PICTURA CRETANĂ ŞI MICENIANĂ- STUDIU COMPARATIV

Cultura greacă este cea mai veche civilizaţie avansată a Europei, avându-şi rădăcinile în două culturi diferite;- cultura cretană (minoică) şi cea miceniană. Deşi situate în bazinul Mării Egee, cele două culturi locale nu parcurg o dezvoltare identică, făcîndu-se distincţia clară între cultura minoică (cretană) şi cultura helladică (Grecia continentală)1. Ambele parcurg o dezvoltare paralelă iar periodizarea istorică ţine seama de grupele culturale, care corespund cu: apariţia, începutul şi înflorirea epocii de bronz. Astfel vom vorbi despre perioada minoică, respectiv perioada helladică timpurie (sec XXX-XXII î. Cr), mijlocie(sec. XXI-XVII î. Cr) şi tîrzie (sec.XVI-XII Î. Cr)2. Din această periodizare istorică observăm contextul de dezvoltare al celor două culturi la care ne referim, precum şi distanţa temporală între acestea; în timp ce cultura minoică se dezvoltă pe tot parcursul istoric, parcurgînd trei etape: timpurie, mijlocie, tîrzie (care cuprinde apogeul dar şi decăderea treptată a acesteia)3.

Cultura miceniană apare şi se dezvoltă abia în perioada helladică tîrzie (1600-1100î. Cr), regatul micenian fiind creat de tribul grecesc al aheilor, fiind cel dezvoltat dintre triburile greceşti, principalul centru cultural fiind oraşul Mycene. Prin urmare, cultura miceniană se derulează paralel cu cultura minoică tîrzie.4 Însă superioritatea culturii cretane nu se bazează doar pe existenţa mai lungă în timp faţă de cea minoică, ci în special pe realizările ei în domeniul artei. Realizările artistice ale celor două culturi sunt expresia unor mentalităţi şi a unor societăţi total diferite una de cealaltă. În vreme ce cretanii erau un popor paşnic de navigatori, care se ocupau mai ales cu comerţul, micenienii erau un neam de războinici care îşi îndreptau eforturile spre izbânzile militare şi cucerirea de noi teritorii.

Micenienii au construit cetăţi cu fortificaţii masive, complexe. Cetăţile lor erau amplasate pe stînci abrupte pentru ca ele să fie inaccesibile fiind prevăzute cu ziduri înalte5. În contrast cu aceştia, cretanii trăiau în palate stat, palatele lor nu erau fortificate, pentru că Marea Mediterană şi flota asigurau o forificaţie suficientă împotriva oricăror eventuale invazii6- arhitectura era elaboraosă, construită în general în jurul unei curţi mari de formă rectangulară; cetăţi cum ar fi: Cnossos, Phaistos, Malia, Gourina, remarcate prin planuri foarte complicate, cu coridoare, încăperi cu conturi ciudate care dau impresia unui „labirint”. Planul complicat al acestor palate era- se pare- „expresia vieţii agitate a locuitorilor palatului, a căror nestatornicie justifica coridoarele şi trecerile întortocheate, cu formele lor bizare”7.

În cele ce urmează, ne vom opri, mai întîi asupra artei cretane, pentru a vedea mai apoi în ce măsură ea se intersectează în arta miceniană- în special cum se remarcă aceste două culturi în pictură.

1 Istoria Universală, vol I, Editura Ştinţifică, Bucureşti, 1959, p.4032 Ibidem, p.4033 Ibidem, p.4054 Ibidem, p.4125 ALPATOV Mihail, Istoria Artei,volI, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966, p.1106 SUTER Constantin, Istoria Artei,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963, p.607 Ibidem, p.107

Arta cretană se desprinde de canoanele formale şi ideologice multilaterale ale Egiptului.- care se evidenţiase prin forme stabile, precis conturate, rigide, exprimând viaţă. În opoziţie cu aceasta, arta cretană se referea la tot ce e nestatornic, trecător, schimbător în viaţă.8

Pentru prima dată în istoria artei, imaginile exprimă bucuria de a trăi a unui popor liber, pleditudinea sentimentelor omeneşti de comuniune cu natura. Frescele descoperite în palatul Cnossos, de exemplu, exprimă prin culorile vii, şi prin unduirea graţioasă şi dansantă a desenului, un mod de viaţă şi totodată libertatea de a gîndi fără precedent în antichitate. Această „reformă a artei”9 cum a numit-o Gombrich, a avut un impact clar asupra solemnei şi rigidei arte egipene – dovadă pentru aceasta stă basorelieful în calcar „Akhenaton şi Nefertiti împreună cu copii” din 1345 î. Cr., unde faraonul este zugrăvit în toată fragilitatea sa umană precum şi pictura pe lemn „Faraonul Tutankhamon şi soţia” (cca.1330î. Cr.), reprezentat printr-o „idilă domestică”10 asemănări evidente cu arta din insula Creta, unde „trăia un popor înzestrat ai cărui artişti reprezentau mişcarea”11. Însă, cretanii, nu încercau să ridice arta deasupra vieţii, şi nu nutreau vise despre o lume mai bună, „arta le statea în faţa ochilor, îi bucura prin bogăţia şi frumuseţea ei, şi era strîns legată de viaţa de toate zilele 12. Artiștii din Creta Antică aveu un remarcabil spirit de observație, însă spre deosebire de artiștii egipeni, ei nu și-au înfățișat conducătorii, temele ilustrate în picturile ceramice, picturile murale ale palatelor și în sculpturi sunt din natură: flori, peisaje, scene cu personaje, nave, animale, (în special taurul simbol al uniei zeițe venerate de poporul cretan), dar și imagini cu evenimente sau întîmplări (o altă caracteristică ce îi distinge pe artiștii cretani de contemporanii lor din Egipt sau Mesopotamia)- celebră fiind fresca săriturii peste taur ”Toreadorul” de la Cnossos, sau ”Băieți boxând” (datând din minoicul târziu, cca.1500î.Cr.). În toate aceste screne, figurile minoice sunt mult mai fluide, liniile desenului sunt mult mai degajate, ele nu conturează neapărat obiectele, ci exprimă prin mișcarea lor ondulată pulsația vieții13; argumentând această afirmație, M. Alpatov compară un fragment de frescă din Cnossos, reprezentând un ”profil de fată”, cu un portret teban, din aceeași epocă; expresia vioaie și cochetă a fetei reprezintă pe fresca din Cnossos, caligrafia degajată și strălucirea vibrantă a culorilor, contrastând cu atitudinea hieratică a personajului teban.14 După cum am menționat anterior, arta plastică parcurge în cultura cretană având o amplă gamă tematică: procesiuni solemne cu femei elegante, luptători neînfricați care se avântă împotriva unor tauri, oameni care adună flori parfumate de șofran, din lumea submarină: palate subacvatice și pești înaripați, toate aceste exemple de picturi cretane demonstrează orizontul larg și simțul pentru natură. Aceste lucruri îi fac sensibili și le dau putința de a deosebi esențialul de întâmplător, ei nu păstrau memoria unor evenimente întâmplate demult15.

Picturile murale executate ”a fresco” nu se întâlnesc însă numai în palatele din Creta ci și în mormintele aristocratice săpate în stînci- adevărate mausolee. Pe pereții acestora se disting scene în care se remarcă elegantele veșminte ale aristocraților și preoților. Acest lucru 8 Ibidem,p. 1079 E.H. Combrich, Istoria Artei, Editura Pro Editura şi Tipografie, Bucureşti, 2007, p.6810 Ibidem, pp.68-6911 Ibidem, p.6812 ALPATOV Mihail, op cit., p.10713 Ibidem, p.10714 Ibidem, p.10815 Ibidem, p.108

se întâmplă în periaoda minoică târzie- este momentul în care se stabilesc legături între Creta- Egipt- Siria și Grecia miceniană.16Abia în aceată perodă cele două culturi care reprezintă obiectul prezentei lucrări încep să se interfereze. Războinicii micenieni însă nu puteau să fie, din punct de vedere al creației artistice la nivelul Cretei. Este evident că în procesul de cucerire al Greciei, aheii au adus pe lângă obiecte de artă cretană, din Cnossos și alte palate, artiști și meșteșugari de pe insulă pentru a împodobi palatele de pe continent. Astfel scenele de vânătoare care împodobeau armele lor de luptă, amintesc de picturile murale din palatele cretane.17 Însă din punct de vedere al compoziției, frescele cretane diferă considerabil de cele miceniene, în timp ce primele sunt caracterizate de vivacitate, libertate, dezinvoltură, cele miceniene dovedesc o considerabilă tendință spre sistematizare și rigoare. Din punct de vedere al coloritului frescele cretane redau bogăția acestei lumi prin semitonuri și culori complementare în timp ce, în frescele miceniene, -culorile devin caracteristici constante ale obiectelor de exemplu(scenele din Tirint ”vânătoare de mistreți”- câinii sunt de un albastru intens)18. Dacă frescele de la palate demonstrează progresul artei locale originale, pictura de pe vasele de lut face trecerea de la ornamentele geometrice simple la zugrăvirea în culori vii a plantelor și animalelor. La începutul perioadei minoice mijlocii apare un nou stil de pictură policromă de pe vase, denumită camares- acesată pictură originală cunoaște o mare răspândire în Creta și dincolo de granițele ei.19 Aceste vase pictate în două culori, sunt împodobite cu motive florale, fitomorfe. Deosebit de frumoase mai sunt vasele așa numitului prim stil minoian târziu (mijlocul mileniului al II-lea î. Hr.) cum ar fi vasul din Guria (cu caracatiță), precum și vasul din Menos (cu lalea), silueta florii corespunde formei recipientului exprimând armonie între obiect și decorație.20

În perioada helladică mijlocie atunci când aheii încep să se impună și ajung să pună bazele regatului micenian- se remarcă un tip de ceramică- așa numita ceramică cenușie Minyană- contemporană cu ceramica cretană de tip Camares. Caracteristicile ecestei ceramici este de o culoare cenușie din argilă bine frământată care după ardere a căpătat aceste caracterisici. Ceramica minyană este lucrată cu roata olarului dar este diferită de vaselele helladice timpurii. La Phialacopi în schimb, în insula Melos, s-a decsoperit un vas din sec. XVIII/ XVII î. Hr. Ceramica minyană mai târzie există concomitent cu cea cenușie dar se deosebește de aceasta prin culoarea galbenă (semn că s-au perfecționat cuptoarele de loărie)21. În ornamentele de pe vasele minyene galbene se observă pentru prima dată o oarecare influență cretană. O dată cu cucerirea Cretei de către ahei, în secolul XV-lea palatul din Cnossos a fost distrus, centrul de dezvoltare al artei se mută astfel de această data din partea de răsărit a Mediteranei, pe continentul european în Pelopones, deschizându-se în acest fel o nouă etapă în perioada artei grecești.22 Astfel în artă se remarcă o luptă împotriva influenței cretane;- motivele cretane cu flori, vederi marine, devin convenționale și sunt înlocuite treptat de ornamentul liniar cu multe bienzi și spirale.23

16 Istoria Universala, op.cit., p.40517 ALPATOV M., op.cit., p.11018 Ibidem, p. 10019 Istorie Univrsala, op.cit., p.40420 ALPATOV M., op.cit, p.10921 Istoria Universala, op.cit., p.41222 SUTER Constantin, op. cit., p.6423 Ibidem, p.412

La sfârșitul secolului al XIX-lea î. Hr., când săpăturile arheologice au descoperit palatul regal din Cnossos, ”s-a crezut cu greu că o artă atât de liberă și de grațioasă a putut să se manifeste în cursul celui de-al doilea mileniu dinaintea erei noastre”24

De la ornamentații simple-, puncte, linii, figuri geometrice pictate în culori vi, pictorii cretani au trecut la reprezentarea realistă a lumii vegetale și animale- astfel, frescele din palatele cretane pot sta alături de cele mai bune opere de artă ale lumii antice. Maniera realistă a marilor maeștri cretani, conferă operei plastice din această perioadă, valoarea unui izvor istoric de o importanță maximă. Cultura materială și cultura spirituală a Cretei au infliențat triburile din Grecia Continentală și au contribuit la dezvolatera lor mai rapidă. Realizările culturii cretane au fost preluate și dezvoltate mai departe de ahei, pentru a se desăvârși mai târziu în ceea ce numim astăzi ”miracol grecesc”, fenomenul de vârf al artei și filozofiei antice.

BIBLIOGRAFIE:

24 E.H.Gombrich, op. cit., p.81

1. SUTER Constantin Istoria artelor plastice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1963

2. ALPATOV Mihail Istoria Artei, vol.I, Editura Meridiane, București, 1966

3. E. H. COMBRICH, Istoria Artei Pro Editura și Tipografie, București, 2007

4. ***Istorie Universala vol. I, Editura Științifică, București 1959