întârzieri în dezvoltare (copii
provenind dintr-un mediu social sau cultural defavorizat, copii din familii de
imigranţi sau aparţinând unor grupuri culturale şi lingvistice minoritare etc.)
să depăşească handicapul iniţial.