plante cu efect cicatrizant
DESCRIPTION
Plante Cu Efect CicatrizantTRANSCRIPT
Plante cu efect cicatrizantProdusele cu efect cicatrizant favorizează producerea de celule noi şi restabilesc
funcţia de apărare naturală a pielii, după ce aceasta a fost lezată.
Plantele cu efect cicatrizant au în conţinut substanţe active cu proprietăţi
antibacteriene, care previn suprainfectarea leziunilor cutanate, dar şi unele cu caracter
antiinflamator şi unele care combat formarea cicatricelor. Specialiştii afirmă că în compoziţia
acestor produse intră complexe minerale de cupru, zinc, mangan, siliciu, dar şi alantoină,
pantenol, dextran, silicon medical, uleiuri vegetale (jojoba, shea).
În general, folosirea produselor cu efect cicatrizant nu prezintă contraindicaţii majore.
Reacţii adverse pot apărea însă la persoanele alergice la unele dintre componentele
produselor.
Produsele utilizate cu scop cicatrizant se recomandă în diferite situaţii clinice în care
tegumentul este lezat. Acestea se aplică pentru grăbirea recuperării după mici intervenţii
chirurgicale dermatologice sau estetice, după laserterapie sau după peelinguri profunde, după
arsuri de diverse etiologii, după traumatisme cutanate urmate de rănire sau pentru stimularea
cicatrizării ulcerelor de diverse cauze (venoase, arteriale sau de decubit).
1. Equisetum arvense – coada calului
Equiseti herba reprezintă tulpinile sterile cu conţinut de
substanţe minerale 10-20%, din care peste 60% sunt formate din
acid salicilic şi silicaţi. Conţine potasiu, aluminiu, mangan,
saponozide, flavonoide, alcaloizi, acizi organic, ulei volatil, β-
sitosterol, acid malic şi acid oxalic.
Se utilizează extern pentru acţiunea cicatrizantă.
2. + Aristolochia clematitis L. – mărul lupului, cucurbeţică
Produsul medicinal Aristolochiae rhizome, din punct de
vedere al compoziţiei chimice conţine doi derivaţi nitraţi cu
nucleu fenantrenic-acizi aristolichici(I) şi (II) înrudiţi cu
alcaloidul magnoflorina, alături de ulei volatile, taninuri etc.
Acizii aristolochici stimulează fagocitoza având acţiune
cicatrizantă şi de stimulare a epitelizării în tratamentul rănilor, fisurilor
anale. În doze mari devin toxici, iritanţi, purgativi. În prezent nu se
utilizează pe cale internă.
3. Rubus fructicosus L.– mur, rug de munte
Rubi fructicosi fructus –fructele de mur. Conţin pectine, antocianozide, vitamine B,C,
acizi organici, uleiuri grase în seminţe.
4. Myroxylon balsamum L. (Toluifera pereirae)- arborele de balsam.
Secretă o răşină plăcut mirositoare, Balsamul de
Peru folosit cu efect cicatrizant.
5. Hippophae rhamnoides L. – cătina albă, cătina de grâu.
Hippophae fructus sunt fructele recoltate în
stare proaspătă şi întregi, isolate sau grupate, de
culoare galben- portocalie.
Fructele conţin vitaminele hidro- şi
liposolubile: acid ascorbic, vitaminele E,B1, B2, PP,
provitamina A, flavonoide, proantociani, pectine,
ulei gras, catehină, acizi triterpenici. Uleiul de
cătină obţinut prin presarea fructelor la rece, de culoare portocalie, are acţiune cicatrizantă,
fiind utilizat în tratarea unor afecţiuni precum: ulcer gastric şi duodenal, alergii, diaree,
urticarie, reumatism, diferite afecţiuni circulatorii, hepatice.
6. Sanicula europeae L. –sănişoara
Saniculae herba conţine saponozide,rezine,
taninuri, acid rosmarinic, lipide, ulei volatile. Are
proprietăţi cicatrizante.
7. Hypericum perforatum L. – sunătoare, pojarniţă
Hyperici herba este formată din părţile terminale îmbobocite sau înflorite ale plantei,
cu condiţia ca partea cea mai groasă a tulpinii să nu depăşească 2 mm în diametru.
Conţine ulei volatil 0.05-0.1% (florile conţin 0.4-
0.5%), flavone 0.5-0.7% (rutozida, hiperozida), tanin 12%,
o substanţă colorantă hipericina (0.1-0.2%), care în lumina
ultravioletă prezintă o puternică fluorescenţă. Uleiul volatil
conţine α-pinen şi hidrocarburi sescviterpenice, săruri
minerale.
Extern are efect cicatrizant şi dezinfectant în plăgi purulente şi arsuri. În aceleaşi scopuri se
mai foloseşte în medicina ştiinţifică sau tradiţională specia Hypericum acutum.
8. Brassica oleracea var. capitata – varza de căpăţână
Frunzele conţin: tioglicozide –sinigrină,
glucobrasicină, ulei volatil, acid cafeic, acid sinapic,
aminoacizi liberi, ceruri, fosfolipide (lecitină),
vitaminele C, B1, PP, E, K, acid folic (factor U),
fitohormoni (giberiline).
În uz extern, în medicina empirică, frunzele de varză
au efect cicatrizant în ulcere varicoase.
9. +Anagallis arvensis L. – scânteuţă
Anagallidis herba, planta întreagă recoltată în momentul înfloririi, conţine saponozide,
substanţe amare, taninuri, enzyme-primaveraza şi ciclamaza. Având indicele hemolitic foarte
ridicat se utilizează rar în medicina umană pentru efecte cicatrizante.
10. Plantago major L. – pătlagina lată, Plantago media L. – pătlagina moale,
Plantago lanceolata L. – pătlagina îngustă
Plantaginis folium reprezintă frunzele de la cele trei specii de Plantago, iar Plantaginis
lanceolatae folium reprezintă frunzele recoltate de la P. lanceolata.
Compoziţie chimică: mucilagii, taninuri, aucubozidă, glicozide, saponine, zaharuri,
pectin (5%), iridoide, alantoină. Frunzele au proprietăţi emoliente şi cicatrizante în stare
proaspătă. Extern sunt recomandate în tratamentul afecţiunilor pielii şi afecţiuni oculare.
11. Symphytum officinale L. – tătăneasa, iarba lui Tatin
Symphyti radix, rizomi cu rădăcini întregi sau fragmentate, se recoltează primăvara
(martie-mai) sau mai frecvent toamna în lunile septembrie, octombrie.
Rizomii şi rădăcinile conţin alantoină 0.6-0.8%,
mucilagii, substanţe de natură glicozidică, amidon,
aminoacizi, tanin, alcaloizi. Utilizat extern, unguentul de
tătăneasă prezintă acţiune cicatrizantă.
12. Alkanna tinctoria (L.) Tausch. – alcană
Alkannae radix conţin alkanina, un colorant roşu cu structură
antrachinonică şi proprietăţi tinctorale, care este folosit pentru
colorarea preparatelor în industria de medicamente şi cosmetice.
Alkanina prezintă acţiune cicatrizantă şi antimicrobiană.
13. Lavandula augustifolia Mill (L. officinalis Chaix., L. vera D.C.)- levănţica
Lavandulae flos reprezintă florile uscate,
desprinse de pedunculii inflorescenţelor, de culoare
albastru- violet . Florinle proaspete conţin 0.5-1.5%
ulei volatile (Aetheroleum Lavandulae ) în care
componentul principal este acetatul de linalil, apoi
linalol în stare liberă, geraniol, borneol, cumarină,
tatin, substanţe minerale.
14. Rosmarinum officinalis – rozmarin
Rosmarini folium sunt frunzele uscate după
recoltare. Conţin ulei volatil, flavonoide, principii
amare, triterpene, aminoacizi.
15. Salvia officinalis L. – jaleş de grădină
Salviae folium, frunzele alungit-ovale ale speciei, cu
miros characteristic şi gust aromat. În momentul înfloririi
frunzele conţin ulei volatil 1-2% , având în componenţă
tuionă, salvinol, acetat de linalil, camfor , borneol; di şi
triterpine, lactone amare , flavone, rezine şi substanţe cu
acţiune estrogenă.
16. Solidago virgaurea L. – splinuţa
Solidaginis herba, conţine saponozide, ulei volatil, substanţe amare,
taninuri catehice, derivaţi ai acidului cafeic, cumarine.
17. Xanthium spinosum L. – ghimpe, holeră, dracilă
Xanthii spinosi herba conţine acizi polifenol-carboxilici
(cafeic si clorogenic), taninuri catehice, β-sitosterol, saponine triterpenice nehemolitice,urme
de ulei volatile.
18. Matricaria chamomilla L. sin Chamomilla recutita L. – muşetel
Produsul Chamomilla flos, conţine până la 8% flavonoide
(apigenină şi luteolină), ulei volatile cu azulene 0.4-2%, care în
inflorescenţe se găsesc sub formă de proazulene, flavone,
cumarine, sescviterpene lactonice(matricina şi matricarina),
mucilagii compuse din polizaharide, acizi graşi, aminoacizi.
19. Anthemis nobilis L. – muşeţel roman
Anthemis nobilis flos are o compoziţie chimică ce cuprinde
0.4-1% ulei volatil, apigenină, chamazulenă, colină, sitosterol,
substanţe minerale bogate în mangan. Acţiunea farmacodinamică şi
utilizările terapeutice sunt similare cu cele de la Matricaria
chamomilla.
20. Calendula officinalis L. – gălbenele, filimică
Produsul vegetal este reprezentat de flori, care în funcţie de
modul de recoltare sunt: Calendulae flos cum receptaculis, antodii
uscate de culoare galben-portocalie înconjurate de bractee verzi,
fără peduncul şi Calendulae flos sine receptaculis, numai florile
ligulate separate din inflorescenţă.
Compoziţie chimică: saponozide triterpenice având la bază
derivaţi ai acidului glucoronil oleanolic, carotenoide (licopina, α şi
β-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila,
violaxantina etc.), poliine, flavonoide şi glicozide flavonice
(derivaţi ai cvercetolului), ulei volatil (circa 0.02%), substanţe amare, gumerizine, mucilagii,
esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic, vitamina C, acid malic, substanţe
proteice.
Extern, florile sub formă de cataplasme au acţiune cicatrizantă, folosindu-se în arsuri,
plăgi, ulceraţii.
21. Cnicus benedictus L. – schinel, scai amar
Cardui benedicti herba sau Herba Cnici conţine
substanţe amare (cnicina şi benedictina), ulei volatile,
mucilagii, tanin, fitosterine, acizi rezinici, săruri minerale.
În uz extern este util în arsuri, ulceraţii.
Bibliografie
Szabo I. – Botanică farmaceutică: Sistematica vegetală, Ed. Universităţii din
Oradea, 2009
www.sfatulmedicului.ro
www.google.ro