personalul din administratia publica
DESCRIPTION
Personalul Din Administratia PublicaTRANSCRIPT
SPECIALIZAREA ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Personalul administratiei publice.Statutul functionarului public,accesul la functia
publica,numirea si promovarea
Cuprins
1.Functia publica si functionarul public.........................................................................................2
1.1 Regimul juridic......................................................................................................................2
1.2 Functia publica.....................................................................................................................4
1.3 Functionarul public...............................................................................................................7
2 Accesul la functia publica,numirea si promovarea functionariilor publici................................10
2.1Accesul la functia publica si numirea..................................................................................10
2.2 Promovarea functionarilor publici......................................................................................15
Concluzii.......................................................................................................................................17
Bibliografie...................................................................................................................................18
1.Functia publica si functionarul public
2
1.1 Regimul juridicCunoasterea si aprofundarea regulilor juridice care guverneaza mijloacele umane ale
administratiei publice nu se pot realia in bune conditii daca nu stabilim mai inatai natura juridica
a functiei publice si statutul functionarului public pe de o parte precum si relationarea acestora pe
de alta parte.
Administratia publica presupune actiunea neintrerupta care are drept scop asigurarea conditiilor
pentru desfasurarea ritmica a vietii statului.Administratia publica ,constituind un proces
continuu,este supusa regulilor actualizarii functiilor,ca o garantie a adaptarii sale la conditiile
permanente dinamice oferite de mediul social.
Princiipile fundamentale ce stau la baza statului de drept presupun un anume cadru normativ,prin
care se realizeaza organizarea si functionarea administratiei publice si prin care se stabileste in
primul rand sistemul principal juridic ce guverneaza intreaga administratie, publica1.
Mai mult, dreptul este chemat sa stabileasca cu precizie modul de derulare a actiunii
administratiei publice in vederea atingerii scopurilor,deci cadrul normativ ce statueaza
tehnologiile,procedurile potrivit carora administratia publica actioneaza in vederea realizarii
functiilor,scopurilor sale.Astfel,administratia publica,actionanad in vederea realizarii functiilor
sale,trebuie sa prevada si sa programeze,sa organizeze,procesul de executie,sa decida,dar si sa
pregateasca variante de decizie pentru decidentul politic,sa coordoneze procesele de executie
si,in sfarsit,sa controleze intreaga activitate de punere in executie si realizare a valorilor politice.
Prezentarea principiilor de baza ce se desprind din legislatia noastra cu privire la functia publica
si functionarii ce o exercita,tinem sa precizam ca aceste principii deduse din prevederile
Constitutiei si a celorlalte acte normative ce reglementeaza organizarea si functionarea
administratiei publice si statutul functionarului public formeaza un cadru teoretic si metodologic
adecvat unei activitati cat mai eficiente a autoritatiilor administratiei publice.
Problema naturii juridice a functiei publice si implicit statutul juridic al functionarului public nu
a putut fi cristalizata datorita complexitatii acesteia existand si in prezent,in tarile Uniunii
Europene ,o disputa intre conceptia axata pe ideea „statutului legal” si conceptia „statutului
contractual”.
1 N.Popa,Teoria generala a dreptului,Ed Actami,Bucuresti,1996.
3
Altfel spus ,prin teoria „situatiei contractuale” s-a incercat definirea functiei publice,fie cu
ajutorul institutiilor dreptului civil fie celora de drept administrativ.
Prin teoria „statutului legal”,sustinuta indeosebi de specialistii farncezi,functia de stat a fost
privita ca un statut legal,deoarece actul sau de instituire este intotdeauna act de autoritate,iar cel
care exercita functia,exercita autoritatea statala si nu drepturile izvorate dintr-o situatie
contractuala.
In prezent putem vorbi despre functia publica ca statut legal sau despre functia publica ca un
raport de drept privat,fara ca una sa fie opusa cu necesitate celeilalte.
„Doctrina recenta sustine ca functionarul public este o institutie complexa,aflata la granita dintre
dreptul administrativ si dreptul muncii”2.
Intr-o alta opinie se sustine ca acceptarea de catre cel numit printr-un act administrativ a functiei
publice ce urmeaza sa o exercite reprezinta un acord de vointa si ca atare suntem in prezenta
unui contract.
Aflandu-se intr-o situatie legala,functionarul public ii sunt stabilite coordonatele functiei sale
prin lege,iar atributiile ce ii sunt incredintate sunt de ordin general,prevazute de lege,nu in
interesul sau,ci in interesul serviciului public.Altfel spus ,situatia juridica a functionarilor publici
trebuie socotita o situatie juridica obiectiva,ca urmare,raportul dintre functionar si functia publica
este un raport juridic obiectiv.
Cum suntem in prezenta unui raport juridic dintre o persoana fizica si o autoritate
publica,regimul juridic trebuie sa aiba in vedere:conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca
subiectele,aspectele de ordin procedural referitoare la selectarea persoanei fizice in
cauza,drepturi si obligatii,disciplina si raspunderea,solutionarea litigiului.
1.2 Functia publica
2 Verginia Vedinas,Statutul functionarului public,Ed. Nemira,Bucuresti,1998,pg. 41-42.
4
Functiile publice,asa cum se precizeaza in reglementarile legale actuale, se stabilesc pentru
fiecare autoritate si institutie publica,in parte, de conducatorul acesteia ori prin hotarare a
consiliului judetean sau,dupa caz, a consiliului local.
In prezent, bazele constitutionale ale functiei publice sunt stabilite de art 16 al.3 conform careia
„functiile si demnitatiile publice,civile sau militare,pot fi ocupate,in conditiile legii,de persoanele
care eu cetatenia romana si domiciliul in tara”.
„Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatiilor stabilite de institutia
publica,in temeiul legii,in scopul realizarii competentelor sale,investirea in functie facandu-se in
urma castigarii concursului sau promovarii examenului organizat pentru ocuparea functiei
publice”
Legiuitorul a definit functia publica ca reprezentand „ansamblul atributiilor si
responsabilitatiilor,stabilite in temeiul legii,in scopul realizarii prerogativelor de putere publica
de catre administratia publica centrala,administratia publica locala si autoritatiile administrative
autonome”.
Doctrina de specialitate, de asemenea,s-a pronuntat in nenumarate randuri asupra unei defintii a
functiei publice si anume:
functia de stat este acel complex de drepturi si obligatii cu care este investita o persoana
fizica ce face parte din cadrul unui organ al statului,care are caracter de continuitate si
care se exercita pentru realizarea puterii;
functia publica este acea grupare de atributii,puteri si competente,stabilite potrivit
legii,din cadrul unui serviciu public,infiintat in scopul satisfacerii permanente a
intereselor generale ale societatii;
functia publica reprezinta complexul drepturilor si obligatiilor de interes general stabilite
potrivit legii in scopul realizarii competentei unei autoritati publice;
Datorita acestor definitii asupra functiei publice putem desprinde urmatoarele caracteristici ale
functiei publice:
este stabilita pe cale unilaterala,prin reglementari legale,ale autoritatiilor publice;
5
este titulara unor anumite atributii chemate in sprijinul exercitarii competentei autoritatii
publice;
este continua fiind creata si organizata in vederea realizarii puterii publice si in speta a
competentei autoritatii publice;
corespunde principiului specializării şi perfecţionării serviciului public, asigurând un
raport optim între atribuţiile de conducere şi cele de execuţie, ducând la îndeplinire un
interes general al societăţii;
cel care este învestit cu funcţia publică, titularul- persoana fizică intră sub incidenţa unui
raport juridic de serviciu şi nu de muncă.
Între funcţie şi funcţionar, între situaţia juridică şi titularul ei, există , multiple legături şi
diferenţieri:
funcţia publică este o situaţie juridică obiectivă, impersonală, deoarece este o creaţie a
legii existând independent de titularul sau deţinatorul ei, respectiv funcţionarul public,
care se poate schimba, izvorând din nevoile practice ale exercitării organizate a puterii
publice în scopul realizării unui serviciu public determinat, de larg interes;
funcţia publică nu se poate realiza în afara unui titular învestit cu înfaptuirea ei şi
devenind, astfel funcţionar public apt pentru misiunea încredinţată;
funcţia publică nu epuizează întreg conţinutul atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu ce revin
unui funcţionar deoarece cel în cauză mai poate primi, alături de acestea, şi alte
însărcinări legate de exerciţiul funcţiei sale, fie în baza legii fie în baza dispoziţiilor
superiorilor săi ierarhici;
funcţionarul exercită funcţia numai în baza unei învestiri legale şi în limitele ei, fără a
putea refuza realizarea ei decât în cazul unor dispoziţii apreciate ca ilegale ale conducerii
sale.
Legiuitorul a stabilit în Legea nr. 188/1999 republicată, în art.3 drept principii ce stau la baza
exercitării funcţiei publice: legalitate, imparţialitate şi obiectivitate: activităţilor efectuate de
funcţionarii publici.
Potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarului public, funcţiile publice se clasifică
după cum urmează:
a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice:
6
funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilitaţilor cu
caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării
competenţelor lor generale.
funcţii publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu
caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor
lor specifice.
b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii publice din clasa a III-
a, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează:
- clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă
durată121, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
- clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de
scurtă durată122 absolvite cu diplomă;
- clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale,
absolvite cu diplomă.
c) funcţii publice de stat, teritoriale şi locale:
- funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul
ministerelor, organelor de specialitate ale adminstraţiei publice centrale, precum şi în
cadrul autorităţilor administrative autonome.
- funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în
cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei centrale din unitaţile administrativ-teritoriale.
- funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul
aparatului propriu al autoritaţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
subordonate acestora.
1.3 Functionarul public
7
Functionarul public este persoana numita,intr-o functie publica si investita in mod egal cu
atributiile acesteia,persoana titulara de drepturi si obligatii chemata sa le exercite in scopul
realizarii competentei autoritatii publice sau institutiei publice din care face parte functia publica.
Functionarul public a fost definit de Statutul functionarilor publici in art 2 al.2 ca fiind „persoana
numita,in conditiile prezentei legi,intr-o functie publica” iar in literatura de specialitate
„persoana legal investita prin numire intr-o functie publica din structura unui serviciu public
administrativ,in scopul indeplinirii competentei acestuia”3
De asemenea,noul Cod Penal in art 161 defineste termenul de functionar public „orice persoana
care exercita permanent sau temporar o insarcinare de orice natura,in serviciul vreuneia dintre
unitatile la care se refera art 159 Cod Penal,iar art 162 arata ca prin functionar se intelege „orice
persoana care exercita o insarcinare in serviciul unei persoane juridice de drept privat”.
Analizand definitiile date de reglementarile legale si de literatura de specialitate notiunii de
functionar public observam urmatoarele trasaturi:
functionar public nu poate fi decat o persoana fizica,nu si o persoana juridica,persoana
care trebuie sa fie cetatean roman si sa aiba domiciliul in tara;
investirea intr-o functie publica se face cu respectarea prevederilor legale,printr-un act de
numire,de regula precedat de un concurs si urmat de depunerea juramantului;
persoana numita intr-o functie publica trebuie sa desfasoare o activitate continua si
permanenta pe o durata nedeterminata;
functionarul public indeplineste atributiile functiei publice in scopul realizarii
competentei autoritatii publice din care face parte functia;
pe intreaga perioada a ocuparii functiei publice,functionarul are anumite drepturi si
obligatii,expres prevazute de dispozitiile legale in materie;
pentru activitatea prestata in functia publica,functionarii sunt remunerati sub forma unui
salariu;
Raportul juridic al funcţionarului public este dat de raportul juridic în care acesta intră odată cu
ocuparea funcţiei publice, raportul juridic de serviciu. Astfel, ne aflăm în prezenţa unui raport
juridic altul decât cel de muncă, un raport de funcţie publică.
3 Verginia Vedinas,Drept administrativ si institutii politico-administrative,Ed. Lumina Lex Bucuresti,pg 405.
8
Conform Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarii publici se află în
raporturi de serviciu cu instituţiile şi autorităţile de care aparţin, raport care se exercită în baza
unui act administrativ de numire. Rezultă, astfel că funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea
în temeiul unui raport de serviciu şi nu în baza unui contract individual de muncă.
Raportul juridic de serviciu al funcţionarului public are, însă, ceva ce îl particularizează faţă de
celelalte raporturi juridice de muncă ale salariaţilor, respectiv faptul că funcţionarii sunt purtători
ai puterii publice pe care o exercită în limitele funcţiei lor. Activitaţile desfăşurate de funcţionarii
publici, care implică exercitarea prerorgativelor de putere publică, au fost stabilite de Statutul
funcţionarilor publici în art. 2 alin. 3 ca fiind:
punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative;
elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau
instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi
statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare
pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
consilierea, controlul şi auditul public intern;
gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;
colectarea creanţelor bugetare;
reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu
persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita
competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi
reprezentarea în justiţie a autorităţii şi instituţiei publice în care se desfăşoară activitatea;
realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei
publice.
Clasificarea functionarilor publici:
1)Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil identificam:
- functionari supusi statutului general;
9
- functionari supusi unor statute speciale
2)Din punct de vedere al riguozitatii disciplinei,pot fi identificate doua categorii:
- functionari publici civili;
- functionari publici militari;
3)Din punct de vedere al felului activitatii proprii:
- functii publice generale-reprezinta atributiile si responsabilitatile cu caracter
general;
- functii publice specifice-reprezinta atributiile si responsabilitatiile cu caracter
specific;
4)In functie de nivelul studiilor ,identificam:
- functionari publici din clasa I-studii universitare de licenta absolvite cu diploma
- functionari publici din clasa a II-a-studii superioare de scurta durata,absolvite cu
diploma;
- functionari publici din clasa a III-a-studii medii liceale sau postliceale,finalizate
cu diploma de bacalaureat;
5)Dupa nivelul atributiilor,identificam:
- inaltii functionari publici(secretar general,prefect,subprefect,inspector
guvernamental);
- functionari publici de conducere;
- functionari publici de executie;
6)In functie de statutul lor:
- functionari publici debutanti,perioada de debut fiind de 12,8 sau 6 luni;
- functionari publici definitivi;
10
2 Accesul la functia publica,numirea si promovarea functionariilor publici
2.1Accesul la functia publica si numirea
Pentru ocuparea functiei publice este necesara indeplinirea de catre candidat a urmatoarelor
conditii:
- cetatenia romana;
- domiciliul in Romania;
- cunoasterea limbii romane(scris si vorbit);
- varsta de 18 ani impliniti;
- capacitate de exercitiu deplina;
- stare de sanatate corespunzatoare functiei,atestata de un medic de specialitate;
- indeplinirea conditiilor de studii pentru ocuparea functiei respective;
- indeplinirea conditiilor specifice pentru ocuparea acelei functii;
- nu a fost destituit dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;
- nu a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii,contra statului
sau a autoritatii,o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul,care impiedica
infaptuirea justitiei,de fals,de coruptie,precum si a unei infractiuni savarzite cu
intentie,care il face incompatibil cu exercitarea acelei functii publice,cu exceptia cazului
cand a intervenit reabilitaea.
In ceea ce priveste pe inaltii functionari publici,pe langa conditiile generale pentru ocuparea
oricarei functii publice,candidatul mai trebuie sa indeplineasca si urmatoarele conditii speciale:
1.studii superioare de lunga durata,absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
2.cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;
3.a absolvit programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice
corespunzatoare categoriei inaltiilor functionari publici,ori a exercitat un mandat complet de
parlamentar;
4.a promovat concursul national pentru intrarea in categoria inaltiilor functionari publici.
11
Numirea functionarilor publici se face in mod diferentiat,in functie de functia publica pe care
acestia urmeaza sa o indeplineasca.Astfel:
a) prin hotararea Guvernului pentru functiile de:
- secretar general si secretar general adjunct al Guvernului;
- prefect;
- subprefect;
b) prin decizia primului-ministru functiile de:
- secretar general si secretar general adjunct de ministere,alte organe de specialitate
ale administratiei publice centrale;
c) prin actul de numire emis de catre conducatorul autoritatii administratiei publice centrale
si locale pentru functionarii de conducere si de executie din cadrul acelei autoritati.
Ocuparea unei functii publice se face prin concurs.
Principiile care stau la baza organizării concursului sunt:
principiul competenţei deschise potrivit căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor
necesare exercitării funcţiei publice se face prin concurs; rezultă astfel ca recrutarea nu
se poate realiza decat pe bază de examen;
principiul transparenţei potrivit căruia toţi cei interesaţi au acces la informaţiile de
interes public referitoare la cariera în funcţia publică, principiu aflat în strânsă legatură
cu principiul publicităţii;
principiul meritelor profesionale şi competenţei conform căruia persoanele care îşi
doresc să acceadă la o funcţie publică trebuie să aibă un bagaj minim de cunoştinţe şi
aptitudini profesionale necesar exercitării funcţiei publice;
principiul egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte
condiţiile legale care ar trebui să fie aplicat cu rezerva că persoanele care participă la
concurs trebuie să îndeplinească condiţiile de vechime în specialitatea funcţiilor publice,
prevăzute de lege.
Condiţiile de desfăşurare a concursului se publică de autoritatea sau instituţia publică
organizatoare în Monitorul Oficial al României Partea a III-a, cu cel puţin 30 de zile înainte de
data desfăşurării acestuia cu excepţia înaltelor funcţii publice şi a funcţiilor de conducere care se
12
vor publica prin grija Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Condiţiile de participare şi
desfăşurare a concursului, bibliografia şi alte date necesare desfăşurării concursului se afisează la
sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului şi pe pagina de internet a
acestuia.
Concursul consta în trei etape:
-selectarea dosarelor de înscriere;
-proba scrisă;
- interviu;
In cazul functiilor publice de executie,conditiile minime de vechime in specialitate sunt:
un an pentru functia de asistent clasa I,8luni pentru asistent din clasa a II-a,6 luni pentru
asistent clasa a III-a;
5 ani pentru functia de grad profesional principal;
9 ani pentru functia de grad profesional superior
In cazul functiilor de conducere conditiile sunt:
2 ani pentru sef birou,sef serviciu si secretar al comunei,ori functiile asimilate acestora;
5 ani pentru alte functii de conducere.
In cazul inaltiilor functionari publici,recrutarea candidatiilor se face de catre o comisie,al carei
mod de organizare si functionare este stabilit prin hotararea Guvernului,la propunerea Agentiei
Nationale a Functionarilor Publici.
Comisia are caracter permanent si este alcatuita din 7 membri,numiti pe o perioada de 10 ani si
6 luni prin decizia primului-ministru.
Ocuparea functiilor publice se face prin:
- promovare;
- transfer;
- redistribuire;
- recrutare,de regula prin concurs;
- alte modalitati prevazute expres de lege
13
Candidati care au fost admisi la concurs sunt numiti functionari debutanti,prin ordin sau,dupa
caz,prin dispozitia conducatorului unitatii in a carei organigrama se afla postul scos la concurs.
În Statutul funcţionarilor publici şi H. G. nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind
organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici au fost precizate proceduri speciale
referitoare la perioada de stagiu ce are ca obiect verificarea aptitudinei profesionale în
îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a
funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificul administraţiei
publice
Acestia trebuie sa parcurga o perioada de stagiu,cu o durata de 12 luni pentru functionarii publici
de executie din clasa I,8 luni pentru cei din clasa a II-a si 6 luni pentru cei din clasa a III-a.
Prin perioada de stagiu se urmareste verificarea aptitudinilor profesionale ale debutantului in
indeplinirea atributiilor si a responsabilitatiilor functiei respective, formarea lor practica,
cunoasterea specificului activitatii in acea unitate.
Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea funcţionarului public se desfăşoară sub îndrumarea
unui funcţionar public definitiv, de regulă din cadrul aceluiaşi compartiment, denumit
îndrumător.
La sfarsitul perioadei de stagiu pot aparea doua situatii:
1. functionarul debutant este numit functionar public definitiv in clasa corespunzatoare
nivelului de studii in gradul profesional asistent;
2. concedierea debutantului pentru incopetenta profesionala,daca a obtinut calificativul
“necorespunzator”.
Actul de numire
Actul administrativ de numire este este emis în termen de 15 zile lucrătoare de la data când
candidatul a fost declarat admis.
Actul de numire are forma scrisa si trebuie sa contina:
14
temeiul legal al numirii;
numele functionarului;
denumirea functiei;
data de la care urmeaza sa se exercite functia;
drepturile salariale;
locul de desfasurare a activitatii;
La actul de numire se anexeaza fisa postului respectiv. După numirea în funcţia publică,
persoana în cauză trebuie să depună jurământul de credinţa în termen de trei zile de la emiterea
actului de numire.Juramantul are urmatorul continut:
“Jur sa respect Constitutia,drepturile si libertatile fundamentale ale omului,sa aplic in mod corect
si fara partinire legile tarii,sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica
in care am fost numit,sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita
profesionala si civica.Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
Refuzul de a depune juramantul atrage revocarea de numire in functie.Refuzul se consemneaza
in scris.
2.2 Promovarea functionarilor publici
Prin promovare,functionarul public poate ocupa o functie superioara.
Promovarea in gradul profesional imediat superior se face prin concurs sau examen,organizat
anual,prin transformarea postului detinut de functionar,ca urmare a promovarii concursului sau
examenului.
Examenul de promovare sau concursul este organizat de autoritatea sau institutia unde isi
desfasoara activitatea functionarul respectiv,cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor
Publici,in limita functiilor rezervate promovarii si cu incadrarea in fondurile bugetare alocate.
Pentru a participa la examenul de promovare,functionarul trebuie sa indeplineasca,cumulativ,
urmatoarele conditii:
1. cel putin 4 ani vechime in functia din care promoveaza;
15
2. cel putin 2 ani vechime din treapta de salarizare din care avanseaza;
3. cel putin caificativul “bine” in ultimii 2 ani;
4. sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata.
Concursul pentru promovarea rapida este organizat anual de catre Agentia Nationala a
Functionarilor Publici,in limita numarului de functii rezervate promovarii rapide.
In cazul functiilor publice de conducere,pentru a participa la concursul de promovare, candidatul
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie absolventi de masterat,ori de studii postuniversitare in administratia publica,
manageriat sau in specialitatea necesara exercitarii functiei;
sa fie numit intr-o functie din clasa I;
sa indeplinesca cerintele specifice fisei postului;
sa indeplinesca conditii minime de vechime pentru ocuparea unei functii publice de
conducere;
sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradia.
Promovarea poate fi: definitivă, atunci când funcţia publică superioară se ocupă prin concurs sau
examen; temporară, atunci când funcţia publică de conducere sau, după caz, funcţia publică
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se ocupă pe perioade determinate.
Sistemul de promovare rapida in functia publica
Pot beneficia de acest sistem de promovare rapida in functia publica:persoanele care au absolvit
programe organizate,in conditiile legii,pentru obtinerea statutului de manager public si
functionarii publici care au participat pentru promovarea rapida.
La concursul pentru promovarea rapida pot participa functionarii publici care indeplinesc
cumulativ urmatoarele conditii:
- au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;
- au obtinut calificativul “foarte bine” la evaluarea performantelor profesionale individuale
din ultimul an;
16
- nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei
legi;
- au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.
Concluzii
17
Functia publica este ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în
scopul realizării prerorgativelor de putere publică de către administraţia publică centrală,
administraţia publică locală şi autoritaţilor administrative autonome.
Funcţionarul public este persoana numită, într-o funcţie publică şi învestită în mod legal cu
atribuţiile acesteia, persoana titulară de drepturi şi obligaţii chemată să le exercite în scopul
realizării competenţei autorităţii publice sau instituţiei publice din care face parte funcţia publică.
Funcţionarul public a fost definit de Statutul Funcţionarilor publici în art. 2 alin. 2 ca fiind
„persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică”, iar în literatura de
specialitate „persoana legal învestită prin numire într-o funcţie publică din structura unui serviciu
public administrativ, în scopul îndeplinirii competenţei acestuia”.
Datorita definitiilor date functionarul public are anumite trasaturi printre care se enumera:poate
fi doar o persoana fizica,investirea intr-o functie publica se face in mod legal,desfasoara o
activitate continua si permanenta,are anumite drepturi si indatoriri,sunt remunerati sub forma
unui salariu.
Functionarul public se divizeaza pe anumite categorii printre care se regasesc:functionari publici
cu studii superioare,functionari publici cu studii medii,inalti functionari publici,functionari
publici de conducere,functionari publici de executie,functionari publici debutanti, functionari
publici definitivi etc.
Pentru a ocupa o functie publica,persoana trebuie sa indeplinesca anumite conditii:sa cunoasca
limba romana scris si vorbit,sa aiba varsta de 18 ani impliniti,capacitate de exercitiu deplina,sa
indeplineasca conditiile prevazute de lege.
Actul administartiv de numire are forma scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii,
numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data la care urmează să exercite
funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii la aceasta se va
anexa fişa postului aferentă funcţiei publice.
18
Bibliografie
1. Ioan Alexandru,Ed a II-a,Lumina Lex 2007;
2. Verginia Vedinas,Drept administrativ,editia a III-a,Ed Universul Juridic,Bucuresti 2007;
3. Ana-Maria Bercu,Pregatirea profesionala si cariera personalului din administratia
publica, Editura Universitara, Bucuresti 2009;
4. Ioan Deleanu,Institutii si proceduri constitutionale,Editura C.H. Beck,Bucuresti,2006;
5. N.Popa,Teoria generala a dreptului,Editura Actami,Bucuresti 1996;
6. Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile
ulterioare;
19