TEMATICA DE EXAMEN – DR. PENAL – PARTEA SPECIALA II (2015)

Titlul II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI:Cap. I. Furtul:Furtul 228, Furt calificat 229, Furtul in scop de folosinta 230.

Cap. II. Talharia si pirateria:Talharia 233, Talharia calificata 234, Talharia urmata de moartea victimei 236.

Cap. III. Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii:Abuzul de incredere 238, Abuzul in frauda creditorilor 239, Gestiunea frauduloasa 242, Insusirea bunului gasit 243, Inselaciunea 244, Inselaciunea privind asigurarile 245, Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile 247.

Cap. V. Distrugerea si tulburarea de posesie:Distrugerea 253, Distrugerea calificata 254, Distrugerea din culpa 255, Tulburarea de posesie 256.

Titlul III. INFRACTIUNI PRIVIND AUTORITATEA SI FRONTIERA DE STAT:Ultrajul 257, Uzurparea de calitati oficiale 258.

Titlul V. INFRACTIUNI DE CORUPTIE SI DE SERVICIU: Cap. I. Infractiuni de coruptie:Luare de mita 289, Dare de mita 290, Trafic de influenta 291, Cumparare de influenta 292.

Cap. II. Infractiuni de serviciu:Delapidarea 295, Purtare abuziva 296, Abuzul in serviciu 297, Neglijenta in serviciu 298, Folosirea functiei in scop sexual 299, Uzurparea functiei 300, Conflictul de interese 301, Violarea secretului corespondentei 302.

Titlul VI. INFRACTIUNI DE FALS:Cap. I. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori:Falsificarea de monede 310, Falsificarea de titluri de credit sau de instrument de plata 311, Punerea in circulatie de valori falsificate 313, Emiterea frauduloasa de moneda 315.

Cap. III. Falsuri in inscrisuri:Falsul material in inscrisuri oficiale 320, Falsul intellectual 321, Falsul in inscrisuri sub semnatura private 322, Uzul de fals 323, Fals informatic 325, Falsul in declaratii 326, Falsul privind identitatea 327.

Titlul VII si VIII. INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI PUBLICE SI CELE CE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA:Exercitarea fara drept a unei profesii 348, Camata 351, Contaminarea venerica 353, Transmiterea SIDA 354, Constituirea unui grup infractional organizat 367, Tulburarea ordinii si linistii publice 371, Ultraj contra bunelor moravuri 375, Incestul 377.

1

TITLUL II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Notiuni generale

Notiunea de patrimoniu are o sfera mai larga decat conceptual de proprietate, dar ambele, de principiu, au semnificatia din dreptul civil.

Nu trebuie incurajate opiniile exclusiviste si extreme cu privire la sensul unor notiuni folosite de legiuitorul penal, prin raportare la semnificatia acestora din dreptul civil. De exemplu, controversele cu privire la notiunile de posesie, proprietate, detentie, patrimoniu, etc.

Trebuie sa se recunoasca caracterul autonom al unor notiuni aparent civile, care au evoluat odata cu practica judiciara din domeniul penal.

Nu trebuie pierdut din vedere ca izvorul acestor notiuni continua sa fie dreptul civil.

In cazul infractiunilor contra patrimoniului, pluralitatea de subiecti pasivi o pluralitate de comportamente infractionale, adica un concurs.

Cadrul general al infractiunilor contra patrimoniului

I. Deposedare (furt, furt calificat, furt la plangere prealabila).Deposedare – prin constrangere (talharie, piraterie)

II. Intervertirea posesiei legitime in una ilegitima (abuz de incredere, abuz de incredere prin fraudarea creditorilor, gestiune frauduloasa, insusirea bunului gasit) prin nesocotirea increderii in sens larg.

III. Autolezare patrimoniala ca urmare a unei actiuni de inducer in eroare sau exploatare a unei vulnerabilitati (inselaciune, inselaciunea privind asigurarile, exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile) prin nesocotirea increderii in sens larg.

IV. Distrugere (Distrugere, Distrugere calificata, Distrugere din culpa)

V. Tulburarea posesiei unui imobil (Tulburare de posesie).

2

TITLUL II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI, art. 228 – 256

Cap. I – Furtul (simplu, calificat, furt in scop de folosinta)

Cap. II – Talharia si pirateria (simpla, calificata, piraterie)

Cap. III – Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii

Abuzul de incredere (art. 238)

Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor (art. 239)

Bancruta simpla (art. 240)

Bancruta frauduloasa (art. 241)

Gestiunea frauduloasa (art. 242)

Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor (art. 243)

Inselaciunea (art. 244)

Inselaciunea privind asigurarile (art. 245)

Deturnarea licitatiilor publice (art. 246)

Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile (art. 247)

Cap. IV – Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice

Frauda informatica (art. 249)

Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos (art. 250)

Acceptarea operatiunilor financiare effectuate in mod fraudulos (art. 251)

Cap. V – Distrugerea si tulburarea de posesie

Distrugerea (simpla 253, calificata 254, din culpa 255)

Tulburarea de posesie (art. 256).

3

1) FURTUL

Art. 228 NCP

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.

(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.

Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

- infractiunea cu cea mai mare frecventa in practica judiciara- de regula in practica judiciara furtul este calificat chiar daca eliminarea agravarii

furtului ca urmare a comiterii lui in public a disparut. (in codul anterior era furt calificat).

- nu protejeaza proprietatea ca situatie juridica, ci posesia ca stare de fapt.

Furtum este un concept provenit din dreptul roman care se poate extinde si in cazul delapidarii, inselaciunii, etc.

Subiectul activ este general.

Latura subiectiva. Infractiunea de fur teste oferita ca exemplu in categoria infractiunilor calificate prin scop.

Se poate comite si cu intentie eventuala.

4

Art. 228 NCP prevede ca bunul trebuie luat in scopul insusirii pe nedrept.

De lege lata, singura interpretare rationala ar fi aceea ca, daca un bun este luat cu titlu de garantare a unei datorii a posesorului, sau pentru a determina o anumita conduit din partea acestuia, exista scopul insusirii pe nedrept. Aceasta pentru ca in cazul in care posesorul nu indeplineste cererea creditorului care i-a luat bunul, acesta ramane in stapanirea creditorului, aceasta fiind intentia, cel putin eventuala, a creditorului in momentul luarii bunului debitorului.

De lege ferenda, consideram ca se poate renunta la precizarea ca sustragerea trebuie comisa in scopul insusirii pe nedrept.

Sanctiunea. Furtul simplu se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Obiectul material al furtului

A. Este obiect material al furtului un bun mobil corporal dar care are si o minima valoare economica.

In concret obiect material al furtului pot fi bunuri fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile, chiar si parti din imobile (ferstre, usi, etc.), turme de animale, fructe, chiar neculese, etc.

Nu poate fi obiect al furtului o persoana, corpul uman sau parti din corpul uman.

Cee ace caracterizeaza motiunea de bun mobil corporal in sensul legii penale este ca acel bun sa poata fi sustras, indifferent ca el este un bun independent sau este incorporate intr-un bun imobil. Caracterul de bun mobil se analizeaza din punct de vedere faptic, si nu dupa regulile de drept civil.

5

Uneori bunul dobandeste aceasta caracteristica chiar prin actul de sustragere.

Clasificarea de bunuri mobile prin anticipatie este fara relevanta, in sens contrar (Udroiu, p.195)

Art 228 alin. 3: Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.

Energia electrica.

Distinctia intre obiectul material al furtului, care este un bun mobil corporal, si comportamentele pagubitoare comise in dauna partii vatamate.

Folosirea unui serviciu in mod neautorizat (circulat cu autobuzul fara bilet, intrarea la cinema fara bilet, etc.) ?!?.

Ori de cate ori cineva dobandeste niste valori patrimoniale in mod ilicit, se spune ca “a furat”. Aceasta nu inseamna ca aceasta perceptie a publicului trebuie sa se reflecte si in solutiile de practica judiciara.

Energiilor cu valoare economica, in sensul art. 228 alin. 3 NCP, doar acele energii care se consuma prin sustragere (nu intra in aceasta categorie energia cinetica, eoliana, solara, etc).

Inscrisurile in sensul de intrumentum si nu de negotium.

Fotocopierea continutului unor documente? Sustragerea “informatiei” de pe CD, stick-uri, etc. prin copierea fisierului.

6

B. Bunul, pentru a putea fi obiect material al furtului, trebuie sa aiba o minima valoare economica.

Pot fi obiect material al furtului si bunurile a caror detinere este ilicita. Exceptie art. 342 alin. 3.. Sustragerea armelor…).

Latura obiectiva a furtului

A. Sa existe o actiune de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia altuia. Actiunea de “luare” este alcatuita, din punct de vedere didactic, din doua component, “deposedare” si “imposedare”.

In sens penal, prin posesie se intelege o stapanire in fapt a unui bun mobil, fara vreo legatura cu conditiile posesiei din dreptul civil.

Sustragerea non manifestum se realizeaza in mod clandestine (fara stirea partii vatamate).

Sustragerea manifestum fapta se comite in mod manifest, vizibil (sub ochii proprietarului).

Simplul fapt ca sustragerea se realizeaza prin surprinderea victimei nu este talharie.

Uneori sustragerea este incriminata de texte speciale. (Codul silvic, C pen. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri 259 Vpen) etc.

7

B. Bunul trebuie sa se afle in posesia sau detentia altuia. Detentie si posesie au o semnificatie specifica dreptului penal.

Fapta se poate retine si in sarcina proprietarului, daca sustrage un bun care se afla in posesia sau detentia legitima a altuia.

Posesia sau detentia unui bun trebuie inteleasa intr-un sens dynamic si ca realitate juridica a stapanirii in fapt a unui bun mobil corporal din perspectiva dreptului penal, nu trebuie raportata doar la realitati intelese mecanicist.

Nu se considera a fi in posesia vreunei persoane bunurile nimanui (res nullius).

Bunul uitat nu se considera iesit din posesia partii vatamate.

C. Fapta trebuie comisa fara consimtamantul persoanei vatamate.

Tentativa.

Tentativa la infractiunea de furt, indifferent de formele acestuia este incriminate.

Teoretic. Cu privire la distinctia dintre o tentative de furt si o fapta consumata, au fost exprimate mai multe teorii:

Conform teoriei contractatiunii, sustinuta de Paulus, fapta se consuma la atingerea bunului de catre infractor.

Conform teoriei amovarii, sustinuta de Ulpian, fapta se consuma la mutarea bunului din locul in care era bunul inainte de actiunea infractionala.

Sustinatorii teoriei ablatiunii cred ca fapta se consuma in momentul transportarii bunului de la locul unde se afla el, simpla mutare nefiind suficienta pentru consumarea faptei.

Sustinatorii teoriei ilatiunii opiniaza ca furtul se consuma in momentul ascunderii bunului.

Teoria apropriatiunii este cea mai raspandita in doctrina, si practica judiciara si porneste de la idea ca fapta se consuma in momentul cand bunul a intrat in sfera de dispozitie a autorului.

8

Concret.

Momentul in care bunul a intrat in sfera de dispozitie a autorului se apreciaza in concret.

Cazul bunurilor mari sau mici.

Cazul sustragerii din supermarket sau din locuri pazite.

9

2) Furtul de folosinta

Art. 230 NCP

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Doua modalitati:

I. Furtul care are ca obiect un vehicul, savarsit in scopul de a-l folosi pe nedrept (folosirea unui vehicul fara drept)

II. Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea, daca s-a produs o paguba.

Sunt modalitati distincte de comitere a unui „furt” si din acest motiv faptele pot fi retinute in concurs intre ele dar si cu furtul clasic, adica comis in scopul insusirii pe nedrept.

Legiuitorul a stabilit un tratament atenuat fata de furtul in scopul insusirii pe nedrept.

10

Folosirea neautorizata a unui vehicul

Art. 230 (1) NCP

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

Ratiunea incriminarii a pornit de la o anumita realitate din viata sociala. Concret, existau situatii in care autorii acestor fapte nu doreau sa se imbogateasca ca urmare a comiterii faptei, ci doreau ca, pe o durata determinata, sa foloseasca fara drept un vehicul aflat in stapanirea de fapt a altuia.

Forma actuala evidentiaza dorinta legiuitorului de a pastra fapta in mod identic cu cea din forma regasita in Codul din 1969, in conditiile in care faptele din viata reala vizate de norma constau in folosirea fara drept a unui vehicul, si nu in luarea in scopul folosirii a unui vehicul.

Drept comparat: Solutia germana, Solutia franceza, Solutia romaneasca.

Riscul mentinerii acestei abordari este acela ca un agent, bazandu-se pe formularea din art. 228 NCP (scopul insusirii pe nedrept) si interpretarea per a contrario a art. 230 alin. (1) NCP, va putea sustine ca actul sau de sustragere (a unui bun, altul decat un vehicul – de exemplu, a unei masini de tuns iarba) a fost comis in scopul folosirii acelui bun, si nu in scopul insusirii, invocand astfel lipsa de tipicitate a faptei sale. In sprijinul acestei „aparari a inculpatului” vine chiar legea penala, care sanctioneaza doar „luarea in scopul folosirii fara drept a unui vehicul”, nu si „luarea unui alt bun in scopul folosirii pe nedrept”.

In demontarea acestui rationament periculos, practica judiciara va putea proceda la fel cum a procedat pana acum, prin prezumarea insusirii pe nedrept, atunci cand discutam despre luarea unui bun.

11

Vehiculul este un sistem mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fara mijloace de autopropulsare, utilizat in mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrari.

De lege ferenda, ar trebui incriminata fapta celui care foloseste fara drept un vehicul, pentru ca, in esenta, in aceasta consta in concret fapta celui care ia un vehicul in scopul folosirii fara drept.

Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia

sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea

Art. 230 (2) NCP sancţionează: “folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă”.

S-a dorit atragerea sub incidenta penala a unor comportamente antisociale ce au creat controverse atat in practica judiciara in materie penala, cat si in literatura de specialitate. Ne referim aici indeosebi la utilizarea fara drept a unui post de telefonie si efectuarea unor convorbiri ce produceau o paguba de ordin patrimonial unei anumite persoane sau racordarea fara drept la o retea de telefonie fixa.

Legiuitorul a statuat ca utilizarea fara drept a unui asemenea serviciu se afla sub incidenta dreptului penal, atata vreme cat comportamentul supus discutiei produce o paguba titularului serviciului respectiv. Aceasta paguba evidentiaza faptul ca valoarea sociala protejata de textul de incriminare este patrimoniul.

Legiuitorul nu s-a limitat insa la incriminarea comportamentului avut in vedere supra, ci a atras sub incidenta legii penale toate acele comportamente cauzatoare de prejudicii ce au la baza utilizarea unui terminal de comunicatii, prin utilizarea fara drept a unui serviciu. Ne referim, de exemplu atat la folosirea fara drept a unui telefon mobil pentru efectuarea unor convorbiri telefonice, cat si la utilizarea unui sistem informatic (inclusiv a unui telefon mobil), ce se afla sub incidenta notiunii de terminal de comunicatii, in vederea utilizarii fara drept a serviciului de internet, in masura in care s-a cauzat o paguba.

12

Ex: daca e tel tau si cartela altuia

Latura subiectiva. Infractiunea se poate comie atat cu intentie directa, cat si cu intentie indirecta.

Ex pag 215

Relatia cu accesul ilegal la un sistem informatic (art. 360 NCP).

In momentul in care se comite un furt de folosinta prin utilizarea fara drept a unui telefon mobil (indiferent daca acesta este ori nu un Smartphone) in vederea efectuarii unei convorbiri telefonice, este necesara retinerea unui concurs cu infractiunea de acces neautorizat la un sistem informatic (art. 360 NCP). Aceasta intrucat telefonul mobil este un sistem informatic, raport la definitia conferita de art. 181 alin. (1) NCP, iar utilizarea acestuia implica, in mod indubitabil, un acces, deoarece fie a lipsit autorizarea in ceea ce proveste accesul de la bun inceput, fie utilizarea initiala autorizata a fost convertita de agent intr-o utilizare ce a depasit limitele acesteia.

13

Latura obiectiva a furtului de la art. 230 alin. (2) NCP

Primul aspect ce necesita a fi lamurit priveste continutul notiunii de „terminal de comuicatii”. Neexistand o definitie in NCP a acestei sintagme, se pune problema in ce masura trebuie sa ne raportam la sensul comun al notiunii ori la legislatia speciala in materie.

In mod normal definitia din legea speciala este cea care ar trebui sa ofere continut notiunii supuse discutiei, existenta acesteia nefacacnd necesara raportarea la sensul comun al notiunii. Cu toate acestea, datorita faptului ca subiectul activ al infractiunii este unul general, nu este lipsita de critici raportarea la definitia din legislatia speciala. Aceasta intrucat continutul tehnic al definitiei ar putea pune, din punctul nostru de vedere, probleme de previzibilitate a legii penale.

Dincolo de aceste aspecte, mentionam ca urmatoarele dispozitive se afla sub incidenta notiunii de terminal de comunicatii: laptop, PC, tableta, PDA, router, telefon mobil (nu doar Smartphone-urile), telefon fix, faxul, etc. In doctrina s-a facut o grava confuzie intre terminalul de comunicatii si serviciul utilizat fara drept. In realitate, serviciul de telefonie ori cel de internet este serviviul utilizat fara drept prin intermediul terminalului de comunicatii, terminal ce este un dispozitiv, si nu un serviciu.

Notiunea de „folosire” se poate raporta la aceea de „accesare” din structura tipicitatii infractiunii de acces fara drept la un sistem informatic (art. 360 NCP). Aceasta intrucat, atunci cand discutam despre folosirea unui asemenea dispozitiv, avem in vedere, practic, un acces la un sistem informatic. In masura in care folosirea nu vizeaza un dispozitiv ce intra sub incidenta notiunii de „sistem informatic” – de exemplu, un telefon care nu este digital - , folosirea se va raporta la ideea de interactiune fizica susceptibila sa produca rezultatul din structura tipicitatii, si anume paguba.

Paguba este un alt element esential al tipicitatii. Ne aflam in prezenta unei infractiuni de rezultat, paguba necesitand a fi produsa in mod efectiv. Paguba nu vizeaza doar ipoteza unei facturari suplimentare, ci si ipoteza in care partea vatamata nu se poate folosi de serviciul contractat in conditiile stipulate in contract.

Sa presupunem ca agentul foloseste fara drept telefonul mobil al unei persoane, insa utilizand propriul sau SIM card, in vederea unei convorbiri telefonice.

14

Ex pag 214

Forme ale infractiunii de furt

Furt simplu art. 228 (1) NCP

Furt calificat in trei modalitati:

Art. 229 (1) NCP

Art. 229 (2) NCP

Art. 229 (3) NCP

Furtul de folosinta art. 230 NCP – forma atenuata

Furtul care se urmareste doar la plangere prealabila. Art. 231 (1) NCP

- intre membrii de familie,- de catre un minor in paguba tutorelui,- de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de

aceasta

Furtul care permite impacarea partilor. Art. 231 (2) NCP

- furturi ce s-ar incadra la art. 228, art. 229 (1), (2) lit. b) si c), si art. 230.

3) Furtul calificat

Art. 229 (1) NCP

Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;

15

Taxi? Tramvai in depou? Curse de transport special?

b) în timpul nopţii;

Fenomenul natural? Dec indrumare 3/1970

A profitat de intuneric?

Distinctie intre spatiile private si spatiile publice. Kuglay p. 480.

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

Persoana este mascata atunci cand are fata acoperita cu o masca sau ii este colorata, astfel incat sa nu poata fi recunoscuta sau usor recunoscuta. Ea este deghizata atunci cand si-a schimbat infatisarea in intregime, sau in parte, pentru a fi perceputa ca o alta persoana sau un alt obiect, lucru sau fiinta. Daca noua infatisare semnifica caracteristicile sexului opus, atunci persoana este travestita.

d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;

Efractia presupune inlaturarea prin violenta a unei incuietori, system sau dispozitiv de inchidere.

Escaladarea presunpune depasirea pe deasupra a unui obstacol in calea patrunderii neautorizate.

Escaladarea pentru a se indeparta?

16

Chei adevarate sau mincinoase. Agentul nu este autorizat sa foloseasca cheia respectiva, care insa este adevarata.

Este mincinoasa daca foloseste orice dispozitiv care descuie o incuietoare fara a o distruge, indiferent ca este o cheie multiplicata neautorizat, speraclu sau orice alt instrument de aceasta natura.

e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere,- element de noutate. Distrugerea sistemului de supraveghere se absoarbe?- acoperirea camerei de supraveghere?

Sanctiune. Inchisoarea de la 1 la 5 ani.

Art. 229 (2) NCP:

Furtul a fost savarsit in urmatoarele imprejurari:

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

Legea speciala stabileste aceste categorii de bunuri. Legea nr. 182/2000, OG 43/2000 privind protectia patrimoniului archeologic.

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

Infractiune complexa.

Textul are ca premisa ca furtul se comite intr-o modalitate ce indeplineste conditiile de tipicitate a uneia din cele doua infractiuni.

Criticile legate de aplicare a textului de violare a sediului profesional.

c) de o persoană având asupra sa o armă.

Doar armelor propriu-zise, definite si enumerate in Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si munitiilor.

Sa foloseasca arma propriu zisa.

Detinerea armei poate fi legala sau ilegala.

Sanctiune. închisoarea de la 2 la 7 ani.

17

Art. 229 (3) NCP:

Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii;

c) componente ale reţelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii,

Sanctiune. închisoarea de la 3 la 10 ani.

Furt la plangere prealabila si furtul cel care permite impacarea partilor

Art. 231 NCP

(1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de familie de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228,art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.

18

A. Furtul se urmareste la plangerea prealabila daca:- este savarsit intre membrii de familie

Art. 177 NCP defineste membru de familie ca fiind:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;

b) sotul;

c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.

(2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti.

- este savarsit de un minor in paguba tutorelui sau

- este savarsit de cel care locuieste cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta.

Sanctiunea este imprumutata de la tipul de furt calificat comis.

B. Poate opera impacarea

In cazul faptelor prevazute la art. 228, art. 229 (1), (2) lit. b) si c) si art. 230, impacarea inlatura raspunderea penala.

Exceptii de la posibila impacare:

- este furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural art. 229 (2) lit. a)

Furtul calificat incriminat de art. 229 (3) NCP.

19

Cap. II : Talharia si pirateria

1) Talharia

Art. 233 NCP

Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Ratiunea incriminarii.

Doua abordari:

- o infractiune distincta (art. 628 C pen. italian, adica Rapina; paragraful 249 C pen. german, adica Raub),

- fie este considerata a fi un furt agravat comis prin violenta (art. 311-4, pct. 4C pen. francez).

Cod penal Carol II talharia avea o forma de baza, talharia comisa prin constrangerea victimei si forme asimilate respectiv talharia comisa prin punerea victimei in imposibilitatea de a se apara si talharia constand in actul de violenta pentru a-si asigura scaparea.

C pen. 1969/2014:

- constrangerea sau punerea victimei in imposibilitatea de a se apara pentru a inlesni un furt.

- constrangerea sau punerea victimei in imposibilitatea de a se apara pentru pastrarea bunului furat

- constrangerea sau punerea victimei in imposibilitatea de a se apara pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptutorul sa-si asigure scaparea.

Subiectul activ este general.

Sanctiunea. Talharia se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani.

20

Latura obiectiva

Actul de executare a talhariei are un continut complex si este alcatuit din doua activitati conjugate: furtul, ca actiune principala, si constrangerea, ca actiune subsidiara, aceasta din urma fiind modalitatea de inlesnire, in sens larg, a sustragerii.

I. Actiunea de furt implica luarea unui bun mobil al altuia in scopul insusirii pe nedrept.

Sustragerea se realizeaza si prin fapta victimei.

Furtul in scopul folosirii pe nedrept?

Daca fapta sustragerea unui bun nu intra sub incidenta furtului?

II. A doua componenta esentiala a talhariei este faptul ca furtul este inlesnit sau se incearca pastrarea bunului furat sau asigurarea scaparii prin folosirea violentei, amenintarii sau prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.

a. Violenta, vatamare corporala?

Sustragerea unui lantisor de la gat prin ruperea acestuia?

b. Amenintarea trebuie sa indeplineasca conditiile de tipicitate ale art. 206 NCP.c. Punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.

Aceste acte trebuie comise asupra persoanei care detine sau protejeaza detinerea unui bun, si care poate fi proprietarul, posesorul sau chiar cel care are in paza lucrul respectiv.

O singura infractiune de talharie atunci cand sunt agresate mai multe persoane pentru a sustrage un bun apartinand unei singure persoane.

Prin aceeasi actiune de amenintare se sustrag bunuri apartinand mai multor persoane, se vor retine atatea infractiuni de talharie cate persoane vatamate sunt.

Trebuie ca actul de constrangere sa fie comis in aceiasi imprejurare cu actul de sustragere.

Forma asimilata.

Violenta, amenintarea sau punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara pentru a pastra bunul furat, pentru inlaturarea urmelor infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea.

21

Talharia – latura subiectiva

Consumarea.

Fapta se consuma in momentul consumarii furtului, daca constrangerea este anterioara sau concomitenta sustragerii,

sau se consuma in momentul comiterii actului de constrangere, cand este realizat pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, indiferent daca agentul a reusit sa pastreze bunul, sa scape sau sa inlature urmele infractiunii.

Tentativa se pedepseste.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

Participatia

- Coautoratul neomogen.

2) Talharia calificata

Art. 234 NCP

(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;

b) prin simularea de calităţi oficiale;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) în timpul nopţii;

e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;

f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,

se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

22

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.

Ratiunea incriminarii formei calificate?!?

Talharia calificata – forme

A. Art. 234 alin. 2 NCP

a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;

Arma propiu-zisa si arma asimilata? Se poate retine in concurs cu Nerespectarea regimului armelor si a munitilor sau alta infractiune legata de folosirea unei arme. L 295/2004. Posibil si 342.

Substanta exploziva definita in legea 126/1995 posibil si 346NCP.

Substanta narcotica care este apta sa produca starea de somn sau inconstienta.

Substanta paralizanta este apta sa genereze o stare de paralizie temporara sau definitiva.

b) prin simularea de calităţi oficiale;

Calitate oficiala – abilitare rezultand din apartenenta la o institutie publica.

Simulare. Se aplica unui politist real care comite o talharie?

Trebuie sa aiba aptitudinea de a intimida?

Trebuie ca victima sa creada ca autorul are o calitate oficiala.

Criticabila!

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) în timpul nopţii;

e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;

Obiectul talhariei este un mijloc de transport persoane sau bunuri? Interpretare extensiva sau restrictiva?

Relatia cu pirateria?

f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,

23

Se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.

B. Art. 234 alin. 2 NCP

Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Talharia avand ca obiect urmatoarele bunuri:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii;

c) componente ale reţelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii.

C. Art. 234 alin. 3 NCP

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.

Relatia cu vatamarea corporala (art. 194 NCP).

Forma de vinovatie – praeterintentia?

24

3) Talharia urmata de moartea victimei

Art. 236 NCP

Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

- Forma de vinovatie.- Tentativa.

Relatia art. 235 cu art. 236 NCP.

Relatia cu omorul calificat. Art. 189 alin. 1 lit. d.

Cap. III :

Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii

1) Abuzul de incredere

Art. 238 NCP

(1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii.

Se caracterizeaza prin intervertirea abuziva a titlului licit al unei detentii.

Valoarea sociala protejata este stapanirea de fapt asupra unui bun mobil impotriva actiunilor de intervertire a posesiei sau detentiei licite in una ilicita.

Subiectul activ este persoana fizica sau juridica, careia i-a fost incredintat un bun in baza unui titlu si cu un anumit scop.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.

25

Abuzul de incredere – latura obiectiva

Obiectul material: un bun mobil corporal, care in momentul comiterii faptei sa se afle in detentia altuia.

bunuri consumptibile?

Este necesar sa fie un bun mobil detinut de faptuitor in baza unui titlu si cu un anumit scop. Prin titlu se intelege temeiul juridic prin care o persoana dobandeste posesia sau detentia unui lucru. Titlul trebuie sa aiba un caracter civil si sa priveasca raporturi patrimoniale netranslative de proprietate (depozit, gaj, transport etc.). In acel titlu trebuie stabilit sau, cel putin, poate fi dedus si scopul pentru care o persoana dobandeste folosirea unui anumit bun.

Latura obiectiva:

- insusirea bunului. In acest caz, faptuitorul interverteste detentia in stapanire juridica considerand bunul ca fiind unul al sau.

- folosirea pe nedrept a unui bun. Si in cazul acestui act de executare, situatia premisa a infractiunii va fi aceeasi, respectiv detinerea bunului de catre autor in baza unui titlu si cu un anumit scop.

Folosirea pe nedrept a bunului va interveni atunci cand termenii titlului in baza caruia bunul este detinut nu permit folosirea bunului sau atunci cand,

desi permit folosirea bunului, autorul foloseste bunul in afara termenilor stabiliti prin acesta.

- dispunerea de bun pe nedrept. Savarsirea unor acte de dispozitie asupra bunului aflat in detentia sa, cu caracter juridic (vanzare, donatie, schimb) sau material (distrugere, modificare, consumare etc.), dincolo de limitele conferite de titlu.

- refuzul de a-l restitui. Expres sau tacit.

26

2) Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor

Art. 239 NCP

(1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii faptei din art. 239 alin. (1) NCP

Ratiunea incriminarii. Creditorii au o pozitie vulnerabila, in situatia in care debitorii isi provoaca sau accentueaza starea de insolvabilitate, tocmai pentru a se sustrage de la o eventuala executare silita.

Cu privire la art. 239 alin. (1) NCP, aratam ca textul de incriminare are o dubla natura:

- sunt protejate interesele creditorilor (evocand, practic, actiunea pauliana din dreptul civil).

- se protejeaza implicit si idirect chiar credibilitatea actului de justitie, care ar putea fi lezata de catre conduita unui astfel de debitor prin faptul ca, prin acest comportament, ar face ca o eventuala hotarare judecatoreasca de executare silita sa fie perceputa ca un inscris fara vreo valoare concreta din perspectiva creditorului care o obtine.

Acest text este o incriminare a faptelor echivalente bancrutei frauduloase.

Drept comparat. Franta: art. 314 -7 CP francez: fapta debitorului care isi creeaza sau agraveaza starea de insolvabilitate... pentru a se sustrage de la executarea unei condamnari de natura patrimoniala pronuntata de justitia represiva...

Germania: art. 288 CP german: Distrugerea sau ascunderea unei parti din patrimoniu, in scopul fraudarii creditorilor sai, realizata de catre cel care se afla intr-o iminenta procedura de executare silita.

Art. 239 alin. 1 NCP

Valoarea sociala protejata.

27

Direct este protejat patrimoniul „debitorului” impotriva actelor reale sau disimulate care ar diminua acest patrimoniu.

Indirect este protejat patrimoniul creditorilor ce s-ar putea indestula din patrimoniul debitorului.

Subiectul activ este „debitorul”. Formularea textului este extinsa din perspectiva notiunii de „debitor”, pentru ca aceasta nu se limiteaza la starea de insovabilitate a debitorului decat in mod implicit, sugerand ca suntem in prezenta unei infractiuni de pericol.

Dar textul este si limitativ, deoarece se enumera expres modalitatile prin care s-ar putea „crea” sau „organiza” starea de insolvabilitate a debitorului.

Acesta poate fi atat o persoana fizica, cat si o persoana juridica.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala, debitorul urmarind prin actiunile incriminate de lege fraudarea creditorilor sai.

Faptul de a ajunge in stare de insolvabilitate din culpa, din neglijenta sau nepricepere nu se sanctioneaza penal, chiar daca prin aceasta se lezeaza interesele creditorilor.

Esentiala pentru angajarea respunderii penale este doar atitudinea intentionata a debitorului, respectiv scopul acestuia de a frauda interesele creditorilor.

Latura obiectiva

Astfel, la nivel de concept, este sanctionata fapta debitorului care, in frauda debitorilor, isi creeaza sau agraveaza propria stare de insolvabilitate.

Legiuitorul roman a ales sa detalieze modalitatile prin care se poate crea sau agrava starea de insolvabilitate, adica prin instrainare, ascundere, deteriorare, distrugere de bunuri sau valori din patrimoniul sau ori prin invocarea de acte sau datorii fictive.

Se pune in discutie caracterul de infractiune de pericol sau de infractiune de rezultat?

In opinia noastra, infractiunea este una de pericol concret. Nu putem prezuma in mod absolut ca orice instrainare comisa cu scopul de a frauda interesele creditorilor are un caracter infractional, chiar daca nu se genereaza niciun risc pentru creditor, acesta putand sa se indestuleze prin executarea silita a altor bunuri din patrimoniul debitorului.

Un alt element important este notiunea de „stare de insolvabilitate” a debitorului, respectiv daca se cere ca o conditie de tipicitate ca, drept urmare a actiunii de instrainare, ascundere, deteriorare etc., debitorul sa ajunga in stare de insolvabilitate.

28

Credem ca notiunea de „insolventa faptica” este elementul esential in calificarea faptei, cu atat mai mult cu cat fapta se consuma in momentul prejudicierii macar potentiale a creditorului, cand pericolul devine unul concret.

Observatii legate de aplicarea art. 239 alin. 1 NCP

- Legiuitorul roman a ales o varianta favorabila creditorului, fara a fi analizate si consecintele negative ale unei astfel de abordari. (De exemplu nu se cere o iminenta a titlului executoriu ar trebui sa se raporteze la existenta sau iminenta existenta a unei decizii judiciare care sa stabileasca caracterul cert, lichid si exigibil al creantei).

- Interpretarea extensiva ar fi periculoasa si pentru o interventie excesiva a dreptului penal in raporturile sociale, existand si un risc de santaj din partea creditorilor ce au o pozitie dominanta.

- S-ar putea ajunge ca, dupa disparitia inchisorii datornicilor, sa ajungem pe alte cai la acelasi efect printr-o sanctionare penala a debitorilor.

- Pentru ca orice contract prezinta prin natura lui un risc de neexecutare, acesta fiind si motivul pentru care dreptul privat ofera sisteme de garantare a obligatiilor asumate de debitor. Dreptul penal trebuie sa fie o ultima solutie; or, printr-o interpretare extensiva a normei s-ar ajunge ca dreptul penal sa fie mecanismul „comun” care sa rezolve relatiile dintru un debitor si creditor.

- Intr-o interpretare extensiva, orice creditor care ar avea dificultati de executare silita ar putea solicita interventia dreptului penal, chestiune ce ar pune in discutie eficienta justitiei penale si, evident, costurile pentru stat ale unei astfel de proceduri.

- Exista o garantie foarte fina ce trebuie stabilita de justitia penala intre insolvabilitatea reala si cea fraudulos organizata, in viata economica in general si cu precadere intr-o situatie de criza.

Art. 239 alin. 2 NCP

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

Ratiunea incriminarii. In mod traditional, aceasta fapta nu putea fi calificata ca infractiune.

Nu era inselaciune, deoarece nu exista in concret niciun act de inducere in eroare din partea agentului, ci doar o omisiune a unui debitor de a-l informa pe furnizorul de bunuri sau servicii despre faptul ca nu poate plati serviciile pe care le solicita. Nu putea fi calificata nici ca furt, deoarece furnizorul nu era deposedat de vreun bun printr-un act de sustragere, ci doar i se cauza acestuia un prejudiciu prin neplata serviciului sau bunului deja furnizat de catre comerciant.

29

Un astfel de text exista in majoritatea sistemelor penale. Dintre exemplele importante putand fi amintite art. 313 -5 CP francez (Filouterie). Sectiunea a 3-a din Theft Act 1978 in sistemul britanic (Making off without payment), art. 149 CP elvetian ori art. 641 CP italian.

Prin incriminarea acestor fapte se incearca restabilirea echilibrului in ceea ce priveste posibilitatea de pierdere-beneficiu in acest tip de relatii, intre furnizorul de servicii si beneficiarul lor.

Valoarea sociala protejata. Protejeaza patrimoniul furnizorului de servicii impotriva actelor autoprejudiciante, comise in momentul incheierii unui contract de furnizare de bunuri sau servicii. Aceasta pentru ca furnizorul de servicii nu poate verifica solvabilitatea clientului sau inainte de a oferi acel serviciu sau bun, fiind obligat de lege sau cutuma sa indeplineasca in prealabil cererea clientului.

In plus, suntem in situatia unei imbogatiri abuzive a clientului care speculeaza cu rea-credinta regulile legale sau cutumiare in materie de furnizare de bunuri sau servicii.

Subiectul activ este general, adica orice persoana care achizitioneaza bunuri sau servicii.

Autor al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica.

Latura obiectiva

Actul de executare consta in achizitionarea de bunuri si servicii prin care se produce o paguba.

Notiunea de „achizitionare” se refera la o dobandire in cadrul unui raport comercial, si nu a unui raport juridic civil.

Avand in vedere ratiunea pentru care aceasta fapta este incriminata, credem ca verbul a achizitiona se refera tocmai la situatia in care agentul „exploateaza” vulnerabilitatea profesionala a partii vatamate, aceasta fiind interpretarea fireasca a textului de incriminare. Din acest motiv, credem ca ratiunea incriminarii sugereaza ca textul de incriminare este aplicabil doar furnizarilor de servicii efectuate cu caracter profesional de partea vatamata si nu se refera la orice contract civil.

Un student inchiriaza un apartament in Bucuresti stiind ca nu va putea plati?

Infractiunea este una de rezultat, fapta consumandu-se in momentul in care clientul achiztioneaza un bun sau un serviciu stiind ca nu il va putea plati. In momentul achizitionarii acelui bun sau serviciu se produce si prejudiciul in patrimoniul furnizorului de bunuri sau servicii.

30

Latura subiectiva

Fapta se comite cu intentie directa sau cu intentie eventuala.

Intentia in acest caz presupune ca autorul sa se hotarasca si sa achiztioneze un bun sau serviciu stiind ca nu il va putea plati.

Textul de incriminare din art. 239 alin. 2 NCP nu prevede ca fapta trebuie comisa in frauda creditorilor, fiind suficient ca agentul sa stie ca nu va putea plati serviciul pe care il achizitioneaza.

Autorul dispune de suma necesara sa plateasca serviciul achizitionat, dar refuza sa o faca?

Solutii ale problemei din dreptul comparat:

Textul francez care reglementeaza asa-zisa „filouterie” a fost completat cu situatia in care agentul este hotarat sa nu plateasca serviciul achizitionat, asimiland ipoteza clientului insolvabil cu a celui decis sa nu plateasca.

Textul englez sanctioneaza fapta celui care nu plateste, fara a interesa daca debitorul nu dispune de bani sau doar nu doreste sa plateasca serviciul.

In cazul in care insolvabilitatea este doar pe moment, adica debitorul nu dispune de lichiditati pentru a plati serviciul, dar are suficiente bunuri ce pot fi executate silit, credem ca textul de incriminare este aplicabil.

Section 3 din Theft Act 1978 in sistemul britanic

(Making off without payment.)

(1)Subject to subsection (3) below, a person who, knowing that payment on the spot for any goods supplied or service done is required or expected from him, dishonestly makes off without having paid as required or expected and with intent to avoid payment of the amount due shall be guilty of an offence.

(2)For purposes of this section “payment on the spot” includes payment at the time of collecting goods on which work has been done or in respect of which service has been provided.

(3)Subsection (1) above shall not apply where the supply of the goods or the doing of the service is contrary to law, or where the service done is such that payment is not legally enforceable.

(4)Any person may arrest without warrant anyone who is, or whom he, with reasonable cause, suspects to be, committing or attempting to commit an offence under this section.

31

Observatii ale art. 239 alin. 2 NCP

Daca vom interpreta insa acest text de o maniera extensiva si vom sanctiona prin intermediul sau orice incheiere a unui contract cu rea-credinta, atunci exista riscul sa inlocuim raspunderea civila contractuala cu una penala, consecinta ce nu credem ca a fost avuta in vedere de legiuitor.

(Incalcarea principiului minimei interventii)

Nu este incriminat comportamentul abuziv al celui care dispune de suma necesara sa plateasca serviciul achizitionat, dar refuza sa o faca.

Aplicarea este doar ipotetica raportat la faptul ca autorul trebuie sa fie o persoana aflata in imposibilitatea de a plati.

Relatia dintre art. 239 alin. 1 si alin. 2 NCP

Ratiunea incriminarii si valoarea sociala protejata este diferita in cazul fiecarei infractiuni.

In art. 239 alin. 1 este incriminata fapta debitorului care instraineaza, ascunde, deterioreaza, distruge valori ori bunuri din patrimoniul sau ori invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudarii creditorilor.

In art. 239 alin. 2 este incriminata fapta persoanei care, stiind ca nu va plati, achizitioneaza bunuri ori servicii.

Art. 239 alin. (2) NCP are autonomie conceptuala fata de art. 239 alin. (1) si, de aceea, faptele pot fi retinute in concurs.

In continutul art. 239 NCP sunt incriminate doua fapte distincte.

3) Gestiunea frauduloasa

Art. 242 NCP

(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

32

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 242 NCP incrimineaza pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri.

Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de orice fel de bunuri sau valori patrimoniale, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, care intra in patrimoniul unei persoane (o universalitate de bunuri sau o parte dintr-o universalitate si nu bunuri ut singuli).

Subiectul activ este special si este reprezentat de cel care are calitatea de administrator, gestionar sau custode al bunurilor altuia.

Latura obiectiva consta in pricinuirea unei pagube atat printr-o actiune, cat si printr-o omisiune produsa cu ocazia administrarii patrimoniului sau a actiunilor de conservare.

Administrarea bunurilor se refera la activitatile specifice naturii acelor bunuri, iar conservarea presupune luarea unor masuri prin care se incearca mentinerea bunurilor la valoarea lor normala, evitandu-se deteriorarea bunurilor.

Trebuie ca fapta sa si produca o paguba.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Sanctiunea. Infractiunea se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani.

Forme agravate: Daca fapta a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Daca faptele din alin. 1 si 2 au fost savarsite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.

33

4) Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor

Art. 243 NCP

(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Ratiunea incriminarii.

Latura obiectiva

Obiect material. Prin „bun gasit”, bunul pierdut. Notiunea de Bun uitat.Bunul abandonat. Bunul pierdut este acela care a iesit in mod involuntar din posesia titularului sau, iar bunul uitat este bunul lasat involuntar si temporar intr-un anumit loc, fara a fi considerat ca a iesit din posesia celui caruia ii apartine.

Vacile care pasc nesupravegheate si sunt luate.

Oaia pierduta de turma?

Calitatea de bun gasit, pierdut, uitat sau abandonat se raporteaza la constiinta autorului, si nu a partii vatamate.

Latura obiectiva:

I. In prima modalitate, fapta se poate comite prin doua activitati:- nepredarea bunului celui indreptatit sau autoritatilor in termen de 10 zile. Termenul

este unul substantial.- dispunerea de bunul gasit. Este indiferent daca dispunerea are un caracter juridic sau

material. II. A doua modalitate de comitere a acestei infractiuni consta in:

- insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia faptuitorului, sau

- nepredarea ajuns din eroare in posesia faptuitorului in termen de 10 zile din momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii apartine.

34

In concret, un bun poate ajunge din eroare in posesia faptuitorului, datorita erorii celui care preda bunul cu privire la identitatea destinatarului sau datorita erorii cu privire la identitatea bunului.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Sanctiunea. Pedeapsa inchisorii de la 1 luna la 3 luni sau amenda.

CAP. V:

Distrugerea si tulburarea de posesie

1) Distrugerea

Art. 253 NCP

(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.

(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.

Obiectul material al distrugerii poate fi un bun mobil sau imobil.

35

Corporal si incorporal?

Propriu sau al altuia?

Subiectul activ este general.

Latura obiectiva.

- distrugerea unui bun apartinand altuia; ea consta in orice modalitate prin care, ca urmare a faptei autorului, bunul este in totalitate nimicit si devine total inutilizabil.Uciderea unui animal?

- degradarea unui bun apartinand altuia; ea este o forma mai usoara decat nimicirea, in sensul ca bunul devine partial de nefolosit, dar reparabil. (afectarea aspectului estetic?).

- aducerea in starea de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia semnifica faptul ca, prin anumite manopere, desi bunul nu este distrus fizic, el nu mai poate fi folosit (daca se sparg sau se dezumfla rotile unui autoturism).

- impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun. In aceasta situatie, practic fapta se comite indirect prin impiedicarea luarii masurilor de conservare.

- inlaturarea masurilor de conservare sau de salvare a unui bun anterior luate.

Relatia cu furtul, relatia cu omorul.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie, directa sau eventuala.

Sanctiunea. Pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Aspecte procesuale. Se urmareste la plangerea prealabila.

Formele agravate

A. Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Obiectul material este un inscris sub semnatura privata serveste la dovedirea unui drept de natura patrimoniala.

Ratiunea acestei forme agravate.

Se urmareste la plangere prealabila.

B. Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural.

36

Se aplica si proprietarului bunului.

Tentativa este incriminata.

Sanctiunea. Aceasta forma agravata se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.

C. Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Se aplica si proprietarului bunului.

Tentativa este incriminata.

2) Distrugerea calificata

Art. 254 NCP

(1) Dacă faptele prevăzute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

In esenta, este tot o forma agravata a infractiunii de distrugere, doar ca legiuitorul a dorit sa-i atribuie un articol distinct.

Forma de vinovatia este praeterintentia.

Tentativa la aceasta infractiune se pedepseste?

3) Distrugerea din culpa

Art. 255 NCP:

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

37

(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Art. 255 alin. 1 NCP incrimineaza distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.

Prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc + daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri (pericol potential).

Forma agravata.

Daca fapta a avut ca urmare un dezastru.

Sanctiunea. Aceasta forma agravata se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 12 ani.

4) Tulburarea de posesie

Art. 256 NCP:

(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii.

Relatia cu actiunea posesorie din dreptul civil.

Obiectul material al acestei infractiuni este un bun imobil aflat in posesia altuia.

Subiectul activ este general.

Latura obiectiva. Fapta se comite in doua modalitati alternative:

- ocuparea fara drept, in intregime sau in parte a unui imobil aflat in posesia altuia.Caracter continuu sau instantaneu?

- prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar.

Latura subiectiva. Infractiunea se comite cu intentie directa sau eventuala.

Sanctiunea. Aceasta infratiune se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.

Aspecte procesuale. Infractiunea se urmareste la plangerea prealabila.

38

5) Inselaciunea

Art. 244 NCP

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Simplificarea textului de incriminare a inselaciunii – renuntarea la incriminarea distincta a doua forme speciale de inselaciune, respectiv inselaciunea in conventii si cea prin emitere de cecuri.

Latura obiectiva.

Actiunea de inducere in eroare presupune existenta unei actiuni care are ca efect crearea unei imagini deformate a realitatii in constiinta inselatului, premisa care il determina sa actioneze pagubitor pentru sine.

Care este sanctiunea penala pentru minciuna?

Teorie a criteriului obiectiv: un mijloc trebuie analizat in obiectivitatea sa, deci trebuie insotit de un fapt exterior, de un aranjament, din care sa rezulte cu certitudine intentia de a insela, mijloc care sa permita un examen exterior obiectiv si care exclude implicit simplele cuvinte mincinoase.

Teorie a criteriului subiectiv: dispozitiile art. 241 CP prusac simpla minciuna este suficienta.

Inducerea in eroare trebuie sa se refere la fapte, adica imprejurari, stari sau situatii, la realitati obiective din trecut si prezent. Un element din viitor poate fi mijloc de inducere in eroare este caracteristica acestuia de a putea fi verificat, dintr-o perspectiva obiectiva, in momentul in care agentul face afirmatia respectiva.

Nu intra in categoria faptelor, in sensul art. 244 NCP, judecatile de valoare.

Actiunea de inducere in eroare se poate realiza in mod nemijlocit asupra unei persoane sau prin intermediul unor aparate (?) care functioneaza in beneficiul unei persoane.

39

Actiunea de inducere in eroare trebuie sa cauzeze o paguba.

Latura subiectiva.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Scop special: in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.

Caracterul injust al folosului: fapta proprietarului.

Folosul pentru sine sau pentru altul.

Tentativa se pedepseste.

Fapta se consuma in momentul in care s-a produs paguba, deoarece aceasta este o conditie de tipicitate.

Forme particulare de inselaciune:

1. Inselaciunea in conventii

Inducerea in eroare intr-un cadru contractual cu prilejul incheierii sau executarii unui contract.

Mentinerea in eroare mai reprezinta sau nu o conduita ce poate prezenta semnificatie penala?

Criteriul producerii unui prejudiciu nu este suficient de caracterizant pentru a delimita cele doua ipoteze.

Delimitarea inselaciunii in conventii de simpla neexecutare:

Buna credinta, in sens general, a agentului la incheierea contractului. Buna credinta inseamna a se verifica daca agentul a repectat regulile firesti pe care le presupunea incheierea contractului respectiv cu orice persoana in general. Buna credinta a agentului este prezumata, principiul fiind solutionarea litigiului pe cale civila, si doar in mod execptional trebuie sa intervina sanctionarea penala.

Daca exista rea credinta se verifica si

Scopul special, adica acela de a obtine un folos material injust pentru sine sau pentru altul.

2. Inselaciunea prin emiterea de cecuri

40

Cec-ul este un instrument de plata prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci, la care are disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani altei persoane numita beneficiar.

Autorul, prin emiterea unui cec sau a unui alt instrument de plata, creeaza aparenta solvabilitatii sale si a efectuarii platii in scopul de a determina contrapartea sa execute obligatia corespondenta (livrare marfa, prestare servicii etc.).

Delimitarea fata de infractiunile din Legea nr. 59/1934

Art 84: 1. emiterea unui cec fara a fi avut autorizarea trasului; 2. emiterea unui cec fara a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea in tot ori in parte de disponibilul avut mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare; 3. emiterea unui cec cu data falsa sau caruia ii lipseste unul dintre urmatoarele elemente esentiale: a) denumirea de cec; b) suma de bani ce trebuie platita; c) numele trasului; d) data emiterii cecului; e) semnatura prevazuta la art. 11; 4. emiterea unui cec cu incalcarea prevederilor art. 6 alin. 3.

Forma agravata:

Art. 244 alin. 2 NCP stipuleaza ca forma agravata exista atunci cand inducerea in eroare este savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori prin folosirea de alte mijloace frauduloase (acele mijloace care prezinta o mare aparenta de verdicitate).

Daca mijloacele folosite in inducerea in eroare intra sub incidenta unor texte de incriminare, se va retine un concurs de infractiuni (infractiuni de fals, uzurpare de calitati oficiale, exercitarea fara drept a unei profesii, etc).

6) Inselaciunea privind asigurarile

Art. 245 NCP:

(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Ratiunea incriminarii:

41

Expunerea de motive – dezvoltarea pietei asigurarilor a dus la tentatia unor persoane de a frauga asiguratorii in scopul obtinerii unor foloase patrimoniale injuste si ca aceste imprejurari fundamenteaza incriminarea unei asemenea fapte.

Reglementarea distincta a acestei ipoteze – necesara?

Diferente fata de inselaciunea „clasica” – se sanctioneaza pregatirea inselaciunii.

Nu este necesara producerea unei pagube!!

Art. 245 Alin. 1 NCP

Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată

Situatia premisa a comiterii faptei este existenta unui contract de asigurare de bunuri.

Contract de asigurare anulabil, nul absolut sau reziliat – fapta tipica?

Subiectul activ:

va putea comite fapta atat cel care are calitatea de parte in contractul de asigurare, cel care are calitatea de beneficiar intr-un contract de asigurare incheiat de o alta persoana cu asiguratorul, cat si orice alt tert care actioneaza in intelegere cu beneficiarul indemnizatiei de asigurare.

Latura obiectiva:

Variantele alternative de executare prezinta numitorul comun al unei actiuni de disimulare a producerii riscului asigurat (distrugerea lato sensu a bunului, furtul sau pierderea sa).

- distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare – semnificatia atribuita prin art. 253 NCP

Impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate?

Comiterea faptei prin inactiune?

Conduita pasiva a autorului duce la o agravare a rezultatului produs asupra bunului de o stare de pericol anterioara si exterioara oricarei conduite active sau pasive din partea faptuitorului.

42

- ascunderea bunului sau instrainarea sa, vizeaza situatiile in care, prin aceste acte de executare, se doreste crearea aparentei producerii evenimentului asigurat, respectiv furtul sau pierderea bunului asigurat.

doar acele ipoteze in care ascunderea sau instrainarea bunului se face in vederea obtinerii de despagubiri de la asigurator, nu si cele in care ascunderea sau instrainarea urmaresc disimularea unei alte conduite infractionale.

Art. 245 alin. 2 NCP

Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat.

Situatia premisa: existenta unui contract de asigurare cu privire la persoane, care prevede acordarea unei indemnizatii de sigurare in situatia producerii riscului asigurat al lezarii integritatii sau sanatatii unei persoane.

Subiectul activ:

Maniera de formulare a textului („isi cauzeaza”) => fapta va putea fi comisa doar de catre persoana asigurata, indiferent de beneficiarul asigurarii (care poate fi persoana asigurata sau o alta persoana).

Latura obiectiva:

- simulare a unei leziuni sa a unor vatamari corporale, persoana asigurata disimuleaza producerea riscului asigurat, acesta neproducandu-se in realitate.

Autorul primeste ajutorul unei alte persoane – complice la fapta de inselaciune.

- cauzarea si agravarea unor asemenea leziuni sau vatamari corporale – autorul insusi produce riscul asigurat, creand insa aparenta ca acesta a fost produs de evenimente exterioare, riscuri asigurate prin contractul de asigurare.

Situatia in care nu persoana asigurata isi cauzeaza in mod direct leziunile sau vatamarea, ci acestea sunt realizate prin intermediul unui tert, instigat in acest sens de catre asigurat.

Ipoteza sinuciderii persoanei asigurate si disimularea producerii riscului asigurat.

Comiterea faptei prin inactiune?

Latura subiectiva (art. 245 alin. 1 si 2)

Fapta poate fi comisa cu intentie directa sau eventuala.

43

Scopul special prevazut de norma – obtinerea sumei asigurate pentru sine sau pentru altul.

Caracterul injust al folosului urmarit?

Tentativa se sanctioneaza. Opereaza impacarea partilor.

Relatia cu alte infractiuni (inselaciune, distrugere, infractiuni contra integritatii corporale).

7) Exploatarea persoanei vulnerabile

Art. 247 NCP:

(1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Ratiunea incriminarii: “Reprimarea unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au produs uneori consecinte sociale devastatoare pentru persoanele care le-au cazut victima. Aproape zilnic sunt semnalate in presa cazuri ale unor persoane in varsta sau cu o stare de sanatate precara care au ajuns sa isi piarda locuintele in urma unor asemenea intelegeri patrimoniale disproportionate”.

Textul de incriminare vizeaza sanctionarea unor ipoteze particulare de leziune.

Art. 247 alin. 1:

Subiectul activ:

Subiectul activ este special, fapta putand fi comisa doar de catre cealalta parte a contractului lezionar (creditorul).

Latura obiectiva:

Art. 247 alin. (1) NCP, constituie infractiune fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul

44

se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie.

Situatia premisa a actului de executare este existenta unui raport contractual – contract de imprumut (formularea legiuitorului “cu ocazia darii cu imprumut”).

Limitare a tipicitatii criticabila (textul nu se aplica in cazul unui contract de vanzare-cumparare, renta viagera, de intretinere, etc.)

In acest cadru, imprumutorul, profitand de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii ori relatiei de dependenta in care debitorul se afla fata de el, determina victima sa constituie sau sa transmita, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de prestatia sa, respectiv acordarea cu titlu de imprumut a unor sume de bani sau alte foloase.

Cauza starii de vadita vulnerabilitate: varsta, boala, relatie de dependenta.

Prin exploatatrea acestei stari de vadita vulnerabilitate a victimei, autorul trebuie sa determine o conduita autopagubitoare din partea acesteia: transmiterea sau constituirea unui drept real sau de creanta in patrimoniul sau au al altuia, - ipoteza dobanzilor disproportionate.

Contraprestatia victimei vadit disproportionata fata de prestatia autorului – art. 1221, 1222 cod civil.

Latura subiectiva:

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Relatia cu alte infractiuni (santaj, inselaciune).

Art. 247 alin. 2 NCP

Diferenta fata de incriminarea din primul alineat: “starea de vulnerabilitate” a victimei, de care autorul profita, nu este una preexistenta, ci este provocata chiar de catre autor.

Subiectul activ general.

Latura obiectiva:

Doua „momente”:

(1) autorul realizeaza cadrul care sa favorizeze acceptarea de catre victima a conduitei autopagubitoare, prin punerea persoanei intr-o stare de vadita vulnerabilitate.

Starea de intoxicatie pronuntata prin administrare bauturi alcoolice sau substante psihoactive.

45

Situatia in care victima isi autoprovoaca starea de intoxicatie.(2) determinarea victimei sa realizeze conduita autopagubitoare.

nu este suficienta provocarea unei stari de vadita vulnerabilitate in scopul determinarii victimei la conduita autopagubitoare (asa cum sugerea legiuitorul prin prevederea explicita a scopului), fiind necesar ca autorul sa obtina o asemenea conduita din partea victimei (necesitatea ca actiunea autorului sa fi cauzat o paguba).

textul nu mai pretinde ca operatiunea juridica autopagubitoare sa aiba loc intr-un cadru contractual sinalagmatic.

transmiterea unui drept, constituirea unui drept, renuntarea la un drept.

cerinta producerii unei pagube – va trebui sa existe un dezechilibru intre valoarea prestatiei asumate de catre autor si cea asumata de catre victima.

Latura subiectiva:

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Scopul special al determinarii victimei de a realiza conduita autopagubitoare.

Relatia cu alte infractiuni (relatia cu art. 247 alin. 1, art 244 si art. 233).

46

TITLUL III: INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

1) Ultrajul

Art. 257 NCP

(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al funcţionarului public.

(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

Forma agravata sau infractiune de sine statatoare?

Se constata o schimbare in optica legiuitorului vizavi de valoarea sociala protejata „in prim plan” de acest text.

Noua abordare sugereaza ca valoarea sociala protejata nu mai este in principal autoritatea statului ci persoana functionarului.

Subiectul activ general.

Subiectul pasiv:

Functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat – acel functionar din cadrul organelor puterii statale sau administrative etc. Care, potrivit legii, este imputernicit sa ia masuri cu caracter obligatoriu si sa impuna respectarea lor.

Latura obiectiva

47

Art. 257 alin. 1 – amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul.

Relatia dintre fapte se va stabili conform regulilor „clasice”.

Art. 257 alin. 2 – comiterea oricarei infractiuni.

Protectie suplimentara deoarece fapta se incadreaza in textul art. 257 alin. (2) NCP atunci cand fie este motivata de intimidarea functionarului, fie a fost determinata de razbunare.

Art. 257 alin. 3 – savarsirea faptelor de la 257 alin. 2 asupra a unui membru de familie al functionarului.

Relatia dintre art. 257 alin. 1, 2 si 3. Concurs de infractiuni sau o singura infractiune?

Latura subiectiva:

Fapta se poate comite cu intentie directa/indirecta precum si cu praeterintentie (latura subiectiva depinde de infractiunea efectiv comisa).

Forma agravata: fapta de ultraj este comisa asupra unui politist sau jandarm, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu exercitarea acestor atributii.

Relatia cu infractiunea de ultraj judiciar.

Relatia cu infractiunea prin care s-a comis ultrajul.

2) Uzurparea de calitati oficiale

Art. 258 NCP

(1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârşite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Latura obiectiva

48

Art. 258 alin. 1

Prin „calitate” oficiala se intelege o anumita functie care confera unui functionar atributii in cadrul aparatului de stat sau public, functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

Indeplinirea cumulativa a doua activitati. Pe de o parte, folosirea fara drept a unei calitati oficiale, iar, pe de alta parte, indeplinirea vreunui act legat de aceasta calitate.

Art. 258 alin. 2 – textul incearca sa sublinieze ca o asemenea conduita are semnificatie penala neputand vorbi despre o veritabila noua incriminare.

Forma agravata: fapta comisa prin purtarea fara drept de uniforme/semne distinctive ale autoritatii.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Relatia cu alte infractiuni.

TITLUL III: INFRACTIUNI DE CORUPTIE SI

INFRACTIUNI DE SERVICIU

Aspecte preliminare

Ratiunea incriminarii.

Legea penala incrimineaza anumite forme de incalcare a atributiiloe de serviciu, care lezeaza sau pot leza grav functionarea societatii, astfel incat sa se asigure ca functionarul „deserveste” exclusiv interesul public.

Particularitati ale subiectului activ:

Functionarul public

Conform art. 175 alin. 1 NCP este functionar public persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

49

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Art. 175 alin. 2 defineste persoana asimilata functionarului public persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Persoana care exercita un serviciu de interes public trebuie inteleasa ca fiind acea persoana care, desi, de regula, este liber-profesionist sau, cel putin, nu exercita o functie de autoritate publica sau o functie publica, desfasoara totusi o activitate ce implica folosirea unor competente “delegate” de catre stat.

Pentru anumite infractiuni din acest titlu, art. 308 NCP stabileste ca normele de incriminare se aplica corespunzator si faptelor savarsite de catre sau in legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin.2 ori in cadrul oricarei persoane juridice.

Interpretare restrictiva sau extensiva?

Controverse privind subiectul activ

MediciiDecizia ICCJ nr. 26/2014 – medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, are calitate de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II a din NCP>

Farmacistii Profesorii din universitatile de stat sau din universitatile provate Expertii judiciari, executori judecatoresti, lichidatorii judiciari, notari.

CAP. I: Infractiuni de coruptie

Luare de mita Dare de mita Trafic de influenta Cumparare de influenta Primirea de foloase necuvenite (abrogat? Dezincriminat?)

1) Luare de mita

50

Art. 289 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 7 din Legea nr. 78/2000

(forma modificata prin art. 79 pct. 4 din Legea nr. 187/2012)

Faptele de luare de mita sau trafic de influenta savarsite de o persoana care:

a) Exercita o functie de demnitate publicab) Este judecator sau procurorc) Este organ de cercetare penala sau are atributii de constatare ori de sanctionare a

contraventiilord) Este una dintre persoanele prevazute la art. 293 NCP se sanctioneaza cu pedeapsa

prevazuta la art. 289 sau 291 NCP, ale carei limite se majoreaza cu o treime.

Valoarea sociala protejata este onestitatea functionarilor statului, care nu trebuie sa solicite sau sa primeasca niciun beneficiu suplimentar pentru exercitiul functiei publice si nici nu trebuie sa vanda beneficiul statutului lor celor care sunt interesati de o anumita conduita a acestora.

Mituirea – infractiune bilaterala.

Subiectul activ

“suplimentat” prin art. 293 si 294 NCP

Art. 293 persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.

51

Art. 294

a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;

b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;

c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene;

d) persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;

e) funcţionarilor unui stat străin;

f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.

g) juraţilor din cadrul unor instanţe străine.

Latura obiectiva:

a) Fapta sa constea in una din urmatoarele modalitati de comitere: pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii. (nerespingerea promisiunii?)

b) Pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii sau nerefuzul ei trebuie sa fie comise in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri.

In legatura – produce efecte importante asupra tipicitatii faptei. Actiunea nu mai trebuie comisa inainte sau concomitent cu indeplinirea atributiilor de serviciu ci oricand, fiind necesar doar sa existe conexitatea prevazuta de lege.

In cazul persoanelor asimilate functionarilor publici, conform art. 289 alin. 2, fapta constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.

Mita – orice folos de natura patrimoniala (serviciile sexuale??).

Daruri mici ocazionale?

Latura subiectiva

52

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Participatia. Nu este posibil coautoratul iar participatia la luare de mita absoarbe si eventuala calificare a faptei ca fiind si participatie la dare de mita.

Forma agravat prevazuta de Legea 78/2000.

2) Darea de mita

Art. 290 NCP

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).

(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Subiectul activ

Subiectul activ este unul general, spre deosebire de luarea de mita unde subiectul activ este calificat.

Latura obiectiva

a. Sa constea intr-o activitate de promisiune, oferire sau dare de mita

„mita” = bani sau alte foloase.

Servicii de orice natura? (cele de natura sexuala?!?)

b. Promisiunea, oferirea sau darea de mita trebuie sa fie in legatura cu indeplinirea de catre functionarul mituit a unui act care intra in legatura cu atributiile sale de serviciu.

53

„premierea” unui club de fotbal.

Darea de mita unui functionar public in situatia art. 289 alin. 2 NCP?

c. Promisiunea, oferirea sau darea de mita trebuie sa se realizeze inainte, in timpul sau ulterior realizarii activitatii solicitate de mituitor.

Latura subiectiva.

Fapta se comite cu intentie directa.

Cauza justificativa speciala.

Art. 290 alin. 2 NCP prevede ca fapta nu constituie infractiune, daca mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.

In art. 290 alin. 3 NCP este reglementata o cauza de nepedepsire, si anume atunci cand mituitorul denunta autoritatilor fapta, mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.

Art. 290 alin. 5 prevede: Banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazurile prevazute in alineatul 2 sau dupa denuntul formulat conform art. 290 alin. 3 NCP.

3) Traficul de influenta

Art. 291 NCP

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Subiectul activ este unul general. Persoana juridica poate comite aceasta infractiune in calitate de autor?

54

Latura obiectiva presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

a. Fapta de traficare a influentei sa se realizeze prin primirea, pretinderea, acceptarea promisiunii unor bani sau alte foloase.

b. Pretinderea, primirea sau acceptarea folosului poate fi savrsita pentru sine sau pentru altul.

c. Cauza primirii, pretinderii sau acceptarii sa fie traficarea influentei reale sau presupuse a agentului.

Intreaga activitate infractionala sa aiba ca si mobil traficarea unei influente reale sau presupuse a agentului.

d. Primirea, pretinderea sau acceptarea sa se realizeze pentru interventia agentului asupra functionarului, pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Nu are importanta daca interventia se materializeaza sau nu.

Traficul de influenta cu privire la functionarul public in situatia reglementata de art. 289 alin. 2 NCP?

e. Traficarea influentei sa se realizeze inainte sau concomitent cu realizarea actului de catre functionarul asupra caruia influenta este traficata.

Latura subiectiva. Intentia este directa.

4) Cumpararea de influenta

Art. 292 NCP

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

55

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Subiectul activ este general. Fapta poate fi comisa de o persoana juridica.

Latura obiectiva:

a. Sa existe o actiune de promitere, oferire sau dare de ani sau alte foloase.

b. Promiterea, oferirea sau darea trebuie sa se faca unei persoane care are influenta sau pretinde ca are influenta pe langa un functionar.

c. Cauza promiterii, ofertei sau darii este cumpararea influentei.

d. Promiterea, oferirea sau darea trebuie sa se comita pentru a-l determina pe functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

e. Cumpararea influentei sa se realizeze inainte sau concomitent cu realizarea actului pentru a carui realizare s-a cumparat influenta.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa.

Sanctiunea. Infractiunea se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii intre 2 si 7 ani.

Cauza de nepedepsire.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

56

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Infractiune de coruptie

Subiect activ

Relatia cu beneficiul

Actul functionarului

competent

Legatura intre cei implicati

Motivatia faptei

Luare de mita

Art. 289 NCP

Functionar public, dar

si functionarul privat (art. 308 NCP).

Pretinderea, primirea,

acceptarea promisiunii.

Licit sau ilicit.Anterior,

concomitent sau ulterior cu

indeplinirea atributiilor de

serviciu.- ilicit in

cazul art. 125 alin. 2 NCP.

Presupune o relatie

intre functionar si mituitor.

Doreste obtinerea unui

folos prin vanzarea

functiei sale sau dobandirea

de beneficii ulterioare indeplinirii atributiilor

nejustificate.

Dare de mita

Art. 290 NCP.

Orice persoana

Promisiunea, oferirea sau

darea.

Licit sau ilicit.Anterior,

concomitent sau ulterior cu

indeplinirea atributiilor de

serviciu.

Presupune o relatie

intre functionar si mituitor.

Doreste cumpararea

functionarului pentru a-si rezolva o

problema in legatura cu acesta sau pentru a-l rasplati.

Trafic de influenta

Art. 291 NCP.

Persoana care are sau pretinde ca are influenta asupra unui functionar privat. (art. 308 NCP)

Primire, pretindere,

sau acceptarea

de promisiuni.

Licit sau ilicit.Anterior sau concomitent

cu indeplinirea atributiilor de

serviciu ale unui functionar asupra caruia traficantul are

sau pretinde ca are influenta.

Presupune o relatie

intre traficant si

cumparator de

influenta, interesat

de a ajunge la un

functionar competent.

Doreste obtinerea unui

folos prin vanzarea

influentei sale asupra unui functionar

competent ce ar putea rezolva o

solicitare a cumparatorului.

Cumparare de

influenta

Art.

Orice persoana

Promisiunea, oferirea sau

darea.

Licit sau ilicit.Anterior sau concomitent

cu indeplinirea atributiilor de

Presupune o relatie

intre traficant si

un

Doreste cumpararea

influentei unei persoane care l-ar putea ajuta

57

292 NCP. serviciu ale unui functionar asupra caruia traficantul are

sau pretinde ca are influenta.

cumparator de

influenta, interesat

de a ajunge la un

functionar competent.

sa ajunga la un functionar

competent.

CAP II: Infractiuni de serviciu

1) Abuzul in serviciu

Art. 297 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Ratiunea incriminarii.

Fapta are un caracter subsidiar. A fost modificata printre primele de puterea comunista, prin Decretele nr. 192/1950, 202/1953, 318/1958, 1/1959, 212/1960, pana cand s-a ajuns la forma din NCP.

Multitudinea de forme ale abuzului in serviciu.

- Orice infractiune cu subiect activ special un functionar public.

Caracterul subsidiar?

Relatia cu alte infractiuni.

58

Forma agravata. Caracterul agravat al faptei atunci cand aceasta a generat consecinte deosebit de grave (paguba patrimoniala peste 2.000.000 RON) este mentinut – art. 309 NCP.

Subiectul activ este calificat, fiind functionarul public, asa cum este acesta definit in art. 175 NCP.

(1)Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Art. 308 NCP prevede ca dispozitiile acestui articol se aplica si “functionarilor privati”.

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Avocati, Medici, Arhitecti, Topografi etc? Liber profesionisti. Judecator?

Latura obiectiva: Actiune/ omisiune – nu indeplineste un act sau

- il indeplineste in mod defectuos, in exercitiul atributiilor de serviciu.

O solutie judiciara gresita este tipica pentru abuz in serviciu?

Urmare: - cauzeaza o paguba

- cauzeaza o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

59

Conditie restrictiva reala sau aparenta?

Delimitarea dintre raspunderea disciplinara si cea penala.

Forma asimilata. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Sanctiunea. Infractiunea se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani.

2) Neglijenta in serviciu

Art. 298 NCP

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Latura obiectiva. Elementele de particularitate ale acestei infractiuni, fata de abuzul in serviciu sunt?

Latura subiectiva. Fapta se comite din culpa, indiferent de forma acesteia.

Ratiunea incriminarii.

Efectele acestei incriminari.

Art. 308 NCP prevede ca dispozitiile acestui articol se aplica si “functionarilor privati”.

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

(2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.”

Sanctiunea. Inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

60

3) Delapidarea

Art. 295 NCP

(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Art. 308 NCP

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

(2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.”

Tipicitatea delapidarii

Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de bani, valori sau alte bunuri aflate in administrarea sau gestionarea unui functionar.

Subiectul activ este unul calificat, fiind un functionar public in sensul art. 175 NCP care administreaza sau gestioneaza banii sau alte valori.

Prin gestionare se intelege activitatea salariatului care are ca atributii primirea, pastrarea si eliberarea bunurilor societatii. Nu este suficienta doar paza bunurilor.

- gestionarul de drept si cel de fapt (art. 31 din Legea nr. 22/1969).

Gestionarul de fapt poate fi subiect activ? Udroiu p. 368 Kuglay, jurisprudenta.

Latura obiectiva.

Insusirea, care consta in sustragerea unui bun sau dispunerea de acel bun.

Folosirea, care presupune folosirea unui bun in interes personal, fara ca agentul sa urmareasca insusirea acestuia.

Traficarea, care consta in scoaterea temporara a bunului din gestiune si intrebuintarea lui in scopuri speculative ilicite.

61

Pentru realizarea tipicitatii este necesar sa se produca si o paguba?

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Relatia cu alte texte de incriminare art. 272 Legea nr. 31/1990.

4) Purtarea abuziva

Art. 296

(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Ratiunea incriminarii. Prin infractiunea de purtare abuziva se sanctioneaza acele „derapaje” de comportament ale functionarilor in ceea ce priveste conduita lor fata de persoanele terte u care acestia intra in contact in exercitiul atributiilor de serviciu. In mod evident, in cadrul acestor interactiuni, functionarul este obligat sa adopte o conduita adecvata, nu sa foloseasca expresii jignitoare, sa ameninte sau sa agreseze persoanele cu care intra in contact.

Valoarea sociala protejata. Textul protejeaza in primul rand imaginea functionarului si indeplinirea conforma a atributiilor sale de serviciu. In subsidiar, in functie de modalitatea de comitere, textul protejeaza si valorile sociale „personale” ale tertului fata de care se comite purtarea avuziva: demnitatea, in cazul purtarii abuzive prin expresii jignitoare, libertatea psihica, in cazul purtarii abuzive prin amenintare, si integritatea corporala si sanatatea, in cazul purtarii abuzive prin loviri sau alte violente.

Nu este corelat cu textul de la ultraj.

Continuturi alternative.

Tipicitatea purtarii abuzive

Subiectul activ. Se foloseste formularea generica „de catre cel aflat in exercitiul atributiilor de serviciu”.

Se refera exact la functionarii publici si la cei definiti in art. 308 NCP?

Art. 308 nu face trimitere la 296 NCP sau cel aflat in exercitiul atributiilor de serviciu pare ca presupune acest lucru.

62

Latura obiectiva.

296 alin. 1 NCP Purtarea abuziva prin expresii jignitoare. Astfel, cel care utilizeaza „expresii” jignitoare va raspunde pentru infractiunea de purtare abuziva, insa cel care utilizeaza „gesturi” jignitoare nu va fi autor al acestei infractiuni. In opinia noastra, o asemenea „discriminare” nu este deloc justificata, ea fiind mai mult decat greu de inteles.

296 alin. 2 NCP Purtarea abuziva prin amenintare. Art. 206 NCP. Nu sunt forme agravate ale alin. 1.

296 alin. 2 NCP Purtare abuziva prin violenta. (art. 193 NCP).

Latura subiectiva.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau indirecta ori praeterintentie (doar in cazul purtarii abuzive prin violenta).

Sanctiune. In cazul purtarii abuzive prin expresii jignitoare, fapta se sanctioneaza cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda. In cazul purtarii abuzive prin amenintare sau prin violenta, fapta se sanctioneaza in limitele speciale ale infractiunii corespondente, majorate cu o treime.

63